MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA în cadrul micrii arheologice de la Tg. Jiu....

MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA

BURIDAVA

VII

www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro

MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA

BURIDAVA

studii şi materiale VII

Râmnicu Vâlcea 2009


COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: prof. Claudiu Aurel Tulugea Colegiul de redacţie: Claudiu Aurel Tulugea, Liliana Beu Mariana Iosifaru dr. Ioana Ene Elena Mitrana Ionuţ Dumitrescu Tehnoredactare: Rodica Bocoi, Cornelia Zamfir Traduceri rezumate: Ana-Maria Tulugea Coperta: Marius Drăghicean Editura OFFSETCOLOR ISSN 0258-140X

Întreaga responsabilitate pentru conţinutul articolelor le revine autorilor acestora.

MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA Adresa : Calea lui Traian, nr. 143, Râmnicu Vâlcea, ROMÂNIA Tel/Fax: 0250 / 738121 E-mail: [email protected]


S U M A R ARHEOLOGIE Claudiu Aurel Tulugea - Repertoriul descoperirilor arheologice din nordul Olteniei – cu

specială privire la judeţul Gorj şi Vâlcea (depozite fosilifere - paleolitic)..........................9 Marcel Benea, Mihai Blăjan şi Dumitru Garoafă - Unelte litice descoperite pe teritoriul

comunei Popeşti (judeţul Vâlcea). Studiu petrografic şi arheologic ...............................14 Dr. Cristian Schuster, Traian Popa - Cu privire la Eneoliticul Final de pe cursul inferior

al Argeşului ....................................................................................................................30 Alexandru Nălbitoru – Mărăcine - Tipuri de aşezări şi locuinţe în cadrul culturii

Verbicioara.....................................................................................................................34 Mihai Blăjan, Eugen Petrescu - Securea de luptă din piatră descoperită la Mreneşti,

comuna Creţeni, judeţul Vâlcea .....................................................................................36 Claudiu Aurel Tulugea, Mihai Blăjan - Topoare - ciocan de minerit din colecţia Muzeului

Judeţean "A. Sacerdoţeanu" Vâlcea ..............................................................................40 Laurenţiu Mecu - Consideraţii asupra utilajului litic descoperit în aşezarea din Bronzul

Final de la Radovanu, judeţul Călăraşi ..........................................................................44 Ion Tuţulescu - O încercare de repertoriere a aşezărilor fortificate din prima vârstă a

fierului din spaţiul intracarpatic şi Banat.........................................................................47 Dr. Silviu I. Purece - Tezaurele romane imperiale descoperite

pe teritoriul judeţului Vâlcea ...........................................................................................63 Dr. Vasile Marinoiu - Villa rustica şi necropola romană de la Bengeşti Ciocadia judeţul

Gorj ................................................................................................................................80 Mariana Iosifaru - Biserica de lemn din Gruşetu, comuna Costeşti

judeţul Vâlcea ..............................................................................................................93 Ovidiu Părăuşanu - Metoda de datare C-14....................................................................102

RECENZII Dr. Gheorghe Calotoiu - Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a Olteniei .................107 Dr. Gheorghe Calotoiu - Academicianul George Uscătescu - 90 de ani de la naştere...110

ISTORIE

Ovidiu Tănase - Geneza etnică a autohtonilor basarabeni: români sau moldoveni?.......113 Dr. Vasile Mărculeţ - Dispute şi confruntări interne în etapa de început a existenţei

ţaratului Vlaho-Bulgar şi implicarea Bizanţului. 1185-1204..........................................118 Carol Terteci - Câteva pricini de judecată din Vâlcea secolelor XVI-XVII........................133 Acad. Răzvan Theodorescu - Episcopi şi ctitori în Vâlcea secolului al XVIII-lea............140 Vetuţa Ciocan - Elemente de viaţă cotidiană la curtea domnească

a Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea ......................................................................153 Valentin Ciocan - Chesarie Râmniceanu după 230 de ani..............................................156 Bogdan Aleca - Epidemia de holeră în Judeţul Vâlcea în anii 1830-1831.......................160 Valentin Hănulescu - Câteva considerente privind revoluţia paşoptistă

din Ţara Românească..................................................................................................166 Aniniş Tiberiu - Independenţa de stat a României oglindită în colecţia

de medalii a Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea ..............................172 Dr. Ciprian Sîrbu - Condiţia materială a clerului din Episcopia Râmnicului,

în perioada 1859-1918.................................................................................................178 Dr. Dumitru Cauc - Proprietatea bisericească şi mănăstirească din Oltenia după 1864.191


Dan Mihai Moroianu - Problema evreiască în dezbaterile parlamentare între anii 1866-1871 .....................................................................................................214

Liliana Beu- Amănunte privind constituirea la Vâlcea a Partidului Conservator - Democrat...............................................................................................221

Dr. Sorin Oane - Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu. O variantă de lucru....................................................................................226

ETNOGRAFIE

Prof. univ. dr. Ioan Godea - Gospodărie tradiţională din Almaş (Ţara Zarandului).........232 Dr. Ioan St. Lazăr - O introducere în cultura populară din Vâlcea

(substratul şi stratul).....................................................................................................242 Dr. Ionuţ Dumitrescu - Casa tradiţională cu foişor din Vâlcea ........................................248 Eugen Deca - Consideraţii istorice şi etnografice privind morile de apă

amplasate pe râul Olteţ în secolele XVIII – XX ............................................................253 Luiza Barcan - Un monument al arhitecturii ecleziale tradiţionale

din nordul Olteniei: biserica de lemn din Igoiu .............................................................260 Dr. Ionuţ Dumitrescu, Oana Florescu - Construcţii pomi-viticole din Vâlcea .................269 Sabin Lungoci - Centre de confecţionare a lăzilor de zestre în Vâlcea...........................276

LABORATOR Diana Scrociob - O nouă expoziţie de bază la Muzeul Judeţean "Aurelian Sacerdoţeanu"

Vâlcea. Câteva probleme de conservare ....................................................................282 ARTĂ Dr. Ioana Ene - Icoane din „epoca lui Matei Basarab” în Vâlcea (ll).................................286 Dr. Ioana Ene - O icoană din vremea lui Şerban Cantacuzino în colecţia

Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea ...................................................290 Gheorghe Dican - Un om, un pictor – Constantin Cerăceanu .........................................293 Alina-Cristina Cristea - Lucrări ale unor sculptori din perioada interbelică,

aflate în Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea ......................................297 FILOSOFIA CULTURII Prof. univ. dr. Andrei Marga - Noul concept al omului....................................................303 Alexandru Nancu - Modernitate versus tradiţie ...............................................................308


9

Repertoriul descoperirilor arheologice din nordul Olteniei – cu special� privire la jude�ul Gorj

�i Vâlcea (depozite fosilifere - paleolitic)

Claudiu Aurel Tulugea [email protected]

1. Am�r��ti, (comuna Am�r��ti, jude�ul Vâlcea) În vatra satului, pe cursul pârâului Pesceana, au fost descoperite întâmpl�tor

fosile ale mamiferelor preglaciare - Elephas primigenius, Elephas meridionalis. Bibliografie: Gh. Petre - Govora,1995, p. 6; cercet�ri de teren, 2007.

2. Baia de Fier a) pe�tera „Muierilor” (jude�ul Gorj) În 1897, arheologul Teohari Antonescu descoper� oase de animale diluvice.

Cercetarea pe�terilor este continuat� de Al. �tefulescu, Iuliu Moisil �i Rola Piekarski, în cadrul mi�c�rii arheologice de la Tg. Jiu. C. N. Plop�or descoper� paleoliticul �i arta rupestr� în Oltenia, iar în 1929 face noi cercet�ri în aceast� pe�ter�, unde descoper� obiecte de cuar�it alb, a�chii cu urme de prelucrare, un silex �i câteva pointes à main, stabilind urm�toarea stratigrafie: strat musterian (cu ursus spelaeus), strat steril, strat magdalenean, strat steril �i un strat chalcolitic”. De asemenea, descoper� un craniu homo - sapiens fosilis într-un nivel aurignacian, datat acum 30.000 ani pe baza analizelor cu C14 �i pictura rupestr�.

b) pe�tera Pârc�labului Este situat� pe Valea Galbenului. C. N. Plop�or descoper� aici pictur�

rupestr�. Simbolurile solare de aici par a sta în leg�tur� cu un cult al soarelui, care ar fi putut servi ca un sanctuar al vremurilor de atunci.

c) pe�terile de la Polovragi Situate în stânga �i dreapta Olte�ului, în dreptul defileului, aceste pe�teri sunt

cercetate de la sfâr�itul secolului XIX de T. Antonescu, pentru ca mai târziu C. N. Plop�or s� descopere aici pictura rupestr�, executat� în stil semi-naturalist, cu o concep�ie dinamic� unde apar reprezent�ri omene�ti �i zoomorfe. Desenele geometrice redau figuri omene�ti schematice sau simboluri solare. Bibliografie: C. Moisil, 1910, p.110 �i 119; I. Moisil, 1926, p.11 �i 125; I. Andrie�escu, 1912, p. 32. C. N. Plop�or, 1925, p. 6; Idem, 1926, p. 49 - 50; Idem, 1926, p. 131, 134; Idem, 1928, p. 37 - 48; Idem, 1929, p. 3 - 5; Idem, 1929, p. 6 - 8; Idem, 1954, p. 216 - 222; C. N. Plop�or, Dardu Nicolaescu Plop�or, 1963, 10 - 11; I. Nestor, 1933, p. 29 - 30; D. Berciu, 1939, p. 5, 13 - 15, fig. 8, 1 - 52; Idem, 1966, p. 18; Gh. Calotoiu, I. Mocioi, V. Marinoiu, 1987, p. 14, 17.

3. B�laci, (comuna Ro�iile, jude�ul Vâlcea) Pe cursul pârâului Sa�a, în urma perieghezelor f�cute în 1969 - 1971, a fost

descoperit un punct fosilifer. Bibliografie: M. Bl�jan, 1972, p. 23; Idem, 1974, p. 560.

4. Bistri�a, (comuna Coste�ti, jude�ul Vâlcea) Lâng� Valea Jidovii s-a descoperit un molar de mamut (Elephas primigenius),

la s�parea unei fântâni la 12 m adâncime. În pe�tera Sf. Grigore Decapolitul de pe Valea Bustri�ei s-au g�sit fragmente

de fosile de Ursus spaeleus - ursul pe�terilor, datate în mezolitic. Bibliografie: M. Dumitrescu �i colab.,1955, p. 323; D. Bondoc, 2002, p. 24 - 25.


10

5. Boro�teni, Pe�tera Cioarei, (comuna Pe�ti�ani, jude�ul Gorj) Cercetat� în 1955 de C. N. Plop�or �i C. N. Mateescu, care traseaz� o

sec�iune (3,00 x 1,50m) �i penetreaz� depozitul pân� la adâncimea de 4 m, f�r� a se ajunge la patul pe�terii. Din 1973, cercetarea este reluat� de Marin Cîrciumaru, care de-a lungul mai multor campanii de cercet�ri sistematice epuizeaz� în mare parte depozitul sedimentat de-a lungul a peste 100.000 de ani. Este cea mai veche a�ezare paleolitic� din România, cu o stratigrafie sigur� �i cele mai interesante m�rturii de art� paleolitic� din �ara noastr�.

Locuire musterian� din paleoliticul târziu, cu dou� nivele de locuire, desp�r�ite de un strat steril. Cel mai vechi sediment apar�ine interglaciarului Riss - Würm, iar ultima locuire în plin climat interstadial „Nandru”. Au fost descoperite racloare, cu�ite pentru jupuit din os, gratoare, str�pung�toare de os, vârfuri de s�ge�i din os, r�zuitoare, boluri din piatr� cu ocru ro�u �i castaniu, cranii de ursus spaeleus, figurine de os, datate cu C14, acum 42.000 ani. Importantele descoperiri de aici au intrat în literatura de specialitate sub denumirea de interglaciarul Bro�teni sau cultura Bro�teni, fiind considerat� una din cele mai vechi pe�teri carpatice locuite din România. Bibliografie: C. N. Plop�or, C. N. Mateescu, 1955, p. 391 – 409; Marin Cârciumaru, 1977, I; Idem,1 980, p. 61 - 69; Gh. Calotoiu, I. Mocioi, V. Marinoiu, 1987, p. 15 - 16; M. Cârciumaru, M. Otte, M. Ulrix - Closset, 1995, p. 35 - 46; M. Cârciumaru �i colaboratorii, 1997, p. 19 - 28;

6. Bugiule�ti (comuna Tetoiu, jude�ul Vâlcea) În punctul „Valea lui Gr�unceanu” din bazinul Olte�ului, în cuibul fosilifer de

aici, s-a g�sit un complex cu urme osteologice f�r� conexiune anatomic� integral�, provenind de la circa 30 animale specifice faunei din villafranchian, cu o vechime de 1.800.000 de ani, al�turi de care erau �i pietre, ajunse artificial în acest loc (nu prin rulare natural� de c�tre ape). Multe oase erau sparte în mod inten�ionat, probabil pentru extragerea m�duvei, iar despre unele oase s-a considerat c� au fost folosite ca împung�toare sau zdrobitoare. C.S. Nicol�escu -Plop�or, care a f�cut cercet�ri arheologice sistematice între anii 1960 - 1966, reluate dup� 1975, a considerat c� ne afl�m în fa�a urmelor unei tabere primitive de vân�tori. Ace�tia tr�iau din h�ituirea animalelor ce veneau s� se adape în delta pe care Olte�ul o f�cea atunci la v�rsarea în Lacul Getic. Unele animale h�ituite se afundau în smârcurile deltei �i erau ucise, cele mai bune p�r�i fiind t�iate �i duse în tab�r�. A�a s-ar explica prezen�a acelor oase disparate din punct de vedere anatomic, provenind de la mai multe animale. Pietrele, aduse în mod inten�ionat, foloseau la spargerea oaselor. Antropologul Dardu Nicol�escu Plop�or anun�a, în urma a noi cercet�ri în acest punct, descoperirea a dou� fragmente osoase umane (diafize de tibie �i femur), care ar fi apropiate de tipul Australophitecus, acestea fiind destul de nerelevante pentru afirmarea cert� a unor concluzii de asemenea importan�� istoric�.

De altfel, în comuna Tetoiu �i împrejurimi, au fost descoperite numeroase puncte fosilifere: „Fântâna alor Ti�ei”, Pietri�u, Preo�e�ti, Vijoie�ti, sunt doar câteva zone în care au fost descoperite numeroase fosile. Bibliografie: C. S. Nicol�escu - Plop�or, Dardu Nicol�escu - Plop�or, 1963, p. 10 - 11; D. Berciu, 1966, p. 18, 22, fig. I, 4/6; Gh. Petre - Govora, 1995, p. 6, fig. 1, 1/15.

7. C�z�ne�ti, (cartier, ora� Râmnicu Vâlcea, jude�ul Vâlcea) În depunerile de loes de la C�z�ne�ti, punctul Fabric� s-au descoperit fosile

de mamut �i elephas meridionalis. Tot aici s-a descoperit un r�zuitor din silex maroniu specific microlitelor

gravettiene, iar cu ocazia s�p�turilor efectuate în anul 1960 pentru scoaterea p�mântului de prelucrat c�r�mid�, de la adâncimea de 5 m s-au recoltat câteva a�chii


11

�i un nucleu din silex maroniu având baza trapezoidal� de pe care s-au desprins microlite în tehnic� romanello - azilian�. Bibliografie: Gh. Petre - Govora, 1976, p. 10, fig. 5/4; Idem, 1983, p. 10; Idem 1995, p. 6, 9, fig. 1/19, fig. 3/7.

8. Cop�ceni, (comuna Cop�ceni, jude�ul Vâlcea) De pe cursul mijlociu al râului Cerna �i dealurile din apropiere au fost adunate

fosile (vertebre pietrificate) �i diverse cochilii. Bibliografie: Elena Bîgioi, Gh. Bîgioi, 2006, p. 24.

9. Cremenari, (comuna Galicea, jude�ul Vâlcea), Pe terasele de pe valea Oltului, pe raza comunei au fost descoperite

cioplitoare bifaciale din silex ce apar�in paleoliticului inferior - cultura de prund, asociate cu a�chii zise de tip clactonian. Bibliografie: I. Nania, 1964, p. 517 - 521; Idem, 1971, p. 291 - 293; Gh. Petre - Govora, 1995, p. 8, fig. 1, 17/18.

10. Cre�eni, (comuna Cre�eni, jude�ul Vâlcea) În p�durea Geam�na, pe proprietatea lui N. T�n�sescu, la jum�tatea secolului

trecut, s-au descoperit fosile de Elephas primigenius. Bibliografie: E. Petrescu, 2007, p. 323.

11. Dobriceni, (comuna Stoene�ti, jude�ul Vâlcea) Punct fosilifer.

Bibliografie: Gh. Petre – Govora, 1995, p. 6. 12. Folte�ti, (comuna Ione�ti, jude�ul Vâlcea) Pe versantul dealului din localitate au fost descoperite fragmente fosilifere.

Bibliografie: Gh. Petre - Govora, 1995, p. 6. 13. Fumureni, (comuna Lunge�ti, jude�ul Vâlcea) Au fost descoperite fosile de mamut, care se p�streaz� la Muzeul Na�ional de

Antichit��i Bucure�ti. Bibliografie: Gh. Dumitra�cu Mamu, 1996, p. 20. 14. Ghioroiu, (comuna Ghioroiu, jude�ul Vâlcea)

Pe valea Mitocului, punctul Uleiul, au fost descoperite resturi osteologice: femur de elefant, cutie cranian� de Bours Europensis meridionalis, falc� de hien� (colec�ia Palo� Ion, Gheoroiu). Bibliografie: Palo� Ion, 2001, p. 51.

15. Gl�vile, (comuna Gl�vile, jude�ul Vâlcea) În p�durea V�c�re�a s-a descoperit un femur de mamut pietrificat din

cuaternar. Fosile au fost descoperite �i pe valea Pescenei, din localitate. Bibliografie: E. Petrescu, 2007, p. 393; perieghez�, 1978, M. Iosifaru.

16. Gu�oieni, (comuna Gu�oieni, jude�ul Vâlcea) În punctul Râpa Ursului, numit� de localnici Predeasca sau La Predeasca, au

fost descoperite numeroase fosile de mamut. Bibliografie: E. Petrescu, 2007, p. 409.

17. L�de�ti, (comuna L�de�ti, jude�ul Vâlcea) Cu ocazia lucr�rilor de amenajare a terenurilor, cauzate de alunec�rile de

teren, au fost descoperite numeroase fosile, pe partea dreapt� a drumului ce trece prin localitate. Bibliografie: M. Iosifaru, perieghez�, 1979.

18. Malaia, (comuna Malaia, jude�ul Vâlcea) În pe�terile din masivul Buila situat la sud de comun� s-au g�sit fosile de

Ursus spaeleus. Bibliografie: Gh. Petre - Govora, 1995, p. 6; E. Petrescu, 2007, p. 440.

19. Runcu, (comun�, jude�ul Gorj)


12

Pe Valea Sohodolului, în punctul „La Bulboc” (jude�ul Gorj), a fost descoperit� arta rupestr� ce se încadreaz� în categoria gravurii. Aici, pe suprafa�a netezit� a unei stânci, s-au s�pat cu ajutorul unui instrument ascu�it desene schematizate. Aceste scene par a fi elemente religioase �i profane sau ar putea avea �i o semnifica�ie istorico-narativ� sau comemorativ�, din via�a tribal� de atunci. Bibliografie: D. Berciu, 1939, p.13, 15 - 17; Gh. Calotoiu, I. Mocioi, V. Marinoiu, 1987, p. 18-19.

20. Olanu, (comuna Olanu, jude�ul Vâlcea) Cioplitoare bifaciale de silex au fost descoperite pe valea Oltului, pe terasele

de la Olanu, încadrate în paleoliticul inferior - cultura de prund. Bibliografie: I. Nania,1971, p. 291 - 293; Gh. Petre-Govora, 1995, p. 8, fig. 1, 17 - 18.

21. Ol�ne�ti, (ora�, jude�ul Vâlcea) De la Ol�ne�ti provine un nucleu de form� globular� din silex de bun� calitate,

maroniu lucios, de pe care s-au desprins a�chii �i microlite specifice mezoliticului. Bibliografie: Gh. Petre - Govora, 1995, p. 9, fig. 3/1.

22. Orle�ti, (comuna Orle�ti, jude�ul Vâlcea) Pe valea Omorâcii a fost identificat un punct fosilifer.

Bibliografie: Gh. Petre - Govora, 1995, p. 6 23. Romane�ti, (comuna Ro�iile, jude�ul Vâlcea) Pe cursul pârâului Sa�a, a fost descoperit un punct fosilifer.

Bibliografie: M. Bl�jan, 1972, p. 23; Idem, 1974, p. 560. 24. Scundu, (comuna Scundu, jude�ul Vâlcea) Au fost descoperite fosile de mamifere preglaciare.

Bibliografie: Gh. Petre - Govora,1995, p. 6. 25. St�ne�ti, (comuna Lunge�ti, jude�ul Vâlcea) Pe raza localit��ii au fost descoperite fosile de mamifere preglaciare.

Bibliografie: Gh. Dumitra�cu Mamu, 1996, p. 20. 26. Zgubea, (comuna Ro�iile, jude�ul Vâlcea) Pe cursul pârâului Sa�a a fost descoperit un punct fosilifer.

Bibliografie: M. Bl�jan, 1972, p. 23; Idem, 1974, p. 560.

Summary

20 fossil points and 7 paleolithic settlements were archaeologically investigated or accidentally discovered in northern Oltenia (Gorj and Valcea County).

In the fossil deposit from Bugiule�ti, point Gr�unceanu's Valley, the Oltet region, it was found a complex with archaeological traces from about 30 animals specific to the fauna of Villafranchian, and it is supposed to be 1,800,000 years old.

The oldest paleolitical settlement in Romania, with a reliable stratigraphy and the most interesting testimonies of paleolitical art was investigated in Borosteni- Pe�tera Cioarei. The oldest sediment belongs to the interglaciar Riss-Würm and to last living in full interstadial climate Nandru. Dated with C14 the objects found there are 42,000 years old. Known in literature as the interglaciar Borosteni or Borosteni culture, it is regarded as one of the oldest inhabited Carpathian caves in Romania. The cave art found especially in the caves from Baia de Fier, Runcu and Polovragi was divided into two groups: painting and engraving. Their significance relates to the practice of rites and rituals with magic or might have a historical - narrative or commemorative significance of the tribal life then. This cave art has several periods: the oldest of them belong to the Upper Paleolithic, the rest are generally Eneolithic because of the archaeological traces discovered nearby.


13

Note

Andrie�escu I., Din preistoria Olteniei, extras din Omagiul lui N. Iorga,1921, p. 13. Berciu D., Arheologia preistoric� a Olteniei, Arhivele Olteniei, XVIII, nr. 101 - 103, ianuarie - iunie, 1939, p. 4 - 6, 13 - 17; Idem, Zorile istoriei în Carpa�i �i la Dun�re, 1967, p. 15, 21, fig. 1, 4/6. Bl�jan M., Descoperiri paleontologice în nord-estul Olteniei, în Echinox, Cluj, nr. 4 (aprilie), 1972, p. 23; Idem, Descoperiri în epoca fierului în nord-estul Olteniei, Apulum, XII, 1974, p. 560. Bondoc D, Coste�ti - Vâlcea, 45 secole de istorie, Râmnicu Vâlcea, 2002, p. 24 -25. Bîgioi E., Bîgioi Gh., Monografia Comunei Cop�ceni Vâlcea, 2006, p. 24. Calotoiu Gh., Mocioi I., Marinoiu V., M�rturii arheologice în Gorj, Tg. Jiu, 1987, p. 14 21. Cârciumaru M. Interglaciarul Bro�teni (Eem – Riss – Würm - Mikulino) �i unele considera�ii geocronologice privind începuturile musterianului în România pe baza rezultatelor palinologice din pe�tera Cioarei Bro�teni (jude�ul Gorj), SCIV, 28, 1977, I, Idem, Mediul geografic în Pleistocenul superior �i culturile paleolitice din România, Bucure�ti, 1980, p. 61 - 69; M. Cârciumaru, M. Otte, M. Ulrix - Closset, Séquence pléistocéne á la „Pe�tera Cioarei” (grotte des corbeaux) á Boro�teni en Oltenie, Préhistoire Européenne, vol. 7, 1995, p. 35 - 46; M. Cârciumaru �i colaboratorii, M�rturii de art� paleolitic� în Pe�tera Cioarei de la Boro�teni, comuna Pe�ti�ani, jude�ul Gorj, Litua. Studii �i cercet�ri, VII, Tg. Jiu, 1997, p.19 - 28. Dumitra�cu - Mamu Gh., Monografia Comunei Lunge�ti, 1996, p. 20. Dumitrescu Margareta �i colaboratorii, Dinamica �i hiberna�ia chilopterelor în Pe�tera Liliecilor de la M�n�stirea Bistri�a, Buletin �tiin�ific, tom. 14, nr. 2, 1955, p. 323. Moisil C., Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, III, 1910, p. 116, 119. Moisil I., Repertoriul arheologic de localit��i istorice, preistorice �i altele din jude�ul Gorj, Arhivele Olteniei, V, 1926, p. 11 �i 125. Nicolaescu - Plop�or C., Paleoliticul în România, extras din N�zuin�a Româneasc�, V, 2, 1925, p. 6, 45, 64 - 66, fig. 17 - 18 Idem, Desenuri paleolitice în Oltenia, Arhivele Olteniei, V, 1926, p. 49 - 50; Idem, Cu privire la desenurile preistorice din pe�terile Gorjului, Arhivele Olteniei, V, 1926, p. 131 - 134; Idem:Travaux sur les peintures rupestres d’Olténie, Arhivele Olteniei, VI, 1928, p. 37 - 38; Idem, Un desen paleolitic în Oltenia?, Arhivele Olteniei, I, 1929, p. 3 - 5; Idem, Desenele rupestre de la Polovragi - Gorj, Mem. Muz. Reg. al Olteniei, I, 1929, p. 6 - 8; Idem, Descoperirile arheologice de la Pe�tera Muierilor, SCIV, II,1 954, p. 216 - 222; Nicolaescu - Plop�or C. �i Mateescu C., �antierul arheologic Cerna - Olt, SCIV, 6, 1955, II, p. 391 - 409. Nicolaescu - Plop�or C., Nicolaescu Plop�or Dardu, The Possible Existence of Proto-Hominids in Romania’s Villafranchean, Dacia, N.S., VII, 1963, p. 10 - 11. Nania I, O nou� descoperire din paleoliticul inferior în regiunea Arge�, SCIV, XV, 4, 1964, p. 517 - 521; Idem, O nou� descoperire atribuit� paleoliticului inferior în jude�ul Vâlcea, SCIV, 22, 2, 1971, p. 291 - 293. Nestor I., Der Stand der Vorgeschitsforschung in Romänien, 1933, p. 29 - 30. Pa�ol I., Monografia Comunei Gheoroiu, Râmnicu Vâlcea, 2001, p. 51. Petre – Govora Gh., Aspecte ale începutului epocii bronzului în nord-estul Olteniei, Buridava, studii �i materiale, 2, Râmnicu Vâlcea, 1976, p. 10, fig. 5/4; Idem, Vâlcea, vatr� multimilenar� a patriei noastre, în Studii Vâlcene, Râmnicu Vâlcea, 1983, p. 10; Idem, O preistorie a nord - estului Olteniei, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 6. Petrescu E., Vâlcea - �ara lupilor getici sau �inutul Vâlcilor, I, Râmnicu Vâlcea, 2007, p. 323, 393, 409. �tefulescu Al., Gorjul istoric �i pitoresc, Tg. Jiu, 1904, p. II - V.


14

Unelte litice descoperite pe teritoriul comunei Pope�ti (jude�ul Vâlcea). Studiu petrografic �i arheologic

Marcel Benea, Mihai Bl�jan �i Dumitru Garoaf�

[email protected] [email protected]

1. Mediul natural Comuna Pope�ti, compus� din satele Curtea, D�e�ti, Firijba, Meieni, Pope�ti,

Ur�i �i Valea Caselor1 se situeaz� în regiunea de interferen�� a Subcarpa�ilor Getici cu Piemontul Olte�ului, la marginea Piemontului Getic, în perimetrul central-vestic al jude�ului2 (Pl. I). Satele componente sunt amplasate pe ambele maluri ale râului Luncav��, iar a�ez�rile Pope�ti �i Ur�i î�i în�iruie casele de-a lungul drumului na�ional DN 65C, care, asemenea cursului de ap� curg�toare, str�bate regiunea de la nord-vest la sud-est �i duce la Horezu3.

Relieful are aspectul unui platou plan înconjurat de numeroase culmi piemontane dispuse pe direc�ia nord-sud, de-a lungul interfluviilor care m�rginesc la est �i la vest valea Luncav��ului. Altitudinea dealurilor coboar� de la 450-500 m pân� la 150 m în lunca larg� a râului.

Forma�iunile geologice prezente în zon� sunt reprezentate prin depozite sedimentare (nisipuri, pietri�uri, marne �i argile) de vârst� pliocen� �i cuaternar�4.

Bazinul râului Luncav�� cuprinde o re�ea dens� de pâraie inconstante, alimentate de izvoarele pânzei freatice �i de apele pluviale ale c�ror precipita�ii însumeaz� anual o cantitate medie de 513,5 mm. Climatul temperat se caracterizeaz� prin ierni ponderate �i veri c�lduroase5.

Mediul natural favorabil a înlesnit statornicirea omului în regiunea Subcarpa�ilor Getici înc� din zorii omenirii. Între anii 1968-1975, pe hotarul �i în vatra satelor Pope�ti, Ur�i �i c�tunul Mehedin�i, s�tenii au g�sit întâmpl�tor fosile de proboscidieni, unelte de piatr� �i fragmente ceramice preistorice. Majoritatea artefactelor paleontologice �i arheologice, strânse cu grij� de directorul �colii din localitate, Prof. Aurelian Mateescu, au fost expuse într-un col� muzeistic amenajat în incinta edificiului �colar din comun�6. Ridicate de la �coal� de c�tre prof. Dumitru Garoaf�, consilier superior la Direc�ia Jude�ean� a Arhivelor Na�ionale Vâlcea, cu acordul tacit al directorului �colii generale din comun� – prof. Gheorghe (Bebe) Popa, o parte dintre piesele fosile (o por�iune din �esutul extern al unei epifize de tibie de proboscidian �i un corp vertebral de mamifer) �i cinci obiecte de piatr� (un fragment �i patru întregi) ne-au fost predate, la 26 martie 2006, pentru un studiu interdisciplinar.

2. Metodologia investiga�iilor petrografice �i arheologice În scopul determin�rii naturii rocilor pentru stabilirea ocuren�elor materiilor

prime, a tehnicilor de prelucrare �i a circula�iei pieselor finite, uneltele litice au f�cut

1D. Garoaf�, Comuna Pope�ti. Studiu istoric �i documente, Editura Steaua Nordului, <Bucure�ti>, <2007>, p. 21 2Ibidem, p.12–13 3V. Dragomir, V. Badea, Gh. Mure�an, Gh. Epuran, România. Atlas rutier, Editura Sport – Turism, f.a., 45 D. 4D. Garoaf�, op. cit., p.13–14 5Ibidem, p.15–16. 6Ibidem, p.37, n.84.


15

obiectul studiului petrografic realizat de Conf.dr. Marcel Benea de la Catedra de Mineralogie a Facult��ii de Biologie �i Geologie din cadrul Universit��ii Babe�-Bolyai din Cluj-Napoca.

Investigarea artefactelor s-a efectuat prin observa�ii macroscopice (lup� binocular� Nikon SMZ 645) �i studii în sec�iuni sub�iri în lumin� polarizat�, prin transmisie (microscop Nikon Eclipse E200).

Probele din piesele luate în studiu (P50, P51, P52, P53 �i P54) au fost pre-levate prin carotare in mediu umed (sub jet de ap�), utilizând o carotier� cu diametrul interior de 10 mm, ac�ionat� electric. Lungimea probei a fost de maxim 15 mm.

Studiul microscopic s-a efectuat pe sec�iuni sub�iri realizate prin �lefuirea unui fragment din proba prelevat� pân� la ob�inerea unei lamele de cca. 0,02-0,03 mm grosime, fixat� apoi între o lam� �i o lamel� cu ajutorul unui adeziv („balsam de Canada“ - indice de refrac�ie = 1,539).

Ilustrarea structurii, texturii �i compozi�iei mineralogice a fost f�cut� cu ajutorul microfotografiilor digitale.

În vederea stabilirii provenien�ei materialului litic, rezultatele analizelor efectuate pe piesele arheologice au fost comparate cu informa�iile existente în literatura geologic�.

Cu prilejul trecerii în revist� a uneltelor litice, Mihai Bl�jan, cercet�tor – arheo-log la Muzeul Na�ional al Unirii din Alba Iulia, a executat studiul interdisciplinar pe patru exemplare întregi �i un fragment. Fiecare pies� a fost descris�, dimensionat� cu �ublerul, desenat� din fa�� i lateral (dorsal) �i s-au conturat sec�iunile transversal� �i longitudinal�. A urmat fotografierea artefactelor de piatr� din fa�� i a pieselor evoluate tipologic �i din lateral. Aceast� opera�ie a fost realizat� la scar� grafic� de Prof. chimist Alexandru Doru Sab�u de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Cercetarea literaturii geografice �i istorice a zonei subcarpatice a permis ob�inerea de informa�ii pentru descrierea laconic� a mediului ambiant prin precizarea evolu�iei geologice �i a provenien�ei posibile a rocilor în zona subcarpatic�.

Încadrarea cronologic� �i cultural� se bazeaz� pe analogiile citate pentru fiecare unealt� în parte �i a semnal�rii leg�turilor tipologice cu alte complexe similare descoperite mai întâi în regiunea din partea dreapt� a Oltului, apoi în Muntenia, Moldova �i chiar în spa�iul intracarpatic transilv�nean.

Dup� epuizarea investiga�iei arheologice, inerente unei cercet�ri interdisciplinare, autorii au trecut la redactarea general� a studiului.

3. Descrierea �i datarea obiectelor de piatr� În continuare, prezent�m artefactele litice în ordinea alfabetic� a satelor de

origine: (1) Mehedin�i, un c�tun (mahala) numit de localnici „Me(e)din�i”, se

situeaz� în vatra veche a satului Ur�i. În locul „La Grigori��”, în apropierea c�ruia se g�sesc amplasate vestigiile zidului de c�r�mid� al Altarului bisericii tr�snite, cu hramul „Sfântul Ioan Botez�torul”, s-a descoperit fragmentul unui topor de piatr� (Pl. II,1). Unealta lucrat� din amfibolit (P53) este reprezentat� de bra�ul-ciocan lung de 3,76 cm, rupt de la nivelul perfora�iei. Roca metamorfic� de culoare neagr� cu nuan�e verzui se remarc� prin structura granular� �i textura masiv�. Studiul microscopic pune în eviden�� compozi�ia mineralogic� alc�tuit� din amfiboli (hornblend�), cuar�, biotit / clorite, titanit �i minerale opace (Pl.II,2,3).

Unealta naviform� prezint� muchia îngustat� (1,72 cm), l��imea maxim� în dreptul perfora�iei �i grosimea pere�ilor de 1,45 – 1,50 cm. Diametrul orificiului tronconic m�soar� 2,12 x 2,21 cm. Spart prin izbire puternic�, toporul are suprafa�a br�zdat� de numeroase alveole r�mase în urma unei �lefuiri incomplete �i poart� o


16

sp�rtur� pe peretele interior al orificiului (Pl.III,1). Dimensiuni7: H. – 5,63 cm; l. – 5,02 cm; gr. – 2,65 cm �i gt. – 125 g.

Unealta fragmentar� se apropie prin analogie de muchia unui exemplar spart, confec�ionat din diabaz, descoperit în a�ezarea Co�ofeni de la Boarta – „Cet��uie”8.

(2) Pope�ti. În poiana însorit�, „cu arbori rari…, numit� de b�trâni <<B�jenie>>”, de sub dealul acoperit de p�dure, cunoscut de localnici cu numele <<În Fa��>>, s-au descoperit întâmpl�tor un topor întreg „cu o form� deosebit�” (Pl. III,2,3) �i un „pis�tor” din piatr�9 (Pl. V,1,2,3).

(a) Toporul perforat (P51), este confec�ionat dintr-o roc� magmatic� de culoare cenu�iu-verzuie. Caracteristicile microscopice permit definirea rocii ca fiind un dolerit, cu structur� ofitic�, alc�tuit din piroxeni, feldspa�i plagioclazi u�or argiliza�i �i sericitiza�i, amfiboli / clorite, epidot �i minerale opace (Pl. IV,1,2).

Securea cu conturul naviform poligonal este puternic dezvoltat� în dreptul perfora�iei. Bra�ul-ciocan, lung de 3,28 cm, prezint� muchia îngustat� pân� la 2,70 cm �i suprafa�a acoperit� de alveole rezultate în urma unor utiliz�ri succesive. Bra�ul opus (3,56 cm) se remarc� prin t�i�ul tocit, arcuit �i urmele unor sp�rturi u�oare. Orificiul circular are forma de trunchi de con, cu diametrul extremit��ilor de 1,86 �i 1,93 cm. Pere�ii interiori au suprafa�a �lefuit� �i marginile bilaterale evazate piezi� �i br�zdate de sp�rturi u�oare. Fe�ele laterale (intern� �i extern�) sunt plane, iar cele dorsale prezint� conturul plan-convex, cu marginile rotunjite. Sec�iunea vertical� este patrulater�, cu laturile scurte u�or arcuite. Piesa poart� urme de utilizare vizibile pe linia t�i�ului, pe suprafa�a muchiei, pe marginile bilaterale ale perfora�iei �i ale laturilor lungi. Unele sp�rturi s-au produs în vechime, altele recent (Pl.IV,3). Dimensiuni: H. – 8,53 cm; l. maxim� în dreptul orificiului 4,55 cm; gr. – 3,45 – 3,48 cm �i gt. – 234 g.

Toporul în form� de nav�, cu sec�iunea longitudinal� patrulater� �i perfora�ia u�or coborât� spre t�i�, are analogie la Fumureni – „Dealul Sîlii” (com. Lunge�ti)10. O secure identic� în privin�a formei s-a descoperit în a�ezarea neolitic� Calu �i apar�ine culturii Cucuteni11. Câte o pies� asem�n�toare semnal�m la Ro�u (jud. Suceava)12, într-o a�ezare din epoca bronzului cercetat� pe „valea Horincii”, la Rogojeni (jud. Gala�i)13, în sudul Moldovei, dar �i la �ieu-Odorhei14 în Transilvania. A�adar, acest tip de topor a evoluat din neoliticul mijlociu pân� în prima jum�tate a epocii bronzului.

(b) Pis�torul (zdrobitor, pistil) (P54) este confec�ionat dintr-un bolovan de râu de culoare cenu�iu-g�lbuie care în urma observa�iilor macro �i microscopice s-a dovedit a fi o roc� metamorfic� �i anume un gnais. Compozi�ia mineralogic� este alc�tuit� din cuar�, feldspa�i potasici (ortoclaz �i microclin) �i feldspa�i plagioclazi pe

7Utiliz�m urm�toarele abrevieri: H. = în�l�imea; l. = l��imea; gr. = grosimea; d. = diametrul; gt. = greutatea; com. = comuna; jud. = jude�ul; n. = nota. 8E. Stoicovici, M. Bl�jan, Unelte �i arme de piatr� descoperite în împrejurimile Media�ului (jude�ul Sibiu), în Apulum, XVII, 1979, p. 34, fig. 2, 10 �i fig. 6, 10. 9D. Garoaf�, op. cit., p. 33. Informa�ii amabil oferite de pr. Petre Mateiescu pentru care îi mul�umim �i pe aceast� cale. 10D. C�p�taru, Dovezi materiale care certific� prezen�a �i continuitatea vie�ii umane pe parcursul a dou� milioane de ani în Fumureni, jud. Vâlcea, în Studii vâlcene, S.N., II/IX, 2006, p.20 �i p.27, fig.7,1. 11R. Vulpe, Les fouilles de Calu, în Dacia, VII–VIII, 1937–1940, Bucure�ti, 1941, p.47, fig.33,7. 12St. D�nil�, G. Marinescu, Unelte, arme �i obiecte de piatr� �lefuite descoperite pe teritoriul jude�ului Bistri�a–N�s�ud, în File de istorie, III, Muzeul de istorie Bistri�a, 1974, p.20 �i p.44, pl. XV,6 �i XXIII,4. 13I. T. Dragomir, Descoperiri arheologice la Rogojeni pe valea Horincii (jude�ul Gala�i), în MCA, IX, 1970, p.504, fig.1,5 �i fig.4,1. 14St. D�nil�, G. Marinescu, op. cit., p.19 �i p.35, pl. VI,2.


17

alocuri sericitiza�i, argiliza�i sau calcitiza�i, hornblend�, grana�i, titanit �i minerale opace (oxi-hidroxizi de fier) (Pl. VI,1,2).

Unealta are fe�ele laterale late, polizate asimetric concav, fe�ele dorsale înguste �i rotunjite, cu linia vertical� concav� u�or ondulat�. Talpa plat� se remarc� printr-un contur oval-alungit rombic, cu extremit��ile rotunjite (6,95 x 16,18 cm). Margi-nea se r�sfrânge prin arcuire spre interior pe fe�ele late. Mânerul cu conturul eliptic (3,07 x 7,47 cm) are suprafa�a plat� �i marginile rotunjite. Suprafa�a pis�torului poart� sp�rturi de a�chii mari pe marginea t�lpii �i mânerului, dar �i pe una din fe�ele dorsale (Pl. VI,3). Dimensiuni: H. – 11,64 cm; l. maxim� 16,18 cm; gr. 6,95 cm �i gt. 969 g.

Dup� cuno�tin�ele noastre actuale, de�i are forma calapodului de cizm�rie, pistilul nu prezint� analogii în repertoriul uneltelor de piatr� preistorice descoperite în spa�iul carpato-dun�reano - pontic.

(3) Ur�i este un sat situat „pe Valea Ursului” în care, de-a lungul anilor, s-au adunat to�i mo�nenii împr��tia�i „pe mai multe v�i” �i au înfiin�at o a�ezare nou�, situat� la 3 km dep�rtare de localitatea Pope�ti15.

Din albia râului Luncav��, în punctul numit „La Blocuri” situat pe fosta mo�ie Bengeanca, s-a recuperat un topor întreg (P52), iar dintr-un loc neprecizat provine un topor cu ceaf� tronconic� din piatr�.

(a) Toporul perforat (P52), spart în dou� fragmente de la nivelul orificiului de înm�nu�are (Pl. VII,1,2), a fost �lefuit dintr-o roc� cu textur� masiv� �i culoarea gri-verzuie. Studiul microscopic pune în eviden�� o roc� metamorfic� (un amfibolit retro-morfozat) cu structur� nematoblastic� �i o compozi�ie mineralogic� constituit� din cris-tale de hornblend� cloritizat�, fragmente de cuar� �i granule de epidot (Pl. VII,3; Pl. VIII,1).

Ca �i piesa din dolerit descoperit� la Pope�ti, unealta are forma de nav� pentagonal�, l��it� în dreptul perfora�iei pân� la 4,15 cm. Bra�ul-ciocan (2,72 cm) prezint� muchia îngustat� pân� la 1,80 cm �i suprafa�a pres�rat� cu alveolele unor sp�rturi mai vechi. Unul din col�urile verticale �i o por�iune din marginea lateral� sunt rupte în timpul unor lovituri mecanice puternice. Linia muchiei este arcuit�-bombat�. Bra�ul opus (4,32 cm) are t�i�ul bont l��it (4,30 cm), muchiile arcuite �i linia frânt� în unghi obtuz prin clivarea unei a�chii. Orificiul ridicat spre muchie, cu diametrul de 1,85 cm la mijloc �i 1,91 cm la extremit��i, contureaz� o clepsidr� cu pere�ii interiori puternic �lefui�i �i marginile drepte. Toporul prezint� sp�rturi de-a lungul suprafe�ei laterale �i la locul de unire cu fa�a dorsal�. Fe�ele laterale sunt plane, iar cele dorsale plan-convexe, �lefuite cu migal�. În sec�iune vertical�, piesa are forma unui patrulater cu linia t�i�ului �i a muchiei arcuite (Pl. VIII, 2). Dimensiuni: H. – 8,83 cm; l. – 4,16 cm; gr. – 4,53 cm; gr. pere�ilor orificiului: 1,24 – 1,25 cm �i gt. 280 g.

Identic în privin�a formei cu unealta semnalat� la Pope�ti, toporul are analogii apropiate cu piesele descrise mai sus �i cu exemplarul p�strat în vechea colec�ie a Muzeului municipal din Media� (jud. Sibiu)16.

(b) Toporul (P50) (Pl. VIII, 3) este �lefuit dintr-o roc� metamorfic� de culoare cenu�iu-verzuie. Pe baza compozi�iei mineralogice, stabilit� microscopic (cuar�, feldspa�i plagioclazi intens sericitiza�i, lamele de biotit afectate de procese de deferizare �i minerale opace), roca este descris� ca fiind un gnais (Pl. IX,1,2).

Piesa are spinarea îngro�at� �i convex�, t�i�ul bont concav �i vârful arcuit. Partea central� a fe�elor lamei este prev�zut� bilateral cu câte o nervur� longitudinal� pierdut� spre vârf. Extremitatea l��it� a lamei prezint� umerii proeminen�i �i se prelun-ge�te printr-un mâner tronconic, lung de 6,01 cm, cu sec�iunea transversal� oval�

15C. Alessandrescu, Dic�ionar geografic al jude�ului Vâlcea, Bucure�ti, 1893, p.454. 16E. Stoicovici, M. Bl�jan, op. cit., p.40 �i p.48, fig.7,10.


18

(2,53 x 2,71 cm) �i vârful rotunjit. Spinarea �i t�i�ul uneltei p�streaz� câteva por�iuni tocite în urma unor izbiri mecanice recente (Pl. IX,3). Dimensiuni: H. – 16,9 cm; l. lamei 10,6 cm; H. mânerului 6,1 cm; H. lamei 6,7 cm; gr. maxim� 2,95 cm �i gt. 373 g.

Cercetarea literaturii preistorice autohtone nu a identificat nici o analogie concludent� cu unealta descris�. Totu�i, la Giule�ti (jud. Vâlcea) s-a descoperit, cu ani în urm�, un topor de tip „pomerian”, cu mânerul cilindric canelat �i t�i�ul semicircular puternic l��it (5,00 cm), datat în neolitic17. Un alt exemplar cu t�i�ul semicircular evazat provine din a�ezarea eneolitic� de la Ostrovul Corbului18. Toporul cu muchia în form� de trunchi de con are lama delimitat� de corp „printr-o îngustare a p�r�ilor laterale �i a celei de jos” �i apar�ine categoriei a doua a „topoarelor din nord-vestul Germaniei studiat� �i clasificat� de Karl Heinz Brandt”19. Piesa prezint� analogii apropiate cu cele dou� exemplare descoperite la Pflazdorf �i Telegte20.

4. Caracterizarea obiectelor de piatr� a). Natura �i provenien�a rocilor Uneltele semnalate în aria unor a�ez�ri preistorice identificate pe teritoriul

satelor Mehedin�i, Pope�ti �i Ur�i (comuna Pope�ti) cuprind cinci exemplare confec�ionate din roci de natur� magmatic� (dolerit) �i metamorfic� (amfibolit, amfibolit retromorfozat �i gnais).

În ceea ce prive�te provenien�a materialului litic din care au fost confec�ionate piesele luate în studiu, consider�m c� rocile metamorfice (gnaise �i amfibolite) ar avea ca surs� forma�iunile cristaline de vârst� Ante - Proterozoic superior ale Domeniului Getic din zona de izvoare a râului Luncav��. Consider�m c� artefactele confec�ionate din roci magmatice (dolerit) provin din import sau din zone îndep�rtate. Spre exemplu, cele mai apropiate ocuren�e de astfel de roci magmatice se afl� la cca. 50 km nord–vest de Târgu Jiu.

b). Caracterizarea arheologic� b1). Tehnica �i metodele de prelucrare a uneltelor Obiectele de piatr� studiate sunt prelucrate prin �lefuire, o tehnic� evoluat�

cunoscut� înc� din neoliticul timpuriu. Piesele au corpul finisat cu grij� �i meticulozitate �i adesea p�r�ile componente prezint� fa�� de axul longitudinal o simetrie aproape perfect� �i o dimensionare riguroas� a locului de amplasare a orificiului în raport cu grosimea pere�ilor laterali �i distan�a fa�� de extremit��ile bra�elor uneltei. Doar toporul cu ceaf� tronconic� are suprafa�a incomplet finisat� �i t�i�ul bont mult îngro�at.

Topoarele în form� de nav� au orificiul plasat spre muchie, în partea de dezvoltare maxim� a corpului, simetric fa�� de axul longitudinal. Realizat� prin metoda de g�urire cu trestia, perfora�ia prezint� pere�ii interiori �lefui�i cu migal� la dou� exemplare �i numai orificiul bra�ului-topor al exemplarului fragmentat mai poart� urme slab vizibile ale canelurilor concentrice ivite în timpul extirp�rii dopului perforat.

Cele patru topoare p�streaz� pe suprafa�a corpului urme ale întrebuin��rii sistematice la izbire, lovire �i t�iere în procesul muncii. La piesa fragmentat� se observ� fenomenul de rupere a uneltei de la nivelul perfora�iei unde pere�ii laterali

17AO, nr.9, 1923, p.378. 18D. Berciu, Catalogul muzeului arheologic din Turnu Severin, în MCA, I, 1953, p.638, fig.5,2 �i pl.XII,B,8 (I,1104), p.605, fig.7,4 (I,973); pl.XII,7 �i p.636. 19K.H. Brandt, Studien über steinerne Axte und Beile der jungeren Steinzeit und der Steinkupferzeit Nordwest Deutschlands, Münsterische Beiträge zur Vorgeschichtsforsuchung, Bd.2, 1967, p.148 �i pl.27,3. 20Ibidem, p.139, fig.2,1–2.


19

prezint� o rezisten�� slab�, succedat de spargerea unor a�chii mari pe muchie sau pe marginile longitudinale �i de urmele de pisare a suprafe�ei cefei �i a t�i�ului bont. Într-un caz, marginea extremit��ilor orificiului este evazat� prin excavarea inten�ionat� a unei alveole circulare pe care se aplic� (pozi�ioneaz�) sfredelul la începutul execut�rii perfora�iei. T�i�ul se realiza prin polizarea bilateral� a fe�elor dorsale în plan oblic. Linia este u�or arcuit� sau oblic� �i prezint� col�urile curbate. Muchia se îngusteaz� treptat prin arcuirea fe�elor dorsale �i are suprafa�a u�or bombat�, br�zdat� de sp�rturi �i alveole rezultate în urma desprinderii a�chiilor în timpul utiliz�rii uneltei. Greutatea obiectelor întregi înregistreaz� 230 – 280 g, iar dimensiunile reduse ale lungimii, l��imii �i grosimii plaseaz� topoarele în grupa uneltelor de m�rime modest�, cu randamentul sc�zut în procesul muncii.

b2). Clasificarea obiectelor de piatr� dup� form� �i utilizare Dup� forma �i modul de utilizare, piesele studiate reprezint� trei grupe

distincte: - Prima grup� este ilustrat� de un fragment �i dou� topoare aproape întregi,

cu corpul în form� de nav�, bra�ul-ciocan tronconic, muchia oval� �i u�or tocit� �i t�i�ul arcuit. În dreptul perfora�iei ridicat� spre muchie unealta are corpul dezvoltat �i laturile longitudinale dorsale puternic bombate. Acest tip de topor a evoluat din neoliticul mijlociu (culturile Gumelni�a �i Cucuteni A-B) pân� la începutul epocii bronzului.

- Categoria a doua cuprinde un topor l��it, cu t�i�ul concav �i spinarea convex�, prev�zut cu un mâner tronconic. Unealta are forma unui cu�it �i putea fi utilizat� prin ata�are la plugul primitiv pentru t�ierea brazdei la arat sau ca satâr.

- Grupa a treia const� dintr-un pis�tor masiv lucrat dintr-un bolovan de râu polizat bilateral concav în forma unui calapod de cizm�rie.

Piesele din ultimele dou� categorii, lipsite de analogii concludente în repertoriul uneltelor litice preistorice, nu beneficiaz� de o încadrare cronologic� riguroas�.

5. Concluzii Prin urmare, studiul interdisciplinar al vestigiilor descoperite întâmpl�tor în aria

a�ez�rilor preistorice semnalate în vatra �i hotarul comunei Pope�ti înregistreaz� cinci obiecte litice. Determinarea naturii materiei prime care a servit la prelucrarea uneltelor indic� dou� tipuri de roci: magmatice (dolerit) �i metamorfice (amfibolit, amfibolit retromorfozat �i gnais).

Dup� forma �i modul de utilizare, piesele studiate ilustreaz� trei categorii distincte: toporul în form� de nav� cu perfora�ia ridicat� spre muchie (un fragment �i dou� exemplare întregi), un topor l��it, cu muchia tronconic� �i un pistil în form� de calapod. Corpul obiectelor este pres�rat cu numeroase sp�rturi, alveole �i fisuri produse în vechime în cursul utiliz�rii intense în procesul muncii. Ele au fost prelucrate în tehnica �lefuirii în ateliere locale ori au p�truns pe calea schimbului din spa�iul intracarpatic transilv�nean în regiunea Piemontului Getic din nord-estul Olteniei. Analogiile citate asigur� încadrarea cronologic� a artefactelor în intervalul cuprins între neoliticul mijlociu �i începutul epocii bronzului.

Investigarea petrografic� �i arheologic� a obiectelor de piatr� aduce o contribu�ie inedit� la cunoa�terea industriei litice a unor a�ez�ri preistorice identificate în regiunea de la vest de Olt a Subcarpa�ilor Meridionali �i la îmbog��irea repertoriului s�r�c�cios al jude�ului Vâlcea.


20

Summary

Lithic Tools Found in Pope�ti (Vâlcea County)

Petrographic and archaeological study

The interdisciplinary study of the remains of prehistoric settlements discovered by accident in the area, in the hearth and border of Popesti, indicates five lithic objects. Following the research, concerning the nature of the raw material that was used in processing tools, there were identified two groups of rocks: one of magmatic origin and another, metamorphic. The microscopic study of the artefacts allowed the specialists to determine the petrographic nature of these rocks: amphibolites, gnaise and dolerite. After the form and use, the studied tools show three distinct parts: ax-shaped vessel with high perforation to the edge (a fragment and two complete copies), an ax with a wide body and a truncated cone edge and a pestle-shaped last. The body of the tools is sprinkled with numerous breaches, notches and cracks made, in the past, during intensive use. They were processed in the polishing equipment in local workshops or entered the area via the exchange of intracarpathian Transylvanian space in the region of the Getic Piedmont of northeastern Oltenia. The analogies cited for each copy ensure the chronology of the artifacts in the interval between the Middle Neolithic and early Bronze Age. The petrographical, mineralogical and archaeological investigation of the stone objects brings an unprecedented contribution to the knowledge of the lithic industry of some prehistoric settlements identified in the west region of the River Olt in the Southern Sub-Carpathians and to enrich the poor repertoire of Valcea County.

Abrevieri bibliografice

Apulum = Apulum, Alba Iulia, I (1939) �i urm. AO = Arhivele Olteniei, Craiova, I (1920) – XVIII (1939) Buridava = Buridava. Studii �i materiale. Râmnicu Vâlcea, I (1972) �i

urm. Dacia = Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en

Roumanie, Bucure�ti, I (1924) – XII (1948); N.S., Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Bucure�ti, I (1975) �iurm.

File de istorie = File de istorie, Bistri�a, I (1971) �i urm. MCA = Materiale �i cercet�ri arheologice, Bucure�ti, I (1953) �i urm. Pontica = Pontica, Constan�a, (1968) �i urm. SCIV (SCIVA) = Studii �i cercet�ri de istorie veche, Bucure�ti, I (1950) –

XXIV (1973); Studii �i cercet�ri de istorie veche �i arheologie, Bucure�ti, XXV (1974) �i urm.

Studii Vâlcene = Studii Vâlcene, Râmnicu Vâlcea, I (1971) �i urm.


21

Pl. I Localizarea comunei Pope�ti pe harta jude�ului Vâlcea


22

Pl. II 1. Mehedin�i - Topor perforat, fragmentar (P53); vedere lateral�

2. Mehedin�i - Topor perforat fragmentar (P53).

Amfibolit (hornblend�, cuar�, biotit, clorite, titanit, minerale opace); 1N, 30x

3. Mehedin�i - Topor perforat fragmentar (P53).

Amfibolit (hornblend�, cuar�, biotit, clorite, titanit, minerale opace); 2N, 30x


23

Pl. III 1. Mehedin�i - Topor perforat, fragmentar (P53)

2. Pope�ti – Topor perforat (P51); vedere dorsalo–lateral�

3. Pope�ti – Topor perforat (P51); vedere lateral�


24

Pl. IV 1. Pope�ti – Topor perforat (P51). Dolerit (piroxeni, feldspa�i plagioclazi, amfiboli/clorite, epidot, minerale opace); 1N, 30x

2. Pope�ti – Topor perforat (P51).

Dolerit (piroxeni, feldspa�i plagioclazi, amfiboli/clorite, epidot, minerale opace); 2N, 30x

3. Pope�ti – Topor perforat (P51)


25

Pl. V 1. Pope�ti – Pistil (P54); vedere de sus a mânerului

2. Pope�ti – Pistil (P54); vedere lateral�

3. Pope�ti – Pistil (P54); baza (talpa) uneltei


26

Pl. VI 1. Pope�ti – Pistil (P54). Gnais (cuar�, feldspa�i potasici �i plagioclazi,

hornblend�, grana�i, titanit, oxi-hidroxizi de fier); 1N, 30x

2. Pope�ti – Pistil (P54). Gnais (cuar�, feldspa�i potasici �i plagioclazi, hornblend�,

grana�i, titanit, oxi-hidroxizi de fier); 2N, 30x

3. Pope�ti – Pistil (P54)


27

Pl. VII 1. Ur�i – Topor perforat (P52); vedere dorsal�

2. Ur�i – Topor perforat (P52); vedere lateral�

3. Ur�i – Topor perforat (P52).

Amfibolit (hornblend� cloritizat�, cuar�, epidot); 1N, 30x


28

Pl. VIII 1. Ur�i – Topor perforat (P52). Amfibolit (hornblend� cloritizat�, cuar�, epidot); 2N, 30x

2. Ur�i – Topor perforat (P52)

3. Ur�i – Topor neperforat (P50); vedere lateral�


29

Pl. IX 1. Ur�i – Topor neperforat (P50). Gnais (cuar�, feldspa�i plagioclazi intens sericitiza�i, biotit, minerale opace); 1N, 30x

2. Ur�i – Topor neperforat (P50). Gnais (cuar�, feldspa�i plagioclazi intens sericitiza�i, biotit, minerale opace); 2N, 30x

3. Ur�i –Topor neperforat (P50)


30

Cu privire la Eneoliticul Final de pe cursul inferior al Arge�ului

Dr. Cristian Schuster & Traian Popa [email protected]

Investiga�iile, derulate cu intermiten�e în ultimii 21 de ani, la Mirone�ti-Malul Ro�u1, în jude�ul Giurgiu, ne-au permis descoperirea unei situa�ii arheologice interesante. Pe un bot înaintat în valea Arge�ului a terasei din dreapta a râului, înalt de cca. 83 m, au fost s�pate o serie de complexe �i a fost g�sit� o pleiad� de materiale din diferite epoci, printre care �i din Eneoliticul Final.

Astfel, pentru cultura Cernavod� I, a fost identificat� o posibil� groap�, puternic afectat� în partea sa superioar�, ce a ad�postit, printre altele, �i un recipient întregibil2, modelat dintr-o past� de bun� calitate, din categoria celei semifine, cu nisip cu bobul mic �i mic� în compozi�ie. Al�turi de acest vas au mai fost g�site câteva fragmente, realizate din acela�i tip de past� �i purtând decor tipic pentru ceramica acestei manifest�ri culturale3.

Tot Eneoliticului Final, dar de data aceasta aspectului Br�te�ti, îi apar�in câteva fragmente ceramice4, în special din past� grosier�, dar �i, mult restrânse numeric, din past� semifin� �i fin�, precum �i dou� a�chii de silex �i o parte dintr-un idol zoomorf.

Trebuie precizat c�, pentru ambele expresii culturale, la Mirone�ti-Malul Ro�u nu au putut fi depistate straturi arheologice ca atare. Ba mai mult, dac� în cazul culturii Cernavod� I avem urmele unei probabile gropi (menajere? de provizii?), pentru aspectul Br�te�ti nu s-a depistat niciun complex.

Materialele Cernavod� I, depistate în campaniile 2005-2007, au fost localizate r�zle�it în mai toate sec�iunile practicate în acei ani (S. 3-21); în schimb, fragmentele Br�te�ti au putut fi recuperate numai din Sec�iunea 18 (dimensiuni=8,00 x 2,00), deschis� în 2007. În aceast� din urm� sec�iune au fost g�site numai dou� cioburi Cernavod� I, �i acelea în Caroul 1, la adâncimea de -0,76 m. Piesele Br�te�ti s-au descoperit în Carourile 3-4, la adâncimea de -0,83-0,75 m. Nu se poate vorbi, a�adar, de vreun amestec de material arheologic sau de vreo suprapunere.

Judecând numai dup� cantitatea de ceramic� recuperat�, se poate spune c�, aparent, grupul Cernavod� I a „z�bovit” o perioad� mai îndelungat� la Mirone�ti-Malul Ro�u sau a fost mai numeros, în consecin�� producând mai mult „gunoi menajer”. Comunitatea Br�te�ti posibil s� fi sta�ionat numai foarte pu�in aici fiind, totodat�, �i mai restrâns� numeric. Cu greu putem intui dac� cele dou� grupuri s-au întâlnit sau, dimpotriv�, dac� s-au succedat. La fel, în acest din urm� caz, cine a poposit întâi aici?

1 C. Schuster, T. Popa, Mirone�ti. I. Locuri, cercet�ri arheologice, monumente �i personaje istorice, Bibliotheca Giurgiuvensis. Monografii III, Giurgiu, 2008, cu lit. mai veche.; C. Schuster, T. Popa, D. Panait, M. Panait, Mirone�ti, Punct: Malul Ro�u, în Cronica Cercet�rilor Arheologice din România. A XLIII-a Sesiune Na�ional� de Rapoarte Arheologice, Târgovi�te, 27-30 mai 2009, Valachica XXI, Târgovi�te, 2009, pp. 149-150. 2 C. Schuster, T. Popa, op. cit., p. 47 �i fig. 65. 3 Ibidem, p. 47 �i pl. XLII/2. 4 Ibidem, p. 47 �i pl. XCIII.


31

Cei care au venit din sud, de la Dun�re, adic� grupul Cernavod� I sau cei care au coborât pe Arge� în jos, anume reprezentan�ii aspectului Br�te�ti?

În literatura de specialitate5, despre aspectul Br�te�ti se afirm� c� s-a dezvoltat din cultura Gumelni�a, ai c�rei reprezentan�i, unii, s-au v�zut nevoi�i a se retrage spre zona deluroas� a Munteniei la presiunea comunit��ilor Cernavod� ce p�trundeau dinspre est, din regiunea nord-pontic�. Al�i speciali�ti, în special Alexandru Vulpe6, consider� c� trebuie avut� mai mult� grij� în definirea urmelor Br�te�ti ca apar�inând „urma�ilor” grupurilor Gumelni�a ce s-au repliat dinspre sud.

În general, aspectul Br�te�ti este socotit o manifestare specific� zonei colinare. Dealtfel, majoritatea siturilor identificate, au fost reperate în acel areal, din nord-vestul Munteniei. Cu toate acestea, urmele unor comunit��i Br�te�ti au fost g�site �i mai spre sud, atingând ora�ul Buftea7. Interesant este c�, acolo, în punctul „La gropi”, pe terasa din stânga râului Colentina, al�turi de ceramica Br�te�ti a fost identificat �i un fragment ceramic Cernavod� I.

Dac� tot am pomenit de aceast� din urm� cultur�, amintim c� situri relativ apropiate celui de la Mirone�ti-Malul Ro�u au fost descoperite la Radovanu-Gorgana întâi, C�scioarele-Ostrovel, Chirnogi-Florea Baltag, Ulmeni-T�u�anca, Olteni�a-Renie I, Sultana-Valea Orbului, Greaca-La Cru�escu8.

Situl Cernavod� I de la Mirone�ti-Malul Ro�u face parte din categoria a�ez�rilor situate pe terasele înalte sau dealuri ale acestei manifest�ri9. Din punct de vedere geografic apar�ine „arealului vestic” al culturii, iar conform periodiz�rii, fazei c10. În lumina ultimelor cercet�ri, este evident c� grupuri Cernavod� I târzii, de faz� b-c, au p�truns dinspre Dobrogea �i estul Munteniei spre vest. Axul principal al acestei „migra�ii” a fost Dun�rea. Din apropierea acesteia au urcat ulterior spre nord, pe apele interioare. În cazul nostru, Arge�ul �i apele sale secundare: Dâmbovi�a, Colentina, Neajlovul. A�a se explic� prezen�a unor vestigii la Radovanu-Gorgana întâi, Mirone�ti-Malul Ro�u, Buftea-La gropi.

A�ez�rile Br�te�ti, prin principala form� relief a arealul de r�spândire a culturii, anume colinar, au ocupat fie terasele unor râuri sau pârâuri (Br�te�tii de Sus, Cazaci,

5 E. Tudor, Un aspect cultural post-gumelni�ean descoperit în zona de dealuri a Munteniei (S�p�turile de la Br�te�ti-“Coasta bisericii”, jud. Dîmbovi�a), SCIVA 28/1, 1977, pp. 37-53; eadem, Die Gruppe Br�te�ti, Dacia N.S. 32, 1978, p. 73-86; E. Tudor, I. Chicideanu, S�p�turile arheologice de la Br�te�tii de Sus, jude�ul Dîmbovi�a, Valachica 9, 1977, pp. 119-151; P. Roman, Forme de manifestare cultural� din eneoliticul tîrziu �i perioada de tranzi�ie spre epoca bronzului, SCIVA 32/1, 1981, pp. 21-42; Idem, Modific�ri în structura etno-cultural� a Europei de sud-est în eneoliticul tîrziu, SCIVA 32/2, 1981, pp. 241-245; Idem, Br�te�ti, în C. Preda (coord.), Enciclopedia Arheologiei �i Istoriei Vechi a României, vol. I (A-C), 1994, p. 207; M. Petrescu-Dîmbovi�a, Eneoliticul dezvoltat, în M. Petrescu-Dîmbovi�a, A. Vulpe (coord.), Istoria Românilor. I. Mo�tenirea timpurilor îndep�rtate, Bucure�ti, 2001, pp. 158, 168. 6 A. Vulpe, Considera�ii privind începutul �i definirea perioadei timpurii a epocii bronzului în România, în M. Ciho, V. Nistor �i D. Zaharia (ed.), In honorem emeritae Ligiae Bârzu. Timpul istoriei (I). Memorie �i patrimoniu/ Le temps de l’histoire (I). Memoire et patrimoine, Bucure�ti, 1997, p. 42. 7 E. Tudor, O descoperire de tip Br�te�ti în zona Bucure�tilor, SCIVA 35/2, 1984, p. 184. 8 Eadem, Ceramica apar�inînd culturii Cernavoda descoperit� la C�scioarele, SCIV 16/3, 1965, pp. 555-563; S. Morintz, B. Ionescu, Cercet�ri arheologice în împrejurimile ora�ului Olteni�a (1958-1967), SCIV 19/1, 1968, p. 105 sqq.; S. Morintz, P. Roman, Asupra perioadei de tranzi�ie de la eneolitic la epoca bronzului la Dun�rea de Jos, SCIV 19/4, 1968, p. 74; A. Morintz, Forme de habitat ale eneoliticului final �i perioadei de tranzi�ie la Dun�rea de Jos, Târgovi�te, 2008, p. 77 sqq.; C. Schuster, T. Popa, op. cit., p. 49. 9 A. Morintz, op. cit., p. 81. 10 C. Schuster, T. Popa, loc cit.


32

B�leni, Tigveni, Buftea, Racovi�a-Valea Grecului), fie dealuri sau platouri înalte (Valea Calului, Retevoie�ti)11. Deci, Mirone�ti-Malul Ro�u, prin amplasament, nu constituie o apari�ie aparte din acest punct de vedere.

A�adar, pân� în prezent, singurele puncte unde s-au descoperit atât materiale Br�te�ti cât �i Cernavod� I sunt Buftea-La gropi �i Mirone�ti-Malul Ro�u. Aceste situri fac parte din bazinul Arge�ului �i al apelor sale secundare (Dâmbovi�a �i, prin acest râu, �i Colentina). Este logic s� apreciem c� grupuri Cernavod� I au urcat, probabil în c�utare de locuri de p��unat, de la Dun�re, din zona de v�rsare al Arge�ului în fluviu, unde au fost documentate o serie de a�ez�ri (Radovanu-Gorgana întâi, Olteni�a-Renie I, C�scioarele-Ostrovel, Chirnogi-Florea Baltag, Ulmeni-T�u�anca), pân� la Mirone�ti �i Buftea. Nu este exclus ca tot din ra�iuni economice s� fi coborât din zona deluroas� spre sud �i unele grupuri Br�te�ti.

Posibil ca acest spa�iu dintre Buftea �i Mirone�ti s� fi constituit „zona de tampon” dintre cele dou� manifest�ri culturale. Dac� respectivii p�stori (?) s-au întâlnit cu adev�rat, este, a�a cum am mai spus, greu de precizat. Eventuale noi descoperiri arheologice ar putea s� ne l�mureasc�.

Posibilitatea ca presupusa „zon� de tampon” s� se fi întins spre vest cam pe acela�i aliniament este confirmat� în actualul stadiu de cercetare �i de punctele cu materiale Cernavod� I din bazinul Teleormanului, de la Pope�ti, L�ceni �i Orbeasca12. Venind de la Dun�re, grupurile Cernavod� I s-au ferit a intra cu putere în zona colinar�, un areal populat de comunit��ile Br�te�ti.

