ÎN ACEST NUMĂR:

1. Cele Trei Mari Lumini ale Franc-masoneriei 2. Meșterul Manole 3. Lansare de Carte: ”Adam, zeul roșu” de Robert Ambelain 4. Conventul, organ legislativ al Obedientei. 5. Despre Ofițerii Lojii

CELE TREI MARI LUMINI ALE FRANC-MASONERIEI

Auzim și întâlnim în studiul

simbolurilor Franc-masoneriei felurite pretenții și atribute, toate pierzând interpretarea primară în negura timpurilor. Astfel, Franc-masoneriei îi sunt atribuite origini de la facerea lumii (conform lui Andreson primul Mason a fost Adam), de pe vremea egiptenilor constructori de piramide și temple, mai recent de la constructorii Templului lui Solomon, de la cavalerii templieri reîntorși din cruciade (conform orației Cavalerului Ramsey), și nu în ultimul rând de la ghildele de

alchimiști sau cercurile de filozofi și oameni de știință.

Toate aceste variante cu

siguranță incită imaginația și conferă o aură de mister Ordinului, dar noi aici nu căutăm povești frumoase și motive pentru a ne simți noi, membri Ordinului, speciali. Tradiția Franc-masoneriei pretinde că ia oameni buni pentru a-i face și mai buni, ca ei să devină pietre vii în construcția templului universal al umanității. Pentru asta este nevoie de obiectivism și de Adevăr și voi încerca mai jos să finalizez Căutarea conform acestor două directive.

Studiind textele vechi ale masonilor operativi vom întâlni cu siguranță Echerul și Compasul printre uneltele lor și Biblia ca martor al jurămintelor de fidelitate. Dar nu vom găsi nimic mai mult. Interpretările și utilizarea simbolică au ca sursă exclusivă Franc-masoneria speculativă. Echerul și Compasul cu sau fără litera G în mijloc nu a fost logo-ul lojilor de masoni operativi, așa cum le folosim noi azi. Cel mai probabil, breslele aveau fie un compas, fie alte unelte de lucru ca semn distinctiv, dar nu veți găsi pe nici o catedrală gotică binomul echer-compas.

La fel și Biblia. În lojile masonilor operativi se depunea un legământ de fidelitate fașă de breaslă și de lojă, iar el era prestat pe biblie, lojile fiind angajate de biserici pentru a ridica catedrale. Unicul rol al Bibliei era de a garanta sinceritatea celui care depune jurământul.

2

Cum au ajuns atunci aceste Trei Mari Lumini la forma și utilizarea lor de azi? Răspunsul este universal pentru toate simbolurile Ordinului, datorită Franc-masonilor speculativi. Primul non-operativ a fost primit într-o lojă masonică sub titlul de ”mason acceptat” pe 20 mai 1641. Acesta era Sir Robert Moray (sau Murrey, Murray), cadru militar, om de stat, judecător, diplomat, spion, filozof, și a devenit cunoscut după ce a convins pe Charles al II-lea să acorde Societății Regale din Anglia o patentă de constituire regală. Au urmat Elias Ashmole și mulți alți membrii ai Societății Regale. Îmi pot imagina foarte bine că Sir Robert Moray putea beneficia foarte mult de pe urma primirii sale în breasla masonilor operativi. Acest lucru îi permitea să călătorească nestingherit sub acoperirea zidarilor și totodată oferea locul ideal de întâlnire pentru colegi și prieteni de-ai

lui cu înclinații către știință, în loji fiind în siguranță de eventualele persecuții.

Aflăm deci că odată cu 1641, diverși oameni de carte vor folosi breslele de zidari pentru a

desfășura activitățile lor de studiu, cercetare și speculație, la adăpost și în libertate de orice prejudecăți și piedici din partea societății. Astfel, ei vor atribui uneltelor și elementelor specifice zidăriei diverse înțelesuri simbolice, formând astfel un limbaj codat, practic în activitățile lor.

Preambulul fiind făcut, și metodele școlii romantice și a celei autentice fiind expuse, nu îmi rămâne decât să abordez simbolismul celor Trei Mari Lumini, din perspectiva mea personală. Și trebuie să recunosc că ea este mult mai apropiată de abordarea autentică decât de cea romantică. Am să încep deci prin a defini cele trei simboluri conform ritualului.

”CARTEA LEGII SACRE este simbolul tradiției inițiatice. Ea ne călăuzește pe drumul către Adevăr și ne îndreaptă pașii pe calea cea justă, revelându-ne îndatoririle omului fașă de Marele Arhitect al Universului, față de semeni și față de sine însuși.”

”COMPASUL este un instrument al măsurii și comparației, ce ne permite să apreciem dimensiunea și consecințele acțiunilor noastre. Acestea trebuie să fie întotdeauna frățești, față de toți semenii noștri și, în particular, față de Frații noștri Franc-masoni.”

