n 2010 LiterariaToþi marii scriitori ”i filozofi l-au studiat timp îndelungat ”i ”i-au expus...

Anul INr. 2

Martie 2010

Publica]ie a Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din Rom@nia

LiterariaRevist# de cultur# fondat# la Craiova, \n 2010

Orice operã duce dealungulsecolelor o luptã grea pentruexistenþã.

Ca ºi Divina Comedie, DonQuijotte a fost obiectul celor maivariate interpretãri.

Toþi marii scriitori ºi filozofi l-au studiat timp îndelungat ºi ºi-au expus pãrerea asupra lui:Merimée, Sainte-Beuve, ArthurRimbaud, Schelling, Hugo,Schlegel, Byron, De Sanctis, Phi-larete Chasles, Wordsworth, Go-gol, Turgheniev, Dostoievschi,Heine, Hegel, Marx, etc.

Don Quijotte a devenit copi-lul adoptiv al tuturor popoarelor.

Dacã vrem sã punem ordineîn varietatea considerabilã a pã-rerilor ºi interpretãrilor, apoi ajun-gem la o mulþime de interpretãride diferite nuanþe, de la cele apo-logetice la cele nihiliste.

S-a lãsat a se înþelege o inter-pretare apologeticã pe ideea decontrast între figura lui Don Qui-jotte ºi cea a lui Sancho Panza, încomparaþia trãsãturilor de carac-ter contradictorii a celor douã na-turi umane, a celor douã perso-naje, din care primul este tipulvisãtorului pasionat, iar al doileatipul omului practic ºi raþional.

Ori, romanul Don Quijotte areun înþeles mai profund ºi maicomplex: satira cavalerului rãtã-citor, înnebunit de lectura roma-nelor cavalereºti, este numai pri-lejul operei, dar semnificaþia eieste mult mai multiplã.

Cervantes a satirizat, într-oprimã ordine, genul literar al ro-manelor cavalereºti ca expresiepoeticã a conºtiinþei existenteîntr-o epocã feudalã ºi apoi con-ºtiinþa acestei epoci deja înve-chite ce dorea cu orice preþ sãsupravieþuiascã prin vârfurilefeudale ºi catolice din Spaniaacelor vremuri.

Cervantes a fixat aceastã po-zã a societãþii în care trãia, perso-nificând-o într-un hidalgo sãrac,

Don Quijotte de la Mancha, iarpoporul treaz ºi prozaic l-a perso-nificat în þãranul Sancho Panza.

Dar ambele imagini nu pot fireduse la o unicã ºi simplã trãsã-turã sufleteascã, cãci ele repre-zintã tipuri complexe ºi contradic-torii, contradictorii nu în sensulunui antagonism polar, rigid, ire-ductibil, metafizic, al celor douãfiguri, ci în sensul comparativ alinteracþiunii dintre unul ºi altulcare nu priveºte numai ceea ceseparã fenomenele interioare ciºi ceea ce le uneºte, care, prin ur-mare, nu urmãreºte numai con-trastul dintre cele douã tipuri, nu-mai deosebirile de caracter, ci ºitrãsãturile comune, care, pe bazacontradicþiei interne din struc-tura moralã a fiecãruia, explicã înultimã analizã aventura lor soli-darã ºi plinã de riscuri.

Preveniþi astfel cã avem în fa-þa noastrã figuri de un realism pro-fund, sã începem cu analiza ca-racterului eroului principal, iscu-situl Don Quijotte de la Mancha.

Termenii contradicþiei dinpersonalitatea lui Don Quijotte,latura pozitivã ºi negativã a ca-racterului sãu constã în aceea cãîn pieptul acestuia se bat douãsuflete: sufletul curat ºi sãnãtos

Don Quijotte[i func]iunea realului

Don Quijotte[i func]iunea realului

continuare în pag. 12Vintilã NICU

Cu prilejul SfintelorS[rb[tori de Pa]te,

Filiala OlteniaCraiova a LigiiScriitorilor din

Rom`nia transmitetuturor colegilor,colaboratorilor]i cititorilor s[i

de pe toate meridianeleterestre, un str[luminat

]i cre]tinescLa mul\i ani !

Hristos a \nviat!

Literaria2 Anul I, nr. 2/2010

Cãrþi primite la redacþie

Mihai ScãrlãtescuDevreme, târziu

Ed. Silviana,Rm. Vâlcea, 2010

Eugen Dorcescudrumul spre tenerife

Ed. Eubeea,Timiºoara, 2009

Doina DrãguþNeliniºti prin timp

Ed. Sitech,Craiova, 2010

Andrei PotcoavãRisipite

Ed. Sitech,Craiova, 2009

SumarVintilã Nicu, Don Quijotte ºi funcþiunearealului ......................................pp. 1,12,13Janet Nicã, Facerea lumii..............pp. 3,4Liviu Jianu, Poeme...............................p. 4N.N. Negulescu despre Ionuþ Caragea(Canada)........................................pp. 5,6,7Doina Drãguþ, �Risipite�... ºi adunateîntr-un op valoros............................pp. 8,9Ecaterina Bargan, Poeme....................p. 9Dumitru Botar, Mari scriitori ai lumiiAnecdote-Maxime-Cugetãri-Aforismede Dan Eugen Dumitrescu.................p. 10Traianus (Traian Vasilcãu), Poeme..p. 11Victor Martin, Toatã lumea face reguli.........................................................pp. 14,15Elena Buþu, Poeme..............................p. 15Georgeta Nedelcu, O rostire despre artarostirii dintr-un orizont de semnificaþie(debut editorial)...................................p. 16Fenia Driva, Prinþesa Ioana Cantacu-zino, acasã la Cãlimãneºti................p. 17Constantin E. Ungureanu, Aforismele luiBrâncuºi ºi crezul sãu artistic..........p. 18

LiterariaRevistã de culturã

Fondatã la Craiova, în 2010

Publicaþie a Filialei Oltenia Craiovaa Ligii Scriitorilor din România

Colectivul de conducereal Filialei Oltenia Craiova

Vintilã NICU - preºedinteN. N. NEGULESCU - vicepreºedintePetriºor MILITARU - secretarDoina DRÃGUÞ - purtãtor de cuvântElena BUÞU - trezorier

Responsabilitatea privind conþinutulmaterialelor publicate în revista Literariaaparþine strict autorului care semneazã textul.De asemenea, drepturile de autor asupratextelor publicate aparþin semnatarilor.

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Grafica ºi tehnoredactarea:Doina DRÃGUÞ

RedacþiaRedactor-ºef: N. N. NEGULESCURredactor-ºef adjunct: DOINA DRÃGUÞSecretar general de redacþie: JANET NICÃ

Membrii filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din Rom@nia \nal]#, pe aceast# cale,un pios omagiu virtuosului ziarist Mile C#rpeni[an, plecat at@t de timpuriu dintre noi.

Dumnezeu s#-i netezeasc# calea Universului. Condolean]e familiei \ndoliate.Necr

olog

LiterariaAnul I, nr. 2/2010 3Zi neutrã, de culoarea cenu-

ºii. Intrai în clasã, desfrunzit deiluzii ºi de voinþã. Slãbiciunea îmiroadea trupul precum igrasia ca-sele vechi, precum gravitaþia pã-mântului roade zborul pãsãrilor.Pusei catalogul pe catedrã ºi sim-þii nevoia unei tãceri imense. Mãîntrebam de unde atâta înþepe-nire a mintii ºi a trupului ºi primulgând care îmi înmuguri sub frun-te îmbrãcã sentinþa lui Blaga,aceea cã «veºnicia s-a nãscut lasat». Aºa mi se pare, zisei. Infi-nitul e o cãmilã uriaºã sub caremã simt gâzã, microb, pulbere,punct. Prin ce minune sã ajungãun bob de nisip geniul care sãprescrie legi altor boabe de ni-sip? M-am gândit cã pentru astanu e nevoie sã iei în seamã lucru-rile care te copleºesc. Bunãoarã,sã nu priveºti, seara, bolta cãptu-ºitã cu stele! Dar fã-o, dacã poþi!Eu unul, nu pot. Poporul meu aprea privit în sus, în loc sã pri-veascã în stânga ºi-n dreapta,sau în propriul sân. ªi, perma-nent i s-a dat sã buchiseascã abe-cedarul cuminþeniei. De aceeapovestea lui e lungã�

Mai scârþâie câte o bancã,mai tuºeºte câte un elev, mai fâ-ºâie câte un caiet. Dar ochii copi-ilor sunt mari ºi impertinenþi cadisidenþii de dupã revoluþie. Den-ar avea elevii ochi, ce bine-arfi de noi, profesorii! Dar aºa, cândexistã ochi, o mare de ochi, e greu!Mai ai, ca om, o faþadã de apãrat,o zugrãvealã de salvat, o spoialãde afirmat.

Pumnale, nu altceva sunt ochiilor! Oºtiri otomane! Tribunale!Judecata de apoi! În faþa acestorochi trebuie sã fii cel puþin înger,ºi încã din aceia ºcoliþi pesteocean, la focul iute al democra-þiei multilateral-dezvoltate-în-adâncime !

Elevii! Ah, elevii! Maimuþeleastea date naibii de iscoditoare,nu te slãbesc nicio clipã. Simþiinevoia sã-mi odihnesc pe catedrãcapul plin de gânduri ca de merecoapte. Dar cum sã pun pe cântarditamai dovleacul, când atenþiaprietenilor mei înaripaþi mã inun-dã ca pentru Cod portocaliu?Mai repede gãsesc o babã bãtrâ-nã, un copil tânãr ºi mujdei deusturoi, decât sã fac aºa ceva.Mai bine tac, nimic nu fac ºi e

Facerea lumiiperfect pentru familia mea. Tã-cerea adâncã e cafeaua de carem-am îndrãgostit.

Fiind elev, mai apoi student,am avut impresia cã dascãlii mei(ce �dascãl�, mã? Dascãlii cântãîn bisericã! zicea decanul meu),dascãlii mei, zic, erau puºi petreabã cum sunt oamenii rãi puºipe harþã, fitece ºi cu fitecine. Aiu-rea! Dacã ar ºti ei, elevii, ce Sa-harã cotropeºte sufletul unordascãli - mã rog, profesori! -,dacã ar ºti ei ce stepã siberianãbântuie prin sângele lor ºcolit,ar fi ºi ei sãracii, mai liniºtiþi. Uniise uitã la mine speriaþi, ºtiu ei dece. Totuºi, trebuie sã-mi salvezonoarea unui salariu de mizerie,sã-mi salvez, mai ales, tencuialade intelectual ancorat în realitate,

cum orãcãie broasca de la uºã,cum latrã cãþeii de usturoi ºi cumbehãie þapul de bere. Ce sã fac?Cum sã tâmpesc mai repede orã-tãniile care stau smirnã în bãnciºi aºteaptã urmãtorul vaccin inte-lectual? Sã-i pun sã repete cevaprecum papagalii? Nu, ar fi preasimplu. Mã traversã pe zebragândului un principiu didactic,aflat de la marele ConstantinNoica: �În ºcoalã se predã regula,nu excepþia!� Aºa e, zisei. DarRegula te-nnebuneºte. Tocmai,zic. Ia sã-i înnebunesc eu pe pit-palacii ãºtia cu ochii cât pupãza!

Nu, nu! Sunt plãtit sã fiu cumin-te. Dar pânã când sã mã las clocitde caracatiþa cuminþeniei? E caºi cum nu te-ai naºte niciodatãde sub carapacea doamnei Re-guli. Ia sã mã abat eu, totuºi, ºisã gust umbra unei poteci des-pletite? O, nu! urlã conºtiinþa înmine. Dacã sari pârleazul bunuluisimþ, rãsuflând vreo glumã cufustã scurtã, pânã spre searã teºi spânzurã babele ºi elevii, fa-cându-te, post-mortem, monstrusacru, vedetã, star, disident!

Ce sã fac anume? Cuvântul�anume� îmi dãdu o idee. Are înel un sâmbure de vãzduh, de dul-ce nebunie. �Anume� îl are însân pe �nume�. Asta-i, am gãsit!

- Copii, voi faceþi religie?- Da

- ªi nu scrie in �Biblie� cã�La-nceput a fost Cuvântul� ?

- Ba da.- ªi nu vreþi sã fim ºi noi, pen-

tru o clipã, niºte mici dumnezei,sã ne jucãm de-a �facerea lumii ? �

Cum sã nu voiascã? De de-parte, curiozitatea lor era unmunte.

- Ei, bine! zisei. Ia sã dãm noilucrurilor alte nume, sã le folosimdupã noul botez ca sã le vedemmai bine. Cele vechi au talpa to-citã. La pingelit cu ele! Da?!!

- Daaaa!- Uite, încep eu. La �tablã� sã

zicem �cal�. La �cretã� sã zicem�tigaie�. Vreþi?

- Daaaa!ªi în câteva minute fãcurãm

lumea. Bãncile devenirã capre;cãrþile, mãnuºi; creioanele, pa-hare; lecþia, caracatiþã; caietele,opinci; fraza, cãmilã; propoziþia,ghem; adjectivul, sacâz; substan-tivul, ºurub; elevii, cozonaci; clasa,cratiþã; catalogul, cireº; picioarele,frunze; ochii, drapele; scaunul,buzdugan; mâinile, undiþe; fe-tele, broºe; bãieþii, bolduri�

Ajungând aici cam obosirãm.Deh! E greu de nãscut o lumenouã! Dar continuarãm de-a bu-ºilea. Capul fu numit dovleac; na-sul, apostrof; punctul, bau-bau;litera, urzicã; profesorul, com-pas; clopoþelul, ciupercã; exerci-þiile, greble; buzele, scutece;ghiozdanul,cobiliþã; genul, vatã;numãrul, sâmbure; cazul, vizir�

Pentru a fi mai uºor, un boldscrise pe cal opincile vechi ºi no-ile lor umbre, mai luminoase ºimai frumos mirositoare. Sã ve-dem, de dragul mirãrii, ce va ieºi!

- Câþi cozonaci sunt în cratiþavoastrã? - întrebai eu.

- Nouãsprezece cozonaci,domnule compas.

- Lipseºte vreun cozonac?- Cozonacul Zambilic Daniluº.

Are piciorul drept în ghips.- Pardon, zic. Vrei sã spui cã

are frunza dreaptã în ghips. Nu-inimic. Sã-l trecem absent în cireº.

Apoi închisei cireºul, mã scu-lai de pe buzdugan în douã frun-ze ºi-ncepui sã mã plimb printrerândurile de capre. De bucuria jo-cului, copiii îºi holbau drapelelela mine de mai-mai sã mã-nghitã.

- Dragii mei cozonaci, le zisei.Janet NICÃ

Motto: Gaudeamus igitur

continuare în pag. 4

Literaria Anul I, nr. 2/20104

Puneþi mãnuºile în cobiliþe, scoa-teþi gãinile pe capre ºi pregãtiþipaharele sã scrieþi.

Vorbeam rar ca ei sã poatãurmãri cuvintele scrise pe tablã.Pânã terminam ce aveam de între-bat, era o liniºte de plumb, iar du-pã aceea rãsãrea în ochii lor obucurie de aur. Totul mergea cademocraþia de peste ocean.

- Ce caracatiþã aþi pregãtitpentru astãzi?

- Noi am pregãtit pentru astãzi�Sacâzul�!

- Bine. Ce este sacâzul califi-cativ?

- Sacâzul calificativ este par-tea de vorbire care aratã însuºi-rile unui ºurub ºi se acordã cuacesta în vatã, în sâmbure ºi învizir.

- Bun. Sã scriem câteva ghemepe cal. Cine se oferã? Mai mulþicozonaci ridicarã undiþele în sus,dar alesei, ca sã rãspundã, o bro-ºã cu douã codiþe ca doi mugurizburãtori.

- Ia tigaia ºi scrie pe cal ceeace îþi dictez eu:

�Dinþii viteazului împãrat sestrepezirã la auzul proastei veºti�.

O broºã blondã tot fluturaundiþa pe sub apostroful meu.

- Ce e, dragã?- Domnule compas, zise ea.

Colega noastrã a fãcut douã gre-ºeli. N-a început ghemul cu urzicãmare, iar la sfârºit n-a pus bau-bau.

- Bine, dragã, foarte bine.Apoi, mã adresai broºei care

fãcuse greºelile:- Corecteazã, dragã, ghemul

ºi cascã drapelele mai bine. Dacãai vreun sacâz în acest text, anali-zeazã-l.

- �Viteazului� este sacâz cali-ficativ pentru cã aratã însuºireaºurubului �împãrat�. �Proastei�aratã însuºirea ºurubului �veste�.

- Bine, du-te la capra ta.Mai rezolvarãm câteva gre-

ble pentru a fixa cunoºtinþele încuiul deprinderii.

- Dragi cozonaci, le zisei.Când avem de-a face cu cãmile,trebuie sã le despãrþim în gheme,sã ne fie mai uºor. Adicã sã le de-molãm. Ca sã înþelegem.