În estul Munteniei se schimb� situa�ia. Urme Cernavod� I au fost descoperite în tot spa�iul dintre Dun�re �i Carpa�i. Pentru zona colinar� �i muntoas�, grani�a de vest a cernavodenilor a fost, cel pu�in a�a arat� actualul stadiu al investiga�iei, pe Teleajen. Dintre siturile aflate la est de râu not�m: S�rata Monteoru-Cet��uie, Berca, Gura Vitioarei-Movila, B�ie�ti-Muchea Vulturului, Ceptura, Budureasca-Valea Pietrei �i Pu�ul T�tarului, Pietroasa Mic�-Gruiu D�rii, N�eni-Dealul Daghidoiu13. Trebuie precizat îns�, c� o parte dintre aceste vestigii, în spe�� ceramica, au fost catalogate ca fiind de tipul/ de vreme Cernavod� I/Cucuteni B.

11 E. Tudor, Un aspect cultural post-gumelni�ean descoperit în zona de dealuri a Munteniei (S�p�turile de la Br�te�ti-“Coasta bisericii”, jud. Dîmbovi�a), SCIVA 28/1, 1977; eadem, Die Gruppe Br�te�ti, Dacia N.S. 32, 1978; eadem, O descoperire de tip Br�te�ti în zona Bucure�tilor, SCIVA 35/2, 1984; E. Tudor, I. Chicideanu, op. cit.; T. Musc�, A�ezarea post-gumelni�ean� de la B�leni-Români, Apulum 23, 1986, pp. 55-86; G. Olteanu, Repertoriul arheologic al jude�ului Dâmbovi�a, I (A-M), Târgovi�te, 2002, p. 64;G. Olteanu, O. Cârstina, D. C�pr�roiu, Repertoriul arheologic al jude�ului Dâmbovi�a, II (N-V), Târgovi�te, 2003, p. 10. 12 T. Cioflan, Cercet�rile arheologice de la Pope�ti, jude�ul Arge�, Argesis VII, 1995, pp. 5-12. Informa�ii suplimentare de la domnii Radian Andreescu �i Pavel Mirea, c�rora le mul�umim �i pe aceast� cale. 13 S. Morintz, P. Roman, Aspekte des Ausgangs des Äneolithikums und der Übergangsstufe zur Bronzezeit im Raum der Niederdonau, Dacia N.S. 12, 1968, p. 76 sqq.; E. Com�a, V. Georgescu, Cet��uia geto-dac� de pe Dealul Movila de la Gura Vitioarei, SCIVA 32/2, 1981, p. 271 sq.; V. Teodorescu, M. Pene�, Matricea de inciden�� a siturilor de la Budureasca (Budureasca I-Budureasca 31), jud. Prahova, oglind� a continuit��ii multimilenare de via��, a unit��ii culturale �i a densit��ii paleodemografice în zon�, Anuarul Muzeului de Istorie �i Arheologie Prahova I, 1984, pp. 11-50; I. Chicideanu, S�p�turile arheologice de la N�ieni, jude�ul Buz�u (Raport preliminar asupra campaniei din anul 1982), Mousaios 4/1, 1994, p. 33; I. Motzoi-Chicideanu, Câteva observa�ii asupra culturii Monteoru, Mousaios 8, 2003, p. 41; V. Dupoi, V. Sîrbu, Pietroasele-Gruiu D�rii. Incinta dacic� fortificat� (I), Buz�u, 2001, p. 10 sq., 46 sqq.


33

Zum Endäneolithikum am Arge�-Unterlauf

(Zusammenfassung)

Das Entdecken von Spuren der Cernavod� I-Kultur und des Br�te�ti-Aspekts in Mirone�ti-Malul Ro�u, Bezirk Giurgiu, eine Ansiedlung am Arge�-Unterlauf, ermöglicht den Verfassern einige Feststellungen bezüglich dem Endäneolithikum in diesem Gebiet, in Mittel- und Westmuntenien im allgemeinen, vorzuführen.

Wenn in Ostmuntenien die Cernavod� I-Gemeinschaften auf keine große Hindernisse in ihrem Drang nach Norden, bis zu den Vorhängen der Karpaten gestossen sind, so änderte sich die Lage westlich des Teleajen-Flusses. Ab hier, in Mittel- und Westmuntenien fanden die Cernavod� I-Gruppen, wahrscheinliche Hirten, die mit ihren Tierherden Weideplätze suchten, Siedlungen des Br�te�ti-Aspekts. Das führte dazu, dass gemäß dem heutigen Forschungsstand von einem „Grenzgebiet”, welches ein mögliches Breitband zwischen Buftea und Mirone�ti, Orte wo sowohl Cernavod� I- als auch Br�te�ti-Keramikware gefunden wurde, einnahm, zwischen diesen zwei endäneolithischen Erscheinungen gesprochen werden kann.


34

Tipuri de a�ez�ri �i locuin�e în cadrul culturii Verbicioara

Alexandru N�lbitoru - M�r�cine [email protected]

Cultura Verbicioara, semnalat� în urma cercet�rilor din a�ezarea cu acela�i

nume de un colectiv coordonat de Dumitru Berciu, ocup� o suprafa�� vast�, respectiv sud-vestul României, partea de nord-est a Serbiei �i nord-vestul Bulgariei. Limita vestic� pare s� fie desemnat� de linia Barice-Oresa�1 în Banatul sârbesc.

A�ez�rile acestei culturi sunt amplasate de-a lungul cursurilor principale de ap�, în apropierea unor resurse importante cum ar fi sarea, în pe�teri sau locuri care confereau o oarecare siguran��. Se pare c� erau preferate locurile înalte, situate pe terasele unor râuri sau pante de dealuri �i chiar o serie de insule, cum ar fi aceea de la Ostrovul Corbului2.

O prim� clasificare a tipurilor de a�ez�ri o face Dumitru Berciu3, stabilind ca tipuri principale a�ez�rile de teras�, de în�l�ime �i în pe�teri �i pentru ultima faz� a culturii a�a numitele „cenu�are” (zolnik). În leg�tur� cu acest din urm� tip, tot mai mul�i cercet�tori le consider� în prezent ca mai degrab� asociate cu o serie de a�ez�ri �i r�spunzând unor necesit��i ale acestora decât a�ez�ri propriu-zise.

O alt� clasificare a a�ez�rilor acestei culturi îi apar�ine lui Gabriel Cr�ciunescu, care adopt� drept criteriu amplasamentul topografic4.

Potrivit cercet�torului amintit, pot fi deosebite a�ez�ri situate în zona de munte, �i aici se face distinc�ia între a�ez�ri situate pe în�l�imi ca la Ocni�a �i Polovragi, a�ez�ri în pe�teri �i ad�posturi sub stânc�: Ad�postul lui Climente, Pe�tera Climente I, Baia de Fier, Cincioare, Ponoarele, Devetaki �i Muselievo, ultimele dou� la sud de Dun�re.

O alt� categorie o reprezint� a�ez�rile situate în zona de deal, acestea putând fi situate pe o pant�, ca la Slatina, Orle�ti, Livezile, Olteanca, Opri�or, Orevi�a Mare, pe promontorii: Verbicioara, Dobra, Govodarva.

A�ez�rile din zona de câmpie sunt numeroase (Cleanov, Verbicioara, Sine�ti, D�neasa, Viespe�ti, Devesel), în aceea�i categorie fiind incluse �i a�ez�rile situate în luncile sau pe terasele unor râuri - Locusteni, P�tulele, Bistre�, Malov��, Ocnele Mari, Rogova, Bucura sau a�ez�rile din insule - �imian, Gârla Mare, Ostrovul Corbului – Cliuci, Ostrovul Mare.

În ultima etap� de evolu�ie a acestei culturi apar �i a�ez�rile de tip „cenu�ar”, cum ar fi cele de la Orodel, Govodarva sau Orevi�a Mare.

Majoritatea acestor a�ez�ri au un singur nivel de locuire, fapt care ar indica o oarecare mobilitate a locuitorilor acestei culturi, pus� în leg�tur� cu cre�terea animalelor5. La Vl�de�ti (Vâlcea) s-au observat dou� niveluri de locuire, stratul de cultur� având o grosime de 0,60 metri6.

1 Jovan Uzelac, Bronze Age in The South of The Yougoslavian Banat, în Jugoslovensko Podunavlje i susedne oblasti u II Milenijum p.n.e., Beograd Vrsa�, 1996, p. 27. 2 P.Roman, A. Dodd Opri�escu, M.Dogaru, M.Simon, Descoperirile de la Ostrovul Corbului, jud. Mehedin�i, în M.C.A., 1983, pp. 101-105. 3 D. Berciu, Câteva probleme ale culturii Verbicioara, SCIV 12/2, 1961, p. 231. 4 G. Cr�ciunescu, Cultura Verbicioara în jum�tatea vestic� a Olteniei, Bibliotheca Thracologica 41, Craiova, 2004, pp. 59-69. 5 A. Vulpe, Bronzul timpuriu; Perioada mijlocie a epocii bronzului În: A. Vulpe (coord.), M. Petrescu-Dîmbovi�a, A.László, Istoria Românilor, Vol I: Mo�tenirea timpurilor îndep�rtate, Bucure�ti 2001, p 267. 6 D.Berciu, S. Purc�rescu, P.Roman, S�p�turi �i cercet�ri arheologice în raionul Râmnicu Vâlcea, în M.C.A. VII, 1961, p. 131.


35

La Verbicioara7 �i Cârcea8 s-au observat �i lucr�ri de fortificare, în ultima sta�iune fiind men�ionate un �an� dublat de un val de p�mânt �i o palisad� de lemn.

Întinderea acestor a�ez�ri se poate cu greu estima în lipsa unor cercet�ri sistematice.

O clasificare a acestor a�ez�ri se poate face �inând cont de amplasament, mod de organizare, durat� de folosire �i dimensiuni, a�a cum s-a realizat pentru a�ez�rile culturii Glina9.

Locuin�ele nu par a avea o anumit� dispunere în cadrul a�ez�rilor. Cele mai multe locuin�e sunt cele de suprafa��, dar existau �i locuin�e adâncite în p�mânt, ca la Vier�ani - Jupâne�ti10.

Locuin�ele erau construite având o structur� alc�tuit� din trunchiuri de copac �i nuiele împletite, peste care era aplicat un strat de lut amestecat cu pleav� sau paie tocate. Gabriel Cr�ciunescu afirm� c� la Rogova pere�ii erau spoi�i cu o hum� albicioas�11, fapt care r�spundea unor necesit��i estetice sau sanitare.

Forma locuin�elor este, în majoritatea cazurilor, patrulater�, dar se citeaz� �i o colib� oval� descoperit� la Cop�celu12.

În interiorul acestor locuin�e exista o vatr� sau un cuptor, probabil o lavi�� de-a lungul pere�ilor. Lâng� vatr�, sau pe vatr�, au fost descoperite topoare de piatr� �lefuit� sau chiar c��ei de vatr�13. Faptul c� majoritatea locuin�elor prezint� urme de ardere s-ar datora acestor structuri de combustie sau, de ce nu, trecerii lor prin foc în urma abandon�rii a�ez�rii sau a locuin�ei respective din diferite motive, cum remarca Cristian Schuster pentru locuin�ele din mediul Glina14.

Résumé Des types des établissements et habitations dans le cadre de la Culture de

Verbicioara La culture de Verbicioara a été signalée après les recherches de la site

eponime par un groupe conduit par Dumitru Berciu. Les établissements de cette culture étaient situés tout au long de rivières,

auprès de ressources importantes comme du sel; dans les grottes ou des endroits qui présentaient une telle sécurité.

Les plus importantes types d’établissements etaient celle de terasse, suivi par celle de hauteur, dans les grottes et pour les derniére étape des „cendrieres” – zolniki.

Les types des habitations étaient celle de surface, mais existe aussi des huttes.

7 D. Berciu, Câteva probleme ale culturii Verbicioara, SCIV 12/2, 1961, p. 231. 8 G. Cr�ciunescu, lucr.cit., p. 60. 9 C. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Arge�ului �i Ialomi�ei Superioare, Bibliotheca Thracologica XX, Bucure�ti 1997, pp. 29-32. 10 Gh. Calotoiu, Contribu�ii la cunoa�terea culturii Verbicioara din jude�ul Gorj, Litua 6, 1994, pp. 7-42. 11 G. Cr�ciunescu, lucr.cit., p. 69. 12 D.Berciu, Date noi privind sfâr�itul culturii Verbicioara în SCIVA, 27, 1976,2, pp .171-180. 13 Gh. Calotoiu, lucr.cit., p. 16. 14 C. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Arge�ului �i Ialomi�ei Superioare, Bibliotheca Thracologica XX, Bucure�ti 1997, p. 45.


36

Securea de lupt� din piatr� descoperit� la Mrene�ti, comuna Cre�eni, jude�ul Vâlcea

Mihai Bl�jan, Eugen Petrescu [email protected]

La începutul prim�verii (martie) anului 1971, Eugen Petrescu �i Flaviu Mih�il�

au plantat puie�i de prun în locul numit La Fântân� sau În Cur�tur�, un teren ocupat odinioar� de o planta�ie de vie �i o perdea de salcâmi.

Într-un bulg�re de argil� excavat de la 0,80 m adâncime, cei doi s�teni au g�sit fragmentul unei securi de piatr�1 (fig. 1). Arma recuperat� dintr-o zon� fr�mân-tat� de frecvente alunec�ri de teren este reprezentat� de bra�ul t�i�ului lung de 5,62 cm, rupt în plan oblic de la nivelul perfora�iei. Piesa confec�ionat� din roc� de culoare brun-cenu�ie, cu paete de mic� alb� (alabit), prezint� laturile dorsale arcuite convex �i fe�ele laterale plane. Marginile longitudinale sunt u�or curbate. Executat simetric prin polizare lateral�, t�i�ul ascu�it are linia semicircular� �i col�urile evazate prin rotunjire (5,48 cm). Orificiul executat spre bordura dreapt� este o clepsidr�, cu extremit��ile l��ite oblic �i peretele mijlociu arcuit spre interior (fig. 2). Pere�ii au suprafa�a acoperit� cu caneluri concentrice, iar extremit��ile sunt tocite pe margine. În dreptul perfora�iei, arma ajunge la l��imea maxim�. Piesa �lefuit� cu migal� are corpul nefinisat. Pe fe�ele longitudinale �i de-a lungul t�i�ului ciobit semnal�m numeroase alveole �i sp�rturi superficiale. Dimensiuni2: Î = 8,12 cm; l. maxim� la nivelul perfora�iei = 5,50 cm; gr. = 3,20 cm; d. orif. = 2,39 - 2,14 cm la capete �i 2,16 cm la mijloc; gr. p. orif. =1,34 cm-1,67 cm; gt = 178g.

Toporul de lupt� cu bra�ul-ciocan tronconic, suprafa�a muchiei «bombat�» sau «conic� scund�», perfora�ia apropiat� de muchie �i t�i�ul semicircular l��it în ambele direc�ii avea axul longitudinal frânt în dou� în dreptul orificiului «pentru a i se da o rezisten�� mai mare la lovire». Arma cu corpul l��it prezint� linia semicircular� a t�i�ului «în form� de lop��ic�» (fig. 3). Elementele caracteristice artefactului sugereaz� transpunerea «în piatr� a formei t�i�ului topoarelor de metal»3.

Bra�ul t�i� descoperit la Mrene�ti apar�ine categoriei securilor de lupt� larg r�spândite pe teritoriul României �i în ��rile vecine din neolitic pân� în epoca bronzului. Literatura arheologic� semnaleaz� cele mai vechi descoperiri în a�ezarea Ostrovul Corbului din Oltenia. Arheologul D. Berciu a descoperit în situl neolitic câteva piese: o secure cu t�i�ul l��it semicircular4, bra�ul t�i� din granit negri�or al unei alte securi5 �i fragmentul unui topor (t�i�ul) din granit negru, cu unul din col�uri rupt, lung de 12 cm �i l��imea de 5 cm6. O secure întreag�, cu profilul vertical drept, s-a descoperit la Pleni�a (jude�ul Dolj)7.

1Informa�ie oferit� de coautorul acestei note la 10.10.2008. Vezi �i Eugen Petrescu,Vâlcea - �ara lupilor getici sau �inutul vâlcilor, vol. I, Edi�ia a II-a revizuit�, Râmnicu Vâlcea, 2008, p. 323. 2Utiliz�m urm�toarele prescurt�ri: Î.= în�l�ime; l.= l��ime; gr.=grosime; d. orif.=diametru orificiului; gr. p. orif. =grosimea pere�ilor orificiului; gt.= greutatea; M.= mormânt. 3Eugen Com�a, Date despre uneltele de piatr� �lefuit� din epoca neolitic� �i din epoca bronzului, de pe teritoriul României, SCIV, 23, 2, 1972, p. 260 - 261, fig. 14. 4D. Berciu, Catalogul muzeului arheologic din Tr. Severin, Materiale I, 1953, p. 635 - 636, pl. XII, A, 7, fig. 7,4 (I,973) 5Ibidem, p. 605, fig. 7, 3 (I844) �i p. 634 (eneolitic) 6Ibidem, p.600 �i 638, pl. XII, B, 8 �i fig. 5,2 (I.1 104) 7Idem, Arheologia preistoric� a Olteniei, AO, nr.100 - 102,1939, p. 89, fig. 103, 2.


37

În Transilvania, piese asem�n�toare s-au semnalat la Periam (jude�ul Arad)8, Bre�cu9, Gherla10, Daia Român� (jude�ul Alba)11, �i în aria a�ez�rii neolitice Turda�12.

O analogie important� pentru descoperirea noastr� f�cut� pe teritoriul Moldovei este reprezentat� de câteva piese aflate în inventarul cimitirului de înhuma�ie dezvelit la Poiana (Piroboridava). Aici, lâng� marginea localit��ii, s�p�turile arheologice efectuate în septembrie 1928 de Ecaterina Dun�reanu - Vulpe, au dezvelit 31 schelete umane, r�zle�ite pe o suprafa�� de 2250 mp. Majoritatea mormintelor (28) apar�in epocii bronzului �i con�in schelete chircite a�ezate pe partea stâng� a corpului, cu capul spre vest, nord-vest, sud-vest �i sud - est. Piesele din mormântul 17 �i 18 asigur� încadrarea cronologic� sigur� a securii de lupt� de la Mrene�ti. În mormântul 17, al�turi de scheletul chircit al unui individ adult – matur s-au conservat urm�toarele obiecte de ofrand�: un inel mic din bronz lâng� occipital, dou� vârfuri de s�ge�i din silex depuse înaintea fe�ei defunctului; «sur la poitrine un très belle hache et un clou de bronze à tête plate»; pe partea dreapt� urma «un fragment d’une parure cylindrique en os ornée de dents de loup incisées». Pornind de lâng� cotul mâinii stângi pân� la nivelul genunchilor au fost a�ezate în �ir, «patru vase de lut»: un bol ovoidal cu capac r�sturnat, dou� ce�ti (tasse) cu deschiderea gurii oblic� �i cu câte o toart� �i un vas mare cu dou� tor�i supraîn�l�ate13. Mormântul 18 ad�postea un schelet chircit culcat pe partea stâng�, cu capul spre nord-vest. În spatele craniului s-a g�sit un vas cu dou� tor�i, iar la nivelul osului iliac «une hache inachevée en diorite».

Inventarul mormintelor 17 �i 18, �i îndeosebi vârfurile de s�ge�i �i securile de piatr�, pledeaz� pentru atribuirea scheletelor unor lupt�tori. Vârfurile de s�ge�i triunghiulare au baza scobit� �i evolueaz� eneolitic pân� la începutul epocii bronzului14. Securea din M. 17 are capul hemisferic, t�i�ul rotunjit �i profilul vertical u�or arcuit. În gaura securii s-au p�strat resturile cozii de lemn �i ornamentul terminal din os. La extremitatea superioar� a mânerului poseda «o �int� (clou) din bronz, cu capul larg �i rotunjit». Mânerul de lemn al securii avea un ornament din os de form� cilindric�, decorat cu «din�i de lup stria�i» ca �i vasele ceramice. Resturile de lemn p�strate permit reconstituirea unui topor de lupt� din diorit.

Arma avea coada lung� de 30 - 40 cm �i era decorat cu un ornament terminal din os �i o �int� din bronz. Securea din M.18 prezenta orificiul abia schi�at �i avea corpul cioplit, dar nepolizat. Armele se asociaz� cu vase decorate cu motive incizate, cu o m�rgea de faian�� verzuie provenit� «du monde égéen ou de l’Egipte»; un pandantiv de aur de origine egeean�; un cercel cu firul r�sucit în spiral� din aur; un cercel din bronz (M. 2) cu extremit��ile sub�iri15; fragmente de cercei mici (M. 7 �i M. 10) de origine oriental�, cu analogii la S�rata Monteoru16; un inel mic �i o �int� din bronz. Asocierea ceramicii �i a obiectelor din piatr� (silex, diorit) cu piese de podoab� din bronz �i aur demonstreaz� faptul c� securea de lupt� era utilizat� în epoca

8 Márton Roska,Die Anndesitknauaxt von Syamosújvár, Acta Archaeologica academiae Scientiarum Hungariae, 9, 1958,Budapest, 1958, p. 133, fig. 15. 9 Ibidem, p. 127 �i p. 129, fig. 3. 10 Ibidem, p. 129. fig. 1. 11 Ibidem, p. 131, fig. 9 12Ibidem, p. 131; Idem, A Torma Zsófia gyüjtemény - Die Sammlung Zsófia von Torma, Kolozsvár, 1941, p. 62, plI. LIX, 4 (Streitaxtbruchstuck aus Andesit mit gebogener Schneide) 13 Ecaterina Dun�reanu - Vulpe, La nécropole de l’age du bronze de Poiana, Dacia, V - VI, 1935 -1938, p. 154. 14Ibidem, p. 161. 15Ibidem, p. 163. 16 Ibidem, p. 162.


38

bronzului când se cuno�teau aliajul dintre cupru �i staniu �i aurul. Unele piese, de factur� micenian� (egean�) îndrept��esc autoarea cercet�rilor arheologice s� încadreze mormintele preistorice «d’environ 1600 î.e.n»17, în epoca mijlocie a bronzului. Tipul de arm� cu profilul curbat este caracteristic fazei a III a culturii Verbicioara �i Monteoru18.

A�adar, analogiile oferite pentru securea cu caracter funerar descoperit� la Poiana, asigur� încadrarea cronologic� a exemplarului fragmentar de la Mrene�ti în faza mijlocie a epocii bronzului.

Raritatea obiectelor �i atelierelor de prelucrare a bronzului în regiunea situat� la vest de Olt. Intre Carpa�ii Meridionali �i Dun�re, a obligat popula�ia local� s� utilizeze paralel piesele din metal cu uneltele �i armele din roci metamorfice �i eruptive ob�inute pe calea schimbului din oficinele transilv�nene. Arma fragmentar� de la Mrene�ti este un topor de lupt� încadrat în categoria exemplarelor cu profilul vertical curbat. R�spândit� în spa�iul carpato – dun�reano - pontic, piesa a fost întrebuin�at� în faza mijlocie a epocii bronzului de comunit��ile umane statornicite la marginea de nord a Câmpiei Române, la poalele Subcarpa�ilor Getici.

Summary

Lithic Tools Found in Pope�ti (Vâlcea County) Petrographic and archaeological study

The interdisciplinary study of the remains of prehistoric settlements

discovered by accident in the area, in the hearth and border of Popesti, indicates five lithic objects. Following the research, concerning the nature of the raw material that was used in processing tools, there were identified two groups of rocks: one of magmatic origin and another, metamorphic. The microscopic study of the artefacts allowed the specialists to determine the petrographic nature of these rocks: amphibolites, gnaise and dolerite. After the form and use, the studied tools show three distinct parts: ax-shaped vessel with high perforation to the edge (a fragment and two complete copies), an ax with a wide body and a truncated cone edge and a pestle-shaped last. The body of the tools is sprinkled with numerous breaches, notches and cracks made, in the past, during intensive use. They were processed in the polishing equipment in local workshops or entered the area via the exchange of intracarpathian Transylvanian space in the region of the Getic Piedmont of northeastern Oltenia. The analogies cited for each copy ensure the chronology of the artifacts in the interval between the Middle Neolithic and early Bronze Age. The petrographical, mineralogical and archaeological investigation of the stone objects brings an unprecedented contribution to the knowledge of the lithic industry of some prehistoric settlements identified in the west region of the River Olt in the Southern Sub-Carpathians and to enrich the poor repertoire of Valcea County.

17 Ibidem, p.167. 18 D. Berciu, Zorile istoriei în Carpa�i îi la Dun�re Bucure�ti 1966, p. 184, fig. 16, 2 �i p.169-173 �i p.176 -178 (cultura Verbicioara).


39

Abrevieri bibliografice AO = Arhivele Olteniei, Craiova, I (1920) - XVIII (1939) Dacia = Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie.

Bucure�ti, I (1924) – XII (1948). Nouvelle Série: Revue d’archéologie et d’histoire ancienne. Bucure�ti, I, (1957) �i urm.

Materiale = Materiale �i Cercet�ri Arheologice, Bucure�ti, I (1950) SCIV(A) = Studii �i cercet�ri de istorie veche, Bucure�ti, I (1950) - XXIV (1973).

Studii �i cercet�ri de istorie veche �i Arheologie (1974) �i urm.


40

Topoare - ciocan de minerit din colec�ia Muzeului Jude�ean Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea

Claudiu Aurel Tulugea, Mihai Bl�jan

[email protected], [email protected] În colec�ia de arheologie a muzeului se p�streaz� trei topoare-ciocan de

minerit, descoperite în localit��i necunoscute din nord - estul Olteniei. 1. Topor - ciocan baros cu ��n�ule� (inv. A/41/1), confec�ionat dintr-o roc� de

culoare negricioas�, cu patin� cenu�iu-închis� la exterior. Bra�ul ciocan înalt de 1,8cm prezint� contur oval, o latur� convex� �i cealalt� concav�, muchia u�or bombat� (4,26 x 6,70 cm). Bra�ul opus, lung de 4,55 cm, are conturul trapezoidal (4,55 x 7,68 cm). T�i�ul are fe�ele �lefuite asimetric, linia u�or arcuit�, col�urile curbate �i laturile ciobite �i zigurate. ��n�uirea de prindere a cozii uneltei, lat� de 3,62 cm �i adânc� de 4,80 - 5,70 cm, înconjoar� corpul toporului. La capetele ��n�uirii care str�bate fe�ele dorsale, extremit��ile �an�ului se curbeaz� în jos �i în sus (fig. 1). Piesa este �lefuit� cu migal� �i acoperit� cu o patin� gri-închis�. Marginile muchiei prezint� de jur-împrejur patru alveole concave rezultate în urma desprinderii unor a�chii mari de roc� prin lovire. Alte alveole �i sp�rturi mici sunt pe linia de jos a ��n�uirii �i de-a lungul t�i�ului intens folosit. Dimensiuni1: Î = 9,48 cm; l maxim� = 6,85 -7,70cm; gr. muchie = 6,86 cm; gr. bra�ul t�i� = 4,53 cm; gt.= 419g.

2. Topor - ciocan cu ��n�ule� (inv. A.41/2), identic în privin�a formei cu piesa precedent�, este lucrat dintr-o roc� verzui - g�lbuie, cu incluziuni de culoare neagr� �i cenu�ie. Piesa de dimensiuni mari are corpul masiv. Bra�ul ciocan, lung de 3,27 cm, se remarc� prin forma tronconic� �i muchia trapezoidal� (6,34 x 8,54 cm �i 5,30 x 7,05 cm) bombat� puternic. Laturile longitudinale ale bra�ului sunt �lefuite asimetric. Bra�ul t�i�ului bont (5,35 - 5,89 cm) prezint� conturul trapezoidal, col�urile rotunjite �i linia u�or arcuit�. �an�ul de fixare a cozii, lat de 6,96 cm �i adânc de 5,60 - 8,50 cm, cu marginea extremit��ilor curbat� în sus �i în jos, este �lefuit puternic. Piesa prezint� bilateral, pe marginile longitudinale ale muchiei, dou� por�iuni de m�rime diferit�, clivate în timpul izbirii uneltei de corpuri solide. Sub linia inferioar� a �an�ului, pe fe�ele late, p�streaz� câte o suprafa�� alveolat�, iar de-a lungul t�i�ului bont se disting sp�rturi �i urme de tocire (fig. 2). Dimensiuni: Î = 12,24 cm; l = 8,45 -8,62 cm; gr. = 3,50 cm; gt. = 960g.

3. Topor- ciocan (inv. A 41/3) masiv, lucrat dintr-o lespede de piatr�, culoare negricioas�, cu incluziuni din paete de mic� alb� (alabit). Bra�ul ciocan înalt de 4,08 -4,77 cmm are corpul oval în sec�iune transversal� �i muchia bombat� (5,52 x 10,20cm), Bra�ul opus (6,23cm) prezint� conturul trapezoidal, fe�ele laterale bombate, �lefuite asimetric �i linia t�i�ului oblic�, lat� de 6,12 cm �i ondulat�. ��n�uirea ridicat� oblic spre muchie, lat� de 4,32 cm �i adânc� de 0,7 -0,9 cm, are la extremit��i marginile arcuite lateral (fig.3).Corpul uneltei prelucrat grosier are numeroase alveole r�mase în urma procesului de nefinisare �i sp�rturi masive �i profunde pe marginile longitudinale ale bra�ului ciocan, pe muchia bombat� �i pe fe�ele laterale ale t�i�ului. Dimensiuni: Î= 19,75 cm; l= 9,97 cm; gr. = 5,57 -5,62 cm; gt. =1575g.

1Utiliz�m urm�toarele abrevieri: Î - în�l�ime; l - l��ime; gr.-grosime; gt.- greutate;


41

Repertoriul obiectelor litice �lefuite din preistorie cuprinde unelte (securi, ciocane, lustruitoare, lame de secer� - Krummesser) �i arme (topoare de lupt�, sceptre, m�ciuci, vârfuri de lance). Al�turi de aceste grupuri distincte, uneltele descrise apar�in categoriei de topoare-ciocan de minerit neperforate, cu �an� circular, numite de D. Berciu ciocane à rainures2. În 19393 D. Berciu public� primul topor cu �an� pentru fixarea cozii, descoperit în jude�ul Vâlcea, într-un loc neprecizat. În anul 19654, la C�z�ne�ti - Fabrica de c�r�mid�, s-a descoperit la -2,60m adâncime un alt ciocan verzui cu �an� pentru prins coada5,împreun� cu materiale apar�inând culturii Glina. Alte dou� exemplare au fost descoperite la Am�r��ti �i Matee�ti6. O alt� pies� a fost descoperit� cu patru decenii în urm� în aria a�ez�rii preistorice identificat� pe Dealul C�r�mida din hotarul satului Her��ti7. Ultimul exemplar provine dintr-o descoperire întâmpl�toare de pe teritoriul satului B�t��ani, comuna Valea Mare, f�cut� în anul 1970.

În studiul nostru, topoarele ciocan de minerit cu ��n�uire pentru legarea cozii de lemn sunt ilustrate de trei exemplare. În jude�ul Vâlcea mai sunt cunoscute înc� �ase exemplare a�a cum am precizat. Acest tip de unelte este r�spândit pe o arie larg� în spa�iul carpato-dun�rean �i în regiunile învecinate �i se utiliza ca topor greu în minerit, la sf�râmarea minereului de cupru �i neferoase, la exploatarea �i zdrobirea blocurilor de sare8, ca arm� de vân�toare sau de lupt�9 �i la alte lucr�ri casnice10.

În general, topoarele ciocan de minerit sunt datate din neoliticul final pân� la sfâr�itul epocii bronzului, fiind întâlnite în aria culturilor Cucuteni, a purt�torii culturilor Glina, Cârna �i Verbicioara din Bronz A, dar �i în Bronz B-D, unde sunt cunoscute cele mai numeroase exemplare11.

Sunt cunoscute a�ez�rile de la: H�b�se�ti �i Bon�e�ti12 unde se întâlnesc cele mai vechi exemplare încadrate în faza Cucuteni A3 (în cronologie absolut�-dat�ri cu radiocarbon - înseamn�±3360±80 î.Hr.)13; a�ezarea de la Poiana14, unde acest tip de ciocan este cunoscut în aria culturii Monteoru; a�ezarea Tei-Bucure�ti15; a�ezarea de la Ostrovul Corbului etc.

2D. Berciu,Catalogul Muzeului Arheologic din Turnu Severin, M.C.A, I,1953, p.635-636, pl. XII, B,1-4 3Idem, Arheologia preistoric� a Olteniei AO, XVIII, nr. 101-102, Craiova, 1939, p. 88 �i urm., fig. 103, 1. 4Gh. I. Petre, Topoare ciocan de minerit din epoca bronzului, descoperite în nordul Olteniei, SCIV, 19, 2, 1968, p. 279-281, fig.1 a-b; Idem, O preistorie a nord-estului Olteniei, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 33-34, fig. 1 a-b 5 Ibidem, fig. 1, 2 �i nota 356. 6Gheorghi�a Popescu, C. Panait, Iulian Popescu, B�lce�tii de pe Olte�, vol. I, Craiova, 2004, p. 67-70; Ion Folescu, Satele de pe Valea Pescenii, Contribu�ii istorice, Bucure�ti,1997, p. 26-27 �i 30. 7Mihai Bl�jan, C. Panait,Topoare ciocan de minerit descoperite în Oltenia, Pangeea, vol. 7, Alba Iulia,2007,p.12-14. 8D. Berciu, Buridava Dacic�, Bucure�ti, 1981, p.14. 9E. Com�a Date despre uneltele de piatr� �lefuit� din epoca neolitic� �i din epoca bronzului de pe teritoriul României (Istoricul problemei, tipuri-func�ionalitate), SCIV, 2, 23, 1972, p. 253. 10Emil Moscalu Un tip de ciocan de piatr� pentru minerit, SCIVA, 1, 23, 1981, p. 141-144, fig. 1/1, 3. 11D. Berciu, Materiale, 1, 1953, pl. XII/1 - 4; Idem, Dacia, N. S, 5, 1961. p. 130, fig. 2/4; E. Com�a, SCIV, 23, 1974, 2, p. 256, fig. 8. 12V. Dumitrescu, Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 88 �i urm., p. 95, fig. 3/3. 13Idem, Apulum, 7, 1968, 1, p. 48 �i urm. 14R. �i E. Vulpe, Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 322, fig. 101/22. 15D. V. Rosetti, Civiliza�ia de tip Tei, Bucure�ti,1936, pl. XIV/86.


42

E. Moscalu16, stabile�te dou� tipuri de topoare-ciocan: tipul I, cu o singur� ��n�uire în care încadreaz� toate ciocanele din culturile Cucuteni, Glina, Verbicioara, Tei, Monteoru, acest tip fiind cunoscut �i în Bulgaria, Fran�a, Asia Mic�, Mesopotamia, India etc. Tipul II, cu dou� ��n�uiri, pentru asamblarea cozii, se întâlne�te numai în aria nord-pontic�, fiind specific Asiei Centrale.

Descoperirea a numeroase ciocane de tip baros pe teritoriul jude�ului Vâlcea, argumenteaz� practicarea mineritului în nord-estul Olteniei înc� din neoliticul final.

Summary

The archeological collection of the museum stores two axes - sledgehammer type, small sized (inv. 41 / 1 and 41 / 2) and a massive piece (inv. 41 / 3). The tools consist of the arm - hammer at the top, the arm - edge at the opposite end and a ditch to catch the tail, up to the edge. Painstakingly polished (two copies) or roughly chipped (one piece), the body of the mining hammers have traces of sharps, on the lateral sides and along the edge, produced during strong impact against solid objects. This type of tool is used in mining, in crushing the copper ore, in crushing the salt rocks and in other household works.

În general, the axes - mining hammer date back from the late Neolithic till the Bronze Age and show mining practice in the North-Eastern part of Oltenia since prehistoric times.

Abrevieri bibliografice AO = Arhivele Olteniei, Craiova, I (1920), XVIII, (1939) Buridava = Buridava, Studii �i materiale, Râmnicu Vâlcea,I (1972). MCA = Materiale �i Cercet�ri Arheologice, Bucure�ti,I (1953) Pangeea = Pangeea, Alba Iulia,I(2000). SCIV = Studii �i cercet�ri de istorie veche, Bucure�ti,I (1950) - XXIV

(1973).

Fig.1. Topor-ciocan de tip baros: a) – vedere lateral�; b)- vedere dorsal�.

16E. Moscalu, Idem, p. 143.


43

Fig.2. Topor-ciocan de tip baros: a) - vedere lateral�; b) - vedere dorsal�; A-B- sec�iune transversal�.

Fig.3. Topor-ciocan masiv de tip baros: a) - vedere lateral�; b) - vedere dorsal�.


44

Considera�ii asupra utilajului litic descoperit în a�ezarea din Bronzul Final de la Radovanu, jude�ul C�l�ra�i

Lauren�iu Mecu [email protected]

Localitatea Radovanu este situat� pe malul drept al Arge�ului, la 15 km NV de

municipiul Olteni�a. �antierul arheologic, situat în punctul „Gorgana a doua” sau „Gherg�l�u”, cum îi spun localnicii, se înal�� cu 35 m deasupra nivelului luncii Arge�ului �i este caracterizat de pante greu accesibile ce d�deau un plus de securitate comunit��ilor ce î�i amplasau aici a�ez�rile.

Investiga�iile de la Radovanu-Gorgana a doua au intrat în literatura de specialitate odat� cu publicarea rezultatelor cercet�rilor întreprinse pân� în 19851.

Dup� cum se cunoa�te, aici a fost identificat� o a�ezare, posibil înt�rit� cu �an� �i val, din Bronzul Târziu, mai exact, din Bronzul Final2, cunoscut� ast�zi sub denumirea de cultura Radovanu. Între materialele arheologice recuperate, o mic� parte o reprezint� piesele litice. Procentajul lor în ansamblul materialelor descoperite cu greu se apropie de 1%. Aceast� constatare este valabil� �i pentru noile investiga�ii, reluate începând cu anul 20043.

Pân� în prezent au fost identificate 33 de piese de silex, dintre care unele între resturile unor locuin�e, în gropi menajere �i în exteriorul complexelor4. Pe lâng� artefactele din piatr� cioplit�, au fost g�site �i altele de piatr� �lefuit� (topoare-ciocan, mai multe m�ciuci sferice etc.)5, care nu fac obiectul prezentei interven�ii.

Repartizarea, în func�ie de locul �i perioada de descoperire, se prezint� dup� cum urmeaz�:

1. între anii 1971-1985: sec�iunea I – 11 piese, sec�iunea II – 2 piese, sec�iunea IV – 3 piese, sec�iunea VI – 1 piese, sec�iunea VIII – 1 pies�;

2. în anii 2004-2005: sec�iunea XXII – 2 piese, sec�iunea XXIII – 4 piese, sec�iunea XXV – 3 piese;

3. passim: 6 piese. În general, stratul culturii Radovanu are o grosime de 0,60 m, dar acolo unde

au existat complexe, mai ales gropi, ea cre�te considerabil. De aceea, piesele litice au fost descoperite la adâncimi cuprinse între 0,50 �i 1,70 m.

Un num�r de 12 piese, toate lame, au fost realizate dintr-o materie prim� de culoare bej, cu nuan�e de închis �i deschis, ce prezint� impurit��i în structura sa.

Dintr-un silex de culoare brun ro�cat au fost realizate 2 piese, o a�chie �i o lam�, iar restul de 19 piese (toate lame) au nuan�e de maroniu deschis pân� la maroniu închis.

Cu excep�ia unei a�chii, toate celelalte piese sunt lame retu�ate sau neretu�ate.

1 S. Morintz �i D. �erb�nescu, Rezultatele cercet�rilor de la Radovanu, punctul „Gorgana a doua” (jud. C�l�ra�i). 1. A�ezarea din epoca bronzului. 2. A�ezarea geto-dacic�, Thraco-Dacica, VI, 1-2, 1985, pp. 5-30. 2 S. Morintz, 1. A�ezarea din epoca bronzului, în S. Morintz �i D. �erb�nescu, op. cit, p.7 �i urm. 3 Utilajul litic din campaniile arheologice anterioare anului 1985 ne-a fost încredin�at spre analiz� de dr. Done �erb�nescu, iar cel din perioada 2004-2005 de c�tre acela�i �i dr. Cristian Schuster. Ambilor le mul�umesc �i pe aceast� cale pentru gestul lor. 4 S. Morintz, loc. cit., p. 16. 5 Ibidem, p. 16 �i fig. 15/5-6


45

Cercet�rile nu au dus la descoperirea unor de�euri de debitaj sau a unor a�chii rezultate în urma prelucr�rii, ceea ce ar putea însemna c� utilajul litic nu era ob�inut în a�ezarea de la Radovanu, ci pe un alt sit de unde erau „importate”.

Una dintre lame prezint� pe cap�tul ei un gratoar, are lungimea de 8 cm, l��imea proximal� de 4,2 cm, l��imea mezial� de 3,7 cm, l��imea distal� de 2,5 cm �i grosimea de 1 cm. Frontul de gratoar de tip ungniform prezint� retu�e directe, abrupte, lamelare. Lamele retu�ate, în num�r de 15, au lungimi cuprinse între 13,8 �i 5 cm �i l��imi meziale ce variaz� de la 4,5 pân� la 2,5 cm.

Dintre aceste lame 6 sunt fragmente proximale, 5 fragmente meziale �i 4 distale.

În ceea ce prive�te retu�ele aplicate acestor piese, putem vorbi de retu�e directe în cazul a 7 lame, de retu�e inverse pentru 2 lame �i de retu�e bifaciale pentru un num�r de 6 lame.

Retu�ele continui caracterizeaz� 11 piese, în vreme ce restul de lame retu�ate au aplicate retu�e discontinui.

Lama care are pe cap�tul ei gratoarul descris mai sus prezint� pe latura dreapt� retu�e directe, continui, abrupte �i solzoase, pentru ca pe latura stâng� retu�ele s� fie discontinui, abrupte �i solzoase.

O alt� lam� retu�at�, cu lungime de 13,5 cm, are aplicate retu�e directe, stângi, continui, abrupte, lamelare.

Lama cea mai mare (13,8 cm) are profil curbat �i prezint� retu�e inverse, drepte, continui, oblice, marginale, lamelare. Lamele neretu�ate au lungimi cuprinse între 13,2 cm �i 5,4 cm. Din totalul de 17 lame neretu�ate una este un fragment mezial, 2 sunt fragmente distale, restul de 14 fiind fragmente proximale. Pe fragmentele proximale se poate observa bulbul, proeminent în general, talonul în mare parte neted, dar nu lipsesc �i alte tipuri cum ar fi în p�l�rie de jandarm, fa�etat sau în arip� de pas�re.

Analiza bulbului �i a talonului ne permite s� afirm�m c� pentru desprinderea acestor lame s-a folosit un percutor dur, percu�ia fiind direct�.

Pe suprafa�a superioar� a tuturor celor 33 de lame se pot observa negativele desprinderilor anterioare despre care putem afirma c� sunt predeterminate �i, în general, subparalele (70%). Prezen�a acestor negative indic� faptul c� lamele apar�in unei etape avansate a procesului de debitaj, ceea ce înseamn� c�, cel pu�in teoretic, exist� �i alte produse de debitaj care sunt absente, fapt care înt�re�te afirma�ia f�cut� la începutul acestei analize, c� piesele erau realizate într-o alt� loca�ie (probabil un atelier specializat în prelucrarea materiei prime).

Prezen�a unui num�r mare de lame neretu�ate (17) ne îndeamn� s� credem c� membrii comunit��ii le stocau pentru a le retu�a mai târziu sau pentru a le folosi ca moned� de schimb în rela�iile cu alte comunit��i.

Pe dou� dintre lamele retu�ate (fragmente meziale) se poate observa foarte bine lustrul datorat utiliz�rii lor la t�iatul cerealelor, a c�ror cultivare trebuie s� fi reprezentat un segment important în economia a�ez�rii.

Analiza de fa�� a materialului litic g�sit la Radovanu-Gorgana a doua este prima de acest gen pentru cultura Radovanu din Bronzul Final din Muntenia. Pieselor litice din epoca bronzului de pe teritoriul României, cu pu�ine excep�ii, nu li s-a acordat o aten�ie special�. Afirma�iile referitoare la acestea au fost sumare, având caracter general.


46

Mai detaliate sunt analizele �i concluziile privind utilajul litic dintre Carpa�ii Meridionali �i Dun�re ale lui Alexandru P�unescu6; numai c� acestea reflect� descoperirile de pân� în anii '70 ai secolului trecut: culturile Coslogeni, Tei, Verbicioara, Monteoru.

C. Schuster a scris despre piesele din piatr� cioplit� din aria culturii Glina7; V. Leahu8 �i C. Schuster �i T. Popa9 despre cultura Tei, iar G. Cr�ciunescu despre cultura Verbicioara10. Asupra pieselor descrise nu s-au efectuat, din p�cate, analize de specialitate.

Résumé

Des considérations sur l’outillage lithic decouvré dans l’établissement du Bronze Final à Radovanu, département de C�l�ra�i

La village de Radovanu est située sur la bord droit de la rivière Arge�, à 15

Km NV de la ville d’Olteni�a. Ici a été identifié un établissement du Bronze Final, appartenant à la culture de Radovanu.

Après les recherches, on a été identifiés 33 pièces de silex, les unes de l’intérieur des établissements et les autres dans les fossés ménagères où à l’extérieur des complexes.

Les pièces ont été découvertes aux profondeurs de 0,50 jusqu’à 1,70m. La plupart de pièces, qui a été exécute dans un silex de couleur brun ou

beige, sont représenté de lame retouchée ou non retouchée. La présence d’une grand nombre de lame non retouchée on peut indiquer qu’ils été stocker pour être taillé après ou pour les échanges avec d’autre communautés.

6 A. P�unescu, Evolu�ia uneltelor �i armelor de piatr� cioplit� descoperite pe teritoriul României, Bucure�ti, 1970. 7 C. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Arge�ului �i Ialomi�ei Superioare, Bibliotheca Thracologica XX, Bucure�ti, 1997, p. 50-51; Idem, Despre obiectele litice descoperite în aria culturii Glina, Drobeta 8, 1998, p. 11-24; Idem, De la epoca pietrei la prima vârst� a fierului, în M. Negru, C. Schuster, D. Moise, Militari-Câmpul Boja. Un sit arheologic pe teritoriul Bucure�tilor, Bucure�ti, 2000, p. 21. 8 V. Leahu, Cultura Tei. Grupul cultural Fundenii Doamnei. Probleme ale epocii bronzului în Muntenia, Bibliotheca Thracologica XXXVIII, Bucure�ti, 2003, pp. 72-73. 9 C. Schuster, T. Popa, Mogo�e�ti. Studiu monografic, Bibliotheca Giurgiuvensis I, Giurgiu, 2000, pp. 56-57. 10 G. Cr�ciunescu, Cultura Verbicioara în jum�tatea vestic� a Olteniei, Bibliotheca Thracologica XLI, Craiova.


47

O încercare de repertoriere a a�ez�rilor fortificate din prima vârst� a fierului din spa�iul intracarpatic �i Banat

Ion Tu�ulescu

[email protected] Prima epoc� a fierului (epoca hallstattian�) reprezint� o etap� important� în

evolu�ia istoric� a spa�iului românesc, numele acestei perioade (vârste) provenind de la o necropol� din localitatea Hallstatt (Austria de Sus) unde au fost descoperite 1270 de morminte1.

Caracterizând-o, constat�m o epoc� f�râmi�at� de frecvente conflicte �i ciocniri între diferite comunit��i, scopul fiind de a ob�ine pr�zi sau de a-�i m�rii teritoriul. Un alt rol important la apari�ia acestor conflicte ar fii rezultatul unor mi�c�ri de popula�ie.

Nesiguran�a acestei perioade este demonstrat� de num�rul mare al a�ez�rilor fortificate aferente acesteia. În literatura de specialitate pentru întregul spa�iu al Transilvaniei (prin care se în�elege �i Cri�ana �i Maramure�ul) sunt men�ionate 29 de a�ez�ri fortificate.

Consultând vechile cercet�ri �i corelându-le cu cele mai noi, semnal�m existen�a unui num�r de 61 de a�ez�ri fortificate aferente zonei Banatului �i spa�iului intracarpatic.

A�ez�rile fortificate hallstattiene au o evolu�ie îndelungat�, reprezentând centre tribale, religioase �i economice ale comunit��ilor umane. Amplasarea �i m�rimea sitemelor defensive deriv� în func�ie de configura�ia terenului, dar �i de m�rimea comunit��ilor. Ele sunt situate pe locuri înalte, deoarece altitudinea oferea o anumit� protec�ie. Unele sunt amplasate pe în�l�imi izolate, iar altele sunt pozi�ionate în punctul de ramifica�ie a unor dealuri sau pe boturi de deal.

În general, fortifica�iile hallstattiene sunt situate la o altitudine cuprins� între 300 �i 550 m2, excep�ia de la regul� o reprezint� cele din zona montan�, care sunt amplasate la o în�l�ime mai mare.

Pentru a creiona imaginea precizat� anterior, prezent�m câteva fortifica�ii al�turi de altitudinea la care au fost amplasate:

- Dej (jud. Cluj) = 310 m; - Voivodeni (jud. Mure�) = 380 m; - Teleac (jud. Alba) = 382 m; - Media� (jud. Sibiu) = 432 m; - Huedin (jud. Cluj) = 535 m; - Some�ul Rece (jud. Cluj) = 650 m; - Ciceu-Corabia (jud. Bistri�a-N�s�ud) = 758 m; - Tu�nad (jud. Harghita) = 1083 m, a�ezarea situat� la cea mai mare

altitudine din �ar�.3 Majoritatea prezint� pe trei p�r�i pante abrupte, leg�tura principal� cu

exteriorul realizându-se printr-o singur� latur�, unde era construit� �i fortifica�ia.

1 Roz 1995, p. 79. 2 Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991, p. 19. 3 Vasiliev 1995a, p. 155.


48

Dup� opinia unor cercet�tori, hallstattieni evit� de-a amplasa fortifica�iile în zonele de step�4 (zonele de �es); excep�ia de la regul� o reprezint� a�ezarea fortificat� de Sântana (jud. Arad), aceasta fiind situat� în Câmpia de Vest.

Men�ion�m c�, fortifica�iile apar în imediata apropiere a unui râu sau la confluen�a unor cursuri de ap�, dar �i la ad�postul unui deal mai mare (unde exist� posibilitatea, pentru c� oferea o anumit� protec�ie împotriva vânturilor).

V�ile acestor râuri reprezentau c�i de acces c�tre a�ezare, dar �i c�tre teritoriul aferent lor, iar pozi�ionarea fortifica�iei în punctele precizate, demonstreaz� rolul militar �i strategic.

Din punct de vedere al dimensiunilor le putem grupa în trei categorii: - a�ez�ri fortificate de mari dimensiuni, locuite permanent (un timp mai

îndelungat), sunt considerate centre tribale sau uniuni de triburi. Ex. Sântana, Teleac, Ciceu-Corabia etc.

- a�ez�ri fortificate de dimensiuni mijloci; cet��i de refugiu. Fortifica�iile sunt ref�cute de-alungul a dou� sau trei faze, iar caracterul nepermanent al a�ez�rii (sezoniere) este demonstrat de dimensiunile reduse ale stratului de cultur�. Acest tip de a�ez�ri sunt locuite doar în caz de pericol de comunit��ile din apropierea fortifica�iei.

Ex, Dej,Voivodeni, Bozna etc . - a�ez�ri fortficate de dimensuni reduse (ex.: �ona (Alba)- 0,30 ha, Frumu�eni

(Arad)- 0,10 ha, P�ticel (Bra�ov)- 0,60 ha). Dup� teoria lui V. Vasiliev5 acestea ar reprezenta centrele sau sediile unor mici conduc�tori sau vârfuri aristocratice. Din lipsa de cercet�ri ample efectuate în aceste zone, consider�m apartenen�a lor unor mici comunit��i, sublinind rolul strategic (probabil puncte de observa�ie).

M�rimea a�ez�rilor fortificate reprezint� pe lâng� func�ia politic�, religioas� �i economic�, diferen�ele dintre comunit��i (triburi sau uniuni de triburi). Între�inerea unor asemenea sisteme defensive, necesita un mare efort din partea comunit��ilor, dar �i totodat� existen�a unor centre tribale puternice care puteau coordona efortul.

Azi în general este acceptat� teoria potrivit c�reia, a�ez�rile fortificate hallstattiene sunt p�r�site în urma unui impact puternic (extern) prin sosirea sci�ilor.6 O opinie ce ne apar�ine, cu privire la p�r�sirea acestor fortifica�ii, ar fi dispari�ia puternicilor centrelor politice sau diminuarea puterii acestora, astfel încât c�peteniile (�efii de trib) nu mai coordonau comunit��ile la între�inerea puternicelor fortifica�iilor.

Concluzionând, observ�m c� a�ez�rile fortificate hallstattiene sunt mai mari fa�� de cele anterioare, plasate în imediata apropiere a terenurilor fertile, fapt ce le diferen�iaz� de majoritatea celor din perioada Latène.

În lipsa unor cercet�ri de amploare care s� ne prezinte planul acestor a�ez�ri, consider�m un demers necesar intensificarea cercet�rilor în siturile fortifica�iilor �i publicarea unui num�r mai mare de informa�ii. O alt� sugestie ar fii studierea rela�iei func�ionale între sta�iunea-re�edin�� i teritoriul înconjur�tor unde se g�seau de obicei mici a�ez�ri.7

4 XXX 2001, p. 329. 5 Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991,p. 20. 6 Vasiliev 1980. 7 XXX 2001, 330


49

A.

1. Apa�a (comun�, jude�ul Bra�ov). În stânga drumului actual care leag� localit��ile Apa�a de M�ieru�, exist�

dou� terase delimitate de pârâuri. Cea mai joas� se afl� lâng� drum, fiind „ap�rat�” de un �an� de 2 m l��ime �i cu o adâncime de 50-70 cm. În urma cercet�rilor de teren din anul 1979, Fl. Costea atribuie �an�ul primei epoci a fierului, men�ionând existen�a unei fortifica�ii. Bibliografie: Costea 2004, pp. 61-62.

B.

2. Beia (comun�, jude�ul Bra�ov). Pe teritoriul acestei localit��i este semnalat� o fortifica�ie hallstattian� de c�tre K. Horedt. Fortifica�ia este încadrat� cronologic pentru hallstattul timpuriu de c�tre cercet�toarea A. Ardeu. Bibliografie: Ardeu 1995-1996, p. 195; Costea 2004, p. 62

3. Bernadea (comuna Behnea, jude�ul Mure�). În cadrul localit��ii respective este men�ionat� o a�ezare fortificat� cu mai multe niveluri de locuire. Prima epoc� a fierului este bine reprezentat� printr-un nivel apar�inând culturii Basarabi. Nu cunoa�tem dac� sistemul defensiv era utilizat în perioada supus� studiului nostru. Bibliografie: Laz�r 1995, p. 54. 4. Berzovia (comun�, jude�ul Cara�-Severin). A�ezarea este amplasat� în punctul P�truieni sau P�truene, sistemul defensiv fiind constituit din �an� �i val. Fortifica�ia ad�poste�te o suprafa�� de 150/100 m. Bibliografie: Luca 2004a, p. 33; Luca 2006b, p. 37. 5. Bita (sat Reci, jude�ul Covasna). La sud de sat se afl� un imens val numit de localnici „Homarca” sau „Honarka”. În urma unor cercet�ri efectuate pe val, s-a descoperit urme de arsur�, provenite de la substruc�ia palisadei. Autorul încadreaz� valul orizontului hallstattian, dar nu prezint� informa�ii despre materialul ceramic descoperit în apropierea acestuia. Bibliografie: Cavruc-colab. 1998, p. 122. 6. Bobâlna (comun�, jude�ul Cluj). A�ezarea se afl� amplasat� pe colina cu acela�i nume (dealul mai este cunoscut sub numele de Babdii) la altitudinea de 695 m. În lipsa unor cercet�ri de amploare, nu cunoa�tem sistemul de fortifica�ie, dar pe baza materialelor ceramice este datat� pentru perioada hallstattului timpuriu. Bibliografie: Cri�an-colab. 1992, p. 55; Vasiliev 1995, p.19; Ardeu 1995-1996, p.196. 7. Boc�a Român� (ora�ul Boc�a, jude�ul Cara�-Severin).

În punctul „Dealul Mare” situat în dreapta drumului ce duce spre Ramna sunt prezente urmale unei fortifica�ii cu val �i �an� (Clean�u lui Variu). Tot aici, au fost descoperite opt morminte hallstattiene de incinera�ie considerate contemporane cu fortifica�ia. Bibliografie: Gum� 1993, p. 285; Luca 2006b, p. 43. 8. Bodoc (comun�, jude�ul Covasna). Se afl� amplasat� pe un platou numit „Vârful Comorii” la o altitudine de 100 m, pe partea stâng� a Oltului. Este men�ionat� înc� din anul 1950 de c�tre K. Horedt. Sistemul defensiv are urm�toarele elemente:

- o fortifica�ie tripl� în zona de NV-SE �i un singur val pe restul platoului;


50

- valul prezint� un zid sec de piatr� �i resturi calcinate de la palisad�; Stratul sub�ire de cultur�, ne relev�, utilizarea ca cetate de refugiu.

Bibliografie: Ardeu 1995-1996, p. 196; Vasiliev 1995a, p. 149. 9. Boro�neul Mare (comun�, jude�ul Covasna). Pe în�l�ime „Vârful Cet��ii” se afl� o a�ezare cu �an� �i val de p�mânt datat� în hallstatt, dar din p�cate necercetat�. Bibliografie: Cavruc-colab 1998, p. 52. 10. Bozna (comuna Agrij, jude�ul S�laj). A�ezarea se g�se�te pe dealul (colina) cu numele de „Vrani�a Boznei”, situat� la 1,5 km vest de satul Bozna. Zonele accesibile (N �i NE) sunt perv�zute cu sistem defensiv. În urma cercet�rilor întreprinse în interiorul fortifica�iei au descoperit trei locuin�e de suprafa�� de form� oval�. S�p�turile relev� rolul de cetate de refugiu, rol subliniat de stratul mic de cultur�. Bibliografie: Ardeu 1995-1996, p. 196; Vasiliev 1995a, pp. 61-68.

11. Bra�ov (ora�, jude�ul Bra�ov) Pe „P�ticel”, între vârfurile Tâmpa �i Gori�a sunt dou� platouri de mici dimensiuni (împreun� au circa 1 ha), cu forme ovale �i p�r�i abrupte (V �i N). Între cele dou� platouri, dar �i fa�� de coama dealului apar �an�uri de dimensiuni reduse. Fortifica�ia este men�ionat� ca cetate de refugiu sau sediul unei mici c�petenii de trib. Bibliografie: Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991, p. 20; Ardeu 1995-1996, p. 197; Costea 2004, p. 63.

C.

12. Cernatu (comun�, jude�ul Covasna). A�ezarea este amplasat� în punctul „Vârful Ascu�it”. Sistemul defensiv este amplasat în p�r�ile accesibile (E �i V) fiind format din val, �an� �i palisad�. În urma cercet�rilor arheologice s-a descoperit un singur nivel hallstattian, c�ruia îi apar�in �ase bordeie de form� circular� �i dreptunghiular�. Bibliografie: Szekely 1966, p. 17-28; Ardeu 1995-1996, pp. 197-198; Crivac-colab. 1998, p. 72.

13. Ciceu-Corabia (comuna Petru Rare�, jude�ul Bistri�a-N�s�ud). La NE de sat, la circa 1 km, pe un promotoriu întins numit „M�gura” se afl� o

fortifica�ie încadrat� în perioada supus� studiului nostru. Accesul în a�ezare este posibil pe latura nord-vestic� numit� „Coada M�gurii” barat printr-un val de p�mânt. În urma cercet�riilor s-a descoperit existen�a a dou� faze de construc�ie a sistemului defensiv

- în prima faz� fortifica�ia a fost format� dintr-un val parapet; - în a doua faz� se renun�� la valul parapet, construindu-se un imens val de

p�mânt pentru a-i acorda o consisten�� mantalei valului �i pentru a stopa alunec�rile de teren pe partea exterioar�, la baza valului au fost amplasa�i oblic, bolovani masivi.

Investiga�iile arheologice au dus la descoperirea dou� locuin�e de suprafa�� fiecare având vatr� interioar�. Suprafa�a a�ez�rii este de aproximativ 30 ha. Bibliografie: Vasiliev-Gaiu 1980, pp. 31-65; Cri�an 1982, p. 227; Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991, p. 10; Vasiliev 1995a, pp. 89-102; Ardeu 1995-1996, p. 198; Luca 2006a, p. 96. 14. Cobor (sat, jude�ul Bra�ov) Între satele Cobor �i Jibert, în stânga drumului (Drumul Dacilor dup� sa�i), se afl� urmele unei fortifica�ii format� din val de p�mânt cu în�l�imea de 3 m �i l��imea de 5 m la baz�. Sistemul defensiv în form� de arc de cerc are o suprafa�� de 3 ha,


51

autorul subliniind existen�a unui �an� în fa�a valului care ulterior a fost umplut de alunec�rile de p�mânt. Bibliografie: Costea 2004, p. 66. 15. Corne�ti (comuna Or�i�oara, jude�ul Timi�). A�ezarea este amplasat� pe Dealul Cornet, numit� de localnici „Iarc”. Fortifica�ia ad�poste�te o suprafa�� de 67,5 ha fiind format� din mai multe valuri. Cele mai bune analogii pentru tehnica valurilor de p�mânt de la Corne�ti le g�sim la a�ezarea fortificat� de la Sântana, considerat� contemporan�. Ca �i a�ezarea de la Sântana, cea de aici a fost considerat� o bun� perioad� de timp ringavar. Bibliografie: Radu 1972, pp. 35-38; Gum� 1993, p. 287; Luca 2006a, p. 96; Rusu-colab. 1996, pp. 15-16.

16. Covasna (ora�, jude�ul Covasna). Fortifica�ia se afl� la est de ora� spre Voine�ti în punctul „Dealul Zânelor” sau „Cetatea Zânelor”. A�ezarea este amplasat� pe patru terase, fiecare având în partea accesibil� sistem defensiv. Celelalte p�r�i sunt ap�rate natural prin pante abrupte. În urma cercet�rilor s-a descoperit o locuire intens� în prima epoc� a fierului, fortifica�iile fiind ref�cute în perioada dacic�. Bibliografie: Cavruc-colab. 1998, p. 77. 17. Cucui� (comuna Beriu, jude�ul Hunedoara). Sistemul defensiv este situat la est de sat în punctul „Golu” sau „Dealul Golu”. Aici se afl� �i o fortifica�ie dacic� al�turi de cea hallstattian�. Bibliografie: Luca 2005, p.59. 18. Cuvin (comuna Ghioroc, jude�ul Arad). A�ezarea fortificat� se afl� în punctul numit „ Râtul cu R�chit�”, în hotarul „Cetate”. Nu cunoa�tem informa�ii cu referire la sistemul defensiv, dar din ar�tur� au fost adunate fragmente ceramice hallstattiene, dacice �i romane. Cercet�torii nu încadreaz� cronologic fortifica�ia, dar apari�ia ceramicii hallstattiene la suprafa�� ne permite, s� presupunem c� aceasta a fost ridicat� de primii �i folosit� ulterior de celelalte comunit��i. Bibliografie: Barbu-colab. 1999, p.50.

D.

19. Daia (comuna Apold, jude�ul Mure�). În valea lateral� a Târnavei Mari, între Albe�ti �i Daia, pe un deal abrupt, în punctul „Cet��uia” exist� urmele unei fortifica�ii de form� oval�. A�ezarea are lungimea de 120-135 m �i l��imea cuprins� între 55-60 m. Pe baza unor cercet�ri de teren, a�ezarea este datat� în hallstattul timpuriu. Bibliografie: Ardeu 1995-1996, p. 200. 20. D�bâca (comun�, jude�ul Cluj). Pe teritoriul acestei localit��i exist� o fortifica�ie hallstattian� cu o suprafa�� de circa 15 ha, datat� în HaD. Bibliografie: XXX 1996, p. 29. 21. Dej (ora�, jude�ul Cluj). Fortifica�ia este a�ezat� pe „Dealul Florilor” („Dealul Rozelor”), situat în partea de N-E a ora�ului Dej. Partea accesibil� a a�ez�rii este latura de S-E, celelalte fiind ap�rate natural prin pante abrupte. În urma cercet�rilor pe partea accesibil� s-a descoperit un �an� �i urmele unui val de p�mânt. Investiga�iile arheologice au scos la iveal� dou� locuin�e de suprafa�� în interiorul fortifica�iei, iar în exteriorul acesteia o groap� de provizii �i o locuin�� de suprafa��. Stratul sub�ire de cultur� �i inventarul


52

s�rac al locuin�elor relev� faptul c� a�ezarea de la Dej avea rol de refugiu în caz de pericol. Bibliografie: Cri�an-colab. 1992, p. 179; Vasiliev 1995a, pp. 11-18; Ardeu 1995-1996, p. 201.

F.

22. Foeni (comum�, jude�ul Timi�). În punctul „Cimitirul Ortodox” exist� o fortifica�ie hallstattian�, format� din val �i �an�, pozi�ionat� în extremitatea vestic� a platoului. Bibliografie: M�rghitan 1980, p. 76; Luca 2006b, p. 111. 23. Frumu�eni (comuna Fântânele, jude�ul Arad) A�ezare fortificat� de mici dimensiuni, amplasat� în punctul „Dealul Caprei” sau „Cocoa�a Caprei”. Cercet�rile au subliniat existen�a a mai multor nivele de locuire (bronz, hallstatt, sec. III-IV, d. H.). Diametrul a�ez�rii este de 45/65 m. Bibliografie: Gum� 1993, p. 289; Luca 2006b, p. 114.

H.

24. Herneacova (ora�ul Reca�, jude�ul Timi�). Fortifica�ia se afl� la 3 km N-NV de localitate în punctul „Cetate”sau „Cetatea Turceasc�”, lâng� pârâul Bencec. S�p�turile au relevat c� a�ezarea de�ine o fortifica�ie complex� format� din trei �an�uri �i dou� valuri de p�mânt. Bibliografie: Gum� 1993, p. 290; Cedic�-Medele� 2002, pp. 85-86; Luca 2006b, p. 133. 25. Huedin (ora�, jude�ul Cluj). La nord vest de ora�, în punctul „Cetatea de P�mânt” sau „Prolic”, se afl� o fortifica�ie hallstattian� de form� elipsoidal� la o altitudine de 533 m. Sistemul defensiv este compus din dou� �an�uri �i valuri de p�mânt, dublate de palisad�. Cercet�rile arheologice conduse de St. Ferenezi în anii 1960 �i 1962, dar �i de St Coci� în 1989 au precizat existen�a unui strat mic de cultur�. Suprafa�a mic� de 13 ha �i stratul mic de cultur� ne indic� rolul de refugiu al a�ez�rii. Bibliografie: Cri�an-colab. 1992, p. 233; Vasiliev 1995a, p. 19; Ardeu 1995-1996, p. 204. 26. Hunedoara (municipiu, jude�ul Hunedoara). În punctul „Dealul Sânpetru” exist� urmele unei fortifica�ii de p�mânt alungit�. Datarea acestei fortifica�ii este foarte dificil�. Un agument care ne vine în sprijin pentru datarea acesteia în perioada supus� studiului nostru sunt numeroasele materiale ce apar�in culturii Witenberg �i din prima vârst� a fierului. De�i exist� fragmente ceramice apar�inând epocii dacice �i romane, înclin�m s� presupunem c� aceast� fortifica�ie apar�ine perioadei târzii a epocii bronzului �i primei vârste a fierului. Bibliografie: Luca 2005, p.87.

L.

27. Laslea (comun�, jude�ul Sibiu) A�ezarea fortificat� se afl� în punctul „La Brazi”, punct ce se situeaz� la extremitatea nordic� a p��unii comunal. A fost descoperit� înc� din anul 1958, dar cercet�ri arheologice au fost întreprinse între anii 1994-1998. S�p�turile au relevat existen�a a dou� valuri mari �i �an� între ele pe latura sudic� a a�ez�rii. Sistemul


53

defensiv de pe latura accesibil� prezint� o lungime de 160 m având o l��imea cuprins� între 15-20 m. Bibliografie: Luca-colab. 2003, p. 121. 28. Lipova (ora�, jude�ul Arad) Pe teritoriul acestui ora� se afl� o fortifica�ie hallstattian� cu val �i �an� de p�mânt în punctul „Coasta Rea”. Bibliografie: Gum� 1993, p. 291; Barbu-colab 1999, p. 98; Luca 2006b, p.158

29. Liubcova (comuna Berzasca, jude�ul Cara�-Severin). În punctul „Senca Luibcovei” exist� o a�ezare fortificat� cu mai multe niveluri de locuire (bronz, Hallstatt, dacic). Cercet�rile au relevat existen�a unui val dacic, prezentând în interiorul acestuia urme hallstattiene. În lipsa unor cercet�ri de amploare presupunem c� fortifica�ia a fost ridicat� de comunit��ile hallsatattiene �i ref�cut� de daci. Situa�ia este similar� celei de la Tili�ca (jud. Sibiu). Bibliografie: Luca 2004, p. 23. 30. Luna de Sus (comuna Flore�ti, jude�ul Cluj). Fortifica�ia hallsatattian� se afl� în punctul „Cetatea lui Darius”. Bibliografie: Cri�an-colab. 1992, p. 258

M.

31. Media� (ora�, jude�ul Sibiu). La marginea de nord a ora�ului în punctul „Pe Cetate” se afl� o important� a�ezare fortificat� hallstattian�. În urma sondajelor din 1958 s-a descoperit c�, în partea vestic� a dealului a existat o fortifica�ie format� din �an� �i val de p�mânt. Rezultatele ob�inute la aceea perioad� au fost inedite pentru studierea primei epocii a fierului. În apropierea sistemului defensiv se afl� o a�ezare deschis� cu trei niveluri de locuire,de unde comunitatea uman� se refugia în caz de pericol. Bibliografie: Nestor-Zaharia 1961, pp. 171-178; Bl�jan-Stoicovici-Georceanu 1979, pp. 35-45; XXX 1996, p. 156; Vasiliev 1995a, p. 155; Ardeu 1995-1996, p. 207; Luca-colab. 2003, p. 121. 32. Mihai Viteazu (sat, jude�ul Cluj). Fortifica�ia se afl� situat� la NV de sat pe colina care poart� numele de „Cetatea Fetei”. Se afl� pozi�ionat� în apropierea râului Arie� �i are o suprafa�� de circa 3,5 ha. Din p�cate nu cunoa�tem informa�ii cu referire la sistemul defensiv, dar �i a spa�iului cuprins în interiorul fortifica�iei, datorit� lipsei totale a cercet�rilor. Bibliografie: Vasiliev 1995a, p. 19. 33. Munar (comuna Secusigiu, jude�ul Arad). La nord de drumul care leag� Munar de Sânpetru German în punctul „Dealul Lupului �i Vii” se afl� o a�ezare trapezoidal� de p�mânt al c�rei sistem defensiv este format din �an� �i val de p�mânt. P�trunderea în a�ezarea fortificat� se face dinspre nord. Bibliografie: Gum� 1993, p. 293; Barbu-colab 1999, pp. 67-68; Luca 2006b, p. 177.