”ECHERUL este emblema rectitudinii și simbolul legii morale. El ne inspiră calea cea dreaptă în gândurile și acțiunile noastre.”

Observând studiul simbolurilor realizat de diverși membri ai Ordinului, renumiți sau nu, am să prezint câteva interpretări mai detaliate a acestor trei simboluri. Astfel, CARTEA LEGII SACRE sau Volumul Legii Sacre cum mai este întâlnit, reprezintă cartea de bază a religiei practicate de fiecare Franc-mason în parte. O Lojă unde toți membri sunt creștini, indiferent de denominație, vor utiliza Biblia, iar dacă vorbim de o Lojă de Frați musulmani vom

3

întâlni în loja lor Coranul. Chinezii vor folosi probabil scrierile lui Confucius, iar hinduși Bhagavad-Gîta și evreii Tora. Această abordare nu era specifică și nici măcar particular întâlnită în breslele de zidari operativi. Din dorința de a propaga toleranța și libertatea de a exercita orice credință religioasă, Franc-masonii speculativi au introdus această libertate de a alege ce anume se pune pe post de Cartea a Legii Sacre în fiecare Lojă în parte. Întâlnim în Franc-masoneria liberală, fie Constituțiile și Regulamentele generale ale Obedienței căreia îi aparține Loja, fie o carte albă a cărei pagini sunt goale. Dar întâlnim în Loji și practica de a pune cărțile sacre ale marilor religii concomitent pe Altar, o practică care întărește și mai tare caracterul universal al Ordinului și lupta pentru toleranță simbolizată prin acest gest. Din punctul meu de vedere toate variantele de mai sus sunt corecte, atâta timp cât simbolismul obiectelor în cauză este corect abordat și înțeles.

Am să redau o învățătură transmisă de Fratele Gotthold E. Lessing în una din cărțile sale.

Era o dată un om bătrân, care a primit moștenire din generație în generație un inel cu puteri speciale. Inelul avea puterea de a face plăcut în fața oamenilor și a lui Dumnezeu, pe cel ce purta inelul. Acesta era dat spre moștenire de către tată, celui mia drag dintre fii săi. Tradiția a decurs nealterată până când a ajuns la bătrânul din povestea noastră, care avea trei fii pe care îi iubea la fel de mult și care nu a vrut să facă diferența între ei. Drept urmare acesta comandă două copii identice ale inelului pe care le dă separat fiecăruia dinte fiii săi.

După moartea tatălui copiii ajung în fața unui judecător pentru a stabili care este inelul autentic și care sunt copiile.

Judecătorul nu a putut decide autenticitatea pentru că inelele erau identice, dar le-a amintit petenților că inelul avea puterea de a face plăcut pe cel ce îl poartă în fața oamenilor și a lui Dumnezeu. Deci dacă nici unul

dintre inele nu avea acel efect, înseamnă că adevăratul inel s-a pierdut și toate erau copii.

Sfatul judecătorului pentru cei trei a fost, ca ei să poarte fiecare inelele ca și cum ar deține pe cel autentic și să lase timpul să clarifice dilema. Dacă vreunul din ele nu va avea efect asupra purtătorului atunci acela va fi cel fals, iar dacă toate vor avea efect, toate vor fii autentice. Tatăl lor nu a vrut să facă diferența întrei ei, i-a iubit la fel de mult și nu a putut să discrimineze pe vreunul dintre ei, cele inele fiind deci un gest de iubire față de ei.

Trebuie să înțelegem de aici că Adevărul este unul singur indiferent câte forme ar îmbrăca și mai cu seamă că nu există o formă bună sau rea, decât din prisma efectului care îl are asupra celui implicat. Nu există o singură religie corectă. Toate sunt corecte și autentice, dacă au un efect benefic asupra celor ce o practică. Dacă ei devin plăcuți în fața oamenilor și a divinității, religia este una autentică. În corespondență cu Cartea Legii Sacre, nu există o unică variantă corectă, toate fiind la fel de

4

valabile dacă sunt înțeles corect și au efect pozitiv asupra membrilor Lojii.

Aș mai face o paralelă aici cu parabola inelelor. Dacă inelele erau simbol al religiilor, Iubirea era simbolul Adevărului. Prin urmare religiile erau manifestarea exoterică a acestuia iar iubirea manifestarea ezoterică. Așa trebuie să abordăm și noi simbolul Cărții Legii Sacre, exoteric și ezoteric. Exoteric ea reprezintă o carte sacră a diverselor religii. Ezoteric însă acest simbol să revelează pentru cei ce au puterea de a înțelege ca fiind un cod de legi divine, pe care omul este dator să le respecte, atât pentru el cât și pentru societate și divinitate. Indiferent în cine credem, sau dacă credem (această opțiune este întâlnită în Franc-masoneria liberală adogmatică), trebuie să înțelegem că nu este vorba de niște reguli de conduită făcute de om. Dacă prin calitatea de om bun pe care o avem când intrăm în Ordin înțelegem să respectăm legile organice și codul moral, devenim și mai buni înțelegând legile superioare nouă, legile după care funcționează universul. Cartea Legii Sacre este deci un simbol universal pentru misterele universului care așteaptă să fie descoperite de căutătorul Adevărului.