Cu cât se rumeneau la foculjocului, cu atât cozonacii eraumai dulci.

Când se auzi ciuperca su-nând, fu cãderea din rai. Turnullui Babel. Limba decãzu în limbi,legea în fãrãdelege. Adam decãzuîn Eva. Luai cireºul sub braþ, ieºiidin cratiþã cu zâmbetul pe scuteceºi mã-ndreptai, ºovãind, spreCancelaria profesorilor, acolounde teama de Excepþie este oRegulã.

Janet NICÃ

continuare din pag. 3

Facerea lumiiRugãciune

Vânturã-ne, Doamne, pleava auritã,ªi pãstreazã numai inima rãnitã,Vânturã-ne, Doamne, toatã îngâmfarea,ªi pãstreazã numai jertfa ºi rãbdarea -

Vântura-ne, Doamne, templele de sine,ªi pãstreazã numai dania cãtre Tine,Vânturã-ne, Doamne, sporul ºi talanþii,ªi pãstreazã numai ce-mpãrþim la alþii -

Vânturã-ne, Doamne, pleava auritã,ªi împarte-Þi numai sângele cu pitã,Vânturaþi pe lume, fãrã de folos,Sã trãim în Tine, Domnule Hristos�

Cântec de þarã

De ce bunicii legau roºii,De ce sãpau ei doi, grãdina,Pesemne-aºa ºtiau, frumoºii,Sã se cunune cu lumina -

De ce tot repetau, tot anul,Un fel de munci neistovite,Pesemne-aºa ºtia þãranulSã coacã timpul, fãcând pite -

De ce ºi banii în batiste,Ce îi puneau, atât de greuÎi mai scoteau ca sã existe,Pesemne ºtie Dumnezeu -

De ce coceni, ºi pui, ºi vieªi nuci, ºi vin, ºi apã, ºiPãmânt - strângeau ca bogãþieªi numai muncã, zi de zi?

De ce nici nu ºtiau ce-i banulDe rar ce îl vedeau, de ceNu învãþa ºi el, þãranul,Ca la oraº, un ABC?

De ce ºi cartea lor puþinã,Era mai mult ca îndeajuns,Sã vadã cerul cu luminãªi în pãmânt, unde-au ajuns?

De ce râdeau, plângeau, în vorbeMai calde decât orice veac,De ce erau bogaþi în ciorbeªi-atatea ierburi, aveau leac?

De ce trãgeau un sat, la muncã,An dupã an, de la-nceput -Pesemne-aºa primeau poruncãA unsprezecea, de la lut -

Pesemne, azi, de ziua þãrii,Aºa de vii, ne duc ºi tac,Cu bãtãturile spinãriiÎn raiul de pãmânt, în veac -

Cel mai Bun Dumnezeu

Dacã ne vom ruga - toþi cei ce spunCã au un Dumnezeu - la noi sã vinã -Din cei ce sunt pe tronul de luminã,Care sã fie oare cel mai Bun?

Cel ce ucide, cel care aduceDoar la ai sãi, zidirea sa întreagã -Cel care tot ce nu-i al sãu, reneagã -Sau cel ce moare pentru Toþi, pe cruce?

Dacã ne vom ruga, toþi cei ce spunCã un un Dumnezeu, chiar ºi ateii,Când Lumii-Întregi, chiar ei sunt dumnezeii -Care sã fie oare cel mai Bun?

Cel care luptã pentru el, întâiul,ªi pentru cei cu care se ajutã,Cel care spiþa-ºi vrea cea mai avutã,Sau cel ce spalã omului, cãlcâiul?

Dacã ne vom ruga, toþi cei ce spunCã au un Dumnezeu, ce ne salveazãDin triumfala noastrã catastazã,Care sã fie oare, cel mai Bun?

Cel care tihna, slava ce urmeazãIeºirii din morminte, ne promite,Cel ce ne duce-n Raiuri infinite,Sau cel ce inimii ce-avem, ne dã în pazã?

De-aceea când rugându-mã, vã spunCã am un Dumnezeu - ce va sa vinãDin tina lui de chin ºi de luminã -Hristos e Dumnezeul Nostru Bun!

Amin

Atâþia canceroºi îmi cer mereuSute de mii de euro, pomanã -ªi nu le dau nimic, doar ruga vanã -Cãci cel mai ieftin leac - e Dumnezeu -

Atâþi flãmânzi îmi cer sã dau ºi euFirimituri pe masa lor sãrmanã -ªi eu le dau doar rugãciunea vanã -Cãci cel mai ieftin prânz - e Dumnezeu -

Atâþia însetaþi ºi goi, îmi cer mereu,ªi eu, din trupu-mi, înþelept ospiciu,Le dau doar ruga goalã, de serviciu,Cãci cel mai ieftin dar - e Dumnezeu -

La bursã de s-ar licita aievea chinul,ªi-ntreg pãcatul, s-ar plãti mereu,Într-o monedã gratuitã - Dumnezeu,ªi dupã El, adjudecat - Aminul�

Poeme de Liviu JIANU

LiterariaAnul I, nr. 2/2010 5

Departe de speculativ, poetulIonuþ Caragea aspirã la revelareafenomenelor autentice. Este oprimã ºi esenþialã caracteristicãa modalitãþilor sale de fiinþare înedificiul liric pe care îl creeazã ºiîl recreeazã. Desigur, opþiuniledisciplinei de credinþã îl situeazãîn sfera amplelor meditaþii. ªi, prinformule ºi tehnici expresive, pur-tãtorul de limbaj modelizeazã nu-cleele cuvintelor - aparent uzualeale lumii fizice, impregnându-leprin filtrul culturii cu strãfulgerãriartistice. Dar, �magia poeticã eseverã� - rostea în cuprinsul cãr-þii Structura liricii moderne,Hugo Friedrich. E �îmbinareafanteziei ºi a puterii de cugetare�- mãrturisea Novalis. La rândulsãu, Victor Hugo consemna înLes Contemplations: �cuvântule o fiinþã vie, e mai puternic decâtcel care îl mânuieºte; apãrut dinîntuneric, creeazã sensul pe careel îl vrea; însuºi cuvântul esteceea ce aºteaptã din afarã cuge-tul, vãzul, simþirea - ºi e chiar maimult -: e culoare, noapte, bucurie,vis, amãrãciune, ocean, infinit; elogosul lui Dumnezeu�.

Astfel spus, se înþelege cãpoezia �aratã calea� pe care ourmeazã poetul. Însã totul þinede misterul destinului.

În trecere prin literaturã,Ionuþ Caragea se înscrie pe oanumitã orbitã, care poate fi de-terminatã cu ajutorul unor coor-donate trasate de metode criticeviabile. Aºadar, sã-i urmãrim e-voluþia ºi fuziunea etapelor îndinamica lor specificã. Despredistinctivul modernism tipic,construit pe certitudini, ne con-vinge poetul prin perenitateaoperei: Delirium Tremens, poezii,208 pag., Colecþia Debut, EdituraStef, Iaºi, iulie 2006; M-am nãscutpe Google, poezii, 144 pag., Co-lecþia Universal, Editura Stef, Iaºi,martie 2007; Donator Universal,poezii, 120 pag., Colecþia Univer-

sal, Editura Stef, Iaºi, iunie 2007;Omul din cutia neagrã, poezii,106 pag., Editura Fides, Iaºi, de-cembrie 2007. Deci, în tipul deanalizã practicatã aici, se cuvineo abordare cronologicã.

Materia volumului de debutDelirium Tremens este pigmen-tatã de amintiri polarizate eufonicprin accentele mirajului erotic, înregistru confesional. Modulaþiilesunt tensionate, încãrcãtura a-fectivã se mai sprijinã ºi pe unimaginar ideatic, dubla vãpaie asuferinþei metafizice pune la greaîncercare ecoul ontologicului li-ric. Spre exemplificare, prezint uninteresant travaliu artistic desci-frat în poemul �Stele Verzi�. La

prima vedere, osmoza forþelorstilistice dã impresia unei tempe-raturi melancolice în notã perso-nalã. Desigur, miºcãrile limbaju-lui, reflexele imaginilor uneoriireale, înfãþiºeazã aparent subiec-tul iniþial al �evenimentului�. Lanoi, ajunge chiar o vibraþie decontemplare. Dar elementele pu-ternice ale sensibilitãþii, evolu-eazã ºi în alte zone decât cele ex-terioare, sustrase locurilor ºi tim-purilor comune. În prim plan, po-etul se descoperã surprins de�invazia aminitirilor�: �/nu cre-deam cã amintirile îºi vor înfigeîn trupul meu/ colþi de fildeº/ nicicã privirile fotografiilor vor iscodi

de câte ori/ inima va bate într-osecundã/�. Este, deci, percepþiafenomenologiei conºtiente: adi-cã impulsul iniþial amorsat dinreal. Desigur, într-un asemeneacaz, se naºte întrebarea: percep-þia a atins substanþa gândului,stimulând fantezia, ori energia-gând a cuprins lumina arhetipuluifanteziei? Pentru cã, într-un spa-þiu imaginativ - dar cu eul recep-tiv, adânc ancorat în natura vieþii,poetul îºi declarã voit solitudi-nea: �/singur cuc în mijlocul nop-þii/�, deºi este - dupã cum vomremarca din chiar geneza poemu-lui, pãrtaº ºi la pluralitatea �con-cretului�. ªi, pluralitatea creativãprin transfigurãri devine prolificãîn unitate: �/mioarele-mi þin deurât/ vorbind pe limba unei pen-dule ce moþãie în stânã/ fusul în-vârte orele de lânã /� (admirabilemetafore de referinþã date frãge-zimii iluziei timp-netimp în spiritmetafizic!). �/firul urzeºte ºi îm-bracã Luna-n haine noi/ mareageloasã întinde palmele cerºind/ valurile strigã cu spume la gurã:/noi vrem Pãmântul ce ne-a-nºelat/ cu tine-n asfinþit!/�. Ei bine, dinaceastã ipostazã, poetul vede fi-rul timpului nevãzut, îmbrãcândLuna (astru responsabil de flu-

xuri ºi influxuri, de naºtere ºimoarte). �Aude� strigãtul ondu-laþiei elementului primordial apa

(marea geloasã), revendicândpurificarea materiei grosiere,predominantã în lumea formei(�noi vrem Pãmântul ce ne-a-nºelat�). Unde nu trebuie neglijatsimbolul ezoteric al botezului�

Este ilustrativ: �/nu credeamcã lacrimile se-adunã într-o groa-pã/ adâncitã de suspine/ nici cãtoate speranþele sunt cu capulîn nori/ visând încã la nemurire/vãd Stele verzi/�. În finalul poe-mului, poetul pãrãseºte relativis-mul trãirii �organice�, angajân-du-se în transcendent prin �spe-ranþele� care �ating� dimensiu-nea etheratã a norilor (�visândîncã la nemurire�). Consecvent,el îºi numeºte cu devoþiune poe-mele - Eu la pãtrat, Colþ de Rai,Dragoste de heruvim, La înce-put a fost punctul, Renaºtere,Trag cu ochiul la capitolul Ne-murire, Tu din Eu, ªamanul tim-pului, Urme, Sã ne þinem de mâ-nã ºi sã privim rãsãritul, Orfeli-nat celest, Invocarea celuilaltEu, Umbra vieþii, Agnus Dei,Babylon, ªi semeni printresemeni, O nouã viaþã, ºamd.,gradând discursul poetic rafinat,fosforescent, pânã la sublimare.Totuºi semnele devin eruptivecând se situeazã pe sine ºi îºi si-tueazã ºi opera în momente cre-pusculare; atunci imaginile ºi ex-citãrile diferã: �/nu mai trebuie sãspun nimic totul vine de la sine/aº putea sã scriu ºi cu ochii în-chiºi/ ºi tot vor rãsãri perle dindegetele mele întrepãtrunse-ntine/�; �mi-a spus cineva cã nuvoi ajunge niciodatã poet/ þinminte/ avea dreptate sunt doarmicul tãu geniu ºi cel mai bunamant/ nu ne ºtie nimeni doar noi

N.N. Negulescu despreIonu] Caragea (Canada)Critic#

literar#

Ionuþ CarageaVicepreºedinte al Asociaþiei

Scriitorilor Români dinQuebec - Canada


Un regal liric


unul pe altul nu ne mai intere-seazã ceilalþi/ suntem doi îngerirãstigniþi de trandafirii inimilor înmica noastrã chilie de sfinþi (tanti,tanti)�. Iar în alt loc: �/ viaþa estezero, la puterea doi/ ºi rãmâne ze-

ro, nuli suntem ºi noi/ viaþa esteunul, împãrþit la doi/ rãmâne ju-mãtate, restul la gunoi/ viaþa sun-tem toþi, radicali din unul/ ºi rã-mâne rãul ºi în mijloc bunul/ viaþaeste sfera, cercul ºi pãtratul/ sco-tocind prin toate, aflãm rezultatul /viaþa e triunghiul, dreptele cate-te/ ºi rãmâne unghiul fãrã epitete /viaþa e obtuzã, pânã-n infinit/ ºirãmâne punctul, singur ºi uimit /viaþa-i printre puncte, o mulþimevidã/ ºi rãmâne moartea, singurã,rigidã/ viaþa este zero, zero abso-lut/ la puterea doi, un necunos-cut/ viaþa-i geometrie - simplãcum sunt Eu/ însã Eu2 = Dumne-zeu/� (Eu la pãtrat), unde struc-turarea paradigmei, convenþiilerimei, numãrul de silabe din vers,nu împiedicã originalitatea sã semanifeste în mod distinct.

Nu cumva, preocuparea vo-inþei expresive faþã de voinþa for-malã ia aspectul unei oficieri de-zolante, pentru ca în finalitateapoemului sã-ºi proclame superi-oritatea prin transcendenþã? Pecalea înnobilãrii, tema creaþieisale poetice este în legãturã natu-ral-spiritualã cu universul, culmi-nând prin bogãþia conþinutului(ªi semeni printre semeni): �/ªiiatã-l cum pãºeºte/ E mai bãtrâncu-o treaptã/ A fi este - lumeºte - /O pildã înþeleaptã/ ªi iatã-l cumse-nalþã/ La cer fãrã sã-l doarã/ E

plin de cutezanþã/ Ca ºi întâiaoarã/ ªi iatã-l cum grãieºte/ Princãrþile creºtine/ De mori este lu-meºte/ ªi voi veþi fi ca mine/ ªiiatã-l cum coboarã/ În tot se regã-seºte/ E croncãnit de cioarã/ ªiaripã de peºte/ ªi cãi necunos-cute/ Culegi ceea ce semeni/ ªivrute ºi nevrute/ ªi semeni printresemeni/ ªi iatã-l cum ºi-ascute/Privirea pe-ndelete/ ºi sufletepierdute/ Te hãituiesc în cete/ ªiiatã-l cum domneºte/ În viaþã ºiîn moarte/ Lumeºte nelumeºte/Aproape ºi departe/ ªi iatã-l cumpãºeºte/ Poet printre poeþi/ Lu-mescul nelumescul/ Mã vreþi ºinu m-aveþi�/�. Dupã cum se ob-

servã, forþa de iradiere are darulde a înfrunta tradiþia liricã.

Volumul Delirium Tremensanticipeazã surprinzãtor de exactcontinuitatea operei poetului încare esenþialul rezultã din întreg.

Principalele virtuþi ale scrii-turii din �M-am nãscut pe Google�se descoperã abia dupã trecereaprin poemul invocator �Lãsaþi-mãsã-mi termin poezia� (pag. 60): �/poezie deschide-te ºi lasã-mã sãintru/ în tãrâmul tãu de vis/ sufle-tul meu este cheia cuvintelor/ su-ferinþa mea este calea /�; �ea estecasa în care mã voi odihni/ mor-mântul la care-mi vor plânge co-piii/ rugãciunea cãtre bunul Dum-nezeu/ ea îmi este fericirea/ ºi exi-lul /�. Þinând seamã de claritateasemnificaþiei simbolice, sesizãmînnoirea eforturilor spirituale în-spre speranþa apropierii de per-fecþiune (nãzuinþã etern umanã).Rezolut sens dat vieþii cu valenþeînãlþãtoare din �microcosmos� în

�macrocosmos�.Idealitatea demeresului se

prefigureazã din conºtientizarea(ºi �acceptarea�) ciclurilor de re-naºteri: �/nãscut pentru a fi liber/cãutãtor de comori printre taineleacestei vieþi/ nãscut pentru a fiom/ îndrãgostit de himerele aces-tei lumi/ nãscut pentru a fi�/�;�/nãscut sã respir sufletele celor-lalþi/� (Nãscut pentru a fi liber).�/nãscut sã fiu om/� - subtil enunþ,menit sã (re)confirme consacra-rea omului (ca divinã emanaþiedin monada universului, potrivitTeoriei Creaþionismului), dincolode rigida interpretare din TeoriaTransformismului, susþinãtoare(doar) a percepþiei somatice. Cro-matica metaforicã �/nãscut sãrespir sufletele celorlalþi/� este unveritabil element de coeziune, decomuniune, dar ºi de amplitudine,capabilã sã depãºeascã banalulºi nocivitatea. Pe ritualicul �tra-seu�, capacitatea de reprezentarepoeticã �dizolvã� declinul timpu-lui lãsând senzaþia unei clarvizi-uni înfiorate: �/m-am agitat în ju-rul acelei picãturi o veºnicie/�;

�/Ar trebui sã iubeºti picãturapentru cã-þi limpezeºte sângele ºi-þi domoleºte focul în rãrunchi/�(Picãtura). Sau: �/cerul poleit/prometeice gânduri/� (Undeeºti?); �/am bãtut din poartã înpoartã/ strângând de pe ici depe colo puþinã iubire/ o þin lapieptul meu am crucea cheie/�(Am bãtut la poartã); �/la malpãmântul jãratec/ aerul plin de fumºi pucioasã/ botezul focului/�(Rugãciunea unui fachir); �/mãgândeam unde o fi inima mea/

printre atâtea alte o mie/� (Iubirioff-line).