N.

34. Neudorf (comuna Z�brani, jude�ul Arad). Fortifica�ia este amplasat� în punctul „Pârâul Ro�ia”, la 1,5 km vest de sat pe un platou înalt, în apropierea unei surse de ap� (Pârâul Ro�ia). A�ezarea este atribuit� culturii Basarabi. Bibliografie: Gum� 1993, p. 293; Barbu-colab 1999, p. 69; Luca 2006b, p. 180.


54

O.

35. Or��tie (municipiu, jude�ul Hunedoara). În punctul „X9” accesul este barat de dou� �an�uri dublat cu valuri. Fortifica�ia este amplasat� pe un bot de deal, iar materialele descoperite sunt hallstattiene. Bibliografie: Luca 1997, p. 20; Luca 2005, p. 112.

P.

36. P�uli� (comun�, jude�ul Arad). Pe teritoriul acestei localit��i se afl� o a�ezare fortificat� cu mai multe niveluri de cultur�. Aceasta este amplasat� în punctul „Dealul B�trân” sau „Via lui Karossy” pe un platou înalt. Cercet�rile arheologice din anul 1960 au definitivat urm�toarele niveluri:

- sfâr�it de epoca bronzului; - hallstatt (cultura Basarabi); - dacic; - daco-roman.

Bibliografie: Barbu-colab 1999, p. 71. 37. Pe�tera (comuna S�la�u de Sus, jude�ul Hunedoara). La est de sat în punctul „Cetate” se afl� o a�ezare fortificat� cu val de p�mânt pe latura accesibil� (NV). Materialele descoperite în interiorul a�ez�rii apar�in epocii bronzului �i primei perioade a fierului. Bibliografie: Luca 2005, p. 119.

R.

38. Raco� (comun�, jude�ul Bra�ov). Pe teritoriul acestei localit��i au fost descoperite dou� fortifica�ii hallstattiene:

a) fortifica�ia hallstattian� din punctul „Durduia”, format� din dou� valuri �i �an�. Valul interior nu dep��e�te 120 m lungime iar ambele au forma unui arc de cerc �i inchid terasele. Aceast� a�ezare este mai mic� fa�� de cea de-a doua; cercet�torii sus�inând existen�a re�edin�ei unei c�petenii locale.

b) a�ezarea fortificat� din punctul „Dealul V�r�riei” este pozi�ionat� pe malul stâng al Oltului având o suprafa�� de 7 ha. Dealul este abrupt dinspre laturile E �i SE fiind ap�rat natural, iar în partea nordic� �i nord-vestic� apar dou� valuri de p�mânt �i �an�. Valul interior este mai mare având o lungime de 525 m, dublat pe o bun� parte (252 m) de un val exterior mai mic.

Bibliografie: Ardeu 1995-1996, p.211; Costea 2004, p. 78; Costea 2006, p. 155. 39. Remetea-Pog�nici (comuna Fârluig, jude�ul Cara�-Severin). A�ezarea fortificat� se afl� la nord-est de sat în punctul „Dealul P�scoani”, „P�scoani” sau „Cetate”. Dealul prezint� trei pante abrupte �i una sub forma unei �ei t�iat� cu �an� dublu �i val de p�mânt. Fortifica�ia a fost cercetat� de I. Stratan �i Al. Vulpe, materialele descoperie apar�inând culturii Basarabi (HaC) dar �i post Basarabi. Bibliografie: Stratan 1961, pp. 163-170; Gum� 1982, p. 70; Gum� 1993, p. 294; Luca 2004a, p. 117; Luca 2006b, p. 211. 40. Roade� (sat, jude�ul Bra�ov). Fortifica�ia hallstattian� se afl� amplasat� la nord de sat în punctul „Dealul Cet��ii”. Sistemul defensiv al a�ez�rii este format din dou� valuri �i �an� care în zilele noastre nu dep��e�te 1,50 m adâncime. Valurile de p�mânt nu dep��esc în�l�imea de 1,20m de la actualul nivel de c�lcare. Bibliografie: Costea 2004, p. 78.


55

S.

41. Satu Mare (comuna Br�de�ti, jude�ul Harghita). În valea pârâului Br�de�ti în punctul „Vârful Cet��ii” exist� o a�ezare fortificat� cu val armat de piatr� �i �an�. Cercet�rile arheologice au datat fortifica�ia pentru HaC, având rolul de cetate de refugiu pentru comunit��iile hallststtiene din apropiere. Bibliografie: Cavruc 2000, p. 81. 42. S�r��el (comuna S�rata, jude�ul Bistri�a-N�s�ud). A�ezarea este situat� la est de sat în punctul „Cetate” la confluen�a v�ilor Bistri�a, �ieului �i Budacului. Sistemul defensiv este alc�tuit din val cu blocuri de piatr� în manta �i �an�. În urma cercet�rilor arheologice s-au descoperit urmele de arsur� de la substruc�ia palisadei, iar fortifica�ia a fost datat� pentru perioada HaB2-HaC. Bibliografie: Vlassa-D�nil� 1961, pp. 341-348; Vasiliev 1995a, p. 155; Ardeu 1995-1996, p. 212. 43. S�r��eni (comuna Sovata, jude�ul Mure�). În punctul „Cetatea Ciombod” sau „Csombod” se afl� o fortifica�ie situat� la nord-vest de localitate. Sistemul defensiv este format din dou� valuri, dou� �an�uri �i palisad�. Bibliografie: Laz�r 1985-1992, p. 37; Laz�r 1995, p. 242; Ardeu 1995-1996, p. 212. 44. Sânpetru (comuna Sânt�m�ria-Orlea, jude�ul Hunedoara). Pe teritoriul acestui sat se afl� o a�ezare fortificat� situat� la est de râul Sibi�el în punctul Târnov. Fortifica�ia este format� din �an� �i val de p�mânt. Bibliografie: Tatu-colab. 1988-1991, p.100; Luca 2005, p.140. 45. Sântana (comun�, jude�ul Arad). A�ezarea se afl� la 4 km sud de comun� în punctul „Cetatea Veche” lâng� partea de hotar numit� „S�li�tioara”. Cetatea este de forma aproximativ oval�, cu diametrul de 1000/900 m. Numit� de localnici „Varb�” ea este vizibil� �i azi de la mare distan��. Fortifica�ia are incinta de peste 78 ha, fiind catalogat� de cercet�tori ca cea mai mare a�ezare fortificat� hallstattian� din sud-estul Europei �i una dintre cele mai mari din Europa. Sistemul defensiv prezint� dou� faze de construc�ie pentru val. Acesta are în�l�imea cuprins� între 4-6 m, iar l��imea sa la baz� dep��e�te 25 m. În fa�a valului apar dou� �an�uri de ap�rare late de 3,5 respectiv 10 m �i adânci de 3-4 m. Cu ocazia cercet�rii sistemului de fortifica�ie a fost descoperit� �i o locuin�� de suprafa��. Bibliografie: XXX 1996, p. 156; Roz 1995, p. 82; Rusu-colab. 1996, pp. 15-44; Luca 2006a, p. 96. 46. Some�ul Rece (comuna Gil�u, jude�ul Cluj). A�ezarea fortificat� este amplast� pe un promotoriu înalt, la confluen�a Some�ului Rece cu Some�ul Cald, în punctul „Cetate”. Pe trei laturi a�ezarea este ap�rat� natural prin pante abrupte iar în partea accesibil�, zona este barat� de un sistem defensiv. Acesta este format din dou� valuri �i dou� �an�uri. Valul mare este în interior „�an�ul Mare”, are o lungime de 144 m iar l��imea la baza sa este de 18 m. Valul mic („�an�ul Mic”) este situat la exterior, la 70 m dep�rtare spre sud-vest de primul. Cercet�rile din interiorul fortifica�iei au surprins trei niveluri de locuire. Bibliografie: Ferenczi 1964, pp. 67-79; Cri�an-colab. 1992, p. 364; Ardeu 1995-1996, p. 214; Vasiliev 1995a, p. 19. 47. Subcetate (comuna Sânt�m�rie-Orlea, jude�ul Hunedoara). Fortifica�ia se afl� pe dealul Pietri�, situat între Ha�eg �i Subcetate. A�ezarea are o form� aproximativ patrulater�. Valul flancheaz� laturile SE, NE �i NV (pe alocuri are în�l�imea de 4 m), având un �an� vizibil pe laturile NE �i NV. La jum�tatea laturii


56

nord vestice apare un mare semicerc, considerat bastion, având un rol esen�ial în supravegherea �i ap�rarea cet��ii. Singura latur� nefortificat� este cea din partea vestic�, deoarece aici exist� o pant� abrupt�. Sistemul defensiv este construit în dou� etape. În prima etap�, valul ap�r� o suprafa�� de 18 ha, în cea de a doua faz�, acest val este p�r�sit �i ridicat unul nou care ap�r� o suprafa�� de 14 ha. Pe laturile NV �i SV a�ezarea prezint� spa�ii de p�trundere (por�ii) în fortifica�ie. În urma cercet�rilor arheologice au fost descoperite �apte locuin�e de suprafa��. Bibliografie: Vasiliev-Andri�oiu 1985, pp. 31-36; Vasiliev 1995a, pp. 33-44; Ardeu 1995-1996, p. 215; Luca 2005, p. 148.

�.

48. �eica Mic� (comun�, jude�ul Sibiu). Punctul „Cetate” se afl� între Cop�a Mic� �i �eica Mic� pe un promotoriu înalt, la nord de comun�. A�ezarea prezint� pante abrupte spre vest, mai domoale spre est �i cu o �a de leg�tur� între celelalte în�l�imi, la sud. Din partea sudic� a fortifica�iei se ridic� �ase linii de ap�rare dup� cum urmeaz�:

- prima cu �an� �i val - a doua la fel - a treia cu zid sec - a patra cu �an� - ultimele dou� cu val �i �an� interior.

Complexitatea fortifica�iei a dus la sus�inerea ipotezei c� aici ar fi existat un castru roman, teorie la care s-a renun�at dup� cercet�rile arheologice demarate în 1962. Datarea a�ez�rii a generat multe opinii, cele mai importante incluzând-o în HaC sau HaD-început de Latene. Bibliografie: Popescu 1963, pp. 454-458; Vasiliev 1995a, p.155; XXX 1996, p. 156; Ardeu 1995-1996, p. 215; Luca-colab 2003, p. 211. 49. �ona (comun�, jude�ul Alba). A�ezarea fortificat� este situat� la 7 km sud de localitatea �ona, pe un bot de deal ce separ� bazinul Târanavei Mari de cel al Târnavei Mici. Dealul este delimitat pe laturile E, N �i V de pante abrupte, inaccesibile. Latura sudic� separ� a�ezarea de restul platoului printr-un val masiv �i �an� în fa��. În urma cercet�rilor s-a descoperit c� valul are o lungime de 106 m �i dou� faze constructive. Pozi�ionatea fortific�iei în acest punct sugerez� rolul de supraveghere a v�ii Târnavei Mici. Bibliografie: Vasiliev 1995a, pp.125-129; Ardeu 1995-1996, pp. 216; Moga-Ciugudean 1995, p. 182; Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991, p. 22. 50. �opotu Vechi (comuna Dalbo�et, jude�ul Cara�-Severin) Pe teritoriul acestei localit��i în punctul „Mârvil�” sau „Mârvila” se afl� amplasat� o fortifica�ie hallstattian�, al c�rui sistem defensiv nu a fost cercetat. Bibliografie: Gum� 1993, p. 295;: Luca 2004a, p. 130; Luca 2006b, p. 243.

T.

51. Teleac (comuna Ciugud, jude�ul Alba). A�ezarea fortificat� este amplasat� pe dealul Gru�et, situat la NE de sat. Fortifica�ia se afl� la o altitudine de 352 m �i ap�r� o suprafa�� de 30 ha. Reprezint� una dintre cele mai importante a�ez�ri fortificate din România fiind �i cea mai mult cercetat�. Aceasta prezint� pe laturile S, N �i V condi�ii naturale de ap�rare prin pante accentuate sau abrupte. Sistemul defensiv al cet��ii este pozi�ionat pe latura E-NE fiind format din dou� valuri �i �an�uri. Primul val, cel exterior, este mai scund �i are o


57

lungime de 220 m barând o treime din latur�. Cercet�rile au relevat faptul c� acest val corespunde primului nivel de locuire. Al doilea val se afl� în spatele primului fiind construit dup� tehnica valului parapet m�surând 688 m lungime. Valul parapet prezint� spa�ii de p�trundere în a�ezare (poarti), por�iune în care valul se curbeaz� în exterior pentru a oferi o ap�rare mai bun� a drumului de acces. Ca �i în cazul fortifica�iei de la Subcetate, au fost descoperite bastioane pozi�ionate în punctele cele mai înalte, Valul parapet ap�ra a�ezarea contemporan� nivelurilor II �i III al a�ez�rii. Pe celelalte laturi, sistemul defensiv a fost amenajat prin ridicarea terenului �i amplasarea unei palisade simple ce nu necesita existen�a unei substruc�ii. Cercet�rile întreprinse în interiorul fortifica�iei au surprins existen�a a trei niveluri de locuire, ultimul fiind înregistrat pe întreaga suprafa�� a a�ez�rii. În urma cercet�rilor au fost descoperite 57 de locuin�e grupate dup� modul de construc�ie în:

- bordeie (locuin�e adâncite) - semibordeie (locuin�e semiadâncite) - locuin�e de suprafa��.

Forma cea mai des întâlnit� este cea oval�, al�turi de locuin�e fiind descoperite vetre interioare (în locuin�e) sau exterioare, �i cuptoare. Prin descoperirea a 20 tipare din piatr� subliniem existen�a unor ateliere de turnat piese din bronz. În spa�iul a�ez�rii au fost descoperite gropi rituale (gropi cu depuneri de ofrand�, gropi cu depuneri de copii) �i gropi de provizii (acestea dup� ce î�i sfâr�eau func�ionalitatea de depozitare erau utilizate ca gropi menajere). Cu privire la datarea acestei fortifica�ii, cercet�torii sus�in evolu�ia dealungul fazelor HaB- HaC. Bibliografie: Horedt-Berciu–Popa, 1862, pp. 353-358; Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1983, pp. 155-159; Vasiliev-Aldea 1984, pp. 49-63; Vasiliev 1985-1986, pp. 79-90; Vasiliev- Aldea-Ciugudean 1991; Vasiliev 1995a, pp. 155; Vasiliev 1995b, pp. 93-95; Moga-Ciugudean 1995, pp. 189-190; XXX 2001, p. 332; Ciugudean 2004, pp. 7-11. 52. Ticvanul Mare (comun�, jude�ul Cara�-Severin). Pe platoul de deasupra comunei, lâng� râul Cara�, cercet�rile de suprafa�� au descoperit o fortifica�ie din hallstattul timpuriu, probabil contemporan� cu necropola de aici. Bibliografie: Gum� 1993, p. 296; Luca 2006b, p. 294. 53. Tili�ca (comun�, jude�ul Sibiu). Fortifica�ia este amplasat� pe un promontoriu înalt numit „Dealul C�t�na�”, fiind format� din dou� valuri �i �an�. Cercet�rile au scos la iveal� dou� niveluri de locuire: hallstatt �i dacic. Cercet�torul N.Lupu sus�ine teoria c� a�ezarea hallstattian� a fost ap�rat� de un val de ap�rare, val care a fost ref�cut de daci. O mare parte a materialelor hallstattiene descoperite apar�in perioadei timpurii (HaA2-HaB). Bibliografie: Lupu 1989; Luca-colab. 2003, p. 228; Ardeu 1995-1996, p. 217. 54. Tu�nad B�i (comun�, jude�ul Harghita). A�ezarea fortificat� se afl� situat� la doi km est de B�ile Tu�nad între „Valea Cet��ii” �i „Valea lui Bene” pe dealul numit „Piscul Cet��ii”. Fortifica�ia este amplasat� la 1083 m altitudine �i are forma oval�. Cercet�rile lui Al. Ferenezi au condus la teoria c� aici ar fi existat Cumidava dacic�, ipotez� privit� cu reticen�� de cercet�tori. Noile cercet�ri au înl�turat aceast� teorie. Bibliografie: Vasiliev 1995a, p. 155; Cavruc 2000, p. 242.


58

U.

55. Uivar (comun�, jude�ul Mure�). Pe teritoriul acestei localit��i este semnalat� o a�ezare hallstattian� din perioada timpurie. Bibliografie: M�rghitan 1980, p. 76; Luca 2006b, p. 261. 56. Ungheni (comun�, jude�ul Mure�). Fortifica�ia hallstattian� de mici dimensiuni se afl� în punctul „Rotunda”. Sistemul defensiv este alc�tuit din dou� �an�uri �i val de p�mânt. Cercet�rile de suprafa�� au relevat faptul c� a�ezarea fortificat� este datat� pentru perioada sfâr�itului epocii bronzului, începutul primei epoci a fierului. Bibliografie: Laz�r 1995, p. 263. 57. Uroi (ora� Simeria, jude�ul Hunedoara). A�ezarea fortificat� este situat� pe dealul din împrejurimi. Cercet�rile de suprafa�� au descoperit ceramic� hallstattian� timpurie, Basarabi �i dacic�. Bibliografie: Luca 2004b, p. 54; Luca 2005, p. 162.

V.

58. V�leni (sat, jude�ul Bra�ov). Cetatea se afl� amplasat� chiar în vatra satului, în punctul „Dealul Cet��ii”. Sistemul de fortifica�ii este format din valuri �i �an�. Bibliografie: Costea 2004, p. 83. 59. Voivodeni (comun�, jude�ul Mure�). La doi km NE de localitate, în punctul „Bunghat” se afl� un platou de form� triunghiular�. A�ezarea fortificat� este m�rginit� în latura de N printr-un val de p�mânt cu o lungime de 420 m. Celelalte laturi sunt ap�rate natural prin pante abrupte. Bibliografie: Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1991, p. 19; Ardeu 1995-1996, p. 219; Laz�r 1995, p. 281; XXX 1996, p. 156.

Z.

60. Z�brani (comun�, jude�ul Arad). În punctul „La Sui�” la N-E de comun�, la circa 1,5 km exist� o fortifica�ie elipsoidal� cu �an� �i val de ap�rare. Fragmentele ceramice culese din acest punct sunt hallstattiene �i din perioada sec. II-IV d.H. Încadr�m fortifica�ia pentru perioada hallstattien� din lipsa unor cercet�ri care s� prezinte faptul c� aceasta ar fi fost construit� în perioada roman� sau post-roman�. Bibliografie: Gum� 1993, p. 298; Luca 2006b, p. 275.

Summary

An essay to clarify the fortified boroughs from the first age of iron the inner carpathian space and Banat. The first age of iron represents an important period in the evolution of human communities, evolution which can be established on this age by studiing these defensive systems. The present article trys to create an image on the larger scale about the spreding of these boroughs, beeing used as an area the inner carpathian space and Banat. The writer of this article mentions a number of 61 boroughs which


59

are alocated to this period, this number being the result of the datum time of the old resurches with the newest. By describing these boroughs, the writer establishes a division in three classes after theirs dimensions:

- Big fortified boroughs; permanently inhabited - Average fortified boroughs; there beeing classified as castle of reffuge - Small fortified boroughs; sightseeing spots Defensive systems are presented in a classified shape, at every borough

beeing brought a few information in connection whith the defense system but also whith the inhabited area defeted by these systems.

The fortified borough from the first age of iron have a long period of habitation. These boroughs vanish from the strong impact which came from exterior once whith the sciths invasion. Another hint which draw the conclusion about the desertion of these fortifications is linked by the recession of the strong spots which the communities effort in mantaining these big achivements.

Abrevieri ABPEM Arta Bronzului din Preistorie pân� în zorii Evului Mediu ACMIT Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice, Sec�ia pentru Transilvania, Cluj- Napoca Acta MN Acta Musei Napocensis, Cluj- Napoca Acta TS Acta Terrae Septemcastirensis, Sibiu Apulum Apulum.Acta Musei Apulensis, Alba- Iulia Banatica Banatica.Muzeul Banatului Montan, Re�i�a BMA Biblioteca Musei Apulensis, Alba-Iulia BMN Bibliotheca Musei Napocensis,Cluj-Napoca BT Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de Tracologie,

Bucure�ti EAIVR Enciclopedia Arheologiei �i Istoriei Vechi a României Bucure�ti Marisia Marisia. Studii �i Materiale, Târgu-Mure� Materiale Materiale �i Cercet�ri Arheologice, Bucure�ti MCA Materiale �i Cercet�ri Arheologice, Bucure�ti PB Patrimonium Banaticum, Timi�oara Probl Muz Probleme de Muzeografie, Cluj-Napoca Sarge�ia Sargetia. Buletinul Muzeului Jude�ean, Hunedoara SCIV(A) Studii �i cercet�ri de Istorie Veche (�i Arheologie), Bucure�ti Tibiscum Tibiscum (Studii �i Comunic�rii Etnografice,Istorice), Caransebe� Th D Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucure�ti Ziridava Ziridava. Muzeul Jude�ean, Arad XXX 1996 EAIVR II (1996), D – L XXX 2001 „Istoria României”, vol I, Bucure�ti 2001


60

Lista bibliografic� Ardeu 1995-1996

A. G. Ardeu, Contribu�ii privind stadiul cercet�rii hallstattului timpuriu în spa�iul intracarpatic Sarge�ia, XXVI/1 1995-1996, pp.185-226.

Barbu-colab 1999 M. Barbu, G.P.Hurezean, M.Rusu., Repertoriul arheologic al Mure�ului Inferior, I, jude�ul Arad,Arad,1999.

Bl�jan-Stoicovici-Georoceanu1979 M. Bl�jan, E.Stoicovici, P.Georoceanu, Contribu�ii la cunoa�terea vie�ii economice a popula�iei hallstattiene din zona Media� (jude�ul Sibiu), Sarge�ia XIV, 1979, pp. 35-45.

Cavruc-colab 1998 V. Cavruc, B.Botönd, M.B�rbulescu, Repertoriul arheologic al jude�ului Covasna,Sfântu Gheorghe, 1998.

Cavruc 2002 V. Cavruc, Repertoriul arheologic al jude�ului Harghita, Sfântu Gheorghe, 2002.

Cedic�-Medele� 2002 V.Cedic�, F.Medele�, Fortifica�ia de p�mânt de la Herneacova (com. Reca�, jud.Timi�) .PB, 1, 2002, pp.85-86.

Ciugudean 2004 H.Ciucudean, A�ezarea fortificat� de la Teleac (jude�ul Alba), ABPEM, 2004, pp.7-14.

Costea 2002 F.Costea, Dacii din Sud-Estul Transilvaniei înainte �i în timpul st�pânirii romane Bra�ov, 2002.

Costea 2004 F.Costea, Repertoriul arheologic al jude�ului Bra�ov, Bra�ov, 2004

Costea 2006 F.Costea, Augustin-Tipia Ormeni�ului, Comuna Augustin, jude�ul Bra�ov. Monografie arheologic� I, Bra�ov, 2006.

Cri�an 1982 I.H.Cri�an, Itinerarii arheologice transilvane, Bucure�ti,1982.

Cri�an-colab 1992 I.H.Cri�an, M.B�rbulescu, E.Chiril�, V.Vasiliev, Repertoriul arheologic al jude�ului Cluj, BMN, V, 1992.

Ferénczi 1932-1938 Al. Ferénczi, Cet��i antice în jude�ul Ciuc, ACMIT, IV, 1932-1938, pp. 309-310.

Ferénczi 1964 �t. Ferénczi, Contribu�ii la cunoa�terea asez�rii înt�rite din epoca hallstattian� de la Some�ul Rece, Acta MN, I, 1964, pp.67-79

Georgescu-Rotar 2003 A.Georgescu, G.Rotar, Contribu�ii la repertoriul arheologic al jude�ului Sibiu (I), Acta TS, II, 2003, pp.15-18.

Gum� 1993 M.Gum�, Civiliza�ia primei epoci a fierului în Sud-Vestul României, BT, IV, Bucure�ti,1933

Horedt 1960 K. Horedt, A�ez�rile fortificate din prima vârst� a fierului în Transilvania, Probl.Muz., 1960, pp.179-187.

Horedt-Berciu-Popa 1962 K. Horedt, I.Berciu, Al. Popa, S�p�turile de la Teleac, Materiale, 8, 1962, pp. 353-358.

Laz�r 1985-1992


61

V. Laz�r, M�rturii arheologice tracice în jude�ul Mure�, Marisia, XV-XXII, 1985-1992, pp. 37-54.

Laz�r 1995 V.Laz�r, Repertoriul arheologic al jude�ului Mure�, Târgu Mure�, 1995.

Luca 1997 S.A. Luca, A�ez�ri neolitice pe Valea Mure�ului (I). Habitatul turd��ean de la Or��tie-Dealul Pemilor (punctul x2), B.M.A, 4, 1997.

Luca-colab. 2003 S.A. Luca, Z.K. Pinter, A. Georgescu, Repertoriul arheologic al jude�ului Sibiu (Situri, Monumente Arheologice �i Istorice), Sibiu, 2003

Luca 2004a S.A. Luca, Repertoriul arheologic al jude�ului Cara�-Severin, Bucure�ti, 2004.

Luca 2004b S.A. Luca, Ro�cani, Cercet�ri arheologice, Deva, 2004.

Luca 2005 S.A. Luca, Repertoriul arheologic al jude�ului Hunedoara, Alba-Iulia, 2005.

Luca 2006a S.A. Luca, A short prehistory of Transylvania (România), Heidelberg-Sibiu, 2006.

Luca 2006b S.A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc - Repertoriu, Sibiu, 2006.

Lupu 1989 N. Lupu, Tili�ca. A�ez�rile arheologice de pe C�t�na�, Buc., 1989.

M�rghitan 1980 L. M�rghitan, Considera�ii referitoare la geneza �i evolu�ia societ��ii dace pe meleagurile b�n��ene, Ziridava, 12, 1980, pp. 71-84.

Moga 1941 M. Moga, Cercet�rile arheologice de la Subcetate, dealul Pietri�, Sarge�ia II, 1941, pp. 158-164.

Moga-Ciugudean 1995 V. Moga, H. Ciugudean, Repertoriul arheologic al jude�ului Alba, BMA, II, Alba-Iulia, 1995.

Nestor-Zaharia 1961 I. Nestor, E.Zaharia, S�p�turile de al Media�, Materiale, 7, pp.171-178.

Popescu 1963 D. Popescu, S�p�turile arheologice din republica Popular� Român�, SCIV, XIV/2, 1963, pp. 454-458.

Roz 1995 Al. Roz, Presistoria �i Protoistoria Daciei, Arad, 1995.

Rusu-colab. 1996 M. Rusu, E. Dorner, I. Ordentlich, Fortifica�ia de p�mânt de la Sântana-Arad în contextul arheologic contemporan, Ziridava, 19-20, 1996, pp.15-44.

Stratan 1961 I. Stratan, Cercet�ri �i s�p�turi arheologice executate de Muzeul Raional Lugoj în 1958 �i 1958, MCA, VII, 1961, pp. 163-170.

Szekely 1966 Z. Szekely, A�ez�ri din prima vârst� a epocii fierului in S-E Transilvaniei, Covasna, 1966.

Tatu-Popa-Kalmar 1988-1991 H. Tatu, O. Popa, Z. Maxim Kalmar, Contribu�ii la repertoriul arheologic a ��rii Ha�egului, Sage�ia, XXI-XXIV,1988-1991, pp. 93-120.

Vasiliev 1980 V. Vasiliev, Sci�ii agatâr�i pe teritoriul României, Cluj-Napoca,1980.

Vasiliev-Gaiu 1980


62

V. Vasiliev, G Gaiu, A�ezarea fortificat� din prima epoc� a fierului de la Ciceu-Corabia, jud. Bistri�a-N�s�ud, ACTA MN, XVII, 1980. pp.31-65.

Vasiliev-Aldea-Ciugudean 1983 V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Cercet�ri în a�ezarea fortificat� din prima epoc� a fierului de la Teleac (jud. Alba), MCA, XV, 1983, 155-159.

Vasiliev-Aldea 1984 V. Vasiliev, I. Al. Aldea, Note despre a�ezarea fortificat� din prima epoc� a fierului de la Teleac (jud. Alba), ACTA MN, XXI, 1984, 49-63.

Vasiliev-Andri�oiu 1985. V. Vasiliev, I. Andri�oiu, Note despre a�ezarea fortificat� hallstattian� de la Subcetate (jud. Hunedoara), Apulum, 22, 1985, 31-36.

Vasiliev 1985–1986 V. Vasiliev, Descoperiri arheologice cu semnifica�ie cultic� din a�ezarea din prima epoc� a fierului de la Teleac (jud Alba). ACTA MN, XXII–XXIII, 1985–1986, 79 – 80.

Vasiliev–Aldea–Ciugudean 1991 V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civiliza�ia dacic� timpurie în aria intracarpatic� a României. Contribu�ii arheologice. A�ezarea fortificat� de la Teleac. Cluj–Napoca, 1991.

Vasiliev 1995a V. Vasiliev, Fortifica�ion de refuge et établissements forifiés du prémier âge du fer en Transylvanie. Bucure�ti,1995.

Vasiliev 1995b V. Vasiliev, Les recherches consacrés au prémier âge du fer en Transylvanie. Resultates et problemes. Th. D, XVI, 1-2, 1995, 93-95.

Vlassa–D�nil� 1961 N. Vlassa, St. D�nil�, S�p�turile arheologice de la S�r��el. Materiale, 8, 1961, 341–348.


63

Tezaurele romane imperiale descoperite pe teritoriul jude�ului Vâlcea

Dr. Silviu I. Purece [email protected]

Ne propunem în cele ce urmeaz� s� creion�m un repertoriu al tezaurelor

romane imperiale descoperite pe teritoriul jude�ului Vâlcea1. Pentru a eficientiza utilizarea informa�iilor con�inute de repertoriu, acestea au fost structurate în func�ie de urm�toarele criterii:

1. Momentul �i locul descoperirii; 2. Contextul descoperirii; 3. Recipientul; 4. Repartizarea monedelor pe emiten�i; 5. Repartizarea monedelor pe nominale; 6. Repartizarea monedelor pe ateliere monetare; 7. Momentul ascunderii.

Nu am inclus în articolul nostru analizele referitoare la greutatea monedelor, dimensiunea lor, gradul de uzur�, particularit��ile tipologice �i deficien�ele în publicare, pentru a nu aglomera în exces aceast� lucrare ce se va bucura de un spa�iu editorial limitat. Ele se vor reg�si într-o viitoare analiz� de specialitate mult mai ampl�2. Analizele statistice prezente în acest articol au fost realizate cu ajutorul bazelor de date pe care le-am construit pentru tezaurele romane imperiale descoperite pe teritoriul Olteniei3.

În ceea ce prive�te momentul ascunderii vom oferii cititorilor atât încadrarea cronologic� luat� în considerare la publicarea ini�ial�, cât �i, în cazul în care exist� un alt punct de vedere, propria noastr� încadrare4.

Tezaurele care beneficiaz� de o analiz� detaliat�, în articolul de fa��, au ca �i referin�e bibliografice studiile lor monografice, în schimb cel despre care nu avem foarte multe informa�ii au indicat� o bibliografie mai extins�.

1. Tezaurul de la Câineni5

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 1890, între Câineni

�i C�line�ti, pe Valea Oltului. Repartizarea monedelor pe emiten�i: Con�inea 235 de monede dup� cum

urmeaz�: Hadrianus 1, Antoninus Pius 1, Commodus 1, Clodius Albinus 1, Septimius Severus 18, Iulia Domna 4, Geta 2, Caracalla 3, Elagabalus 35, Iulia Maesa 10, Iulia Paula 1, Iulia Soaemias 12, Severus Alexander 78, Orbiana 1, Iulia Mamaea 17, Maximinus Thrax 5,Balbinus 1,Gordianus III 38,Philippus Arabs 4,Otacilia Severa 1.

1 Vezi Harta. 2 Vezi Purece, vol. I, 2008. 3 Vezi Purece, vol. II, 2008. 4 Purece 2008a, p. 91-113. 5 Müller 1890, p. 37-42; Mitrea 1953, 3-4, p. 616, nr. 14, 618, 623; Protase 1965, nr. 27; Protase 1958, p. 260, nr. 15, Nubar, Purc�rescu 1972, p. 168; Popilian 1974, p. 154; Tudor 1978, p. 118, Suciu 2000, p. 32-33, G�zdac 2002, vol. 2, p. 482, Dud�u 2006, p. 104, Depeyrot, Moisil 2008a, Purece 2008a, p. 100.


64

Repartizarea monedelor pe nominale6: D: 198 = 84,25%, Ant: 37 = 15,75%. Emiten�i reprezenta�i în tezaur atât de denari cât �i de antoninieni: Gordianus III:

31 Ant (81,58%) �i 7 D (18,42%), Elagabalus: 1 Ant (2,86%) �i 34 (97,14%). Momentul ascunderii: Ascunderea tezaurului are loc în contextul atacului carpic

din anul 2457.

2. Tezaurul de la Dr�g��ani8

Momentul �i locul descoperirii: A fost descoperit în luna mai 1942 de c�tre

locuitorul Gheorghe Persu, în timp ce ara câmpul, nu departe de confluen�a Oltului cu Pesceana9.

Contextul descoperirii: În apropierea locului descoperirii s-au identificat temeliile unor ziduri romane �i diverse obiecte de factur� roman�10.

Recipientul: Vas ceramic11. Repartizarea monedelor pe emiten�i12: Tezaurul con�ine 155 monede.

Nume emitent principal �i secundar

Ani de domnie

Nr. de monede pentru

emitentul principal


emitentul secundar

Total monede % Intr�ri/an

Vespasianus 2 Domitianus 10 1 3 1,93 0,30

Domitianus 15 1 1 0,64 0,06 Antoninus Pius - Faustina I 23 1 1 0,64 0,04

Commodus 13 1 1 0,64 0,07 Clodius Albinus 2 1 1 0,64 0,5 Septimius Severus 15

Iulia Domna 12 Caracalla 15 Geta

18

7

49 31,61 2,72

Caracalla 9 Plautilla 6 1 10 6,45 1,66

Macrinus 1 2 2 1,29 2 Elagabalus 20 Iulia Maesa 7 Iulia Soaemias 1 Aquilia Severa 1 Iulia Paula

4

1

30 19,35 7,50

6Baz� de date Oltenia; Popilian, Persu 1996-1997, catalog. 7 Purece 2008a, p. 100-102. 8 Popilian, Persu 1996-1997, p. 45-54. 9 Popilian, Persu 1996-1997, p. 45. 10 Popilian, Persu 1996-1997, p. 45. 11 Popilian, Persu 1996-1997, p. 45. 12 Baz� de date Oltenia; Popilian, Persu 1996-1997, catalog.


65

Severus Alexander 40

Iulia Mamaea 7 Orbiana

13

1

48 30,94 3,69

Maximinus Thrax 3 5 5 3,22 1,66 Gordianus III 6 4 4 2,58 0,66 TOTAL 100 55 155 99,93

Repartizarea monedelor pe nominale13: D: 150 = 96,77%, Ant: 5 = 3,23%. Emiten�i reprezenta�i în tezaur atât de denari cât �i de antoninieni: Caracalla: 1

Ant (10%) �i 9 D (90%), Gordianus III este reprezentat numai de antoninieni. Repartizarea monedelor pe ateliere monetare14: R: 152 = 98,06%, A: 1 =

0,65%, L: 2 = 1,29%. Monede emise în alte ateliere monetare decât Roma: Septimius Severus:

Laodicea 2 (4,08%); Severus Alexander: Antiochia 1 (2,08%). Momentul ascunderii: În momentul public�rii sale autorii presupuneau c�

tezaurul a fost ascuns în timpul atacului dacilor liberi din anul 24215. P�rerea noastr� este c� aceast� ascundere a fost determinat� nu de un atac direct asupra Provinciei Dacia, ci de retragerea carpilor, în anul 242, prin sudul Olteniei dup� o campanie întreprins� la sudul Dun�rii16.

3. Fragmentul de tezaur descoperit la Dr�g��ani17

În colec�ia Muzeului Jude�ean Vâlcea, între numerele de inventar 14024-14033,

au fost înregistra�i 10 denari romani imperiali achizi�iona�i de la doctorul Ploscaru Constantin din Rm. Vâlcea în 1997.

Momentul �i locul descoperirii: Monedele provin din împrejurimile ora�ului Dr�g��ani.

Repartizarea monedelor pe emiten�i: Vespasianus 1, Antoninus Pius 1 (din care 1 pentru Faustina I), Commodus 1, Septimius Severus 6 (dintre care 1 pentru Iulia Domna �i 3 pentru Caracalla) �i Caracalla 118.

Repartizarea monedelor pe ateliere monetare: To�i cei 10 denari au fost emi�i la Roma.

4. Tezaurul de la Fl�mânda-Cremenari (com. Galicea)19

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 1909 pe teritoriul

localit��ii. Recipientul: Vas din lut.

13Baz� de date Oltenia; Popilian, Persu 1996-1997, catalog. 14Baz� de date Oltenia; Popilian, Persu 1996-1997, catalog. 15 Popilian, Persu 1996-1997, p. 53. 16 Purece 2008a, p. 97-100. 17 Purece 2006, p. 183-192. 18Purece 2006, p. 186. 19 Mitrea 1954, p. 472; Mitrea 1957, p. 407-410, Protase 1965, nr. 29; Protase 1966, p. 85, nota 172, nr. 9; Tudor 1978, p. 126; Suciu 2000, p. 37-38, Depeyrot, Moisil 2008, p. 12-13, Purece 2008a, p. 94.


66

Repartizarea monedelor pe emiten�i: Depozitul monetar con�inea aproximativ 465 monede, dintre care au fost recupera�i 60 de denari e�alona�i de la Nero la Hadrianus.

Momentul ascunderii: De�i a fost recuperat doar într-o mic� parte consider�m c� este destul de probabil ca acest tezaur s� fie legat de un orizont de tezaure conturat la începutul domniei lui Commodus20.

5. Tezaurul de la Frânce�ti21

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în aprilie 193522. Contextul descoperirii: Neprecizat. Recipientul: Vas ceramic23. Repartizarea monedelor pe emiten�i24: Au fost recuperate 1365 monede.


Ani de domnie


emitentul principal


emitentul secundar

Total monede % Intr�ri/an

Republicane - 2 2 0,14 - Nero 14 9 9 0,65 0,62 Galba 1 4 4 0,29 4 Vitellius 1 7 7 0,51 7 Otho 1 7 7 0,51 7 Vespasianus 10 299 299 21,90 29,9 Titus 28 Domitianus 22 Vespasianus

2 12

62 4,54 31

Domitianus 15 39 39 2,85 2,6 Nerva 1 13 13 0,95 13 Traianus 19 158 158 11,57 8,31 Hadrianus 196 Sabina 7 Antoninus Pius 1 Matidia

21

1

205 15,01 9,76

Antoninus Pius 137 Faustina I 45 Marcus Aurelius 54 Faustina II

23

15

251 18,38 10,91

Marcus Aurelius 113 Faustina II 15 Lucius Verus 20 Commodus 4 Antoninus Pius

19

23

186 13,62 9,78

20 Purece 2008a, p. 92-95. 21 Depeyrot, Moisil 2004. 22 Depeyrot, Moisil 2004, p. 79. 23 Depeyrot, Moisil 2004, p. 79. 24 Baz� de date Oltenia; Depeyrot, Moisil 2004, catalog.


67

Lucilla 11 Commodus 90 Crispina 3 Marcus Aurelius

13 4

97 7,10 7,46

Pertinax 1 1 1 0,07 1 Septimius Severus 11

Iulia Domna 6 Caracalla 3 Geta

18

1

21 1,53 1,16

Caracalla 6 1 1 0,07 0,16 Elagabalus 4 1 1 0,07 0,25 TOTAL 247 1118 1365 99,76

Repartizarea monedelor pe nominale25: D: 1361 = 99,71%, Drahm�: 4=0,29%. Emiten�i reprezenta�i în tezaur atât de denari cât �i de drahme: Traianus: 154 D

(97,47%) �i 4 Drahme (2,53%). Repartizarea monedelor pe ateliere monetare26: R: 1280 = 93,77%, L: 6 =

0,44%, AM: 1 = 0,07%, LY: 4 = 0,29%, Nep.: 74 = 5,42%. Monede emise în alte ateliere monetare decât Roma: Traianus: Lycia 4

(2,53%); Hadrianus: Asia Mic� 1 (0,49%); Septimius Severus: Laodicea 6, toate monedele fiind emise pentru Iulia Domna (28,57%).

Momentul ascunderii: De�i în monografia dedicat� acestui tezaur nu se fac preciz�ri privind momentul ascunderii, credem c�, în m�sura în care acest tezaur nu este parte component� a celui descoperit la P�dure�u, se leag� de un orizont de tezaure regional ce se contureaz� pentru domnia lui Elagabalus27.

6. Tezaurul de la Fole�ti (com. Tom�ani)28

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 1874. Repartizarea monedelor pe emiten�i: Con�inea aproximativ 200 de monede.

7. Tezaurul de la Horezu29 Repartizarea monedelor pe emiten�i: Tezaurul con�inea atât denari republicani

cât �i imperiali. Se cunosc doar trei denari emi�i de: Lucius Cassius 1 (anul 76 a. Chr.), Marcus Antonius 1 �i Severus Alexander 1, anul 223.

8. Tezaurul de la Ione�tii Govorii30

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit de înv��torul

M. Grigorescu în curtea casei sale, în încercarea sa de a dezr�d�cina un pom uscat31.

25 Baz� de date Oltenia; Depeyrot, Moisil 2004, catalog. 26 Baz� de date Oltenia; Depeyrot, Moisil 2004, catalog. 27 Purece 2008a, p. 95-97. 28 Tudor 1978, p. 124, Mitrea 1975, p. 314, nr. 66; Suciu 2000, p. 38. 29 Mitrea 1964, p. 380, nr. 50; Tudor 1968, p. 127; Suciu 2000, p. 43, Depeyrot, Moisil 2008, p. 324. 30 Mitrea 1968, p. 209-220; Petre-Govora 1968, p. 207-208. 31 Petre-Govora 1968, p. 207.


68

Contextul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în termele castrului roman Pons Aluti32. Deasupra tezaurului a fost observat un strat puternic de arsura �i cenu��, datorat unei incendieri ce a avut loc dup� ascunderea tezaurului33.

Recipientul: Vas ceramic34. Repartizarea monedelor pe emiten�i35: Tezaurul cuprinde un num�r de 151 de

exemplare36.

Numele Împ�ratului

Ani de domnie

Nr. de monede % Intr�ri/an

Caracalla 6 2 1,32 0,33 Elagabalus 4 18 11,92 4,5

Gordianus III 6 130 86,09 21,67 Philippus Arabs 5 1 0,66 0,2

TOTAL 151 99

Repartizarea monedelor pe nominale37: Ant: 151 = 100%. Repartizarea monedelor pe ateliere monetare38: R: 132=87,42%,A: 19=12,58%. Monede emise în alte ateliere monetare decât Roma: Gordianus III: Antiochia

19 (14,61%). Momentul ascunderii: Probabil c� tezaurul a fost ascuns la începutul domniei lui

Philippus Arabs odat� cu atacul carpic din anul 24539.

9. Tezaurul de la Olteni40

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 13 august 1946, de Dumitru I. Golea, în albia Oltului, în dreptul satului Olteni, la o distan�� de 3-4 m de mal �i la o adâncime de aproape 1m41.

Contextul descoperirii: Pe linia de fortifica�ii a limesului alutanus, cel mai apropiat castru roman fiind cel de la Sâmbotin - Castra Traiana.

Recipientul: Probabil c� monedele au fost depuse într-un recipient din material perisabil.

Repartizarea monedelor pe emiten�i: Tezaurul se pare ar fi con�inut aproximativ 300 de monede, din care s-au putut studia 25942.

32 Vl�descu 1983, p. 90, Gh. Petre-Govora considera c� tezaurul a fost descoperit în turnul de la col�ul de N-V al castrului roman: Petre-Govora 1968, p. 207. 33 Petre-Govora 1968, p. 207. 34 Petre-Govora 1968, p. 207. 35 Baz� de date Oltenia; Mitrea 1968, catalog. 36 Mitrea 1968, p. 211. 37 Baz� de date Oltenia; Mitrea 1968, catalog. 38 Baz� de date Oltenia; Mitrea 1968, catalog. 39 Mitrea 1968, p. 244, Purece 2008a, p. 100-102. 40 Mitrea 1971, p. 115-142. 41 Mitrea 1971, p. 115, 117; B. Mitrea se îndoie�te de faptul c� tezaurul ar fi fost descoperit în albia Oltului. 42 Mitrea 1971, p. 115-117.


69

Numele Împ�ratului Ani de domnie


emitentul principal


emitentul secundar

Total monede %

Intr�ri/an

Septimius Severus 10 Caracalla 3 Iulia Domna 2 Geta

18

1

16 6,18 0,88

Caracalla 3 Geta 1 Plautilla

6 1

5 1,93 0,83

Macrinus 1 3 3 1,16 3 Elagabalus 17 Iulia Soemias 1 Iulia Maesa 9 Iulia Paula

4

2

29 11,20 7,25

Severus Alexander 48 Iulia Mamaea

13 14

62 23,94 4,77

Maximinus Thrax 3 1 1 0,39 0,33 Gordianus III 6 55 55 21,24 9,17 Philippus Arabs 42 Philippus II Arabs 7 Otacilia Severa

5 3

52 20,07 10,4

Traianus Decius 21 Herennia Etruscilla

2 3

24 9,26 12

Trebonianus Gallus 2 7 7 2,70 3,5 Volusianus 2 3 3 1,16 1,5 Valerianus 7 2 2 0,77 0,29 TOTAL 212 47 259 100

Repartizarea monedelor pe nominale �i emiten�i43: D: 112 = 43,24%, Ant: 147 = 56,76%.

Antoninieni: Elagabalus 4 (86,20% din totalul monedelor emise de împ�rat) Macrinus 1 (50% din totalul monedelor emise de împ�rat) Gordianus III 54 (1,82% din totalul monedelor emise de împ�rat) Philippus Arabs 47 (100% din totalul monedelor emise de împ�rat) Traianus Decius 24 (100% din totalul monedelor emise de împ�rat) Trebonianus Gallus 7 (100% din totalul monedelor emise de împ�rat) Volusianus 3 (100% din totalul monedelor emise de împ�rat) Valerianus 2 (100% din totalul monedelor emise de împ�rat) Repartizarea monedelor pe ateliere monetare44: R: 214 = 82,62%, A: 32 =

12,35%, L: 2 = 0,77%, E: 1 = 0,38%, Al: 1 = 0,38%, M: 7 = 2,70%, N: 2 = 0,77%. Monede emise în alte ateliere monetare decât Roma:

43 Baz� de date Oltenia; Mitrea 1971, catalog. 44 Baz� de date Oltenia; Mitrea 1971, catalog.


70

Septimius Severus: Laodicea 2, dintre care 1 pentru Iulia Domna (12,50%); Emesa 1 (6,25%); Alexandria 1 (6,25%)

Elagabalus: Antiochia 2 (6,89%) Severus Alexander: Antiochia 3 (4,83%) Gordianus III: Antiochia 14 (25,45%) Philippus Arabs: Antiochia 10 (20%) Traianus Decius: Antiochia 1 (4,16%), Medionalum 2 (8,33%) Trebonianus Gallus: Antiochia 2 (28,57%), Mediolanum 2 (28,57%) Volusianus: Mediolanum 1 (33,33%) Valerianus: Mediolanum 2 (100%) Momentul ascunderii: Tezaurul se încheie cu o moned� de la Valerianus, din

anul 257, b�tut� la Mediolanum. Ascunderea tezaurului este pus� de c�tre autor pe seama unui atac al dacilor liberi, ce ar fi avut loc în anul 257 sau 25845. P�rerea noastr� este c� acest tezaur al�turi de cel de la St�ne�ti �i Râureni a fost ascuns în contextul evenimentelor din a doua jum�tate a anului 260, dup� c�derea în captivitate a lui Valerianus46.

10. Tezaurul de la P�dure�u (or. B�beni)47

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 1955, pe partea de

nord a dealului „Poeni”. Recipientul: Vas ceramic. Repartizarea monedelor pe emiten�i: Din cele aproximativ 5000 de monede au

fost recuperate 4942 monede repartizate astfel: Nero 2, Galba 2, Otho 3, Vitellius 2, Vespasianus 79, Titus 11, Domitianus 9, Nerva 1, Traianus 11, Hadrianus 30, Sabina 2, Antoninus Pius 83, Faustina I 29, Marcus Aurelius 84, Faustina II 36, Lucius Verus 8, Lucilla 7, Commodus 171, Crispina 9, Pertinax 1, Clodius Albinus 4, Septimius Severus 1458, Iulia Domna 757, Caracalla 1426, Plautilla 99, Geta 588, Macrinus 9, Diadumenianus 1, Elagabalus 18, Iulia Maesa 2.

11. Tezaurul de la Râmnicu Vâlcea48

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în data de 4 mai 1971, cu prilejul lucr�rilor pentru funda�ia Casei de cultur� a sindicatelor de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, de c�tre muncitorii Ion Costeanu �i Mihai Popescu, la o adâncime de 1,20-1,30m49.

Contextul descoperirii: În imediata apropiere a locului descoperirii au fost g�site fragmente ceramice �i obiecte de factur� roman�50.

Recipientul: Vas, cu în�l�imea de aproximativ 10-12 cm, dintr-o past� de culoare ro�u-c�r�miziu, aproximativ rotund, prezenta în partea superioar� o adâncitur� aproape sferic� unde se afla o t�ietur� pentru introducerea monedelor, se termina la partea inferioar� cu un fund plat51.

45 Mitrea 1971, p. 130. 46 Purece 2004, p. 35-41, Purece 2005, p. 31-33, Purece 2008a, p. 106-108. 47 Mitrea 1958, p. 497, nr. 23; Preda, 1958, p. 467, nr. 6; Tudor 1968, p. 128; Protase 1965, nr. 53; Protase 1966, p. 85, nota 172, nr. 17; Preda 1996, p. 109-115; Suciu 2000, p. 49, Depeyrot, Moisil 2008, p. 302-303. 48 Dumitra�cu 1996, p. 95-103. 49 Dumitra�cu 1996, p. 95-96. 50 Dumitra�cu 1996, p. 96. 51 Dumitra�cu 1996, p. 96.


71

Repartizarea monedelor pe emiten�i52: Tezaurul se pare ar fi con�inut 23 de monede.


Ani de domnie

Nr. de monede pentru emitentul

principal

Nr. de monede pentru emitentul

secundar

Total monede % Intr�ri

/an

Traianus 19 8 8 34,78 0,42 Hadrianus 2 Sabina 21 1 3 13,04 0,14

Antoninus Pius 4 Faustina I 1 Marcus Aurelius 1 Faustina II

23

2

8 34,78 0,34

Marcus Aurelius 19 4 4 17,39 0,21 TOTAL 14 9 23 99,99

Repartizarea monedelor pe nominale �i emiten�i53: D: 23 = 100%. Repartizarea monedelor pe ateliere monetare54: R: 23 = 100%. Momentul ascunderii: Ascunderea tezaurului este pus� de c�tre autorul

studiului monografic pe seama evenimentelor ce au avut loc în contextul r�zboaielor marcomanice sau datorit� unor evenimente locale. Este presupus� o eventual� incursiune sarmatic�, ce ar fi pus cap�t celui de-al doilea nivel de la Stolniceni �i ar fi dus la distrugerea a�ez�rii de la Râmnicu Vâlcea55. Noi presupunem c� tezaurul a fost ascuns la începutul domniei lui Commodus, acum putându-se constata, din punct de vedere arheologic �i numismatic, o situa�ie tensionat� în regiunea de nord-est a Olteniei56.

12. Tezaurul de la Râureni57

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în anul 1938, cu ocazia lucr�rilor agricole, pe malul Oltului58.

Contextul descoperirii: La aproximativ 2 km nord de a�ezarea roman� de la Stolniceni 59.

Recipientul: Vas din lut60. Repartizarea monedelor pe emiten�i61: Tezaurul se pare ar fi con�inut 80 de

monede dintre care au fost recuperate 26. Acestea se e�aloneaz� dup� cum urmeaz�: Septimius Severus 1, Elagabalus 1, Gordianus III 15, Philippus Arabs 8 (dintre care 2 pentru Philippus II) �i Trebonianus Gallus 1, reparti�ia procentual� pe emiten�i fiind urm�toarea: Septimius Severus 3,84%, Elagabalus 3,84%, Gordianus III 57,69%, Philippus Arabs 30,77% �i Trebonianus Gallus 3,84%.

Repartizarea monedelor pe nominale �i emiten�i62: D: 3 = 11,54%, Ant: 23 = 88,46%.

52 Baz� de date Oltenia; Dumitra�cu 1996, catalog. 53 Baz� de date Oltenia; Dumitra�cu 1996, catalog. 54 Baz� de date Oltenia; Dumitra�cu 1996, catalog. 55 Dumitra�cu 1996, p. 101-102. 56 Purece 2008a, p. 92-95. 57 Nubar, Purc�rescu 1972, p. 161-171, Purece 2008b, p. 71-83. 58 Nubar, Purc�rescu 1972, p. 162. 59 Nubar, Purc�rescu 1972, p. 162. 60 Nubar, Purc�rescu 1972, p. 162. 61 Baz� de date Oltenia; Nubar, Purc�rescu 1972, catalog, Purece 2008 b, catalogul �i graficul I. 62 Baz� de date Oltenia; Nubar, Purc�rescu 1972, catalog, Purece 2008 b, catalog.


72

Repartizarea monedelor pe ateliere monetare63: R: 16 = 61,55%, A: 8 = 30,77%, M: 1 = 3,84%, N: 1 = 3,84%.

Monede emise în alte ateliere monetare decât Roma: Gordianus III: Antiochia 6 (40%) Philippus Arabs: Antiochia 2 (25%) Trebonianus Gallus: Mediolanum 1 (100%) Momentul ascunderii: Autorii studiului ini�ial din anul 1972 nu aduc în discu�ie

momentul ascunderii. P�rerea noastr� este c� acest tezaur a fost ascuns în contextul evenimentelor generate de c�derea în captivitate a lui Valerianus, acest tezaur putând fi asociat într-un orizont de tezaure cu cele descoperite la Olteni �i St�ne�ti64.

13. Tezaurul Sl�vite�ti-B�beni65

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în anul 1940 la hotarul dintre Sl�vite�ti �i B�beni.

Repartizarea monedelor pe emiten�i: Tezaurul, se pare, ar fi con�inut aproximativ 600 de monede în momentul descoperirii. Din cele 600 monede au fost recuperate doar 5 cump�rate de Muzeului Jude�ean Vâlcea, în anul 1978, în urma ofertei f�cute de domnul Ion Lupu din Râmnicu Vâlcea. Cele 5 monede au fost emise astfel: 1 de Titus, 1 de Hadrianus, 1 de Antoninus Pius pentru Faustina I, 1 de Commodus pentru Crispina �i 1 de Septimius Severus pentru Iulia Domna66.

14. Tezaurul de la St�ne�ti67

Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în lunca Cernei, în

luna aprilie a anului1994. Descoperirea a fost f�cut� de c�tre s�teanul Ilie Popescu, în urma lucr�rilor agricole68.

Contextul descoperirii: Nu au fost descoperite alte materiale arheologice în imediata apropiere a locului de descoperire al tezaurului.

Recipientul: Un urcior de culoare cenu�ie, lucrat la roat� dintr-o past� fin�, cu corpul puternic bombat în partea superioar� �i prezentând o toart� ce porne�te de deasupra zonei de maxim� bombare a vasului. Nu au fost recuperate, de la locul descoperirii, fragmente din regiunea gâtului �i din toarta vasului. Fundul vasului are o form� inelar�. M�soar� de la baz� pân� în regiunea de îmbinare a gâtului cu bazinul 16,70 cm, având în zona de îmbinare un diametru de 8,20 cm. Diametrul maxim al bazinului m�soar� 17,80 cm, iar cel al inelului de la baz� este de 6,80 cm69.

Repartizarea monedelor pe emiten�i70: Tezaurul de la St�ne�ti cuprinde un num�r de 1127 de monede romane imperiale, denari �i antoniniani, repartizate în trei loturi în func�ie de locul în care sunt p�strate în acest moment:

- lotul I cuprinde un num�r de 779 de monede aflate în colec�ia Muzeului Jude�ean Vâlcea; el reprezint� 69,12 % din totalul tezaurului;

63 Baz� de date Oltenia; Nubar, Purc�rescu 1972, catalog, Purece 2008 b, catalog. 64 Purece 2008 a, p. 106-108, Purece 2008 b, p. 73, 65 Purece 2007, p. 25-32. 66 Purece 2007, p. 25-26. 67 Purece 2005. 68 Purece 2005, p. 11. 69 Purece 2005, p. 13. 70 Purece 2005, p. 157-158.


73

- lotul II cuprinde un num�r de 344 de monede aflate în colec�ia Muzeului Jude�ean Giurgiu; el reprezint� 30,52% din totalul tezaurului;

- lotul III cuprinde un num�r de 4 monede aflate în colec�ia Silviu Istrate Purece; el reprezint� 0,36% din totalul tezaurului.

Lot

Emitent Ani de domnie I II III


emitentul principal


emitentul secundar

Total monede

Coef. intr�ri

moned� pe an

% din tezaur

Hadrianus 21 1 - - 1 - 1 0,04 0,09 Antoninus Pius - - - - - Faustina I 23 2 - - - 2 2 0,08 0,18

Marcus Aurelius 1 1 - 2 - Faustina II 19 1 - - - 1 3 0,15 0,27

Commodus 5 1 - 6 - Crispina 13 1 - - - 1 7 0,53 0,62

Clodius Albinus 1 - 1 - 1 - 1 1 0,09 Septimius Severus 41 22 - 63 - Iulia Domna 18 7 - - 25 Caracalla 11 5 - - 16 Geta 4 1 - - 5 Plautilla

18

2 1 - - 3

112 6,22 9,94

Caracalla 2 4 - 6 - Iulia Domna 2 1 - - 3 Geta

6 - 1 - - 1

10 1,66 0,88

Macrinus - - - - - Diadumenianus 1 1 - - - 1 1 1 0,09

Elagabalus 89 59 1 149 - Iulia Maesa 30 12 - - 42 Iulia Soaemias 13 6 - 19 Iulia Paula 5 1 - - 6 Aquilia Severa 3 - - - 3 Severus Alexander

4

- 1 - - 1

220 55 19,52

Severus Alexander 213 83 - 296 - Iulia Mamaea 35 11 1 - 47 Orbiana

13 3 1 - - 4

347 26,69 30,79

Maximinus Thrax 3 6 9 - 15 - 15 5 1,33 Balbinus 0,33 1 1 - 2 - 2 6,06 0,18 Gordianus III 6 179 69 1 249 - 249 41 22,09 Philippus Arabs 66 29 1 96 - Otacilia Severa 12 7 - - 19 Philippus II Arabs

5 12 7 - - 19

134 26,8 11,89

Traianus Decius 8 2 - 10 - Herennia Etruscilla 6 - - - 6 Herennius Etruscus

2 5 - - - 5

21 10,5 1,86

Trebonianus Gallus 2 - 1 - 1 - 1 0,5 0,09 Valerianus 7 1 - - 1 - 1 0,14 0,09

TOTAL 779 344 4 898 229 1127 100 I - Muzeul Jude�ean Vâlcea; II – Muzeul Jude�ean Giurgiu; III – Colec�ia Purece Silviu

Istrate.


74

Repartizarea monedelor pe nominale �i emiten�i71

Lot I Lot II Lot III Emitent D A D A D A

Total denari

Total anton.

Total monede

% denari

% anton.

Hadrianus 1 - - - - - 1 - 1 100% - Antoninus Pius - - - - - - Faustina I 2 - - - - - 2 - 2 100% -

Marcus Aurelius 1 - 1 - - - Faustina II 1 - - - - - 3 - 3 100% -

Commodus 5 - 1 - - - Crispina 1 - - - - - 7 - 7 100% -

Clodius Albinus - - 1 - - - 1 Septimius Severus 41 - 22 - - - Iulia Domna 18 - 7 - - - Caracalla 11 - 5 - - - Geta 4 - 1 - - - Plautilla 2 - 1 - - -

112 - 112 100% -

Caracalla 2 - 4 - - - Iulia Domna 2 - 1 - - - Geta - - 1 - - -

10 - 10 100% -

Macrinus - - - - - - Diadumenianus 1 - - - - - 1 - 1 100% -

Elagabalus 87 2 56 3 1 - Iulia Maesa 29 1 12 - - - Iulia Soaemias 13 - 6 - - - Iulia Paula 5 - 1 - - - Aquilia Severa 3 - - - - - Severus Alexander - - 1 -

215 5 220 97,72% 2,28%

Severus Alexander 213 - 83 - - -

Iulia Mamaea 35 - 11 - 1 - Orbiana 3 - 1 - - -

347 - 347 100% -

Maximinus Thrax 6 - 9 - - - 15 - 15 100% - Balbinus - 1 - 1 - - 1 1 - 50% 50% Gordianus III 10 169 8 61 1 - 19 230 249 7,64% 92,36% Philippus Arabs - 66 - 29 - 1 Otacilia Severa - 12 - 7 - - Philippus II Arabs - 12 - 7 - -

- 134 134 - 100%

Traianus Decius - 8 - 2 - - Herennia Etruscilla - 6 - - - -

Herennius Etruscus - 5 - - - -

- 21 21 - 100%

Trebonianus Gallus - - - 1 - - - 1 1

Valerianus - 1 - - - - - 1 1 - 100% TOTAL 496 283 233 111 3 1 734 393 1127 65,13% 34,87%

71 Purece 2005, tabelul 1.


75

Repartizarea monedelor pe ateliere monetare72:

Ateliere Loturile I, III Lotul II

Emitent R E L A M ? R E L A M

Total

Hadrianus 1 - - - - - - - - - - 1 Antoninus Pius - - - - - - - - - - - Faustina I 2 - - - - - - - - - - 2

Marcus Aurelius 1 - - - - - 1 - - - - Faustina II 1 - - - - - - - - - - 3

Commodus 5 - - - - - 1 - - - - Crispina 1 - - - - - - - - - - 7

Clodius Albinus - - - - - - 1 - - - - 1 Septimius Severus 26 11 2 - - 2 15 7* - - Iulia Domna 14 - 4 - - - 7 - - - - Caracalla 11 - - - - - 5 - - - - Geta 4 - - - - - 1 - - - - Plautilla 2 - - - - - 1 - - - -

112

Caracalla 2 - - - - - 4 - - - - Iulia Domna 2 - - - - - 1 - - - - Geta - - - - - - 1 - - - -

10

Macrinus - - - - - - - - - - - Diadumenianus 1 - - - - - - - - - - 1

Elagabalus 81 - - 9 - - 56 - - 3 - Iulia Maesa 30 - - - - - 12 - - - - Iulia Soaemias 13 - - - - - 6 - - - - Iulia Paula 5 - - - - - 1 - - - - Aquilia Severa 3 - - - - - - - - - - Severus Alexander - - - - - - 1 - - - -

220

Severus Alexander 206 - - 7 - - 75 - - 8 - Iulia Mamaea 36 - - - - - 11 - - - - Orbiana 3 - - - - - 1 - - - -

347

Maximinus Thrax 6 - - - - - 9 - - - - 15 Balbinus 1 - - - - - 1 - - - - 2 Gordianus III 139 - - 39 - 2 59 - - 10 - 249 Philippus Arabs 64 - - 3 - - 26 - - 3 - Otacilia Severa 12 - - - - - 7 - - - - Philippus II Arabs 11 - - 1 - - 7 - - - -

134

Traianus Decius 6 - - 1 1 - 2 - - - - Herennia Etruscilla 4 - - 2 - - - - - - - Herennius Etruscus 5 - - - - - - - - - -

21

Trebonianus Gallus - - - - - - 1 - - - - 1 Valerianus - - - - - 1 - - - - - 1

TOTAL 700 11 6 62 1 3 313 7 ? 24 - 1124

7*-7 monede indicate a fi b�tute la Emesa �i Laodicea, f�r� a se preciza reparti�ia exact� !.

R-Roma, E-Emesa, L-Laodicea ad Mare, A-Antiochia, M-Mediolanum.

72 Purece 2005, tabelul 2.


76

Momentul ascunderii: Ascunderea tezaurului a avut loc probabil în contextul evenimentelor ce au avut loc dup� c�derea în captivitate a lui Valerianus73.

15. Tezaurul de la Stoene�ti (com. Berisl�ve�ti)74 Momentul �i locul descoperirii: Tezaurul a fost descoperit în 1908. Repartizarea monedelor pe emiten�i: Con�inea 170 de monede din argint,

între care unele emise de Traianus.

Summary

Roman imperial hoards founded in Vâlcea County

From the Vâlcea County territory we know 15 hoards or hoards fragments. The discovery places, in an alphabetic enumeration, are: Câineni, Dr�g��ani (one hoard and one fragment hoard), Fl�mânda-Cremenari, Frânce�ti, Fole�ti, Horezu, Ione�tii Govorii, Olteni, P�dure�u, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Sl�vite�ti-B�beni, St�ne�ti, Stoene�ti. The hoards are presented after 7 criteria:

1. Moment of discovery and finding place; 2. Discovery context; 3. The recipient; 4. Coin repartition by issuer; 5. Coin repartition by nominal; 6. Coin repartition by mints; 7. Hiding moment. All the statistic analyses are extracted from a data base built for all the roman

imperial hoards that were found in Oltenia.

Abrevieri tehnice Abrevieri pentru nominale Abrevieri pentru ateliere monetare Ant = antoninian D = denar imperial

A = Antiochia AL = Alexandria AM = Asia Mic� E = Emesa

L = Laodicea LY = Lycia M = Mediolanum N = Neprecizat R = Roma

73 Purece 2005, p. 31-33, Purece 2008a, p. 106-108. 74 Purece 1973, p. 252; Mitrea 1981a, p. 529, nr. 243; Mitrea 1977, p. 380, nr. 99; Suciu 2000, p. 57.


77

Prescurt�ri �i bibliografie

Depeyrot, Moisil 2004

G. Depeyrot, Delia Moisil, Le trésor de Frânce�ti. Les débuts de la crise du denier (98-235), Wetteren, 2004.

Depeyrot, Moisil 2008

G. Depeyrot, Delia Moisil, Les trésors de deniers de Trajan à Balbin en Roumanie, Wetteren, 2008.

Depeyrot, Moisil 2008a

G. Depeyrot, Delia Moisil, Les trésors de deniers et d’antoniniens de Gordien III à Aurélien en Roumanie, Wetteren, 2008.

Dud�u 2006 Oltea Dud�u, Circula�ia monetar� în castrele de trupe auxiliare din Provincia Dacia, Timi�oara, 2007.

Dumitra�cu 1996 A. Dumitra�cu, O pu�culi�� cu denari romani imperiali descoperit� la Râmnicu Vâlcea, în BSNR 140-141 (1992-1993), 1996, p. 95-104.

G�zdac 2002 C. G�zdac, Circula�ia monetar� în Dacia �i provinciile învecinate de la Traian la Constantin I, Cluj-Napoca, 2002, vol. I, II.

Mitrea 1953 B. Mitrea, Tezaurul monetar de la Ru�i-Sibiu �i ac�iunea carpilor împotriva st�pânirii romane din Dacia în timpul lui Filip Arabul, în SCIV, IV, 1953, 3-4, p. 611-640.

Mitrea 1954 B. Mitrea, Contribu�ii numismatice la cunoa�terea problem luptei împotriva st�pânirii romane în Dacia, în SCIV, V, 1, 1954, p. 467-486.

Mitrea 1957 B. Mitrea, Cu privire la tezaurul monetar de la Fl�mânda-Cremenari (Arge�), în SCN, I, 1957, p. 407-410.

Mitrea 1958 B. Mitrea, Découvertes récentes de monnaies antiques et byzantines en République Populaire Roumanie, în Dacia N.S. II, 1958, p. 493-498.

Mitrea 1964 B. Mitrea, Découvertes anciennes et plus récentes de monnaies antiques et byzantines en République Populaire Roumanie, în Dacia N.S. VIII, 1964, p. 371-384.

Mitrea 1968 B. Mitrea, Observa�ii numismatice �i istorice asupra tezaurului de monede romane imperiale descoperit la Ione�tii Govorii, în SCN, IV, 1968, p. 209-222.

Mitrea 1971 B. Mitrea, Un document numismatic din a doua jum�tate a secolului al III-lea: tezaurul de monede romane de la Olteni, în SCN, V, 1971, p. 115-144.

Mitrea 1975 B. Mitrea, Découvertes de monnaies antiques et byzantines en Roumanie (XVII), în Dacia, N. S., XIX, 1975, p. 309-317.

Mitrea 1977 B. Mitrea, Découvertes monnétaires en Roumanie (XX), în Dacia, N.S., XXI, 1977, p. 375-381.

Mitrea 1981 B. Mitrea, Découvertes monétaires en Roumanie-1980, în Dacia NS, XXV, 1981, p. 381-390.

Müller 1890 H. Müller, Ein neuer Fund römischer Silberdenare, în Korrespondenzblatt der Vereins für siebenbürgische Landeskunde, XIII, nr. 4, 1890, p. 37-44.

Nubar, Purc�rescu 1972

H. Nubar, P. Purc�rescu, Note pe marginea unui tezaur monetar din epoca roman�, descoperit la Râureni, jud. Vâlcea, în Buridava, 1, 1972, p. 161-171.

Petre-Govora 1968 Gh. I. Petre-Govora, Tezaurul monetar de la Ione�tii Govorii. Condi�ii de descoperire, în SCN IV, 1968, p. 207-208.

Popilian 1974 Gh. Popilian, Tezaurul de monede romane descoperit la Leurda -


78

ora�ul Motru (jud. Gorj), în Drobeta, I, 1974, p. 147-157. Popilian, Persu 1996-1997

Gh. Popilian, E. Persu, Tezaurul de monede romane imperiale de la Dr�g��ani, în BSNR, XC-XCI, 1996-1997, p. 45-54 .