Să trecem acum la Uneltele simbolice care constituie celelalte două Mari Lumini.

COMPASUL este unealta care permite trasarea cercurilor. Prin urmare, dacă Echerul este aplicat materiei, Compasul se adresează spiritului. Cu el putem măsura acțiunile noastre și putem aprecia consecințele lor. Tot prin Compas trasăm cercul în jurul nostru, care simbolizează pe de o parte limitele noastre, care ne îngrădesc în interiorul său și pe de altă parte infinitul posibilităților, odată ce am depășit granițele impuse de el. Având două brațe mobile, simbolic permite trasarea unui infinit număr de cercuri cu infinite

lungimi de radius. Infinitul este o aluzie la spirit, care este nemărginit și neîngrădit precum și posibilitățile sale de manifestare. Compasul este singura unealtă cu care divinitatea este reprezentată în artă. Și tot Compasul prin închiderea cercului face aluzie la infinit și la principiul conservării materiei, prin care nimic nu se distruge, totul se transformă, a cărui simbol este șarpele care își înghite coada, Ouroboros.

Totodată trebuie văzut în cele două brațe ale echerului cele două atribute ale gândirii umane, Morala și Rațiunea. Punând în punct fix pe una din ele, ea devine sprijin iar a doua devine un atribut secundar utilizat după nevoie în planificarea și executarea fiecărui gest, a fiecărei acțiuni a noastră. Nu putem avea niciodată ambele brațe ale Compasului în același punct, cu nu putem trasa un cerc folosind doar unul dintre ele. Proporțiile și modul în care folosim această unealtă de măsură simbolică va produce anumite efecte sau rezultate ale acțiunilor noastre.

Compasul este pus în diferitele secvențe rituale a inițierii profanului cu unul din vârfuri pe inimă acestuia. Trebuie să înțelegem învățăturile transmise prin acest gest și anume că tot ceea ce ține de spirit are sursa în iubire, fie că vorbim de moral și mai ales de rațiune.

ECHERUL este unealta care se folosește la trasarea unghiurilor

5

drepte ale pietrei. Prin măsurătoare cunoaștem, iar echerul este cel dintâi instrument de măsură în Lojă. El face referire, prin modul de utilizare a lui în măsurarea suprafețelor pietrei, la materie. Transpus în morală echerul reprezintă corectitudine și echitate. Unind verticala cu orizontala, prin forma echerului se înțelege acțiunea justă și corectă în orice împrejurare. De aceea, Echerul este simbolul Maestrului Venerabil care conduce Loja după principiile dictate de această unealtă.

Cele două elemente sunt asociate în diferite feluri în funcție de gradul la care se lucrează. Pentru ucenic asocierea Echer peste Compas simbolizează că materia umbrește sufletul și că scopul Lucrării sale este să controleze și să stăpânească această materie, pentru a permite dezvoltarea lui în plan spiritual.

Interpretarea simbolismului celor Trei Mari Lumini, la gradul de Ucenic cel puțin, poate fi rezumată astfel: Legile după care funcționează universul sunt duale, materiale și spirituale iar o bună cunoaștere a lor presupune o și mai bună observare a celor două planuri, material și spiritual. Observațiile duc la acțiune și nu invers. Astfel folosind cele două instrumente care acoperă Cartea Legii Sacre, aplicând corectitudinea și echitatea primând în cazul Ucenicului Franc-mason (Echerul peste Compas), și

observând Morala și Rațiunea (cele două brațe ale compasului) vom ajunge să descoperim regulile divine, sau legile și principiile de funcționare a universului, format din micro- și macrocosm.

Închei prin a spune că Ordinul inițiatic Universal al Franc-masoneriei nu este avocatul religiei, sau a vreuneia dintre religii în particular ci este apărătorul esenței care stă la baza fiecărei religii și credințe, Iubirea de semeni exprimată de toți învățații prin ”Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți”, și transpusă în practică prin îndemnul primit la inițiere ”Fă altora tot binele pe care ai vrea să ți-l facă ei ție”.

Am zis!

M.B.3°

MEȘTERUL MANOLE Pentru cuvântătorii de limba româna, care mai citesc din când în când, poezia este nu numai o desfătare ci și o necesitate hrănitoare. De ce este așa nu putem ști decât dacă am trăit efectul benefic și înălțător pe care poezia îl strecoară în sufletele și mințile noastre.