Când sufletul poetizeazã, po-ezia este sugeratã (evocator)printr-o �regãsire� cu geniul emi-nescian: �/ne odihneam regãsiþisub teiul bãtrãn/ din flori îþi îm-pleteam o cununã,/ flori muri-toare - nemuritoare rãmân/ suspe cer - ºi Luceafãr ºi Lunã/� (LuiEminescu). Tot metaforizând, ne-cunoscutul este redus la cunos-cut: �/m-aþi cãutat peste tot ºieram pretutindeni în adâncul fi-inþei/ în esenþa lemnului crucii/�(Sentiment accesibil).

Efervescent, �M-am nãscutpe Google�, oferã o posibilãtransformare poeticã a lumii, cã-reia nu-i lipseºte un istorism arhi-tecturizat.

�Vinerea Mare� deschide fe-reastra spaþiului extins, ocupat de�Donator Universal�. De aceastãdatã, din interior, poetul reformatîn vogã expresionistã, aspirã laCreator printr-o pulsaþie a cruciicardinale: �/Din miez de nuc/Crucea mi-o duc/ spre Creator/Pe cruce mor/�. Cea de a douapoemã �Crist îmbãtrânit� s-a nãs-cut dintr-un paradox. Fiind atrasde gravitaþia terestrã, poetul trã-ieºte experienþele existenþiale cufidelitate, în circumstanþele po-varei timpului însumat, vinovatde perisabilitatea conþinutuluimaterial (de fond ºi formã). Peri-sabilitate care, îi penduleazã cre-

zul sapienþial între derizoriu ºitranscendent. Altfel, cum de seimplicã ca actant al ideii de �îm-

continuare din pag. 5 N.N. Negulescu despre Ionu] Caragea (Canada)



bãtrânire Cristicã�? Apoi, tot el,poetul, dã o altã configuraþiestructurii textuale, pentru ca înîncheierea parabolicã sã pulveri-zeze iniþiatic paradoxul: �/te în-trebi de ce te atrage bãrbatulacela/ cu pãrul albit ºi mâinile as-pre/ de unde are toate acele sem-ne pe trup/ vrei sã-i fii camaradde arme ºi scut/ pe drumul gropitspre necunoscut/�; �/tu ºtii fe-meie/ cu vârsta se-aºazã gloriape faþã/ însã cununa de spini estenumai a lui/�. Mai departe în�Agnus Dei�, poetul se recu-noaºte ispitit, atins chiar de o pã-cãtoºenie, acuzã singurãtateadevoratoare, vede în �sclavie� o�chintesenþã� a �puterii distruc-tive�, primeºte robia impietãþii: �/pânã ºi Dumnezeu s-a nãscut bã-trân/� (..?), dar vrea �/sã mor li-niºtit pe limba mieilor/�. Spon-tana dorinþã a procesiunii sacri-ficiale, vine tot din simbolistica�Vechiului Testament� (ca jertfireîntru Providenþã), culminând prinmântuitorul simbol Cristic (Mie-lul=Iisus Cristos nazarineanul).

Personal, îmi rezerv dreptulsã cred cã, la �facerea� cãrþii �Do-nator Universal�, Ionuþ Carageaa fost marcat de o devastatoareseismã interioarã. Însã salvarea,ieºirea din dramatic, s-a produsgraþie spiritului sãu, însetat dedivinitate. Exemplele pot con-tinua din ciocnirea straturiloreterogene: �/oare este o crimã în

faþa lui dumnezeu/ sã ucizi pentruo poezie/ numai pentru ca aceapoezie/ sã aibã parte de viaþã?/�.În �Ultimul zbor� se resimte trau-ma �pãrãsirii�: �/voi lãsa lacrimile

sã curgã/ ºi nu va fi un secret/doar un plânset secret/ ca înfri-gurarea unei pãsãri bolnave/ pã-rãsite de stol/ privind la ultimafrunzã/ ca la o ultimã fãrâmã decuib/�. �Mereu, mereu�, dezvol-tã neîncrederi ºi îndoieli, apte dea intra în textul poetic: �/o lumeîºi tãinuie glorii/ o lume dezvãluiezorii/ un pas îl urmeazã pe altul/iar urma rãmâne ofrandã/ pãmân-tului frate de cruce/ ºi gândul de-parte te duce/ o lume priveºtespre culme/ se-nalþã spre veºniculhaos/�. Nivelul referenþial dinactul sãu liric se prelungeºte pâ-nã la luarea în stãpânire a versan-tului �umbrã-credinþã�: �/Colindcãt e lumea de mare, pãmântul/iubirile mele trecute ca gândul/ºi umbra îºi pune în mine credin-þa,/ s-o port spre-ntunericul veº-nic - sentinþa/�. Echilibrul meta-poetic din �Donator Universal�

se cautã în �Durere-moarte-viu�:�/Mã-ndrept ca un proscris, spreþãrmuri anateme,/ Poeme ºi iubiri,iubire în poeme/�; �/Geea îºiscoate sânul, sunt oare al sãufiu?/ Înlãcrimez pãmântul, durere-moarte-viu/�.

Cu o intensitate neaºteptatã,�Omul din cutia neagrã� iese dinpropria fiinþã lãuntricã a poetului,venit sã întâmpine lumea în tota-litatea ei. Poetul foloseºte un fur-nal misterios în care topeºte alu-viuni, dând la ivealã fluidul in-candescent, decantat, distilat.Comburantul este suferinþa. Tur-narea (ºi patinarea) în formelesintezelor poetice se prelucreazã

dupã o alchimie proprie. Astfel,devenite prototipuri cu armoniide rezonanþã, ele capãtã valoriîntr-o ierarhie a semnificãrii: �/ozi în care timpul/ nu are timp sã-ºi numere paºii/ în care pãsãrileîºi ascund veºnicia sub aripi/ ºicenuºa þi se aºazã/ la rãdãcinileunui foc fãrã fum/�; �/o zi în carete-ntrebi/ ºi dacã pãcatul nu e pã-cat/ ºi dacã alegi ºi calea cea maiuºoarã/ ºi dacã te legi cu lanþuri

de falsul destin/ ºi scrii poemulsuferinþei fãrã margini/�; �/o zi încare statul pe loc/ sub un copacimaginar/ îþi poate aduce univer-sul în palmã/� (poemul suferinþei).

Intuitivul dã prezenþele intro-specþiilor de instanþã misticã:�/poate cã raiul nu este/ decãt omulþime de inimi concentrice/poate cã sângele curge/ doar peun jgheab de duzinã/ poate cãcelui de sus nu-i place/ omulhabotnic/ ci omul care învaþã sãzboare/ chiar dacã zborul þine depântecul mamei/ ºi pânã la bãtrâ-neþea prãpastiei/� (inimi concen-trice). Deloc episodic - dar cu la-turi diametral antagonice, sãlãº-luieºte în simþurile poetice �întu-nericul�, întruchipându-ºi dupli-citatea: �/întunericul/ nu este de-cât un paradis/ cu luminile stin-se/ în care oamenii-ºi strigã penedrept/ izgonirea/ ce poate fimai frumos/ ca paradisul cu lumi-nile stinse/ acolo unde se alto-iesc pãcatele lui Adam/ cu pãca-tele Evei/ acolo unde încolþescseminþele veºniciei/ bun, ºi cu lu-mina ce facem?/ închidem ochiiºi visãm la paradisul/ cu luminile

stinse/� (trãiesc în paradisul culuminile stinse).

În poemele lui Ionuþ Caragea,

pânã ºi tãcerea jubileazã �datãcu vocea la maxim��: �/cum vreisã te þinã minte lumea/ ca pe unom vesel/ ca pe un om trist plãn-gând adesea/ ca pe un poet spân-zurat de cuvinte înalte/ cu ochiipierduþi printre stele/ îmbibate-nalcool/ priveºte lumânãrile seaprind/ în cimitire se proiecteazãfilmele mute/ ºi cine sã aplaudeºi cine sã aplaude/ ºi cine sã de-ranjeze aceastã tãcere sublimã/ºi cine va ecraniza învierea/ a câ-ta înviere doamne/ de la care prie-tenii noºtri lipsesc/ a câta tãceredatã cu vocea la maxim/ a câtatrecere în revistã/� (tãcere datãcu vocea la maxim).

Prin imboldul sãu creator, tâ-nãrul poet Ionuþ Caragea - al cã-rui suflet are limpezimea ºi me-moria ancestralã a cristalului -,ne-a dãruit un regal liric în patruvolume, demn de o înaltã preþuire.Dar, pentru o definire mai exactãa Quadrivium - Trivium-ului darºi a Quantei vestitorului înzes-trat Ionuþ Caragea, citez un frag-ment de text celebru în care acestase regãseºte: �Izvorul a tot ce eviaþã omeneascã zãcea pentruGoethe în sufletul individual, în�monada� ce se dezvoltã dinãuntruîn afarã ºi trãieºte în cursul aces-tei dezvoltãri avântate într-o le-gãturã natural-spiritualã cu uni-versul� (Fritz Martini, Geschichteder deutschen Literatur, Ed. I-a1949).


N.N. Negulescu despre Ionu] Caragea (Canada)

Cartea �Risipite� (Valen]elecomunic#rii prin timbru - vol. IV;Eseuri, reportaje, interviuri), deAndrei Potcoav#, ap#rut# la Ed.Sitech, din Craiova, \n 2009, estestructurat# pe trei sec]iuni: I - Fila-telia \n varii ipostaze, II - Reportaje,interviuri [i III - _n Craiova, omagiindvalorile acesteia (reportaje, eveni-mente, c#r]i, eseuri).

_n debutul volumului, autorul(inginer de profesie) \[i justific# pre-ocuparea literar# printr-un titlu inte-rogativ: �De ce scriu...?�. Dup# ceface o incursiune prin evenimentelepost-decembriste, sco]@nd \n reliefaspectele negative ale clasei politicerom@ne[ti, [i elogiaz# meritele pu-blica]iei craiovene �Ra]iunea�, alc#rei director de imagine este, re-vist# care i-a g#zduit, printre altele,�dou# suite de eseuri� privind m#r-turii istorice [i m#rcile po[tale, autorulne spune simplu: �iat# motivul pentrucare scriu�.

_n prima sec]iune (Filatelia \n variiipostaze), autorul \ncepe cu o inte-resant# sintagm#: �Integrare euro-pean# prin filatelie - hobby-profe-siune-spiritualitate�. Este o prezen-tare a inginerului Andrei Potcoav#,cu drumul parcurs de la na[terep@n# \n prezent, [i cu toate realiz#rilesale (care nu sunt pu]ine), at@t peplan profesional, c@t [i pe plan filatelic(hobby-ul s#u de o via]#), f#cut# deEmil L#z#rescu, directorul publica]iei�Ra]iunea�. Afl#m de aici c# dl. AndreiPotcoav# este membru al AcademieiEuropene de Filatelie [i de]in#tor anumeroase [i importante distinc]iina]ionale [i interna]ionale \n domeniulfilateliei.

Urmeaz#, apoi, �Filatelie [i ge-nealogie�, unde autorul, plec@nd dela o pies# filatelic#, �realizare a ad-ministra]iei po[tale a Republicii Mol-dova�, prezint# arborele genealogical poetului Mihai Eminescu - �o pro-blem# mult controversat# [i totodat#generatoare de nenum#rate su-pozi]ii�.

_n capitolul �Mihai Eminescu pedocumente filatelice�, sunt prezen-tate cele patru fotografii cunoscute

ale poetului (realizate la momentediferite, de fotografi diferi]i, \n ora[ediferite), denumirea emisiunii [i dataapari]iei.

Andrei Potcoav# evoc#, \n con-tinuare, popasul lui Eminescu laFlore[ti (Dolj), la conacul boieruluiNicolae Mandrea.

_n capitolele urm#toare esteprezentat# domnia lui {tefan cel Mare\ntr-o �conexiune istorie-numisma-tic#-filatelie�.

Urcarea pe tronul }#rii Rom@-ne[ti a lui Mihai Viteazul, �g@ndurile[i faptele voievodului� sunt descriseprintr-o serie de emisiuni filatelice.

Este evocat �genialul construc-tor� Anghel Saligny, cu toate reali-z#rile sale, apoi Nicolae Titulescu,marele diplomat rom@n, �persona-litate marcant# a intelectualit#]ii ro-

m@ne[ti, neobosit lupt#tor pentrucauza p#cii�.

A. Potcoav# face, \n cadrul pri-mei sec]iuni, prezent#ri [i aduce cri-tici c#r]ilor: �Ghid mondial de timbreeronate�, de Jean-Pierre Mangin;�M#rcile uzuale. Regele Ferdinand,1919-1929. Timbrele de asisten]#social# 1920-1929�, de Traian Ata-man; �Manualul expozantului tema-tician� [i �Contribu]ii la evocarea unorevenimente, 1985-2008�, de Dan. N.Dobrescu; �Compendiu de maxima-filie�, de Petre Pitea.

Urmeaz# un istoric al maxima-filiei, ca o ramur# a filateliei, ce s-aimpus dup# 1945 [i �a fost oficiali-zat# \n cadrul Federa]iei Interna-

]ionale de Filatelie dup# 1974�.�Succesul acestei noi ramuri de co-lec]ionare este determinat de faptulc# \n centrul aten]iei r#m@ne tot mar-ca po[tal#, c#reia i se asociaz# ilus-trata (cartofilie) [i [tampila (marco-filie), din simbioza c#rora, ca rezul-tant#, apare «ilustrata maxim#», cuajutorul c#reia se pot \ntocmi colec]iice, cu spectaculozitatea lor, dau unnou impuls «b#tr@nei filatelii»� - nespune autorul volumului.

_n capitolul intitulat �2007 - Pa-noramic maximafil�, se explic#, prin-tre altele, termenul de �maxim#� [isintagma �carte maxim#�.

_n �Erori impardonabile (I)� estedat un exemplu cu un \ntreg po[tal \ncare explica]ia realizat# este eronat#:\n loc de Palatul Marincu din Calafat(construit dup# planurile arhitectuluifrancez Paul Goltereau) apare Cra-iova - Muzeul de Art# (oper# a acelu-ia[i arhitect francez). Pentru compa-ra]ie sunt redate grafic cele dou#piese.

�Erori impardonabile (II)� are camotto o frumoas# epigram# (au-torul nu ne spune a cui este), pe careo citez: �Colec]ionarul [tie/ C# doar\n filatelie/ O eroare c@t de cras#/Este foarte pre]ioas#!�. Dup# ce faceun istoric al statuii lui A. I. Cuza (oper#a sculptorului florentin RaffaelloRomanelli), autorul c#r]ii \[i exprim#indignarea pentru introducerea�piesei eronate� \n circuitul comercialpo[tal: �\n cadrul opera]iei de «montaja formei», de prelucrare a diapoziti-vului cu imaginea dorit# a se repro-duce pe pies#, din neglijen]a lucr#-torului, s-a inversat diapozitivul,consider@nd drept fa]#, versoulacestuia, astfel c# \n cadrul piesei semodific# amplasamentul obiectivelordin imagine, piesa realizat# consti-tuind o variant# ce nu se reg#se[te\n realitatea obiectiv#�.

Partea a doua a volumului estedestinat# reportajelor [i interviurilor.Este descris �Parcul Na]ional Re-tezat - rezerva]ie a biosferei�, esteredat#, \n mod cronologic, atmosferaevit#rii unei catastrofe ecologice pemalul rom@nesc al fluviului Dun#rea,

prin e[uarea a patru nave cu produsepetroliere din convoiul iugoslavKarlovac, [i este elogiat# implicareafactorilor de conducere ce au ac]io-nat \n scopul rezolv#rii situa]iei. Totaici sunt realizate interviuri cu diversepersonalit#]i din domeniul economiei,al industriei [i al agriculturii.

Sec]iunea a III-a este compus#dintr-o suit# de recenzii ale unorc#r]i, eseuri [i evenimente la careautorul a participat.