Preda 1958 C. Preda, Pe marginea unor descoperiri monetare recente, în SCN, II, 1958, p. 379-400.

Preda 1996 C. Preda, Tezaurul monetar imperial de la P�dure�u, jud. Vâlcea, în BSNR, 140-141 (1992-1993), 1996, p. 109-116.

Protase 1958 D. Protase, Tezaurizarea antoninianului în Dacia, în SCN, II, 1958, p. 253-268.

Protase 1965 D. Protase, Les trésors monétaires de la Dacie Romaine. Leur signification sociale – économique et ethno - politique, în Congresso internazionale di numismatica, Roma, 1965, p. 423-432.

Protase 1966 D. Protase, Problema continuit��ii în Dacia în lumina arheologiei �i numismaticii, Bucure�ti, 1966.

Purece 1973 S. Purece, în Revista Arhivelor, L, 1973. Purece 2004 S. I. Purece, Aspecte privind circula�ia monedei romane în Oltenia

la jum�tatea secolului III d. Chr.. Studiu comparativ asupra tezaurelor de la Olteni �i St�ne�ti (jud. Vâlcea), în Studia universitatis cibiniensis. Series historica, I, 2004, p. 35-41.

Purece 2005 S. I. Purece, Tezaurul de la St�ne�ti, Bucure�ti, 2005. Purece 2006 S. Purece, A roman group of coins from Vâlcea County Museum,

în ActaTS V, 2006, p. 183-192. Purece 2007 S. I. Purece, Discu�ii privind un tezaur necunoscut de monede

romane imperial descoperit la hotarul dintre Sl�vite�ti �i B�beni (jud. Vâlcea), în Moned� �i comer� în sud-estul Europei, I, 2007, p. 25-32.

Purece 2008 Silviu I. Purece, Circula�ia Monetar� în Dacia inferior (sec. II-III p. Chr.), Tez� de Doctorat, vol. I, Cluj-Napoca, 2008.

Purece 2008a Silviu I. Purece, Orizonturile de tezaure din zona de sud a provinciei Dacia - Discu�ii �i ipoteze, în Moned� �i comer� în sud-estul Europei, II, Sibiu, 2008, p. 91-113.

Purece 2008b Silviu I. Purece, Tezaurul de la Râureni (jud. Vâlcea). Complet�ri numismatice �i istorice, în Moned� �i comer� în sud-estul Europei, II, Sibiu, 2008, p. 71-83.

Suciu 2000 Viorica Suciu, Tezaure monetare din Dacia roman� �i postroman�, Cluj-Napoca, 2000.

Tudor 1968 D. Tudor, Oltenia Roman�, Bucure�ti, 1968. Tudor 1978 D. Tudor, Oltenia Roman�, Bucure�ti, 1978. Vl�descu 1983 C. M. Vl�descu, Armata roman� în Dacia Inferior, Bucure�ti, 1983.


79

HART�.

Distribu�ia teritorial� a tezaurelor descoperite pe teritoriul jude�ului Vâlcea


80

Villa rustica �i necropola roman� de la Benge�ti Ciocadia jude�ul Gorj

Dr. Marinoiu Vasile

[email protected]

Villa rustica �i necropola roman� descoperite recent la Ciocadia, comuna Benge�ti-Ciocadia, sunt situate la 34 km est de municipiul Târgu Jiu, în apropierea DN 67 Târgu Jiu – Râmnicu Vâlcea, la 4 km nord de acesta �i la 200 m est de malul stâng al râului Ciocadia.

Primele cercet�ri în zon� au avut loc în anul 2000, fiind efectuate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Jude�ean Gorj „Alexandru �tefulescu” din Târgu Jiu, având ca responsabil �tiin�ific pe dr. Vasile Marinoiu

Villa rustica se afl� la 3,7 km nord de DN 67, cca. 50 m est de drumul jude�ean 67C Benge�ti-Novaci �i 200 m est de malul stâng al râului Ciocadia, pe o întindere de cca. 6 ha.

Necropola se afl� pe un platou în punctul „Codri�oare”, la cca 300 m nord de villa rustica �i la 200 m est de râul Ciocadia, la altitudinea de 352 m.

. Ciocadia – „Codri�oare”. Necropola

Cercet�rile au început ca urmare a unor periegheze arheologice efectuate în anul 2000, în urma informa�iilor primite de la câ�iva locuitori din satul Ciocadia c�tunul Bircii înc� din anul 1998 (�op Simion, Braitoru Cornel, Corobea Maria, Medregan Gheorghe, St�noiu Aurel �i Avramescu Dumitru). În anii ce au urmat s-au desf��urat mai multe campanii de cercet�ri sistematice în acest nou sit arheologic de epoc� roman�. S-a descoperit aici o necropol�, iar în 2005 �i villa rustica, ce au fost datate, dup� materialele arheologice scoase la iveal� (ceramic�, dar mai ales monede), în secolele II –III d. Hr. Acest sit arheologic este situat, din punct de vedere topografic, la 34 km nord de Târgu Jiu, în apropierea DN 67 C Benge�ti – Novaci, cca 50 m est. El se afl� la 200 m est de râul Ciocadia, având urm�toarele coordonate geografice: latitudine 45º 05� 50� �i longitudinea de 23º 35�52�, iar altitudinea este de 226 m - villa rustica �i 352 m – necropola. Dac� cercet�rile arheologice din villa rustica sunt recente (anul 2006), cele din necropol� s-au desf��urat necontenit din anul 2000. Necropola roman� din punctul „Codri�oare” se afl� pe un platou ce domin� împrejurimile �i ocup� o suprafa�� de cca 3 ha, teren ce apar�ine locuitorilor din zon�, unii dintre ace�tia nefiind întotdeauna în�eleg�tori cu demersul nostru �tiin�ific. Cercet�rile de pân� acum din necropol� au dus la descoperirea a zece morminte, dintre care nou� de incinera�ie �i unul de inhuma�ie. Acesta din urm� a fost scos la iveal� în anul 2005, la adâncimea de 0,70 m fa�� de nivelul actual de c�lcare, el având o form� dreptunghiular� fiind zidit cu c�r�mid� �i acoperit cu �igl�. Are dimensiunile de 1,80 m lungime, 0,47 m l��ime �i adâncimea de 0,40 m �i este orientat SV –NE.

Mormântul a fost jefuit înc� din antichitate, lipsind obiectele ce fuseser� depuse în el, iar scheletul era r�v��it (s-a p�strat cea mai mare parte din craniu �i oase ale membrelor inferioare �i superioare). În apropierea mormântului s-au descoperit mai multe obiecte ce fuseser� aruncate cu prilejul jefuirii acestuia. Amintim dintre acestea, un fragment dintr-un vas de sticl� – unguentarium, ce avea în�l�imea de 8,3 cm, din care se p�streaz� gâtul �i o parte din corpul sferic, o fibul� de argint de


81

tip ancor�, o pies� de harna�ament din bronz, precum �i o toart� de la un vas de bronz ce avea în partea superioar� (în basorelief) reprezentat un cap de leu, iar în cea inferioar� un cap de gorgon�. Aceast� toart� provine de la un vas oinochoe �i are dimensiunile de 14,9 cm în�l�ime �i 1,5 cm l��ime.

În afara acestui mormânt, începând din anul 2000 am descoperit alte nou� morminte de incinera�ie de tip ustrinum, ale c�ror gropi sepulcrale aveau forme circulare sau rectangulare. Mai deosebit este cel descoperit în anul 2006, ce avea o form� rectangular�, semicircular pe laturile mici, având dimensiunile de 1,40 x 0,70 m �i fiind orientat N – S, el era marcat de un ring realizat din c�r�mizi, �igle �i piatr� de râu.

Resturile crema�iei (oasele calcinate, cenu�a �i c�rbunele), în toate cele nou� morminte, erau depuse pe fundul gropii �i erau înso�ite de vase ceramice (lucrate cu mâna sau la roat�, din p�cate p�strate doar fragmentar), precum �i de obiecte din bronz sau argint (obiecte de uz casnic �i bijuterii). Dintre aceste obiecte amintim descoperirea a doi cercei de argint filigrana�i (unul de tip „Nodul lui Hercule”, iar cel�lalt cu o piatr� semipre�ioas�), dou� inele (unul de argint �i unul de fier, ultimul având gravat pe plac� chipul zeului Mercur), aplice traforate de bronz, fibule din bronz (tipul puternic profilat, tipul ancor�, cu capul sub form� de T etc.), m�rgele discoidale din os, cu�ite din fier, piroane de fier de diferite dimensiuni etc. Tot aici s-a descoperit �i o moned� de bronz, un as, emis de împ�ratul Caracalla pentru mama sa Iulia Domna (AE Av., IVLIA PIA FELIX AVG., Rv. VESTA. RIC.IV/1, nr. 595, anii 211–217). Toate aceste materiale pot data necropola în secolele II – III d. Hr.

În apropierea unor morminte (cele descoperite în anul 2000, 2001 �i 2006), au ap�rut funda�iile unor edificii, realizate din piatr� cu leg�tur� de mortar, ce ar putea s� aib� o destina�ie religioas�. Cercet�rile viitoare vor putea preciza destina�ia acestora.

Cele mai recente cercet�ri, cele din anul 2007 au urm�rit investigarea unor noi complexe funerare din necropola roman�. In acest scop s-au trasat dou� sec�iuni, care au fost deschise în zona sudic� a necropolei (pe proprietatea Mariei Corobea), ambele trasate pe direc�ia nord-sud, la 3 m est de S3/2006.

Înc� de la înl�turarea stratului vegetal au ie�it la iveal� fragmente de c�r�mizi, �igle, olane �i vase ceramice de culoare ro�ie �i neagr�, lucrate la roat� �i foarte pu�ine cu mâna.

În prima sec�iune (S1 /2007), între carourile 3 �i 4 a ap�rut un complex funerar de incinera�ie, la adâncimea de - 0,50 m fa�� de nivelul actual de c�lcare. Aici al�turi de oase calcinate �i cenu��, a�ezate pe un postament circular din pietre m�runte de râu, au fost depuse mai multe obiecte: un cu�it �i un vârf de s�geat� din fier, o fibul� din bronz cu balama, tip ancor� �i un fragment de cercel de argint.

În caroul 2 apare un alt complex funerar de incinera�ie, la adâncimea de - 0,70 m, unde pe lâng� oasele calcinate �i cenu��, a ap�rut un cu�it de fier, un piron în form� de „L”, fragmente de ceramic� �i sticl�.

Carourile 1 �i 2 s-au extins spre est cu o caset� cu dimensiunile de 2,40x1m. La adâncimea de - 45 cm a ap�rut o baz� de stel� funerar�, executat� dintr-o roc� slab� (marn� grezoas�), având dimensiunile de 1 x 0,90 x 0,20 m. În mijloc se afl� orificiul pentru piciorul stelei, de form� rectangular�, având dimensiunile de 0,56 x 0,27 x 0,20 m. Nu s-a descoperit stela funerar�, aceasta fiind probabil disp�rut� .

În cea de-a doua sec�iune(S2/2007), trasat� la 2,70 m est de prima, s-au descoperit dou� complexe funerare de incinera�ie, în carourile 5 �i 6. Primul, apare la adâncimea de - 45 cm fa�� de nivelul actual de c�lcare, având o amenajare rectangular� din pietre mici de râu, pe care au fost depuse oase calcinate �i cenu��, precum �i un stillum din fier �i fragmente ceramice.


82

Cel de-al doilea complex funerar de incinera�ie apare la 60 cm nord, fa�� de primul �i la adâncimea de - 40 cm. Oasele cremate, c�rbunele, cenu�a �i inventarul funerar (un piron de fier în form� de „L” �i fragmente ceramice ce apar�in unor oale de mici dimensiuni) au fost depuse în interiorul unui ring de piatr� de râu.

Din punct de vedere stratigrafic, situa�ia în necropola din punctul „Codri�oare” se prezint� astfel:

- De la 0 la 0,08 - 0,10 m – stratul vegetal; De la 0,08 - 0,10 m la 0,57 - 1,05 m stratul arheologic roman; De la 0,57 - 1,05 m începe stratul steril arheologic.

Ciocadia. Villa rustica

Villa rustica, semnalat� în anul 2005, la poalele platoului, la 300 m sud de necropol�, ne-a determinat s� deschidem aici în anul 2006, dou� sec�iuni, ambele orientate N-S (dimensiuni 8 x 2 m �i respectiv 6 x 2 m). Înc� de la îndep�rtarea stratului vegetal, au ap�rut materiale de construc�ie de factur� roman�: �igle, olane, piroane din fier, precum �i fragmente de vase ceramice lucrate la roat�, sticl� etc.

La adâncimea de 0,25 m a ap�rut funda�ia unei cl�diri executat� din piatr� de râu legat� cu mortar de var, ce are o grosime de 0,64 –0,80 m. Funda�ia a fost descoperit� pe dou� laturi, pe o lungime de 8,64 m �i respectiv 5,40 m, urmând ca cercet�rile viitoare s� delimiteze conturul întregii cl�diri, a c�rei orientare este SE-NV.

Una din laturile funda�iei a fost întrerupt� pe o l��ime de 0,70 m, în apropierea col�ului sud-estic, unde s-a descoperit un schelet uman înhumat la adâncimea de - 80 cm �i orientat E-V (dup� canoanele cre�tine). Lungimea scheletului este de 1,62 m �i apar�ine probabil unui b�rbat. Nu s-a descoperit inventar funerar, dar pozi�ia scheletului ne determin� s� credem c� a fost înhumat cu mult timp dup� p�r�sirea fermei romane.

În profilul vestic al sec�iunii a ap�rut jum�tatea inferioar� a unui alt schelet, ce urmeaz� a fi degajat în anul urm�tor.

Pe lâng� materialul arheologic amintit mai sus, în cele dou� sec�iuni s-au descoperit �i patru monede (doi denari �i doi dupondius), monede care vin s� precizeze perioada în care a func�ionat villa rustica de la Ciocadia, ele fiind emise în sec. II-III d.Hr.

1. Dupondius, Antoninus Pius, AE , Av. ANTONINVS AVG [PIVS P.P.]; Rv. CONCORDIA?, RIC III, diam. 29 mm, Roma, anii 140 –144;

2. Denar, Marcus Aurelius pentru Antoninus Pius; Ag , Av. DIVVS ANTONINVS, Rv. CONSECRATIO, diametrul 18 mm, RIC III, p. 247, nr. 429, Roma, nedatat, anul 161 ?;

3. Denar, Iulia Maesa, Ag �, Av. IVLIA MAESA AVG., Rv. PVDICITIA, diametrul 18 mm, RIC IV/2, p.50, nr. 268, Roma, anii 218 - 223;

4. Dupondius, Severus Alexander, AE , Av. IMP. CAES. M. AVR. SEV. [ALEXANDER AVG], Rv. Zeul Marte, PMTRP. VI COS II P.P.S.C., diametrul 26 mm, RIC IV/2, p. 107, nr. 457, Roma, anul 227.

În anul 2007 au continuat cercet�rile arheologice din villa rustica, situat� la 300 m sud de necropol�. S-au trasat acum trei sec�iuni, orientate nord-sud (cu dimensiunile S1/2007 – 10,80 x 2 m, S2/2007 – 10 x 2 m �i S3/2007 – 10 x 2 m).

Sec�iunea S1/2007 s-a deschis la cca. 2 m vest de S2/2006. La adâncimea de - 0,45 m a ap�rut traiectul unui zid cu o grosime de 0,82 m, din piatr� de râu �i de munte, f�r� leg�tur� de mortar, Aici s-au descoperit fragmente de �igl�, olane, c�r�mizi, vase ceramice de uz casnic (opai�e, oale, castroane, capace), o d�lti�� i patru piroane din fier, o fibul� din bronz, puternic profilat� (fragmentar�) �i dou�


83

c�r�mizi p�trate având dimensiunile de 27 x 27 x 5,5 cm etc. Stratul arheologic roman merge pân� la adâncimea de - 0,70 m.

Sec�iunea S2/2007 s-a deschis la distan�a de 2 m vest fa�� de S1/2007. În carourile 1 �i 2 apare funda�ia construc�iei romane, descoperit� în anul anterior. Este orientat� Est-Vest, fiind executat� din piatr� de râu cu leg�tur� de mortar, �i are o grosime de 0,80 m.

De la adâncimea de - 0,10 / -0,18 m apar fragmente de �igle, olane, vase ceramice �i de sticl�. De o parte �i de alta a zidului, la adâncimea de 0,70 m apar dou� schelete umane din epoca feudal�, orientate Est – Vest, cu mâinile încruci�ate pe abdomen. Nu s-a descoperit inventarul funerar. Pentru a contura în întregime cele dou� schelete sec�iunea a fost extins� spre est cu o caset� cu dimensiunile de 4 x 1,60 m. Aici s-a descoperit partea inferioar� a primului schelet �i jum�tate din cel de-al doilea, precum �i continuarea zidului din S2/2007.

Cele dou� schelete au dimensiuni diferite �i s-au p�strat mai mult sau mai pu�in întregi. Cel de la nord de zid are lungimea de 1,60 m, din care lipse�te tibia dreapt�. Se pare c� a apar�inut unui b�rbat adult. Cel de-al doilea schelet, descoperit la sud de zid, are lungimea de 1, 40 m �i are lips� o parte din oasele mâinii drepte. Lâng� cap s-au descoperit câ�iva c�rbuni. El a apar�inut unei femei, dar �i aici lipse�te inventarul funerar.

Sec�iunea S3/2007 trasat� la 3,60 m vest de S2/2007, are acelea�i dimensi-uni ca cea precedent�. În carourile 1 �i 2 ale sec�iunii, la adâncimea de - 0,10/ -0,18 m, apare funda�ia construc�iei romane descoperit� în anul 2006, realizat� din piatr� de râu de mari dimensiuni, legat� cu mortar de var, având o grosime de 0,80 m. Funda�ia se p�streaz� pe o în�l�ime de 0,40 – 0,60 m.

Datorit� faptului c� �i aici s-au descoperit alte dou� schelete, am fost nevoi�i s� extindem sec�iunea spre est cu o caset� de 6,30 x 0,70 m. În carourile 7–10 au fost scoase la iveal� zidurile funda�iei unei camere ce sunt orientate paralel cu cele din carourile 1–2. Totodat�, un alt segment de zid cade perpendicular pe cel anterior. Acest zid s-a descoperit pe o lungime de 5,90 m, fiind sec�ionat în caroul 6 de un schelet ce are lungimea de 1,65 m, ce a apar�inut unui b�rbat adult. Mâna dreapt� era deplasat� din omoplat. Scheletul a ap�rut la adâncimea de - 0,70 m. Cel de-al doilea schelet, p�strat fragmentar, a apar�inut probabil unei femei tinere �i are o lungime de 1,45 m. În jurul scheletului se afla un strat de mortar ce avea o grosime de 0,08 –0,10 m. În apropierea acestui schelet, la cca. 0,70 m sud, s-a descoperit o oal� de ofrande, care con�inea oase de p�s�ri �i miel, c�rbune, �i pietricele. Oala este realizat� la roat� înceat�, �i are ca ornamente, în partea superioar�, mai multe linii oblice ce se întretaie, dând aspectul unei crengi de brad. Ea este contemporan� scheletului, deci din epoca feudal�, de la începutul secolului al XV-lea, datare care s-a f�cut dup� moneda de argint, cu nominalul de 1 ban, b�tut� în timpul domnitorului ��rii Române�ti, Dan al II-lea (1420–1431), descoperit� lâng� schelet. Aceast� moned� dateaz� necropola medieval� la începutul secolului al XV-lea.

S-au descoperit pân� în prezent cinci morminte de inhuma�ie din aceast� necropol� medieval� (unul în 2006 �i patru în anul urm�tor).

În ceea ce prive�te materialul arheologic de epoc� roman� amintim descoperirea a numeroase fragmente de �igl�, olane, vase de uz casnic (castroane, oale,capace), fragmente de sticl� �i piroane din fier. De asemenea s-au descoperit �i dou� monede de argint romane (denari), unul de la Septimius Severus, iar al doilea de la Caracalla:

Denar roman, Ag, Av. SEVERVS AVG PART. MAX; Rv., RESTITVTOR VRBIS Ric. IV/1, p.113, nr.167 a, diametru 19 mm, atelier Roma, anii 200 – 201.


84

Denar roman, Ag. Av. ANTONINVS PIVS AVG; Rv. INDVLGENTIA AVGG; în exerg� INCARTH. Ric. IV/1, nr.130 (a), diametru 18 mm, atelier Roma, dup� anul 202 .

Din punct de vedere stratigrafic, se constat� o situa�ie similar� cu aceea din campaniile precedente:

0 - 0,08/0,20 m - strat vegetal. 0,08/0,20 - 0,60/ 0,95 m strat de cultur� roman . de la 0,60/0,95 m - strat galben, steril din punct de vedere arheologic.

Cercet�rile arheologice desf��urate la Ciocadia, de-a lungul celor 8 ani, ne determin� s� consider�m c� necropola roman� din punctul Codri�oare este una biritual�, iar în imediata sa apropiere, la cca 300 m sud se afl� villa rustica, descoperit� în campania din anul 2006, unde au fost scoase la iveal� funda�iile unei cl�diri de mari dimensiuni, din aceea�i perioad� (sec. II – III d. Hr.), peste care s-a a�ezat la începutul secolului al XV-lea, o necropol� feudal� de inhuma�ie.

Obiectivele cercet�rilor viitoare se vor axa pe investigarea altor complexe funerare din necropola roman�, dar mai ales pe delimitarea incintei fermei romane din aceast� zon�.

Summary

The archaeological research from the villa rustica and the necropola from

Ciocadia showed some funerary places and a rural settlement. In the birithual necropola from the “Codri�oare” point, we discovered four

incinerary tombs which were dated between the IInd and IIIrd century after Christ. Near the tombs we discovered silver jewels (a ring and an earring), bronze jewels (a brooch, a ring). We also found two knives, a stillum made of iron and ceramics made by wheel.

In the villa rustica, situated at 200 m south of the necropola, along with the roman buildings and objects (we discovered brooches, knives and two silver denars which were emitted by Septimius Severus and Caracalla) appeared four Middle Age tombs form the XVth century, which were dated by the silver coin emitted during Dan the IInd (1420 – 1431).


85

Ilustra�ii �i plan�e

1. Necropola roman� �i villa rustica de la Ciocadia, jud. Gorj. Vedere aerian�

2. Vedere spre necropola roman� de la Ciocadia - „Codri�oare”


86

3. Necropola de la Ciocadia. Mormânt roman de inhuma�ie

4. Necropola de la Ciocadia. Mormânt de incinera�ie.

5. Ciocadia „Codri�oare”- Necropola roman� – mormânt de incinera�ie


87

6. Ciocadia „Codri�oare”- Necropola roman�– baz� de stel� funerar�

7. Necropola roman� Ciocadia - mormânt de inhuma�ie

�i profil sec�iune (desen)

8. Necropola roman� Ciocadia – mormânt de incinera�ie �i profil sec�iune (desen)


88

9. Necropola roman� Ciocadia- complexe funerare de incinera�ie, baz� de stel� funerar� �i profile sec�iuni (desene)


89

10. Villa rustica de la Ciocadia (vedere de ansamblu)

11. Funda�ii villa rustica de la Ciocadia

12. Ciocadia – villa rustica - funda�ii romane �i morminte feudale sec. XV


90

13. Ciocadia – villa rustica -funda�ii romane �i morminte feudale sec. XV

14. Ciocadia – villa rustica - funda�ie roman� sec�ionat� de un mormânt feudal

15. Villa rustica de la Ciocadia. Funda�ii romane �i morminte feudale


91

16. Villa rustica de la Ciocadia – Plan sec�iuni funda�ii romane

�i morminte feudale.


92

17. Artefacte romane descoperite în

necropola de la Ciocadia - „Codri�oare”.

Vas de sticl� “Unguentarium” descoperit

la Benge�ti Ciocadia – Compania 2005 SC 1/1

Toart� bronz – Benge�ti Ciocadia

– SC 1/1 -2005

Vas ceramic-mormânt feudal “Ciocadia”,

sc. ½ - 2007


93

Biserica de lemn din Gru�etu, comuna Coste�ti jude�ul Vâlcea

Mariana Iosifaru

[email protected]

La 45 km nord-vest de Rm. Vâlcea, în microdepresiunea Coste�ti, la poalele Mun�ilor C�p��ânii, într-un cadru natural de o frumuse�e aparte, unde �i-a format o vale, între dou� dealuri, pârâul Jidovii, pe partea dreapt� a drumului ce urc� la Pietreni, la cca. 100m sud de acesta, se afl� biserica cu hramul Adormirea Sfintei Sl�vitei N�sc�toare de Dumnezeu �i pururea Fecioara Maria �i Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purt�torul de biruin��1, scoas� din cult la 15 august 1937. Înc� de la începutul sec. XX, cimitirul a fost mutat în satul Ferigile, unde s-a construit o nou� biseric�, început� în 1913 �i sfin�it� în anul 19372.

Biserica Adormirea Maicii Domnului, monument istoric (cod LMI: VL-II-m-B-09731)3, a fost construit� de Kir Constandie Voievod (1793-1796;1799-1801), cu blagoslovenia lui Kir Nectarie, episcopul Râmnicului (1792-1812), a�a cum gl�suie�te pomelnicul scris de Ilie D. Merl� Zugravu, 18044. În ceea ce prive�te datarea, p�rerile sunt împ�r�ite în func�ie de cei care s-au ocupat de istoria acestei biserici, fiind men�iona�i anii: 17095, 17406, 17517. Este posibil s� fi existat �i o alt� biseric�, mai veche, dar nu aici, pentru c� arheologic nu a fost g�sit un nivel mai vechi de începutul sec. al XIX-lea.

Ansamblul se compune din biserica de lemn �i turnul clopotni�� de zid, construit �i pictat între 1840-1843 (foto 1).

Biserica a fost ini�ial numai din lemn, interiorul a fost zugr�vit conform pomelnicului din 1804; acoperit� cu �indril� �i înzestrat� cu obiecte de cult, od�jdii, c�r�i biserice�ti �i steag, conform celui de-al doilea pomelnicului din anul 18348; în 1885, cu ocazia unor interven�ii majore, interiorul este v�ruit, se renun�� la pridvorul deschis �i se adaug� antepronaosul (conform memoriului de arhitectur� întocmit de arh. Iulian C�mui), iar exteriorul se tencuie�te.

Biserica are plan dreptunghiular (L=14,58m, l=5,37m), cu absida altarului poligonal�, u�or decro�at� fa�� de nav�, ca �i antepronaosul ad�ugat, f�r� turl�.

Antepronaosul, de dimensiuni relativ reduse – decro�at în plan orizontal, face leg�tura cu exteriorul prin intermediul unei u�i amplasat� pe latura sudic�. Perimetral au fost realizate ferestre din lemn cu suprafe�e relativ egale câte dou� pe fiecare latur�. Tavanul este drept,confec�ionat din lemn de plop, iar pardoselile sunt din brad. Este tencuit la interior �i are pictur� pe peretele estic,realizat� între anii 1891-1892 de pictorul Ilie Dumitrescu,9 iar în col�ul de nord-est are o fereastr� în rela�ie cu pronaosul.

1 A. Sacerdo�eanu, Pomelnicul bisericii Gru�etu din Coste�tii-Vâlcei, Arhivele Olteniei, XII,1933, p.101 2 D. Bondoc, Coste�ti- Vâlcea, 45 secole de istorie, Rm.Vâlcea, 2002, p.184. 3 Ligia Elena Rizea, Ioana Ene, Monumente istorice din Jude�ul Vâlcea, Rm.Vâlcea, 2007, p.84-85. 4 A. Sacerdo�eanu, Op.cit, p.101-102. 5 At. Mironescu, Istoricul Eparhiei Râmnicului-Noul Severin, Buc., 1906, p.652. 6 I. Popescu Cilieni, Biserici, târguri �i sate din jude�ul Vâlcea, Craiova, 1941, p.37. 7 D. Bondoc, Op.cit, p.180. 8 A. Sacerdo�eanu, Op.cit., p.101-102. 9 D.Bondoc, Op. cit., p.180.


94

Pronaosul, e situat pe axul vest-est, are form� dreptunghiular� �i a fost prelungit cca. 1 m. spre vest, cu vechiul pridvor, care p�streaz� tavanul drept, spre deosebire de acoperirea ini�ial� realizat� printr-o bolt� semicilindric�, decro�at� simetric în plan vertical, la nivelul cosoroabei, în�l�imea acestui spa�iu fiind mai mic� decât cea a naosului.

Naosul este separat prin tâmpl� sau iconostas de altar. Este acoperit cu o bolt� semicilindric�, sus�inut� median de un arc dublu din lemn. Pe laturile de nord �i sud sunt dispuse stranele.

Altarul are în plan form� pentagonal� �i este acoperit de o bolt� semicilindric�, dou� unghiuri �i un trapez, sferice care descarc� pe pere�ii exteriori. Aici a fost construit� o sob� din zid�rie de c�r�mid�. Proscomidia, amplasat� pe latura de nord a altarului, este tratat� printr-un blat de lemn �i un recipient din zid�rie pentru sfin�irea apei. Diaconiconul, destinat ad�postirii ve�mintelor preo�e�ti, lipse�te, în locul acestuia aflându-se cel de-al doilea acces în biseric�, respectiv o u�� de lemn.

Funda�iile �i eleva�iile sunt realizate din piatr� de calcar, legat� cu mortar de var, tencuite la exterior.

Pere�ii din bârne de stejar, sunt acoperi�i cu �ipci de salcie - cercuial� - tencui�i la exterior, iar pe latura de sud în dreptul pronaosului sunt realizate trei panouri pictate cu Sfântul Gheorghe, Sfin�ii Apostoli Petru �i Pavel �i Sfântul Dumitru.

Acoperirea spa�iilor s-a f�cut prin bol�i din dulapi de stejar, pentru pronaos, naos �i altar �i tavane drepte din plop pentru antepronaos �i par�ial pronaos. Antepronaosul e tencuit la interior �i exterior. �arpanta �i arteriala sunt din stejar iar învelitoarea din �i�� de brad. Pardoselile sunt din scânduri de brad.

Iconostasul este dezmembrat în acest moment, aici existând numai scheletul care sus�inea icoanele. Bol�ile pronaosului, naosului �i altarului au fost tencuite. O particularitate pentru acest monument sunt cele trei guri de aerisire practicate în bol�ile, pronaosului, naosului �i altarului, pentru evacuarea fumului provenit de la lumân�ri.

Gra�ie amplului proces de conservare �i restaurare a monumentelor istorice, ini�iat de M.C.C., turnul clopotni�� a intrat în cadrul procesului de restaurare în 2006, iar din luna octombrie anul 2008 �i biserica. Proiectul poart� semn�tura arh. A.I. Botez �i Iulian C�mui, lucr�rile au fost încredin�ate firmei S. C. Carolin SRL condus� de ing. St�tic� Ion, iar cercetarea arheologic� unui colectiv10 din cadrul Muzeul Jude�ean Vâlcea.

Echipa de me�teri care au lucrat la restaurare a fost format� din: Greulu� Ilie Vasile, Stoian Mihai, Ciobanu Gheorghe, Ciobanu Valeriu, Bu�i Ion, Antonie Nicolae Florin, Antonie Ion, Teodorescu Gheorghe �i Pietreanu Mihai, îndruma�i fiind de ing. Diaconu Ion. Pe o parte din muncitori i-am întâlnit �i la biserica din satul Mari�a, unde au lucrat cu mult� d�ruire �i pricepere la restaurarea celei mai vechi biserici de lemn din Oltenia, din anul 1556-1557 «Leat 7065», care este men�ionat de inscrip�ia de pe bârna 5 din exterior, pe naos, care a n�scut numeroase controverse în ceea ce prive�te datarea.

S-au consolidat funda�iile pe exterior �i interior, s-a dat jos tencuiala �i cercuiala �i a fost retencuit� în exterior. Ceea ce A. Sacerdo�eanu, înc� din 1935, în mod str�lucit intuia s-a confirmat odat� cu înl�turarea tencuielii. Au fost dezvelite 16 inscrip�ii s�pate în lemn, cu caractere chirilice, din care 12 lizibile �i 4 ilizibile, dispuse pe 1-3 rânduri, liter� de 3-6 cm, pe pere�ii exteriori ai naosului �i altarului (laturile de nord, est �i sud).

10 Colectivul de cercetare: Claudiu Tulugea, Ion Tu�ulescu, Ovidiu P�r�u�eanu, responsabul �tiin�ific Mariana Iosifaru


95

Între aceste inscrip�ii, care vor constituii un studiu aparte,cel pu�in 2, sunt înainte de construc�ia bisericii, respectiv 1791-1792 - Aiceea s� odihne�te robul lui Dumnezeu 7300 (1791-1792) Gherasie eromonah – (foto.5) �i 1795-1796 – ...ne�te robu lui Dunezeu 7304 (1795-1796) – (foto.6). Tot A. Sacerdo�eanu men�iona, conform tradi�iei orale, o biseric� de lemn la Munteni, acolo unde se vars� valea Dealului în râul Coste�ti11. Am fost împreun� cu prof. F�ulete la locul men�ionat. Apele au ros în continuare din malul stâng al pârâului. Terasa înalt� ce domin� valea Dealului cu deschidere larg� spre centrul civic �i Pietreni era propice ridic�rii unei biserici. Dac� acolo a fost un cimitir, se poate cerceta arheologic. Cele dou� inscrip�ii prezente pe bârnele de pe latura de nord a bisericii, ante 1801, au fost aduse la Gru�etu, probabil de la biserica din Munteni, dac� accept�m faptul c� biserica a fost construit� în anii celei de-a doua domnii a lui Alexandru Moruzi.

În �an�ul s�pat de jur împrejurul bisericii, lat de -1,00m �i adânc tot de 1,00m (notat S.I), trasat pentru consolidarea funda�iilor bisericii au fost descoperite 6 morminte, dispuse astfel:

- M.1, lâng� funda�ia de pe latura de sud, pe pronaos, la -0,55m adâncime, având lungimea de 1,90m,f�r� inventar (foto 2)

- M.2, lâng� funda�ia de pe latura de sud, în dreptul naosului, la -0,55m adâncime, având lungimea de 1,70m, cu o c�r�mid� la cap purtând inscrip�ia: 1851 mart 1.../ Aice s� odih<ne>�te/Popa C�rstia e<reu> (foto 7)

- M.3, lâng� funda�ia altarului, orientat S/V-N/E, la -1,00m adâncime fa�� de nivelul de c�lcare, lungime 2,00m (foto 3). La 0,10m vest de cap �i 0,33m de funda�ie o c�r�mid� cu dimensiunile de 0,30 x 0,14 x 0,05m, inscrip�ionat� pe ambele fe�e �i pe o muchie. Inscrip�ia este destul de deteriorat�. Am putut descifra: Aice s� odihne�te ...... popa Tr... (foto 8-10).

- M.4, pe latura de est, la 0,70m de funda�ie �i 0,20m de col�ul N/E al altarului, la -1,00m adâncime, a fost îngropat Popa Tudor/ 1870 g<henuarie> 10 (foto 11). Capul a fost fixat pe o c�r�mid� a�ezat� orizontal cu dimensiunile de 0,24 x 0,12 x 0,5m. În partea stâng� o alt� c�r�mid� având dimensiunile de 0,20 x 0,11 x 0,035m, dispus� vertical, cu inscrip�ia men�ionat�.

- M.5 este un mormânt secundar. Osemintele au fost puse în partea dreapt� a M.4,la o,30m.nord de acesta(foto 4),tot la - 1,00m adâncime. Lâng� oseminte 2 c�r�mizi: una simpl� �i alt� c�r�mid� (0,24 x 0,12 x 0,4 m), cu inscrip�ia: A<n>tonie mona<h> 1800 (foto 12).

- M.6, pe latura de nord, lâng� funda�ia antepronaosului, la -0,90m adâncime, având lungimea de 1,95m, f�r� inventar.

Celelalte 6 morminte au fost dispuse pe latura de est �i nord, acolo unde a fost terasat terenul. Pe latura de nord a bisericii dealul a fost consolidat �i s-a ridicat un zid de sus�inere din piatr� local�-calcar. Adâncimea mormintelor variaz� între - 0,55 �i - 1,00m (adâncimea a fost luat� fa�� de nivelul de c�lcare).

Terenul pe care este amplasat� biserica prezint� denivel�ri majore pe direc�ia N/S �i mai reduse pe direc�ia E/V. Pe latura de nord �i mai pu�in pe cea de est, de-a lungul timpului toren�ii au adus straturi succesive de viitur� a c�rei grosime este cuprins� între 0,10-0,40m.

Stratigrafia taluzului de sud a S.I.: - 0,00m-0,15m - sol vegetal. - 0,15m-0,45m-umplutur�: p�mânt brun-negru în amestec cu mortar, c�r�mizi

sparte, fragmente ceramice atipice, provenit� de la consolid�rile succesive ale bisericii

11 A. Sacerdo�eanu, Inscrip�ii �i însemn�ri din Coste�ti-Vâlcea, Extras din Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice,XXVIII,1937, Buc.1935,p.7.


96

- 0,45m-1,00m-p�mânt galben nisipos. - 1,00m-1,40m-pietri� în amestec cu nisip. În S.I au fost descoperite 7 c�r�mizi cu inscrip�ii (4 în pozi�ie secundar�), dup�

cum urmeaz�: - C�r�mid�, cu inscrip�ia: + Ioachim er�mo<na>h 4 o<c>t <ombrie>...,

descoperit� pe latura de N a altarului, la -0,90m adâncime (foto 13). - C�r�mid�, cu inscrip�ia: Antonu .... e.../Badè Spirè ....../...ra Miha..e... (foto

14), descoperit� tot pe latura de N a altarului, la 0,20m vest de c�r�mida 1 �i la aceea�i adâncime.

- C�r�mid�, cu inscrip�ia: Gera<s>im/Eromo<na>h (foto 15), descoperit� lâng� c�r�mida nr. 2.

- C�r�mida cu inscrip�ie din M. 5. Funda�iile �i eleva�iile realizate din piatr� de calcar au grosimea de 0,60m.

Adâncimea funda�iilor variaz�: -0,40m pe antepronaos, pronaos �i naos �i -0,10m pe altar. Eleva�ia are +0,80m pe antepronaos, pronaos, naos �i +0,60m pe latura de est a altarului.

În 1935, A. Sacerdo�eanu12 public� inscrip�ia de pe crucea de piatr� pe care am g�sit-o rezemat� de altar,rupt� din vechime, partea de jos pierdut�: Cu ajutoriu Sfintei Troi�e au ridicat� acast� sfânt� cru[c]e în hramul …M�ria a Mitru[lui]…Nicolae, Costandin�, Stana.7328 (=1820)

În anul 1885 când se adaug� antepronaosul sunt folosite multe cruci, probabil cele deteriorate, la noua funda�ie �i eleva�ie:

- lespede de piatr� local� pe care a fost cioplit� o cruce cu o inscrip�ie având urm�torul con�inut: 1864 / A<u>g<u>s<t> / 29

Aici / este / îngro / patu / Anghelu / Huruel� (foto 18); - lespede de piatr� cioplit� cu inscrip�ia: Pomene�te Doamne ...7329 (1820-

1821) (foto 19); - lespede de piatr� masiv�, fixat� la partea superioar� a funda�iei, în col�ul de

sud-vest al pronaosului, având cioplit� o cruce (foto 22); De asemenea, altele sunt folosite pentru complet�ri ulterioare pe naos sau ca treapt�, dup� cum urmeaz�:

- lespede de piatr� folosit� ca treapt�, pe latura de sud a bisericii, la intrarea în altar (treapta a doua): Costa<n>d../ Ionu/ 1830 (foto 20);

- lespede de piatr� g�sit� la 2m vest de col�ul S/E al naosului, chiar sub talp�, a�ezat� cu partea scris� în jos. Are cioplit� o cruce �i inscrip�ia: Dumi/tru (foto 21);

- lespede de piatr� g�sit� sub talp�, pe latura de sud a bisericii, la 2,52m est de col�ul sud-vestic al pronaosului, având urm�toarea inscrip�ie: Anu�a 1826 (foto 17).

Cele 6 lespezi, au fost recuperate �i depozitate provizoriu în clopotni��, pân� când se va g�si un spa�iu corespunz�tor pentru a fi expuse.

Singurul vas întreg descoperit a fost o can�, dispus� pe latura de est a altarului, la -0,50m adâncime, la baza funda�iei (candela ?), umplut� cu p�mânt galben nisipos. Lucrat� la roat�, din past� fin�, de culoare c�r�mizie, are o form� elegant�. Fund t�iat drept, picior scurt cilindric, corp bitronconic, u�or rotunjit, strâns la gur�, buza pâlnie, gura larg�. Prev�zut� cu o toart� în bant� ce se leag� sub buz� �i sub maxima rotunjire. O ��n�uire întrerupt� de toart� chiar pe mijlocul vasului. Trunchiul de con superior pictat cu past� alb-g�lbuie în bastona�e. Pe buz� în exterior o bant� pictat�. Dimensiuni: Î: 9,9cm, Dg: 8,1cm, Dm: 6,8cm, Db: 4,6cm (foto 23)

12 Ibidem, p.8.


97

Func�ia de «registru» al deceselor pe care o îndeplinesc pere�ii exteriori ai bisericii, o apropie de o alt� biseric� de lemn din Coste�ti, biserica Adormirea Maicii Domnului a fostului schit de la Gr�me�ti, considerat� una din capodoperele arhitecturii ecleziale de lemn din Muntenia.

Dup� 70 de ani de pustiire �i ruin�, biserica rena�te în frumuse�ea ei plenar�, restituind lumin� �i evlavie într-un loc binecuvântat de D-zeu, cu numeroase biserici, schituri �i m�n�stiri, adev�rate bijuterii ale Coste�tului �i nu numai, de care î�i leag� numele personalit��i de seam� ale istoriei: boierii Craiove�ti �i Cantacuzini, domnitorii Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Gheorghe Bibescu, mitropolitul �tefan I al Ungrovlahiei, episcopul Teofil al Râmnicului, arhimandritul Paisie, ieromonahul �tefan, etc. Nu pot s� închei f�r� s� amintesc numele unui fost coleg, regretatul Alexandru B�lintescu, care a l�sat mo�tenire comunei o frumoas� colec�ie de art� �i nu în ultimul rând pe renumitul prof. universitar Aurelian Sacerdo�eanu, istoric �i arhivist, fii ai comunei.

Summary

The Wooden Church “The Assumption of the Virgin” and “St. George”, from Gru�etu, Coste�ti,Vâlcea county, was built before 1801 by the abbot of Bistrita, Kir Constandie Peloponesiotul, during the rule of the emperor Alexander Moruzi, Bishop of Râmnic being Kir Nectarie. The ensemble consists of the wooden church and the bell tower built between 1840-1843. The church has a rectangular plane (L-14,58m, l-5,37m), with polygonal apse altar, easily separated from the nave, like the antepronaos added by 1885, without a tower. During the archaeological research, made at the beginning of the process of the restoration of the monument, there were found: 16 inscriptions carved in wood, in Cyrillic characters, located on 1-3 rows, letters of 3-6 cm, on the outer walls of the nave and of the altar (the north, east and south sides); 12 graves, 6 near the foundations of the church, around it, and 6 on the east and north side of the church, where the land has been terraced; 7 bricks with inscriptions; a fragmentary stone cross and 6 stone slabs (original crosses, which have deteriorated over time), found in antepronaos foundation (3),one used as a step to enter the altar and two under the wooden floor on the nave. To the foundation, on the east side, it was found an elegant cup, painted on the top, probably a votive light. (?). The function of "register" of death on the outer walls of the church, approach it by another wooden church from Coste�ti, the church “The Assumption of the Virgin” of the former hermitage from Gr�me�ti, considered one of the masterpieces of ecclesiastical wooden architecture in Wallachia.


98

1

2

3

4

5


99

6

7

8

9

10

11


100

12

13

14

15

16

17

18


101

19 20

21

22

23


102

14 1 14 17 0 6 1N n C H� ��

Metoda de datare C-14

Ovidiu P�r�u�anu [email protected]

Acest articol despre metoda de datare C-14, încearc� s� scoat� în eviden��

adev�rul pur �tiin�ific privit din punct de vedere fizico-matematic cu privire la evaluarea vârstei relicvelor organice �i vestigiilor arheologice, evitând în totalitate intrarea în polemici privind exactitatea sau erorile minore ori majore pe care le d� acest tip de datare.

De asemenea, se dore�te redarea cât mai complet� a principiilor fizice ce guverneaz� legile dezintegr�rii radioactive, precum �i aparatul matematic necesar cal-culelor riguroase ce se impun, aspecte mai rar întâlnite într-o publica�ie care are cu preponderen�� caracter istoric, pentru o edificare cât mai complet� asupra fenomenelor.

Metoda const� în m�surarea izotopilor radioactivi ai carbonului, din resturile carbonizate ale unor materii organice aflate în depunerile arheologice. Pentru acestea se folosesc probe de c�rbune, oase sau resturi organice, care sunt transformate în gaze. Aceste gaze sunt introduse în aparate (tub ce m�soar� scintila�ia) cu ajutorul c�rora poate fi m�surat izotopul 14 al carbonului (C14). Izotopii sunt m�sura�i �i prin raport la perioada de înjum�t��ire (care este de 5568 ± 40), se calculeaz� vechimea lor în timp. Data scurs� se aproximeaz� din momentul în care asimilarea carbonului a avut loc în organismul viu (animal sau plant�)1.

În natur�, carbonul se întâlne�te in mai multe forme: - 12

6C - cea mai stabil� form�, reprezentând 98,89% din totalul de carbon con�inut în materia vie;

- 136C - reprezint� 1,11% din carbonul con�inut în materia vie

- 146C - izotop foarte instabil al carbonului, reprezentând doar 90,1 10�� % din

carbonul con�inut în materia vie. Acesta din urm� ( 14

6C ) este folosit în arheologie �i paleontologie, in vederea dat�rii relicvelor, �i este denumit C-14.

Vom vedea în continuare fenomenele fizice in urma c�rora acest izotop este implementat in materia vie.

Radia�ia cosmic� intr� în atmosfera p�mântului. Aceasta, prin coliziune cu un atom din atmosfer�, creeaz� o radia�ie cosmic� secundar�, sub forma unui neutron energetic 1

0 n , particul� f�r� sarcin� electric� (Z=0), având masa egal� cu unitatea (M=1).

Când neutronul întâlne�te un atom de azot 147 N , are loc o reac�ie nuclear�

de tipul (1) Se poate deci observa cu u�urin�a c�, în urma acestei reac�ii nucleare, se

degaj� un atom de carbon 146C .

1Marius Mihai Ciuta, Metode �i tehnici moderne de cercetare în arheologie, Note de curs, p. 96


103

În procesul denumit fotosintez�, plantele folosesc energia solar� pentru a transforma dioxidul de carbon ( 2CO ) din atmosfer� în carbon, necesar acestora pentru asimilare intern�. Prin urmare plantele absorb dioxid de carbon din atmosfer� �i incorporeaz� carbon. Datorit� acestui proces, procentul de carbon ce intr� în constitu�ia plantelor r�mâne constant pe timpul vie�ii.

În lan�ul trofic, animalele erbivore m�nânc� plantele, acestea fiind mâncate la rândul lor de animalele carnivore.

Omul consum� în procesul de hran� atât plante cât �i animale. Prin urmare toat� biosfera planetei va avea în constitu�ia ei carbon �i implicit

izotopul acestuia C-14. Dup� moarte, atât animalele cât �i plantele elibereaz� C-14 prin procesul de

dezintegrare radioactiv� � , proces de dezintegrare care const� în emisia de electroni.

int14 146 7

dez egrareC N e� ��

(2) (Fig.1)2 Cunoscând legea dezintegr�rii radioactive a unui element: � 0. tN t N e �� (3) unde: � N t reprezint�

num�rul de atomi în stare excitat� la momentul de timp t

0N - num�rul ini�ial de atomi al probei examinate

1P

� - inversul probabili-

t��ii de tranzi�ie în unitatea de timp Not�m cu � - proba-

bilitatea de dezintegrare radioactiv� în unitatea de timp

Ecua�ia (1.3) devine: � 0. tN t N e �� (4)

2 http://www.scientia.ro /222-datarea-cu-carbon-14.html

Fig.1


104

Considerând: 1 2t T� - timpul în care num�rul ini�ial de atomi se

înjum�t��e�te sau timp de înjum�t��ire radioactiv�, vom ob�ine: 0

2NN � , iar ecua�ia

(1.4) devine:

1 200.

2TN N e �� (5)

Logaritmând ecua�ia (1.5) 1 200ln ln .

2TN N e ��

0 0 1 2ln ln 2 ln .lnN N T e��

�tim c� ln 1e � , rezult�: 1 2ln 2 T�� , ecua�ie care ne d� timpul de înjum�t��ire radioactiv�:

1 2ln 2T�

� (6)

Vom reda în continuare grafic � 0. tN t N e �� : Se poate determina prin metode experimentale timpul de înjum�t��ire al

izotopului C-14 ca fiind de 5700 ani. Din ecua�ia (4) putem printr-un calcul matematic simplu s� determin�m � -

probabilitatea de dezintegrare radioactiv� în unitatea de timp ca fiind 1 2

ln 2T

� � , astfel

încât ecua�ia (1.3) devine:

� 1 2

ln 2 .

0.t

TN t N e� �� sau 1 2

ln 2 .

0

( ) tTN t e

N

� �� .

0N

0

2N

1 2T

Fig.2


105

Logaritmând vom ob�ine: 0 1 2

ln 2ln . .lnN t eN T

� ��

.

�tiind c� lne = 1 rezult�:

1 20

ln ( ln 2) .Nt TN

� ��

(7)

Înlocuind în formula (5) timpul de înjum�t��ire al izotopului C-14

1 2 5700T ani� �i ln 2 0,693� ob�inem:

0

ln ( 0, 693) .5700Nt aniN

� ��

formula de calcul a vârstei fosilelor cu ajutorul izotopului C-143

Pentru a determina raportul 0

NN

în vederea stabilirii vârstei fosilelor, acestea

sunt comparate cu modele analoge aflate în via��. De exemplu, dac� concentra�ia N de C-14 dintr-o fosil� este de 10% fa�� de concentra�ia 0N dintr-un subiect viu, atunci înlocuind numeric în ecua�ia (6) vom avea:

� ln 0,10 ( 0,693) .5700t ani� ��

� 2,303 ( 0,693) .5700t ani� � ��

3,323 5700t ani� � t = 18.940 ani vechime are fosila Deoarece timpul de înjum�t��ire pentru C-14 este de numai 5700 ani, nu

este posibil� datarea fosilelor mai vechi de 60.000 de ani. Principiul de calcul r�mâne valabil însa �i pentru alte elemente radioactive

ce pot fi g�site în mod natural în organisme, cum ar fi: Potasiu 40 - 1,3 miliarde ani; Uraniu 235 – 704 milioane ani; Uraniu 238 – 4,5 miliarde ani; Thoriu 232 – 14 miliarde ani; Rubidiu 87 – 49 miliarde ani4.

Summary Over the 150 years of the discipline of scientific archaeology, researchers

have used many different ways to determine how old an artifact or archaeological site is.

The C-14 method or radiocarbon method is the oldest physical method, which allows to determine the age of a object. The method is named after its principle; it is based on the natural radioactive decay of the carbon isotope C14.

The C-14 method is primarily intended for researchers and others involved in radiocarbon and other radioisotopes used in dating, and in scientific dating issues in general. 3 Gh. Lazarovici, Metode si tehnici moderne de cercetare în arheologie, Bucure�ti,1998, p.52. 4 D. Brothwell, E. Higgs, Science In Archaeology. A Survey of Progress and Research, p.79

(8)


106

The major developments in the radiocarbon method up to the present day involve improvements in measurement techniques and research into the dating of different materials.

The radiocarbon dating method remains arguably the most dependable and widely applied dating technique for the late Pleistocene and Holocene periods.

Bibliografie

1. Marius Mihai Ciuta, Metode �i tehnici moderne de cercetare în arheologie,

Note de curs, Univ. „1 Decembrie 1918” - Alba Iulia. 2. Ghe. Lazarovici, D. Micle, Introducere în arheologia informatizat�,

Universitatea de Vest din Timi�oara; 3. Gh. Lazarovici, Metode si tehnici moderne de cercetare în arheologie,

Bucure�ti, 1998, Biblioteca Studii Clasice; 4. D. Brothwell, E. Higgs, Science In Archaeology. A Survey of Progress and

Research, Thames and Hudson, Bristol, 1969;


107

Cultura Verbicioara în jum�tatea vestic� a Olteniei

Dr. Gheorghe Calotoiu [email protected]

Gabriel Cr�ciunescu, Cultura Verbicioara în jum�tatea vestic� a Olteniei, Bibliotheca Thracologica, Editura. MJM, Craiova, 2004, 237 pagini text, 25 pagini bibliografie �i 114 plan�e.

Cartea doctorului în arheologice Gabriel Cr�ciunescu reliefeaz� stadiul cercet�rilor �i materialelor arheologice publicate, descoperite specifice culturii Verbicioara.

Lucrarea monografic� se compune din mai multe capitole: „Catalogul descoperirilor”, „Tipuri de a�ez�ri”, „Morminte”, „Con�inutul culturii materiale”, „Perio-dizare, r�spândiri zonale”, „Cronologie”, „Economie”, „Atribuire etnic�”, „Concluzii”.

Înaintea acestor capitole se afl� o prefa�� întocmit� de prestigiosul cercet�tor Petre Roman �i o introducere în care autorul î�i exprim� opinii asupra form�rii �i dezvolt�rii culturii Verbicioara în raport cu celelalte culturi din Bronzul mijlociu.

În subcapitolul „Istoricul cercet�rilor” domnul G. Cr�ciunescu prezint� un scurt istoric al investiga�iilor arheologice specifice acestei culturi prin nominalizarea celor care au cercetat cultura Verbicioara: D. Berciu, P. Roman, V. Boronean�, Gh. I. Petre – Govora, Gh. Calotoiu, G. Cr�ciunescu, M. Nica, M. Vucmanovic, P. Popovic, C.S. Nicolaescu–Plop�or, Al. Vulpe �.a.

Capitolul „Catalogul descoperirilor” cuprinde obiectivele arheologice din Oltenia, din vestul Munteniei, Bulgariei de NV �i Serbiei de NE în num�r de 156 situri. În stadiul actual al cercet�rilor arheologice autorul prezint� tipuri de a�ez�ri dup� pozi�ia ocupat� în teren – în pe�teri, pe în�l�imi, pe promontorii, câmpie, în insule, etc. Pentru perioadele târzii sunt reliefate �i câteva locuin�e de tip cenu�ar.

În capitolul IV intitulat „Con�inutul culturii materiale” domnul doctor în arheologie G. Cr�ciunescu prezint� obiectele ajunse în contemporaneitate �i care au fost lucrate din os, corn, silex �i piatr�, metal, lut. Subcapitolul „Ceramica” cuprinde o larg� prezentare a artefactelor din lut, descoperite în cultura Verbicioara. Ceramica este tipologizat� pe faze �i este bine realizat�, la fel cu ornamentica fiec�rei faze culturale.

Ceramica fazei I este bine reprezentat� de materialele descoperite la Rogova, Locusteni – „Prede�ti” �i Cârcea – „Viaduct” (vase tronconice, vase bitronconice, vase cu corpul sferic, castroane, ce�ti cu o toart�, ce�ti cu dou� tor�i, c�ni, fructiere, capace). Ceramicii fazei a II-a, domnul Gabriel Cr�ciunescu îi atribuie mai pu�ine materiale decât fazei întâi. Sta�iunile cercetate sistematic pentru aceast� perioad�, sunt mai pu�ine, întâlnindu-se la Ostrobul Corbului �i Dobra în jud. Mehedin�i, Locusteni - „Prede�ti”, Cârcea – „Viaduct”, Re�ca – „Romula – Villa suburbana”, în jud. Dolj �i Ocnele Mari – „�trand” în jud. Vâlcea. La sud de Dun�re, acestei faze îi apar�in materialele arheologice de la Mala Vrbica. Cercet�torul G. Cr�ciunescu precizeaz� c� se p�streaz� unele elemente care sunt caracteristice primei faze „ decorul format din câte dou� incizii” sau se înregistreaz� o dispari�ie treptat� „a brâurilor late �i simple, situate în zona median� a vaselor …locul acestora, pe maxima bombare, este luat de tor�i”.

Ceramica fazei a III-a este prezentat� de autor în limita materialelor �i datelor avute la dispozi�ie înaintea impactului cu triburile proto-Gârla Mare venite de-a lungul Dun�rii în sudul Olteniei. Domnul G. Cr�ciunescu men�ioneaz� faptul c� prin


108

publicarea materialului din faza a III-a de la Ostrovul Corbului se va face o cunoa�tere mai exact� a acestei faze. Materialul arheologic avut la dispozi�ie de G. Cr�ciunescu cuprinde cercet�rile arheologice de la Verbicioara, Curm�tura – „M�gura”, Cârcea – „Hanuri” �i Bârca. Decorul acestei faze p�streaz� �i dezvolt� motive ornamentale întâlnite anterior. Se mai g�sesc pastile aplicate pe diverse p�r�i ale vaselor, dar se poate sesiza tranformarea acestora în prelungiri conice, triunghiulare sau cilindrice. Romburile î�i continu� existen�a �i în aceast� faz�, dar nu în aceea�i m�sur� ca �i triunghiurile.

Faza a IV-a a culturii Verbicioara, a�a cum relev� dl. G. Cr�ciunescu este mai bine reprezentat� datorit� cercet�rilor ample �i numeroase efectuate pe �antierele arheologice de la Vl�de�ti, Verbi�a, Cârcea, Orevi�a Mare, Re�ca, Govora, Vier�ani – Jupâne�ti �.a. Autorul c�r�ii dl. G. Cr�ciunescu face o prezentare ampl� a formelor �i ornamentelor fazei a treia cu elemente ce se continu� din faza a III-a �i cu cele ad�ugate ca urmare a influen�elor venite din afar� respectiv Wietenberg, Gârla Mare, Tei. În aceast� faz� cultura Verbicioara atinge apogeul dezvolt�rii sale. În special prin influen�ele din nord de la cultura Wietenberg, dar �i din sud pe culoarul Vardar – Morava, îns� �i prin intermediul culturii Gârla Mare se diversific� motivistica �i formele ceramice ale culturii Verbicioara, precum �i tehnica de decorare a acesteia.

Faza a V-a a culturii Verbicioara cuprinde ceramica descoperit� în sta�iunile de la Verbicioara, Verbi�a, Orodel, Secu, Gubaucea, S�lcu�a �i Cernele, în jud. Dolj; Malov�� i Orevi�a Mare în jud. Mehedin�i; Vl�de�ti, Govora – Sat – „Huidu I” �i C�z�ne�ti – „S�veasca” în jud. Vâlcea. În cazul ce�tilor din aceast� faz� au corpul p�trat �i decorat cu caneluri. Canelura apare la Opri�or pe corpul ce�tilor dar �i la Orevi�a Mare.

Autorul c�r�ii doctorul în arheologie G. Cr�ciunescu precizeaz� c� faza a V-a culturii Verbicioara este cuprins� între materialele fazei a IV-a �i cele ale grupei Bistre� – I�alni�a.

Capitolul referitor la periodizarea �i r�spândirea zonal� au dus la concluzia c� locul de formare al culturii Verbicioara este reprezentat de o zon� care se întinde din estul Por�ilor de Fier pân� în vestul Munteniei �i de la Carpa�ii Meridionali pân� în sud estul Serbiei �i nord-vestul Bulgariei. G. Cr�ciunescu consider� c� dezvoltarea culturii Verbicioara se realizeaz� pe parcursul a cinci faze, dar cu men�ionarea c� faza a V-a, unde materialul uneori este s�rac �i nu ofer� argumente pentru divizarea acestei faze finale. De aceea autorul opineaz� c� numai este oportun� împ�r�irea acestei ultime faze în dou� subfaze: Va �i Vb. Autorul c�r�ii arat� c� harta descoperirilor Verbicioara ne ilustreaz� faptul c� întreaga Oltenie a fost locuit� în mod uniform de purt�torii acestei culturi. Capitolul VI cuprinde cronologia epocii bronzului �i implicit a culturii Verbicioara. Cercet�torul G. Cr�ciunescu prezint� sistemele cronologice ale lui P. Reinecke, I. Nestor, D. Berciu, Al. Vulpe, M. Petrescu-Dîmbovi�a, S. Morintz, N. Boroffka, I. Panaiotov, N. Tasic. Capitolul al �aptelea intitulat „Economia”, în care autorul face referiri la cercet�rile osteologice din sta�iunile arheologice �i multe date ce cuprind cultivarea plantelor, me�te�uguri casnice, prelucrarea metalelor, pentru unelte �i podoabe. Cercet�torul G. Cr�ciunescu consider� c� în comunit��ile Verbicioara una din ocupa�iile de baz� era agricultura (descoperirea râ�ni�elor de piatr�), cultura cerealelor (unelte de lucrat p�mântul s�p�ligi, unelte de recoltat krummesere etc.). Cre�terea animalelor este ilustrat� prin studiul faunistic de la Rogova. Torsul �i �esutul erau ocupa�ii indispensabile în aceast� perioad� (descoperirea de fusaiole, greut��i de lut de form� piramidal�), topoare cu gaura de înm�nu�are transversal�. Pentru fazele


109

târzii ale culturii Verbicioara obiectele de bronz sunt mai numeroase. G. Cr�ciunescu prezint� descoperirile de „celturi” de la Poroina Mare, H�lânga, Mo��ei, Vier�ani-Jupâne�ti, depozitele mai mici de bronzuri de la Mileni (Bistre�), �i Socu (Gorj), depozitul de bronzuri de la Dr�gu�e�ti (Gorj), tiparele de turnat celturi de la Logre�ti – Mo�teni (Gorj). Acestea sunt „celturi” lucrate în BzD �i continu� s� fie folosite la începutul epocii fierului. În capitolul VIII „Atribuirea etnic�” G. Cr�ciunescu consider� c� în bronzul mijlociu Oltenia �i zonele limitrofe erau locuite de o popula�ie tracic� la care se întâlne�te o cultur� cu tr�s�turi unitare, în special dup� ce va primi �i va asimila aporturi culturale sudice. În subcapitolul „Concluzii” autorul ne prezint� sintetic toate fazele acestei culturi puse în discu�ie. G. Cr�ciunescu apreciaz� în mod justificat c� în faza IV- a se atinge apogeul dezvolt�rii acestei culturi. Autorul c�r�ii urm�rind cu mare aten�ie motivele decorative, forma vaselor, observând c� întreg con�inutul acestei culturi se transform� lent de la o faz� la alta, dar este vorba de o singur� cultur�. Perioada mare de timp în care î�i desf��oar� existen�a aceast� cultur� face ca pe parcursul dezvolt�rii sale s� asimileze elemente noi, dar care nu schimb� structura sa de baz�. G. Cr�ciunescu prezint� un rezumat în limba francez� al c�r�ii sale referitoare la cultura Verbicioara în jum�tatea vestic� a Olteniei. Bibliografia studiului num�r� peste 200 de autori cu lucr�ri citate �i cuprinde 114 plan�e ilustrative. Cartea domnului Gabriel Cr�ciunescu este util� în primul rând cercet�torilor în domeniu, dar în acela�i timp este accesibil� profesorilor de istorie, studen�ilor �i publicului care iube�te istoria veche a României.


110

Academicianul George Usc�tescu – 90 de ani de la na�tere

Dr. Gheorghe Calotoiu

[email protected]

Academicianul George Usc�tescu intelectual de o deosebit� valoare cultural� interna�ional� s-a n�scut la 5 mai 1919 în satul Curteana, fosta comun� Cre�e�ti (sat ce apar�ine de ora�ul Tg-C�rbune�ti).

Personalitate umanist� de rang mondial, George Usc�tescu a adus al�turi de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran �i al�ii o contribu�ie important� la îmbog��irea tezaurului civiliza�iei �i culturii universale, la transmiterea în statele cu democra�ie avansat� din lume a valorilor culturale ale poporului român în special crea�iile lui Mihai Eminescu �i Constantin Brâncu�i.

George Usc�tescu î�i urmeaz� cursurile �colii primare, în comuna natal�, unde îl are ca dasc�l pe bunicul s�u Gheorghe R�d�cineanu �i dup� aceea î�i continu� studiile la Liceul „Tudor Vladimirescu” din ora�ul Tg-Jiu, unde a avut nume celebre de profesori �i î�i d� examenul de bacalaureat la Craiova, în anul 1937, clasându-se printre primi concuren�i.

George Usc�tescu urmeaz� cursurile Universit��ii din Bucure�ti, Facultatea de Litere, Filozofie �i Drept.

La Bucure�ti s-a remarcat ca un student de excep�ie fiind apreciat de marele istoric Nicolae Iorga, care în 1940 l-a propus pentru a merge cu o burs� în Italia pentru a î�i perfec�iona studiile.

În Italia î�i sus�ine doctorate în filozofie �i în drept în perioada 1941-1943, iar dup� aceea se stabile�te definitiv în Spania.

Opera sa, de o imens� erudi�ie num�r� peste 100 de volume, în limbile român�, spaniol�, italian�, francez� �i tradus� în englez�, german�, portughez� �i greac�, iar patru dintre c�r�ile sale au ap�rut în limba japonez�, a�ezându-l pe umanistul român printre cei mai însemna�i intelectuali contemporani ai Europei.

Ca recuno�tin�� a prestigiului de care s-a bucurat profesorul universitar George Usc�tescu a ajuns titular al catedrei ce a fost de�inut� de Ortega y Gasset �i Eugenio d’Ors. De asemenea George Usc�tescu a fost pre�edintele Societ��ii Ibero-americane de Filozofie �i Pre�edintele Societ��ii Interna�ionale de Studii Umaniste de la Roma. Academicianul a f�cut parte din numeroase institu�ii de filosofie �i cultur� din Europa �i America. Activitatea sa creatoare a fost r�spl�tit� cu Premiul Uniunii Latine din Paris (1957), Premiul Unit��ii Europene Roma (1964), Premiul Na�ional de Literatur� al Spaniei (1970).

Interesul deosebit pentru cultur� i-a fost cultivat din anii copil�riei de tat�l s�u Vasile Usc�tescu, absolvent al �colii de arte de la Tg-Jiu, care a publicat numeroase articole �i poezii în reviste ale vremii �i în jurnalul „Gorjeanul”, fiind �i coautor al c�r�ii „B�ncile populare din Gorj”.

Reputa�ia �tiin�ific� deosebit� a lui George Usc�tescu pe plan interna�ional îl define�te dup� al doilea r�zboi mondial ca unul din marii umani�ti ai Europei, cunosc�tor temeinic al filosofiei vechi �i noi, de la Platon la Heidegger.

George Usc�tescu deja format ca intelectual în Italia î�i clarific� �i des�vâr�e�te op�iunile, pentru ca apoi în Spania s� devin� o personalitate marcant� a culturii europene. C�rturarul umanist public� începând cu 1949 lucrarea: „El problema de Europa” �i „La conception juridica romana”.

Ca modele intelectuale a avut nume str�lucite ale culturii spaniole �i române: De la Marcelino Menendez y Pelayo, pân� la Eugenio d’Ors �i Ortega y Gasset, Lucian Blaga, Tudor Vianu �i al�ii.


111

Îndeosebi la ultimii doi ilu�tri profesori spanioli le va deveni succesor în activitatea universitar�, la Universitatea Complutense de Madrid.

Cariera universitar� a lui George Usc�tescu se confund� cu via�a sa. A fost mereu prezent la conferin�e �i simpozioane pe teme de cultur�, filozofie �i literatur� în cele dou� Americi �i Europa.

Academicianul George Usc�tescu a conferen�iat la Barcelona, Paris, Strassbourg, Roma, Floren�a, Buenos - Aires, Valencia, Berlin, Cluj, Bucure�ti �i altele.

Lucr�ri importante a scris George Usc�tescu despre Seneca, Machiavelli, Francisco Guicciardini, Erasmos �i al�ii. Lucrarea „Erasmos” a fost publicat� �i în România (1982).

Profesorul universitar George Usc�tescu a colaborat �i a publicat în multe reviste spaniole �i str�ine de specialitate: „Revista de filosofia”, „Archives de Philosophie” (Paris), „Cuadernos Hispano- Americanos” (Madrid), „Humanitas, Meridiano di Roma”, „Revista Latina” (Italia) �.a.

George Usc�tescu vreme de peste un deceniu �i jum�tate (1951-1968) a condus revista „Destin” unde au publicat nume sonore ale românilor din exil: Mircea Eliade, Emil Cioran, Alexandru Busuioceanu �i al�ii. Tot ceea ce a publicat în revista „Destin” pe teme române�ti George Usc�tescu le-a adunat în volumul „Noul itinerar” publicat în 1968.

George Usc�tescu a tip�rit un volum dedicat istoriei �i culturii poporului român: „Rumania, Poeblo, Historia, Cultura” (1951) �i „Relaciones culturales hispano-rumanas” (1951). În acela�i an apare �i prima sa carte de teoria politicii: „De Machiavelo a la razon de Estado”.

Minte enciclopedic� de talia lui Bogdan Petriceicu Ha�deu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, George Usc�tescu a f�cut cunoscut în str�in�tate îndeosebi în Spania, Italia, Portugalia, Fran�a �i în ��rile latino-americane marile crea�ii cultural-artistice, filosofice ale poporului român �i pe marii s�i creatori Mihai Eminescu �i Constantin Brâncu�i.

Academicianul George Usc�tescu a consacrat peste 12 lucr�ri referitoare la cultura poporului s�u: „Perspectiva Unirii”, Madrid (1959), „La diplomatic europenne et l’unite roumaine” Madrid (1960) �.a.

Mihai Eminescu a fost f�cut cunoscut în lumea latinit��ii contemporane de George Usc�tescu prin lucr�ri de referin��: „El universo poetico de Mihai Eminescu”, Madrid (1965); „Attualita di Eminescu nella cultura romano” Madrid (1967) �.a.

Marele sculptor de valoare mondial� „demiurgul” de la Hobi�a, Constantin Brâncu�i a ocupat un loc important în crea�ia lui George Usc�tescu, dedicându-i lucr�ri importante: „Constantin Brâncu�i” Madrid (1958), „Brancusi y el arte del siglo” Madrid (1976), „Brâncu�i �i arta secolului” Bucure�ti (1985) etc.

Într-una din aceste scrieri „El catedratico = profesorul” consemna c� odat� cu Brâncu�i se na�te „..o nou� melodie, o nou� armonie plastic�, un nou ritm de forme, o nou� încordare a sculpturii”.