Știm că avem un corpus poetic românesc impresionant dar poate că nu mai măsurăm, odată cu apariția marilor poeți ai secolelor 19 si 20, imensitatea tezaurului "produs de glasul poporului" cum ne spune Fratele nostru poet, filolog și teolog german, Johann Gottfried von Herder (1744-1803).

Aici nu putem să trecem cu vederea de o manieră superficială și punctul de vedere al lui René Guénon. Vă las singuri judecători ai afirmației sale conform căreia sintagma folclor cere precizări. Pentru René Guénon, Tradiția are rolul de a "însămânța", prin conștiințele înalte ale sensului ei, popoarele. Acestea primesc elemente arhetipale care se reproduc aproape natural, din generație în generație, și sunt

6

astfel conservate și transmise în straturile cele mai profunde ale conștiinței. Desigur, această viziune nu este în contradicție cu ceea ce numim, și credem că este, în general, folclorul, tradițiile comunitare, legendele, miturile și artele populare.

Datorăm neprețuita culegere și, de asemeni, publicarea baladei "Meșterul Manole", și a altor capodopere ale poeziei populare românești, unui ilustru Frate, membru al Lojii "Moldova" de la Iași, poet, dramaturg, diplomat, om de mare cultură, fondator al Academiei Române și foarte bun cunoscător al limbii franceze, Vasile Alecsandri (1818-1890). Studiul legendei Mânăstirii Argeș a fost publicat pentru prima data în volumul intitulat de Vasile Alecsandri "Balade adunate și îndreptate", volum publicat la Iași în 1852. Dar, despre acest om, care a jucat un rol extrem de important în istoria zidirii României moderne, ca și în înflorirea culturii românești vom vorbi, sper, cu altă ocazie. Reținem acum doar faptul că Vasile Alecsandri a deschis, odată cu alți oameni de cultură ai epocii sale, calea cercetării savante și a difuzării poeziei românești ajunsă la noi din străfundurile istoriei.

Vasile Alecsandri, Ambasador al României la Paris, a tradus și a publicat în limba franceză, atunci ca și acum, limbă universală de cultură, volumul său de culegeri intitulat "Ballades et chants populaire de Roumanie" (Paris 1855) făcând astfel cunoscuta lumii cultivate din occident și una dintre capodoperele acestei literaturi, mărturie fără seamăn pentru ce înseamnă spiritualitatea românească.

Poemul "Meșterul Manole" evocă, așa cum spunea Zoe Dumitrescu-Bușulenga în prezentarea volumului editat de Ed. Albatros în 1976, "impulsurile arhetipale ale celor care

participau la nobilul joc al construcției" .

Trebuie să ne referim, de asemeni, la minunata carte scrisă de Mircea Eliade "De la Zalmoxis la Gingis-Khan - Studii comparative asupra religiilor și folclorului Daciei și Europei Orientale" unde găsim un text comparativ, foarte consistent, despre diversitatea și originile riturilor și tradițiilor artei de a construi. Scris în 1955 capitolul V al cărții poartă titlul "Meșterul Manole și Mânăstirea de la Argeș" și începe printr-o incursiune în domeniul poeziei populare și folclorului religios. Găsim în cartea lui Mircea Eliade numeroase informații despre nenumăratele variante balcanice si danubiene ale legendelor care au ca temă sacrificiul ritual fără de care edificarea unei opere de arhitectură, a unui pod, a unei citadele, a unei biserici, nu est posibilă. Cartea a fost scrisă în limba franceză și a fost editată de Ed. Payot, Paris în 1970. Nu știu, dar sper, că exista și o traducere în românește a acestei cărți magistrale.

În 1943 Mircea Eliade publicase deja, la București, un studiu vast, de 144 de pagini, intitulat "Comentarii la Legenda Meșterului Manole". A urmat un studiu intitulat "Manole și riturile de construcție".

Dau aici numai numele unor autori români care au scris despre acest subiect, nume care pot facilita găsirea unei bibliografii: Gh. Vrabie, Al. Amzulescu, Ion Taloș, M. Pop, O. Papadima, Caracostea. Am găsit și un număr impresionant de autori străini: italieni, germani, bulgari, sârbi, croați, austrieci, etc.

Cred că Francmasonii din România, și nu numai din România, ar trebui să citească aceste cărți atât de strâns legate de simbolismul Artei Regale.

Dincolo de rapoartele conflictuale ale celui care

7

poruncește cu cel care construiește "ad majorem Dei gratiam" găsim în poem o succesiune de teme tradiționale legate dramatic și admirabil desfășurate sub o formă ritualizată familiară pentru Francmasoni. Astfel, găsim mitul lui Sisif, psihodrama sacrificiului ritual, probele prin elemente, mitul lui Icar și o aluzie indubitabil pitagoriciană.