Lucrarea �O via]# \n slujba ari-pilor rom@ne[ti�, a prof. univ. Gh.Zarioiu este prezentat# cu lux deam#nunte: �Bazat# pe un bogatmaterial documentar - procurat cugreu de la Saloanele AerocosmiceInterna]ionale din Vest [i Est (Anglia,Fran]a, Rusia) -, unde autorul a par-ticipat, aceast# lucrare prezint# nu-meroase informa]ii de ultim# or# dinavia]ie, elemente ce \ntregesc armo-nios forma atractiv# [i pl#cut#, princare se reu[e[te s# se redea mo-mentele cele mai semnificative dinistoria avia]iei universale.�

Sunt elogia]i: comandor aviator(r) ing. Gh. Zarioiu, comandor avia-tor (r) Mitic# Mirea, comandor avia-tor (r) T#ma[ Gheorghe, lt. coman-dor aviator (r) Iov#nel N. Marin,comandor aviator (r) Ilie Dumitrescuetc. Sunt elogia]i veteranii de r#zboi:col. (r) prof. Marin Iordache, col. (r)Emil Gheorghi]# etc.

_n �Craiova \[i omagiaz# valorilespirituale� este adus un omagiu ma-relui c#rturar academician IPS NestorVornicescu, mitropolit al Olteniei, ladoi ani de la trecerea \n eternitate.Este prezentat prof. dr. ing. {tefanC. Teodorescu - \ntemeietorul oeno-logiei moderne rom@ne[ti -, apoi, cuprilejul \mplinirii a 124 de ani de lana[tere, poeta Elena Farago, �cea

�Risipite�... [i adunate \ntr-un op valoros

Doina DR~GU}

continuare \n pag. 9



�Risipite�... [i adunate \ntr-un op valoros


mai poetic# [i mai personal# poet# agenera]iei noastre literare�, cum oconsidera criticul literar Eugen Lo-vinescu, este omagiat# de autor. _ncontinuare sunt descrise manifest#rilela cea de-a V-a edi]ie (2005) a �Zile-lor Marin Sorescu�.

Tot \n cadrul celei de-a III-a sec-]iuni sunt prezenta]i c@]iva �condeieriai Cet#]ii B#niei�: prozatorul IonelAnton Datcu, epigramistul MiltiadeIonescu, scriitorul Marian Barbu,jurnalistul Emil L#z#rescu, N. Sava.Ionescu, Alexandru Gheorghe, Se-ver C. R#duic# etc.

Materialele ce compun carteasunt \nso]ite de prezent#ri graficefoarte pre]ioase, dar trebuie s# spu-nem c# unele dintre ele sunt prostredate (vina este a tipografiei, saupoate imaginile au fost foarte vechi,sau poate au fost xeroxate prost).

Volumul d-lui Andrei Potcoav#este foarte stufos, are 352 de paginiformat A4, [i este scris cu caracteremici (Times New Roman 9). El cu-prinde articole, interviuri, recenzii,personalit#]i etc., ap#rute \n publi-ca]ii precum �Filatelia�, �Ra]iunea�,�Mesagerul Olteniei�, care suntaranjate nu dup# data apari]iei, cisunt grupate \n sec]iuni (trei) [i, apoi,\n cadrul sec]iunilor, pe teme.

Coperta I, concep]ie grafic# aautorului c#r]ii, este foarte suges-tiv#: pe un fundal albastru (culoareacerului senin) este aplicat# o pan#(prin reducere la absurd, am zice c#este chiar scriitorul), din care sedesprind (se risipesc) fulgi ce setransform# \n p#s#ri c#l#toare (g@n-durile scriitorului).

Carte de culturalizare, \mbog#-]it# prin contribu]ii personale insolite[i, \n acela[i timp, etalare a preocu-p#rilor personale \n conexiune cuzestrea de cultur#, volumul �Risipite�,al omului de cultur# Andrei Potcoav#,are at@t valoare literar#, c@t [i va-loare istoric#.

Doina DR~GU}

Ecaterina Bargan (10 iunie, 1991, Chiºinãu) este studentã laColegiul Naþional de Comerþ al ASEM, Chiºinãu. Din 2009 estecolaborator al revistei Fereastra, redactor al revistei Clipa ºi redac-tor asociat al revistei La Plic. A publicat cãrþile: Între noi, Ed. Lu-men, Iaºi, 2009 (volum publicat în urma desfãºurãrii proiectuluiConcursul de debut literar - Lumen 2008 - secþiunea poezii), Nouapoezie basarabeanã - antologie, Ed. ICR, Chiºinãu, 2009.Premii: Premiu colectiv în cadrul revistei Clipa: Marele PremiuPentru Tineret - 2009, Premiul I la seria a treia a concursului naþionalAgatha Grigorescu Bacovia - 2009.dependenþe

ei beau cafeaua cu zahãrmult zahãrºi nu mai sunt îndrãgostiþinu mai iubesc delocei îºi scuturã viaþa de sineºi moartea o scuturãde tãciunea terestrãoamenii se adunã încetpe la casecalcã absent pe iarbaîmblânzitã mai demult

revelaþii niciun bãrbat desprecare am scris nu a fostdestul de puternicca sã rãmânã cu minesã-mi iubeascã întunericul niciun bãrbat nu a înþelescât de tristã sunt atunci când zâmbesceu cred cã martie a ninspentru mineatât de mult mi-am dorito pozãcu iarna trecutã

SenzualO sã te privesc dezgolitãPânã la umãrO sã privesc o piersicã neagrãÎntr-un bol spartÎntr-un aer irespirabilO sã privesc mâinile taleBraþele taleAntebraþele taleDezgoliteªi o piersicã neagrãO sã conserv urâtul eiCa tu sã îmi aparþii numai mieO piersicã neagrãFiindcã mã tem de dispariþiiNeagrã ca sã nu o mãnânce NimeniCa sã nu disparã nimicDin tablouSã nu dispari.

poem defectnu se întâmpla nimic specialmaºinile se deplasau rapidun camion imens era parcatpe diagonalãiar oamenii îi vedeamtransluciziprin sticla aburitã de la staþieºi ningea mãruntîncã ningeamaºina de curãþat stradamã urmãreaavea aceeaºi vitezã ca ºi minepoate puþin mai rapidãaveam senzaþiacã o sã mã ºteargãde pe faþa pãmântuluistrãzile tot murdarerãmâneau înaintepe copaci erau lipite anunþurierau dezlipite anunþuripatru poliþiºti aºteptausã traverseze stradaca niºte pioni zãpãciþipe tabla de ºahmã simþeam defectãcumva chiar putredãm-am închis înlãuntrul meuîmi reþineam respiraþiaca sã nu dispersez înafarãnimicnicia din minevroiam sã-mi dãruiascãcineva lalele roºiisã-mi simt existenþaam ajuns sã percepnumai griulpavilioanele fãrã ferestreliniºtea oamenilorcare îºi plimbã câiniicare îºi plimbã gândurilevârfurile laterale ale copacilorgreºelile mele incipientenu am purtat niciodatãcravatãdeºi întotdeaunami-am dorit astanu am izbutit sã salveznicio floare fãrã ghiveciadun pãmântul în mâiniºi mã doare cerul gurii

detalii uneori strãinii îmi inspirã fricãprin simpla ideede imprevizibilmã liniºtesc legându-micugetul de lucruri mãruntecare ne unesccare ne fac sã ne simþimsub un cerchiar dacã nu simt cã îmiaparþinecum se întâmplã atuncicând îmi întorc intuiþiape toate pãrþileîn alegerea unui ceaidintre mai multedenumiri pretenþioaseca într-un finalsã comand unulnegru simplusau când încercsã observ diferenþadintre ciocolata fierbinteºi ciocolata cu lapteremarcând imediatfaptul cã acea fierbintese rãceºte mai repedecând mãsor cu privirealungimea coloaneide oamenidin rânduriexact din mijlocul eitot atunci timpul parcãse grãmãdeºteîn scoica unui melclasându-se cãratde sãrmana vietatelipicioasãcând se întâmplãceva rãu ºi spaimase citeºte diferitdar se citeºte în ochii tuturorsimultan

visare totul pare mai realatunci cândatingi adevãrulca sã observi apoicum îþi sângereazã palma

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Sunt un pasionat al genului,am cochetat cândva cu el publi-când multe întâmplãri hazlii cuscriitori, oameni de culturã ºi po-liticieni, dar nu am avut inspiraþialui Dan Eugen Dumitrescu de ale aºeza într-o carte, aºa cum fru-mos ºi inteligent a fãcut-o el.

Pasiunea a rãmas ºi astãzi, ci-tesc cu mare plãcere aceste scli-piri ale minþii, pilule de înþelep-ciune, metale nobile sau cuvinteînaripate, cum le numea Homer,lectura lor fiind una din marilebucurii ale vieþii mele.

Nu greºesc dacã afirm cã unadevãrat om de culturã foloseºteaproape zilnic o cugetare, un a-forism sau o anecdotã, pentrucã, în orice situaþie, ele suntsarea ºi piperul, dau conver-saþiei nu doar un aspect ele-vat dar ºi unul umoristic.

Cartea am primit-o cu câ-teva zile înaintea Crãciunului(2009), m-am bucurat sincer,o aºteptam, ºtiam cã este pedrum, satisfacþia a fost realã,precum a unui copil care-ºidobândeºte jucãria preferatã,mai ales cã autorul este prie-tenul meu de suflet ºi de spiritoltenesc, alãturi de care ado-lescenþa de la �Ioniþã Asan�din Caracal ºi câþiva ani destudenþie au lãsat urme careºi astãzi, la aproape o jumãtatede secol, bat la poarta amintirilor,tot mai des.

S-a dedicat acestui gen lite-rar cu fidelitate, acribie ºi pasi-une (vizibile ºi palpabile încã dinanul 2008, când la Ed. Paco dinBucureºti tipãreºte o altã cartede referinþã �Scriitori români înanecdote ºi epigrame�, aº puteaspune unicã în literatura noas-trã), prin care ne pune la înde-mânã un adevãrat tezaur de în-þelepciune universalã, o selecþiede anecdote ºi întâmplãri dinviaþa scriitorilor, derulate în di-ferite perioade, ºi situaþii din di-verse þãri.

În mod cert, este un travaliude istorie literarã, o muncã deSisif, dacã ne gândim ºi la trimi-terile din subsolul paginilor -

bogate, diverse ºi savuroase -,definind ºi din acest punct de ve-dere un autor original, un profe-sionist al cuvântului tipãrit. Inte-resant pentru cei avizaþi este cã,prin lectura acestei cãrþi, putemdescifra mai bine omul ºi scriito-rul, ajungem mai uºor, pe aceastãcale, la opera scriitorului, deci oinvitaþie la un alt tip de lecturãpe care odinioarã am neglijat-osau la care nu am avut acces.

Cunoscându-l foarte bine peautor ca un autentic om de spiritºi un causeur rarisim, pot spunecã el nu avea voie sã scrie altceva

decât ceea ce ne oferã în acestvolum. Anecdotele ºi în generalcreaþiile umoristice sunt produ-sul oamenilor de spirit tot pentruoamenii de spirit, care pot sesizapoanta, înþepãtura, subtilitatea,dar ºi situaþia de viaþã cu tabie-turile ºi tipologia oamenilor, cuuniversul lor moral în care îºideruleazã existenþa.

Lecturând asemenea cãrþi,mulþi se pot trezi din somnul indi-ferenþei, din letargia spiritualã,devenind pasionaþi ai genului,anecdotele, aforismele ºi cugetã-rile putând acoperi o arie mai marede circulaþie, în special în rândulelevilor ºi studenþilor, care, în ulti-mii ani, preferã alt gen de lecturã.

Alãturi de marii scriitori ailumii, de întâmplãrile ºi aforis-mele lor spumoase, putem ieºi

pentru câteva clipe din cotidi-anul cenuºiu al unei societãþi carenu-ºi mai gãseºte echilibrul, încare nimic nu a rãmas neterfelitºi nemurdãrit, iar zâmbetul ucisde incultura clasei politice poatereveni, pentru cã pofta de viaþã,umorul ºi veselia se degajã cuabundenþã din paginile acesteicãrþi cu parfum de epocã.

Talentat ºi ambiþios, autorulare ºi alte planuri editoriale - stag-narea ºi lipsa de comunicare nufac parte din activitatea lui -, ne-stâmpãrul ºi neliniºtea care-l ma-cinã mereu, arderea permanentã

i se potrivesc ca o mânuºãunui aforism celebru rostit deDiderot: ,,Mai bine te consumidecât sã rugineºti� - exact ceeace face ºi distinsul meu prie-ten, care ne oferã cu generozi-tate aceste perle de inteligen-þã, adevãrate calorii spirituale.

Selecþia lor este calitativã,nici nu se putea altfel, cu greuaº spune cã unele sunt maireuºite decât altele, mai spu-moase, totuºi câteva parcã nuîmi dau pace, mã urmãresc,simt nevoia sã le prezint sumar.

Balzac împrumutase de lacineva niºte bani, când la unmoment dat este somat de per-

soana respectivã sã îi restituiesuma pe motiv cã are de plãtiturgent o datorie. Rãspunsul scri-itorului este antologic:

- Aceasta e curatã neruºi-nare. Vreþi sã vã plãtiþi datoriilecu banii mei.

Altã întâmplare îl vizeazã peH. Heine internat într-un spitaldin Paris, situaþie în care este

MARI SCRIITORI AI LUMIIAnecdote - Maxime - Cuget#ri - Aforisme

Autor: DAN EUGEN DUMITRESCU

Note de lecturã

vizitat de fratele sãu. Fiind foarteslãbit, infirmierele îl iau pe braþeºi îl aºeazã pe o sofa, prilej pentruel de a-i spune fratelui:

- Max, când te vei întoarce înGermania, sã le spui compatrio-þilor cã m-ai vãzut la Paris purtatpe braþe de femei.

Amintesc ºi o perlã, care-iaparþine celebrului Oscar Wilde.Acesta, întâlnindu-se cu o femeiepe care nu o mai vãzuse de 15ani, îi spune:

- Dumnezeule, doamnã vãrog sã mã scuzaþi. Nu v-am recu-noscut de prima datã. Cât de multm-am schimbat.

Cineva spunea cã simboluldãinuirii omului este sãdirea unuimãslin. Desigur, nu toþi pot sãfacã acest lucru, mãslinul rãmânedoar ca simbol, dar putem gãsiun sâmbure pe care sã îl îngropãmîn timp ca sã rodeascã ºi sã neasigure nemurirea. Asemeneacãrþi, care nu trebuie sã lipseascãdin biblioteca unui om de cul-turã, rãmân, iar autorul lor, cusiguranþã, a gãsit sâmburele eter-nitãþii. Viaþa nu o putem iubi decâtdacã o trãim, viaþa scrie, noi tre-buie sã citim, sã o facem pentrua iubi ºi înþelege oamenii nu pen-tru a-i ocoli. Acesta este, de fapt,ºi mesajul cãrþii lui Dan EugenDumitrescu.

Dumitru BOTAR

Oscar WildeHeinrich Heine

Honoréde Balzac


Cântec de dor de Ilinca

La ora cinci urcãm în Dumnezeu,Pãºi-vom lin, am sã te-aºtept în soartã.Poeþi sunt mulþi, dar clinchet ca al meuNu va cunoaºte nimeni niciodatã.

Ia-mã de braþ, jurã-mi cã vei mai fi,Sã-þi spun cã-n zori, furând din zei misterul,De dincolo de lumi te voi iubiCum am iubit doar îngerii ºi cerul.

Femeia dansând

Dansatoarea pe flãcãri scria cu paºii ei liniPoemul de neºters al clipelor nopþii.Sãltam din luminã, alergând printre spiniSpre Patria de întuneric ninsã-a Morþii.

Femeia se dezbrãca sub lunã ºi dansa,Femeia, lepãdându-ºi tainele, cânta,ªtiuse când sã se nascã ºi cum mã priveaAm înþeles cã în pieptul ei mai bãtea inima mea.

Femeia se depãrta de mine plângând,Cerul o-nãmeþea în roiuri de steleªi nu ºtiam cã ea era veºnicia dansândPe nisipul fierbinte-al memoriei mele.

Regele învins

În noaptea când te-am confundat c-o stea,Am fost oprit de frumuseþea ta,Umbre valsau în ochii tãi ºi noiNe adunam din amintiri ºi ploi,O lume-ntreagã ne înconjura,Luna cu razele-i ne-mbrãþiºaªi eu,de strãlucirea ta rãnit,Eram ca cerbul singur, hãituit.Rãnire dulce, boalã de norocPurtam în ochii negri, prinºi în jocªi sã mã vindec nu visam în veci.Rege naiv, cum nu ºtiam cã pleciªi eu, sub cerul fãrã nici o stea,Muream învins de frumuseþea ta.

Mama

Când o sã te întorci din moarteAmurgul o sã-mi fie zori,Trezit de cîntecele meleTe voi întîmpina cu flori.