George Usc�tescu a fost un bun cunosc�tor al filosofiei române�ti interbelice dând o înalt� apreciere operei lui Mircea Eliade, Lucian Blaga, Emil Cioran �i Constantin Noica, pe care i-a apreciat �i considerat printre cei mai importan�i din lume. Marile teme ale operei lui George Usc�tescu se contureaz� între anii 1946-1956 prin publicare volumului „Escatologia e Historia”.

Tema umanismului se afirm� prin publicarea c�r�ilor dedicate de fapt noului umanism: „Proceso al Humanismo” (1968), monografia despre Seneca –„Seneca nuestro contemporaneo” Madrid (1965) �i capodopera sa „Erasmo” (1969).

Prin publicarea c�r�ii „El problema de Europa” care îl face pe George Usc�tescu filosof celebru fiind o parte din opera sa filosofic�.


112

Tema româneasc� a fost necontenit prezent� de-a lungul deceniilor în scrierile lui George Usc�tescu. Acesta este unul din marii intelectuali români pe care noua configura�ie istoric� postbelic� nu-l face refractar la realit��ile române�ti �i nu-l împinge la o „definitiv� desprindere de matca originar�”. George Usc�tescu �i-a ales drumul s�u întruchipat în revista „Destin” ap�rut� la Madrid în 1951 �i sus�inut� material de el.

În perspectiva istoric�, revista „Destin” îl recomand� cel mai statornic preocu-pat de problemele poporului �i culturii române dintre to�i marii români afirma�i peste hotare în a doua jum�tate a secolului trecut.

A�a cum consider� mul�i critici literari „nimeni de la Nicolae Iorga încoace nu are o mai întins� oper� de r�spândire în lume a cuno�tin�elor despre poporul �i cultura român� ca George Usc�tescu”.

Tema libert��ii, care a v�zut multe mi�c�ri de eliberare na�ional� �i teribile încord�ri ale popoarelor �i oamenilor în vederea ob�inerii libert��ii, George Usc�tescu scrie cartea „Aventura de la liberdad” (1967) publicat� în 1970.

George Usc�tescu a fost �i un mare poet publicând în revista „Destin” – 25 de volume ap�rute la Madrid unde a publicat �i poezie dar �i culegerile de poezie: „Nou itinerar” (1968), „Thanatos. Poeme” (1970), „Daramat Ilion. Poeme” (1972), „Melc Sideral. Poeme” (1974), „Memoria P�durii. Poeme” (1977), „Millenarium. Poeme” (1980), „Autobiografie. Poeme” (1985). Toate poeziile au fost scrise în limba român�.

Academicianul George Usc�tescu a fost mândru de originea sa român� �i a c�utat tot timpul s� transmit� în str�in�tate o imagine favorabil� pentru �ara sa. George Usc�tescu a fost denumit de marele filosof român Constantin Noica „secretar cultural al Europei”.

Dup� revolu�ia din decembrie 1989, profesorul universitar doctor George Usc�tescu a fost declarat membru de onoare al Academiei Române. Dup� câ�iva ani a primit titlul de cet��ean de onoare al ora�ului Cluj �i membru de onoare al Universit��ii de la Cluj.

George Usc�tescu a încetat din via�� la 11 iunie 1995 la Madrid, moartea omului de cultur� a fost o pierdere grea pentru cultura româneasc� �i european�.

În semn de pre�uire a umanistului George Usc�tescu, �coala Gimnazial� de la Tg-C�rbune�ti îi poart� numele de „George Usc�tescu”, iar în fa�a prim�riei din acela�i ora� i-a fost sculptat un bust de artistul Gheorghe Pl�ve�i.

La Curteana se afl� casa în care s-a n�scut filosoful, înc�perea unde se g�se�te biroul la care a înv��at, dulapul mare cu c�r�i pe care le-a studiat în anii de liceu. În aceea�i cas� locuie�te sora filosofului �i a mamei mele, înv��toarea pensionar� Maria Usc�tescu care a format �i modelat zeci de genera�ii de elevi la �coal�.

La 90 de ani de la na�terea filosofului George Usc�tescu, Muzeul Jude�ean Gorj „Alexandru �tefulescu” a comemorat la casa p�rinteasc� acest eveniment printr-o evocare a personalit��ii sale. La aceast� activitate au participat elevi de la �coala gimnazial� „George Usc�tescu” din Tg-C�rbune�ti, profesori, muzeografi, localnici �i rude apropiate ale scriitorului. Bibliografie selectiv� Ioana Musta��, George Usc�tescu, Pledoarie pentru Europa, Ed. Roza Vânturilor,

1990. George Usc�tescu, Rumania. Pueblo. Historia. Cultura, Madrid, 1951. George Usc�tescu, Idea del Arte, Madrid, Editorialul Reus, 1975. George Usc�tescu, Erasmus, Bucure�ti, Ed. Univers, 1982. George Usc�tescu, Brâncu�i �i arta secolului, Bucure�ti, Ed. Meridiane, 1985. George Usc�tescu, Ontologia Culturii, Ed. �tiin�ific� �i enciclopedic�, Bucure�ti, 1987.


113

Geneza etnic� a autohtonilor basarabeni: români sau moldoveni?

Ovidiu T�nase [email protected]

De-a lungul timpului, au ap�rut dou� teorii ce analizeaz� problema

etnogenezei locuitorilor latinofoni din Basarabia. Înc� de la început, trebuie f�cut� precizarea c�, pân� în perioada sovietic�, nimeni nu a contestat unitatea etnic� �i lingvistic� pur româneasc� a „moldovenilor” – localiza�i de-o parte �i de alta a Prutului �i Nistrului, afla�i deci în cele trei provincii istorice române�ti, în Moldova, în Basarabia �i în Bucovina, dar �i în Transnistria.

Cele dou� teorii sunt: prima, româneasc�, denumit� a continuit��ii, integreaz� procesul etnogenezei autohtonilor dintre Prut �i Nistru în cadrul general de formare a poporului român. A doua teorie, cea sovietic�, ap�rut� în perioada stalinist�, consider� poporul moldovean ca fiind o entitate etnic� deosebit� ce are propria sa limb�, limba moldoveneasc�.1

În general, teoria continuit��ii, bazat� pe argumente incontestabile sus�ine continuitatea neîntrerupt� a geto-dacilor, daco-romanilor �i în final a românilor pe teritoriul m�rginit de Tisa, Nistru, Dun�re �i Marea Neagr�.

Indo-europenizarea (fenomen cultural-lingvistic specific epocii metalelor) este marcat� în zona basarabean� prin cultura „înmormânt�rilor cu ocru” – prezent� aici în a doua jum�tate a mileniului al II-lea î. Chr. Cultura este o sintez� dintre ultimii neolitici (cultura Cucuteni-Tripolie) �i noile valuri migratoare venite din stepa asiatico-european�. La începutul mileniului al II-lea este identificat� în zona dintre Prut �i Nistru a�a-numita cultur� a „catacombelor” – caracterizat� prin inhuma�ie în pozi�ie chircit� într-o ni�� lateral� a unui pu� circular2.

Perioada de sfâr�it a epocii bronzului (mijlocul mileniului II – sfâr�itul mileniului II î.Chr.) �i de trecere la epoca fierului, este marcat� în întreg spa�iul moldovenesc de noi realit��i culturale ce se caracterizeaz� prin apari�ia complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni3 care a îmbinat elemente de origine euroasiatic� �i carpato-balcanice. Purt�torii acestui complex cultural ocupau un teritoriu vast – din stepele nord-pontice pân� în Podi�ul Transilvaniei, acoperind tot spa�iul moldovenesc.

Epoca Hallstatt (aprox. 1150-450 î.Chr) - prima epoc� a fierului, perioad� de cristalizare a identit��ii etnice a geto-dacilor, este prezent� în Basarabia prin cultura Basarabi. Perioada mijlocie a epocii Hallstatt este caracterizat� de un major fenomen etno-cultural – marea colonizare greac�, început� in Dobrogea �i zona nord-pontic� din sec VII î.Chr4.

O influen�� cultural� de natur� scitic�, legat� de marele rege scit Atheas (morminte de înhuma�ie plus inventarul aferent acestora) este înregistrat� în secolul al IV-lea î.Chr. Tot acum, în Basarabia, ca de altfel în toat� zona Moldovei, civiliza�ia geto-dac� este prezent� prin elementul s�u specific, fortifica�ia proto-urban� de tip 1 Teoria moldovenismului etno-lingvistic a ap�rut în contextul constituirii în anul 1924, în cadrul R.S.S. Ucrainean�, a Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovene�ti, cu capitala de facto la Balta, mutat� în 1928 la Tiraspol �i cu capitala de jure la Chi�in�u, ora� aflat, potrivit tezelor oficiale sovietice interbelice „sub ocupa�ia temporar� a imperiali�tilor români”. 2 B�rbulescu, Mihai; �.a., Istoria României, Bucure�ti, 1999, pag. 19-20. 3 http://www.nationalmuseum.md/ro/timetape/part16.html 4 Iorga, Nicolae, Istoria Românilor, Vol I, Bucure�ti, 1988, pag. 132.


114

dava- descoperiri de acest fel fiind f�cute în Basarabia la Alcedar (raionul �old�ne�ti) �i Stolniceni (raionul Hânce�ti)5.

Secolul I î. Chr este caracterizat în întreg spa�iul geto-dac prin afirmarea autorit��ii marelui rege Burebista. Acesta cucere�te la anul 55 î. Chr. toate cet��ile grece�ti pontice: de la Olbia (la gura Bugului) �i Tyras (la v�rsarea Nistrului) pân� la Apollonia6.

Înc� din timpul lui Burebista, dacii intr� în conflict direct cu Imperiul Roman, conflict care dureaz� dou� secole. Regatul Dacia, condus de ultimul mare rege geto-dac Decebal dispare în urma celor dou� r�zboaie daco-romane, din anii 101-102 �i 105-106. Împ�ratul Traian anexeaz� cea mai mare parte a teritoriului geto-dac la Imperiul roman. Începe romanizarea - o nou� period� din istoria zonei carpato-danubiano-pontice.

Secolul al III-lea d.Chr. marcheaz� începutul sfâr�itului prezen�ei romane la nordul Dun�rii. Dacia �i Dobrogea sunt afectate de marile invazii barbare, val dup� val (go�i, cvazi, sarma�i), atacând �i jefuind a�ez�rile urbane dar �i pe cele rurale. Retragerea aurelian� din 271-274 nu pune cap�t romaniz�rii ci, dimpotriv�, permite extinderea acestui fenomen etno-cultural �i în spa�iile locuite de dacii liberi din Maramure� �i nordul Moldovei, invaziile popoarelor migratoare din sec III-IX neîmpiedicând acest proces istoric7. Pîn� la venirea slavilor, extinderea unei realit��i culturale romanice unitare este dovedit� arheologic. Aceast� cultur� material� de factur� provincial-romanic� este denumit� diferit în func�ie de variantele sale regionale: Brateiu – More�ti (în Transilvania), Ipote�ti-Cânde�ti (în Muntenia) sau Costi�a-Boto�ana-Hansca (în Moldova �i Basarabia). Indiferent de nume, aceast� cultur� de secol IV-VI are un caracter unitar, descoperiri similare fiind f�cute într-un spa�iu relativ mare - viitor românesc8.

Începând din secolul VI, romanicii carpato-danubieni-nistreni iau contact cu un nou val de migratori – slavii9. Pleca�i din zona de vest a Ucrainei de ast�zi, grupa�i în triburi conduse de c�petenii militare, slavii migreaz� spre sud �i sud-vest. Înc� din sec VI, ei se amestec� cu popula�ia local�. Nu este identificat� arheologic nicio a�ezare pur slav�. În zona ariei culturale Costi�a-Boto�ana-Hansca, dar �i în Transilvania �i Muntenia elementele sud-slave se amestec� cu popula�ia autohton� în procente ce difer� de la o a�ezare rural� la alta. Slavii sudici formeaz� astfel adstratul poporului român, rol lor fiind vizibil în vocabularul limbii române, în onomastic� (în special a elitei politico-militare10) �i în crearea institu�iilor statelor feudale române�ti extra-carpatice11.

Revolta centurionului Phocas din anul 602 �i pr�bu�irea frontierei dun�rene a permis ca marea mas� a slavilor s� treac� la sudul Dun�rii, acest eveniment ducând la slavizarea aproape complet� a Peninsulei Balcanice12. Pu�inii slavi r�ma�i la nordul Dun�rii vor fi asimila�i, urma�ii lor r�zboinici constituind f�r� doar �i poate elita politico-militar� a unui nou popor latinofon ce apare in zorii Evului Mediu la gurile Dun�rii –

5 B�rbulescu, Mihai, �.a., op cit, pag. 34. 6 Ciobanu, �tefan, op.cit. pag. 41. 7 Djuvara, Neagu, O scurt� istorie a românilor povestit� celor tineri, 1999, pag. 26. 8 B�rbulescu, Mihai, �.a., op cit, pag. 150. 9 Ibidem, pag.157. 10 Sunt slave nume precum Glad (Transilvania), Satza, Seslav, Balica, Dobrotici, Ivanco (Dobrogea), Dragos, Bogdan (Moldova), Litovoi, Seneslau, Mircea, Radu, Vladislav, Vlad (�ara Româneasc�). 11 Termenii boier, cneaz/cnezat, voievod/voievodat, definesc realit��i sociale �i politico-militare de origine slav�. 12 Exceptie fac zonele apusene (ilirico-albaneze) �i sudul balcanic marcat de marea cultur� �i civiliza�ie eleno-bizantin�.


115

poporul român13. Aceast� nou� realitate etnic� este dovedit� arheologic prin apari�ia în zona nord-dun�rean� a elementelor specifice culturii Dridu - prima cultur� cu caracter românesc/balcanic, cultur� de început de Ev Mediu, elementele specifice acesteia fiind reg�site în ipostaze identice pe ambele maluri ale Dun�rii, iar în partea nordic�, în zona m�rginit� de Tisa �i Nistru. În concluzie, etnogeneza româneasc� presupune contopirea în mil. I d. Chr. a trei elemente etno-lingvistice distincte: dacii, romanii �i slavii sud-dun�reni, proces complex ce presupune dou� mari etape: romanizarea dacilor (sec. I-V) �i asimilarea slavilor sudici de c�tre daco-romani (sec. VI-IX). Din aceast� perpectiv� istoric�, nimic nu poate demonstra existen�a separat� a unei alte identit��i etno-lingvistice – cea a poporului/limba molodoveneasc�. Antichitatea �i zorii evului mediu dezv�luie o imagine istoric� unitar� pe întreg teritoriu românesc, m�rginit între Tisa �i Nistru.

În U.R.S.S. a ap�rut, în perioada interbelic�, o alt� teorie legat� de etno-

geneza autohtonilor latinofoni afla�i pe ambele maluri ale Nistrului. Teoria sovietic� sus�ine existen�a distinct� a poporului moldovean �i a limbii moldovene�ti14. Dogma caracterului de sine st�t�tor al poporului moldovean �i al limbii moldovene�ti a fost enun�at� de c�tre lingvistul sovietic M.V. Serghievski în lucrarea cu caracter politic, ap�rut� la Moscova, în anul 1922: „Împotriva orient�rii c�tre România fascist�”15. În anul 1951, dup� anexarea Basarabiei la U.R.S.S., Conferin�a �tiin�ific� Lingvistic�, organizat� la Chi�in�u, a reafirmat teoria de factur� stalinist� a celor dou� limbi latine r�s�ritene diferite. Aici, lingvistul sovietic V.F. �i�mariov a fundamentat existen�a oficial� a unei discipline lingvistice, moldovistica sovietic� (�tiin�� distinct� în cadrul romanisticii �i recunoscut� �i studiat� doar în U.R.S.S.)16. V.F. �i�mariov a definit limba oficial� a R.S.S.M. (republic� unional� în cadrul U.R.S.S – proclamat� dup� anexarea Basarabiei) ca fiind limba na�ional� a poporului moldovean, una din cele �ase limbi romanice din zona r�s�ritean-european�: român�, moldoveneasc�, aromân�, meglenit�, dalmat� �i istro-român�. Teoria oficial� sovietic� sus�inea c� poporul moldovean are un fundament etnic total diferit de cel al poporului român. O prim� inova�ie de natur� „istoric�” creat� în urma indica�iilor de partid: ap�reau în istorie volohii17 - popor fascinant care a avut o etnogenez� paralel� cu cea a daco-romanilor. Istoricii sovietici de partid nu au prezentat niciodat� am�nunte legate de romanizarea sci�ilor �i de apari�ia volohilor ca al doilea popor romanic din Europa r�s�ritean� în prima jum�tate a mileniului I d. Chr. Ace�ti sci�i nomazi, dar în final romaniza�i, constituie substratul romanizat al poporului moldovean.

Nu numai substratul etno-lingvistic este diferit. De�i nu pune la îndoial� stratul latin al poporului moldovean, �coala istoric� sovietic� scoate îns� în eviden�� i alte diferen�e legate de data aceasta de rolul slavilor în etnogeneza celor dou� popoare latine estice: românii �i moldovenii. În cazul etnogenezei moldovenilor, volohii intraser� în contact cu slavii de r�s�rit. În paralel, la sud �i apus de Carpa�i, etnogeneza românilor a avut o evolu�ie diferit�, ea însemnând asimilarea slavilor 13 Dan Gh Teodor, Continuitatea popula�iei autohtone la est de Carpa�i în sec VI-XI ,Iasi, 1984, pag. 133. 14 Heitmann K., Limb� �i politic� în Republica Moldova, Chi�in�u, 1998, pag. 71. 15 Heitmann K., op. cit, pag. 71. 16 Sectii de moldovistic� au func�ionat �i în perioada interbelic� în cadrul Comitetului �tiin�ific Moldovenesc de la Tiraspol (capitala R.A.S.S.M./1924-1940), precum �i în cadrul Academiei Ucrainene de �tiin�e de la Kiev �i a Academiei U.R.S.S. 17 Volohi – sci�i romaniza�i – entitate etno-lingvistic� din sec. III-V. d. Chr., a c�rei existen�� este recunoscut� numai de c�tre istoriografia sovietic�.


116

meridionali stabili�i la nordul Dun�rii de c�tre daco-romani în sec VI-IX.18. Dup� cum vedem, sunt diferen�e de nuan�� în cazul adstratului celor dou� popoare latine r�s�ritene: slavii sudici - la români; slavii estici - la moldoveni.

Mai mult decât atât, dup� c�derea Imperiului Roman, hunii, bulgarii, avarii, pecenegii, cumanii precum �i grecii bizantini, t�tarii, polonezii, rutenii, ru�ii, etc., î�i puseser� amprenta asupra limbii moldovene�ti. Aceste influen�e multiple au dus la apari�ia unui popor moldovean distinct ce vorbe�te limba moldoveneasc�. În perioada interbelic�, artificiala limb� moldoveneasc� era deja func�ional� 19.

În anii ’80, în ultimul deceniu al existen�ei U.R.S.S., istoricii sovietici vor încerca „s� identifice” chiar �i o alt� stem� a statului medieval moldovean. Capul de bour, ce face trimitere la întemeierea statului prin desc�lecatul voievodului maramure�ean Drago� din sec. XIV, începe s� fie înlocuit în materialele oficiale ce prezint� R.S.S. Moldoveneasc�, cu un ireal simbol heraldic care reprezint� un stol de cocori albi ce duc în ciocuri ciorchini de struguri20. „Legenda” creat� de antropologii sovietici sus�ine c�, în perioada evului mediu timpuriu, ap�r�torii unei cet��i moldovene asediate de du�mani au fost sc�pa�i de la moarte prin înfometare �i sete de c�tre de cocorii albi ce le-au adus moldovenilor struguri21.

Concluzia final� a teoriei sovietice de partid �i de stat este foarte clar�. Românii �i moldovenii sunt dou� popoare latine r�s�ritene ce au o etnogenez� �i istorie diferit�. Moldovenii sunt rezultatul unei sinteze dintre volohi (sci�i romaniza�i) �i slavii de r�s�rit. Limba lor, numit� limba moldoveneasc�, a suferit de-a lungul timpului influen�e multiple, din partea unor limbi - altele decât cele cu care a intrat în contact direct �i nemijlocit limba român� �i, de aceea, de�i asem�n�toare, limba moldoveneasc� este altceva decât limba român�.

Teoria de factur� sovietic�, a etnogenezei moldovenilor ca popor diferit de cel român, dar într-o form� u�or diferit�, a fost reactivat� de diver�i istorici din Federa�ia Rus�. Astfel, în 2007, istorici �i arheologi de la un institut de cercetare din Sankt Petersburg, au publicat în revista „Stratum” de la Chi�in�u (editat� �i patronat� de arheologul moldovean Mark Tkaciuk – secretar al C.C. al Partidului Comuni�tilor din Republica Moldova �i consilier personal al lui Vladimir Voronin) un vast studiu asupra „poporului moldovenesc �i limbii vorbite de acest popor”. Studiul a fost pus la dispozi�ia publicului larg, prin publicarea ulterioar� în ziarul „Nevazisimaia Moldova” de la Chi�in�u. Cercet�torii ru�i sus�in în acest articol c� poporul moldovean este rezultatul unui mixaj de popoare nomade care au tr�it în sec. X-XIV în spa�iul pruteano-nistrean. În urma înaint�rii treptate a românilor spre est, limbajul lor a c�p�tat în timp un caracter latin r�s�ritean, evoluând în timp într-o limb� de sine st�t�toare. Aceast� nou� limb� (diferit� de limba român�) a fost impus� nomazilor p�stori, ca mijloc de comunicare, dup� circumstan�ele politice create în sec. XIII-XIV (retragerea mongolilor �i afirmarea politic� a românilor ce au colonizat treptat spa�iul pruteano-nistrean, românii venind dinspre Carpa�i, dar grupuri mici de ciobani venind îns� �i prin transhuman�� din sudul Dun�rii, ei înaintând dinspre Dobrogea, prin Bugeac, pân� în nordul Basarabiei.)22. 18 Heitmann K., op.cit, pag. 74. 19 În perioada interbelic�, limba oficial� în R.A.S.S.M., limba moldoveneasc� – era de fapt limba român� puternic rusificat� prin înlocuirea neologismelor cu echivalentele ruse�ti, scris� cu alfabet rusesc �i marcat� de utilizarea în exces a arhaismelor �i regionalismelor. 20 Stoilik Gheorghi, R.S.S.Moldoveneasc�, Moscova, 1987, pag. 5. 21 Animalul sau pas�rea alb� c�l�uzitoare �i/sau salvatoare este un element specific mitologiei popoarelor nomade asiatice. 22 Vartic, Andrei, Basarabia, rana de la hotarul de est, Bac�u, 2008, pag. 48.


117

Dou� teorii istorice diferite ce propun dou� realit��i etno-lingvistice diferite nu

au nimic în comun �i de aceea, a accepta o teorie înseamn� automat a o respinge pe cealalt�. În acest caz, nu poate exista niciun compromis care s� ofere, pe undeva la mijloc, doar o jum�tate de adev�r.

Summary What can bessarabians be: romanians or moldavians? We have two different theories: the first is the romanian one and proclaims that the bessarabians are part of the romanian people. The second one is the soviet theory and was born in the stalinist period. This theory suggests the existance of the moldavian nation as being a combination between three ethnical components: „substrat” – it’s about the volohians (the romanized scythian people); „strat” – is latin and „adstrat” is part of eastern slavian tribes.

(rezumat tradus în limba englez� de c�tre Ioana Cernea, elev�, C.N. Al. Lahovari Rm Vâlcea)

Bibliografie B�RBULESCU, Mihai; DELETANT, Denis; HITCHINS, Keith; PAPACOSTEA, �erban;

TEODOR, Pompiliu, Istoria României, Editura Enciclopedic�, Bucure�ti, 1999. CIOBANU, �tefan, Basarabia. Popula�ia, istoria, cultura, Editura �tiin�a, Chi�in�u,

1992. DAN, Gh Teodor, Continuitatea popula�iei autohtone la est de Carpa�i în sec. VI-XI.

e.n., Editura Junimea, Ia�i, 1984. DJUVARA, Neagu, O scurt� istorie a românilor povestit� celor tineri, Editura

Humanitas, Bucuresti, 1999. HEITMANN, Klaus, Limb� �i politic� în Republica Moldova, Editura Arc, Chi�in�u,

1994. IORGA, Nicolae, Istoria românilor, vol I, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti,

1988. STOILIK, Gheorghi, R.S.S. Moldoveneasc�, Editura Agen�iei de Pres� Novosti,

Moscova, 1987. VARTIC, Andrei, Basarabia, rana de la hotarul de est, Editura Vicovia, Bac�u, 2008. www.nationalmuseum.md


118

Dispute �i confrunt�ri interne în etapa de început a existen�ei �aratului Vlaho-Bulgar �i implicarea Bizan�ului.

1185-1204

Dr. Vasile M�rcule� [email protected]

Cuvinte cheie: Asan, Petru, Isaac II Angelos, Alexios III Angelos, Dobromir Chrysos, Ivanco-Alexios, Imperiul Bizantin, �aratul Vlaho-Bulgar, Vlahia macedoneano-thessalian�, Vlahia din Thracia.

Succesul r�scoalei antibizantine a vlahilor �i bulgarilor, izbucnite în 1185, a avut ca urmare apari�ia pe harta politc� a Peninsulei Balcanice a unei noi entit��i politico-statele, �aratul Vlaho-Bulgar. Ostilitatea ar�tat� de Imperiul Bizantin �aratul Vlaho-Bulgar a indus o stare conflictual� între cele dou� state, ce a reprezentat o caracteristic� fundamental� a complexelor raporturi dintre ele. În tentativa sa de a anihila �i desfiin�a �aratul Vlaho-Bulgar, curtea bizantin� a recurs la o gam� deosebit de complex� �i de variat� de ac�iuni politico-diplomatice �i militare, în scopul atingerii acestui obiectiv. În studiul prezent ne vom limita demersul exclusiv asupra acelor ac�iuni politico-diplomatice întreprinse de diploma�ia bizantin� cu scopul de a submina din interior statul As�ne�tilor, precum �i asupra consecin�elor lor politice �i teritoriale.

R�scoala vlahilor �i bulgarilor �i constituirea �aratului Vlaho-Bulgar. În

toamna anului 1185 abuzurile m�surile abuzive ini�iate de împ�ratul Isaac II Angelos (1185-1195) au determinat o puternic� r�scoal� antibizantin� a vlahilor �i bulgarilor din Mun�ii Haemus (Balcani) �i din thema Paristrion-Paradunavon, condu�i de frunta�ii vlahii, fra�ii Asan �i Petru. Victoriile ob�inute de r�scula�i, cu concursul militar al cumanilor nord-dun�reni, asupra Imperiului Bizantin care între 1185 �i 1187/1188 încercase s� anihileze pe cale militar� periculosul focar de r�scoal� din Balcani, au dus, în final, la constituirea, între Mun�ii Balcani �i Dun�re, a �aratului Vlaho-Bulgar1. Realizat ca stat de colaborare etnic�, �aratul Vlaho-Bulgar s-a erijat de timpuriu în mo�tenitor �i continuator al tradi�iei statale bulgare �i bizantine2. Succesele repurtate

1 Pentru prezentarea evenimentelor legate de r�scoala vlahilor �i bulgarilor, vezi: Nicetae Choniatae, Historia, ex recensione Immanuelis Bekkeri, Bonnae, 1835, p. 481-491, 510-521, 560-573, 587-589, 600-709 (în continuare: Choniatae); Idem, Orationes et epistulae, rec. I.A. van Dieten, W. de Gruyter, Berlin-New York, 1972, p. 3-12, 26-27, 57-62, 91-93, 107-114, 184-186; Georgii Acropolitae, Annales, recognovit Immanuel Bekkerus, Bonnae 1836 p. 20-22 (în continuare: Acropolitae); Theodoros Skutariotes, Cronic� pe scurt, în FHDR, III, p. 412-439 (în continuare: Skutariotes); Efraim, în FHDR, III, p. 462-473. 2 Pentru caracterul statului As�ne�tilor, vezi: K. von Hoefler, Die Walachen als Begründer des Zweiten bulgarischen Reiches der Asseniden, în SKAW. Philos. Histor. Classe, Bd. XLV, 1880, p. 229-245 (vezi �i varianta în lb. român�: C. cav. de Höfler, Românii, întemeietorii Imperiului al Doilea Bulgar, al Assanizilor, 1186-1257, în M. Eminescu, Opere, XIII: Publicistic� 1882-1883, 1888-1889, Buc., 1985, p. 222-227); N. B�nescu, O problem� de istorie medieval�: crearea �i caracterul statului As�ne�tilor (1185), în AARMSI, s. III, t. XXV, m. 12, 1943, p. 543-590; B. Primov, Crearea celui de-al Doilea �arat Bulgar �i participarea vlahilor, în vol. Rela�ii româno-bulgare de-a lungul veacurilor (sec. XII-XIX), vol. I, Bucure�ti, 1971, p. 9-56; N.�. Tana�oca, Din nou despre geneza �i caracterul statului As�ne�tilor, în RdI, 34, 1981, 7, p. 1297-1312, cu bibliografia problemei; Idem, O problem� controversat� de istorie balcanic�: participarea românilor la restaurarea �aratului Bulgar, în vol. R�scoala �i statul As�ne�tilor, Bucure�ti, 1989,


119

de alia�ii vlaho-bulgaro-cumani asupra for�elor bizantine destinate reprim�rii mi�c�rii au impus autorit��ilor de la Constantinopol o prim� recunoa�tere a noii organiz�ri politico-statale din Peninsula Balcanic�, în 1187 sau 1188. Sursele de care dispunem ne relev� dou� aspecte deosebit de importante ale evolu�iei �aratului Vlaho-Bulgar: a) faptul c� în primele decenii de existent� a statului vlaho-bulgar, incluzând aici �i perioada r�scoalei antibizantine dintre 1185-1187/1188, rolul esen�ial, politic �i militar, a revenit vlahilor; b) lipsa unei unit��i politice �i de ac�iune a vlahilor balcanici, care a determinat o serie de disiden�e, atât la nivelul conduc�torilor, cât �i între diferitele comunit��i vlaho-bulgare din zone geografice diferite. În aceste condi�ii, la cump�na secolelor XII-XIII, al�turi de �aratul Vlaho-Bulgar, au luat na�tere în Balcani �i alte forma�iuni politice vlahe autonome, cu o existen�� efemer� îns�, aflate în raporturi conflictuale, fie cu Bizan�ul, unele dintre ele, fie cu statul As�ne�tilor, creat de cona�ionalii lor, altele3. Principalele problemele pe care le ridic� demersul nostru în acest punct al s�u sunt legate de identificarea factorilor care au determinat aceast� situa�ie conflictual� în rândul vlahilor �i cum au ac�ionat ei. Factorii pe care ne permit informa�iile pe care le de�inem referitoare la aspectele enun�ate au fost multiplii. Dintre ace�tia, pe baza informa�iilor din sursele de care dispunem, distingem, în primul rând: aria larg� a zonelor de locuire vlahe, r�spândite sub forma unor insule compacte între celelalte popula�ii din regiune, f�r� contacte strânse între ele, ceea ce a împiedicat realizarea unei unit��i de ac�iune împotriva Bizan�ului �i, cea mai important� dup� p�rerea noastr�, rivalit��ile existente la nivelul p�turii conduc�toare, între frunta�ii vlahilor, dornici de parvenire, speculate �i între�inute cu abilitate de diploma�ia bizantin�. Ac�iunea îngem�nat� a acestui complex de factori a contribuit decisiv la generarea puternicelor �i uneori ireconciliabilelor tensiuni ap�rute între diferitele grup�ri ale vlahilor sau între diferitele comunit��i vlahe de pe întinsul Peninsulei Balcanice. În aceste condi�ii, concomitent cu luptele duse împotriva Imperiului Bizantin, asist�m la r�bufnirea puternic� a rivalit��ilor dintre diver�ii conduc�torii ai vlahilor, materializate uneori în violente confrunt�ri militare între ei, în trecerea unor grup�ri în slujba Bizan�ului, în tr�d�ri, în dispute interne sau chiar asasinate4. Incapabil s� anihileze prin for�� r�scoala vlaho-bulgar�, Imperiul Bizantin a apelat în acest scop la serviciile versatei sale diploma�ii, care a g�sit în ambi�iile politice personale �i în rivalit��ile dintre conduc�torii vlahilor din diferitele regiuni ale Balcanilor, terenul ideal de ac�iune. Fluturându-le acestora mirajul unor cariere înalte

p. 153-178, cu bibliografia problemei; S. Brezeanu, „Imperator Bulgarae et Vlachiae”. În jurul genezei �i semnifica�iei termenului „Vlachia” din titulatura lui Ioni�� Asan, în RdI, 33, 1980, 4, p. 651-674; R.L. Wolf, The „Second Bulgarian Empire”: Its Origin and History to 1204, în Speculum, XXIV, 1949, p. 167-203. 3 Pentru discu�iile asupra constiturii diferitelor forma�iuni vlahe �i a rela�iilor lor cu Bizan�ul, vezi: V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani �i rela�iile lor cu Bizan�ul în perioada 1185-1204, în Idem, Din istoria rela�iilor politico-militare bizantino-române, Sibiu, 2001, p. 62-77 (în continuare: Forma�iuni politice vlahe în Balcani); Idem, Rela�iile Imperiului Bizantin �i ale republicilor maritime italiene cu ��rile Române pân� în secolul al XV-lea, Sibiu, 2002, p. 52-55 (în continuare: Rela�iile cu ��rile Române); Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos în secolele X-XII. Spa�iul carpato-balcanic în politica vest-pontic� a Imperiului Bizantin, Tg. Mure�, 2005, p. 169-181 (în continuare: Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos); Idem, Vlahii balcanici între conflictele cu Bizan�ul �i luptele interne, în Historia, VI, 2006, 56, p. 12-19 (în continuare: Vlahii balcanici). 4 Choniatae, p. 619-624, 643-644, 665-673, 707-709; Idem, Orationes et epistulae, p. 108-109; Skutariotes, în loc. cit., p. 424-427; Sergios Kolivas, în FHDR, III, p. 374-379 (în continuare: Kolivas); Georgios Tornikes II, în FHDR, III, p. 384-395 (în continuare: Tornikes II).


120

�i facile la curtea imperial� �i implicit a unor ascensiuni rapide în ierarhia politic�, militar� �i administrativ� a imperiului, diploma�ia bizantin� a reu�it, nu numai s�-i atrag� pe unii dintre ei în serviciul Constantinopolului, ci �i s�-i opun� cona�ionalilor lor r�scula�i, afla�i în conflict cu Bizan�ul. Ace�tia, împreun� cu forma�iunile politice constituite sub conducerea lor, au devenit, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, interpu�ii �i instrumentele Imperiului Bizantin în ac�iunile politico-militare întreprinse de împotriva �aratului Vlaho-Bulgar5. Dobromir Chrysos. Vlahii din Macedonia între Bizan� �i statul As�ne�tilor (1185-1202). O prim� încercare a diploma�iei bizantine de a rupe coeziunea r�scula�ilor, mai exact de a împiedica o ac�iune comun� a tuturor vlahilor din Balcani, s-a consumat chiar în debutul mi�c�rii antibizantine vlaho-bulgare, prin 1185-1186. Protagonistul acestei ac�iuni bizantine a fost un frunta� vlah din Macedonia, Dobromir Chrysos. De�i succesul ob�inut de curtea bizantin� a fost doar unul par�ial, el s-a dovedit îns�, cel pu�in pentru o perioad� de timp, extrem de util imperiului. Conform informa�iilor transmise de cronicarul bizantin contemporan Niketas Choniates, în demersurile lor, autorit��ile constantinopolitane au sus�inut ac�iunile separatiste ale lui Dobromir Chrysos, aflat în conflict cu Asan �i Petru. Profitând la maximum de acest lucru, diploma�ia imperial� l-a dirijat pe Dobromir Chrysos împotriva celor doi fra�i, reu�ind astfel s�-l opun� propriilor s�i cona�ionali, r�scula�i împotriva domina�iei bizantine. „Acest Chrysos – scrie Niketas Choniates – era vlah dup� neam […], �i nu se în�elesese cu Petru �i Asan când ei s-au ridicat împotriva romeilor (bizantinilor, n.n.), ba chiar ridicase armele împotriva lor, împreun� cu cinci sute de oameni din acela�i neam cu el, pe care-i avea �i devenise un aliat al romeilor”6. Ac�iunea cur�ii bizantine a înregistrat temporar succes, Dobromir Chrysos servind imperiul o perioad� de timp. Ulterior îns�, jocul diploma�iei bizantine î�i va ar�ta îns� �i cealalt� fa��, total nepl�cut�, întorcându-se împotriva imperiului. Dup� câ�iva ani petrecu�i în serviciul Bizan�ului, perioad� în care �i-a consolidat propriile pozi�ii, frunta�ul vlah manifest� tendin�e v�dite de a abandona leg�turile cu imperiul �i de a se apropia de cona�ionalii s�i afla�i în conflict cu acesta. Obiectivul fundamental al ac�iunii preconizate era acela de a pune bazele unei st�pâniri proprii, autonome sau chiar independente fa�� de Imperiul Bizantin. Un succes al ac�iunii ini�iate de Dobromir Chrysos ar fi dat o grea lovitur� politicii �i pozi�iilor Imperiului Bizantin în regiune. Ac�iunea frunta�ului vlah nu s-a putut materializa îns�, întrucât informate asupra inten�iilor sale, autorit��ile bizantine au trecut imediat la reprimarea sa. „Nu mult dup� aceea – relateaz� Niketas Choniates, referindu-se la aceste evenimente – surprins c� înclin� spre cei de un neam cu el, înaintând mereu [pe acest drum], �i n�zuind s� dobândeasc� o putere [autonom�], e aruncat în închisoare7”. Momentul în care s-a produs defec�iunea lui Dobromir Chrysos, nu poate fi stabilit cu exactitate pe baza informa�iilor furnizate de izvoarele contemporane de care dispunem. În câteva abord�ri anterioare ale acestei probleme, consideram c� tentativa sa de a întrerupe leg�turile de subordonare fa�� de imperiu s-a consumat, cel mai probabil, la sfâr�itul anului 1187 sau la începutul lui 1188, pe fondul unui context

5 V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 62-77; Idem, Rela�iile cu ��rile Române, p. 52-55; Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 169-181; Idem, Vlahii balcanici, p. 12-19. 6 Choniatae, p. 643-644. 7 Ibidem, p. 644.


121

extern favorabil: succesul r�scoalei vlaho-bulgare era cert, iar statul As�ne�tilor dintre Mun�ii Balcani �i Dun�re devenise o realitate politic� incontestabil�, recunoscut�, chiar dac� numai �i indirect, �i de Imperiul Bizantin8. Numai în aceste condi�ii se explic�, dup� p�rerea noastr�, încercarea sa de a se apropia de As�ne�ti. În studiul prezent, informa�iile pe care le avem ne permit s� ne sus�inem opinia. Situa�ia dificil� în care intrase odat� cu depistarea de c�tre autorit��ile imperiale a inten�iilor sale de a trece în tab�ra ostil� Bizan�ului, l-a determinat pentru frunta�ul vlah s� recurg� la diploma�ie spre a dep��i acest moment critic �i a anihila pericolul extrem care-l amenin�a. Dând dovad� de o deosebit� abilitate, Chrysos va reu�i s� înl�ture suspiciunile cur�ii bizantine, care planau asupra lui, �i s�-i recâ�tige încrederea. O serie de factori specifici au concurat la succesul s�u diplomatic. Dintre ace�tia îi consider�m ca decisivi situa�ia politico-militar� grav� a Imperiului Bizantin în Balcani �i criza sa de alia�i în regiune. Ace�ti factori, ac�ionând individual sau împreun�, precum �i faptul c� Dobromir Chrysos era înc� perceput ca adversar ireconciliabil al As�ne�tilor, au conferit consisten�� demersurilor �efului vlah pe lâng� autorit��ile imperiale, slujindu-i cauza. În aceste condi�ii, Dobromir Chrysos nu numai c� a fost eliberat din închisoare, dar a �i fost investit cu o comand� militar� important�. Ca urmare, relateaz� cronicarul Niketas Choniates prezentând noua ascensiune politic� �i militar� a �efului vlah în serviciul Bizan�ului, el „fu eliberat �i trimis s� p�zeasc� Strumitza”, un important punct strategic din Macedonia9. Odat� instalat în noul post, Dobromir Chrysos trece hot�rât la punerea în aplicare a mai vechilor sale planuri politice. Frunta�ul vlah era favorizat de acest� dat�, atât de importan�a func�ie militar� de�inut�, cât �i de densa locuire vlah� din regiune, animat� de puternice sentimente antibizantine �i dispus� s�-l sus�in� pe Chrysos în ac�iunea sa. Ca urmare, consemneaz� acela�i Niketas Choniates, Chrysos „a în�elat speran�ele împ�ratului care l-a trimis acolo �i �i-a pus în gând s� fie �i el pentru romeii din vecin�tate o pacoste neru�inat�”10. În consecin��, frunta�ul vlah a abandonat înc� o dat� leg�turile cu Bizan�ul �i s-a întors împotriva imperiului. Când s-a produs aceast� nou� defectare a lui Dobromir Chrysos de la alin�a cu Bizan�ul nu putem spune cu exactitate. Cu titlu de ipotez�, consider�m, pe baza succintelor informa�ii de care dispune, c� noua tr�dare a intereselor Imperiului Bizantin de c�tre Dobromir Chrysos s-a produs anterior anului 1197, sau cel mai târziu în cursul acestui an11. Ne baz�m acest� concluzie pe faptul c� în acest an, conform informa�iilor cronicarilor bizantini, el atac� regiunea ora�ului Serrai, iar noul împ�rat bizantin, Alexios III Angelos (1195-1203), renun�� la o proiectat� campanie împotriva sa „l�sând a�adar �inuturile dinspre Apus în aceea�i stare de suferin�� în care fuseser� �i mai înainte”12. E�uarea lamentabil� a campaniei militare bizantine din 1197, îndreptate împotriva lui Dobromir Chrysos, a avut ca rezultat consolidarea pozi�iilor politice �i militare ale frunta�ului vlah din Macedonia. Devenit adversar al imperiului, Chrysos a întreprins, pe cont propriu, numeroase ac�iuni militare antibizantine, încununate de succes, în regiunea v�ilor Strymonului (Strumei) �i a Axiosului (Vardarului), în zona

8 V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 63; Idem, Rela�iile cu ��rile Române, p. 54; Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 170; Idem, Vlahii balcanici, p. 13-14. 9 Choniatae, p. 644. 10 Ibidem. 11 Cf. V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 64; Cf. Idem, Rela�iile cu ��rile Române, p. 54; Cf. Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 171; Idem, Vlahii balcanici, p. 14-15. 12 Choniatae, p. 644.


122

or�ului Serrai, instaurându-�i controlul asupra unor întinse teritorii în detrimentul Bizan�ului. În urma acestor ac�iuni, relateaz� în continuare Choniates, Chrysos „î�i însu�ise Strumitza �i cucerise cet��uia numit� Prosakos (Prosek, în Macedonia, n.n.) �i-�i înjghebase acolo re�edin�� de tiran”13.

La cap�tul acestor ac�iuni militare, frunta�ul vlah punea bazele unei forma�iuni politice locale, unei noi Vlahii autonome, cu re�edin�a la Prosakos care, favorizat� de conjunctura politic� din Balcani, se va consolida �i extinde în perioada urm�toare. E�ecul tuturor ac�iunilor militare bizantine întreprinse împotriva lui Dobromir Chrysos a determinat diploma�ia imperial� s� recurg� din nou la metodele sale specifice pentru reatragerea acestuia în orbita politic� a imperiului. Pentru a-�i atinge scopul, în anul 1199 împ�ratul Alexios III Angelos îi „cedeaz� lui Chrysos Prosakos �i Strumitza �i �inuturile din jurul lor �i consimte s�-i dea de so�ie […] pe una din femeile din neamul s�u. �i intrând în Bizan�, desp�r�i pe fiica protostratorului (protostratorul Manuel Kamitzes, înalt demnitar bizantin, se afla la data respectiv� în captivitatea As�ne�tilor, n.n.) de so�ul ei �i i-o trimite lui Chrysos”14. Actul imperial, care urm�rea s� creeze contemporanilor impresia c� imperiul î�i p�stra intacte st�pânirile din Macedonia, iar Chrysos nu era decât un interpus al s�u, avea îns� o însemn�tate cu totul aparte: el consacra recunoa�terea oficial� de c�tre autorit��ile bizantine a existen�ei autonome a Vlahiei întemeiate de Dobromir Chrysos15. Succesul Imperiului Bizantin a fost �i de acest� dat� doar unul efemer. La începutul anului 1201, dup� eliberarea socrului s�u, protostratorul Manuel Kamytzes, din prizonieratul vlaho-bulgar, Dobromir Chrysos �i-l asociaz� pe acesta la conducerea Vlahiei sale, rupe pentru a treia oar� leg�turile cu Bizan�ul �i împreun� reiau ostilit��ile împotriva acestuia atacând posesiunile imperiului din Macedonia �i din nordul Greciei. Rezultatele înregistrate de Dobromir Chrysos �i Manuel Kamytzes sunt spectaculoase, fapt subliniat de Niketas Choniates în Istoria sa, unde relateaz� c� „ei cuceresc lesne Pelagonia (Bitola, n.n.) �i supun cu u�urin�� Prilapos (Prilep, n.n.) iau în st�pânire celelalte ora�e din apropiere, le r�zvr�tesc pe cele mai dep�rtate, trec prin Tempele thessaliene, cuprind �esurile, pun în mi�care Ellada, r�zvr�tesc Peloponezul”16. În una din scrisorile sale, adresat� împ�ratului Alexios III Angelos, în martie-aprilie 1202, Niketas Choniates contureaz� cu mai mult� precizie întinderea Vlahiei întemeiate de Chrysos. Prezentând, într-un stil metaforic, ac�iunile militare întreprinse de asociatul acestuia, Manuel Kamytzes împotriva st�pânirilor imperiului din regiune, istoricul bizantin afirm�, în una din scrisorile sale adresate basileului: „Iar dup� ce dintr-o dat� a fost eliberat, s�rind pe câmpiile din apropiere cu capul falnic ridicat, înainta atingând p�mântul numai cu vârful copitelor ca s� se îmb�ieze în apele Axiosului sau ale Peneiosului (râul Pinios, în Grecia central�, n.n.) �i ca s� zburde prin luncile lor”17. Informa�iile cronicarului bizantin ne permit concluzia c� în urma succesele împotriva Bizan�ului, Vlahia întemeiat� de Dobromir Chrysos ocupa un teritoriu relativ întins din valea Strymonului pân� în cea a Piniosului. Ele fac astfel posibil�, atât identificarea aproximativ� a întinderii atinse de Vlahiei macedoneano-thessalian�, întemeiate de Dobromir Chrysos la cump�na secolelor XII-XIII, cât �i delimitarea aproximativ� a hotarelor sale. Conchidem deci pe baza acestora c� sub controlul

13 Ibidem, p. 665. 14 Ibidem, p. 672. 15 S. Brezeanu, O istorie a Imperiului Bizantin, Bucure�ti, 1981, p. 160 (în continuare: Imperiul Bizantin); Idem, O istorie a Bizan�ului, Bucure�ti, 2004, p. 240 (în continuare: Bizan�ul). 16 Choniatae, p. 708. 17 Idem, Orationes et epistulae, p. 107-108


123

frunta�ului vlah �i al socrului s�u, Manuel Kamytzes, intrau �i unele centre urbane însemnate precum ora�ul Stanos (Kallambaca), situat pe cursul superior al râului Pinios �i, probabil, ora�ul Larissa, de pe cursul inferior al aceluia�i râu, cu regiunea înconjur�toare, desemnat� de istoricul bizantin cu termenul de „�esuri”. Sub autoritatea lor intrau, astfel, întrinse teritorii din Macedonia �i din nord-estul Greciei, respectiv Thessalia, o regiune dens locuit� de vlahi. Totodat�, prin ac�iunile lor, Dobromir Chrysos �i Manuel Kamytzes declan�au o puternic� reac�ie antibizantin� în întreaga Grecie, respectiv în theme Hellada (Grecia central�) �i Achaia (Peloponez), îndeosebi în regiunile locuite de vlahi: Epir, Mun�ii Pindului, nordul Peloponezului18. În urma acestor succese, Vlahia macedoneano-thessalian�, întemeiat� de Dobromir Chrysos atingea, atât întinderea, cât �i afirmarea sa maxim�. În scurt timp îns�, în urma contraofensivei bizantine, Vlahia lui Chrysos intra în declin. Pericolul reprezentat de ac�iunile frunta�ului vlah a determinat curtea imperial� s�-�i intensifice eforturile pentru anihilarea sa. Niciun mijloc, nicio metod�, nu au fost considerate reprobabile dac� puteau servi scopului urm�rit, fapt subliniat de acela�i Niketas Choniates, care afirm� c� împ�ratul Alexios III Angelos „s-a folosit �i de alte mijloace ca �i de în�el�ciune pentru a �i-l apropia pe Chrysos”19. În primul rând, autorit��ile imperiale au în�eles c� acest obiectiv va fi mult mai u�or atins dac� vor reu�i s� determine ruperea alian�ei dintre Dobromir Chrysos �i Manuel Kamytzes, provocând astfel îndep�rtarea frunta�ului vlah de socrul s�u. În acest scop, diploma�ia bizantin� �i-a pus în mi�care întregul arsenal de metode �i mijloace de care dispunea. Aplicarea practic� a principului divide et impera a avut în acest caz un scucces deplin.

În primul rând, aten�ia autorit��ilor bizantine s-a focalizat asupra lui Dobromir Chrysos, percept, pe bun� dreptat, drept principalul �i cel mai periculos dintre cei doi alia�i. Ac�iunea diploma�iei bizantine a înregistrat în demersurile sale un succes deplin reu�id atragerea lui Chrysos în sfera de influen�� a imperiului �i transformarea sa în vasal al Bizan�ului, prin înrudirea sa cu familia imperial� (1201-1202). În acest scop, împ�ratul l-a determinat pe �eful vlah s� renun�e la so�ia sa, fiica protostratorului Manuel Kamytzes, �i „i-a dat de so�ie pe nepoata lui (basileului Alexios III Angelos, n.n.) Theodora, de�i nu era f�r� so�ie, trimi�ând s� o aduc� din Bizan�. �i cu astfel de tertipuri redobânde�te Pelagonia �i Prilapos”20. Prin asemenea „tertipuri” politice, curtea imperial�, pe lâng� faptul c� recupera unele din teritoriile pierdute, reu�ea s� î�i ating� obiectivul imediat �i anume, despar�irea lui Dobromir Chrysos de Manuel Kamytzes. Cum obiectivul principal al cur�ii bizantine era eliminarea definitiv� a pericolului reprezentat de Chrysos �i Kamytzes, a urmat apoi anihilarea, pe rând, a celor doi fo�ti colaboratori.

Primul lovit a fost Manuel Kamytzes care, r�mas singur, nu a putut rezista �i nu �i-a putut men�ine st�pânirile în fa�a ofensivei bizantine. Ca urmare, sub loviturile imperiului, acesta s-a v�zut obligat s�-�i abandoneze teritoriile controlate în Thessalia, pe cursul superior al râului Pinios, cu ora�ul Stanos (1201-1202)21. Odat� anihilat Manuel Kamytzes, Imperiul Bizantin s-a întors împotriva lui Dobromir Chrysos, r�mas izolat, dându-i lovitura decisiv�. În prim�vara anului 1202

18 Cf. V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 65-66; Cf. Idem, Rela�iile cu ��rile Române, p. 54-55; Cf. Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 172; Idem, Vlahii balcanici, 15. 19 Choniatae, p. 709. 20 Ibidem. 21 Ibidem: „�i-l izgone�te pe Kamytzes din Thessalia, când biruindu-l, când f�cându-l de la sine s� fug�. În cele din urm� îi sile�te s� plece �i din Stanos, unde se refugiase ca într-un ad�post cu neputin�� de cucerit”.


124

imperiul î�i vedea realizat �i obiectivul final propus: neutralizarea complet� �i definitiv� a frunta�ului vlah din Macedonia �i desfiin�area Vlahiei sale. În urma acestor ac�iuni militare, politice �i diplomatice, arat� Choniates, basileul „a cucerit atunci Strumitza învingându-l de ast� dat� pe Chrysos prin în�el�ciune”22.

În urma succesului bizantin, Vlahiei macedoneano-thessalian� î�i înceta existen�a, disp�rând din geografia politic� a Peninsului Balcanice. Teritoriile sale erau reintegrate Imperiului Bizantin. O presupus� ruptur� dintre Asan �i Petru (ante 1193). Încercarea autorit�-�ilor bizantine de a-l folosi pe Dobromir Chrysos împotriva vlaho-bulgarilor condu�i de As�ne�ti nu a fost una singular�. Asemenea demersuri au fost f�cute de diploma�ia bizantin� inclusiv pe lâng� unii membri ai familiei domnitoare a As�ne�tilor de la Târnovo. Dup� constituirea �aratului Vlaho-Bulgar (c.1187/1188), aten�ia diploma�iei de la Constantinopol s-a îndreptat chiar asupra conduc�torilor vlahi de la Târnovo. Cel vizat de demersurile diploma�iei imperiale a fost – sus�in retorii bizantini contemporani, Sergios Kolivas �i Georgios Tornikes II – însu�i Petru, fratele �arului Asan �i coregent23. �tirile celor doi autori bizantini genereaz�, dup� p�rerea noastr� dou� întreb�ri esen�iale: Cât de veridice sunt informa�iile transmise de ei? Ce factori au determinat ruptura dintre Asan �i Petru, admi�ând c� �tirile transmise de Sergios Kolivas �i Georgios Tornikes II sunt reale? La aceste întreb�ri vom încerca s� r�spundem în continuare.

Conform informa�iilor transmise de unii cronicari bizantini – Niketas Choniates, Georgios Akropolites sau Theodoros Skutariotes – în faza ini�ial� a r�scoalei antibizantine vlaho-bulgare (1185-c.1186/1187) lui i-a revenit, se pare, rolul esen�ial în conducerea r�scoalei, fapt ce la determinat ca la un moment dat s�-�i însu�easc� insemnele puterii supreme – diadema de aur �i înc�l��mintea de culoare ro�ie – �i s� se autoproclame împ�rat, (c.1186-1187)24. Dup� anul 1187 când în fruntea r�scula�ilor se impune, prin calit��ile sale politice �i militare �i prin puternica sa personalitate, Asan, ales �ar odat� cu constituirea �aratului Vlaho-Bulgar (1187/1188)25, Petru, de�i coregent, s-a v�zut împins în plan secund. În aceste condi�ii, f�r� îndoial�, Petru era nemul�umit probabil de faptul c� trebuia s� ocupe al doilea loc în ierarhia politic� a statului, dup� fratele s�u. Ne permitem în acest punct al studiului nostru o scurt� digresiune, ar�tând c� ambi�iile imperiale ale lui Petru sunt eviden�iate �i de alte surse contemporane, provenite din aria istoriografiei apusene. Spre exemplu, cronica atribuit� canonicului Ansbertus, cel care l-a înso�it pe împ�ratul german Friedrich I Barbarossa (1152-1190) în cea de-a doua cruciad�, relateaz� c� în timpul tranzit�rii de c�tre crucia�ii germani prin teritoriile �aratului Vlaho-Bulgar (1189), „Petru, domnul vlahilor �i bulgarilor”, i-a oferit împ�ratului german un ajutor militar de „40.000 de vlahi �i cumani”, pentru cucerirea Constantinopolului, solicitând, în schimb, pentru sine, tronul de „împ�rat al

22 Ibidem. 23 Kolivas, în loc. cit., p. 374-379; G. Tornikes II, în loc. cit., p. 384-395. 24 Choniatae, p. 486: „Iar unul dintre cei doi fra�i, Petru, î�i încununeaz� capul cu o coroni�� de aur �i-�i me�tere�te �i î�i pune în picioare înc�l��minte de culoare ro�ie”. 25 Ibidem, p. 520: „Acestea (coordonarea ac�iunile antibizantine ale vlahilor �i bulgarilor, n.n.) le f�cea unul dintre cei doi fra�i, Asan, care era deosebit de iste� �i foarte capabil s� n�scoceasc� ce era de folos în situa�iile f�r� ie�ire”.


125

regatului grec” �i „coroana imperial� a regatului Greciei”26. Ulterior, pentru a-�i atinge scopul, coregentul de la Târnovo �i-a suplimentat oferta de ajutor �i, dup� cum arat� aceea�i surs�, împreun� cu sârbii se ar�ta dispus s�-i pun� împ�ratului german la dispozi�ie la „o armat� auxiliar� de peste 60.000 de sârbi �i vlahi”27. Tratativele vlaho-germane nu s-au finalizat îns�, datorit� suspiciunii împ�ratului german fa�� de bunele inten�ii ale coregentului de la Târnovo. Situa�ia politic� conflictual� de la Târnovo, din sânul familiei domnitoare, generat� de rivalitatea dintre Petru �i Asan, crea astfel o conjunctur� favorabil� ac�iunii versatei diploma�ii bizantine. Aceasta va c�uta s� exploateze la maximum divergen�ele dintre cei doi fra�i �i de ambi�iile politice ale lui Petru încercând s�-l atrag� de partea Imperiului Bizantin �i s� fac� din acesta interpusul politicii sale. Momentul consum�rii acestei ac�iuni diplomatice bizantine, relatate de unii oratori bizantini în cuvânt�rile lor, nu-l cunoa�tem cu exactitate. Pu�inii autori bizantini, care prezint� respectivele demersuri ale cur�ii bizantine pe lâng� Petru, �i-au redactat respectivele cuvânt�ri sau scrisori, conform p�rerii majorit��ii speceiali�tilor care le-au analizat, în ianuarie 119328. Dac� accept�m ca veridic� datarea în ianuarie 1193 a respectivelor cuvânt�ri �i scrisori, întrucât ele prezint� un fapt deja consumat, consider�m c� momentul încerc�rii bizantine de a-l atrage pe Petru de partea imperiului trebuie datat anterior acestui an. În lucr�rile noastre în care am mai abordat aceast� problem�, emiteam ipoteza c� tentativa diploma�iei bizantine de a-l atrage pe Petru în sfera de influen�� a Constantinopolului s-a consumat în dou� etape distincte: prima dat� prin anii 1187-1189, adic� imediat dup� investirea lui Asan, când nemul�umirea lui Petru, care pierduse puterea suprem�, trebuie s� fi fost maxim�; a doua oar� dup� 1190, dup� îndep�rtarea pericolului reprezentat de crucia�ii germani la trecerea prin imperiu, ac�iune care concentrase pentru rezolvarea sa toate resursele diploma�iei imperiale, iar Petru însu�i, a�a cum am v�zut, se ar�tase ostil Constantinopolului, dar e�uase în tentativa sa de a ocupa tronul bizantin cu sprijinul împ�ratului Friedrich I29.

În prezent, coroborând datele furnizate de sursele de care dispunem – faptul c� între 1187 �i 1189 Petru a sus�inut, f�r� rezerve, politica antibizantin� a lui Asan sau c� în 1189-1190 s-a ar�tat categoric ostil Bizan�ului – consider�m c� cea mai plauzibil� datare a momentului în care diploma�ia bizantin� a c�utat s�-l atrag� de partea imperiului este între 1190 �i începutul anului 1193. Nu insist�m mai mult asupra acestor probleme legate de datarea evenimentelor prezentate întrucât acest lucru prezint� decât o importan�� secundar� pentru fondul subiectului abordat în prezentul material. Revenind la fondul problemei problemei analizate de noi, retorii bizantini contemporani, Georgios Tornikes II �i Sergios Kolivas afirm� în dou� cuvânt�ri adresate împ�ratului Isaac II Angelos (1185-1195) c� demersurile diploma�iei

26 Ansbertus, Historia de expeditione Friderici imperatoris, ed. J. Dobrowsky, Prague, 1827, 63: „Dum haec aguntur, Kalopetrus Blacorum et maxime partis Bulgarorum in orbis Traciae Dominus, qui se Imperatorem et coronam imperialem regni Graeciae ab eo sibi imponi efflagitat seque ei circa initium veris XL millia Blacorum et Comanorum tenentium arcus et sagittas adversus Constantinopolim transmissurum constanter asseverabat”. Pentru discu�ii, vezi: G. Murnu, Românii din Bulgaria medieval�, în Idem, Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste Dun�re, Buc., 1984, p. 167-168. 27 Ibidem, p. 76: „exercitum quoque auxiliariorum Servorum et Blacorum ultra LX millia”. 28 Pentru prezentarea bibliografiei privind discu�iile asupra dat�rii lucr�rilor celor doi autori bizantini, vezi: FHDR, III, p. 379, n. 18. 29 V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 68; Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 175; Idem, Vlahii balcanici, p. 16-17.


126

bizantine de a-l atrage pe Petru în orbita politic� imperiului s-au încheiat cu deplin succes. Primul dintre ei, într-un discurs, din ianuarie 1193, afirm� c� „unul dintre cei doi fra�i r�zvr�ti�i, acest Petru, […], se poc�ie�te [acum] de r�ul [f�cut] �i c�indu-se sincer pentru ce f�cuse la be�ie �i neavând încotro e nevoit s� se roage de iertare […]. De aceea �i inima-i învârto�at� �i-o schimb� �i dup� ce �i-o înt�rise, […], �i-o înmoaie �i din dârz�, cum era mai înainte, o face docil� �i moale �i spre ascultarea poruncilor tale […]. �i a�ezând al�turi una de alta tihna supunerii �i via�a plin� de primejdii a celui care se r�zvr�te�te �i cânt�rindu-le pe amândou� în balan�a propriei con�tiin�e, […], acesta se hot�r��te pentru ce e mai bun �i socote�te c� e cu mult mai s�n�tos ca el s� treac� în rândurile slujitorilor �i s� r�mân� lini�tit �i s� tr�iasc� în pace, bucurându-se de iertarea st�pânului, […], de�i trebuia s� fie zdrobit �i �ters de pe fa�a p�mântului împreun� cu tot neamul lui […]. Tu îns� te-ai purtat cu blânde�e �i pentru c� s-a în�elep�it �i �i s-a supus �i �i-a cerut iertare, l-ai l�sat s� tr�iasc� mai departe �i s� m�rturiseasc� despre iertarea ta �i s� fie pild� pentru fratele s�u, pentru ca acesta privind la ruda sa �i cunoscând pilda s� gândeasc� �i el ca fratele s�u �i s� se îndrepte �i s� se mântuiasc�”. Al doilea, nu numai c� exprim� o opinie similar�, dar, exagerând-o, sus�ine chiar faptul c�, odat� intrat în serviciul imperiului în caliate de vasal al împ�ratului, Petru a devenit adversarul fratelui s�u, Asan. „Astfel, – afirm� Sergios Kolivas – dup� ce unul dintre fra�ii r�zvr�ti�i (Petru, n.n.) din p�r�ile Apusului (Peninsula Balcanic�, n.n.) l-ai f�cut s� treac� de partea ta, împ�rate […]; �i nu numai c�-l rânduie�ti între ai t�i [pe fostul r�zvr�tit], ci îl faci s� fie piatr� de poticneal� pentru fratele s�u �i-i st� acum acestuia împotriv� cel ce-i st�tea al�turi �i i-a ajuns du�man cel din casa lui”. Elogii la adresa împ�ratului Isaac II Angelos, cele dou� cuvânt�ri ale retorilor bizantini impun o abordare �i, mai ales, o acceptare critic� a informa�iilor oferite. Totu�i, afirma�iile lor au fost acceptate ca veridice, chiar dac� cu unele nuan��ri, �i de o serie de speciali�ti contemporani, str�ini �i români. În timp ce unii dintre ace�tia accept� faptul c� prin anul 1193 s-a produs o ruptur� complet� între Asan �i Petru, în urma c�reia, consider� ei, Asan �i-ar fi asumat prerogativele puterii depline, al�ii, în schimb, admit o ruptur� urmat� de o împ�care între cei doi frunta�i vlahi30. Concluziile speciali�tilor men�iona�i cu privire la o ruptur� survenit� între Asan �i Petru prin 1193 sunt, dup� p�rerea noastr�, discutabile. Derularea evenimetelor �i evolu�ia raporturilor bizantino-vlaho-bulgare dup� 1193 nu par a confirma afirma�ile autorilor respectivi. De altfel, cu excep�ia cuvânt�rilor lui Georgios Tornikes II �i Sergios Kolivas, nici o alt� surs� contemporan� nu înregistreaz� vreo ruptur� între Petru �i Asan de tipul celei prezentate de retorii bizantini. Acest lucru nu constituie îns� o dovad� irefutabil� c� între cei doi conduc�torii ai vlahilor nu ar fi avut loc divergen�e. F�r� îndoial�, aceste divergen�e va fi încercat, f�r� succes consider�m noi, s� le speculeze �i s� le foloseasc� în interes propriu diploma�ia bizantin� în tentativa sa de a-l atrage pe Petru de partea imperiului.

Pe de alt� parte, unele informa�ii indirecte oferite de sursele vremii par a confirma existen�a unei apropieri a lui Petru de Bizan�. Spre exemplu, nici una din

30 J. Darrouzès, Notes sur Euthyme Tornikès, Euthyme Malakès et Georges Tornikès, în REB, XXIII, 1965, n. 10; A.P. Kajdan, La date de la rupture entre Pierre et Asen (vers 1193), în Byzantion, XXXV, 1965, 1, p. 167-174; Ch. M. Brand, Byzantium confronts the West. 1180-1204, Cambridge, Massachusetts, 1968, p. 95; V. Spinei, Marile migra�ii din estul �i sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Ia�i, 1999, p. 262. Cf. S. Brezeanu, O istorie a Bizan�ului, Bucure�ti, 2005, p. 240; Cf. Idem, Istoria Imperiului Bizantin, Bucure�ti, 2007, p. 290, unde autorul afirm� c� în mai 1195, Asan „a devenit suveran în locul fratelui s�u”, Petru, f�r� a preciza îns� condi�iile în care s-a produs schimbarea de domniei.


127

sursele contemporane de care dispunem nu consemneaz� nici o confruntare între �aratul Vlaho-Bulgar �i Imperiul Bizantin pe perioada scurtei domnii a lui Petru ca �ar unic, dintre 1196-1197. Aceast� scurt� perioad� de acalmie survenit� în rela�iile vlaho-bulgaro-bizantine ar putea fi un indiciu – nu îns� �i o dovad� irefutabil� – c� între suveranul de la Târnovo �i autorit��ile bizantine existau ni�te rela�ii relativ bune. În absen�a unor informa�ii certe, aceast� opinie nu este îns� decât o simpl� supozi�ie. Raporturile lui Petru cu Imperiul Bizantin r�mân îns� foarte de obscure datorit� penuriei de informa�ii referitoare la ele. Credem îns� c� unele clarific�ri sunt totu�i posibile.