Este imposibil de înțeles, după părerea mea, chiar prin analizele savante ale cercetătorilor științelor umane, cum au ajuns aceste teme arhaice, și tradiționale prin universalitatea lor, să alcătuiască un poem dramatic coerent structurat, de o admirabilă vibrație poetica, în inima Carpaților. Mai mult, evocarea jertfei corporației meșterilor zidari, Masoni operativi ai Evului Mediu, oameni de seamă care se cununau cu suferința pentru a duce la împlinire un efort necruțător de edificare a frumuseții, ni se pare misterioasă și sublimă prin ultimul vers care evocă erupția și perenitatea "fântânii cu lacrimi udate".

Trebuie să amintim aici și aluzia tacită la trufia Prințului Negru Voda care își atribuie, pentru eternitate, gloria ziditorilor lăcașului sacru după modelul legendei bizantine a împăratului Justinian aflat în admirație în fața sublimei Catedrale Sfânta Sofia de la Constantinopol. El se crede superior constructorului comanditar al Templului din Ierusalim, Regele Solomon, spunând: "Te-am învins Solomoane". În legenda noastră condamnarea la moarte este echivalentul trufiei lui Justinian si răsplata omenească a sacrificiului masonic.

Mitul lui Icar este aici transfigurat, ca și un alt mit al artei construcției, cel al lui Dedal, creatorul labirintului din Cnossos.

Dar pasajul cel mai dureros al poemului, și mai sublim inspirat, este cel al visului lui Manole prin care iscusitul Arhitect, maestru mason, primește mesajul divin al destinului sau; necesitatea jertfei a tot ce era mai scump sufletului sau.

"Știți ce am visat De când m-am culcat ? O șoapta de Sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-ar surpa. Sacrificarea soției

Arhitectului Mason, femeia plină de iubire, de abnegație si de curaj, sufletul al cărui nume, Ana, "floarea câmpului", nu este deloc ales întâmplător, odată cu fiul moștenitor aflat încă în gestație, și integrarea lor prin încorporare în construcție, este urmată de evoluția trainică a zidirii și de sacralizarea ei. Sacrificiul este cel care duce la apoteoză, la edificarea definitivă a operei; încorporarea Tradiției este condiția primordială a izbânzii frumuseții. Ne mărginim aici să evocăm un fragment dintr-o variantă din Tracia care, dacă nu este transcrisă în simbolismul ei, pare de o cruzime inacceptabilă: " ce mi-ai da ca sa nu se mai surpe zidul tău ? Maestrul răspunde: "mamă si fată nu mai pot avea dar soție da, și poate că voi găsi una și mai bună". Atunci când logodnica Arhitectului coboară, cu lacrimile în ochi, să caute inelul de logodnă, căzut în fundații, mașterul îi spune: "eu am inelul dar tu nu vei mai ieși de acolo".

Manole - și va trebui să revenim asupra originii și semnificației numelui său - este un geniu care comunică cu divinitatea. Mai știm din aceste surse tradiționale că masonii, oameni de excepție, sunt condamnați, prin destinul și prin profesiunea lor, să-și sacrifice familia, de unde și soarta lor tragică.

8

Trebuie să mai amintim și că toată istoria dramatică a Meșterului Manole începe cu căutarea locului promis ca fiind propice edificării Mânăstirii. Și acest loc nu poate fi decât spațiul ruinelor unui vechi lăcaș de cult. Tema semnificației sacre a ruinelor a fost preluată și ritualizata în Francmasonerie și constituie o parte majoră a Ritului Scoțian Antic și Acceptat.

Poemul Meșterul Manole a fost comentat de iluștri oameni de cultura români cum sunt Mircea Eliade sau Zoe Dumitrescu Bușulenga, unii dintre ei poeți, cum sunt Octavian Goga, Lucian Blaga si Nicolae Labiș. Cred că acești autori trebuie citiți dacă dorim să aprofundăm semnificațiile care se degajă din această capodopera a literaturii românești și universale. Cred, de asemeni, că Francmasonul de astăzi est, cum spunea Mircea Eliade "condamnat" la cultură.

Aș dori să revin cu un comentariu mai documentat pe marginea simbolismului acestei capodopere într-un număr viitor al buletinului nostru.

Închei prin frumoasa frază cu care se termina prefața lui Zoe Dumitrescu Bușulenga la ediția din 1976: "...dar în nicio operă, sau exegeză inspirată de mit, nu răsună acele inegalabile niveluri implicite în simpla baladă românească aflată, ca și Miorița, în pragul de crepuscul și taină al străvechilor adevăruri".

Am zis!