Cînd o sã-mi baþi uºor la uºã,Teama-mi va luneca în nori,La braþ cu cântecele mele,Te voi întâmpina cu flori.

Ne vom îmbrãþiºa-n odaie,Cum o fãceam adeseoriªi moartea o sã-mi dea de vesteCã nu vei mai putea sã mori.

ªi-atunci blajin de tot, cum este,Într-o ºaretã, prin ninsori,Iisus veni-va din povesteªi-l vom întâmpina cu flori.

Cântec de vânt (Mamei)

De când te-ai dus în veºnicieAm devenit mai întristat,Îmi vine-n ospeþie vântulªi-mi ºterge chipul lãcrimat.

A înflorit durerea-n mineªi am crescut ca un nebun,Care bea-nsingurarea lumiiªi plânge-n plopii din cãtun,

Cu frunzele se ia la ceartã,Nu are leac - s-a lãmuritªi-n orice an când moare toamnaE necãjit cã n-a murit.

De când te-ai dus sunt disperare,Cântec de vânt, apus de zi,Ninge în mine cu uitareªi nu ºtiu dacã vei veni.

Cântec înbisericit (Tot mamei)

În zori de-amurg te-ai dus, înlãcrimatã,ªi dacã ai sã vii - ºi n-ai sã vii!,Gãsi-vei uºa inimii-ncuiatãªi geamul ferecat cu ciocârlii.

Mie-mi trimit mereu condoleanþeªi dacã ai sã vezi - ºi n-ai sã vezi!,Armii de mierle-sfinte alianþeDucându-þi pururi tronu-n care ºezi,

Prin viaþa mea e viaþa ta eternãªi dacã vrei sã crezi - n-ai sã crezi!,Sufletul meu a coborât în bernãPeste-ale deznãdejdilor livezi

ªi-atât mai ºtiu din cât mi se cuvine:Sã nu mã uit,Iisus te-a dat pe tine!

Zapis

Te mai iubesc ºi-acum, deºi e vreme,Sub prãbuºiri de ziduri ºi neant.

M-am regãsit ca un pumnal uitat,Monedã veche-adãpostind toteme,

Sunt un obiect ciudat ºi fãrã nume,Herald bolnav de-o patimã antumã,

Hai, strânge-mã, lipeºte-mã ºi du-mãLa fonduri monetare cu renume,

Pus pe cântar ºi fãrã îndurare,Vor cãuta procentul de valoare

ªi þie mã vor da în folosinþã,

În urma ta, zãcând în nefiinþã,N-ai sã mã crezi, transfigurat privirii,

Un semn din eºafoadele Iubirii.

Ospãþ cu zei

Mi-am pierdut inelul, a cãzut în nea,De-acum nu mai este nimeni sã mi-l dea,

Ce ruºine-mi pare, ce-am sã-i spun femeii?M-am aflat o vreme în ospãþ cu zeii

ªi o fatã tristã cum e numai lunaMi-a furat iubirea pentru totdeauna.

Doar pe tine, drago, floare de pãdure,N-au putut din mine-atunci sã mi te fure.

Cãci te am ziditã-n gânduri cu toþi vecii,Nu pãtrund acolo strâmbii ºi zevzecii.

Numai visu-mi singur, cum e Domnu-n nouri,Bate-n uºi de cântec, aºteptând ecouri

ªi tu dormi, cãinþã, sfîntã ºi pãgînã,Iar eu rãmîn piatrã cu garoafe-n mînã.

Traianus (Traian Vasilcãu), nãscut la 2 aprilie 1969,în comuna Viiºoara, raionul Edineþ, Republica Moldova.* Poet, eseist, traducãtor.* Studii: Universitatea Pedagogicã de Stat �Ion Creangã� dinChiºinãu, Facultatea Istorie.* Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.* Autor a 27 volume de versuri, eseuri, poezii pentru copii, traduceriºi texte pentru cântece, cãrþi apãrute la Chiºinãu, Bucureºti,Timiºoara, Craiova etc.* Preºedinte-fondator al Societãþii Culturale �Pasãrea Phoenix�* Directorul proiectelor: �Dicþionarul Scriitorilor RomâniContemporani de Pretutindeni� ºi �Antologia poeziei româneºticontemporane în mileniul III� (ambele în lucru).○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Dragostea mea pentru voi n-are asemãnare.Ea va rãmâne-ntr-o zi numai pasãre-n zbor.

Ieri mã-ngânam cu trecutul ce astãzi mã-nfloareªi nu ºtiam cã mã duc sã vã fiu viitor.

Dragostea mea pentru voi n-are timp de-a se plânge.Ea va rãmâne-ntr-o zi tril de tainã, sonor.

În memoria lui Artur Silvestri

Ieri mã jucam cu prezentul ce astãzi mã-nfrângeªi nu visam cã mã duc sã vã fiu viitor.

Dragostea mea pentru voi nu cunoaºte hotare.Ea va rãmâne-ntr-o zi astru izbãvitor.

Ieri cochetam cu eternal ce azi mã rãsareªi nu credeam cã mã duc sã vã fiu viitor.

Dragoste la nesfârºit



al umanistului ºi sufletul bolnavºi aiurit al cavalerului rãtãcitor.

Latura pozitivã se exprimãprintr-un fond sufletesc umanist,orientat spre un scop înalt.

Don Quijotte este înzestratcu calitãþi sufleteºti superioare:nobleþea, sinceritatea, bunãtatea,raþiunea, dragostea de dreptate,dezinteresarea, altruismul, gene-rozitatea ºi spiritul de sacrificiu.

Dupã expresia lui SanchoPanza, el are o �inimã adâncã�,fondul lui sufletesc este alcãtuitdin înþelepciunea ºi virtuþile va-loroase, care ne trezesc admiraþia,simpatia ºi compasiunea pentrueºecurile ºi suferinþele lui.

Latura negativã este formatãdin ideile lui fixe, anacronice ºiabsurde, din acea manie ºi aiu-realã cavalereascã, ce i-au conta-giat imaginaþia prin lectura asiduãa romanelor cavalereºti, pe carele citea �de seara pânã dimineaþaºi de dimineaþa pânã seara�.

Rezultatul acestor lecturi auavut sensul ºi efectul de a-l facepe Don Quijotte sã-ºi piardã �func-þiunea realului�, sau, dupã expresialui Belinschi, �ºi-a pierdut oricesimþ al actualitãþii�, fiind lipsit desentimentul elementar al vieþii.

Fiind rupt de realitatea actua-litãþii, crezând orbeºte în adevã-rul cãrþilor de cavalerie, crezândîn infailibilitatea regulilor cavale-reºti, pe care el le-a gãsit în acestecãrþi, Don Quijotte ajunge la odiscrepanþã, la un dezacord stri-gãtor dintre scop ºi mijloace, din-tre un scop bun ºi înalt dar uto-pic, ºi mijloacele absurde cu carevrea sã-l înfãptuiascã.

El acþioneazã orbeºte cãci nuþine cont nici de necesitãþile si-tuaþiei reale ºi nici de posibilitã-þile sale proprii.

Deºi este influenþat de unscop prea nobil ºi înalt, acela de aîntrona dreptatea epocii de aur pepãmânt - scop care inspirã toatefaptele ºi isprãvile lui - totuºiaceste isprãvi ies deandoaselea,duc la rezultate contradictorii ce-lor scontate, încât þãndãrile sar totîn capul lui, al lui Sancho Panza ºial celor nevinovaþi.

Astfel, când elibereazã gru-pul de deþinuþi ºi la cere ca dreptsemn de recunoºtinþã, sã se înºi-ruiascã dealungul lanþului ºi sãmeargã pânã la Dulcineea din To-boso, pentru a-i aduce omagiulvitejiei lui, aceºti cavaleri obij-duiþi - recte hoþi de drumul mare- drept gratitudine îl bat cu pietreºi se rãspândesc în regiune dinnou, devenind ceea ce au fost,adicã pacostea societãþii.

Astfel, când ,în miez de noapte,atacã în mod prostesc un convoi

funebru, crezând cã este un cava-ler rãnit sau mort care cere rãzbu-nare, rupe piciorul unui licen-þiatîn teologie cu totul nevinovat,strâmbându-l pentru toatã viaþa.

Tot aºa este ºi cazul ciobãna-ºului Andrei, care, datoritã ajuto-rului lui Don Quijotte, suferã o ºimai mare teroare din partea stã-pânului sãu crud, ajungând ast-fel, ca sã invoce pe bunul Dumne-zeu ca sã trãsneascã pe toþi ca-valerii rãtãcitori din lume, pentruca aceºtia sã nu se mai amesteceîn treburile altora.

Raþional prin scop, Don Qui-jotte, ne apare absurd ºi nebunprin alegerea mijloacelor, princonduita sa prosteascã, cu totul

inadecvatã situaþiilor reale.Întâlnim, deseori, oameni de

superioarã condiþie care valo-reazã ceva numai atunci când eiºtiu sã înþeleagã just situaþia re-alã, sã înþeleagã cum trebuie são schimbe.

Dacã nu înþeleg aceastã situ-aþie ºi vor sã o schimbe aºa cumle dicteazã fantezia lor, atunci einimeresc în situaþia lui DonQuijotte.

Am afirmat cã latura negativãa caracterului lui Don Quijotte oformeazã mania ºi nebunia sa ca-valereascã, concepþiile cavale-reºti reacþionare ºi retrograde.

Cu toate acestea, nebunia luieste mai mult sublimã decât cara-ghioasã din cauza cã cele douã la-turi, în general, nu acþioneazã dis-

tinct, adicã una fãrã cealaltã ºi decinici nu se succed una pe alta, ciele coexistã ºi se manifestã simul-tan, ceea ce face ca în cursul aven-turilor sale, când el se amestecãcu voluptate în chestiunile altora,care, conform moralei individua-liste, nu-l privesc pe el, sã enunþeînþelepciuni profunde, care-þi cu-ceresc admiraþia ºi res-pectul.

Ar fi greºit sã se creadã cãDon Quijotte se pricepe numaiîntr-ale cavaleriei rãtãcitoare.

Sancho este primul care-i ad-mirã cultura ºi înþelepciunea: �Câteste de savant! Credeam cã elºtie numai lucrurile care privesccavaleria, dar nu existã lucru pecare sã nu-l cunoascã ºi în care

sã nu se amestece�.Contradicþia dintre concepþia

sa despre scop ºi concepþia saabsurdã despre mijloacele de re-alizare, dintre tendinþele sale ide-ale ce stârnesc admiraþia ºi posi-bilitãþile ridicol de mici, face, înprimul rând, ca în general aventu-rile sale sã aibã un rezultat con-trar celui scontat ºi totodatã dis-trugãtor pentru societate; iar înal doilea rând, aceastã contradic-þie are ca rezultat un comic carene înveseleºte, dar care, totoda-tã, ne întristeazã.

Ne întristeazã deoarece noicunoscând bunãtatea ºi noble-þea sufleteascã a intenþiilor ero-ului ºi vãzându-i, pe de altã parte,rezultatele nenorocite, ajungemsã-l compãtimim ca pe unul cãzut

pe câmpul de onoare al dreptãþii.Deºi bãtut ºi zdrobit în diferite

împrejurãri, Don Quijotte rãmânefigura cea mai simpaticã a roma-nului, pentru cã el apãrã virtuþilecele mai alese: cinstea, loialitatea,credinþa ºi curãþenia în iubire, etc.

Ori, un om care iubeºte ase-menea virtuþi ºi suferã pentru ele,luptând cu o consecvenþã subli-mã, nu poate fi obiect de batjo-curã ºi râs pânã la urmã, ci obiectde simpatie, de compasiune ºichiar de admiraþie cu tot absurdulmijloacelor sale.

Când este zdrobit de cava-lerul Albei Luna pentru afirmaþiacã Dulcineea del Toboso este fe-meia cea mai frumoasã din lume,Don Quijotte spune: �Dulcineeadel Toboso este cea mai frumoasãfemeie din lume ºi nu se cade caslãbiciunea mea sã înºele acestadevãr; - pune mâna pe suliþãCavalere ºi ia-mi viaþa odatã cemi-ai luat onoarea!�.

Sunt cuvinte simple ºi pate-tice, care ne conving despre mã-reþia caracterului sãu, de energiaºi dragostea sa nobilã.

În studiul sãu Hamlet ºi DonQuijotte, Turgheniev vorbeºteastfel de aceastã mãreþie: �Existãoameni care trãiesc pentru eul lorºi oameni care trãiesc pentru prin-cipii superioare eului lor.

Don Quijotte aparþine aces-tora din urmã.

El este stãpânit de credinþaabsolutã în ceva etern, univer-sal, imuabil, care-ºi are izvorul înafara fiinþei noastre ºi care nupoate fi realizat decât prin marilupte ºi mare devotament�.

(Am citat pe Turgheniev înciuda modei actuale care îi facepe mulþi autori sã evite a face tri-miteri la literatura rusã care a datculturii universale mari titani, mariautori, inegalabil chiar).

Având cultul idealului, el sesupune exigenþelor acestui cult:oboseli, privaþiuni, umilinþe ºi sa-crificarea vieþii care n-are valoaredecât ca mijloc nu ca scop.

Vrãjitorii ºi uriaºii pe care el îicombate reprezintã latura nega-tivã a umanului.

Dacã el pare nebun, aceastanu are nici o importanþã.

Aºa au fost numiþi întotdeaunaservitorii devotaþi ai unei idei.

Hamlet este egoistul perfect(deºi pãrerea ar trebui sã fie schim-batã, deoarece ºi el luptã pentrucauze generale) el nu crede în ni-mic, fiindcã nu se poate crede însine însuºi, aceasta n-ar putea fio credinþã.

Noi nu-l iubim pe Hamlet,deºi este seducãtor, dar îl iubim

continuare din pag. 1 Don Quijotte [i func]iunea realului

continuare în pag. 13Vintilã NICU

LiterariaAnul I, nr. 2/2010 13continuare din pag. 12pe Don Quijotte binefãcãtorul.

Moartea lui Don Quijotte neumple sufletul de o adâncã emoþie.

Marele caracter al personajuluise vãdeºte aici tuturor privirilor.

Scutierul sãu, ca sã-l mângâie,îi spune cã se va întoarce iar încãutarea de aventuri.

�Nu, rãspunde muribundul,eu am fost nebun dar acum suntîn toate minþile.

Am fost Don Quijotte de laMancha ºi acum sunt AlonsoQuijana el Bueno - Alonso celBun�.

Ce minunatã vorbã. Aceastãporeclã, amintitã acum pentruprima ºi ultima datã, miºcã în moddeosebit pe cititor.

Totul trece: mãrimi, mãriri,puterea, faima universalã, totulse preface în pulbere.

Totul, afarã de faptele bunecare strãlucesc mai puternic decâtcea mai orbitoare frumuseþe.

Valoarea de simbola lui Sancho Panza

Romanul Don Quijotte, nu arfi fost nici complet, nici complexºi nici educativ dacã nu ar fiexistat personajul Sancho Panza.

Cervantes l-a introdus în operãca pe un þãran mucalit, lacom ºinaiv, imagine în care nu trebuiesã vedem numai un contrast com-plet al lui Don Quijotte, aºa cumne-au obiºnuit mulþi dintre ceicare au fãcut interpretãri ºi referirila cei doi.

Sancho Panza, da, este con-trastul lui Don Quijote dar numaiîn parte, cãci totodatã el este ºicompletarea sa, ceea ce implicãºi existenþa unor trãsãturi comunenu numai deosebiri.

Dupã concepþiile lui Schelling,Hugo, Buteweck, etc., Cervantesa prezentat contrastul veºnicdintre altruism ºi egoism, dintre visºi bunul simþ sãnãtos ºi vulgar.

Referindu-se la aceeaºi ches-tiune H. Heine, afirma cã DonQuijotte este întruchiparea entu-ziasmului ideal, iar Sancho Panza,întruchiparea minþii pozitive.

În timp ce Don Quijotte trãieºteîn trecut, pe planul visului de aînvia epoca de aur ºi a întrona înlocul epocii de fier, Sancho Panzatrãieºte în prezent, pe planul vieþiizilnice reale, preocupat de pân-tecele sãu, (Panza = pântece, grã-san) preocupat sã culeagã câtmai grabnic roadele aventurii.

În contrast cu Cavalerul celcu Chipul Trist care suferã ºi lup-tã pentru idei generoase, fãrã altãrecompensã decât �gura Faimei�,decât gloria nemuririi dealungulveacurilor viitoare, apoi Sancho

Don Quijotte [i func]iunea realuluiPanza porneºte spre aventurãnumai dintr-un interes egoist,acela de a deveni guvernatorulunei insule, când el va vinde petoþi supuºii sãi în sclavie ºi îºi vapune banii în buzunar.