A�a cum se cunoa�te, în anul 1196, Asan a fost asasinat de ruda sa apropiat� Ivanco, care sus�inut de o fac�iune vlaho-bulgar� a încercat s� ocupe tronul de la Târnovo. În ac�iunea sa Ivanco s-a lovit îns� de opozi�ia ferm� a lui Petru �i a partidei sale, fapt ce a determinat un scurt �i violent r�zboi civil, de care a c�utat s� profite Imperiul Bizantin. Ca urmare, la solicitarea lui Ivanco, Bizan�ul a trimis în sprijinul s�u o armat� comandat� de protostratorul Manuel Kamytzes, care îns� a e�uat în ac�iunea sa datorit� refuzului solda�ilor imperiali de a lupta împotriva vlaho-bulgarilor31. Informa�iile transmise de Niketas Choniates vin, a�a cum se poate u�or constata, în total� contradic�ie cu cele a lui Sergios Kolivas �i Georgios Tornikes II. Ca urmare, ele genereaz� întrebarea fireasc�: Dac� Petru devenise un colaborator supus al imperiului, de ce curtea bizantin� nu l-a sprijinit pe el, ci pe adversarul s�u în timpul luptelor pentru tron din 1196? R�spunsul la aceast� problem� consider�m c� nu poate fi decât urm�torul: fie între 1193 �i 1196 Petru a defectat de la alian�a cu Bizan�ul, dac� o va fi avut, fie, cel mai probabil, Constantinopolul nu a reu�i niciodat� s�-l atrag� pe coregentul vlah de la Târnovo în sfera sa de influen��. La e�uarea demersurilor bizantine a contribuit, dup� p�rerea noastr�, în mod decisiv, abila politic� a lui Asan. Acesta �i-a asociat fratele la conducerea �aratului Vlaho-Bulgar, delegându-i o serie de competen�e ale puterii politice, creându-i astfel iluzia particip�rii egale la exercitarea autorit��ii supreme. Mai exact, pentru a contracara ac�iunea diploma�iei bizantine, Asan i-a încredin�at fratelui s�u, spre guvernare direct� teritoriile r�s�ritene ale �aratului, grupate în jurul centrelor Preslavul Mare �i Probatos, organizate într-o autonom din punct de vedere politic �i administrativ în cadrul �aratului Vlaho-Bulgar. M�sura politico-administrativ� luat� de Asan în favoarea fratelui s�u, î�i g�se�te confirmarea în relat�rile cronicarilor bizantini Georgios Akropolites �i Theodoros Skutariotes (secolul XIII). Primul, relateaz� c� �arul vlaho-bulgar „desp�r�ind o parte din st�pânitrea sa, i-a poruncit s� o conduc� el (Petru, n.n.). C�ci Marele Preslav �i Probatos �i [localit��ile] din jurul lor au fost d�ruite lui Petru de fratele s�u Asan, ca posesiune proprie; din aceast� pricin� pân� ast�zi ele poart� numele de �ara lui Petru”32. Cel de-al doilea, preluându-l în totalitate pe predecesorul s�u, sus�ine acee�i opinie, �i anume c� „lui Petru t�indu-i o bucat� din st�pânirea lui (Asan, n.n.), i-a poruncit s� o conduc� (Marele Preslav �i Probatos �i [localit��ile] din jurul lor i-au fost date ca posesiune lui Petru, din care pricin� �i pân� ast�zi ele poart� numele de �ara lui Petru)”33. M�sura ini�iat� de Asan a avut �i-a dovedit eficacitatea: ea i-a creat lui Petru iluzia particip�rii la guvernare, îndep�rtându-l astfel de tenta�iile oferite de diploma�ia bizantin�, dar, în aceea�i m�sur�, încredin�ându-i spre admninistrare regiunile est-extreme ale statului l-a îndep�rtat pe fratele s�u de Târnovo, respectiv de centrul

31 Choniatae, 620-622. 32 Acropolitae, p. 22-23. 33 Skutariotes, în loc. cit., p. 434-435.


128

puterii politice a �aratului Vlaho-Bulgar. Totodat�, ea a constituit actul de na�tere a unei entit��i politice autonome în cadrul �aratului: a�a-numita �ar� a lui Petru. E�ecul tentativei bizantine de a-l atrage pe Petru în orbita politic� a Constantinopolului este confirmat �i de faptul c� dup� 1193 diploma�ia bizantin� s-a v�zut obligat� s�-�i canalizeze eforturile în direc�ia atragerii de partea imperiului a unui alt frunta� vlah, Ivanco, rud� apropiat� a As�ne�tilor. Succesul cert de aceast� dat� al demersurilor diploma�iei bizantine avea s� se materializeze în asasinarea lui Asan de c�tre Ivanco în anul 1196. Ivanco – un asasinat �i o tentativ� de uzurpare. Ceea ce nu a putut realiza cu Petru, diploma�ia bizantin� a reu�it cu un alt frunta� vlah, Ivanco, rud� cu suveranii de la Târnovo, dup� unele surse, se pare, chiar v�r primar cu As�ne�tii34. În anul 1196, se pare c� la instiga�iile cur�ii imperiale de la Constantinopol, Ivanco, protagonistul unei dispute de familie cu Asan, îl asasineaz� pe �arul de la Târnovo �i, sus�inut de aderen�ii s�i, ocup� Târnovo �i încearc� s� ocupe �i tronul �aratului Vlaho-Bulgar. În tentativa sa, Ivanco se love�te de opozi�ia lui Petru, care îl asediaz� în cetatea de scaun. Implicarea cur�ii imperiale în asasinatul de la Târnovo �i în încercarea lui Ivanco de a ocupa tronul �aratului Vlaho-Bulgar este confirmat� de o serie de surse din secolele XII-XIII. Spre exemplu, Niketas Choniates relateaz�: „Se spune chiar c� Asan a fost omorât de Ivanco la sfaturile sebastocratorului Isaac (sebastocratorul Isaac Comenos, la data respectiv� prizonier la Târnovo, unde va �i muri, de altfel, n.n.), care-l îndemnase cu multe f�g�duieli la aceasta, dar mai ales îl înfl�c�rase promisiunea c�-l va c�s�tori cu fiica lui Theodora”35. Spre o concluzie similar� conduce �i informa�ia aceluia�i istoric, conform c�reia, dup� asasinat, confruntat cu opozi�ia lui Petru, sus�inut de frac�iunea favorabil� As�ne�tilor a elitei politice vlaho-bulgare, „Ivanco f�când cunoscut împ�ratului ce se întâmplase, îl îndemna s� trimit� pe cineva cu oaste s� preia Târnovo �i împreun� cu el s� lupte pentru a cucerii întreaga Misie (Bulgaria dintre Balcani �i Dun�re, n.n.)”36. E�uarea expedi�iei bizantine, trimise în ajutorul s�u, sub comanda protostratorului Manuel Kamytzes, ducea îns� la pr�bu�irea planurilor lui Ivanco �i ale cur�ii imperiale de la Constantinopol. Lipsit de sprijinul militar al Bizan�ului, Ivanco nu se poate men�ine la Târnovo, tronul �aratului Vlaho-Bulgar fiind ocupat de Petru, care �i-l va asocia la domnie pe fratele s�u mai tân�r Ioni�� (Ioni�� Asan Kaloiannes, viitor �ar între 1197-1207). Rivalit��ile din sânul familiei As�ne�tilor nu vor înceta odat� cu asasinarea lui Asan, degenerând deseori în deznod�minte sângeroase. Petru însu�i va c�dea victim� unei conjura�ii, fiind asasinat în 1197, dup� numai un an de domnie, tot de o rud� apropiat�. Dac� curtea de la Constantinopol va fi fost implicat� sau nu în acest al doilea asasinat de la Târnovo nu cunoa�tem, întrucât orice informa�ii lipsesc. Refugiat la Constantinopol, Ivanco, care î�i schimb� numele în Alexios, dup� cel al basileului Alexios III Angelos (din acest motiv îl vom numi de aici înainte pe parcursul lucr�rii Ivanco-Alexios), era primit cu mult� considera�ie �i c�s�torit cu o rud� a împ�ratului, „fiind înscris în rândul puternicelor sale rude”37. Datorit� calit��ilor sale de militar �i strateg, Ivanco a fost numit „strateg �i comanda trupele a�ezate în provincia Philippopolisului”, cu scopul declarat „pentru a �ine piept vlahilor, cei de

34 Acropolitae, p. 23. 35 Choniatae, p. 620; Cf. Skutariotes, în loc. cit., p. 426-427. 36 Ibidem. 37 Ibidem, p. 623-624.


129

acela�i neam cu el”38. La interval de circa un deceniu, diploma�ia bizantin� repeta cu un alt potent vlah, într-o alt� zon� a Peninsulei Balcanice, în Thracia, experien�a încercat� cu frunta�ul vlah din Macedonia, Dobromir Chrysos.

În calitate de strateg al themei Philippopolis, sarcina principal� a lui Ivanco-Alexios va fi aceea ce a ap�ra regiunea de atacurile cona�ionalilor s�i condu�i de As�ne�ti. Ca �i Dobromir Chrysos, alt�dat�, �i Ivanco-Alexios se va achita cu prisosin��, cel pu�in, în etapa de început a carierei sale în slujba Bizan�ului, de sarcina asumat�. „�i b�rbatul acesta – scrie Niketas Choniates – a depus cele mai mari eforturi în p�r�ile Philippopolisului �i era pentru romei ca un st�vilar îndr�git în calea n�v�litorilor din neamul lui, care cu ajutorul sci�ilor (cumanilor, n.n.) pr�dau ce le c�dea în cale; uneori luptând al�turi de împ�rat s-a ar�tat deosebit de viteaz”39.

Ivanco-Alexios nutrea îns� propriile sale ambi�ii politice: realizarea unei st�pâniri proprii, autonome sau chiar independente fa�� de Bizan�. Pozi�ia politic� �i militar� de�inut� în ierarhia bizantin� îi facilita într-o m�sur� însemnat� atingerea scopurilor sale politice. Totdat�, faptul c� de�inea func�ia de strateg într-o them� cu o numeroas� popula�ie de etnie vlah�, dispus� s�-l sus�in�, constituia un alt factor favorizant al scopurilor sale politice.

Timp de circa patru ani (1196-1200) frunta�ul vlah, ascunzându-�i cu grij� inten�iile, s-a ar�tat fidel �i, mai ales, util Bizan�ului, în calitatea lui de strateg al themei Philippopolis, adormind astfel orice suspiciune a autorit��ilor imperiale cu privire la el. În toat� aceast� perioad� îns�, sub masca servirii imperiului, el î�i va consolida cu abilitate �i perseveren�� propriile pozi�ii, atr�gându-�i numero�i sus�in�tori, îndeosebi din rândul vlahilor afla�i sub jurisdic�ia lui. C�ci, a�a cum arat� Niketas Choniates, „de cum s-a v�zut domn peste �inuturile de acolo, pe toate le sucea �i le învârtea, c�ci era un om abil �i energic în orice lucru ce venea în întâmpinarea n�zuin�elor �i voin�ei lui. �i pe cei dintr-un neam cu dânsul îi înv��a me�te�ugul r�zboiului îmbog��indu-i prin daruri �i înt�rindu-i cu armament �i ref�când fort�re�ele, a f�cut aproape de necucerit �inuturile din fa�a Haemusului”40.

Cu pozi�iile consolidate în regiunile supuse jurisdic�iei sale, beneficiind de sus�inerea cona�ionalilor s�i din regiune, la începutul anului 1200 Ivanco-Alexios trece la ac�iune deschis� antibizantin�, r�zvr�tindu-se împotriva imperiului. Autorit��ile bizantine vedeau astfel n�ruindu-li-se brutal încrederea total� pe care i-o ar�taser�.

Con�tient de faptul c� numai cu for�ele proprii nu va putea rezista unei contralovituri bizantine, �eful vlah va face o abil� mi�care politic� împ�când-se cu v�rul s�u, �arul Ioni�� Asan de la Târnovo ob�inând astfel alian�a �i suportul militar al acestuia. Ca urmare, el ocup� importante teritorii bizantine în Thracia, unde pune bazele unei noi Vlahii autonome cu centrul la Kritzimos (Kricim, în Bulgaria, la sud-vest de Plovdiv)41. Dup� ce cu ajutorul �arului Ioni�� Asan respinge un atac al for�elor bizantine comandate de ginerii basileului, Theodoros Laskaris �i Alexios Palaiologos, �i de protostratorul Manuel Kamytzes, în cursul c�ruia ultimul este f�cut prizonier (prim�vara, 1200), Ivanco-Alexios declan�eaz� o viguroas� controfensiv� în zona Mun�ilor Rhodopi �i în sudul Thraciei. Ac�iunea, o puternic� lovitur� dat� st�pânirilor bizantine din regiune, se soldeaz� cu succese importante. Într-un interval de timp

38 Ibidem, p. 676. 39 Ibidem, p. 624. 40 Ibidem, p. 676. 41 Cf. S. Brezeanu, Imperiul Bizantin, p. 160, unde consider� c� re�edin�a Vlahiei lui Ivanco a foat la Philippopolis; Cf. Idem, Bizna�ul, p. 240, unde î�i men�ine opinia privind re�edin�a lui Ivanco la Philippopolis.


130

scurt, relateaz� cronicarul Niketas Choniates, frunta�ul vlah a scos de sub st�pânirea Imperiului Bizantin �i „a atras de partea sa �i a desp�r�ite de romei toate regiunile care se întind pân� la Mosynopolis (Gumiurgina, în Grecia, n.n.) �i chiar pân� la Xantheia (Xanthi, în Grecia, n.n.) �i la muntele Pangaion (Kušnica, în Bulgaria, n.n.) �i la Abdera. �i-a supus negre�it �i thema Smolenon (them� la sud de Philipopolis-Plovdiv) �i se întindea în împrejurimi ca o boal� molipsitoare, robind �i ucigând pe romei, luând de la unii bani de r�scump�rare �i l�sând s� r�mân� la casele lor pe aceia din neamul s�u care i se supuneau de bun�voie”42. Succesele înregistrate în luptele cu Bizan�ul din prim�vara anului 1200 consfiin�eau existen�a autonom� pe harta politic� a Peninsului Balcanice a Vlahiei din Thracia, întemeiat� �i guvernat� de Ivanco. Cum a fost organizat� Vlahia din Thracia nu �tim. Unele informa�ii indirecte, provenite din Istoria lui Niketas Choniates, ne permit s� formul�m cu titlu de ipotez� opinia c�, foarte probabil, Ivanco-Alexios �i l-a asociat la conducerea forma�iunii sale politice pe fratele s�u, Mitos43. În urma succeselor ob�inute de Ivanco-Alexios în confrunt�rile cu Bizan�ul, Vlahia din Thracia, constituit� de el, atingea o aria geografic� relativ întins�. Hotarele sale, impercis delimitate, urmau, dup� p�rerea noastr�, cursul superior al râului Hebros (Mari�a) de la vest de Philippopolis (Plovdiv) �i cursul râului Nestos (Mesta), la apus, pantele meridionale �i r�s�ritene ale Mun�ilor Rhodopi, la sud, est �i nord, �i, din nou, cursul râului Hebros, în nord-est, pentru a atinge litoralul M�rii Egee în zona ora�ului Abdera44. În aceste condi�ii, împ�ratul Alexios III Angelos s-a v�zut silit s� ini�ieze o serie de demersuri pe lâng� Ivanco-Alexios, „rugându-l s� ajung� la o împ�care”45. Succesle înregistrate îns� în confrunt�rile cu Bizan�ul i-au permis lui Ivanco-Alexios nu numai s� refuze orice întâlnire cu basileul, ci �i s�-�i formuleze, în termeni ultimativi propriile sale condi�ii. Care au fost acestea, ne spune Niketas Choniates care relateaz� c� „r�zvr�titul nu a consim�it nicidecum s� vin� la împ�rat, ci se înc�p��âna s� nu fac� pace altminteri decât dac� împ�ratul ar renun�a în scris în favoarea lui la �inuturile �i ora�ele pe care le cucerise �i i-ar trimite pe logodnica lui, Theodora, împreun� cu insemnele de conduc�tor”46. Spre deosebire de celelalte Vlahii balcanice constituite la cump�na secolelor XII-XIII, Vlahia autonom� din Thracia, întemeiat� de Ivanco-Alexios va avea doar o existen�� meteoric�, doar de câteva luni (prim�vara-vara, 1200). C�derea sa, rezultat exclusiv al ac�iunii diploma�iei bizantine, s-a produs, paradoxal, într-un moment în care p�rea a de�ine cele mai solide pozi�ii de pân� atunci în raporturile cu Imperiul Bizantin.

Contextul în care s-a produs c�derea Vlahiei din Thracia, condus� de Ivanco-Alexios î�i g�se�te prezentarea în lucrarea istoric� a lui Niketas Choniates. Conform, relat�rii cronicarului bizantin, în vara anului 1200, dup� ce e�uase în tentativele sale de a-l înl�tura prin for�� pe acest nou �i incomod adversar al imperiului, împ�ratul Alexios III Angelos, care „se gândea îns� chiar �i la un asasinat”, recurge la o stratagem� diplomatic�, concepând un plan machiavelic, pentru a-l elimina pe acesta, criticat� chiar �i de apropia�ii s�i: basileul simuleaz� acceptarea condi�iilor de pace puse de Ivanco-Alexios. Prezentând aceast� ac�iune, Niketas Choniates relateaz� c�, „încheindu-se într-un târziu tratativele �i jur�mintele a�a cum ceruse Alexios (Ivanco,

42 Choniates, p. 680-681. 43 Ibidem, p. 687. 44 V. M�rcule�, Forma�iuni politice vlahe în Balcani, p. 68; Idem, Imperiul Bizantin la Dun�rea de Jos, p. 175; Idem, Vlahii balcanici, p. 18-19. 45 Choniates, p. 686. 46 Ibidem.


131

n.n.), mai pe urm� împ�ratul ia o hot�râre despre care nu �tiu dac� era demn� de un general sau de un împ�rat; c�ci ace�tia trebuie mai ales s� a�eze mai presus de orice respectarea jur�mintelor. A trimis a�adar la Alexios (Ivanco, n.n.) cu dumnezeie�tile Evanghelii […] �i l-a atras la sine �i, dup� aceea, a�a cum spuneam, s-au f�cut jur�mintele, l-a prins �i l-a pus în lan�uri […]. �i apoi î�i supune ora�ele �i fort�re�ele pe care le cârmuia Alexios (Ivanco, n.n.) f�r� greutate, iar pe fratele acestuia, pe Mitos, îl face s� fug�”47.

În urma acestei ac�iuni politico-diplomatice reprobabile, justificat� îns� prin ra�iuni de stat, �i Vlahia autonom� din Thracia, din zona Mun�ilor Rhodopi, î�i înceta existen�a. Teritoriile sale erau reîncorporate imperiului.

* Sintetizarea rezultatelor la care am ajuns ca urmare a realiz�rii prezentului

material ne permite formularea urm�toarelor concluzii: 1. Incapabil s� anihilieze prin for�a armelor r�scoala vlahilor �i bulgarilor

(1185-1187/1188) �i �aratul Vlaho-Bulgar rezultat în urma succesului acesteia (1187/1188), Imperiul Bizantin a recurs, în perioada 1185-1204, la armele subtilei sale diploma�ii pentru a-�i atinge acest obictiv. În acest scop diploma�ia bizantin� a c�utat s� profite la maximum de rivalit��ile �i ambi�iile politice existente la nivelul frunta�ilor vlahi sau între diferitele comunit��i vlahe conduse de ace�tia, pe care a c�utat s� le între�in� �i s� le exploateze în interesul Bizantului.

2. Dup� 1185, Bizan�ul l-a atras în sfera sa de influen�� pe Dobromir Chrysos, un frunta� vlah din Macedonia, adversar al As�ne�tilor, pe care l-a folosit, împreun� cu sus�in�torii s�i, împotriva �aratului Vlaho-Bulgar. Ambi�iile politice proprii ale lui Dobromir Chrysos l-au f�cut pe acesta ca în câteva rânduri – 1187-1188, a.1197-1199, 1201-1202 – s� abandoneze leg�turile cu Bizan�ul �i s� pun� bazele în Macedonia unei Vlahii autonome, cu re�edin�a la Prosakos, extins� dup� 1201, în colaborare cu socrul �i aliatul s�u, protostratorul Manuel Kamytzes, �i în Thessalia. Vlahia macedoneano-thessalian� î�i înceta îns� existen�a în prim�vara anului 1202, când dup� diploma�ia bizantin� a determinat ruperea alian�ei dintre Dobromir Chrysos �i Manuel Kamytzes, autorit��ile imperiale au reu�it anihilarea celor doi adversari ai imperiului.

3. Anterior anului 1193, foarte probabil, la o dat� cuprins� între 1190 �i începutul anului 1193 curtea bizantin� a încercat, se pare, s�-l atrag� de partea sa pe Petru, fratele �arului Asan de la Târnovo �i coregent, nemul�umit de faptul c� dup� ce între 1185-1186/1187 de�inuse rolul principal în conducerea r�scula�ilor, c� dup� constiturea �aratului Vlaho-Bulgar (1187/1188) î�i pierduse pozi�ia dominant�. Tentativa bizantin� de a-l atrage pe Petru de partea imperiului a fost îns� contracar�t� de abilitatea lui Asan care a organizat regiunile est-estreme ale �aratului într-o forma�iune politic� autonom� pe care a încredin�at-o spre guvernare direc� fratelui s�u, numit� �ara lui Petru. Actul lui Asan îi crea fratelui s�u iluzia particip�rii cu drepturi egale la conducerea statului, ferindu-l de tenta�ia bizantin�, dar în acela�i timp îl îndep�rta pe acesta, devenit nesigur, de centrul puterii.

4. În anul 1196, Bizan�ul a reu�it s�-l atrag� de partea sa pe frunta�ul vlah Ivanco, rud� apropiat� a As�ne�tilor, care l-a asasinat pe Asan �i a încercat f�r� succes, cu concursul militar al Constantinopolului, s� ocupe tronul de la Târnovo, tentativ� contracarat� de interven�ia decis� a lui Petru. Refugiat la Constantinopol, Ivanco s-a înrudit prin c�s�torie cu familia imperial� �i a fost numit strateg al themei Philippopolis. În acest� calitate, între 1196 �i 1200 el a ac�ionat în calitate de interpus al Imperiului Bizantin în confrunt�rile militare cu �aratul Vlaho-Bulgar. Pozi�ia de�inut� 47 Ibidem, p. 686-687.


132

i-a permis lui Ivanco s�-�i preg�teasc� realizarea propriilor obiective politice. În prim�vara anului 1200, el abandoneaz� leg�turile cu Bizan�ul, se împac� cu �arul de la Târnovo, Ioni�� Asan Kaloiannes, ocup� teritoriile bizantine din Thracia, din zona Mun�ilor Rhodopi, unde pune bazele unei Vlahii autonome cu re�edin�a la Kritzimos. Vlahia din Thracia, întemeiat� de Ivanco, î�i va înceta îns� existen�a în vara aceluia�i an când, printr-o stratagem�, autorit��ile bizantine reu�eau s�-l capturere pe Ivanco.

Résumé

Disputes et confrontations à l’étape du début de l’existence du Tzarat Vlaque-Bulgare et l’impliquation du Byzance.

1185-1204 Incapable d’annihiler par voie militaire la révolte des Vlaques de des Bulgares (1185-1187/1188) et du Tzarat Vlaque-Bulgare issu resulté à la suite de son succès (1187/1188), l’ Empire Bulgare a recours, dans la période 1185-1204, aux armes de la subtile diplomatie pour atteindre son but. Pour ce but la diplomatie byzantine a cherché profiter au maximum des rivalités et des ambitions politiques existentes au niveau des élites vlaques ou entre différentes communauté vlaques conduites par ceux-ci, qu’elle a cherché à entretenir et à exploiter dans l’intérêt du Byzance. Entre 1185 et 1202 les autorités byzantines se sont servies, avec intermitences, des services de l’élite vlaque de Macédonie, Dobromir Chrysos, adversaire des Assenides, entre 1190 et 1193 elles ont essayé, sans succès, d’attirer de la part de l’empire Pierre, le frère du tzar Assen de Târnovo et corégent, et entre les années 1196-1200 dans le service de l’empire a agi l’élite vlaque Ivanco, l’assassin d’Assen. L’action de la diplomatie byzantine a échoué, finalement, dans tous les cas: la téntative d’attirer Pierre de la part de l’empire a été anulée par Assen, qui a constitué dans les régions orientales de l’État Vlaque-Bulgare une formation politique autonome, confiée pour le gouvernement direct par son frère, appelée le Pays de Pierre, et Dobromir Chrysos et Ivanco ont fini par se révolter contre le Byzance, et à cette occasion ils ont mis les bases de quelques Vlachies autonomes en Macédonie et Thessalie, le premier entre 1199-1202, et respecttivement en Thracie, le deuxième en le printemps-l’été 1200.

Abrevieri

AARMSI = Analele Academiei Române. Memoriile Sec�iunii Istorice. FHDR, III = Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele istoriei României), vol.

III, Bucure�ti, 1975. RdI = Revista de Istorie. REB = Revue des Études Byzantines. SKAW = Sitzungsberichte der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften.


Episcopi şi ctitori în Vâlcea secolului al XVIII-lea

Acad. Răzvan Theodorescu

Spaţiul cel mai bogat în ctitorii din întreaga Ţară Românească, care este Vâlcea

– în vârsta sa medievală, sub patronajul unor voievozi şi al unor boieri vlastelini, în prima sa modernitate, când principi tradiţionalişti sau novatori, dar deopotrivă munificenţi îl împodobesc cu lavre renumite, dar şi când boiernaşi, preoţi şi ţărani aparţinând „stării a III-a” ajung la statutul de întemeietori de lăcaşuri de cult – m-a atras, se ştie, în studiile mele de tinereţe încă şi nu foarte demult am încercat să spun ce cred că este „spiritul Vâlcei în cultura românească1”.

O precizare se impune: între toate spaţiile sud-carpatice supuse jurisdicţiei episcopiei Noului Severin în cei peste patru sute de ani scurşi între întocmirile ecleziastice atribuite lui Nifon, fostul patriarh ecumenic, în 1503, sub Radu cel Mare şi apariţia modernă a Mitropoliei Olteniei în 1939 – este vorba de cele cinci judeţe din dreapta Oltului, Mehedinţi, Dolj, Gorj, Romanaţi şi Vâlcea, aceasta din urmă prezintă particularităţi ctitoriceşti asupra cărora mă voi opri acum.

Sper, cu alt prilej, să pot arăta prin ce se caracterizează celelalte teritorii ale eparhiei râmnicene, din afara Vâlcei unde, în ciuda unui număr de monumente remarcabile, nu găsim nici densitatea, nici varietatea de ctitorii care ne întâmpină între munţii Lotrului, valea Topologului, cea a Olteţului şi Câmpia Română.

Secolul al XVIII-lea, veac „al Luminilor”, dar şi al unei notabile explozii folclorice al cărei epicentru a fost tocmai Vâlcea şi care stă, într-un fel, la temeiul modernităţii noastre burgheze din secolul al XIX-lea2 – am sugerat cândva că emblema acestei prefeţe populare a liberalismului românesc ar putea lua chipul ctitoriei vâlcene de la Urşani –, este şi cel în care venerabila episcopie a Râmnicului Noul Severin înseamnă un centru de cultură ce difuzează cărţi şi iconografii pe o arie panromânească, cu ierarhi în majoritatea lor români ai locului, într-un timp în care, la Bucureşti, mitropoliţi ai principilor fanarioţi erau greci; trebuie adăugat că cinci dintre cei unsprezece episcopi urcaţi în scaunul râmnicean, între Antim cel venit din Ivirul Caucazului şi Neofit cel din neamul balcanic Geanoglu – Lesviodax, adică timp de aproape un veac şi jumătate, între 1705 şi 1840 au suit, la rândul lor, pe tronul metropolitan de pe malul Dâmboviţei3.

Au intrat în istoria bisericii dar şi în cea a cărţii româneşti numele lui Damaschin Voinea „Dascălul” dintr-un neam de moşneni dâmboviţeni, care a „românit” cărţile de cult la Buzău şi apoi la Râmnic; cel al lui Climent, fiu de săteni vâlceni din Pietrari, aflat în relaţii cu preoţimea românească din Ardeal; cel al antifanariotului Grigore din familia de mici boieri ispravnici a Socotenilor; cel al lui Chesarie, cititorul „Enciclopediei” franceze din neamul Halepliu; dar se cuvine, nu mai puţin, a omagia postum şi pe ierarhii greci care au fost Filaret – spijinitorul lui Dionisie Eclesiarhul şi al lui Naum Râmniceanu –, moreotul Nectarie, în timpul căruia ctitoriile vâlcene, deopotrivă clericale şi boiereşti, par a atinge, ca număr, apogeul, sau nepotul şi succesorul său Galaction, cel care, fugar la Sibiu, reclama lui Metternich pe fanariotul arghirofil Alexandru Şuţu.

1Este titlul lucrării mele apărute la Ed. Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2001 2Vezi capitolul „Popular şi ţărănesc în arta de la 1800” în R. Theodorescu, Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), II, Bucureşti, 1987, p. 196 şi urm. 3 Pentru istoria eparhiei: Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului Noul Severin în trecut şi acum, Bucureşti, 1906; D. Sandu, Eparhia Râmnicului şi Argeşului, I-II, Râmnicu Vâlcea, 1976


O categorie specială de ctitori în Vâlcea – şi aceasta rămâne o caracteristică pentru întregul secol al XVIII-lea şi pentru primele decenii ale celui următor – o reprezintă preoţimea. Aici intră, cum vom vedea, protopopi4 cu o stare mai bună5 – un exempu ar fi Şerban Copăceanu, în 1804, la Copăceni unde este şi pictat în pronaos –, ierei – aşadar preoţi ce pot spovedi şi împărtăşi (în spaţiul românesc extra-carpatic existând practica de a nu îngădui mereu darul duhovnicesc imediat după hirotonie6) –, ierodiaconi, adică călugări ce erau şi preoţi în mănăstire.

Explicaţia cea dintâi pentru această situaţie rezidă, fără doar şi poate, în rolul şi prestigiul episcopiei de Râmnic; o a doua, foarte importantă, în aceea că din punct de vedere economic ei erau superiori restului sătenilor prin faptul fundamental al scutirii de dări7 – cu excepţia momentului în care Oltenia a devenit o „Valachia austriaca”, ceea ce nemulţumea profund pe un episcop ca Damaschin8. Unii dintre preoţi aveau o situaţie mai bună când se aflau pe lângă episcopii9, unii aveau „moşii10” – chiar dacă foarte plastică, o frază celebră a lui Nicolae Iorga din conferinţa sa, la fel de celebră, „Cultura română supt fanarioţi”, unde scria că aceşti „popi-ţărani modeşti şi ignoranţi” erau „săraci până într-atât că făceau boierescul şi slujeau în opinci11”, se dovedeşte mai curând o frumoasă metaforă.

Desigur, nu toată preoţimea avea aceeaşi situaţie materială, rândurile sale crescând treptat. Cu cât înaintăm spre secolul al XIX-lea numărul slujitorilor altarului devenea tot mai mare pe tot cuprinsul Ţării Româneşti, unde, se pare, că pe la 1780 erau circa 3500, după 1790, circa 585012, pe la 1830 circa 9000 de preoţi şi diaconi13 (s-a vehiculat chiar o cifră reală de 11000); vom vedea însă că şi numărul de ctitorii vâlcene creşte direct proporţional cu numărul de membri ai acestui grup social şi cultural extrem de democratic.

Un respectabil cercetător interbelic al acestui cler din veacul al XVIII-lea, profesorul şi preotul dorohoian Dumitru Furtună, scriind despre înaintaşii săi întru cin observă că „între dânşii găsim atâţia mici cărturari, atâţia tipografi, atâţia zugravi şi iconari, atâţia legători de cărţi şi transcriitori de cărţi14”, chiar dacă nu le vede rolul de ctitori, ce ne interesează precumpănitor aici, mulţumindu-se să constate că „la zidiri de biserici preoţii intervin, aleargă, strâng ajutoare, dau şi din puţinul lor avut15”. Impresia mea este că făceau cu mult mai mult şi consideraţiile ce urmează sper că o vor arăta.

Cea de a doua categorie socială, aş numi-o generic cea neclericală, este la rândul său scindată în boiernaşi – marii boieri sunt rarissimi şi doar la începutul de secol, sub Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino şi primii fanarioţi –, din rândul acestei boierimi de ţară fiind recrutaţi ispravnicii – voi cita pe cei din neamurile Olănescu, Băbeanu, Otetelişanu, Socoteanu, Lahovari16 –, apoi vătafii de plai ieşiţi din ţărănie – exemplul

4I. Popescu-Cilieni, Biserici, târguri şi sate din judeţul Vâlcea, Craiova, 1941, p. 136 şi urm. 5D. Furtună, Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. Starea ei culturală şi materială, Vălenii de Munte, 1915, p. 64 6Informaţia o deţin de la părintele profesor Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, căruia îi exprim întreaga gratitudine 7I. Popescu-Cilieni, op. cit., p. 48-49 8Ibidem, p. 99 9Ibidem, p.81 10Ibidem, p.86 11op.cit., p.38 12D. Furtună, op. cit., p. 53 13Ibidem, p. 53, nota 7 14Ibidem, p. 7 15Ibidem, p. 46 16I. Popescu-Cilieni, op. cit., p. 132 şi urm.


clasic este cel al ades invocatului Ioan Popescu, zis Urşanu –, căpitani de panduri, în fine „moşteni”, ţărani liberi pentru care Vâlcea rămâne un teritoriu exemplar.

Toţi aceştia, ca şi preoţii mai înainte amintiţi, vor pune cu pioşenie, sute de pisanii şi de cruci – admirabil publicate acum câţiva ani de regretatul coleg Constantin Bălan într-o carte fundamentală pentru epigrafia vâlceană17 –, care vorbesc elocvent despre credinţa, despre solidaritatea obştească, dar şi despre importanţa socială a ctitorilor, care amintesc aproape mereu pe ierarhul locului, pe stăpânitorul princiar de la Bucureşti şi, foarte rar, dar cu atât mai interesant, unele detalii ale istoriei locale sau generale; de asemenea, cu un oportunism înduioşător, devenit mai târziu un autentic „specific naţional”, în timpul ocupaţiilor străine ei vor omagia pe suveranii creştini de la „Poarta chesaricească” sau de la „Poarta moschicească”, victorioşi înaintea „Porţii otomaniceşti”: pe Carol al VI-lea, ultimul Habsburg pe linie masculină, în anii ’30, pe o cruce de la Râmnic, deasupra cişmeliei Inoteştilor sau pe alta de la Călimăneşti, apoi prin anii ’70 pe ţarina Ecaterina a II-a – „înpărăteasa noastră” se spunea, în august 1774, la schitul Dobruşa18 – sau pe nepotul acesteia, ţarul Alexandru Pavlovici la Băbeni-Olteţu, în chiar anul victoriilor ruseşti asupra lui Napoleon.

Dinamica ctitoriilor religioase vâlcene din vremea la care mă refer aici – moment de apogeu al episcopiei Râmnicului – are un interes deosebit pentru istoricul culturii, al artei, al mentalităţii româneşti premoderne.

De la ierarh la ierarh, de la deceniu la deceniu, contextul istoric schimbându-se, această dinamică ne lasă să vedem iniţiative şi preeminenţe culturale, colaborări între grupuri sociale diferite, dintre cele cu care veacul al XVIII-lea şi începutul celui următor ne-au obişnuit în Muntenia şi în Oltenia19.

Dacă ultimele două decenii ale secolului al XVII-lea reprezintă aici epoca de aur a artei cantacuzin-brâncoveneşti, iar ctitorii sunt toţi sau de stirpe princiară – voievodul Constantin şi membrii familiei sale la Hurezi – sau mari boieri şi mari ierarhi – mitropolitul Teodosie la 1680 la biserica Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea, episcopul Ştefan la Sărăcineşti în 1687 (pictura de aici va aparţine unui urmaş, Damaschin), Papa postelnicul Pârşcoveanul, ruda apropiată a lui Vodă20 devenit călugărul Pahomie la schitul Mănăileşti în 1689-1691 –, secolul al XVIII-lea se deschide, simbolic parcă, cu ctitorirea din 1700-1701 a schitului „44 de izvoare” din Pietreni, de către trei ieromonahi, Ştefan egumenul Bistriţei, Epifanie şi Nicodim. Decenii întregi, de acum înainte, vom vedea cum clerul vâlcean, de mir şi monahal deopotrivă, marchează ceea ce cred că este cel mai notabil efort ctitoricesc pe care are a-l înregistra întreaga cultură veche românească.

Dacă scurta, dar atât de rodnica păstorire a fostului egumen de la Snagov, Antim Ivireanul, din primăvara 1705 până în primăvara 1708, nu a fost ilustrată de ctitorii semnificative – singurele două eforturi remarcabile fiind cel din 1706, de la Surpatele, datorat chiar doamnei Maria, soţia Brâncoveanului şi cel puţin anterior, din 1704 – 1705, al rezugrăvirii bisericii mari de la Cozia şi al unor adăugiri arhitectonice aici, datorate rudei princiare, marele paharnic Şerban Cantacuzino Măgureanu, cel care după câţiva ani, în 1710, va adăuga pridvorul de la bolniţa Bistriţei –, amintirea sa se păstrează cu respect până astăzi – chipul său întâmpinându-ne, de pildă, în pronaosul de la Govora –

17Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul istoric Vâlcea (sec. XIV-1848), Bucureşti, 2005. În tot cuprinsul studiului meu referirile se fac la poziţiile din acest volum (număr, pagină) 18Ibidem, II, 609, p. 440 19R. Theodorescu, op. cit., p. 201-202 20N. Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 226


şi mai ştim că în vremea sa scutirea preoţilor de dări21 va crea premiza unor posibilităţi materiale ale acestei foarte active categorii sociale, ce va fi urmată de tot mai numeroase iniţiative ctitoriceşti. Numărul acestora va creşte timid sub dâmboviţeanul, fost ierarh buzoian, devenit episcop râmnicean, abia amintitul Damaschin, într-o destul de lungă cârmuire, din primăvara 1708 până la sfârşitul anului 1725. E drept – cu excepţia lui Ştefan vodă Cantacuzino, în 1715, la mânăstirea Dintrunlemn – ctitorii vor fi exclusiv călugări de rang înalt – la Govora în 1711 reclăditorul este Paisie ieromonah, la biserica Sf. Voievozi, din Călimăneşti, la 1714-1715, dăruitorul era Serafim egumenul Coziei, la fostul schit Arhanghelul tot din Râmnic, la 1725, fondatori erau egumenul Gherman şi arhimandritul Petronie „ot Şăgarcea” – sau mici boieri ai locului, ca Ştefan vătaful şi soţia sa Ilina în 1715 la Bărbăteşti-Vătăşeşti, sau ca, în 1718, la biserica Sf. Nicolae din Olăneşti, Drăghici Olănescu căpitan şi Ecaterina de Oteteliş; particula nobiliară ce apare deja în pisania din 20 iulie 171822, aşadar chiar în zilele în care, prin pacea de la Požarevac Oltenia trecea la imperiul habsburgic, ne trimite şi la data picturii, 1725-1726, când stăpânirea austriacă se instalase deja aici şi când era pictat lângă notabilii vâlceni „Steanvil ghinărar23”, nimeni altul decât Stephan conte von Steinville, comandantul trupelor din Transilvania şi „director suprem” al administraţiei imperiale din Oltenia, a cărui imagine a fost înlocuită după 1739, adică după pacea de la Belgrad ce readucea aşa numita „Valachia cisalutana” în cuprinsul Ţării Româneşti.

Dacă păstorirea de doar un an (1726-1727) a nehirotonitului episcop Ştefan – ales de îndepărtatul mitropolit sârb de la Belgrad şi confirmat de şi mai îndepărtatul împărat vienez – nu ne-a lăsat decât un monument, biserica fostei mănăstiri Ţeica din Ocnele Mari datorată lui Mihalcea Litterati, fiul cărturar al logofătului Chera Bojescu, menţionat cu apelativul turcesc de „iazigi effendi24”, aceea a succesorului său Inochentie, fostul egumen de la Motru şi Brâncoveni, din toamna 1727 până în iarna 1735, a fost mai bogată în ctitorii: întemeietorii de lăcaşuri s-au păstrat la nivelul social mai înalt în ceea ce priveşte zona neclericală25 – în 1729 se încheiau lucrările la Vlădeşti prin osârdia Mariei Olănescu, văduva lui Radu Vlădescu, cu ajutorul vornicului Radu Olănescu, pentru ca în 1734, la Zătreni, să fie ctitor vornicul Preda Zătreanu – şi, la nivel mediu, în ceea ce-i priveşte pe fondatorii recrutaţi dintre clerici: arhimandritul Ilarion în 1729, la biserica Ioan Botezătorul de la mănăstirea Govora, popa Theodosie, fiul lui Iosif Brănescu ieromonah din Olăneşti la Buda-Ocnele Mari în 1731, Nicolae ieromonah, la Teiuşu în 1735.

Ajungem astfel la unul dintre momentele faste ale istoriei monumentelor din Vâlcea, cel al păstoririi unui episcop, fiu al locului: este vorba de Climent, egumen la Bistriţa şi apoi ierarh la Râmnic între vara 1735 şi primăvara 1749 când face „paretisis” (renunţare la scaun). El însuşi ctitor ca nici un alt episcop râmnicean al veacului, Climent va fi contemporanul altor ctitori, mici boieri locali, care îi vor urma pilda. Cu fraţii săi, vătăşelul Simion şi Mihai – călugărit ca Macarie ieromonah – va face în 1742 schitul din localitatea sa de baştină, Pietrari26, va reface, o dată cu reşedinţa episcopală distrusă în 21N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, II, ed. a II-a, Bucureşti, 1932, p. 58. 22C. Bălan, op. cit., VI, 79, p. 167. 23Ibidem, VI 80, p. 169 24Ibidem, XI 1166, p. 728 25Informaţia despre o mai veche ctitorire de către marele spătar Mihail Cantacuzino la Titireciu pare o invenţie din această vreme (1729) a categumenului Ioan Ursachie (T. Simedrea, Mănăstirea Titireciu în Glasul Bisericii, 5-6, 1963 p. 468-501. 26Tot „în familie” va acţiona, după ce face „paretisis”, în octombrie 1749 la Bodeşti, unde e ctitor, cu nepoţii săi, Antonie egumenul Bistriţei – deci un succesor al său –, cu Ilarion progumen tot aici, cu popii Mihul, Nicula, Grigore (C. Bălan, op. cit., I 133, p. 246).


1737-1738 în timpul războiului austro-ruso-turc („viind turcii cu război asupra nemţilor”, se spune într-o inscripţie27), şi biserica acesteia „precum scrie în pisaniia episcupii28” şi tot aici, la 1745 şi 1749, bolniţa şi biserica Sf. Nicolae, unde se precizează că ctitorul este „om de ţara aceasta29” (iar în 1749 el, cu nepoţii săi Antonie arhimandritul Bistriţei, Ilarion proegumen, popii Mihul şi Nicula fac biserica din Bodeşti – Bărbăteşti).

Având exemplul episcopului, micii boieri din Vâlcea30 vor zidi, în anii ’40 ai veacului, o seamă de biserici. Pitarul Udrea Zătreanu la Bucşani, în 1743 – era acelaşi personaj a cărui casă de la Şirineasa fusese descrisă în documente ca având „pimniţa de piatră boltită31” –, jupan Constantin Malache şi Şerban Vlăduceanu la Vlăduceni în 1744, ispravnicul Constantin Fiotul cu jupâneasa Casandra şi „coconii” la biserica Adormirii Maicii Domnului din Ocnele Mari unde făceau un „anvon32” în 1746, acelaşi an în care la Şerbăneşti ridica biserica jupan Matei Morânglavi, urmat la Străchineşti în 1747 de Păuna, văduva ispravnicului Vlad Romanescu şi, tot pe atunci, vechea biserică domnească a Bunei Vestiri din Râmnic – stricată în războaie recente „când au fost întru stăpânirea nemţilor, viind turcii cu război asupra nemţilor i-au biruit şi i-au scos dintr-aceste cinci judeţe” – era refăcută de logofătul Radu Râmniceanu pentru care pisania preciza că era „pământean de aici33” – aşadar o calitate pe care am văzut că o suibliniau contemporanii şi pentru episcopul său –, pesemne spre a-l deosebi pe fondator de ceilalţi doi co-ctitori, jupan Ioan Moldoveanu şi jupan Grigore care erau de la Sibiu, dar şi de unii eventuali fanarioţi din Muntenia faţă de care începea să existe o opoziţie tot mai făţişă în mediile oltene.

Tot un ctitor harnic s-a dovedit a fi episcopul Grigore Socoteanu, cândva egumen al Coziei, păstorind un deceniu şi jumătate, între mai 1749 şi mai 1764. El face, o ştim, paraclisul episcopiei din Râmnic la 1750-1751 – am arătat în altă parte34 că a preluat, la o distanţă de un sfert de veac, pentru pictura exterioară de aici, programul iconografic cu filozofi şi sibile apărut la Bucureşti, la biserica „Cu sfinţi” a mitropolitului Daniel – şi tot el a început, tot la Râmnic, biserica Toţi Sfinţii pe care o încheia la 1765 episcopul Partenie, „iubitul ucenic şi diiadoh al părintelui Grigorie35”, făcând „însoţirea la cheltuială” cu deja menţionatul Hagi Constantin Malache şi cu Teodor, egumenul Dobruşei.

Poate că momentul antigrecesc marcat de cârmuirea acestui boiernaş vâlcean călugărit – este cunoscută opoziţia sa faţă de domnul Constantin Racoviţă (1753-1756) –, va fi contat şi în emulaţia ctitoricească a unor conducători ai mănăstirilor vâlcene – aşa egumenul Bistriţei Antonie în 1750 la Ciorobeşti-Costeşti, aşa arhimandritul Dionisie II Bălăcescu, stareţul longeviv al Hurezilor, cu superbul său foişor din 1753 din lavra brâncovenească – şi chiar a unor mai modeşti monahi precum Clement în 1755-1756 la Budurăşti, alături de săteni, sau Antonie şi feciorii săi, în 1762, la Făcăi. Ei vor fi fost urmaţi, în acest sens, şi de boiernaşii locului, într-un fel egali ai episcopului, ca Ion Slăvitescu şi jupâneasa Bălaşa, fiica vornicului Chirca Roşiianu în 1750 la Slăviteşti, ca

27Ibidem, XX 1417, p. 853 28Ibidem, I 1243, p. 765. 29vezi nota 27 30Contribuţia altor clerici e minimă acum: în 1744-1745 „stariţa Olimvia” şi popa Grigore refac biserica domnească Slătioarele din Ocnele Mari (ibidem, IX 1138, p. 715), iar în 1744-1748 popa Pârvul „ot Valea Răii” face biserica de la Copăcelu (ibidem, VI 1323, p. 803) 31N. Iorga, Hârtii din arhiva mănăstirii Hurezului = Studii şi documente cu privire la istoria românilor, XIV, Bucureşti, 1907, p.54-55. 32C. Bălan, op. cit., I 1086, p. 694. 33Ibidem, II 1296, p. 789 34Histoire et prophétie dans l’art valaque de la première moitié du XVIII-e siècle în Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est européenne, Bucureşti, 1999, p. 415-417. 35C. Bălan, op. cit., XIV 1384, p. 837.


pârcălabul „Gheorghie ot Bogdăneşti” în 1758 la Gura Văii36 sau ca „jupan Alexe căpitan za Lovişte” care a plătit zugrăvirea altarului din ctitoria boierească mai veche de la schitul Cornetu, în 176137.

Dincolo de modesta contribuţie a clericilor vâlceni prin biserici de lemn construite în 1770 şi 1771-1772 la Glăvile-Gorgoteşti şi la Cacova, de popa Ioan Gorgotă, de ieroshimonahul Atanasie şi de ieromonahul Mihail, în tulburata – de războaie şi ocupaţie străină – cârmuire a vâlceanului episcop Partenie, rudă de preoţi locali38, ce fusese egumenul Tismanei înainte de a deveni ierarh între 1764 şi 177139, vom înregistra, probabil ca urmare a unei aceleaşi tacite, dar stăruitoare atitudini antifanariote, de întărire a sentimentului românesc, o autentică înflorire a ctitoriilor clericale în timpul păstoririi la Râmnic – cu rang de mitropolit îngăduit de patriarhul ecumenic din Stambul la cererea domnului Alexandru Ipsilanti – a grecului Filaret, între martie 1780 şi septembrie 1792. Era, într-un fel, un răspuns al locului dat de mici clerici ce se asociau acum, întru ctitorire, ca în 1780 la Păuşeşti-Măglaşi-Chiciura diaconul Ion Ţăvelei Păuşescu, cu diaconul Radu Brănescu, cu popa Radu Vlăduceanu, cu alt diacon, Pătru – ginerele celui dintâi –, adăugându-se şi boiernaşul logofăt Radu Vlăduceanu; mai apoi, în 1783-1784 ctitorea, la Olăneşti-Gurguiata, ieromonahul Sava ajutat şi de alţii, în 1788 alt ieromonah de la Bistriţa plătea zugrăvirea bisericii învecinate din Ţigănia. Le ţineau isonul, colaborând, boiernaşi şi ţărani liberi: în 1784 la Muereasca biserica era făcută de „Marin i de alţi oameni săteni40”, în 1790 la Măldăreşti ctitorea jupan Gheorghe Măldărescu cu tot neamul, iar un an mai târziu la Bogdăneşti ne întâmpină iarăşi o pilduitoare asociere, a agăi Preda Bujoreanu cu jupan Tudosie Grecu, cu jupan Samfirache, cu un popă Gheorghe şi cu „Iordan titor41”.

Mulţi şi mărunţi clerici se vor manifesta în timpul cărturarului şi poliglotului episcop Chesarie, prefaţatorul celebrelor „Minee”, între iarna 1773 şi iarna 1780: iereii Dragomir şi Radu, ieromonahii Danil şi Ioan, popii Ion, Ioan, Constantin şi alţi mulţi ierei, popi, diaconi, „moşteni”, ctitoreau în 1774 la Dobruşa, în 1775 la Dobriceni-Gruieru, Călineşti-Brezoi şi Mierleşti-Bărbăteşti, în 1776 la Valea Mare-Berbeşti, în anul următor la Sf. Mihail din Cheia şi la Sf. Nicolae din Pietrari, depăşind vădit ca număr cele câteva iniţiative ale boiernaşilor şi neguţătorilor vâlceni: de la biserica Sf. Voievozi din Oteteliş, în 1774, prin jupâneasa Aniţa Otetelişanca cu „fiii dumniaei”, stolnicul Şerban, serdarul Constantin, şetrarul Ioniţă, clucerul Drăghici42, de la Oteşani-Mironeşti unde, după septembrie 1774, ctitoreau, între alţii, Ioan vătaf Talin, Drăghici Cincă „polcomnicu”, dar şi „popa Preda ce să trage din Stan Armaşu” şi un posibil aromân, jupan Nanu Grecu „dila ţara Rumelioi” (menţionez, în treacăt, că doi „greci machidoneni”, Hristea Atanasiu şi Atanasie Taşu, aveau să fie curând în 1811, noii ctitori de la deja amintitul schit Arhangelul din Râmnic)43; în fine, voi mai aminti biserica de la Băbeni, unde era ajutător Matei Băbeanu „vel polcovnic” cu familia sa, în 1778-177944.

36Ibidem, 725, p. 502. 37Ibidem, 484, p. 379 38D. Sandu, op. cit., p. 127. 39Acum se poate înregistra şi ctitoria din 1769 de la Câinenii Mari, pe graniţa cu Ardealul, a „jupanilor” cu nume de rezonanţă balcanică Petru Petco şi Stoian Nicolau. 40C. Bălan, op. cit., 1064, p.643. 41Ibidem, 249-250, p. 254-255. 42Ibidem, I 1207, p. 748. 43Ibidem, I 1199, p. 744; pentru ctitorul alogen de la Oteşani şi pentru cei de la schitul Arhanghelul, ibidem, I 1292, p. 786. Tot pentru ei, vezi A. Paleolog, Pictura exterioară din Ţara Românească, Bucureşti, 1984, p. 18. 44C. Bălan, I 38, p. 149.


Dinamica ctitoricească vâlceană devine impresionantă în jumătatea de secol ce precede momentului paşoptist, care este şi vârful de netăgăduit al ostenelii celor ce au ridicat şi înfrumuseţat aici schituri şi biserici. Sub trei episcopi de neam levantin, urmaşi ai unei serii de ierarhi români, ba chiar olteni – cu o singură excepţie, cea a lui Filaret –, numărul de lăcaşuri întemeiate este de-a dreptul remarcabil şi el dovedeşte, după părerea mea, două împrejurări esenţiale: prima este creşterea accelerată a ponderii sociale, către 1800 şi imediat după aceea, a „stării a III-a” unde intrau laolaltă, pe meridianul valah, ţărani, preoţi – indicaţi ţărăneşte numai cu prenumele –, meşteşugari, „cupeţi”, boiernaşi; cea de a doua pare a fi continuarea unei atitudini active a măruntei lumi din „plaiurile” subcarpatice, lipsite de înalţi dregători, de mari proprietari, de membri ai protipendadei – cei despre care se putea scrie acum multe decenii, într-un eseu dedicat „regionalismului oltean”, că „o democraţie activă-i deosebeşte, cu boieri mulţi şi mici cari se simţeau una cu ţeranii45” –, înaintea unui, „establishment” fanariot aflat la crepuscul şi pentru care vor fi reprezentativi, timp de două decenii, episcopul grec Nectarie – între septembrie 1792 şi decembrie 1812 –, apoi, pentru un alt deceniu, urmaşul şi nepotul său, episcopul Galaction, între ianuarie 1813 şi aprilie 1824.

Lista ctitoriilor clericale este lungă, dar foarte grăitoare: în 1793, la Cetăţeaua, la Mereşeşti-Capul Piscului, la Broşteni-Ocnele Mari iereii Andrei şi Ionaşcu, preoţii Şerban şi Mihai, Chera şi Radu, cu jupanul Dinu Lupu ridică micile lor biserici, unele de lemn, într-o vreme în care la bolniţa voievodală a Hurezilor egumenul Pahomie punea să se aştearnă o pictură în care, la pridvor, pe o filacteră, apare o preţioasă informaţie istorică: „La leatul 1789 fiind răsmiriţă şi nevoie mare în ţară de nemţi şi de turci au venit un seraschiiar cu oaste turcească de au şăzut în mănăstire un an46”.

Ritmul construcţiilor e susţinut, în ciuda unor asemenea timpuri de restrişte: în 1796 la schitul Olteni „oltariul” e zugrăvit cu cheltuiala popii Ioan, a diaconului Gheorghe şi a monahului Nichifor – un alt popă Marin, cu Vasilica preoteasa vor face aici după treizeci şi patru de ani, „tindă cu clopotniţă zidită, înfrumuseţată cu zugrăveală47” –, în 1797 popa Matei Mânăstireanu va ridica biserica din Genuneni, în 1798-1799 protopopul Cârstea pe cea din Goruneşti- Bălceşti, în 1800 popa Ioan Puşcaşu pe cea din Ursoaia, în 1802 popa Oprea Amărăscu şi diaconul Ioan biserica de lemn din Amărăşti, după un an egumenul Bistriţei va face lăcaşul din Săcături-Costeşti, în 1804 deja amintitul protopop Şerban Copăceanu ridică biserica din Copăceni, iar popa Preda Scaioşanu pe cea din Scaioşi, în acelaşi an în care Dionisie Eclesiarhul făcea să fie zugrăvită vechea biserică a Sf. Dumitru din Râmnic care era „foarte stricată dă oştirile otomaneşti”, ne spune pisania48; în 1807 protopopul Marin Pleşoianu, care era „i pomniatograf”, adică scriitor de texte de pomenire49, era ctitor la Pleşoiu, în 1811-1812 popa Florea la biserica de lemn de la Izvoru-Popeşti, iar în 1812 protopopul Dobre cu soţia „Ioana ieriţa” încheia, la Padina, şirul edificiilor clericale din timpul lui Nectarie. Un timp în care, mai puţin numeroşi, e drept, nu au lipsit a fi activi micii boieri: ei au fost „Costandin biv vel polcovnic za potăre” şi Stan vătaf, ajutaţi în 1793 de „alţi boeri blagorodnici i neguţători” la biserica Adormirii Maicii Domnului din Drăgăşani50, căpitanul Duţu Voicescu la Voiceştii din Mijloc în 1800, apoi mult cunoscutul vătaf de plai al Hurezilor Ioan Popescu, tot în 1800 la Urşani, alături de mulţi alţi ctitori mărunţi pictaţi în emblematicul lăcaş al cărui interior adăposteşte, în pronaos, pe pereţii de sud, vest şi

45N. Iorga, Regionalism oltean în Arhivele Olteniei, I, 1922, p. 8. 46C. Bălan, IX 822, p. 560. 47Ibidem, XX 87, p. 737. 48Ibidem, XI 1369, p. 828. 49Ibidem, I 1275, p. 779. 50Ibidem, I 622, p. 447.


nord 37 de personaje rurale, rânduite parcă voievodal, unele numite „prisoase”, într-un tablou ctitoricesc colectiv unic pe care l-am comentat de mai multe ori; ctitorul Ioan Popescu va fi prezent şi în 1801 la Goruneşti-Vioreşti, în 1807 la Târgu Horezu, alături de Constantin Covrea, mai apoi îl vom găsi pe postelnicul Ianache Beştelei la Căzăneşti în 1808 şi pe paharnicul Ion Gănescu cu neamul său la Găneşti în 1812 când, în pronaos, e zugrăvit şi episcopul Nectarie alături de rudele şi înaintaşii ctitorului.

Cu Galaction, practic, epoca fanariotă, aşadar „lungul secol XVIII” se încheie. O face în tonalitatea cu care ne obişnuise păstorirea anterioară, dar cu o uşoară inversare de accent: ctitoriile neclericale sunt mai numeroase decât cele ale oamenilor bisericii. Se înscriu aici, în 1814, biserica din Mihăeşti a lui Barbu Pleşoianu şi a postelnicului Ion, amintit într-o catagrafie drept „Cărăşilă51”, cea din Pojogi-Cerna, în 1819, a stolnicului Constantin Borănescu cu „Anca Borăniasca”, fiica lor „Elenca Borăniască” şi serdarul Nica Vlădescu52, cele din 1820 de la Olăneşti – fie la Cormoşeştii boierilor Gheorghe Brănescu, cu fratele său Barbu, dar şi cu arhimandritul Iosif Sărăcinescu53, fie la Valea de Case unde „treti logofăt Alicsandru Olănescu” se însoţea pentru ctitorire cu alt cleric, protopopul Ion Armăceanu54; şirul edificiilor se încheie în chiar anul răscoalei Vladimirescului cu biserica de la Verdea a căpitanului Giura, pentru ca în 1823 să înregistrăm pe cea din Tetoiu-Vijoieşti terminată de urmaşii stolnicului Vlăduţ Tetoianu55 şi pe cea din Sineşti a polcovnicului Udrea Sinescu.

Din cealaltă categorie, voi aminti doar lăcaşul din Neghineşti zidit la 1819 de cei doi popi cu numele de Ioan – fiul lui Andronie şi fiul lui Sima –, „fiind veri buni” spune pisania56 şi biserica cu hramul Bunei Vestiri din Iernatec-Bărbăteşti la 1823, „înoită” de popa Nicolae, fiul popii Gheorghe, de popa Constantin Strâmbeanu şi de diaconul Dumitru, fiul popii Ştefan57.

Ceea ce se va întâmpla sub păstorirea bucureşteanului Neofit, ierarhul cârmuind după 1824 şi până la 1840 – menit unei cariere metropolitane de răsunet –, ne interesează mai puţin, căci am trecut într-o altă epocă istorică. Rezumând până aici dinamica ctitoricească a celui mai activ ţinut oltean, constatăm o evoluţie limpede de la rolul principal jucat, imediat înainte de 1700, de ierarhii din Bucureşti şi Râmnic sau de monahi proveniţi din mari familii boiereşti (cazul Pârşcovenilor) – în paralel cu demersul absolut singular al lui Constantin Brâncoveanu şi al familiei princiare –, la rolul preluat, în primul sfert de veac XVIII, de boierimea locală şi de egumeni ai mănăstirilor istorice (Bistriţa, Govora, Cozia), continuat într-al doilea sfert de secol şi către jumătatea acestuia de doi episcopi locali (Climent şi, parţial, Grigore), de unii călugări de rang înalt şi de aceeaşi mică boierime vâlceană – notând însă şi apariţia sporadică a unor simpli preoţi –, pentru ca după 1770 şi până către 1820 să domine numeric ctitorii de „popi”, protopopi, ierei, diaconi, simpli ţărani, dar şi vătafi de plai – proveniţi din săteni înstăriţi – sau căpitani şi polcovnici dintr-un sistem militar pregătit pentru momentul regulamentar.

Vâlcea postfanariotă, Vâlcea lui Anton Pann îşi va avea, în continuare, salba de lăcaşuri de lemn şi de zid, ridicate „întru pocfala lui Dumnezeu” – cum se spunea într-o dedicaţie din 1829, de la Mologeşti, a protopopului Ştefan şi a clucerului Voicu58 –, de

51apud ibidem, p. 659. 52Ibidem, I 1278, p. 781. 53Ibidem, V 72, p. 164. 54Ibidem, VII 89, p. 175. 55În aceeaşi localitate, cu trei ani înainte, protopopul Constantin Tetoianu şi soţia sa „Rucsandra iereiţa” făcuseră biserica Sf. Constantin şi Elena (ibidem, II 1583, p. 938). 56Ibidem, 1071, p. 687. 57Ibidem, I 113, p. 187. 58Ibidem, 1048, p. 677.


„titoraşi ai satului59”, de preoţi, de meşteşugari şi de negustori – precum, tot pe atunci, la Aninoasa-Glăvile unde erau întemeietori „Radu abagiu i Dinu precupeţul60” –, de cei numiţi simplu, ca în 1836, „mahalagii61” sau, ca în 1841, „cetaşi...moşineni62”, dar şi de eclesiarhi, ieromonahi, vistieri, postelnici – amestecaţi la nevoie cu cojocari, ca la biserica Sf. Ilie din Drăgăşani în 1834, unde ctitoreau laolaltă, „boieri i neguţători63” –, trăind cu toţii „mâhnicioasele vremi”, cum se spunea într-o pisanie de la Frăsinei, la 10 iunie 184864, aşadar – spre a ne plasa în istoria cea mare –, o zi după adunarea de la Islaz şi o zi înaintea izbucnirii revoluţiei la Bucureşti, în chiar vremea în care nu departe, la Râmnic, în „zăvoi”, se cânta pentru prima oară „Deşteaptă-te, române!”.

Ce a însemnat episcopia râmniceană o ştie bine cercetătorul istoric şi nădăjduiesc că studiul evoluţiei acţiunii ctitoriceşti în cel mai rodnic secol al eparhiei va fi putut popula cu monumente, uneori dispărute, şi cu oameni adesea uitaţi, cu „cei mici” spre a relua o formulare a lui Iorga65, peisajul cultural al celei mai dinamice zone din Oltenia. Nu trebuie uitat, în primul rând, ce a însemnat centrul de la Râmnic pentru învecinata episcopie a Argeşului, cea mai nouă din vechea Ţară Românească, apărută la finele epocii de care m-am ocupat aici, în octombrie 179366, dacă ne vom aminti că primul său ierarh, Iosif, era fiu de preot vâlcean, format la Râmnic, ca şi un urmaş al său, episcopul Grigore Râmniceanu, că ctitori în spaţiul argeşean67 au fost, nu o dată – la venerabila biserică a Basarabilor din Curtea de Argeş, la Berislăveşti, la Bercioiu, la Scăuieni – arhimandriţi de la Cozia.

Locul vâlcenilor şi al Vâlcei în vechea cultură românească, cunoscut cu asupra de măsură pentru istoria cărţii, ştiut bine – la nivel aulic – pentru istoria artei, se completează remarcabil prin acest vast demers ctitoricesc al celor ce se iveau, socialmente, în orizontul primei modernităţi româneşti după 1700, pe un palier folcloric din care au ieşit – o scriam cu un pătrar de secol în urmă şi o repet aidoma, mai convins decât atunci – „secolele noastre din urmă, cel «clasic» şi cel «modern»68”.

Summary

The place of the people living in Valcea and of Valcea in the old Romanian

culture, very well known in the history of book, well known for the history of art, completes itself remarkably through this board approach specific to the founders, to those who were socially arising in the horizon of the first Romanian modernity after 1700, on a folkloric ground from which - I wrote a quarter of a century ago and a repeat it now, more convinced than then - our last centuries, the “classic” one and the ”modern” one came.

59Ibidem, II 414, p. 342. 60Ibidem, 8, p. 129. 61Ibidem, 8, p. 129. 62Ibidem, II 1286, p. 784. 63Ibidem, V 633, p. 452-453. 64Ibidem , 644, p. 457-459. 65Istoria ţerii prin cei mici în Revista istorică, 1-3, 1921, p. 26-62. 66D. Sandu, op. cit., I, p. 146 şi urm. 67Pentru ei C. Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul istoric Argeş (sec. XIV-1848), Bucureşti, 1994. 68Civilizaţia românilor..., II, p. 215.


Mănăstirea Surpatele – Frânceşti. Tabloul votiv al

Brâncovenilor.

Schitul 44 de izvoare – Costeşti. Popa Pătru

Schiteanu

A.M.D. Mănăstirea Sărăcineşti – Valea Cheii –

Păuşeşti Măglaşi. Pahomie ieromonah, Ştefan

episcop al Râmnicului, Damaschin episcop, Sava

ieromonah, egumen al Mănăstirii Strehaia.

149


Intrarea în Biserică – Schitul Dobruşa – Ştefăneşti. Isaia

ieromonah, egumenul schitului Dobruşa, Ştefan, episcopul

Râmnicului şi Chesarie, episcopul Râmnicului.

Intrarea în Biserică – Schitul Dobruşa – Ştefăneşti.

Partenie, episcopul Râmnicului, Daniil ieromonah şi Dragomir, ereu din Stoileşti.

Mănăstirea Govora – Mihăeşti. Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei.

150


„Buna Vestire” Copăceni. Manda, jupân Ioan sin Ego, Şerban

protopopul şi copiii.

Brezoi – Călineşti – Pronaos. Preotul Ioan, Maria Toje eriţa şi

Tănasie ereu.

Brezoi – Călineşti – Pronaos. Jupân Stoica din Călimăneşti şi soţia sa

Aniţa.

151


„Buna Vestire” Copăceni. Dumitrache ereu, protopop Pietraru, Maria eriţa,

ân Nicolae Oteşanu, Bălaşa, jupâNiţe Corniţe Copăceanu şi Ilinca.

jup n

Intrarea în Biserică, Sf. Ioan – Urşani – Horezu. Stana soţia şi Stanciu sin Dumitraşcu.

Intrarea în Biserică, Sf. Ioan – Urşani – Horezu. Maria eriţa şi Gheorghe ereu.

152


153

Elemente de via�� cotidian� la curtea domneasc� a ��rii Române�ti în secolul al XVIII-lea

Vetu�a Ciocan

[email protected] Secolul al XVIII-lea, prin transform�rile semnificative în toate domeniile socie-

t��ii, a constituit un preludiu al procesului de modernizare în societatea româneasc�. De�i prezentul istoric, contemporan epocii, a urm�rit s� transforme pe individ în contribuabil �i soldat, mai ales în condi�iile domniilor fanariote, ale men�inerii unor forme de produc�ie �i sociale, a�a-zise feudale, apar premisele pentru realizarea unui progres mai accentuat, pe cale modern�, al societ��ii române�ti. Pe aceast� linie s-au înscris �i înnoirile, tot mai evidente, sub impactul evolu�iei interne �i influen�ei occidentale. Al�turi de muta�iile semnificative din via�a economic�, social�, politic� �i cultural�, observatorul atent constat� schimb�ri radicale sub aspectul vie�ii cotidiene.

Imaginea ��rilor Române din aceast� perioad� ne-a fost transmis� prin intermediul c�l�torilor str�ini care au str�b�tut teritoriul românesc cu diferite ocazii. O apreciere general� a acestei perioade o face Rudger Iosif Boskovic - cunoscut mate-matician, filozof �i astronom de origine croat�, c�l�tor prin satele �i ora�ele Dobrogei �i Moldovei în vara anului 1762. El ne spune c� Moldova �i �ara Româneasc� sunt curat cre�tine �i sunt conduse de un domn grec, f�r� ca nici un turc s� de�in� acolo vreo dreg�torie public�. Ne spune despre domniile scurte, de sumele mari cheltuite pentru ob�inerea domniei, de folosirea tuturor modalit��ilor pentru a face bani. �ara Româneasc� nu este guvernat� direct de turci, dar domnii sunt numi�i de sultan, care are dreptul s�-i �i mazileasc� când dore�te. Domnul este ales dintre grecii supu�i ai Por�ii, care de la via�a ce o duc ei la Constantinopol, aproape ca a unor sclavi adev�ra�i, trec dincolo la o putere suveran� �i la dreg�torii de mare autoritate �i profit1 Goana dup� îmbog��ire explic� desele schimb�ri de domni. Întreg secolul al XVIII-lea, mai ales a doua lui parte, nu este dec�t istoria unui du-te-vino neîncetat de domnitori fanario�i numi�i, mazili�i sau str�muta�i dintr-un principat în cel�lalt. Domnii fanario�i vor aduce cu ei moravurile din Fanar, în care se întâlneau câteva tradi�ii bizantine �i multe apuc�turi turce�ti. La Bucure�ti, la curte �i în rândul boierimii, treptat, portul �i obiceiurile se orientalizeaz�. Pentru c�l�torul apusean, Moldo-Valahia înseamn� intrarea în Turcia sau dac� vine dinspre r�s�rit, înseamn� c� nu a ie�it inc� din Turcia.

Sec. al XVIII-lea ne înf��i�eaz� imaginea unei societ��i interesante. Este o lume bogat� de lux oriental, copiat� dup� Bizan�ul otoman. R�ul cel mai mare adus ��rilor Române de regimul fanariot a fost stricarea moravurilor, corup�ia moral� în stat �i în societate. Aici se desf��oar� str�lucitoare alaiuri de împ�r�teasc� imita�ie, ospe�e la care vin boierii cu capul ras, l�sându-�i numai �uvi�a de care îngerii trebuiau s� apuce pentru a-i duce în rai. Despre via�a la curtea domneasc� a ��rii Române�ti la începutul secolului al XVIII-lea ne relateaz� c�rturarul florentin Anton Maria del Chiaro, secretarul lui Constantin Br�ncoveanu, în lucrarea Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia. Se spune c� era un pic caraghios în felul lui de a se îmbr�ca, nevoind s� se orientalizeze. Pentru c� avea un temperament sanguin �i se irosea repede lumea îl poreclise „curcanul2”. Lumea g�sit� de el era total diferit� de cea apusean�, dar este surprins, în mod pl�cut, de ospitalitatea, cur��enia �i d�rnicia

1 Paul Cernovodeanu, Societatea feudal româneasc� v�zut� de c�l�tori str�ini (secolele XV-XVIII ), Editura Academiei, Bucure�ti, 1973, p. 251 2 Nicolae Iorga, Istoria românilor prin c�l�tori, Editura Eminescu, Bucure�ti, 1981, p.314.


154

rom�nilor. În general occidentalii care str�b�teau �ara Rom�neasc� priveau cu mare curiozitate orânduielile existente. Considerau moda �i obiceiurile orientale ca fiind imobile, c�tre care nu sim�eau nici un fel de înclinare3.

Curtea Domneasc� era o replic� în miniatur� a Seraiului din Constantinopol. Toat� lumea de la curte (boieri, secretar, paji, ceau�i, str�jeri, slujnice, roabe) se îmbr�ca turce�te. Aici este o mare agita�ie. Au loc numeroase ceremonii legate de primirea domnilor, primirea solilor str�ini sau a unor simpli c�l�tori, învestiri în func�ii, organizarea unor ospe�e �.a. La începutul sec. al XVIII-lea, în prim�vara anului 1702, teritoriul ��rii Rom�ne�ti a fost str�b�tut de lordul Paget de Beaudesert �i suita lui. Acesta a fost ambasador englez la Poart� �i mediator plenipoten�iar al p�cii de la Karlowitz (1699). C�l�toria prin �ara Româneasc� o face la întoarcerea lui din misiune. În ziua de 24 aprilie 1702 lordul a intrat în Bucure�ti fiind întâmpinat de o caret� trimis� din partea domnitorului Constantin Brâncoveanu. A fost salutat de cei doi fii mai mari ai acestuia �i escortat de o gard� de vreo cinci sute de oameni. Lordul a fost condus la un palat neocupat al domnitorului, lâng� cel al re�edin�ei sale �i a fost rugat s� se foloseasc� de el ca �i cum ar fi al s�u. A doua zi, pe 25 aprilie, Constantin Brâncoveanu cineaz� cu Excelen�a Sa. Particip� fiii domnitorului, boierii cur�ii �i membri din suita ambasadorului. Masa era întins� �i bogat� �i s-a prelungit �apte ore, lordul �i suita fiind martorii unor dovezi neobi�nuite de curtenie, ospitalitate �i purtare amabil� din partea boierimii române�ti, dar îndeosebi din partea domnului însu�i, care a b�ut în s�n�tatea �i norocul fiec�ruia dintre str�inii de la mas�. La încheierea recep�iei a îmbr�cat Excelen�a Sa un conta� lung de m�tase f�cut dup� moda din �ara Româneasc� �i c�ptu�it cu blan� de samur foarte frumoas�4.

O figur� reprezentativ� pentru regimul fanariot instaurat în ��rile Române a fost Nicolae Mavrogheni, domn al ��rii Române�ti între anii 1786-1790. S-a spus despre el c� era extravagant, capricios �i tr�ia într-un lux de��n�at. Este reprezentativ pentru tipul de fanariot din ultima parte a epocii. Din relat�rile lui Ion Ghica, dar �i dintr-un desen în culori al lui Paulus Petristch, afl�m c� „dup� prânz, r�sturnat într-o calea�c� tras� de patru cerbi cu coarnele de aur ie�ea la plimbare înconjurat de ciohodari, de arn�u�i �i de soitari5”.