V.A.,3°

LANSARE DE CARTE: ”Adam, zeul roșu” de Robert Ambelain

Două vechi doctrine

occidentale, ambele izvorâte din tradiția religioasă iudeo-creștină sunt analizate, în esența și în detaliile lor, într-o carte bine cunoscuta tuturor celor pasionați de ezoterism. ”Adam, zeul roșu” dezvăluie doctrina atribuită Rozi-

Crucienilor medievali și doctrina luciferiană.

„Ocultist și gnostic la începutul vieții, ocultist si gnostic în felul sau, până la ultima suflare, în ciuda a numeroase rectificări, Robert Ambelain a fost omul unei permanente experiențe spirituale, de-a lungul căreia nu s-a despărțit niciodată de rugăciune.“

Serge Caillet

Am zis!

CONVENTUL, ORGAN LEGISLATIV AL OBEDIENTEI.

Așa cum am afirmat deseori, o Lojă independentă (pe care o numim, de asemeni, o "Lojă sălbatică") nu este viabilă pe termen lung. De ce? Pentru simplul motiv că ea seamănă cu un cartier al orașului căruia administrația comunală nu-i recunoaște nici existenta și, firește, nici drepturile.

9

Pentru a fi în măsură să-și asigure un viitor mai mult sau mai puțin stabil, o Lojă independentă are obligația, puțin timp după fondarea ei, să se atașeze unei Obediențe conforme cu profilul masonic și cu aspirațiile ei. Asemenea Lojilor, Obediențele independente nu pot spera decât la o viață limitată în timp așa încât ele trebuie să adere la un "grup de recunoaștere". Precizez încă faptul că ceea ce convine a fi înțeles prin "tratat de amiciție" între două sau, prin extensie, mai multe Obediențe, este un act (important pentru strângerea relațiilor personale) dar care rămâne insuficient pentru a asigura o bază credibilă și stabilă pe termen lung. Așa cum buna funcționare a unei Loji este ancorată în respectul regulamentelor și statutelor sale, buna funcționare a unei Obediențe este intim legată de respectul propriilor sale regulamente și statute. În perspectiva unității sale, și în calitatea sa de Corp Masonic care regrupează Ateliere în cadrul ansamblului Franc-Masoneriei naționale, o Obediență are obligația de a reuni, în fiecare an, în aceeași perioadă, o reuniune legislativă care poartă denumirea de "Convent". Înțelegem, așadar, prin Convent, reuniunea anuală a delegațiilor Lojilor Obedienței. "Consiliul Ordinului" numit și "Mare Colegiu", adică puterea executivă a Obedienței, asigură convocarea și organizarea Conventului. Toți Masonii, de toate gradele, din toate Lojile Obedienței, au dreptul să asiste dar dreptul de vot, care privește propunerile făcute Conventului, este rezervat - în majoritatea cazurilor - celor doi delegați ai fiecărei Loji care trebuie să aibă gradul de Maestru Mason. Fiecare Lojă își desemnează delegații și face cunoscute sugestiile relative la ordinea de zi pe care aceștia

sunt rugați să o transmită oficial. Am constata adesea că printre tinerii Frați și Surori există o oarecare confuzie între "Convent" și "Ținuta Conventului". Sunt două concepte fundamental distincte. Dacă, de obicei, "Conventul" are loc sub forma unei Ținute, prezidată de Marele Maestru sau de un Maestru desemnat pentru aceasta, el poate să se deruleze fără ritual și fără decoruri, într-o sala oarecare. În cadrul acesta au loc dezbaterile adunării legislative ale Obedienței. Dimpotrivă, ceea ce numim "Ținuta de Convent" se derulează întotdeauna într-un Templu, cu un ritual specific, și toți participanții poartă paramentele gradelor lor. "Ținuta de Convent" este un moment particular, și relativ important, în viața unei Obediențe, pentru că este vorba, în esență, despre recepția oficială a reprezentanților Lojilor care o constituie dar, de asemeni, și recepția oficială a delegațiilor Obediențelor cu care există relații strânse pe care le numim, simplificând, "Obediențe prietene", independent de grupul de recunoaștere cărora acestea aparțin și independent de țările de unde provin. "Ținuta de Convent" prezintă, întotdeauna, un caracter solemn. Ea se derulează sistematic după Conventul însuși și constituie, întotdeauna, o foarte bună ocazie de a revedea reprezentanții Obediențelor străine, de a stabili și de a strânge sau de a întări legăturile fraterne care îi leagă pe masoni peste și dincolo de frontierele naționale. În fapt, aceste legături figurează concret și vizibil universalitatea Ordinului nostru inițiatic. Se înțelege de la sine că în contextul Obediențelor "liberale" "Ținutele de Convent" reunesc reprezentanții Obedientelor masculine, feminine și mixte, din mai multe țări, oricare ar fi

10

Ritul masonic al acestora. În ce privește M:.O:.A:.R:., Ritul Francez este practicat în cadrul ”Ținutei de Convent”. Am zis!