Dacã Don Quijotte persistãîn orbirea lui (mania cavalereas-cã) pânã la sfârºitul vieþii, cândface testamentul pentru nepoatalui, cu cunoscuta stipulaþie cã eaîºi va pierde moºtenirea dacã seva cãsãtori cu un om cãruia îi placcãrþile de aventuri ale cavalerilorrãtãcitori, cu alte cuvinte, dacã la-tura pozitivã, dacã omul sãnãtosmintal ºi moral din Don Quijotteînvinge abia la sfârºitul romanu-lui, apoi Sancho Panza, atât subinfluenþa încercãrilor ºi contac-tului cu viaþa, cât ºi sub influenþabunãtãþii ºi nobleþei sufleteºti alui Don Quijotte, se vindecã deorbirea sa, adicã de setea îmbo-gãþirii ºi puterii, mai de grabã, ºiîn partea finalã a romanului îlvedem transformat, se conducede dragostea pentru dreptate ºio societate umanã curatã.

Asemãnarea lor, trãsãturilelor comune constau în aceea cãamândoi sunt produsul uneiepoci ºi fii ai aceluiaºi neam.

Amândoi au un fond sufle-tesc format din omenie, bunãtateºi sensibilitate, dar acest fond afost înãbuºit de condiþiile vieþiide atunci, de condiþiile sociale ºide dogmele catolice.

Având o imaginaþie inflama-bilã de spanioli, amândoi sunt stã-pâniþi de spiritul de aventurã, nu-mai cã Don Quijotte este stãpâ-nit de forma clasicã, veche ºi ca-valereascã a acestui spirit, pe cândSancho Panza, de noua formã,contemporanã a acestui spirit,concretizatã în visul câºtiguluiuºor în þãrile coloniale, îndepãrtateºi misterioase, pline cu argint ºi aur.

Amândoi pleacã în lume dupãsuccese, lãsând în urma lor viaþapaºnicã familialã, dar amândoidau cu capul de stânca realitãþi-lor, sfârºind pânã la urmã prin ase vindeca de virtuþile lor.

Dacã la începutul aventuriiexistã o considerabilã distanþãsocialã între scutierul SanchoPanza ºi Luminãþia Sa, Don Qui-jotte, apoi în cursul romanuluiasistãm la o apropiere din ce înce mai intimã, cãci acþiunile lorcomune i-au dus la cunoaºtereafiinþei lor naturale, la cunoaºtereafondului lor de bunãtate, astfelcã la sfârºitul romanului, simplulºi mucalitul Sancho Panza, când îºiia rãmas bun de la Alonso Quijanocel Bun, ce se aflã pe patul demoarte, plânge cu lacrimi amare

despãrþirea de stãpânul sãu, da-toritã cãruia a mâncat multe coto-nogeli, dar a ºi învãþat lucruri înalte.

Henrich Heine se exprima:�Fiecare trãsãturã de caracter sauacþiune a unuia corespunde uneitrãsãturi contrarii, dar în acelaºitimp înruditã, a celuilalt�.

Jirmunschi ajungea la con-cluzii asemãnãtoare spunând: �Îngeneral, atât pentru Don Quijotte:fanteziile sale cavalereºti, cât ºipentru Sancho Panza: visurile saledespre îmbogãþire, sunt numai ofaþã provizorie împrumutatã, careeste complet strãinã naturii lor.

Amândoi sunt cei mai nobilireprezentanþi ai poporului spaniol.

Dacã absurdul Don Quijotteeste purtãtorul ideilor celor maiînalte umaniste, atunci veselul ºisimplul Sancho Panza, este întru-chiparea înþelepciunii poporuluiºi sãnãtãþii morale.

Amândoi sunt prin sângele lorapropiaþi unul de celãlalt, ceea ceapare clar mai ales în episodul gu-vernãrii lui Sancho Panza undeidealurile nobile umaniste ale luiDon Quijotte se împletesc cu ra-þiunea practicã, cinstea ºi umani-tatea sãnãtoasã a lui Pancho.

Pânã la urmã idealurile uma-niste ale lui Don Quijotte, deºiumbrite de mania sa cavale-reascã, înving ºi se supun sufle-tului simplu ºi sãnãtos al luiSancho Panza, ducând la trium-ful moral al unui reprezentant alpoporului.

Elocvent în aceastã privinþãeste ultimul cuvânt al lui SanchoPanza, adresat Seniorilor atuncicând pãrãseºte postul de guver-nator: �daþi-vã la o parte Senio-rilor amabili ºi permiteþi-mi sã mãîntorc spre vechea mea libertate,permiteþi-mi sã plec în cãutareavieþii mele vechi, ca sã reînviumoartea mea prezentã.

Rãmâneþi cu Dumnezeu,Domniile voastre, ºi spune-þiSeniorului Principe cã m-amnãscut gol, am rãmas gol ºi n-amcâºtigat nimic ºi nimic nu ampierdut; vreau sã spun cã am fostintrodus în conducere fãrã niciun ban în buzunar ºi tot aºa fãrãnici un ban o pãrãsesc, deºi pealte insule guvernatorii de obiceiprocedeazã altfel.

Fie ca aici în grajduri sã rã-mânã aripioarele de furnici, carene-au ridicat în ceruri, pentru caacolo eu sã fiu înþepat de lãstuniºi alte pãsãri, mai bine sã cobo-râm pe pãmânt ºi vom umbla pursi simplu cu picioarele!�.

Turgheniev, analizând figuralui Sancho Panza, sublinia mareavaloare de simbol a acestuia:

�Cervantes a voit sã arate cât estecapabilã o parte din mulþime deabnegaþie ºi entuziasm.

Totdeauna ea aclamã ºi sus-þine omul pe care l-a huiduit ºimaltratat, dacã acest om a avutsuficient curaj sã înfrunte bãtaiade joc, injuriile ºi persecuþiile, sãdispreþuiascã piedicile ºi sã-ºiurmeze drumul fãrã rãgaz ºi ezi-tare spre scopul care-i stãpâ-neºte inima ºi gândirea.

În cele din urmã, mulþimea îiurmeazã paºii ºi împreunã ei cad,se ridicã, cad iarãºi ºi pleacã maideparte spre a gãsi ceea ce cautã�.

Sintetizând consideraþiunilefãcute asupra celor douã figuri,vom conchide cã ele nu numaise completeazã dar cã sunt ºi in-separabile, inconceptabile unafãrã cealaltã, cã, pe scurt, ele for-meazã o unicã imagine centralãpe care noi o purtãm cu toþii înadâncul fiinþei noastre.

Aceastã idee Anatole Francea concretizat-o astfel: �Dar amtemeinice motive sã iau astãzibastonul al cãrui capãt de argintcizelat reprezintã pe Don Quijottegalopând cu lancea întinsã spremorile de vânt, în timp ce SanchoPanza, cu braþele ridicate, îl im-plorã zadarnic sã se opreascã.

Port de treizeci de ani basto-nul cu prilejul fiecãrei curse me-morabile sau solemne pe care ofac, iar ambele figuri, a Senioruluiºi a slugii, mã inspirã, mã sfãtuiesc.

Le aud parcã, Don Quijotteîmi spune: «gândeºte-te dârz lalucrurile mari ºi aflã cã gânduleste realitatea singurã a lumii.

Ridicã firea la înãlþimea ta, iaruniversul întreg sã nu fie decâtrãsfrângerea sufletului tãu brav.

Luptã pentru onoare, ea sin-gurã e vrednicã de un om iar dacãse întâmplã sã fii rãnit, împrãºtie-þi sângele ca o rouã binefãcãtoareºi zâmbeºte».

Iar, Pancho Panza îmi spune:«Rãmâi aºa cum cerul te-a fãcut,cumetre. Sã preferi coaja de pâine,care se usucã în desagii tãi, pãsã-rilor fripte în cuptorul stãpânului.

Ascultã-l pe stãpânul tãu, în-þelept sau nebun, ºi nu-þi frãmân-ta mintea cu prea multe lucrurifãrã folos.

Teme-te de lovituri; mai binesã-l îmbunezi pe Domnul decâtsã umbli dupã primejdii».

Dar dacã incomparabilul ca-valer ºi slujitorul lui, deopotrivãcu el, se aflã în imagine pe basto-nul meu, ei sãlãºluiesc ºi în mine.

Avem cu toþii în noi un DonQuijotte ºi un Sancho Panza pecare îi ascultãm ºi chiar cândSancho Panza ne convinge, DonQuijotte este acela pe care sun-tem datori sã-l admirãm�.

Vintilã NICU

Toatã lumea face reguli. ªiMãria Sa editorul, ºi Mãria Sacriticul, ºi Maria Sa cititorul.Pentru scriitor.

În articole foarte interesante,unii editori ne povestesc cum aufost ºi ei începãtori în ale scrisu-lui, cum, de la startul literar ºipânã azi, s-au autoeducat conti-nuu în spiritul supunerii în faþaregulilor impuse de alþii ºi cumau ajuns, la rândul lor, sã imagi-neze reguli.

Nu ne spun dacã demersulle-a folosit la ceva. Ne iau pe dupãumeri ºi ne bat condescendent pespate, la maniera: �Nu te supãra,frate! ªi eu am fost scriitor!�.

Din punctul lor de vedere, audreptate. De douã ori. Întâi, pen-tru cã, aºa cum am spus, s-a auzitca editorii sã-ºi elaboreze propri-ile lor reguli ºi sã le aplice scriito-rilor, debutanþi sau nu. De cazulinvers, n-am prea auzit, aici, peîntinsele plaiuri mioritice. În aldoilea rând, trãim o perioadã încare legea liberalã a cererii ºi ofer-tei înclinã balanþa în favoareaofertei. Prost sau deloc plãtiþi, înaccepþiunea editorilor români,scriitorii ar trebui sã vinã cu banide acasã. Dacã fac acest lucru,sunt consideraþi, din start, niºtenulitãþi, care ºi-au finanþat cãrþile.Trãim o mare generalizare; chiarºi a celei mai insignifiante reguli.

Pe nimeni nu mai intereseazãcartea; doar modul cum a fostpublicatã ºi prezentatã pe latârguri ºi expoziþii, dacã s-au res-pectat sau nu niºte norme impuse;e prea puþin. Iubim tradiþia, darurâm tradiþionaliºtii. Neplãtiþi saunepremiaþi consistent, scriitoriinoºtri nu pot, nici sã vrea cu ar-

doare, sã se ridice la înãlþimeaanglo-saxonilor; chiar dacã, înlipsa concurenþei, strãinii au co-borât ºtacheta calitãþii. La un ni-vel impus de ei, americanii ºtiucã tradiþia se construieºte cu bani;sentimentele nobile ºi talentulsunt necesare, dar nu ajung.

ªi dacã mai apare cãte unul,nu avem un sistem de publicitatestimulativ. Distribuþia de cartesau revistã se face preferenþial,ca ºi editarea. Nici legea sponso-rizãrii nu e stimulativã; în þãrilecivilizate, patronii se roagã de scri-itori sã le accepte sponsorizarea.

Trãim literatura, nu o produ-cem. Habar nu avem cã, în lumearealã, ca sã cumperi un automo-bil, þi se face o reducere de 40%;avem impresia cã trebuie sa plã-tim 50% în plus pentru a achizi-þiona un automobil în rate. Exem-plul e valabil ºi pentru culturã, ºipentru literaturã, în particular.Într-o þarã virtualã, cu o creºtereeconomicã negativã, cu minusvenituri, bani imaginari, fãrã aco-perire valoricã, e clar cã nu putemlucra decât cu IQ-uri negative.

Înainte de 1989, în interiorulmarii puºcãrii numitã România, seconstruia o puºcãrie mai micã, li-teratura, pentru a-i þine laolaltã pecei ce aveau prostul obicei sã gân-deascã, dar, în foarte multe þãri, caIugoslavia, de exemplu, existaumai mult consumatori de film strã-in ºi traduceri decât producãtorislabi. Azi, vedem cã totul a fostun fals; am devenit ºi noi consu-matori. Pânã la un punct, Inter-netul a þinut loc de culturã, dar,datoritã tot mai deselor delicte deinterpretare, acesta se va spargeîn mii de bucãþi. Revigoratã timpde o secundã, oferta de carte ro-mâneascã e tot mai firavã. Se con-funda cartea de calitate cu cea desucces. Nu avem carte de calitatecu succes la public. Nici o criticã,din acest motiv, insomniacã.

În condiþiile astea, sã vorbeºtidespre introducerea de reguli dra-conice, e cel puþin neproductiv.

Pentru a arãta Europei de Estcine e mai puternic, SUA ºi Occi-dentul au inventat literatura de

calitate. De ce n-ar fi fost acestade calitate dacã putea îmbogãþipeste noapte un întreg sistem:impresari, producãtori, critici,proprietari de edituri ºi reviste,editori, scriitori etc.? Capitaliºtiinu au avut prostul obicei de a seminþi, invidia, fura, înºela sau de-nigra unii pe alþii. Au ºtiut sã-ºirecunoascã valorile, nu sã le dro-gheze cu reguli de circumstanþã.Mi-am dat seama de acest lucrucând am vãzut ce castel grandiosi-au construit inventatorului com-pact-disc-ului. La noi, oameniiinteligenþi ºi talentaþi sunt priviþicu suspiciune chiar ºi de cei cesunt în stare sã vadã inteligenþaºi talentul. Cei care nu sunt în staresã vadã inteligenþa ºi talentul îiprivesc cu urã, specificã neînþele-gerii sau proastei înþelegeri.

La noi, se considerã cã dife-renþa dintre un scriitor ºi o gã-leatã de gunoi e gãleata.

Editorii români nu au bani sãte plãteascã. Nici ei nu ºtiu de ces-au apucat de o astfel de activi-tate: poate din disperare, poatedin orgoliu, cine stie? În general,e pruritul dat de orgoliu. Nu potºti dacã �se scot� cu traducerileanglo-saxonilor, acestea nefiindnici pe departe ceea ce au fost în�epoca de aur�.

Inventarea ºi impunerea dereguli e o mascã a neputinþei dea da un produs românesc compa-rabil mãcar cu nivelul avalanºeide traduceri de acum. În general,lucrul prost plãtit e de slabã cali-tate. La noi, merg ºi �chinezãriile�literare. La noi, sunt proaste ºilucrurile bune; nu sunt de firmã.Se preferã lucrurile proaste, defirmã, cu reclama fãcutã; în Vestsau America, se fac cele mai bunelucruri proaste. Bune pentru noi.Înþelege fiecare ce vrea. Sau cepoate. Sau ce îi convine.

Într-o maree de traduceri, ca-uþi literatura cu lumânarea. Oricese publicã este numit, convenþio-nal, literaturã. E trendy sã fii scri-itor. În mãsura în care fiecare con-siderã cã e la modã ceea ce faceel, toatã lumea e la modã. În acestmoment, de exemplu, s-a hotãrât

cã fantasy-ul e la modã ºi trebuietratat separat de mainstream. Poþisã contrazici pe cineva? Prin ceeace publici, e mai uºor sã literaturi-zezi, pânã la diluare, decât sã faciceva distinct literar; trebuie preamult talent.

Prost sau deloc plãtit, dintr-opasiune consideratã de prostgust, care calcã în picioare regu-lile convenþionale, mai apare câteunul, mai cu moþ, dar e imediattuns la zero, sã arate ºi el ca unpuºcãriaº al literaturii. Fiecare seloveºte de cel de alãturi; nici unscriitor român nu poate trãi derãul altuia. Gâlceava de dupãmoarte a lui Adrian Marino culumea literarã e tot mai prezentã.

Nu e adevãrat cã nu avem ogrãmadã de scriitori, dar, în locsã-ºi vadã fiecare de opera pro-prie, stau adunaþi sã nu se piardã.Dacã comiþi o prozã-douã ºi res-pecþi regulile unei asociaþii, uni-uni sau ligi, poþi fi bãgat în seamã,într-un dicþionar sau în altul, ºipoþi emite pãreri. Avem un foartemare numãr de critici pe metrulpãtrat. Se scriu cronici, se dausfaturi; toatã lumea ºtie câte ceva.

Toþi fac reguli ºi se supãrãdacã nu le respecþi. Redactorii seadreseazã unei categorii de dis-peraþi, care, în speranþa gloriei ºibanilor, sunt în stare sã se con-formeze oricãror reguli, cãlcândîn picioare orice alte reguli. Bã-trâni care au ratat ºansa, tineri carenu ºtiu de unde sã apuce frânghiasuccesului, adunaþi în paginilevreunei reviste, nu reuºesc niciîmpreunã sã producã masa criticãmenitã sã confere saltul calitativdorit. Spre Premiul Nobel pentruliteraturã, de exemplu.

Politica editorialã nu este alt-ceva decât oglinda oricãrei gu-vernãri româneºti. Prin faptul cãli se taie ºi ceea ce nu li s-a dat,scriitorii sunt niºte medici ai ima-ginaþiei. Când nu e plãtit, oricinese poate imagina scriitor. Cãndnu e plãtit, oricine se poate ima-gina medic. Literatura românã eo boalã mai mult sau mai puþincronicã, tratatã cu paliative.