Un aspect cu totul deosebit îl reprezint� modul în care se desf��oar� dimi-nea�a unui domnitor fanariot. Alexandru Moruzi, domn al ��rii Române�ti între anii 1793-1796, 1799-1801, când se trezea diminea�a era vizitat de marele �erbegiu care se ocupa cu dulce�urile, de al doilea �erbegiu care ducea tava cu dulciuri, de marele cafegiu urmat de un al diolea cafegiu care ducea pe o tav� de argint cea�ca de cafea. Dup� el venea marele ciubucciu urmat de un al doilea ciubucciu, care aducea lulelele �i narghilelele. Procesiunea era încheiat� de patru fete frumoase din suita Doamnei, fiecare ducând în mân� un fel de c��uie plin� cu jar peste care presar� praf de chilimbar6.

Cu ocazia diferitelor s�rb�tori, cum ar fi Sfântul Vasile sau Pa�tele, Domnul organiza ospe�e la care participau to�i marii boieri. Ospe�ele erau organizate dup� un anumit ceremonial care nu a sc�pat aten�iei str�inilor. Invita�ii se între�ineau mai întâi cu gazda într-o odaie al�turat� unde se servea votc� �i se aducea ap� pentru sp�latul

3 Fernand Braudel, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucure�ti, 1984, p. 62. 4 C�l�tori str�ini despre ��rile Române, volumul 8, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1983, p. 197. 5 Vasile Florea, Istoria artei române�ti veche �i medieval�, volumul I, Chi�in�u, Editura Hyperion, 1991, p. 556. 6 Neagu Djuvara, Între Orient �i Occident. ��rile Române la începutul epocii modern,(1800-1848), Editura Humanitas, Bucure�ti, 1995, p. 53.


155

mâinilor. Fiecare se a�eza apoi dup� rang �i, dup� ce preotul muia o bucat� de pâine în mâncarea adus�, mânc�rurile erau servite de mai mul�i slujitori, ale�i dintre b�ie�i de �igan, îmbr�ca�i frumos. În timpul mesei cânta muzica, iar sp�tarul st�tea în picioare, lâng� domn. Erau f�cute toasturi care se ascultau în picioare. Cel dintâi se închina pentru Dumnezeu, dup� aceea venea paharul pentru sultan, pentru domn, pe urm� se strecura �i câte un împ�rat cre�tin7. Se spune c� dac� cineva str�nuta la mas� i se aducea un pahar cu vin �i apoi i se d�dea o bucat� de postav fin �i una de atlas. Str�nutul nu trebuia s� fie provocat pentru c� în aceast� situa�ie ar fi râs ceilal�i de el. Dac� str�nuta Domnul, primea de la marele vistier un brocard de aur pentru o hain�. La încheierea osp��ului era adus� o pl�cint� mare care avea în ea bilete ce con�inea cuvinte bune sau rele �i bani de aur. Aceast� practic�, ce i-a impresionat pe c�l�torii str�ini, stârnea mult� veselie8. Dac� la începutul secolului al XVIII-lea la banchetele solemne de la Curte, ca �i la nun�ile boiere�ti, era obiceiul s� nu se ridice farfuriile folosite punându-se peste ele altele cu alt fel de mâncare, cu timpul acest obicei a fost schimbat.O aten�ie deosebit� a fost acordat� vestimenta�iei. La fel ca �i în alte zone ale Europei, în �ara Rom�neasc�, ve�mintele constituiau semnul celei mai m�runte promov�ri sociale.

Summary Numerous times, the past history is presented to us only economically,

socially, politically and culturally without considering other aspects with significant impact on the present and future evolution of the society. One such aspect is the elements of daily life at the Royal Court of the Romanian Countries in the eighteenth century. If we know these elements it will facilitates us a proper understanding of a certain period with less positive political influences but remarkable for its effervescence of spirit.

7 Nicolae Iorga, op. cit. p. 318. 8 C�l�tori str�ini despre ��rile Române, volumul 8,p. 382.


156

Chesarie Râmniceanu dup� 230 de ani

Valentin Ciocan [email protected]

O tem� care a interesat �i înc� mai intereseaz� mult� lume, nu numai pe

istorici, este aceea a rolului personalit��ilor din istorie. F�r� s� ne angaj�m într-o dezbatere pe aceast� tem� �i f�r� s� minimaliz�m rolul oamenilor simpli în f�urirea istoriei, trebuie s� recunoa�tem faptul c�, în anumite momente, rolul personalit��ilor a fost foarte important.

Elitele române�ti le g�sim nu numai în domeniul politic �i militar. Atunci când în plan politic �i militar nu mai era posibil� lupta pentru independen�� i afirmare na�ional�, aceasta era continuat� în plan cultural de c�tre elitele intelectuale. Este motivul pentru care istoricul Nicolae Iorga aprecia c� Istoria pentru începuturile românilor în Dacia, a lui Petru Maior, „n-a avut pentru noi o mai mic� însemn�tate decât lupta de la Podul Înalt �i c� al�turi de marii voievozi înving�tori ai timpurilor eroice î�i g�sesc locul vrednic descoperitorii �i ap�r�torii drepturilor noastre istorice1”.

În secolul al XVIII-lea, atunci când domina�ia str�in� asupra Principatelor române s-a accentuat, lupta pentru înf�ptuirea idealurilor na�ionale a fost preg�tit� �i sus�inut�, în primul rând, în plan cultural prin activitatea c�rturarilor din �ara Româneasc� �i Moldova care se împletea în chip fericit cu aceea a corifeilor �colii ardelene din Transilvania. O personalitate cu implicare puternic� în cadrul societ��ii române�ti din secolul al XVIII-lea a fost episcopul c�rturar de la Râmnic, Chesarie, exponent de frunte al intelectualit��ii biserice�ti de la noi. N-am ales întâmpl�tor acest subiect. La începutul anului urm�tor, pe 9 ianuarie se vor împlini 230 de ani de la trecerea în eternitate a acestei personalit��i remarcabile a iluminismului românesc.

Vicar �i apoi episcop al Râmnicului începând cu anul 17712, desf��urând o activitate tipografic� de excep�ie, înscriindu-se în spiritul reformator, iluminist al epocii, Chesarie se distinge prin interesul deosebit pentru istoria românilor f�când din prefe�ele la scrierile biserice�ti, tip�rite de el la tipografia Râmnicului, adev�rate lec�ii despre originea �i evolu�ia poporului nostru.

Începând cu istoricul Nicolae Iorga �i pân� la P.S. Gherasim, arhiepiscopul actual al Râmnicului3, a fost remarcat rolul lui Chesarie în dezvoltarea culturii române�ti �i afirmarea identit��ii na�ionale într-un moment dificil al istoriei noastre. Mai pu�in se cunoa�te faptul c� vl�dica de Râmnic a în�eles complexitatea „binelui cel de ob�te” de care aveau nevoie semenii s�i angajându-se în activit��i ce dep��eau cadrul limitat al bisericii.

Chesarie, diplomatul �i omul politic Martor al multor evenimente ce au fr�mântat istoria spa�iului românesc în

secolul al XVIII-lea, vibrând la suferin�ele semenilor s�i din Principate, în�elegând cauza acestora, Chesarie s-a sim�it dator s� se implice in rezolvarea problemelor complexe ale societ��ii române�ti. A�a se face c� îl întâlnim pe episcopul râmnicean 1Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, Vol. I, Editura Didactic� �i Pedagogic�, Bucure�ti, 1969, p. 13 2Chesarie devine vicar al Episcopiei Râmnicului în anul 1771, iar între anii 1773 – 1780 a fost episcop al Râmnicului. 3A se vedea recenta lucrare a arhiepiscopului Gherasim Cristea, Istoria Eparhiei Râmnicului, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009, p. 191, 192.


157

participant activ la evenimente politice �i diplomatice care au influen�at istoria Principatelor române.

Convins ca domina�ia turco-fanariot� constituie un pericol deosebit pentru români, Chesarie s-a implicat în lupta pentru îndep�rtarea acestei domina�ii cu ajutorul marilor puteri cre�tine. Episcopul de la Râmnic a f�cut parte din delega�ia ��rii Române�ti care în anul 1770 s-a deplasat la Petersburg, la Curtea împ�r�tesei Ecaterina a II a, pentru a-i exprima omagiul de credin�� i pentru a-i prezenta dolean�ele ��rii. Biserica româneasc� a fost reprezentat� la nivelul cel mai înalt în delega�ia prezent� în anul 1770 la Petersburg prin mitropolitul ��rii Române�ti, Grigore, dar �i prin arhimandritul Filaret, urma�ul lui Chesarie în scaunul episcopal de la Râmnic. Este �i aceasta o dovad� a rolului intelectualit��ii biserice�ti din Principate, în absen�a unei intelectualit��i laice capabile s� trezeasc� �i s� mobilizeze energiile unui popor aflat în suferin��, dar capabil s�-�i afirme identitatea.

Cunosc�tor al limbii ruse, dar �i al realit��ilor geopolitice �i al intereselor Principatelor române, Chesarie a avut un rol foarte important în delega�ia deplasat� în Rusia, l�sând o bun� impresie la Curtea �arinei Ecaterina a II-a. Ca semn al aprecierii, a fost d�ruit cu o cruce de aur. Viitorul episcop de la Râmnic a atras aten�ia autorit��ilor ruse asupra sa din moment ce la ceremonia de numire a lui Chesarie în fruntea Episcopiei râmnicene a participat chiar feldmare�alul rus Petru Rumian�ev. Dup� pu�in timp, Vl�dica de la Râmnic i-a întors, cum se spune, vizita lui Rumian�ev mergând, al�turi de Mihail Cantacuzino, la Ia�i, la cartierul general al feldmare�alului rus pentru a prezenta, din nou, dorin�a românilor de îndep�rtare a st�pânirii otomane. Era în preajma p�cii de la Kuciuk-Kainargi din anul 1774.

Se cunoa�te acum c� ac�iunile politice �i diplomatice ale boierilor patrio�i români sus�inute, dup� cum am ar�tat, de c�tre cei mai de seam� reprezentan�i ai Bisericii, n-au r�mas f�r� ecou. Dup� 1774, statutul politico-juridic al Principatelor române s-a schimbat în sensul sl�birii u�oare a regimului domina�iei otomane, iar Chesarie de la Râmnic nu era str�in de aceste schimb�ri. Potrivit afirma�iilor lui Nicolae Iorga, Chesarie chiar a scris o istorie a r�zboiului ruso-turc din 1768-1774, folosit� ca surs� de informare de c�tre profesorul grec de la Ia�i Ambrosie Pamperis4. De altfel, episcopul râmnicean a r�mas sub impresia rezultatelor, considerate pozitive, ale eforturilor depuse de boierii din Moldova �i �ara Româneasc�, concretizate în tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi, semnat între Rusia �i Turcia în anul 1774. Prefe�ele Mineielor5 tip�rite de Chesarie în tipografia de la Râmnic, constituite în adev�rate lec�ii de istorie, eviden�iaz� eforturile militare �i diplomatice ale ��rilor române, fr�mânt�rile politice din spa�iul românesc sus�inute de un „c�rturar patriot” încadrat �i el în aceste eforturi6.

În orice ipostaz� l-am semnala, Chesarie a fost, înainte de toate, un str�lucit om de cultur� al secolului s�u, un secol al luminilor �i al lumin�rii prin cultur�.

Ideea de patrie la Chesarie Rar întâlnit� �i nedefinit�, ideea de patrie î�i g�se�te un contur mai clar în

scrierile lui Chesarie, episcopul c�rturar de la Râmnic.

4Nicolae Iorga, op.cit., p. 431 5Mineiele reprezint� cânt�ri biserice�ti specifice fiec�rei luni calendaristice. 6Alexandru Du�u, Coordonate ale culturii române�ti în sec. al XVIII lea, Ed. pentru literatur�, Bucure�ti, 1982, p.21.


158

Cei mai numero�i locuitori ai �inuturilor române�ti, ��ranii, nu puteau s� în�eleag�, atunci, în secolul al XVIII-lea, necesitatea iubirii de patrie deoarece nu aveau no�iunea de patrie7.

Pentru ei, „patrie” înseamn� mo�ie. Cum ��ranii nu au mo�ii, nu au nimic ce ar putea iubi în sensul iubirii de patrie. Vremurile glorioase în care ��ranul f�cea din unealta lui arm� �i la chemarea voievodului era gata s�-�i dea via�a pentru ap�rarea ��rii, trecuser� demult. În sufletul ��ranului obidit, amintirea str�bunilor �i a vremurilor de glorie a acestora s-a stins încet, încet. În secolul al XVIIl-Iea, termenii de „români”, sau „valahi” �i-au pierdut în�elesul glorios. Boieri p�mânteni, marginaliza�i de regimul turco-fanariot, domina�i de boierii greci, ascund ca pe o ru�ine numele ��rii lor.8 Omului simplu nu-i mai vorbe�te nimeni despre str�bunii s�i, nimeni nu l-a înv��at s� citeasc�, nu �tie când a venit pe lume, al c�rui urma� este �i care au fost faptele înainta�ilor s�i.

Chesarie se angajeaz� s� rezolve �i aceast� delicat� problem�. El folose�te frecvent termenii „patrie” �i „patrio�i” pentru binele c�rora, dup� spusele episcopului luminist de la Râmnic, ac�ioneaz� �i mitropolitul Grigorie care, „v�zând pe patrio�ii s�i” lipsi�i de slujbele sfin�ilor în limba român�, „s-a îndemnat” s� t�lm�ceasc� acele c�r�i trebuincioase.

Vl�dica de la Râmnic este un slujitor al bisericii �i nu p�r�se�te convingerea sa religioas�. El �tie, îns�, c� nu numai rug�ciunile sfin�ilor, ci �i ac�iunile energice militare �i diplomatice ale „patrio�ilor” au f�cut ”ochiul blând al împ�r��iei asupra tic�loasei patrii9”. Spunând „tic�loasei patrii”, Chesarie se gânde�te la situa�ia dificil� a ��rii, la fr�mânt�rile puternice din interiorul ei, putând fi �i un repro� la adresa conduc�torilor vremelnici care nu sunt incapabili s� redea libertatea �i prestigiul pe care-l dorea poporul. Pentru c�rturarul râmnicean, „patrie” înseamn� tot ceea ce este p�mânt românesc, iar „patrio�i” sunt locuitorii acestui p�mânt care vorbesc limba româneasc�.

Folosit� în istoria povestit� în prefe�ele Mineielor, preluat� în cadrul slujbelor biserice�ti de c�tre preo�ii care citeau aceste slujbe, ideea de patrie începe s� prind� contur �i la oamenii simplii. Putem aprecia, astfel, drept rod al str�daniei lui Chesarie, celebra defini�ie a patriei data, câteva decenii mai târziu, de c�tre un alt mare patriot român, Tudor Vladimirescu: „patria se chiam� norodul, iar nu tagma jefuitorilor”. Tot aici putem aminti cuvintele unui episcop, ales pe la 1825, care �i-a luat drept tem� a primei sale predici „patria”: „...trebuie înainte de toate s� ne slujim patria. Biserica are datoria s�-�i încheie toate str�daniile sprijinirii patriei10”.

Ideea de patrie se r�spânde�te �i în acela�i timp este în�eleas� în adev�ratul sens în perioada postchesarian�. Pentru un adev�rat patriot, iubirea de patrie trebuie s� fie pe acela�i plan cu iubirea de Dumnezeu.

Într-un scurt articol de revist� nu poate fi cuprins�, departe de mine gândul, personalitatea complex� a c�rturarului iluminist de la Râmnic, Chesarie. Acest scurt articol î�i propune doar s� atrag� aten�ia asupra acestei personalit��i complexe, la 230 de ani de când înceta s� mai slujeasc� „folosul ce de ob�te”. 7Pompiliu Eliade, Influen�a francez� asupra spiritului public în România, Editura Univers, Bucure�ti, 1982, p.21 8Ibidem, p. 22 9Ion Bianu, Nerva Hodo�, Bibliografia român� veche, tom II, Ed. Academiei Române, Bucure�ti, 1910, p. 216 10Pompiliu Eliade, op. cit., p. 39.


159

Summary

In January 1780, 230 years ago, it passed into eternity Chesarie, the Bishop

of Ramnic. Recognizing the role of the intellectual elites in the evolution of the society, and remarking Chesarie of Ramnic as an important representative of the Romanian intellectuals of the eighteenth century, I considered it was necessary a call to memory. This article is an invitation to explore the Romanian history of the eighteenth century. It is, at the same time, an attempt to illustrate the complexity of the era, called by Nicolae Iorga "Chesarie’s age" and the age of the personality of the enlightened bishop from Ramnic, Chesarie: vlada, patriot, diplomat, scholar.

Bibliografie selectiv�

1. Bianu Ion, Hodo� Nerva 2. Cristea Gherasim 3. Djuvara Neagu 4. Du�u Alexandru 5. Du�u Alexandru 6. Du�u Alexandru 7. Du�u Alexandru 8. Eliade Pompiliu 9. Iorga Nicolae

Bibliografia român� veche, Ed. Academiei Române, Bucure�ti, 1910 Istoria Eparhiei Râmnicului, Ed. Comphys, Rm. Vâlcea, 2009 Între Orient �i Occident, Ed. Humanitas, Bucure�ti, 1995 Coordonate ale culturii române�ti în sec. al XVIII-lea, Ed. pentru Literatur�,

Bucure�ti, 1968 Cultura român� în civiliza�ia european� modern�, Ed. Minerva, Bucure�ti, 1978 Sintez� �i originalitate în cultura român� (1650-1848), Ed. Enciclopedic�

Român�, Bucure�ti, 1972 C�r�ile de în�elepciune în cultura româneasc�, Ed. Academiei RSR, Bucure�ti,

1972 Influen�a francez� asupra spiritului public în România, Editura Univers,

Bucure�ti, 1982, Istoria literaturii române în sec. al XVIII-lea, vol. I, II, Ed. Didactic� �i Pedagogic�, Bucure�ti, 1969.


160

Epidemia de holer� în Jude�ul Vâlcea în anii 1830-1831

Bogdan Aleca [email protected]

Exist� un numeros grup de afec�iuni cunoscute generic sub denumirea de

febre enterice, cauzate de excremente umane, mâncarea contaminat� sau consumul apei con�inând bacteriile bolilor respective. Printre aceste boli se num�r� febra tifoid�, dizenteria �i holera. Ele au fost considerate, de-a lungul istoriei, înso�itoarele nelipsite ale campaniilor militare, c�ci se dezvoltau cu prec�dere în condi�iile igienice precare specifice r�zboaielor. În anul 1817, o violent� epidemie de holer� izbucne�te în Delta Gangelui, iar propagarea bolii s-a f�cut rapid în anii ce au urmat. În 1823, pandemia cuprinde partea estic� a Rusiei, ajungând în Europa în iarna anului 1830. Teritoriul Principatelor Române - Moldova �i �ara Româneasc�, ocupat de armatele ruse�ti, a fost puternic afectat de cumplita boal�. Pu�in cunoscut�, foarte asem�n�toare cu ciuma, holera apare în numeroase documente interne sub aceast� denumire.

Ororile provocate de boal�, rumoarea ce-i preceda apari�ia, a impus autorit��ilor centralizarea controlului s�n�t��ii publice �i implementarea unor norme de s�n�tate obligatorii pentru cet��eni. La 16 septembrie 1830, Ispr�vnicatul de Vâlcea este anun�at de intrarea în carantin� a jude�ului, în urma reapari�iei „ciumei” în jude�ele Olt �i Romana�i. To�i negustorii prezen�i în târgul de la Râureni au fost obliga�i la o perioad� de carantin� de 9 zile „cu afumarea lor �i a m�rfurilor lor”1. Sunt popularizate semnele bolii, remediile medicale existente în epoc� �i sunt luate o serie de m�suri administrative care s� preîntâmpine apari�ia unei epidemii:

- „s� se aeriseasc� toate lucrurile �i s� se �ie ob�teasca cur��enie prin târguri �i sate”;

- „veriunde �i oricine s� va întâmpla a fi muritu grabnic� moarte, adic� sau din partea ost��easc� ori politiceasc�, �i mai vârtos la trec�tori ce sânt ne�tiu�i locuitorilor, st�pânirea acelui sat numaidecât s� fac� cunoscut ispr�vnicatului ca s� se revizuiasc� trupul mortului de doftor”;

- „s� se perioriseasc� (izoleze) casa aceaia”; - „trupul acelui mort s� se revizuiasc� de oameni cu �tiin��”; - „s� se respecte cur��enia �i aerisirea boarfelor”2.

Au fost instituite �i m�suri de siguran�� extreme, care mergeau pân� la arderea lucrurilor sau a locuin�elor celor atin�i de boal�, dac�, „pentru o neap�rat� cur��enie, s-ar g�si de cuviin��” acest lucru. Totu�i, pentru o astfel de ac�iune se prevedea o „m�surat� îndestulare în socoteala ob�tii acelui sat” (desp�gubirea proprietarului). Cei care au intrat în contact cu victima erau izola�i de restul comunit��ii prin scoaterea lor în afara satului, „la câmp”, iar satul era pus în carantin�, fiind p�zit pentru izolarea lui complet� de restul comunit��ilor3. V�t��eii pl��ilor �i plaiurilor, pârc�labii satelor sunt îns�rcina�i s� urm�reasc� starea de s�n�tate a locuitorilor �i s� raporteze de dou� ori pe s�pt�mân� despre acest lucru. Un rol important în prevenirea bolii �i respectarea m�surilor luate de autorit��i revenea fiec�rui „proprietar de mo�ie, epistat sau aren-da�”: str�juirea satului, îngroparea mor�ilor, ajutorarea cu „trebuincioasa hran�” a celor bolnavi „spre a s� putea t�m�dui”, cur��area caselor �i a lucrurilor celor bolnavi.

1Direc�ia Jude�ean� a Arhivelor Na�ionale Vâlcea (în continuare D.J.A.N. Vâlcea), fond Prefectura Jude�ului Vâlcea (în continuare PJV), dos. 2/1831, f. 12. 2 Ibidem, f.21. 3 Ibidem, f. 23.


161

Fiecare mare proprietar funciar era obligat s� se îngrijeasc� de cur��enia satului s�u �i s� nu primeasc� omeni str�ini f�r� „bilet” care s� ateste starea de s�n�tate a acestora.

Autorit��ile jude�ului nostru trec la organizarea „frontului” contra cumplitei boli. Serdarul Dumitrache Chinezul (Cnezul), ispravnicul jude�ului, alege 4 boieri “caftalii”4 din jude�, c�rora le de în „îngrijire câte o a patra parte a jude�ului …ca s� se preumble �i s� îngrijeasc� pentru cur��enie întocmai”. Cei patru boieri sunt: polcovnicul Nicolae Ple�oianu pentru plasele Horezu �i Olte�ul de Sus, vistierul Nicolae Giulescu pentru plasele Olte�ul de Jos �i Cerna de Sus, polcovnicul Nicolae Lipoveanu pentru plasele Oltul de Jos, Oltul de Sus �i Ot�s�ul de Jos, slugerul Manolache M�ld�r�scu pentru plasele Cozia, Râmnic, Ocna �i Ot�s�ul de Sus5. În prima etap� a epidemiei, ocupa�ia ruseasc� a Principatelor a determinat ca cei îns�rcina�i cu ocrotirea st�rii de s�n�tate a popula�iei s� fie numai militari ru�i. Aceast� stare de lucruri ia sfâr�it la 1 aprilie 1831, când sunt „ridica�i” to�i nacealnicii ru�i „rândui�i pe la ocrugurile6 dintr-acest Prin�ipat”, privegherea s�n�t��ii r�mânând în îndatorirea boierilor ispravnici ai jude�elor, dup� regulile stipulate într-un nou regulament aprobat cu aceast� ocazie. Acesta prevedea:

- orânduirea a unu, doi sau trei epista�i sau v�t��ei pentru fiecare mahala din ora�e sau pentru fiecare sat, în func�ie de m�rimea lor, obliga�i s� supravegheze starea de s�n�tate a locuitorilor;

- în cazul apari�iei semnelor de molim�, v�t��eii din ora�e anun�au acest lucru, prin �tafet�, direct Agiei din Bucure�ti, iar v�t��eii satelor, pe zapcii pl��ilor, care raportau, la rândul lor, ispravnicilor de jude�;

Proiectul con�inea �i unele m�suri de lupt� împotriva r�spândirii molimei, precum cercetarea în pielea goal� a tuturor locuitorilor, afar� de boieri, o dat� pe s�pt�mân� (sâmb�ta), de c�tre îngrijitorii ora�elor; partea femeiasc� era cercetat� cu ajutorul celor mai b�trâne femei ale comunit��ii locale. În tot acest timp, „lucrurile lor �i vasile de lemn �i alte asemenea” erau aerisite. În momentul apari�iei semnelor de molim�, va fi chemat doctorul. În urma verdictului acestuia, „cei bolnavi s� vor scoate afar� din sat, os�bindu-i cu totul de cei molipsi�i, precum �i p� aceia din cei cu b�nuial�, care �i to�i ace�tia urmeaz� a s� scoate afar� din sat, iar satul s� va periorisi (izola) pentru 16 zile (…), iar lucrurile s� se cure�e cu ap� �i cu aerisirea7”.

În ciuda obliga�iei înaint�rii unor rapoarte s�pt�mânale ale acestor ispravnici c�tre autorit��ile superioare privind starea de s�n�tate a locuitorilor, în mai 1831 Comitetul Carantinelor atrage aten�ia asupra lipsei unui astfel de raport din partea Ispr�vnicatului Jude�ului Vâlcea.

În vara anului 1831, boala ia propor�ii îngrijor�toare. În ciuda cordonului sanitar instituit la grani�a Moldovei, amploarea bolii în unele zone, precum Br�ila, Gala�i, împrejurimile Bucure�tilor determin� izolarea Valahiei Mici (Oltenia), mai pu�in afectat� de boal�, de restul ��rii Române�ti. În acest sens, la 29 iunie 1831, Marea Vornicie din L�untru cere ispravnicului jude�ului Vâlcea �i C�im�c�miei Craiovei s� organizeze „un cordon p� malul cel din mâna dreapt� a Oltului, pentru ap�rarea de boala holera”8. Oficialit��ile jude�ului Vâlcea cer ca „un asemenea cordon s� s�

4 Boieri cu caftan. 5 D.J.A.N. Vâlcea, fond P.J.V., dos. 13/1831, f. 24. 6 Teritoriu (de regul�, alc�tuit din dou� jude�e) peste care era repartizat un medic. Jude�ul Vâlcea f�cea parte, al�turi de jude�ul Romana�i, din ocrugul al II-lea aflat în responsabilitatea doctorului Francisc Albineri. 7 D.J.A.N. Vâlcea, fond P.J.V., dos. 2/1831, f. 60. 8 Ibidem, f. 108.


162

orânduiasc� �i p� malul stâng al Oltului”, m�sur� socotit� de prisos, dar care va afecta carantina din pricina refuzului posesorilor de mijloace de transport de pe malul arge�ean al Oltului de a le scufunda, �i care vor organiza în lunile urm�toare adev�-rate „filiere” de trecere ilegal� a oamenilor de pe un mal pe altul al Oltului. Punerea în aplicare a acestui cordon a c�zut în sarcina biv vel serdarului Iordache Oteteli�anu, care organizeaz� �i carantina de la Cremenari, hot�rât� de Comitetul Carantinelor9. Sunt amenajate înc�peri pentru ad�postirea celor care trebuiau s� fac� aici zilele de „l�z�ret” hot�râte de autorit��i. Polcovnicul Ioan Solomon, comandantul polcului al treilea, „rânduie�te cinci slugeri vrednici �i credincio�i la Carantina Cremenari”10. În august 1831, în condi�iile în care intensitatea bolii în principat scade, acest lazaret este desfiin�at din porunca biv vel banului Grigore Brâncoveanul �i mutat� la Tzrianu, „mai jos de Râmnic”.

La 5 iulie 1831 se desfiin�eaz� „desp�r�irea al 2-lea a Comitetului Carantinelor”, îns�rcinat� cu coordonarea ac�iunii împotriva holerei în jude�ul Vâlcea �i este numit comisar în jude�ul nostru biv vel logof�tul Alexandru Filipescu, „cu deplin� putere asupra chibzuirilor �i m�surilor trebuincioase”11. Se ia hot�rârea instituirii unui nou lazaret în plaiul Cozia, pentru a opri comunica�ia între satele din plaiul Lovi�tei, de pe apa Lotrului. În acest sens este numit un v�t��el de plai cu „cinci pl�ie�i vrednici, care s� p�zeasc� cu de�teptare”.

În luna iulie a anului 1831 „lipicioasa boal� holera �-au rev�rsat otrava ei cu mare iu�eal� în tot coprinsul Valahii Mari, încât au înfipt spaim� �i groaz� în inimile a tot omul”. Autorit��ile iau m�suri excep�ionale: interzic toate bâlciurile �inute la datele unor mari s�rb�tori religioase, ora�ul Bucure�ti este închis total, se interzic toate trecerile peste Olt, „l�sându-s� numai intrare la satul Prooroci, unde s-au �i a�ezat carantin�, ca s� �ie în l�z�ret �i cur��enie p� to�i c�l�torii ce vor trece apa Oltului în p�r�ile acelui loc”12.

Jude� de grani��, autorit��ile au fost obligate de a organiza o nou� carantin� la Câineni, pentru cei ce treceau grani�a din sau spre Transilvania. Sunt „întocmite” str�ji la „schelele deschise �i p� la potecile tainice (…), ca oricine vine du peste grani�� aici în �ar�, ori cu marf� sau slobod, s� nu fie bolnav”13. Negustorii �i ciobanii care trec din Principat în Austria cu vitele erau datori a petrece cele 21 de zile de carantin� hot�râte „nu p� locurile slobode �i deschise, ci chear în carantinile cu apropiere de drum”14.

La 28 iulie 1831, v�t��elul Plaiului Horezu în�tiin�eaz� decesul lui Dumitru Moraru, Ioni�� Ciolina �i Ciuc� Pl�ia�u din satul Sârbe�ti, care au murit „de lipicioasa boal� holera cu v�rsare �i urticarie, moarte grabnic�, cu picioarele �i mâinile zgârcite înfiin�eaz� adev�rat pomenita boal�”15. În ciuda m�surilor rapide �i radicale ale autorit��ilor locale, care au vizat arderea caselor celor mor�i de holer�, acestea sunt învinuite de C�im�c�mia Craiovei c� nu au respectat m�surile de paz� instituite, „având a face C�im�c�mia cu un ispr�vnicat a�a neîn�eleg�tor ca al dumneavoastr�”. Se repro�a inexisten�a str�jilor pe Olt, cursul apei putând fi trecut f�r� opreli�ti de c�l�tori: „de a�i fi fost cu de�teptare �i neadormit� priveghere, dup� duhul poruncilor ce ave�i, negre�it c� nu s-ar fi întins �i aici, în p�r�ile Valahiei Mici, primejdioasa �i de

9 Ibidem, f. 112. 10 Ibidem, f. 129 11 Ibidem, f, 115. 12 Ibidem, f. 148. 13 Ibidem, f. 29. 14 Ibidem, 147. 15 Ibidem, f. 154.


163

moarte pricinuitoare boal�”16. Spaima provocat� de boal� era a�a de mare încât orice moarte „grabnic�” determina m�suri radicale ale autorit��ilor. La 4 septembrie 1831, Nicolaie Lipoveanul ia m�sura închiderii ora�ului Dr�g��ani din cauza mor�ii unei tinere fete ce a ajutat la desc�rcarea bagajelor unor negustori sosi�i de la Craiova în micul or��el vâlcean. Negustorii �i familiile lor au fost sco�i afar� din ora�, iar acesta înconjurat cu str�ji. Ancheta arat� îns� c� moartea a fost provocat� de „mâncarea poamelor �i a porumbilor cop�i cu b�utur� de ap� rece”17.

Un rol deosebit în r�spândirea bolii în Oltenia l-a avut nesocotirea poruncii de a se limita cât mai mult posibil trecerile de pe un mal pe altul al Oltului, favorizate de sc�derea apelor în vara anului 1831. Necesitatea transport�rii mâinii de lucru pentru strângerea recoltelor în vara acelui an, a f�cut ca ordinul de limitare a comunica�iei peste Olt s� fie înc�lcat sistematic. La presiunea marilor boieri, chiar Comitetul Carantinelor cere Ocârmuitorului Jude�ului Vâlcea s� lase pe locuitorii jude�ului Olt s� treac� apa Oltului s� „strâng� bucatele de peste câmp”18. La 10 august 1831, Eforul Comisiei de S�n�tate din Valahia Mic� arat� „nesupunerea proprietarilor ce ��d p� lâng� Olt în sud19 Arge� a îneca luntriile lor �i neîngrijirea dumnealor ispravnici ai acelui jude�”. S�rdarul Iordache Oteteli�anul semnaleaz� venirea în Ol�ne�ti a �ase salahori de peste Olt, din care numai trei au putut prezenta bilet de „l�z�ret” de la carantina Prooroci. În urma cercet�rilor s-a dovedit c� ceilal�i trei fuseser� trecu�i peste Olt de un podar pe la Gura Ot�s�ului, în schimbul a „2 sfan�i de om pentru înlesnirea trecerii”. Un alt loc de trecere era Piscul Cocorului (fost� comuna N�n��e�ti – azi în comuna Galicea), pe unde autorit��ile estimeaz� a fi trecut cinci – �ase sute de oameni, pl�tind fiecare câte 5 taleri. Corup�ia func�ionarilor, completat� de dorin�a unora de realizare a unor câ�tiguri mari �i facile, determin� ca porunci ale Comitetului Carantinelor de la Bucure�ti referitoare la pecetluirea podurilor peste Olt �i scufundarea luntriilor de pe malul stâng al râului s� r�mân� netranspuse în practic�. Sunt numeroase cazurile în care func�ionarii îns�rcina�i cu transpunerea în practic� a m�surilor contra holerei eliberau bilete de s�n�tate f�r� ca cei obliga�i la carantin� s� efectueze zilele obligatorii de „l�z�ret”20.

Groaza provocat� de holer� determin� ca numero�i func�ionari s� î�i p�r�seasc� posturile la apari�ia epidemiei în unit��ile administrativ - teritoriale de care r�spundeau. Pe m�sur� ce epidemia cre�tea în consisten��, acest fapt cap�t� aspectul unui adev�rat fenomen, fiind necesar� interven�ia personal� a Înaltului Prezident al Divanurilor, generalul Paul Kiseleff, care cere ca cei vinova�i s� fie „supu�i judec��ii, iar în locul lor s� se numeasc� al�i cinovnici”21.

Mobilizarea autorit��ilor pentru limitarea propor�iilor epidemiei a vizat �i popularizarea unor remedii împotriva bolii. Comitetul Carantinelor trimite Comisiei de S�n�tate din Valahia Mic� 100 de exemplare de publica�ii „cu cea mai bun� deslu�ire de cum trebuie a s� p�zi �i a s� lecui d� aceast� boal�”22. Una din aceste publica�ii face apel la strângerea a cât mai multe lipitori, socotite de folos în tratarea bolii: „între dohtoriile trebuincioase…, fiindc� sunt de neap�rat� trebuin�� i lipitorile…, s� da�i strajnice porunci pe la zapcii pl��ilor unde sânt hele�teie, ca s� orânduiasc� oameni cu bun� �tiin�� a prinde pentru trebuin�a acelui jude� <Vâlcea> trei mii, care le va avea

16 Ibidem, f. 152. 17 Idem, dos. 13/1831 f. 65. 18 Ibidem, f. 77. 19 Jude�. 20 D.J.A.N. Vâlcea, fond Prefectura Jude�ului Vâlcea, dos. 13/1831, f. 36. 21 Idem, dos. 2/1831, f. 125. 22 Idem, dos 13/1831, f. 174.


164

în p�strare unde va orândui dohtorul ocrugului, cu care v� ve�i în�elege dumnea-voastr� mai nainte, �iindu-le în borcane legate la gur� cu site �i primenindu-le p� toate zilele cu ap� de gârl� nelimpezit�, f�r� a da dintrânsele la cineva�i f�r� de �tirea dohtorului, care va fi îndatorat a le vedea de sânt bune. Iar de vor pricinui vreunul din locuitori c� nu �tie s� le prinz�, li se va ar�ta �i înlesnirea, adic� o buc��ic� de ficat cât s� va putea de st�tut s� s� lege cu sfoara �i dup� marginea apii sau din luntre s�-l arunce în ap� fiindc� ele se lipesc �i tr�gându-s� afar� s� vor pune în lucrare”23. Prevenirea transmiterii bolii de la o persoan� bolnav� la cei s�n�to�i viza urm�toarele m�suri: „…oriunde în sat sau în ora� se va întâmpla a s� înboln�vi cineva�i cu semnele ce v� sânt cunoscute c� are boala holerii, numaidecât s� se taie dânsul de orice înp�rt��ire sau atingere cu ceilal�i din cas� �i s� s� lase bolnavul întru toat� odihna �i nesup�rarea în soroc d� do�zeci �i patru de ceasuri �i într-acel soroc d� va muri, apoi prin cuvenita sa ferire, f�r� s� s� ating� de dânsul, s�-l scoa�� afar� la vânt �i s�-l �ie nu mai pu�in decât 12 ceasuri �i dup� acele 12 ceasuri apoi s� va îngropa la loc dep�rtat �i cu groap� adânc�, ducându-l cu acest fel de mijloc ca nimeni s� nu s� ating� d� mortul sau de hainele mortului, întocmai ca cum s-ar socoti c� �i aceast� boal� holera este lipicioas�. Iar d� trece cumva dup� aceia 24 ceasuri, bolnavul nu va muri, apoi iar��i prin ferire �i neatingere pot s�-l mute la alt loc �i s�-l îngrijeasc�, pentru care va fi n�dejde c� se va �i ridica. Multe asemenea m�suri luându-s� �i pentru alte mor�i grabnice ce s� vor întâmpla, care negre�it într-aceast� vreme dau b�nuial�, ace�ti mor�i nici într-un chip s� nu s� îngroape mai în grab� decât dup� 36 de ceasuri, �inându-se îns� la loc deosebit �i cu dep�rtare umblare a mâinilor, iar pe de alt� parte s� fi�i îndatora�i a în�tiin�a dumneavoastr� la Marele Dvornic �i la Comitetul Carantinelor pentru vreo întâmplare de asemenea mor�i”24.

Starea proast� a cur��eniei în localit��ile jude�ului este unul din motivele r�s-pândirii bolii. La 12 ianuarie 1831, maiorul Pavlovici, nacealnicul Comisiei Privi-ghetoare din Craiova, cere boierilor �i preo�ilor jude�ului Vâlcea ca s� oblige pe to�i locuitorii „a p�zi deosebit� cur��enie”, urmare a rapoartelor „nacealnicilor de coprinsuri �i desp�r�ituri” care ar�tau c� la inspec�iile periodice „se g�se�te mare necur��enie prin casele lor”. În satul Doze�ti, moartea a doi locuitori scoate la iveal� „o mare necur��enie în acea localitate, precum �i oameni p�timind lips� de hrana lor”, cinovnicul25 ob�tesc ar�tând c� unii locuitori se hr�nesc cu „coaj� de copac”26. La 24 aprilie 1832, poli�aiul ora�ului Râmnicu Vâlcea scrie ocârmuitorului jude�ului c� numai adunarea gunoaielor „de pe locurile slobode din ora� �i de prin prejurul acestuia”, precum �i astuparea b�l�ilor ce „sânt p� unele uli�e” necesit� aducerea a „20 de care cu 2 boi �i fie�care car cu câte 2 oameni”27. Oficialit��ile reu�esc s� trag� înv��minte din întâmpl�ri nefericite din timpul epidemiei, care sunt transpuse în adev�rate norme sanitare moderne. Moartea fulger�toare a patru cet��eni în c�tunul Priba, satul Vl�de�ti, scoate la iveal�, în urma anchetei doctorului Francisc Albiner, cauza mor�ii: consumul c�rnii infectate a unui berbece t�iat de un s�tean28. În urma acestui episod, autorit��ile interzic comercializarea c�rnii animalelor sacrificate, f�r� a fi verificat� în prealabil de un doctor29.

23 Idem, dos. 2/1831 f. 74. 24 Ibidem. f. 93. 25 Func�ionar, slujba�. 26 D.J.A.N. Vâlcea, fond P.J.V., dos. 2/1831, f. 50. 27 Ibidem, f. 504. 28 Idem, dos. 13/1831, f. 156. 29 Ibidem, f. 163.


165

Epidemia de holer� din anul 1831 din �ara Româneasc� a fost un moment de încercare pentru autorit��ile nou constituite conform prevederilor Regulamentelor Organice (adoptat la 1 iulie 1831 în �ara Româneasc�). Ea scoate în eviden�� o prejudecat� larg r�spândit� în epoc�, cum c� aceste boli infec�ioase se datorau miasmelor – impurit��ilor din aer. Se credea c� aceste impurit��i sunt ridicate din haznale, b�l�i �i alte locuri murdare �i îmboln�veau oamenii cu care intrau în contact. De aceea documentele autorit��ilor cer, ca prim� m�sur� de lupt� contra bolii, „aerisirea” celor bolnavi, a caselor �i a lucrurilor. Pe de alt� parte, molima a introdus în principate metode noi de lupt� împotriva epidemiilor: instituirea carantinelor, impunerea unor norme privind cur��enia ora�elor �i satelor, apari�ia primelor institu�ii de s�n�tate public� în principate, cre�terea num�rului de doctori implica�i în lupta contra bolii etc.

Résumé

L’Étude fait une histoire des mesures prises pour combattre l’épidémie de choléra qui a affecté notre département à partir de l’année 1831. L’auteur nous conduit à travers de l’évolution de l’épidémie et des mesures que les autorités ont pris pour en limiter les effets. Ces premières années du régime du Règlement Organique ont été affligées d’une grande calamité, la choléra, qu’en ce temps on ne savait pas mieux arrêter que guérir. Le mal dura environ un an et demie, et, malgré les mesures prises par les autorités, le fléau a sévit sévèrement. Pourtant, l’épidémie fut le commencement de l’organisation d’un système sanitaire moderne dans notre pays. L’arme la plus efficace fut la quarantaine, que les autorités ont appliquée pour limiter l’épidémie. Un rôle important revenait, aussi, au docteur de l’«ocrug», c'est-à-dire au docteur qui suivait l’état de santé des habitants sur un territoire qui comprenait deux départements. L’auteur présent, aussi, les causes qu’une médecine rudimentaire a données à cette maladie.


166

Câteva considerente privind revolu�ia pa�optist� din �ara Româneasc�

Valentin H�nulescu

[email protected]

Mult timp revolu�ia pa�optist� a fost prezentat� ca un eveniment cu o participare masiv� din partea popula�iei. Era oare atunci poporul român preg�tit pentru un astfel de eveniment? Se putea trece de la pozi�ia resemnat� pe care o aveau mul�i pe uli�ele Bucure�tiului dup� trecerea doroban�ilor când „r�mâneau copii c�lca�i, obrazuri t�iate de bice, urechi cr�pate, spete învine�ite”1, de la groaza pe care o r�spândea vestitul c�pitan Costache care în timpul revolu�iei str�b�tea ora�ul strigând: „Îmi voi împleti biciul cu piele de român, îmi voi zugr�vi �aua cu sânge de român, ca s� poat� �ine mai bine minte românul ce poate libertatea când se încearc� s� fiu pe aici”2, se putea trece la „egalitatea drepturilor politice”, „contribu�ie general�”, „emancipa�ia cl�ca�ilor ce se fac proprietari prin desp�gubire”?

Au existat factori ce au ajutat la izbucnirea acestei revolu�ii, precum valul revolu�iilor ce au cuprins întreaga Europ�, întoarcerea tinerilor pleca�i la studii în marile capitale unii participând la aceste revolu�ii, nemul�umiri privind lipsa drepturilor, libert��ilor �i a felului în care era condus� �ara: „cuvântul nu era liber, presa cenzurat�, opozi�ia suprimat� prin m�suri violente, veniturile ��rii nu erau cheltuite pentru interesul general, ci pentru plocoane pentru mini�tri �i pa�ale, g�zduiri ale consulilor �i diferi�ilor comisari de peste Prut �i Dun�re, restul era cheltuit de slujba�i <<pentru cari func�iile publice nu erau decât un mijloc de chiverniseal� �i de îmbog��ire>>”3. Erau vremuri în care chiar „pletele lungi, cravatele ro�ii de exemplu, se considerau ca semne revolu�ionare �i deveneau, pentru �eful statului �i pentru consulul rus, motivuri de serioase preocup�ri”4.

Din p�cate nu exista o unitate în gândire privind organizarea acestei revolu�ii, fiecare categorie social� urm�rind propriile interese. Boierii „în agita�iunea ce sim�eau nu vedeau alta decât r�sturnarea lui Bibescu din domnie �i putin�a fiec�ruia din ei de a-l înlocui”5. Tinerii, ce se întâlneau la libr�ria lui C. A. Rosetti �i Winterhalder pentru a se informa despre cele petrecute în Europa �i „a-�i comunica unii altora vederile lor asupra ce erau datori s� fac�”6 încep s� se organizeze în societ��i secrete, al c�rui scop era, în principal, lupta pentru drepturi libert��i. Îns� nu to�i tinerii gândeau astfel sau participau la aceste activit��i: „pe urm�, nu trebuie s� ne facem o idee prea mare de tinerimea �i popolul nostru, înmole�it de atâ�ia ani de gubernul fanariot, pe urm� demoralizat de ru�i, e departe de a-l crede ca pe popolul francez. Cu intreprinderi a�a mari nu sunt obicinui�i”7. Starea în care se afla poporul este zugr�vit� cel mai bine de dialogul dintre Nicolae Ple�oianu �i Nicolae B�lcescu, ultimul abea sosit în �ar�, cuprins de un entuziaszm exacerbat dup� victoria revolu�iei la Paris �i Viena, credea

1George Potra, C�pitan Costache, spaima bucure�tenilor de alt� dat�, în „Magazin Istoric” nr. 6/1970, p. 52. 2Ibidem, p. 56. 3 Anul 1848 în Principatele Române în Acte �i documente. Tomul VI, Bucure�ti, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, 1910 p XXXVII 4Cornelia Bodea, 1848 la români, vol III, Ed. Enciclopedic�, Bucure�ti, 1998, nota p 15. 5Ion Ghica, Scrisori c�tre Vasile Alecsandri, Editura pentru Literatur�, Bucure�ti, 1967, p. 359. 61848 în România, Bucure�ti, 1898, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, p. 59. 7Cornelia Bodea, op. cit, nota p. 215.


167

c� poporul este preg�tit de lupt�, el bazându-se mai ales pe ��rani �i pe armat�: „<<Cu ce?>><<Cu compania ta �i dup� noi se ia popolul care e gata dup� cum îl cunoa�tem>>.<<Dar cum îl cunoa�te�i, c� voi veni�i de la Paris �i a�i trecut prin �ar� cu po�ta>><<O, ne-au spus unii, al�ii, �tim noi>><<Se poate, dar eu tot cu popolul tr�iesc de câ�iva ani, (...).Nu c� sunt mul�umi�i de starea lor, nu c� sunt mul�umi�i de guvern, ci c�, ca oameni de atâ�ia secoli tot asupri�i �i în�ela�i (...) au spaima necredin�ei ciocoilor �i necuno�tiin�a puterii lor>>”8. Nicolae B�lcescu se baza mai ales pe societatea Fr��ia din care f�ceau parte mul�i reprezentan�i ai armatei îns�, pe ofi�erii supriori �coli�i de �ari�ti nu se putea pune baz�, iar pe tinerii ofi�erii, de�i erau cam nemul�umi�i, „aveam oarecare speran�� d-ai vedea dup� izbucnire d-a se uni cu noi, sau d-a nu fi în contra noastr�, dar nu contam pe ei”9.

Gre�eli s-au f�cut �i la nivelul conduc�torilor unde existau 3 curente printre revolu�ionari: „unul reprezentat de Nicolae B�lcescu, cel mai înaintat, dar cu pu�ini sus�in�tori (Cezar Bolliac, A G Golescu); „curentul Eliade” cu aderen�i din lumea burgheziei înaintate �i a boierimii liberale.(revolu�ie pa�nic� �i se opun împropriet�ririi ��ranilor), liberalii-radicali ai lui C. A. Rosetti, ce militau pentru interesele burgheziei mici �i mijlocii, sprijineau reformele democratice.

În ciuda faptului c� aceast� societate era secret�, iar coresponden�a dintre revolu�ionari era cifrat�, Ple�oianu primind la 7 iunie urm�torul mesaj pentru a participa la o adunare secret� al�turi de Tell �i Radu �apc�: „vino cu crucea �i cu Evanghelia spre a cununa mireasa”10, existau spioni peste tot, „…c�ci atunci �i zidurile [erau] cu urechi”11, o parte din revolu�ionari au fost aresta�i, lucru ce a pus în pericol izbucnirea revolu�iei. Este drept c� o mân� de ajutor le-a fost dat� revolu�ionarilor tocmai din partea lui vod� care, fiind informat de preg�tirea unei mi�c�ri, nu a luat m�suri drastice, ci a invitat la mas� câ�iva din frunta�i revolu�ionari mai modera�i, dându-le sfaturi de potolire. Nici subalternii domnului nu au luat m�suri la timp, omul de încredere a lui Bibescu, Vilara spunea c� „nici o sut�, nici o mie de arest�ri de s-ar face nu va opri buba d-a sparge”12 pentru c� toat� lumea era amestecat�.

Problemele au început s� apar� dup� izbucnirea revolu�iei la Izlaz. Visteria era goal�, comer�ul era în criz� datorit� revolu�iilor din Europa, în �ar� era epidemie de holer�. Revolu�ionarilor le lipseau mijloacele materiale, - banii �i armele - dar �i oamenii preg�ti�i �i capabili pentru o asemenea misiune. Este drept c� dup� 11 iunie, bucure�tenii se întâlneau aproape zilnic fie la Filaret „de la trei dup� amiaz� pân� seara la opt, fie sus, la Mitropolie între nou� seara �i unu din noapte”13, îns� aceast� sus�inere nu exista în toate localit��ile, existând multe cazuri în care slujbele mai mici erau ocupate tot de vechii slujba�i care „încuragia pe reac�ionari...”14. La aceasta se adaug� atitudinea oscilant� a unor membrii ai guvernului. Ion Heliade R�dulescu a jurat „înaintea cerului �i a oamenilor” s� moar� „pentru cea mai sacr� cauz�”15, pentru liberatatea românilor, iar dup� trei luni acela�i revolu�ionar, în tab�ra turcilor s-a aruncat la picioarele pa�ei cerând îndurare: „Pa�o, nu m� t�ia!”16. C.A. Rosetti �i 8Ibidem, p. 211-212. 9Ibidem, nota p. 212. 10C Corbu, Izlaz 1848, adunarea de pe câmpul regener�rii în „Magazin Istoric”, nr. 5 / 1968, p 22. 11Cornelia Bodea, op.cit., nota p. 225. 12Ion Ghica, op. cit., p. 364. 13Dumitru Hâncu, Via�a cotidian�, în „Magazin Istoric”, nr 7/1978, p. 38. 14Cornelia Bodea,op.cit, nota p. 273. 15George Potra, Ion Heliade R�dulescu. Scrisori inedite în „Magazin Istoric”, nr. 7-8/1968, p.114 . 16Nicolae B�lcescu, Opere IV Coresponden��, p.112.


168

I. Br�tianu, la 17 iunie, �i-au dat demisia din guvern �i apoi „ei singuri, dup� c�derea reac�iei de la 19 se a�ezar� la posturile lor”17. Nici membrii Locotenen�ei domne�ti, fo�tii membrii ai guvernului nu �i-au schimbat atitudinea, Ncolae B�lcescu scrind lui Ghica în 21 ianuarie 1849: „Golescu poate este cel mai bun tocmai fiindc� este mai nul. Tell e o a doua edi�ie a lui Eliad �i acesta un blestemat”18.

Oscilant� era �i pozi�ia popula�iei: „N. Russeti - care mai înainte cu 3 zile arunca piatra în capul revolu�ionarilor �i care ar fi fost depus s� fac� toate mijloacele (...) spre a se opune trecerii noastre - era în capul celor mai c�lduro�i constitu�ionali �i cel dintâi care venea înaintea membrilor guvernului ca s�-i feliciteze”19. Pe 29 iunie guvernul va pleca din Bucure�ti îns� nu i s-a permis s� opreasc� în Târgovi�te. Mai mult, membrii guvernului au putut trece spre Ruc�r numai dup� ce au pl�tit 300 de galbeni. N-au fost luate m�suri împotriva reac�ionarilor din Bucure�ti, ceea ce-l va face pe A. C. Golescu s� scrie: „...s� apuc�m o politic� mai energic�, de�i aspr� în contra inamicilor libert��ii publice. Pune�i fra�ilor, mâna pe acei cucona�i care deloc nu se împac� cu ideile celor nou�, �i care de atâtea ori au complotat în contra fericirii patriei (...) Revolu�ie f�r� teroare nu se poate face în ��rile noastre, destul dar cu anacronismele romantice, destul dar cu politica sentimental�!”20

Armata era slab dotat� �i, cu pu�ime excep�ii, era comandat� de vechi ofi�eri, mul�i rusofili pronun�a�i, iar restul în cel mai bun caz indiferen�i pentru cauza revolu�iei. Totu�i, armata dup� 9 iunie �i-a specificat foarte clar punctul de vedere în fa�a lui Gheorghe Bibescu în ceea ce prive�te o interven�ie în for�� împotriva revolu�ionarilor: „<<În caz când str�inii, inamicii M�riei voastre �i patriei noastre, vor veni din afar�, atunci jur�m pe credin�a noastr�, d-a face datoria pân la o pic�tur� de sânge, iar altfel în contra românilor, în contra fra�ilor no�tri, vie ei cum vor veni, mai ales cerând ei îmbun�t��iri patriei, noi nu le putem a le fi ostili>>”21. Lipseau banii necesari înarm�rii. Înc� înainte de izbucnirea revolu�iei au fost strânse fonduri din diverse dona�ii: 1000 de galbeni de C. A. Rosetti, 1000 de galbeni de Ion Ghica, 480 de galbeni (15.000 lei vechi sau 5.600 de franci) adu�i pe nea�teptate de Niculae Alexandru Nicolescu, care a venit într-o zi la Ion Ghica zicând: „<<Nu �tiu nimica �i nici nu am venit s� aflu, dar am convingerea c� se preg�te�te o mi�care în �ar� �i c� trebuie s� fii în curent de cele ce se petrec, �i am venit s�-�i aduc 15.000 de lei (aproape 5.600 franci) de cari dispui cum crezi. S� �tii îns� c� voi fi cel dintâi la lupt�>>”22. Al�ii au donat diverse bijuterii: „Costache Caragiale va dona un inel cu diamant �i <<o podoab� de granate a so�iei>>”23, Cezar Bolliac va vinde argint�ria „de zestre”. Au fost cump�rate arme totul desf��urându-se bineîn�eles în secret: „<<Da�i aduc�torului un ghiuden �i doi cârna�i>>, ceea ce înseamn� << Da�i aduc�torului banii trebuincio�i pentru cump�rarea unei pu�ti �i a unei perechi de pistoale>>”24

Din p�cate o atitudine oscilant� s-a observat si la cei din armat�. De�i pe 15 iunie la Filaret armata va depune un jur�mânt fa�� de revolu�ie -„Jur c� voi fi credincios voin�ei na�iei române, ap�rând-o din toate puterile împotriva orc�rui atac �i asuprire; jur c� nu voi lucra niciodat� în contra intereselor na�iei �i c� voi �ine �i ap�ra

17Cornelia Bodea, op.cit, nota p. 264. 18Ibidem, p 102; 19Ibidem, nota p. 267. 20Dumitru Alma�, Neamul Gole�tilor, în „Magazin Istoric”, nr. 6/ 1971, p 53 21Istoria militar� a poporului român, vol IV, Ed. Militar�, Bucure�ti, 1987, p. 279 22Ion Ghica, op.cit, p. 359. 23Tudor �oimaru, Cezar Bolliac, Ed. Tineretului, 1962, p. 269. 24Ion Ghica, op.cit., p. 359.


169

cele 21 de puncturi decretate de popor...”25-, la scurt timp, pe 29 iunie când guvernul se îndrepta spre Târgovi�te înso�it de dou� companii de osta�i, ace�tia vor refuza s� continuie drumul �i se vor întoarce la Bucure�ti, ceea ce l-a f�cut pe Nicolae B�lcescu s�-i scrie lui Ion Ghica: „…to�i ofi�erii o b�gaser� pe mânec� �i ca ni�te la�i merser� s�-�i dea demisia �i începur� a striga în contra-ne declarându-se mai în insurec�ie.(...) Armata s-a demoralizat �i a pierdut de tot disciplina. Nu ne este de folos nici în�untru nici afar�, c�ci ar�t c� nu voi a se bate”26.

Cu toate acestea entuziasmul revolu�ionarilor nu a disp�rut, Barbu B�lcescu îi scria fratelui s�u Nicolae din tab�ra de la Râureni: „De ai vedea pe bravii s�i panduri �i doroban�i. Nu ai voi mai mult �i nu ai visa m�car c�, cauza noastr� poate s� caz� vreodat�”27. Chiar dac� rolul ei era s� apere aceast� revolu�ie pân� la urm� tab�ra va fi dizolvat� de�i Gh. Magheru afirma cu pu�in timp înainte c� „depunând armele nu vom câ�tiga decât <<dispre�ul lumii întregi>>, pe când împotrivindu-se du�manilor revolu�iei <<vom ie�i înving�tori �i dac� nu noi, dar urma�ii no�tri inspira�i de luptele noastre ne vor r�zbuna, f�când s� reînvie în Patrie libertatea pentru care am pierit>>”28.

O alt� gre�eal� a revulu�ionarilor a fost politica fa�� împropriet�rirea ��ranilor. Dup� ce la Islaz, se recuno�tea dreptul ��ranilor de a fi împropriet�ri�i deoarece „…prin munca lor de atâtea veacuri au lucrat mo�iile �i le-au îmbun�t��it, au hr�nit pe str�mo�ii proprietarilor, pe mo�ii lor, pe p�rin�ii lor, pe ace�ti proprietari în�i�i (…) î�i cer o p�rticic� de p�mânt (…) p�rticic� r�scump�rat� de atâtea veacuri cu sudorile lor. Ei o cer �i patria le-o d�…”29, lucru consfin�it la punctul 13 din Proclama�ie în care se cerea, „emancipa�ia cl�ca�ilor ce se fac proprietari prin desp�gubire”30. La numai câteva zile îns�, ��ranii erau sf�tui�i pentru a nu face pagub� proprietarilor �i arenda�ilor s� mai fac� un efort trei luni de zile �i s� ias� pe câmp pentru a strânge recolta, promi�ându-le c� vor fi p�ti�i 2 lei pe zi31. Ori dac� ne gândim ce însemna orizontul unui ��ran la mijlocul secolului al XIX lea când ��ranii chiar dac� nu erau mul�umi�i de via�a pe care o duceau sau de politica guvernului, nu f�ceau nimic pentru a-�i îmbun�t��i soarta tocmai pentru c� nu mai aveau încredere în promisiuni, atunci nu e de mirare c� ei nu sus�ineau aceast� revolu�ie stârnind nemul�umirea lui Nicolae B�lcescu: „…starea lucrurilor prin sate merge cam moale. M�surile noastre pentru proprietate l�sând lucrurile în starea veche sunt cam v�t�m�toare c�ci ��ranii nu cred f�g�duielile �i zic c� de ce nu li se d� acum”32. �i nu aveau cum s� fie împropriet�ri�i deoarece lentoarea cu care lucra guvernul s-a transmis �i Comisiei propriet��ii care „lucreaz� foarte încet �i r�u.(…) S-au amestecat pasiunile proprietarilor care nici nu vor s� aud� de expropriere, de�i li s-a demonstrat c� statul îi va desp�gubi.(…) La rândul lor ��ranii nu vor s� aud� vorbindu-se de libertate f�r� împropriet�rire”33. Aceast� comisie va fi dizolvat� dup� doar 10 zile deoarece, „când venir� la aplicare -

25Ion Bulei, Acte programatice ale revolu�iei de la 1848 (Jur�mânt depus pe Constitu�ie la 15 iunie pe Câmpia Filaretului) în „Magazin Istoric, Nr 3 / 1978, p. 12. 26Nicolae B�lcescu, op. cit., p.78. 27Drago� Sterian, Tab�ra de la Râureni, în „Studia et Acta Musei Nicolae B�lcescu”, 1969, p. 206. 28Ibidem, p 207 29Cornelia Bodea, op.cit, vol I, Ed.�tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1982, p. 353. 30Proclama�ia de la Izlaz, colec�ia Memorialul Nicolae B�lcescu, nr. inv. 18. 31vezi Cornelia Bodea, op.cit., vol I, Ed.�tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1982, p. 558 32Nicolae B�lcescu, op.cit., p. 73 33Anastasie Iordache, Gole�tii.Locul �i rolul lor în istoria României, p.122.


170

spune Ubicini - �i când fu vorba de a hot�râ num�rul de pogoane trebuitor fiec�rei familii, reaua voin�� a boierilor începu s� se dea pe fa��”34.

Revolu�ionarii vor apela �i la ajutorul bisericii, �tiind c� popula�ia este foarte credincioas�. La Islaz, înainte de a se citi Proclama�ia a fost �inut un serviciu religios, pentru a atrage cât mai mul�i ��rani, pe mas� fiind o cruce �i o evenghelie. Tot aici, în cadrul cuvânt�rii se eviden�iaz� rolul preo�ilor: „Este sarcina voastr�, datoria voastr� de a ie�i cu crucea în mân� �i de a pecetlui cu dânsa tunurile �i �evile purt�toare de moarte”35. La fel se întâmpl� �i la Filaret pe 15 iunie unde are loc un serviciu religios împlinit chiar de mitropolit, urmat de citirea celor 22 de puncte ale Constitu�iei �i depunerea jur�mântului.

Din p�cate s-a exagerat cu acest ajutor „în loc s� se ridice to�i, cu armele-n mâini �i s� vin� în fa�a ru�ilor �i turcilor ei au ie�it <<cu crucea �i evanghelia, parc� p�gânii �i tâlharii s�`nchin� la cruce �i la evanghelie>>”36. �i atitudinea mitropolitului Neofit a fost de condamnat, acesta, de�i fusese pus în fruntea guvernului în trei luni cât a durat revolu�ia din �ara Româneasc�, a depus nu mai pu�in de 5 jur�ninte în favoarea sau impotriva revolu�iei, iar la 6 septembrie a rostit o afurisenie la adresa Regulamentului Organic, pe care o va retrage dup� o s�pt�mân�. Ori, se întrebau chiar �i revolu�ionarii, „<<dac� pravilele biserice�ti pe un c�lc�tor de jur�mânt mirean, �i care a fost acea c�lcare pentru lucruri particulare, s�-l osânde�te la t�ierea mâinii drepte sau a limbii, apoi oare la ce va osândi pe un mitropolit care a c�lcat cinci jur�minte deodat� �i nu pentru lucruri particulare, ci ca s� vânz� o na�ie întreag�?>>”37.

Putem spune c� revolu�ia pa�optist� din �ara Româneasc� n-a fost o mi�care de mari fapte eroice, de izbânzi pe câmpul de lupt�, n-a avut nici m�car succese imediate, care s� fi schimbat soarta ��rii �i a poporului. Dimpotriv�, efectele ei au fost dezastruoase: o grea ocupa�ie str�in� �i o în�sprire a regimului creat prin Regulamentul Organic. Au existat �i efecte benefice. A r�spândit în rândul popula�iei ideile cu ajutorul c�rora se putea realiza emanciparea poporului român - ideea de unire, independen��, libertate. Pentru ��rani mai ales a fost o peroad� de speran�� pentru ob�inerea acestor drepturi �i libert��i: „...�i ce e drept în vr`o trei luni cât domnir� ei (revolu�ionarii de la 1848 n.n.) ni se stinseser� vân�t�ile de pe spinare”38 schimbându-se pozi�ia boierilor fa�� de ��rani: „ce blând mai era ciocoiul atunci. Te uitai la dânsul �i nu-l cuno�teai!”39 A fost preg�tit terenul.

Referitor la aceast� revolu�ie, cel mai bine a concluzionat C.A. Rosetti într-o scrisoare c�tre Ion Ghica scris� la 2 ani dup� revolu�ie: „Stam to�i cu mâinile-n sân mul�umindu-ne a ne calomnia unii pe al�ii (...) Puteam s� c�dem precum au c�zut Polonii în 1831, precum au c�zut Maghiarii la 1848, dar rumânismului îi r�mâneau drepturi �i titluri la recuno�tin�a popoarelor, precum au câ�tigat Polonii �i Maghiarii care o s� fie organiza�i �i restabili�i înaintea noastr�. �-apoi cine poate zice desigur, c� n-am fi izbutit (...) Tot ce pot zice cu certitudine este c� nu am fi c�zut mai jos decât ast�zi”40. 341848 în România, p 118 35Cornelia Bodea, op. cit., vol. I, Ed. �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1982, p. 359. 36C. A. Rosetti �i I Br�tianu, Catehismul s�tenilor sau sfaturi la vatra focului între un revolu�ionar �i un satean, Bruksel, Tipografia lui J.H. Depou, colec�ia Memorialului Nicolae B�lcescu, nr. inv. 1610, p. 28. 37Anul 1848 în Principatele Române. Acte �i documente. Tomul VI, p 175. 38C. A. Rosetti �i I Br�tianu, op.cit., p. 11. 39Ibidem, p.12. 40CA Rosetti- Ion Ghica. Un singur subiect: patria noastr� (Antologie de texte �i rezumate introductive de Cornelia Bodea) în „Manuscriptum” Nr. 2/ 1973, p. 27- 28.


171

Summary The revolutionary wave that swept across Europe in 1848 was the time for the

young people in the Romanian Country - many of them returned from studies abroad, those who studied in Paris and even participated in the French Revolution - to organize a revolution. The enthusiasm of many of them was facing with the real situation in the country. It was hard to have a cohesion of ideas for those who were part of different political class. The difficulties were increased by the lack of the material resources and of the people capable for such a mission. They also had no support from the major powers.

In addition to all these, there were made many mistakes, too. The biggest mistake was that peasants were not given land, which would have made them support this revolution.Even if the revolution was not a success on the battlefield with immediate effects, on the contrary, it was followed by the Russo-Turkish occupation and the tightening of the regime created by the Organic Regulations, we can say that this revolution also had beneficial effects because it spread among people ideas useful in the process of the emancipation of the Romanian people - the idea of unity, independence and freedom.


172

Independen�a de stat a României oglindit� în colec�ia de medalii a Muzeului Jude�ean

Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea

Tiberiu Anini� [email protected]

O scurt� privire asupra originii �i importan�ei medaliei ne relev� faptul c� la

început aceasta s-a confundat cu moneda. În toate timpurile monedele au avut �i rolul de a comemora faptele �i evenimentele mai însemnate. În antichitate, când înc� nu ap�ruse deprinderea de a se bate medalii, monedele erau folosite îm acest scop pe o scar� mai larg� decât în timpurile moderne.

Prima moned� cu caracter comemorativ este considerat� a fi piesa de 10 drahme (decadrahm�) b�tut� de atenieni în urma victoriei de la Maraton (490 î. H.).

Romanii, spre deosebire de greci, care comemorau succesele militare prin emisiuni monetare speciale folosind numai piesele mari cu putere circulatorie, celebrau numai evenimentele importante (în special cele militare) prin emisiuni de monede de toate tipurile (aur, argint �i bronz), toate cu valori specifice de circula�ie, precum �i prin alte piese deosebite care au luat mai târziu numele de medalioane. Nefiind menite s� circule ca monede, acestea se acordau ca recompense sau cadouri personalit��ilor marcante ale vremii. Îns� toate aceste monede �i medalioane nu erau altceva decât medaliile comemorative de mai târziu. Deoarece pe suprafa�a redus� a monedei nu se puteau ilustra pe larg opere de art� sau evenimente istorice mai importante, s-a trecut mai târziu la emiterea de medalii.

Faptul c� medalia deriv� din moned� ne-o dovede�te îns��i forma ei, inscrip�ia prin care se dau explica�ii asupra reprezent�rilor de pe ea �i, în plus, materialul folosit: aur, argint, bronz �i altele. Numele de medalie deriv� din cuvântul latinesc metallum, trecut dup� aceea la italieni sub denumirea de medaglia, la francezi în medaille, termen preluat apoi �i în limba român�.

Ca o concluzie, reiese c� medalia este o pies� de metal în forma monedelor, cu reprezent�ri pe una sau ambele fe�e, turnat� sau b�tut�, dup� un model realizat de un artist plastic (sculptor), care nu are îns� putere circulatorie.

Medaliile sub form� de dreptunghi sau poligon, cu reprezent�ri pe una sau ambele fe�e, poart� numele de plachete.

Cu timpul pe aversul medaliilor încep s� fie redate chipuri reale sau orice altceva, iar pe revers sunt indicate evenimentele cu ale c�ror ocazii s-au emis medaliile respective.

Turnarea medaliilor s-a practicat pân� în secolul XVI, dup� care s-a trecut la baterea lor dup� acelea�i procedee întrebuin�ate la baterea monedelor.

La noi în �ar� primele monede cu atribut de medalie, care comemorau eve-nimente desf��urate pe teritoriile locuite de popoarele antice, sunt medalioanele romane b�tute în timpul r�zboaielor daco-romane �i apoi în perioada st�pânirii romane.

Prima medalie b�tut� în �ara Româneasc� este considerat� a fi medalia de aur a lui Mihai Viteazul, pies� comemorativ� de 5 �i 10 duca�i, emis� probabil în urma victoriilor repurtate asupra lui Eremia Movil�, când a fost împuternicit de c�tre împ�ratul Rudolf al II-lea ca „loc�iitor al Transilvaniei1”. 1George Buzdugan, Gheorghe Niculi��, Medalii �i plachete române�ti. Memoria metalului, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti, 1971, p.23


173

În cadrul colec�iilor Muzeului Jude�ean Vâlcea un loc însemnat îl ocup� – datorit� num�rului mare de piese, originalit��ii, variet��ii �i rarit��ii unora dintre ele – colec�ia de medalii, plachete �i decora�ii.

Constituit� prin achizi�ii �i dona�ii, colec�ia de medalii române�ti însumeaz� 846 de piese. Înc� nestudiat� pân� în prezent, ea ofer� cercet�torului un bogat material de investiga�ie, prilej de formulare a unor interesante concluzii, istoricul descoperind în aceste documente de metal noi dovezi privind ecoul unor anumite evenimente petrecute în epoc�.