J.H.,3°

DESPRE OFIȚERII LOJII

La începutul Lojilor speculative, atunci când Franc-masoneria era încă puternic influențată de confreriile operative ale zidarilor liberi, ceremoniile erau conduse de un singur Maestru, azi Maestrul Venerabil, și de unul dintre Supraveghetori. Azi, Lojile își desfășoară Lucrările conduse fiind de 7, 10 sau mai mulți ofițeri. Termenul de Ofițer a ajuns în masonerie prin influența Lojilor militare. Înainte de sec. XVIII se folosea termenul de Oficiant. Precum și în biserică, oficiantul nu este altceva decât o persoană desemnată, sau aleasă, care îndeplinește o responsabilitate bine stabilită. Oficiul este obligația morală pe care Ofițerul o asumă cu o înaltă conștiință a datoriei pentru că este un serviciu obligatoriu. Poziția Ofițerilor în Lojă depinde totdeauna de Ritul în care Loja lucrează. Însă totdeauna, indiferent de Rit, amplasarea Ofițerilor la pupitre respectă geometria sacră a Templului. Ofițerii Lojii nu sunt demnitari. Ei nu sunt superiori Fraților și Surorilor lor iar funcția pe care o ocupă este bine determinată în timp. Ofițerii transmit conform ritualului influența inițiatică asupra membrilor de pe coloane și asupra neofiților. O funcție în Lojă nu este un motiv de laudă, de veleitate sau de falsă mândrie. Fiecare Ofițer care ocupă o

funcție își asumă o responsabilitate, o datorie. El duce pe umeri buna desfășurare a Lucrărilor și totodată trebuie să fie conștient de rolul inițiatic pe care îl are. De obicei, ofițerii Lojii se aleg o dată pe an, dând astfel șansa fiecărui Frate sau Soră Maestru să ocupe un platou și prin rotația lor să asigure armonia Atelierului și să formeze un colectiv unit, o construcție perfectă. Fiecare Ofițer trebuie să asigure transmiterea atributelor funcției sale generațiilor care vor urma. Astfel fiecare dintre Ofițeri va căuta să instruiască pe Fratele sau Sora care și-a exprimat dorința de a ocupa acea funcție în mandatul următor. Astfel se asigură continuitatea Lucrărilor și totodată transmiterea Tradiției Inițiatice a Ordinului. Ofițerii Lojii sunt: Maestrul Venerabil, Primul Supraveghetor, Secundul Supraveghetor, Oratorul, Secretarul, Trezorierul, Ospitalierul, Expertul, Maestrul de Ceremonii, Acoperitorul. Uneori în Loji există și Ofițerul Coloanei de Armonie. O scurtă descriere a atributelor fiecărei funcții este: 1. Maestrul Venerabil Locul său este la Orient, în Scaunul Regelui Solomon și veghează la bunul mers al Lucrărilor. El convoacă Loja, deschide și închide Lucrările, inițiază și conferă Sporuri de Salar, are ultimul cuvânt în ceea ce privește deciziile legate de Lojă, dar are și responsabilitatea de a menține relații de amiciție cu alte Loji, cu Obediența, cu Loji sau Obediențe unde sunt relații de amiciție. Tot el este

11

cel care este tras la răspundere când Atelierul său se abate de la Reguli. El nu poate fi întrerup decât de către Orator, atunci când acesta constată că se încalcă Regulamentele masonice. Lui îi corespunde Stâlpul Înțelepciunii, pentru că el conduce Lucrările după înțelepciunea sa. Însemnul său este Echerul iar al Maestrul Venerabil din Trecut, Echerul de care este prinsă reprezentarea grafică a celei de a 47-a Problemă a lui Euclid. 2. Primul Supraveghetor El este primul locțiitor al Maestrului Venerabil când acesta lipsește. Locul său este la Occident în partea de N-V, de unde supraveghează Calfele. El ajută pe Maestrul Venerabil la deschiderea și închiderea Lucrărilor, și participă activ în inițierea Ucenicilor. Unealta sa este Nivela, iar Coloneta corespunzătoare este Forța. Cuvântul în Lojă poate fi luat doar prin semnalizarea intenției către Supraveghetorul Coloanei. Responsabilitățile sale cad asupra Calfelor și în special în ceea ce privește instrucția lor. 3. Secundul Supraveghetor Este al doilea locțiitor al Maestrului Venerabil când acesta și Primul Supraveghetor lipsesc. Locul său este în partea de S-V a Templului, în mijlocul coloanei (sau în apropierea coloanei J , î n

funcție de rit). El supraveghează coloana Ucenicilor. Însemnul său este Perpendiculara iar dintre cei Trei Stâlpi, este reprezentat de Frumusețe. La fel ca și Primul Supraveghetor el ajută pe Maestrul Venerabil la deschiderea și închiderea Lucrărilor și joacă un rol activ în inițierea Ucenicilor. El este responsabil de instrucția Ucenicilor.