De la ºeful de scarã, care ho-tãrãºte cât de tare trebuie sã-þi

Toat# lumea face reguli

Victor MARTIN



latre câinele, pânã la ultimul par-lamentar, care hotãrãºte cã ar fibine sã te îmbolnãveºti din 15 în15 minute, la preþ de 5 lei, toþiredactorii fac reguli. ªi îi sfãtuiescpãrinteºte pe scriitori sã facã�ciocul mic!�; adicã �sã accepte�regulile arbitrare impuse de oanumitã parte a literaturii româ-neºti �ºi sã tacã�.

Dacã tot nu are nimic de câº-tigat, scriitorul român ar face binesã execute o �micã mare diferen-þã�, sã se �indigneze în particu-lar�, pentru cã �n-are nici un inte-res sã se revolte public�. De ce?!Deoarece e �contraproductiv�, de-oarece �îºi va înstrãina cu sigu-ranþã niºte potenþiali cititori�, nespune �fiul surfistului�, luat de val.

�Dacã vreþi sã vã fie bine, as-cultaþi-mã pe mine!�, pare sã fieregula de aur a politicii editorialedâmboviþene. Experienþa vieþiilor i-a învãþat pe aceia care facreguli cã �orice afirmaþie cu ca-racter general riscã sã-i nemulþu-meascã tocmai pe cei ce repre-zintã excepþiile de la generali-tate�. Adânc, împãciuitorismadânc înfipt în sol, unde se ridicãparticularul la general ºi genera-lul la particular, pentru a pledapentru iubire între scriitor ºi citi-tor, iubire care trebuie sã se desfã-ºoare dupã reguli stricte, emisede ei, criticii momentului, con-form programului de 8 ore, câº-tigat cu greu de înaintaºii comu-niºti de centru dreapta.

Scriitorul e un tip orgolios,dar orgolios poate fi ºi redacto-rul, ºi criticul, ºi cititorul, ºi guno-ierul, ºi cerºetorul din colþ. Într-o zi, un cerºetor, dupã ce ºi-a ter-minat �programul de lucru�, ºi-anumãrat banii, ºi-a pus teanculde bancnote într-un buzunar, iarpãlãria plinã cu mãrunþiº, a vãr-sat-o într-un coº de gunoi. Cumãrunþiºul strâns de acesta într-o lunã, se poate scoate o carte,dar, orgolios, cerºetorul, va pre-fera sã-i arunce la gunoi. El nuciteºte; el �munceºte�.

Orgoliul poate fi menþinut laun procent rezonabil doar prineducaþie, fiind, astfel, benefic,generator de concurenþã loialã.

Când dã pe afarã, orgoliul devineviolent.

Între a fi convins de propriavaloare ºi a-i convinge ºi pe alþiide acest lucru e un întreg ev me-diu întâmplãtor. Unii reuºesc sãstrãbatã acest deºert în timpulvieþii, alþii dupã moarte. Sau nu.Istoria literaturii îºi alege expo-nenþii dupã criterii consideratede-a dreptul absurde, indiferentce fel de reguli urmãm, indiferentde ce reguli vrem sã impunem al-tora. Unii vor sã asculte sfaturileeditorilor, alþii nu. Cui, ce-i pasã?Trãim o epocã a falselor criterii,care genereazã false valori. Nus-a constatat nici o legãturã întrerespectarea sau nu a regulilor ºisucces. Prins între editor ºi scri-itor, cititorul poate sau nu cum-pãra o carte. Aici, intervin altereguli, cele ale pieþei, care suntgreu de controlat. Nimeni nucumpãrã o carte pentru a-l ajutafinanciar pe scriitor sau editor.

Fiecare cu regulile lui, fiecarecu adevãrul lui. Într-o paranoiaaproape generalizatã, fiecare areimpresia cã nu existã decât unsingur adevãr: al lui. Toatã lumeaare dreptate ºi, mai rãu, cautã são impunã tuturor.

Prin sistemul deficitar de în-vãþãmânt post revoluþionar, amratat o generaþie de editori, critici,redactori ºi cititori. S-a format opãturã arbitrarã de editori, criticiºi cititori caracterizaþi prin încã-pãþânare. Internetul dã o ideedespre literatura, dar nu dã nicio idee despre faptul cã aceastadoar se repetã, la un nivel supe-rior cãrþii pe suport de hârtie. Ceide azi nu au habar cã au redesco-perit apa caldã, dar în alt fel devase comunicante.

Oricît ar fi de absurde, regu-lile sunt respectate doar dacã aducun beneficiu. În contextul actual,chiar dacã ar fi genial elaborate,regulile sunt inutile. Scriitorul nuscrie pentru bani; dacã face asta,e un simplu administrator al scri-sului sãu. Nu scrie nici pentru re-dactorul de carte, care poate fi tottimpul altul. Între autor ºi critic,cel mai deºtept cedeazã: scaunul.

Victor MARTIN


Toat# lumea face reguli


- Tu eºti o imagine virtualã,sau doar icoana iubiri mele?Eºti numai dragostea ce dã navalãde pretutindeni ºi de dincolode stele.Eºti tot ce viaþa mea a preþuitrãtãcitã într-o lume fãrã de noroc.Te port în suflet ca pe un dar sfinþit,un dar din dar ºi dintr-un tainic loc.

*De ce mi-e adesea dor de dorulcel cu inima de piatrã,cel cu sufletul furtunã?De ce nu pun la uºa mea zãvorulºi tot mai aºteptsã treacã norul care tunã?De ce am crezut cã lumea este micã

Poeme de Elena BU}UOm ºi melc

Lui MarioFost coleg de liceu

- Cine te crezi tu, omule?- Eeeu�, îî�, eu�,nu pot sã-þi rãspund,fiindcã mã grãbesc, melcule.De ce întrebi? Cine eºti tu,arãtare?- Eu? Eeeu�, pot sã-þi rãspund,Fiindcã sunt o fiinþã cu stare.Dar tu, de ce aºa rãu te grãbeºti?Aºa sunt doar cei fãrão certitudine în viaþã,pentru cã doar ei pot simþicum vibreazã viaþaa nesiguranþã.De ce aºa, omule?Mai ai timp sã mai iubeºti?Tu, faci cum vrei. E viaþa ta.- Tu vorbeºti?Tu cel �care nici nu ºtii sã mori�?�Tu, cu încetineala tacea nefireascã?�N-ai sã ajungi cu bine-n sãrbãtoriPãmântul, cu tineo sã se-adânceascã.- Uite cine vorbeºte! Tocmai tu,cel care nici odihna ce e,nu mai ºtii,grãbindu-te s-ajungi primulîn pace,fãrã bucuria de a fi ºi a fiºi numai cu dorinþa de a face?Tu, cel care înfrunþi, fãrã sã vreitãcereanopþilor adânci spãimântãtoare?Nici nu mai ai dorinþã de a simþiplãcerea,tot aºteptând o vreme viitoare.

Nu pot trãi fãrã iubire

De teamã cã am sã te pierd,am scris tot ce am ºtiut despre tine.Am scris poezii multe ºi un roman,am scris numai de bine,sperând cã într-o zi, vei devenieroul meu din carte ºi citinddespre tine,vei rãmâne mereu cu mine.Când te-am rugat sã mã iubeºti,mi-ai spus cã nu mai poþi iubi,cã eºti �bãtrân ºi dedicatunei iubiri apuse�.Þi-am acuzat oglinda de infidelitateºi m-am întrebat:oare, m-am înãlþat prea mult,încolãcindu-i trupul,cu întrebãri prea multe?Am pus atunci mâna pe cuþitºi am tãiat cartea în douã.Literele plângeau ºi zburauasupra mea, iar eum-am prãbuºit sub povara lor.Apoi, m-am ridicat,m-am scuturat de ruºinealãsatã de ele asupra meaºi am aºteptat sã renaºtiaºa cum doream eu sã fii,dar n-ai renãscut, pentru cãai rãmas agãþat întreindecizie, neputinþã ºi dorinþã.Te-am rescris exact aºa cum eraiºi am bãtut la uºa ta,pentru a mã învãþa ºi pe mine,cum sã trãiesc fãrã iubire, ca tine.

ªi cã dorul mi-e prietende o viaþã?Norul coboarã, ne udãºi singur se ridicã,iarã iubirea�, numai ea ne înalþã. *Atât mi-a fost de tine dorcã am vorbit la stele despre tineîn nopþi ºi-n zorile senine,spunându-le cã te ador.Mi-e dor adesea de tine.Te rog, nu pune întrebãri.Mi-e dor ºi ºtii tu binede ale tale îmbrãþiºãri.

P.S. E dorul? Cine e dorul-dor?

Cine e dorul-dor?Motto: �Cel mai adânc dintre doruri e dorul-dor� (Lucian Blaga)

Depãºind prin originalitate nativã în-semnate grade de dificultate, Georgeta Ne-delcu a reconstituit cu o fidelitate fotome-tricã viaþa personajelor din romanul sãude debut �Exmatriculat din viaþã�.

Cu o notaþie concinsã, expresivã, au-toarea a pãstrat ritmul moderaþiei, evitândastfel alunecarea într-un labirint romanescobscur, sau înspre alte nivele parazitare.

Este un semn promiþãtor ce prevesteºtenoi orientãri în viitoarele sale creaþii.

N.N. Negulescu

Lupta dintre bine ºi rãu, contradicþiadintre tristeþe ºi veselie, dintre posibilitãþi ºiaspiraþii, au îndemnat mereu pe cea care ascris acest roman sã aºtearnã, aici, viaþa uneiprietene din copilãrie, o viaþã tristã, o dramã!

Gabriela! Un nume! Un om! Un destin!Un suflet care a cunoscut zborul, dar acumse recunoaºte prizonier al unei singurãtãþiaurite. Condiþiile materiale ale familiei în cares-a nãscut, educaþia deosebitã primitã, serio-zitatea cu care a terminat ºcoala prevesteaupentru ea un drum al reuºitelor pe toate pla-nurile. Dar, de cele mai multe ori, Dumnezeuare pregãtite pentru fiecare din noi alte pla-nuri decât ale pãrinþilor sau chiar ale noastre.Trãim cu iluzia cã doar de noi depinde sã re-uºim, cã este suficient sã avem o diplomãimportantã, condiþii materiale care sã ne asi-gure bunãstarea ºi independenþa, pãrinþi de-votaþi, prieteni influenþi ºi drumul nostruspre culmea gloriei va fi presãrat doar cu flori.Nimic mai fals! Asfaltul perfect al autostrãziisuccesului coboarã uneori foarte abrupt, înnoroiul adânc al unui drum de neînþeles pen-tru cei care îºi privesc descumpãniþi picioa-rele învinse de paºii chinuiþi ai eºeculuiºi, disperaþi, strigãm spre Cer: �Doamne, dece eu?� ªi nu întotdeauna, primim ºi rãs-punsul. Fiecare clipã a vieþii noastre este în-gãduitã ºi ocrotitã doar de Dumnezeu. DoarEl rânduieºte rosturile noastre. Restul, e doariluzie! Fiecare zi însemnã pasul fãcut pe încão treaptã a cunoaºterii, o nouã etapã de mun-cã pentru noul asalt

Gabriela a reconstruit lumea cu ochii minþiiºi premiile nu au întârziat sã vinã. Sãgeata

dragostei i-a adus ºi primul conflict. Îndrã-gostitã, fãrã rezerve, de un bãiat din celãlaltcolþ al oraºului - pe numele lui Dinu - s-a lo-vit de îndoielile pãrinþilor, care ºi-ar fi doritun alt caracter masculin pentru fiica lor. Aniitinereþii au trecut repede printre cursuri, sã-rutãri, vise, dorinþe, împliniri, certuri cu fa-milia ºi s-au încheiat cu hotãrârea ei definitivãde a se cãsãtori cu alesul inimii.

Aceastã femeie este un exemplu durerosde real al unui asemenea destin. Frumoasã,fascinantã în societate, altruistã pânã la sa-crificiul de sine, se cãsãtoreºte cu un bãrbatmai în vârstã cu cinci ani decât ea. Foarte in-teligentã ºi cu o frumuseþe fizicã dupã caresuspinau multe inimi de bãrbaþi ºi-a creat olume specialã, în care puterea ei de creaþie ºide muncã au nãscut proiecte ºi realizãri deo-sebite. A urmat, în scurt timp, o nuntã ca-npoveºti ºi începutul unei cãsãtorii care seanunþa a fi una promiþãtoare. �Nu am avutnevoie ca timpul sã-mi confirme ceea ceºtiam deja. Aveam impresia cã ºtiu totul ºitotul se rezuma la iubire ºi la ceea ce simþeampentru el. Îl iubeam, simþeam pentru primaoarã cã trãiesc cu adevãrat. Nimic nu maiconta. Nu þi s-a întâmplat sã cunoºti o per-soanã ºi sã ai impresia cã ºtii totul despreea? Eu chiar ºtiam totul despre el� - suntcuvintele ei.

Dinu, dupã ce cunoaºte dezamãgirea într-o cãsãtorie care dureazã cinci ani ºi din carerezultã un copil, devine un doctor renumit ºinorocul face ca, dupã aceastã dezamãgire,sã întâlneascã adevãrata dragoste alãturi deGabriela ºi sã aprecieze cum se cuvine va-loarea binelui ºi a rãului. Cinstea ºi altruismulsunt urmarea unei vieþi grevate de privaþiuni.E în stare de mari sacrificii pentru femeia delângã el, atunci când îi câºtigã încrederea.

Dupã douãzeci de ani, prin niºte împreju-rãri, Dinu cunoaºte o altã femeie de care seîndrãgosteºte ºi uitã cã are familie ºi o soþiecare îl iubeºte ºi îl aºteaptã acasã. Aceasta îlprimeºte în viaþa ei, numai pentru bani. Reali-zând, mai târziu, ce a fãcut, o apucã pe undrum ºi mai greºit: devine alcoolic! PentruDinu, alcoolul devine un narcotic, o obsesiede care nu se poate debarasa. Amanta îl


O nou# identitatea revel#rii umanului

O rostire desprearta rostiriidintr-un orizontde semnifica]ie

alungã, datoritã faptului cã vine mereu beatla ea acasã. Alungat de cea de care se îndrã-gostise ºi compãtimit de cea care îi este încãsoþie, la un moment dat îi spune acesteia dinurmã: �Tu trãieºti pentru copii, numai eu numai ºtiu pentru ce trãiesc!�

În scurt timp, Gabriela ºi-a dat seama cãpersoana lângã care trãia era total diferitã decea pe care o cunoscuse. Dupã ani de cãsni-cie, cel ca care se cãsãtorise se schimbase.Au luat naºtere certuri, conflicte, vorbe ustu-rãtoare care dureau mai rãu decât orice altceva.

Cinismul lui Dinu mascheazã dezamãgiriîndelung refulate, tot aºa precum paradoxu-rile ascund de multe ori acuzaþii grave la a-dresa unei lumi în care mintea existã numaipentru a face rãu. Aici, timpul bucuriei s-aoprit brusc. Soþul ei hotãrãºte cã nu mai arepentru ce trãi. Cãtuºe grele închid voinþa într-o sticlã de alcool. ªi-n calea de întoarcere,rãtãceºte mereu prin tot felul de justificãri.Încãtuºat de licoarea bahicã, îºi pierde ºi ul-tima fãrâmã de speranþã, iubire ºi viaþã.

Trece prin viaþã apatic, având drept com-panie un pãhãrel de licoare. De un pahar aveanevoie ºi era �criþã�. Dacã nu bea, se agita,tremura, intra în panicã. Soþia plângea toatãziua din cauza asta. Cât l-au schimbat antura-jul ºi prietenii! ªi cât l-au distrus! A sfârºit înlaþ, nemaipãsându-i de nimic. Nici chiar de el!

Trist final pentru o familie care, cândva,credea cã pe lume este numai fericire. Acum,ochii ei înlãcrimaþi ºi triºti privesc tot maides spre cer. ªi lacrimile au gustul florilor derostopascã. O noapte cu datã fixã o gãsea lafiecare an aºteptând miezul nopþii fãrã el,printre lumânãri ºi amintiri, dar cu copiiialãturi. Lumânãri aprinse pe masã ºi o sticlãcu ºampanie desfãcutã, ca o durere ºi unomagiu pentru cel care acum nu mai estealãturi de ei. Pãmânt ºi cer! Speranþã ºi vis!Viaþa tumultoasã a lui închisã între pãmânt ºicer cãlãuzitã doar de Dumnezeu, de stele, deaºteptãri ºi doruri. Poate cerul i-a dat o ne-pãmânteanã fericire ºi de atunci cautã colþulacela de lume care sã-i aline fãrâma de sufletsingur. Poate o sirenã i-a arãtat un þãrm demare cu nisip blând ºi cald, în care paºiipereche sã rãmânã ºi dupã trecerea valuluide furtunã, construind castele de nicãieri înspaþiu ºi de nicicând în timp, alergând fericiþiprintre pescãruºi, iar valul de mare vesel ºijucãuº sã nu poatã fi prins.

Aceasta este viaþa eroinei principale pecare am evocat-o în acest roman, o eroinãcare a ºtiut sã lupte chiar ºi în momentelepline de obstacole, pe care a trebuit sã lesarã - soþie, mamã, bunicã, devenitã mai târziuavocatã - a ºtiut sã-ºi îndeplineascã rolurilecu toatã seriozitatea chiar ºi atunci când lacri-mile i-au brãzdat obrajii. Aºa e viaþa, iar viaþae ca o cursã de semifond!

Goergeta Nedelcu -

Debut ed i to r ia l

Cunoºteam, de ceva vreme,despre Ioana Cantacuzino dinopera scriitorului ConstantinMateescu, dar nu-mi era sufi-cient, ºi atunci Arhivele Statului- Filiala Vâlcea mi-au fost de fo-los. Cine a fost Ioana Cantacu-zino ºi de ce pe meleaguri cãli-mãneºtene? Ioana Cantacuzino,se pare, este ultima descendentãa Cantacuzinilor, care a trãit înaceste locuri, nu departe de noi,la Vila Cantacuzino. A fost unpionier ºi un as al aviaþiei, po-sesoarea brevetului de pilotaj fe-minin cu nr. 1 din þara noastrã,din 1930 - directorul ªcolii dePilotaj �Ing. Mircea Cantacu-zino�, din Bucureºti.

La 27 mai 1950, Ioana, învreme ce se afla la Cãlimãneºti,solicitã o copie dupã extrasul eide naºtere emis de Plasa CotuLung, comuna Izlaz-Brãila.

Ioana Maria, nãscutã la 2septembrie 1895, fiica lui MariaIon Fãlcuianu (29 ani, nemãritatã)

Martori: Ion G. Cantacuzino,inginer (48 de ani), domiciliatla F-ca de ciment, Brãila.

Albert Meyer, inginer director(29 de ani), cu acelaºi domiciliu.

Ing. I.G. Cantacuzino s-a cã-sãtorit apoi cu Maria Fãlcoianu,cãsãtorie care a avut loc la Lega-þia Românã din Paris, evenimentînregistrat în registrul instituþieisub numãrul/ 1904. Cãsãtoria re-ligioasã a fost celebratã la BisericaRomânã din Paris (8/21 iulie 1904).

Din corespondenþa Ioanei,reiese cã ea a avut fraþi pe MirceaCantacuzino (cei doi au iubitzborul ºi înãlþimile), pe Pita ºiMaria-Mioara, cãsãtoritã, la aceavreme, cu Costel Sideri, care fã-cea parte din formaþia de pilotaj�Foraºul vesel�, cum îºi spuneauei în glumã. Aceºtia sunt copiiidin a doua cãsãtorie a ing. I.G. Can-tacuzino. Sã mai fie ºi Dan (1897-1899), înmormântat în spatele vieliCantacuzino, fratele lor?

Cert este faptul cã moºtenito-rul vilei era tatãl Ioanei, prinþuling. I.G. Cantacuzino, iar Mioaraera prezentã la acest �castel� îna-intea Ioanei. Prin anii 1935-1939,Mioara venea vara la Cãlimãneºti(chiar aºa era specificat în carteade imobil; locuinþã de varã).

File de istorie Prin]esa Ioana Cantacuzino,acas# la C#lim#ne[ti

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

D E S T I N E

Fãrã îndoialã cã Ioana ºi-apetrecut copilãria în Cãlimãneºti,de vreme ce ºcoala primarã aabsolvit-o aici, în 1906, fapt cereiese din certificatul semnat decãtre directorul ºcolii Nae Zamfi-rescu. Studiile liceale le-a fãcutîn Franþa, vorbea fluent francezaºi germana. Fratele ei, Mircea, afãcut studiile inginereºti la Poli-tehnica din Charlottenburg. A-traºi de poezia zborului, cei doiînvaþã la ªcoala de Pilotaj cu lt.aviator Octav Oculeanu, care a-vea în subordinea sa �9 bãieþi ºio fatã�, iar fata nu era alta decâtIoana Cantacuzino. Octav Ocu-leanu este ajutat de Mircea Can-tacuzino pentru a amenaja un te-ren de aterizare la moºia de laCornu (Prahova), proprietateaCantacuzinilor.

Niky ºi Sideri îºi distrug avi-oanele, Ioana se prãbuºeºte cuavionul sãu, dar scapã cu viaþãca prin minune, entuziasmul�foraºiºtilor� nu poate fi frânt.

Euforia acestor tineri ia sfâr-ºit odatã cu prãbuºirea avionu-lui în care se afla fratele Ioanei,Mircea Cantacuzino, care exe-cuta un zbor de agrement împre-unã cu o elevã a sa, care scapãnevãtãmatã. La câteva zile de laaccident, Mircea Cantacuzinomoare în chinuri groaznice, la 25mai 1930. ªi poate cã acel mo-ment i-a inspirat Ioanei poezia�Aviatorul�: �Dedic acest por-tret memoriei primului sacrificatal acestei ºcoli de pilotaj, care amurit la locul de onoare, fãcândpe cei doritori în arta zboruluisã prindã aripi�.�Era înalt ºi brun cu ochi cãprui,Avea un merit mare,Se-nãlþa sus... mai sus, credeþi - cespun!Sburând bãtea din aripioare.

Nu era þãrm necunoscut de elCãci a zburat prea mult în astã lume,De jos pãrea aºa de mititelCã e o rândunicã puteai spune.

Dar într-o zi cãzu din înãlþimiPierind întocmai ca o floareªi ne lasã printre mulþimiGloria sa în veci nepieritoare.�(am pãstrat scrierea din manu-scris - n.a.)

Sigur cã pentru Ioana a fosto loviturã puternicã, iar deciziaei, din acest moment, de a nu maizbura, este de înþeles, în schimba luptat pentru înfiinþarea ªcoliide pilotaj de aviaþie ce va purtanumele fratelui.

Înzestratã cu o mare putere demuncã, personalitatea ei se im-pune în viaþa publicã, apare frec-vent în ziarele vremii, e fotografi-atã cu familia regalã, face partedin juriile marilor concursuriaviatice. A fost cãsãtoritã cu Gri-gore Carp ºi cu violonistul Perºu.

Nori negri deasupra Europei,izbucneºte cel de-al doilea rãzboimondial. Prinþesa Ioana Cantacu-zino intrã în conflict cu Antones-cu, care dã ordin sã fie internatã,în anul 1941, în lagãrul de la Târ-gu-Jiu, iar dupã câteva luni o gã-sim cu domiciliu forþat în vila dela Cãlimãneºti. Aici, Ioana gãseºteun loc liniºtit, cu mobilã de lux,covoare, lenjerie finã, bibelouri,toate din inventarul vilei. Acolosus, în înãlþimi, se va fi gândit oareIoana la câte privaþiuni va fi su-pusã pe pãmânt? Veþi vedea dece mi-am pus aceastã întrebare.

Între ea ºi Costel Sideri, soþulMioarei, are loc un schimb descrisori în care acesta o lãmu-reºte pe Ioana: �Vila Cantacuzinorãmâne proprietatea absolutã ata, tu cedând în schimb partea tadin moºia Oieºti-Argeº� (1943).

Încã din 1943, dacã nu ºi maidevreme, Ioana scrie avocatuluiCreþoiu, proprietarul hotelurilorJantea �de durerile care s-au în-teþit din nou� ºi dorinþa ei de aajunge la Bucureºti, la dr. AmzaJianu, care a operat-o ºi-i cu-noaºte boala. Vremuri grele pen-tru Ioana. Îi scrie din nou av. Cre-þoiu (acesta îi fãcuse ºi o vizitã lavilã), spunându-i cã starea ei sedeterioreazã: �40% foame, 40%cedarea nervilor ºi 20% boalã,foamea pe care o îndur este laactivul amorat� (aluzie la Mi-oara ºi Pita).

Administraþia localã rechiziþi-oneazã vila pentru trupele germa-ne, apoi pentru armata sovieticã.

Scrisorile scrise ºi primite dela �tanti Lili� îi mai aduc alinare.

La 11 ianuarie 1950, din buletinulde analizã radilogicã reiese cãIoana Cantacuzino suferea de de-calcifierea difuzã a tuturor oaselorºi de o uºoarã sclerozã pulmonarã.

În 1949, printr-o adresã a Pri-mãriei Cãlimãneºti, i se reparti-zase o camerã ºi o anexã (pentrubucãtãrie) în imobilul de pe str.Lenin, nr, 110, contract pe peri-oada 23 aprilie 1950-23 aprilie1951, cu prelungire pânã la 30septembrie 1951. În tot acest timp,Ioana poartã corespondenþe, ul-tima fiind cea din 8 decembrie1951, cu Simona Greceanu, în careîi scrie despre starea ºi neajun-surile ei.

Doar cãrþile i-au fost alinare,renunþã la mâncare pentru a-ºicumpãra de la Râmnic cãrþile deistorie care o interesau.

Are un studiu despre SchitulSf. Ioan dela Piatra, aºa-zisaCozia Veche, în care localizeazãCozia Veche, enumerând pe ceicare s-au ocupat de studiul ei:dr. Ionescu Dominic, Schituri ºibiserici de sat, 1931, dr. Wolf.

Un alt manuscris, �Strãiniidespre noi�, aducând în atenþieoperele lui Vergiliu, Horaþiu º.a.�Strãinii despre însuºirilenoastre�; Graziani, Ruggieri,Biciski º.a.

Ioana Cantacuzino, cea carea iubit zborul ºi ale cãrei aripi s-au frânt aici, la Cãlimãneºti, uitatãde lume, uitatã de toþi, când n-arfi trebuit sã se întâmple aºa, s-astins din viaþã la 15 decembrie1951. Cauza decesului - anginãpectoralã ºi anevrism aortic. Avea56 de ani.

Este înmormântatã în cimitiruldin Cãlimãneºti. Nici aici nu-ºigãseºte liniºtea, pentru cã cimiti-rul este strãmutat ºi nu s-a aflatnimeni care sã-i gãseascã loc încelãlalt cimitir, unde sã-ºi doarmãsomnul în liniºte ºi pace, aºa cumface frãþiorul sãu, Dan, care ºi-agãsit liniºtea în umbra pãdurii dela Vila Cantacuzino.

Poate cã o alee, poate cã ostradã din Cãlimãneºti, pe undeºi-a purtat paºii Ioana Cantacu-zino, îi va purta numele, iar dacãpe Vila Cantacuzino s-ar aºeza oplacã comemorativã care sã amin-teascã de trecerea ei prin lume...

Ar fi cinstirea ei în Eternitate!Fenia DRIVA


I-a fost hãrãzit acestui pã-mânt binecuvântat de Dumnezeu,de la Carpaþi ºi Dunãre, sã deacreatori geniali al cãror nume audat ocol lumii. Constantin Brân-cuºi, un demiurg al sculpturii mo-derne, este unul dintre aceºtia.Lui i s-a cuvenit, aºa cum s-a spus,sã situeze sculptura la înãlþimeala care numai Shakespeare a iz-butit sã ridice teatrul, iar Beetho-ven, muzica, formând împreunãacea trinitate de aur ce se înalþãdeasupra tuturor în arta omenirii.

Citind ºi recitind din cugetã-rile acestui �prince-paysan�,cum îi plãcea sã-ºi spunã, îl re-descoperim pe celebrul �plãsmui-tor de forme ºi idei�, pe marelegânditor, rãmânem copleºiþi debogata-i spiritualitate, pãtrundemmai adânc în universul operei sa-le. Se spune cã lui Brâncuºi nu-iplãcea sã vorbeascã mult, nu dã-dea explicaþii asupra sculpturilorsale, dar, când recurgea la veº-mintele vorbirii, exprima numailucruri importante, gânduri alese.

În multe din aceste texte, cu-getãtorul ºi-a exprimat concepþiadespre artã ºi viaþã (�Arta esterealitatea însãºi�), despre misiu-nea artistului. Mai întâi, arta esteo expresie a ludicului, prin ur-mare, artistul este un Homo Lu-dens (�Când nu suntem copii,suntem morþi�, �Oamenii trebuiesã înveþe sã se joace�, �Artistulface, în felul sãu, jucãrii��).

Deosebit de interesante sunttextele aforistice prin care îºi ex-primã încântarea, pasiunea sapentru materialele asupra cãroraa trudit cu dalta toatã viaþa sa.Pentru Brâncuºi, lemnul, piatra,

marmura, metalele sunt vii,au viaþa lor proprie, gân-desc, ele înseºi sunt niºtesculpturi, ca o expresie �aacþiunii Naturii�, dialo-gheazã permanent cu ele,numai artistul, cu harul sãudivin ºi cu lupta sa neobo-sitã asupra acestora, iz-buteºte sã elibereze fiinþadin interiorul materiei, sã

prefacã �sculpturile naturale� în�sculpturi ar-tificiale�, �sãdescopere Spi-ritul tãinuit înmaterie�. Prinurmare, arta, înconcepþia scul-ptorului, s-anãscut din na-turã ºi este înpermanen tãcomunicare cunatura. (�În de-finitiv funcþiaartistului rãmâne aceea de adescifra semnele ascunse alenaturii ºi de a interpreta mistereleUniversului�).

Plecat pe jos la Paris, aºa cumBadea Cârþan mersese la Roma,rupând câteva încãlþãri, mânat dedorinþa perfecþionãrii artistice,lucreazã un rãstimp cu maestrulRodin, este influenþat de acesta(�Fãrã descoperirile lui Rodin,cele ce am realizat eu n-ar fi fostcu putinþã�), dar repede se des-

prinde de ultimul sãu ma-estru, pãrãsindu-i atelierul,cu gândul cã �Nimic nu seînalþã la umbra marilor co-paci�, îºi gãseºte un drumpropriu, Brâncuºi devineBrâncuºi, respinge oricemodel, intrând în confrun-tare cu materia, spre a-idescoperi, prin �tãieturadirectã�, toate tainele. �Eurãmân eu !� - afirma Brâncuºi

într-unul dinaforismele sale,cu referire laoriginalitate.

Deprins decopil cu încrus-tatul în lemn,îndeletnicirestrãveche a oa-menilor în par-tea locurilor,care l-au ivit pecelebrul sculp-tor, ºlefuitor

permanent al marmurei, cu o rarãînzestrare de transfigurare a pie-trei, singuraticul Brâncuºi esteobsedat de ideea exprimãrii, prinoperele sale de artã, a miºcãrii, avieþii, a elanului, a zborului spreînãlþimi, sã creeze bucurie, cãci�Fãrã inimã nu existã Arta!�.

O mare parte din aforismeconþin reflecþii asupra sculptu-rilor sale, fãrã de care nu mai eposibilã o interpretare a acestora.Reþinem câteva: �Cu acestã for-

Aforismelelui Br@ncu[i

[i crezul s#u artistic

mã («Oul sau Începutul lumii»)eu aº putea ca sã miºc Universul�,�Poarta Sãrutului�.� vã vorbeº-te despre marea bucurie cã iu-birea rãmâne nemuritoare�; �Co-coºul� (acestã operã de senec-tute) sunt eu�; �Doresc ca Pãsã-rile ºi Cocoºii mei sã umple odatãîntreg Universul ºi sã exprimemarea Eliberare�.!�.

ªi Brâncuºi, precum poetulnepereche al românilor, MihaiEminescu, prin opera sa, nu a ur-mãrit gloria �Fiindcã gloria estepoate cea mai mare înºelãtorie pecare au inventat-o oamenii�, con-ºtient cã a venit pe lume cu o me-nire, aceea de a crea frumosul, dea spori minunile lumii cu cele plãs-muite de mintea ºi mâinile sale.

�Sfântul din Montparnasse�are conºtiinþa valorii operelorsale: �Coloana mea... va fi unadin minunile Lumii�; �Eu amajuns un comis-voiajeur în bran-ºa Artelor plastice mondiale�;�Nici nu vã puteþi încã da seamade ceea ce vã las Eu!�.

În concluzie, e atâta dumne-zeire în cugetãrile lui Brâncuºi,ca ºi în sculpturile sale.

Într-adevãr, România a datomenirii, prin Constantin Brân-cuºi, pe unul dintre cei mai mariºi mai originali sculptori, pe des-coperitorul sculpturii moderne,ale cãrui opere sunt admirate înmarile muzee ale lumii, iar cel cares-a nãscut în Hobiþa Gorjului, unsat de care s-a auzit pe toate meri-dianele, �Nu va muri niciodatã�,având acelaºi destin, ca al luiShakespeare ºi al lui Beethoven.

Constantin E. UNGUREANU


n 2010 LiterariaToþi marii scriitori ”i filozofi l-au studiat timp îndelungat ”i ”i-au expus...

Documents

Transcript of n 2010 LiterariaToþi marii scriitori ”i filozofi l-au studiat timp îndelungat ”i ”i-au expus...