4. Oratorul Este păstrătorul și garantul Regulamentului și a Constituției. Responsabilitatea sa este de a se asigura că tot ce se întâmplă în Lojă este conform Legilor. Funcția sa îi permite să ia cuvântul ori de câte ori sesizează o neregulă, fără a cere voie. Locul său este la Orient în stânga Maestrului Venerabil, față în față cu Secretarul. El reprezintă soarele, iar însemnul său este Cartea Legii deschisă. În unele versiuni apare inscripția LOI MAC (Legea Masonică) înscrisă pe carte. 5. Secretarul Are importanta îndatorire de a ține arhiva Lojii. El redactează diferitele documente ale Lojii, Planșa Ținutei, organizează și ține la zi Registrul Lojii. Locul său este în dreapta Maestrului Venerabil pentru că el este mâna dreaptă a acestuia. Una din atribuțiile sale este păstrarea sigiliului Lojii, și păstrarea și redactarea corespondenței. El este reprezentat de Lună, iar însemnul său sunt două pene de scris încrucișate. 6. Expertul Joacă cel mai important rol activ în inițierea candidaților. El îi pregătește și tot el îi conduce în permanență în timpul Ritualului de Inițiere. Tot el este singurul care are drept să circule liber în lojă, nefiind obligat să respecte sensul dextro-centric al mișcărilor. Expertul este un bun cunoscător al Ritualului. Locul său este pe coloana din dreapta Maestrului Venerabil în fața Secretarului (conform Ritului Scoțian Antic și Acceptat), iar însemnul său este o spadă încrucișata cu o riglă. 7. Trezorierul Are sarcina de a colecta taxele, de a face plățile aprobate

12

de Maestrului Venerabil. El gestionează fondurile Lojii și administrează separat de bugetul acesteia, Trunchiul Văduvei (destinat exclusiv operelor de caritate, sau nevoilor membrilor Lojii). Bijuteria sa este formată din două chei încrucișate, iar locul său este pe coloana de sud. 8. Ospitalierul Este cel care are rolul de a organiza diferite evenimente, de a vizita Frații și Surorile, de a păstra o legătură a Lojii cu exteriorul. Locul său este pe coloana de Nord, în fața Secretarului. Bijuteria sa este un sac sau Cornul Plenitudinii. La fel ca și Trezorierul, el nu face parte din cei 7 Ofițeri principali ai Lojii, funcțiile lor fiind preluate în caz de nevoie de oricare alt membru. 9. Acoperitor Responsabilitatea sa este de a se asigura că la Lucrări nu este nici un profan prezent și că toți cei prezenți au calitățile conforme gradelor pe care le dețin. Locul său este la S-V lângă Secundul Supraveghetor iar bijuteria sa este o spadă cu vârful în jos. El se află la granița între sacru și profan, și poartă o mare responsabilitate ca aceste două dimensiuni să nu se întrepătrundă. 10. Coloana de Armonie Este Fratele responsabil cu coloana sonora a Ținutei. Locul său este la Occident, lângă Acoperitor. Acesta trebuie să aibă tot timpul contact vizual cu Maestrul Venerabil deoarece acesta ii face semn când este necesar acompaniamentul muzical. 11. Maestrul de Ceremonii Datoria lui în Lojă este de a conduce operațiile rituale în Templu, atât în timpul Lucrărilor cât și a evenimentelor. El

introduce Frații și Surorile în Templu și îi conduce la locurile lor. El trebuie să cunoască foarte bine Ritualul pentru a asigura derularea în deplina armonie a acestuia. Locul lui este pe Coloane de sud, lângă Trezorier, în fața Oratorului. Bijuteria lui sunt două săbii încrucișate. Ritualul masonic nu este o piesă de teatru care transmite o poveste antică frumoasă. Ritualul masonic este vehiculul modern al Tradiției inițiatice primite de om încă din cele. mai vechi timpuri, pentru a-i da posibilitatea să se cunoască și prin această să cunoască Divinitatea. Ca oficianți ai acestui ritual, fiecare din noi trebuie să fie conștienți de sarcina noastră. Fiecare ofițer continuă spiritul celui de dinaintea lui și astfel tradiția fiecărui Ofițer se pierde în istoria ordinului, dar continuă măreția și prestigiul acestuia. Măreție și prestigiu ce constau în transmiterea Tradiției inițiatice a Ordinului Inițiatic Universal al Franc-masoneriei. Am zis!

J.B.,3°

Buletin lunar al: Justei și Perfectei Loji ”Alexandru Vaida-Voevod” Or. Cluj-Napoca www.loja-napoca.eu secretar@loja-napoca.eu

Editat de Editura: AVV 13 Publishing

info@avv13publishing.ro