În cele ce urmeaz�, ne propunem a consemna câteva din constat�rile unei prime cercet�ri a medaliilor române�ti având ca subiect independen�a de stat a României. Prezentarea pieselor o vom face în func�ie de anul emiterii.

Dobândirea independen�ei ��rii noastre fa�� de Poarta Otoman�, proclamat� la 9 mai 1877 �i consfin�it� prin victoriile armatei române pe câmpurile de b�t�lie din Bulgaria, s-a dovedit a fi un eveniment istoric cu urm�ri deosebit de importante în evolu�ia statului �i a societ��ii române�ti în perioada urm�toare. Independen�a a fost cântat� de poe�i �i de compozitori, a fost imortalizat� în opere de art� de arti�tii plastici ai vremii.

Sacrificiile eroice ale solda�ilor în luptele de la Grivi�a �i Plevna, de la Smârdan �i Rahova, ale tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la realizarea dezideratului de secole al poporului român au fost înscrise �i în memoria etern� a metalului. Cu toate c� au fost imortalizate pe numeroase medalii �i plachete b�tute mai târziu, totu�i ele se constituie în adev�rate documente care p�streaz� vie memoria acelor zile de m�re�ie na�ional�.

Acest eveniment se reg�se�te în colec�ia de medalii a muzeului cu o serie de piese importante, cea dintâi fiind emis� chiar în anul 1878. Pentru a omagia �i cinsti eforturile f�cute de persoanele civile care au îndeplinit servicii însemnate pe lâng� armat� în timpul r�zboiului de independen��, la 5 iunie 1878 s-a instituit medalia cu toart� „Ap�r�torilor Independen�ei”. Mai târziu aceasta a fost atribuit� atât unor militari de carier�, cât �i ofi�erilor �i gradelor inferioare din g�rzile or��ene�ti care au înlocuit, pe o perioad� mai îndelungat�, armata la paza ora�elor ��rii în timpul r�zboiului. Aceast� medalie are pe avers un tablou alegoric: o femeie c�lcând pe trofee (steaguri �i arme), �inând în mâna dreapt� întins� o coroan� de lauri, iar în stânga o spad� cu vârful în jos; în spatele personajului feminin, victoria înaripat� �ine un drapel încununat cu lauri; în stânga femeii, o acvil�2 (fig. 1a).

Aceste elemente semnificau faptul c� România (�ara ce conserva în semn de continuitate simbolul roman – acvila), c�lcând peste trofee de r�zboi, r�spl�te�te cu lauri pe eroii neamului, în timp ce victoria încununeaz� steagurile tricolore care s-au acoperit de glorie pe câmpurile de lupt�.

Reversul medaliei are gravat� ini�iala încoronat� a principelui Carol �i denu-mirea acesteia: AP�R�TORILOR INDEPENDIN�EI ÎN RESBELUL 1877 – 1878. Totul este înconjurat de o ghirland� din frunze de laur �i stejar. Medalia, b�tut� în bronz dup� macheta gravorului Falot, are diametrul de 30 mm, iar panglica este de culoare albastr�, cu câte trei dungi (ro�u-galben-ro�u) la margini (fig. 1b).

În 1881, dup� proclamarea regatului României (14/26 martie), pentru cinstirea victoriilor armatei române în r�zboiul pentru dobândirea independen�ei a fost emis� o medalie comemorativ�. Modelat� dup� macheta gravorului W.Kullrich, medalia b�tut� din bronz, cu un diametru de 85 mm, reprezint� �i o deosebit� lucrare artistic�.

2 P. V. N�sturel, Medaliile �i decora�iunile române, Bucure�ti, 1901, apud Maria Dogaru, Aspira�ia poporului român spre unitate �i independen�� oglindit� în simbol. Album heraldic, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1981, p. 130


174

Aversul medaliei are imprimat� efigia regelui Carol I �i legenda circular� CAROL I REGE AL ROMÂNIEI (fig. 2a). Pe revers, într-un cerc central, este o alegorie reprezentând România victorioas� �inând în mâna dreapt� ridicat� o cunun� de lauri, iar cu stânga sprijinind scutul cu stema României; în planul doi, la dreapta, un piedestal pe care se afl� coroana de o�el a României �i datele reprezentative: 1877 – 1878, 1881. În spa�iul dintre cerc �i marginea medaliei, marcat printr-o bordur�, sunt înf��i�ate episoade din r�zboiul neatîrn�rii: podul peste Dun�re de la Turnu M�gurele, pe care a trecut armata român�, vederea unor ora�e de pe malul drept al Dun�rii, primirea cu flori a armatei victorioase, arcuri de triumf �i cl�direa mitropoliei în fa�a c�reia mitropolitul binecuvinteaz� pe osta�ii biruitori3 (fig. 2b).

Toate realiz�rile de dup� 1877 au la baz� victoriile din timpul r�zboiului de independen��. Dând un nou imbold dezvolt�rii economice �i sociale, r�zboiul de independen�� a exercitat o profund� înrâurire asupra întregii evolu�ii istorice a României.

La dou� decenii de la proclamarea independen�ei, prin contribu�ia locuitorilor ora�ului Ploie�ti, s-a ridicat un monument în amintirea particip�rii Batalionului 2 Vân�tori la luptele din Bulgaria. Cu aceast� ocazie a fost b�tut� o medalie din bronz, cu diametrul de 65 mm, dup� macheta gravorului Carniol fiul. Pe avers este imprimat� efigia regelui Carol I �i legenda circular�: DOMNUL ROMÂNIEI �I MARELE C�PITAN. CAROL I. REGELE ROMÂNIEI INDEPENDENTE. 1877-1878. 1881-1897(fig. 3a).

Reversul medaliei are reprezentat în câmpul central monumentul eroilor inau-gurat în 1897, iar pe margine o legend� circular� pe 5 rânduri: ÎNTRU GLORIA ARMATEI ROMÂNE DIN 1877-1878 SPRE AMINTIREA BATAL. 2 VÎN�TORI DIN 1877-1878. PLOE�TENI �I �ARA RECUNOSC�TORE. COMITETUL DE AC�IUNE (fig.3b).

Cu ocazia s�rb�toririi unui sfert de veac de la dobândirea independen�ei �i cucerirea ei pe câmpul de lupt� (1902) s-au desf��urat o serie de manifest�ri animate de înalte sim��minte patriotice. La aceast� aniversare s-a hot�rât ca drapelele, stropite odinioar� cu sângele eroilor �i încununate cu laurii victoriei în 1877-1878, s� fie depuse la Arsenalul Armatei din Bucure�ti, în semn de adânc� pre�uire, spre a fi p�strate pentru genera�iile viitoare4.

Tot cu acest prilej s-au b�tut mai multe medalii �i plachete. În colec�ia noastr� se afl� o medalie din aluminiu (40 mm), b�tut� de libr�ria Petroff din Bârlad. Pe avers sunt imprimate efigiile acolate ale familiei regale cu legenda circular� REGELE CAROL I SI REGINA ELISAVETA (fig. 4 a). Pe revers este reprezentat� stema ��rii pe o panoplie de arme �i drapele, cu o legend� circular� pe dou� rânduri: GLORIOSEI ARMATE ROMÂNE. JUBILEUL DE 25 DE ANI A RESBOIULUI JNEPENDEN�EI ROMÂNIEI. 1877 – 1902 (fig. 4 b).

În anul 1907 s-a ridicat, la Turnu M�gurele, un monument închinat eroilor c�zu�i pe câmpiile Bulgariei. Monumentul a fost cl�dit cu fondurile strânse de la cet��enii teleorm�neni, de c�tre Comitetul Militar, prezidat de colonelul Solacolu, comandantul Regimentului 20 Teleorman. Cu ocazia inaugur�rii acestuia s-a b�tut o medalie având pe avers macheta monumentului, reprezentând un doroban� care �ine în mâna stâng� pu�ca rezemat� de picior, iar cu mâna dreapt� ar�tând spre locurile unde s-au dus luptele; pe soclul monumentului este redat un vultur cu aripile desf�cute, iar pe lateral dou� tunuri din timpul r�zboiului. Deasupra, în legend� circular�, este inscrip�ionat textul: ÎN AMINTIREA EROILOR C�ZU�I PE CÂMPIILE

3George Buzdugan, Gheorghe Niculi��, op. cit, p. 69-70 4M. Dogaru, op. cit., p.150


175

BULGARIEI, iar în exerg�, o stea cu cinci col�uri (fig. 5a). Pe revers, între dou� ramuri de laur este încadrat� placa aplicat� pe soclul monumentului, pe care figureaz� o legend� cu 11 rânduri (fig. 5b). Medalia este b�tut� în bronz, cu diametrul de 56 mm, dup� macheta gravorului Carniol fiul.

Aceea�i medalie s-a b�tut �i în varianta popular� cu toart�, din bronz, cu diametrul de 29 mm (fig. 6 a �i b).

Un alt monument, ridicat în cinstea eroilor doljeni, este cel de la Craiova. Construit prin subscrip�ie public� în anul 1912, acesta este gravat �i pe unele medalii �i plachete emise cu prilejul inaugur�rii. Pe aversul medaliei din colec�ie sunt redate în cerc efigiile acolate ale familiei regale �i legenda circular�: CAROL I. DOMN �I PRIMUL REGE AL ROMÂNIEI. ELISAVETA REGINA �I MAMA R�NI�ILOR (fig. 7 a). SCHIMB� LOCUL - Medalia cu toart�, modelat� în bronz, are diametrul de 33 mm �i este realizat� dup� macheta gravorului Carniol.

Medalia are pe revers macheta monumentului, cu legenda circular� ÎN AMINTIREA R�ZBOIULUI DIN 1877-1878, iar în exerg�, pe dou� rânduri, sunt men�ionate anul �i localitatea (fig. 7 b).

În 1928, s�rb�torindu-se 50 de ani de la reintegrarea Dobrogei, ca urmare a aplic�rii tratatului de la Berlin, se emit mai multe medalii. Una dintre ele are pe avers, în prim plan, efigia cu regelui Mihai, iar în planul doi cinci scuturi cu stema ��rii �i stemele jude�elor din Dobrogea. Pe margine este o legend� circular� pe dou� rânduri: ANIVERSAREA REALIPIREI DOBROGEI. 1878-1928. LIBERTATE. DREPTATE. CULTUR� ROMÂNEASC� (fig. 8 a). Pe reversul medaliei se afl� legenda circular� REGII ROMÂNIEI LIBERATORI AP�R�TORI �I OCROTITORI AI DOBROGEI �i efigiile afrontate ale lui Carol I �i Ferdinand, sub care sunt înscri�i anii 1878, 1913, respectiv 1916, 1918 (fig. 8b). Medalia, b�tut� în bronz dup� macheta lui Huguenin, are diametrul de 50 mm.

Scurta prezentare a celor opt medalii române�ti din colec�ia Muzeului Jude�ean Vâlcea având ca tematic� r�zboiul de independen��, eviden�iaz� în primul rând, bog��ia �i diversitatea pieselor. Medaliile sunt remarcabile �i ca realizare artistic�, gravorii reu�ind s� prezinte cât mai expresiv, într-un spa�iu restrîns, aspectele cele mai importante. Cercetarea sub raport artistic a medaliilor poate s� constituie, atât pentru medalist cât �i pentru istoricul de art�, o interesant� tem� de studiu.

Având în vedere cele ar�tate mai sus, credem c� este necesar� întocmirea �i publicarea unui catalog al colec�iei de medalii a muzeului, care s� se constituie într-un instrument de lucru pentru speciali�ti �i într-un mijloc de informare pentru publicul larg, cât �i valorificarea expozi�ional� a pieselor din colec�ie.

Summary

I presented a number of eight commemorative medals from the collection of the Vâlcea County Museum dealing with the war for Independence of Romania (1877 - 1878).


176

Fig. 1.a Fig. 1.b

Fig. 2.a Fig. 2.b

Fig. 3.a Fig. 3.b

Fig. 4.a Fig. 4.b


177

Fig. 5.a Fig. 5.b

Fig. 6.a Fig. 6.b

Fig. 7.a Fig. 7.b

Fig. 8.a Fig. 8.b


178

Condi�ia material� a clerului din Episcopia Râmnicului, în perioada 1859-1918

Pr. dr. Ciprian Sîrbu

[email protected]

Institu�ie fundamental� a societ��ii române�ti, singura care pe parcursul veacurilor �i-a p�strat caracterul tradi�ional, dar s-a �i integrat în structura �i func�ionalitatea statal�, Biserica Ortodox� �i slujitorii ei au experimentat, în deceniile definitorii ale moderniz�rii României, o rea�ezare pe noile condi�ii administrative, economice �i sociale pe care le-a presupus modernitatea.

Dincolo de rolul lor în societate, de preg�tirea intelectual� �i profilul moral, situa�ia material� a preo�imii române a reprezentat subiectul c�ruia i s-au alocat spa�ii largi în dezbaterile vremii. Prin urmare, în cercurile politice, ori de câte ori s-a început o analiz� a st�rii clerului, s-a ajuns întotdeauna �i la condi�ia material�, deloc de invidiat, a clericilor români.

Pân� la 1864, starea material� a clerului s-a subordonat celor câteva preve-deri ale Regulamentului Organic, care acordau preo�ilor drept de folosin�� asupra p�mântului, numit „al bisericii”, �i pe care proprietarul de drept era obligat s�-l lase în folosin�a acestora. În afar� de aceasta, tot în folosul preo�ilor venea �i faptul c� ace�tia erau scuti�i de dijm� �i clac�, c� beneficiau de unele contribu�iile benevole ale enoria�ilor, c� p�mântul aferent bisericii era lucrat în mod gratuit de c�tre s�teni.

La ora�e, acolo unde p�mântul lipsea, preo�ilor li se mai acorda, pentru fiecare locuitor, un venit de doi lei pe an, în afar� de diverse contribu�iile benevole �i, în acela�i timp, beneficiau de „imunit��i la d�ri1”.

În mare, cam a�a se prezenta situa�ia în ceea ce prive�te modul de sub-ven�ionare a clerului pân� la 1864: proprietarii între�ineau bisericile, personalului clerical i se d�dea p�mântul în folosin�� i Guvernul îl scutea de d�ri.

În schimb, odat� cu Legea rural� din 1864 care a împropriet�rit pe s�teni �i a scos între�inerea bisericilor din sarcina ctitorilor-proprietari, l�sând-o în obliga�ia comunelor, situa�ia s-a schimbat din mai multe puncte de vedere. În articolul 11 al legii, se preciza c�: „fiecare comun� este datoare a îngriji cultul, biserica sau bisericile de care apar�ine �i a pl�ti pe preo�ii bisericilor sale”, iar în articolul 119 se prevedea c� cheltuielile comunale includeau „leafa preo�ilor �i a altor servitori ai bisericilor, acolo unde bisericile nu au venituri proprii îndestul�toare”. Excep�ie f�ceau bisericile care �ineau de mân�stiri sau parohii mari, ale c�ror averi se secularizaser�. Pentru acestea, numite „biserici ale Statului”, plata preo�ilor era substan�ial�, salariile fiind duble decât ale celor comunale.

Cu toate acestea, în ciuda reglement�rilor statuate, comunele nu s-au îngrijit de salarizarea clericilor. Între�inerea lor a r�mas tot în voia sus�inerii benevole a enoria�ilor, singurul venit constant fiind cel rezultat din exploatarea celor 17 pogoane de p�mânt care, prin aceast� lege, trebuia acordat preo�ilor. Spunem „trebuia” pentru c�, dac� satul era de mo�neni �i nu fusese al vreunui mare proprietar, acest p�mânt nu avea de unde s� fie repartizat, caz în care condi�ia material� a preo�ilor era cu adev�rat critic�.

Astfel, neglija�i de autorit��ile comunale �i de multe ori lipsi�i de pogoanele legiuite, r�mânea ca preo�ii s� se între�in� numai din în�elegerile pe care le aveau cu

1Nicolae Dobrescu, Istoria Bisericii din România (1850-1895), Bucure�ti, 1905, Tip. Bukarester Tagblatt, p. 45.


179

credincio�ii s�teni, în�elegeri încheiate la hirotonie sau la transferul în parohie. Îns� �i aceste contracte se respectau cu greutate, întrucât aveau clauze pe care s�tenii, de�i �tiau c� nu le puteau respecta, �i le asumau pentru a primi asisten�� religioas�. De aceea, în multe comune se ajungea la constrângerea pentru achitarea învoielilor, fie prin exercitarea abuziv� a pozi�iei sacerdotale, fie prin procese civile.

Abia în 1893, prin Legea clerului mirean �i a seminarilor, salarizarea preo-�ilor intr� în grija Statului. Veniturile b�ne�ti alocate prin aceast� lege variau între 40 �i 200 �i de lei, în func�ie de studii, gradul parohiei �i pozi�ia legal� a preotului: paroh sau supranumerar. În schimb, legea restrângea num�rul de parohii, dar lua în calcul pe to�i clericii f�r� a îndep�rta pe vreunul! Cei din parohiile de la centrul comunei erau parohi, cu salarii sporite, iar ceilal�i, supranumerari, cu salarii la jum�tate. În ora�e, lefurile erau pl�tite tot de administra�ia comunal�, dar erau garantate de minister. În ceea ce privea p�mânturile parohiilor, acolo unde acestea existau, erau l�sate în folosul slujitorilor, un sfert cânt�re�ilor �i trei sferturi preo�ilor. Dac� parohia nu avea p�mânt, prin articolul 28 din Legea clerului mirean se acorda respectivilor preo�i un spor salarial de 25%, prevedere de care au ajuns s� se bucure îns� prea pu�ini clerici2.

Timp de aproape un deceniu, din 1893 �i pân� în 1904, salariile au r�mas neschimbate, abia la sfâr�itul acestui interval bugetul de stat a luat în calcul o majorare a salariilor cu 20 de procente �i doar pentru acei preo�i care aveau cel pu�in zece ani de vechime.

Aceast� trecere în revist� a surselor de venit ale clerului în perioada de care ne ocup�m reliefeaz� faptul c� p�mântul era principala component� economic� a între�inerii preo�ilor, a�a cum era de altfel pentru întreaga societate româneasc� în drum spre modernizare. De aceea existen�a, suprafa�a �i calitatea p�mântului aflat în exploatarea unei biserici erau componente care determinau, în mare m�sur�, bunul al mers parohiei.

Am ar�tat c� Legea rural� din 1864 acorda preo�ilor drept de uzufruct asupra p�mânturilor parohiale, ca surs� de între�inere. Regulamentul pentru între�inerea clerului aducea câteva detalii de aplicare a legii, dar prevederile sale au fost de multe ori liter� moart�, neputându-se aplica acolo unde autoritatea comunal� sau enoria�ii refuzau împropriet�rirea bisericii. Multe plângeri ale preo�ilor, înc� înainte de 1870, amintesc de acest lucru. Unii dintre ei întrerupeau s�vâr�irea slujbelor dac� nu li se d�deau pogoanele promise pentru biseric�, iar episcopul Calinic, în solu�ionarea plângerilor înaintate, era nevoit s� le dea dreptate, anun�ând pe s�tenii reclaman�i c�: „preo�ii nu pot fi executa�i s� mearg� în serviciu (…), decât atunci când suplican�ii vor elibera p�mântul prev�zut de lege3”.

Pentru satele de mo�neni, acolo unde Legea nu se aplicase, demersurile preo�ilor la episcop �i ale episcopului la minister vor r�mâne f�r� rezultat4. Doar comunele în care s�tenii au fost împropriet�ri�i erau obligate s� acorde cele 17 pogoane bisericii, prevedere care nu se aplica satelor de mo�neni. În atare condi�ii, cei care slujeau în aceste sate erau mereu tenta�i s�–�i p�r�seasc� postul �i s�-�i caute o alt� parohie. 2Arhiva Episcopiei Râmnicului Noului Severin (în cont. A.E.R.N.S), d. 96 / 1895, f. 41. În martie 1895, En�ceanu cerea un tabel cu suprafe�ele de p�mânt ale fiec�rei parohii, iar la Vâlcea, doar 9 parohii aveau între 2 �i 4 pogoane. Pentru preo�ii acestora, protopopul propunea acordarea celor 25%. 3Idem, d.5 / 1867, f. 3, 17, 18, 36. Preo�ii se plângeau c� „n-am primit nici o para de la prim�rie, �i suntem într-o inim� trist� de nu mai suntem vrednici a mai servi cele sfinte!” R�spunsul episcopului va deveni model pentru aproape orice situa�ie similar�. 4Idem, d.14 / 1880, f. 4, 21. Aici, pr. C-tin P�tra�cu din Ro�iile Vâlcea, cere episcopului aprobare pentru încetarea activit��ii.


180

Aplicat� de la început dup� bunul plac al prim�riilor, c�tre care, în urma reclama�iilor, se vor îndrepta doar soma�ii formale ale Prefecturii �i Ministerului, Legea rural� nu împropriet�rea în fapt bisericile, ci doar obliga autoritatea local� la l�sarea în folosin�� a suprafe�ei de teren pentru între�inerea preo�ilor. Dac� existau cumva �i tensiuni de natur� personal� între preot �i epitropie, se putea ajunge chiar la arendarea pogoanelor „bisericii” c�tre ter�e persoane, iar veniturile rezultate s� fie folosite pentru între�inerea l�ca�ului de cult5.

Cu pu�in înaintea aplic�rii Legii clerului din 1893, se ajunsese chiar la scoaterea la licita�ie a arend�rii p�mântului bisericii de c�tre prim�rii, f�r� explica�ii6. În aceast� situa�ie erau cu prec�dere terenurile biserice�ti ale fostelor mici parohii, intrate prin lege în componen�a parohiilor mari, centrale. Primarii în cauz� nu în�elegeau s� lase aceste suprafe�e în folosin�a personalului bisericesc, fie preo�i, fie cânt�re�i, de�i l�ca�urile respective erau în continuare active7.

O alt� surs� de venit pentru preo�ii olteni o constituia „învoiala” cu s�tenii, despre care am amintit c� se f�cea de obicei înaintea instal�rii unui preot la o biseric�. Învoielile nu aveau o form� standardizat�, ci �ineau mai degrab� de bun�voin�a s�tenilor, de darea lor de mân� �i de urgen�a prezen�ei unui preot în comunitatea lor. Adeseori, la afi�ierul seminarului erau postate „ofertele” unor sate privind condi�iile materiale oferite unui absolvent, viitor preot.

Învoielile puteau avea clauze foarte atractive, dar aceasta nu presupunea totdeauna �i respectarea lor. Una dintre ele prevedea chiar existen�a p�mântului bisericii, pentru care se ajunsese, �i în perioada în care înc� mai erau biserici libere, s� nu se fac� hirotonia pân� nu se dovedea c� cele 17 pogoane cerute de Legea rural� puteau fi alocate. Pe lâng� aceasta, s�tenii mai ofereau bani, produse, �i zile de munc�. În unele cazuri, suma ajungea la 5 lei pe an pentru o familie, iar în altele, la doar 28, la care se ad�ugau o bani�� de porumb de familie �i o zi de lucru pe an. Pe lâng� aceasta, învoiala mai putea cuprinde, de la caz la caz, �i oferirea unui loc de cas� ori acoperirea cheltuielilor „de hirotonie”.

Cu toate acestea, oricât de perfect� legal p�rea, conven�ia cu s�tenii se respecta cu greutate de c�tre ace�tia imediat ce preotul se stabilea în parohie �i î�i începea activitatea. În situa�ia în care enoria�ii nu-�i respectau angajamentele, preo�ii respectivi treceau de cele mai multe ori la suspendarea activit��ii sacerdotale, iar dac� nici „greva” nu avea rezultate, solicitau episcopului medierea �i acceptul p�r�sirii 5Direc�ia Jude�ean� Vâlcea a Arhivelor Istorice Centrale (în continuare D.J.V.A.N.I.C.), Fond Prefectura, d. 34 /1890, f.29, 31, 32, 54. Episcopii ar�tau c� înl�turarea preo�ilor de la folosirea pogoanelor este „ilegal� �i inuman�, ast�zi când se �tie cât de pu�in este recompensat preotul rural”. Prefectura r�spundea c� epitropia a hot�rât arendarea, contra cost, �i deci vina nu este a prim�riilor ! 6A.E.R.N.S., d. 12./1893, f. 12, 42, 34, 45. Episcopii îi încurajau pe preo�i prin rezolu�ii ca: „Se va a�tepta punerea în aplicare a legii asupra clerului”. 7Biserica Ortodox� Român�, (în cont. B.O.R.), anul 1892, nr .1, pag.25. La �edin�a de Sinod din 7 mai 1891, era prezent �i ministrul cultelor Ghenadie En�ceanu, luând în discu�ie multele sesiz�ri de acest gen ale preo�ilor, argumenteaz� c�, din moment ce parohul respectiv munce�te la dou� biserici, este firesc s� aib� beneficiu din ambele p�r�i, sau cel pu�in cânt�re�ii �i paracliserii s� aib� drept de uzufruct asupra suprafe�elor în cauz�. Tot el face apel la ministru pentru a se da o dispozi�ie în acest sens, tuturor primarilor. 8A.E.R.N.S., d.10 / 1869, f. 1,6. În ambele cazuri se va ajunge la denun�area contractelor. În primul, s�tenii se vor pronun�a, la 20 ianuarie 1868 împotriva Pr. Ioan St�nescu din C�line�ti – Cozia - Vâlcea c� „preten�iile preotului au fost exagerate de la început (…) �i a cerut un pre� atât de ridicat, încât nici un alt preot nu a fost învoit cu un asemenea pre� împov�r�tor”. În cel de-al doilea, preotul este cel care cere o alt� învoire, „de patru lei �i dou�zeci de parale de familie”, cea veche fiind de doar doi lei.


181

parohiei pentru mutarea într-alta. În prim� faz�, episcopul îns�rcina pe protopop cu cercetarea cauzei, pe baza copiei contractului care ajungea la Episcopie. Dar, cum în toate cazurile învoielile scrise corespundeau cu cele reclamate de preot, ierarhul punea în vedere s�tenilor respectarea în�elegerii, ca singur mod de a-l p�stra pe preot în parohie. În caz contrar, episcopul avertiza c� îi va permite acestuia s� se mute într-un alt sat9. Dac� îns� s�tenii se achitau de datoriile avute, episcopul chema înapoi pe preot chiar dac� îi d�duse voie s�-�i g�seasc� alt� parohie dar nu-�i începuse înc� activitatea acolo. În caz de neascultare, i se ridica dreptul de slujire, ceea ce înseamn� c� migra�ia preo�ilor dintr-un post într-altul, chiar �i sub motive serioase, nu era de dorit �i se încerca evitarea ei10 .

Înc� �i mai nedorit� era situa�ia în care preotul cerea nu episcopului, ci justi�iei laice, pronun�area asupra unui litigiu de acest fel. Unii dintre episcopi aprobau demersul, care îi scutea de investiga�ii, chiar dac� d�una serios imaginii Bisericii. La 22 februarie 1861, însu�i episcopul Calinic sf�tuie�te pe protopopul de Gorj s� conving� pe mo�nenii din Pere�ti s� se achite „de datoria legiuitului porumb, (…) c�ci liberarea la hirotonie s-a f�cut dup� conven�iile cu s�tenii, (…)pentru care au net�g�duita datorie, iar în caz de neîn�elegere, s�-i supui dreg�toriilor administrative respective11”. „Dreg�toriile” puteau fi cele comunale, dar adesea erau implica�i �i jandarmii12. De cele mai multe ori îns�, neîn�elegerile ajungeau în instan��, n�scând animozit��i greu de aplanat între preot �i enoria�ii s�i13, indiferent care din p�r�i era reclamantul. Instan�a d�dea de cele mai multe ori dreptate preotului �i emitea hot�râri în baza c�rora acesta îi putea urm�ri pe enoria�i14. Nu este greu de imaginat cât de dificil� era situa�ia creat� în urma acestor procese.

Practica învoielilor coroda leg�tura ce se presupunea de suflet dintre preot �i enoria�i. Împotriva ei s-au pronun�at în mai multe rânduri episcopii de la Râmnic, dar a r�mas în uzul bisericesc pân� la Legea clerului mirean din 1893. Cu câ�iva ani înaintea ei, se ajunsese ca în învoielile recent alc�tuite �i inspirate din contractele civile moderne, s�tenii s� includ� o clauz� care interzicea preotului s� deschid� ac�iune judec�toreasc� în cazul nepl��ii unor restan�e din cele contractate în

9Idem, d.58./ 1883, f. 39.Pr. Gr. �tef�nescu din Prejoiu-Vâlcea nu prime�te loc de cas� în comun�. Episcopul Iosif Bobulescu avertizeaz� c� îi va da voie s� se mute, dar situa�ia se remediaz�, la 12 iulie 1883. La Oboga, episcopul En�ceanu las� preotul s� plece, la 4 martie 1887, �i anexeaz� c�tunul la parohia vecin�. (d.41./ 1887, f.4.). Situa�ii similare sunt mai ales între anii 1880-1887 (d.4 / 1882, integral). Mul�i preo�i sunt „înjura�i” sau reclam� ei în�i�i c� au fost în�ela�i la semnarea învoielii, când li s-a ar�tat un alt p�mânt decât cel al bisericii. 10Idem, d.84./ 1884, f. 7. Preotului Rebegescu Marin din Rudari-Dolj, i se cere la 17 iunie 1884 s� revin� în parohie. La 22 mai i se acordase dreptul de mutare, dar între timp datoriile se pl�tiser�. În general, transferuri se f�ceau cu greutate. Episcopul prefera s� „amenin�e”, dar rareori muta preo�ii. În cazul în care o f�cea, se c�uta „consensul”: dorin�a preotului de a pleca, �i a enoria�ilor de a avea pe altcineva, (conf. d.8./ 1887, f. 7-30). 11Idem., d.136 / 1861, f. 3. Fiind sat de mo�neni, nu se d�duse p�mânt bisericii. Locuitorii ofe-reau în schimbul datoriei de o bani�� de porumb de familie, o zi de munc�, dar preotul a refuzat. 12Idem, d.8 / 1875. 13Idem, d.83 / 1884, f. 2.Locuitorii din Valea –Boiereasc�-Mehedin�i, reclam� pe Pr.Ion Arm��escu c� a devenit „ambi�ios” �i c� merge deseori în satul vecin, Cerne�i, cu toate c� a fost hirotonit „cu cheltuiala locuitorilor”. Raportul protopopului arat� c� enoria�ii nu-�i pl�tesc datoriile �i au ajuns cu preotul în instan��, unde amân� termenele „voind s�-l �icaneze, ca �i pân� acum”. Episcopul d� termen de dou� luni, dup� care avertizeaz� c� aprob� mutarea preotului. 14Nicolae Dobrescu, op.cit., p.179.


182

învoial�15. În alte cazuri, reclama�iile nesfâr�ite ale enoria�ilor, sub motive minore, dar care �ineau tot de între�inerea preotului, urm�reau anularea învoielilor, prin implicarea autorit��ii episcopului16.

O alt� posibilitate de câ�tiguri materiale erau recompensele primite în urma serviciilor religioase. Greu de evaluat de c�tre autorit��i, ca existen�� i cuantum, aceste recompense existau cu certitudine �i, de multe ori, erau invocate ca justificare a nepl��ii salariilor de la comun�. Nu pu�ini vor fi primarii care, avertiza�i de prefec�i s� asigure salarizarea slujitorilor biserice�ti din comunele lor, vor r�spunde c� bugetele comunale s-au prev�zut astfel de cheltuieli, dar trebuie re�inut �i c�: „pentru serviciile ce face locutorilor în parte, preotului i se pl�te�te separat17”.

În mod oficial, aceste venituri sunt recunoscute abia în Regulamentul de conduit� al preo�ilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 55 din 1884. Acesta va deveni singurul articol de lege invocat în rezolvarea reclama�iilor s�tenilor din diferite parohii, nemul�umi�i de preten�iile preo�ilor privitoare la plata serviciilor religioase. În orice caz de acest fel, se ar�ta c�: „Regulamentul Sf. Sinod popre�te categoric preo�ilor tocmeli pentru serviciile religioase, l�sând aceasta la bun�voin�a �i pozi�iunea enoria�ilor18”. Cutuma îns� a r�mas, indiferent de litera regulamentelor, mai ales c� „oprirea de la a percepe” era interpretat� ca neobligativitate, nu ca interdic�ie strict�. Ceea ce se reclama nu era „primirea” pl��ii, ci solicitarea ei peste plafonul practicat19.

Legea clerului din 1893 a asigurat preo�ilor un salariu pl�tit nu de la comune, ci de la bugetul Statului. Efortul financiar nu a fost deloc mic �i, de aceea, discu�iile în Legislativ au eviden�iat atât de plata acestor taxe neoficiale ale serviciilor religioase care contribuiau �i ele la bugetul personal al preotului, cât faptul c� perceperea exagerat� a acestora conducea la alterarea rela�iilor cu enoria�ii.

Pe aceast� tem�, la 1885, episcopul Melchisedec al Romanului are urm�-toarea interven�ie în Senat: „To�i recunosc c� pozi�ia preotului de mir trebuie s� fie îmbun�t��it�, (…) dar �ti�i domnilor ce trebuie ca s�-i faci preotului 500 de lei pe an (…)? Trebuie 10.000.000 de lei, �i nu �tiu dac� se vor g�si în grab� ! (…) Pentru aceasta, noi episcopii, totdeauna zicem preo�ilor: ave�i dreptate, soarta voastr� trebuie îmbun�t��it�, dar iat� cum stau lucrurile, nu trebuie s� v� gândi�i numai la voi în�iv�, ci la aceia de la care au s� se ia milioanele. Fi�i oameni de ordine, fi�i exemple de legalitate �i moralitate, face�i-v� prin conduita voastr� preo�easc� tot mai iubi�i �i

15Idem, d.16 / 1884, f. 7. S�tenii din M�dulari-Vâlcea alc�tuiesc la 11 martie 1876 o „în�elegere” cu preotul, luând în calcul, ca la un contract modern, orice posibil diferend. „În�elegerea” nu mai era valabil� dac� preotul primea salariu de la Stat, �i nu avea voie s� slujeasc� la alte biserici decât a lor, nici m�car ocazional ! Se evita tenta�ia p�r�sirii parohiei, pentru alta mai bun�, �i vacant�. 16Idem, d.53 / 1886, f. 6. Protopopul de Dolj cerceteaz� plângerea locuitorilor din Damian-Dolj, care semnalau c� preo�ii „le sparg p�tulele în sil� �i ne dezbrac� sub diverse preten�ii”. Era desigur exagerat. Raportul s�u c�tre Iosif Bobulescu, la 11 martie 1886, arat� c� „motivul ce a împins pe locuitori s� reclame în contra preo�ilor, este scopul ce urm�resc, de a face s� cad� învoielile cu preo�ii, �i acest scop a ajuns aproape general mai în toate comunele rurale ai c�ror locuitori caut� mijloace spre a desfiin�a învoielile”. 17Idem, d.10 / 1869, f. 63. Desigur, indicarea unor surse de venit adiacente ale preo�ilor nu degreva comuna de obliga�ia pl��ii salariilor, dar indic� nemul�umirea locuitorilor. 18Idem, d.112./ 1886, f. 3. Aici, Pr. Andrei Popescu �i Alexie Florescu din Osica-Romana�i, solicit� plat� exagerat�. 19Idem, d.134./ 1884, f.7. Pr. Ion V�d�streanu din V�d�stri�a-Romana�i este reclamat de primar c� cere 4 lei la cununie sau botez, în loc de 1,5 sau 2 lei.


183

r�spl�tirea va veni. Nu face�i fapte care v� degradeaz� �i v� desconsider� înaintea oamenilor cu sentimente cre�tine20”.

Cele ce Melchisedec al Romanului intuia la 1885, vor face obiectul articolului 41 din Legea de la 1893, care prevedea c�: „taxele azi în uz pentru plata personalului se transform� într-o tax� de 4 lei pe an pentru fiecare contribuabil de rit ortodox din comunele rurale, pân� ce se va adopta o lege de impozit care s� înlocuiasc� aceste d�ri printr-un impozit general21”.

Taxa în cauz� a stârnit de la bun început reac�iile violente ale ��ranilor din Oltenia. Referindu-se la acest lucru, P.S. Aurelian interpeleaz� în Senat pe C. Gr. Cantacuzino despre: „agita�ia produs� în �ar� la popula�iunea rural�, prin nedreapta �i vexatoria dispozi�ie a art.41”, �i aminte�te c� în Craiova, Slatina �i alte ora�e, ��ranii au protestat în mas� contra acestei contribu�ii. P�rerea opozantului liberal era c� uzul vechi al societ��ii a stabilit remunerarea preo�ilor prin: „cotiza�iuni benevole date de ��rani, sub form� de bani, produse sau zile de munc�”, iar prin legea clerului „taxa îmbr��i�eaz� o alt� form� decât atunci când este prin bun� în�elegere”. Reac�ia ��ranilor olteni, în viziunea lui P.S. Aurelian, era dat� nu doar de „o pornire împotriva celor 4 lei, ci de ideea unui bir special pentru popi �i c� li se ia biserica din mân�”, punându-se între ei �i preo�i „zelo�ii agen�i fiscali, care nu le las� mângâierea c� prin propriile mijloace sus�in biserica22”. Nu au lipsit nici interpret�ri de pres� ale Tribunei liberale conform c�rora taxa era doar un „�iretlic al guvernului,(…)spre m�rirea veniturilor statului cu câteva milioane pe spinarea ��ranilor, spre a se umple golul ce se m�re�te din zi în zi în tezaurul Statului”.

Imediat dup� aceea, un ordin al ministerului preciza c� „taxa de patru lei” va fi diminuat�, �i c� vor fi excepta�i de la plata ei v�duvele �i s�racii. În schimbul accept�rii taxei de c�tre popula�ie, adresa preciza c�: „orice învoial� material� a preo�ilor cu s�tenii înceteaz�, �i ace�tia nu mai sunt obliga�i a �ine cu preo�ii nici un fel de angajament (…), ci ace�tia s� se mul�umeasc� cu lefile ce le fixeaz� legea23”.

Tulbur�rile nu au încetat nici de aceast� dat�, pentru c� acum erau lezate interesele preo�ilor care nu întâmpinau probleme în colectarea sumelor „învoielilor”, �i care au trecut la instigarea s�tenilor, primarilor �i notarilor. Oricum, adrese privind modalit��ile de colectare a taxei vor continua s� soseasc� la Prefectura Vâlcea pe toat� durata anului 1894, în special în cele ce priveau pe cei scuti�i de plata ei24.

Obiceiul pl�tirii preo�ilor pentru serviciile religioase nu a încetat îns�. Cutuma s-a dovedit prea puternic� pentru a fi înl�turat� printr-un simplu articol de lege. Prin urmare, în toamna anului 1894, Regulamentul dezvolt�tor al Legii clerului preve-dea taxele maximale pentru serviciile religioase, ar�tând c�: „este oprit preo�ilor a cere plat� mai mare decât cea prev�zut� de regulament”. „Taxele epitrahilului”, cum se mai numeau ele, s-au comunicat de la Episcopie, sub forma unei circulare care mai amintea între altele �i c�: „peste aceste taxe, preotul poate s� ia mai mult doar dac� enoria�ul ar c�uta din propria sa voin�� s� dea mai mult, iar pentru cei s�raci, serviciile se fac gratuit25”. 20Dezbaterile Senatului (în cont. D.S.), Monitorul Oficial (în cont. M.O.) / 8 dec. 1885, �edin�a din 3 dec.1885, p.89.21Idem, M.O nr. 32 / 13 febr. 1894, �edin�a din 7 febr,1894, p.435. 22Idem, M.O.nr. 37 / 25 febr. 1894, �edin�a din 14 febr,1894, p.538-539, 542. 23D.J.V.A.N.I C., Fond Prefectura Jude�ului Vâlcea, d.55 / 1894, f. 14, 16, 17. 24Idem, Fond Prefectura, d. 53 / 1895, f. 81. În alte jude�e, se percepuse de dou� ori suma, pentru persoane cu propriet��i în dou� sate, ceea ce era „o interpretare gre�it� a Legii clerului”. Subprefec�ii de Vâlcea r�spund c� nu au f�cut a�a. 25A.E.R.N.S., d.173./ 1894, f.7, �i d.55 / 1894, f.149. Botezul �i înmormântarea erau 1 leu fiecare, cununia 1,5 lei, parastasul 0,5 lei. Gratuitatea pentru s�raci era prev�zut� de art. 37 din


184

Am ar�tat mai sus c� preo�ii au dobândit calitatea oficial� de salariat în urma Legii comunale din 1864, potrivit c�reia bugetele comunale aveau obliga�ia includerii salariilor preo�ilor în cheltuielile lor. Preparativele legii au început îns� din 1860, când Mitropolitul Nifon cerea episcopului Calinic s� dispun� alc�tuirea unei situa�ii cât mai exacte a preo�ilor �i bisericilor cu propriet��ile lor: „fiind trebuin�� a se face o combi-nare cât mai potrivit� în privin�a lefurilor ce au s� se fac� preo�ilor, �i a între�inerii într-o stare cât mai bun� a bisericilor26”.

Sumele la care erau îndrept��i�i clericii din cuprinsul Episcopiei Râmnicului erau în jur de 50 de lei pe lun�, cânt�re�ii aveau 30 sau 35 de lei, în func�ie de gradul lor, iar paracliserii, 20 de lei lunar. Cuantumul salariilor se va p�stra aproape neschimbat pân� la sfâr�itul secolului, fiind total insuficient majorit��ii slujitorilor biseri-ce�ti. Excep�ie f�ceau bisericile „Statului”, de pe fostele posesiuni mân�stire�ti secularizate, care aveau salariile duble fa�� de ceilal�i preo�i.

În vara anului 1891, cu un an �i jum�tate înaintea adopt�rii legii, dintr-un manifest al preo�ilor boto��neni care ajunge �i la Râmnic în form� tip�rit�, afl�m c� bisericile comunale „urbane” acordau 70 de lei salariu primului preot (din care 40 de la stat �i 30 de la comun�), �i 50 de lei celui de-al doilea. În bisericile rurale, preo�ii luau 50, respectiv 35 de lei, dar memoriul cerea sporirea salariilor la nivelul celor de la bisericile Statului27.

Îmbun�t��irea sor�ii clerului presupus� de lege a adus doar certitudinea primirii unor salarii de c�tre membrii corpului preo�esc, nu �i acordarea integral� a sumelor cerute. Pentru parohiile urbane, preo�ii primeau dou� treimi din salariu tot de la comun�, iar o treime din fondurile bisericii28. În func�ie de studii, preo�ii parohi doctori în teologie sau licen�ia�i urbani primeau 200 de lei, cei cu seminarul complet 100 de lei, iar cei cu cel inferior 60 de lei. Supranumerarii de la ora�e aveau 150 de lei ca licen�ia�i, 80 cei cu seminarul superior �i 40 cu cel inferior, iar diaconii, 200 cei licen�ia�i �i 100 de lei seminari�tii. La sate, parohii rurali aveau salariul de 80 sau 50 de lei, dup� gradul seminarului absolvit, �i 25 de lei supranumerarii.

În sarcina comunelor era a�adar, din 1864, asigurarea salariilor preo�ilor. Datoria comunelor a fost de prea multe ori ignorat� pentru a se putea spune c� ace�tia aveau cu adev�rat venituri salariale sigure. Înc� din anii imediat urm�tori, se vor redacta plângeri ale clericilor Episcopiei Râmnicului, care sesizau dezinteresul prim�riilor pentru salarizarea lor. Situa�ia era similar� �i în alte regiuni ale ��rii, bugetele comunale fiind datoare s� acopere mai mult decât puteau în realitate. A�a se ajunge ca în 1874, s� se modifice articolul 119 din Legea comunal�, cel care preciza totalul cheltuielilor unei prim�rii. Noutatea era adus� de precizarea priorit��ilor în cheltuirea banilor publici, care era urm�toarea: localul prim�riei, tip�riturile, cump�-rarea Monitorului Oficial, registrele civile, plata primarului, consilierilor, preceptorilor, secretarului, impiega�ilor, apoi plata gardi�tilor, a poli�istului, comisarilor, cheltuielilor cu chiria judec�toriilor (unde erau), cheltuieli pentru �coal�, leafa preo�ilor �i a Regulament. Abuzuri vor continua îns� s� mai existe, �i destui vor fi preo�ii reclama�i de primari c� percep taxe „ilegale” pentru împ�rt��anie, vizite etc.(cf. d.53 / 1895, f. 34). 26Idem, d.50./ 1860, f.2. Adresa este din 22 aug.1860, �i protopopii r�spund pân� în noiembrie. Situa�ia trebuia terminat� pân� în mai 1861, la deschiderea noii sesiuni a Legislativului. Legea va fi abia în 1864 ! 27Idem, d.68./ 1891, f.2-6. Manifestul ar�ta c� propunerea de salarizare a preo�ilor, a�a cum o f�cuse Sf. Sinod înc� de la 1885, solicita un efort bugetar de 11.544.000 lei, sum� apropiat� de cele 10 milioane estimate de Episcopul Melchisedec în 1885, în Senat. 28***B.O.R. �i cultele str�ine din Regatul Român, Buc. 1904, Tip. Carol Gobl, p.54. Comuna urban� Râmnicu Vâlcea pl�tea la 1904, 11681 de lei pentru salariile preo�ilor. Fondurile bisericilor alocate aceleia�i cheltuieli erau de 5331,48 lei.


185

personalului bisericesc, îmbun�t��iri comunale, pav�ri etc. Din pozi�ia de pe list�, se deduce cât� importan�� se acorda pl�tirii personalului clerical, nu doar la nivel de prim�rie rural�, ci �i în dezbaterile Senatului29.

În Oltenia, fenomenul era similar cu cel din alte regiuni ale ��rii, cei mai mul�i preo�i aflându-se tot în situa�ia de a fi între�inu�i de s�teni. La plângerile lor adresate episcopului, uneori în mod colectiv, li se r�spundea c� m�rirea taxelor benevole pentru serviciile religioase este interzis�, „sub inciden�a canoanelor30”. R�mânea doar ca fiecare preot s� sus�in� cauza personal� în sesizarea situa�iei sale c�tre episcop, care o trimitea mai departe, prefectului sau Sinodului31.

În jurul anului 1880, Episcopia era asaltat� de astfel de plângeri. Într-o circular� adresat� protopopilor s�i, la 19 ianuarie 1881, Iosif Bobulescu îi îndemna s� se implice la rezolvarea situa�iei, dar el nu oferea solu�ii concrete în acest sens. Unii preo�i, conform documentului, aveau salariile nepl�tite de doi sau trei ani, iar al�ii chiar din 1873-1874 ! O adres� oficial� ce fusese trimis� prefecturilor din Oltenia, arata c� în aceast� situa�ie se aflau 43 de preo�i din Vâlcea, 64 din Romana�i �i 142 din Gorj. R�spunsul prefec�ilor vine dup� trei ani, între 1883-1884, �i sublinia c� restan�ele de la plata ale salariilor clericilor: „sunt cazuri izolate, independente de voin�a autorit��ilor comunale”. R�spunsul este dezmin�it un an mai târziu, în februarie 1885, când Iosif Bobulescu scria ministrului c� au r�mas 481 de preo�i �i cânt�re�i cu salarii restante32!

Dincolo de relevan�a cifrelor, cazurile nu erau nicidecum „izolate” a�a cum subliniau prefec�ii. În 11 februarie 1886, mitropolitul primat Calinic Miclescu sesizeaz� Prefectura Vâlcea c�, la alc�tuirea bugetelor comunale, preo�ii �i protopopii nici nu erau consulta�i, de�i art.53 aliniatul 13 din Legea comunal�, �i art. 12 din Regulamentul Sf. Sinod prevedeau aceasta33.

Un an mai târziu, tot la Prefectura Vâlcea (�i desigur �i la celelalte), vin adrese ferme de la Ministrul Cultelor �i ce al Internelor, prin care se cerea imperativ achitarea restan�elor salariilor preo�e�ti. În lipsa acestora, mul�i dintre preo�i reclamaser� îndrept��i�i c� nu-�i pot pl�ti datoriile c�tre Guvern, ceea ce desigur nu convenea autorit��ilor, deoarece situa�ia ar fi putut duce la pierderea unei categorii sociale din sistemul fiscal34.

În preajma adopt�rii Legii clerului din 1893, lucrurile st�teau în mod asem�n�tor. În ciuda implic�rii autorit��ii guvernamentale, salariile de la prim�rii nu existau sau erau derizorii. În multe comune, de�i salariul de la prim�rie ar fi trebuit s� fie de cel pu�in 30 de lei, preo�ii primeau doar 3 sau 5 lei35. Ministrul de Interne, Lasc�r Catargi, scria, la 4 aprilie 1891, prefectului de Vâlcea: „Primim necontenite reclama-�iuni din partea servitorilor de la bisericile din comunele rurale �i urbane, c� autorit��ile comunale, cu aprobarea formal� a Comitetului permanent, prev�d în bugetele lor sume neînsemnate pentru retribuirea acelui serviciu(…), �i chiar mai reduc din sumele

29D.S., 1873-1874, �edin�a din 27 febr.1874. Modificarea articolului 119 se face în aceea�i zi, cu voturi 40 la 11. 30A.E.R.N.S., d.30./ 1874-1876, f. 3, 73. Unei astfel de plângeri colective, Atanasie Stoenescu r�spunde în martie 1874 c� „sesiz�rile se fac individual”. 31B.O.R., anul 1892, nr .1, pag.7-8. În anii 1890-1892, peti�iile preo�ilor privitoare la condi�ia lor material� mizer� invadaser� Senatul, Camera �i Sinodul. În �edin�a de sinod din mai 1892 s-a luat hot�rârea înregistr�rii individuale a memoriilor �i peti�iilor, apoi a trimiterii tuturor c�tre corpurile legiuitoare . 32A.E.R.N.S., d.14./ 1881, f.2, 20, 32, 38-39, 448, 461. 33D.J.V.A.N.I.C., Fond Prefectura, d.23 /1886, f.11. 34Idem, Fond Prefectura, d.3 /1885, f.14. 35B.O.R. anul 1891, pag.79-82. În �edin�a de Sinod din 30 octombrie 1891, episcopul Partenie Clinceni de la Dun�rea de Jos aprecia c� cifra de 30 de lei nu a fost atins� nic�ieri. (p.82 ).


186

ce fuseser� alocate în anul anterior, astfel c� ace�ti func�ionari nu-�i pot sus�ine nici m�car existen�a zilnic�. În fa�a unor asemenea reclama�iuni, �i având în vedere c� dup� alin. 10 de sub art. 104 din Legea comunelor, leafa preo�ilor, acolo unde bisericile nu au mijloace proprii îndestul�toare, constituie o cheltuial� obligatorie pentru comun�, v� invit d-le prefect, (…) s� st�rui�i s� se prevad� prin bugetele comunale adaosuri de salarii, astfel ca suma total� a retribu�iunii preo�ilor s� fie întocmai cea hot�rât� prin regulamentul Sf. Sinod din anul 1873 �i deciziunea complementar� a Sinodului cu data de 8 decembrie 1875 (…), pân� când se va vota de corpurile legiuitoare retribu�iunea întreag� cuvenit� clerulu36”. În proiectul Legii pentru îmbun�t��irea condi�iei clerului, întocmit în mai 1891 de o comisie a Sinodului compus� din episcopii Ghenadie En�ceanu, Silvestru al Hu�ilor �i Partenie Clinceni37, se propunea acordarea de salarii astfel: 200 de lei preotului paroh urban, 166 lei diaconului sau preotului urban ajut�tor, 100 de lei parohului rural �i 83 de lei celui rural ajut�tor. Licen�a sau doctoratul aduceau un spor de 100 de lei titularului, iar seminarul complet, 50 de lei. Cânt�re�ul urban ar fi primit 100 de lei, iar cel rural, 30 de lei. Cuantumurile propuse în proiect s-au reg�sit în Legea din 1893, dar aceea�i lege reorganiza parohiile �i introducea o nou� categorie de preot: supranumerarul, c�ruia i se acorda un salariu de 30 de lei, de c�tre stat .

Legea Cultelor va aduce certitudinea primirii de c�tre clerici a unor salarii, fie ele �i subdimensionate fa�� de cele ale altor categorii de salaria�i. Se luase desigur în considera�ie c� preo�ii aveau posibilitatea unor venituri complementare, despre care am amintit mai sus. Cel mai consistent dintre ele era produc�ia agricol� de pe terenurile biserice�ti. Acolo unde acestea nu existau, salariul preotului rural era sporit cu 25 de procente.

Din 1893, fonduri pentru plata retribu�iilor preo�ilor se vor aloca doar de comunele urbane. Chiar �i pentru acestea, guvernul asigura o sum� de cinci sute de mii de lei lunar, distribui�i pe plan na�ional. De aici înainte, orice reclama�ie privind neplata salariului vreunui preot urban, implica control guvernamental. La 27 aprilie 1904 este consemnat un astfel de caz �i la Episcopia Râmnicului: preo�ii din Ocnele Mari-Vâlcea reclam� neprimirea salariilor din 1903. Trei s�pt�mâni mai târziu, veniturile comunale ale urbei erau puse sub sechestru �i o anchet� de la guvern stabilea c� reclama�ia fusese întemeiat�. În urma anchetei s-a stabilit c� fiec�rui preot urma s� i se pl�teasc� o sum� restant� de 460 de lei !38

Concluzia care se impune, privitoare la salarizarea preo�ilor este c� Statul nu a avut niciodat� inten�ia serioas� a remuner�rii acestei categorii profesionale în acord cu studiile �i importan�a sa social�. F�r� interes a fost �i problema asigur�rii unor pensii pentru clericii ajun�i s� nu mai poat� sluji din cauza b�trâne�ii sau bolii. Prima ini�iativ� de acest fel este luat� în Senat, la 6 aprilie 1867, de mitropolitul primat Nifon39, iar la scurt timp, în statele de plat� ale clericilor, va figura re�inerea de 10

36D.J.V.A.N.I.C., Fond Prefectura d.54 /1891, f.11-12. Comitetul permanent r�spunde c� însu�i ministrul a “contrariat cu atitudinea sa, revocând din bugetul jude�ului pe 1891-1892, salariul unui preot de la spital, de la 60 de lei mensual, la 10 lei”. 37B.O.R., anul 1891, nr .1, pag. 373. 38A.E.R.N.S., d.50./ 1903, f. 804, 817. 39D.S. 1866-1867, �edin�a din 6 aprilie 1867, p.722-723. Mitropolitul ar�ta c� preo�ii infirmi sau familiile celor deceda�i „sunt în situa�ia de a cer�i pâinea lor �i a copiilor lor, întrucât (…) prin legea rural�, preo�ii de la sate se bucur� de pogoanele legiuite numai pe cât timp sunt în via�� sau în stare de a servi”. Mitropolitul nu avea solu�ii, dar f�cea apel la „onor senatori, a mijloci ca prin orice mod just(…), preo�ii de la sate s� se bucure �i ei de la Stat de vreo r�splat� oarecare pentru servicii”.


187

procente pentru pensie40. Beneficiari ei vor fi pu�ini, c�ci cutuma româneasc� era ca preotul s� slujeasc� atâta timp cât este apt fizic, nu pân� la o vârst� anume, ceea ce, în mod evident era �i în avantajul bugetului de stat.

Avându-se în vedere �i media de via�� a epocii este u�or de imaginat c� acordarea pensiilor pentru vârst� era foarte rar�, iar fonduri pentru invalizi vor începe s� fie colectate abia dup� 1893. Anterior acestei date, pentru preo�ii infirmi se vor acorda ajutoare b�ne�ti din „cutia milelor”, f�r� implicarea statului41, clerul fiind l�sat „s� se descurce” în virtutea obiceiului p�mântului, cu cele ce d�ruiau enoria�ii pentru între�inerea sa.

Economii la bugetul de stat se f�ceau �i prin mic�orarea num�rului de salaria�i biserice�ti. Am amintit c� cererile de pensionare ale p�rin�ilor pentru ca fii lor s� devin� preo�i erau respinse sistematic: se evita plata unei pensii, în afar� de salariu. Principiul era valabil �i la vacantarea unei parohii, pân� la 1893: se prefera trimiterea unui suplinitor din satele vecine, care deja avea salariu42, decât numirea unui nou absolvent. În cazul în care nici unul nu accepta suplinirea, din considerente „topografice”, era luat� în calcul chiar �i aducerea unui c�lug�r, salariat deja, de la o m�n�stire din vecin�tate43.

Inten�ia economiilor la buget era cea care dicta �i unirea parohiilor într-una singur�, cu un singur preot, înc� înainte de 1893. În fapt, nu num�rul preo�ilor �i gradele lor, ci problema ridicat� de plata lor, a dus la organizarea bisericeasc� de dup� aceast� dat�. O dovad� o avem din faptul c�, din 1894, hirotonia din diacon în preot (pentru aceea�i categorie urban-rural) nu se mai putea face prin ob�inerea avizului ministerial, ci ea r�mânea la latitudinea episcopului44.

Din prezentarea surselor de venit ale preo�imii române din Episcopia Râmnicului, s-ar putea crede c� ele ar fi putut asigura acestora un trai mai mult decât decent �i c� activit��ile presupuse de preo�ie le ocupau destul de mult timp. Adev�rul este c�, de�i sursele p�reau multiple, câ�tigurile erau mici �i nesigure. Ca atare, mul�i dintre ei luau ini�iativa unor afaceri personale, de cel mai multe ori incompatibile cu misiunea lor.

Unii dintre ei au devenit arenda�i ai unor terenuri private, afectând uneori direct �i grav interesele economice ale enoria�ilor45, iar al�ii luau în arend� venituri 40D.J.V.A.N.I.C, Fond Prim�ria ora�ului Rm. Vâlcea, d.9 / 1900, f.57. La 2 oct. 1900, Ministerul de Finan�e cerea Prim�riei Rm.Vâlcea o situa�ie cu salariile preo�ilor din ora�. Se dorea a �ti dac� s-au f�cu re�inerile pentru pensii, înainte de 1 aprilie 1894, data intr�rii în vigoare a Legii clerului. Este clar c� în colectarea fondului fuseser� întreruperi. 41A.E.R.N.S., d.72./ 1893, f. 2. La 7 aprilie 1893, ministerul anun�a înfiin�area „Fondului preo�ilor invalizi”, �i cerea de la Episcopie o situa�ie complet� cu ace�tia. Se identificau 49 de cazuri (12 din Dolj, 16 din Vâlcea, 11 din Romana�i, 7 din Gorj �i 5 din Mehedin�i. Erau „b�trâni”, „sl�bi�i” sau „nu vedeau”. Dintre ei, doar 7 erau cu adev�rat invalizi, „paraliza�i”sau „infirmi”. Un an mai târziu, pe lâng� situa�ia actualizat�, se cerea �i situa�ia preoteselor v�duve .S-au identificat 80, în toat� Oltenia. Nu sunt �tiri dac� ajutoarele au fost distribuite sau nu. (cf., d.79./1894, f.10-21). 42Idem, d.89./ 1885, f. 6. Suplinirea era dispus� de episcop, care nota: „f�r� a-�i neglija datoriile c�tre enoria�ii bisericii pe seama c�reia este hirotonit”. 43Idem, d.8./ 1885, f. 7-30. 44Idem, d.149./ 1894, f. 51. Biserice�te, actul e foarte important. Statul privea lucrul altfel: atâta vreme cât salariul este acela�i, chestiunile biserice�ti nu sunt relevante! 45Idem, d.28 / 1895, f. 10. Pr.Gh. Popescu din Sise�ti–Mehedin�i, arendeaz� 700 de pogoane de la „d-na Ana Zavaroff”, în detrimentul s�tenilor, „2000 de suflete, pe care voie�te a-i l�sa muritori de foame, proletari nenoroci�i (…), �i care-l blesteam� cu lacrimi în ochi”. Preotul este suspendat trei luni din serviciu la parohie, dar cedeaz� arend��ia cumnatului s�u, �i revine la biseric�, în 4 martie 1895. Pr. Vasile Ciuturoiu fondeaz� asocia�ia „Mântuirea prin noi în�ine”, împreun� cu primarul, înv��torul, notarul, �i liciteaz� personal la Bucure�ti arendarea unei


188

comunale cu acceptul tacit al autorit��ilor locale, con�tiente c� salarizarea de la prim�rii oricum nu se acorda46. Reclamarea acestora la Episcopie declan�a o anchet� în urma c�reia preotul de obicei renun�a la afacere sau o încredin�a altcuiva din familie, dup� care î�i relua activitatea la biseric�.

Alte activit��i erau îns� mult mai incriminatorii, cu atât mai mult cu cât solicitau deplasarea frecvent� din parohie �i lipsirea enoria�ilor de asisten�a religioas�. A�a st�teau lucrurile cu cei care tranzac�ionau cereale, dar la fel de grav� era �i �inerea unei cârciumi, debit de tutun ori m�cel�rii în sat47, sau ocuparea cu c�m�t�ria48. Episcopul evita pedepsirea sever� a celor împricina�i, a�teptând îndreptarea lor, fiind con�tient de dificult��ile materiale ale celor mai mul�i dintre ei. Totu�i, în corespon-den�a cu protopopii, el preciza îns� c� Regulamentul pentru buna conduit� a clerului, votat în Sinod la 11 noiembrie 1883 �i aprobat de Rege prin decretul 1797 din 9 iunie 1884, interzicea astfel de activit��i, iar canonul 9 al Sinodului al VI-lea ecumenic prevedea sanc�iuni radicale pentru astfel de clerici49.

Al�i preo�i, pentru suplimentarea veniturilor, preferau luarea unor slujbe administrative care, de asemenea, predispuneau la tensionarea rela�iilor cu unii s�teni. Aceasta era situa�ia preo�ilor–notari, deoarece, în astfel de cazuri, erau acuza�i c�: „sub masca ipocriziei, profitând de nobila misiune ce au ca p�stor sufletesc, în�eal� opiniunea public�, bag� r�zvr�tire între conlocuitori, în loc s� fie un mijlocitor de pace50”. La fel erau v�zu�i �i preo�ii-perceptori, care „nedrept��esc la taxe pe unii, iar pe cei apropia�i lui îi favorizeaz�, �i scrie dup� voia sa interesant�, sau în conflict cu rivalii51”. Nu lipseau nici preo�ii-secretari la prim�rii, sau chiar cei care deveneau p�durari pe domenii private52.

Multe din reclama�iile de acest gen s-au dovedit nefondate în sens legal53. Am precizat c� „afacerile” puteau fi u�or preluate de un membru al familiei preotului, �i atunci culpa canonic� înceta s� mai existe. La fel se putea întâmpla �i cu celelalte situa�ii �i, de aceea, aproape c� nu au existat preo�i care s� fi fost serios pedepsi�i pentru activit��i incompatibile cu misiunea lor. Atunci când existau, „corec�iile” episcopale erau blânde �i veneau dup� sesiz�ri repetate sau recidive ale clericului.

mo�ii. Este reclamat, dar achitat de Atanasie Mironescu, întrucât era doar asociat al societ��ii. (cf. d.100./ 1881, f. 11.) 46Idem, d.81./ 18854 f. 1-7, �i d.42 / 1891, d.38 /1891. Se arenda „gloaba” �i „acsiz”-ul. 47Idem, d. 21/ 1883, f. 4. Pr Ioan Nicolaescu din U�urei-Vâlcea avea cârcium� în casa lui, �i m�cel�rie în gospod�rie, dar r�spunde c� nu o administra el. Era ajutat de o fat� din cas�, „posatnic�, cu care a f�cut �i copii”. 48Idem, d. 66/ 1875, f. 2, unde prefectul de Dolj reclam� pe Pr. Ion �i Florea Ciocâlteu din Goliciunea, De asemenea, protopopul de Dolj reclama pe Pr. Anghel Predescu din Aduna�i c� împrumuta „cu dobânzi grele, atr�gând ura celor împrumuta�i”. (cf. d. 37 / 1895 f.6) 49Idem, d. 86/ 1884, f.6. 50Idem, d. 90/ 1886, f. 6.Era pr.C-tin Mischie din �oim�ne�ti-Gorj, reclamat c� „s-a insinuat pe lâng� primarul acelei comune, de i-a dat sarcina de notar”. Episcopul îl ceart�, apoi îl suspend�, iar dup� încetarea activit��ii, îl iart�. 51Idem, d. 51/ 1883, f. 4-5. Cercetarea nu dovede�te calitatea oficial� a preotului reclamat, Barbu �erban din Turba�i (Novaci)-Gorj, dar s�tenii spuneau c� „cerem mai bine moarte decât s� fim a�a de jigni�i”. 52Idem, d. 36/ 1887, f. 4. Pr. Ioan Predescu din Baia-Mehedin�i este reclamat ca „p�durar al prin�ului Bibescu” �i neglijent cu slujba preo�easc� . 53A.E.R.N.S., d. 76 / 1911, f. 46.La 31 mai 1912, Consistoriul Na�ional Bisericesc propune ca anchetarea preo�ilor reclama�i s� se fac� de c�tre autorit��ile statale �i biserice�ti la casa parohial� sau în tinda bisericii, nu la prim�rii. Se men�iona c� multe reclama�ii „sunt r�ut�cioase �i neîntemeiate, �i aduc o foarte mare jignire demnit��ii morale a preotului”.


189

A�a stând lucrurile, se explic� de ce unii clerici acumulaser� averi conside-rabile din afaceri, comer� sau slujbe administrative, în total contrast cu marea majo-ritate a preo�ilor olteni. Spre exemplu, în 1896, protopopul Melete R�u� sesizeaz� lui Ghenadie En�ceanu c� supranumerarul Dumitru Simionescu de la Horezu, putea fi v�zut uneori „în cel mai ciob�nesc costum, cu cârduri de berbeci”, în târgurile din jude�. Tot protopopul sesiza c�, astfel, preotul în cauz� reu�ise s�-�i cumpere anual propriet��i de multe zeci de mii de lei54!

La rândul lor, au existat chiar �i protopopi semnala�i de unele publica�ii ca „negustori �i c�m�tari55”, dar f�r� a fi aduse �i dovezi pe aceast� tem�.

Pornind de la aceste considerente, cel mai bun indicator asupra condi�iei materiale precare a unei categorii sociale ar trebui s� fie continuarea sau nu a activit��ii de c�tre membrii ei. Preo�ii îns� au reprezentat o categorie aparte, marcat� de cerin�ele �i preceptele institu�iei pe care o deserveau. Din aceast� cauz�, continuarea activit��ii preo�e�ti de cei ce reclamau ineficien�a ei material�, nu poate fi în�eleas� ca o exagerare, ci mai degrab� ca o datorie de împlinit în condi�ii vitrege. În orice conjunctur�, discu�iile despre clerul român în epoca modern� se opreau la starea material�. Aproape toate discu�iile din Senat �i Camer�, atât înainte cât �i dup� 1893, reliefau necesitatea urgent� a îmbun�t��irii situa�iei clerului.

Cazuri de ie�ire benevol� din cler erau îns� extrem de rare, �i justificate exclusiv de cele enun�ate mai sus. Cei ce renun�au la preo�ie aveau alternativa profesoratului56, a�a cum s-a întâmplat cu Pr. C. Atanasescu, care la 22 octombrie 1884 cerea s� fie exclus din cler: „nemaiputând a suporta profesiunea �i costumul de preot57”. Asem�n�tor era �i cazul lui Pascu Ionescu, diacon �i institutor la Ocnele Mari, care renun�a, la 9 septembrie 1883, la „epitetul de diacon” �i î�i tundea pletele �i barba. În ambele cazuri, va trece îns� destul� vreme de la cererea lor pân� la ridicarea c�r�ii de preo�ie �i episcopul va ordona cercetarea am�nun�it� a împrejur�rilor înaintea aprob�rii. Motivele fiind financiare, ambii vor primi pedeapsa lipsirii de împ�rt��anie pân� la moarte, dovad� c�, dincolo de inconvenientele materiale, preo�ia era v�zut� ca o datorie asumat� prin jur�mânt, la hirotonie. De altfel, lu�ri de pozi�ie colective ale clericilor Episcopiei Râmnicului pentru îmbun�t��irea situa�iei lor materiale au fost rare, iar la singura întrunire na�ional� cu acest scop, Râmnicul a fost slab reprezentat58. Aceast� aparent� lips� de coeziune în 54Idem, d. 150/ 1896, f. 1. Luase proprietate de 50.000 de lei la Genuneni, deci „nu se poate plânge de lipsa mijloacelor materiale, fiind un bog�ta� printre to�i preo�ii din jude�”. Va fi pedepsit de episcop, prin re�inerea unei jum�t��i din salariul lunar (aprox.25 de lei) �i printr-o scurt� suspendare din serviciul preo�esc. 55Trompeta Carpa�ilor, nr. 981 din 2 aprilie 1872. Era vorba de protopopul de la Râmnic, Haralambie Papiu, care la înlocuirea din func�ie de c�tre Melete R�u�, a fost g�sit cu un deficit financiar enorm. I s-a acordat un termen pentru acoperirea sumei �i a sc�pat de urm�rirea penal�. 56D.S., M.O.201 / 11 dec. 1911, �edin�a din 8 dec 1911. Episcopul Nifon Niculescu al Dun�rii de Jos arat� c�, dintre absolven�ii seminarului superior �i ai facult��ii, aproape nici unul nu mai vrea preo�ia, „ci se dedic� bucuro�i altor ocupa�iuni”. Salariul unui profesor de religie era de 180-200 de lei, la gimnazii chiar mai mult. Propunea un spor de 25 % pentru salariile de 45-60 de lei lunar ale preo�ilor. 57A.E.R.N.S., d. 122/ 1884, f. 3-6, �i d. 122 / 1883, f.2-3.Atanasescu plecase la Seminarul superior de la Bucure�ti, �i g�sise o slujb� de profesor acolo sau la Sulina, l�sând parohia în p�r�sire. 58Idem, d. 75 / 1885, f. 27. O mi�care a preo�ilor de mir îndreptat� împotriva dezinteresului puterii pentru starea clerului s-a conturat în cursul anului 1885. Mi�carea organizeaz� un congres la Foc�ani, în zilele de 2,3 �i 4 iulie, în care se critic� Guvernul, Sinodul, Regele �i care a avut un public civil numeros �i de calitate. Congresul a îngrijorat mult autorit��ile, iar


190

abordarea unei probleme care îi privea pe mul�i dintre ei, ceea a asigur�rii traiului, poate fi interpretat� �i din perspectiva amintit� mai sus.

Am surprins în paginile de mai sus, cu realism �i în baza documentelor de arhiv�, o imagine pe care o sper�m relevant� a condi�iei materiale a clerului oltean din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea �i primele dou� ale celui de-al XX-lea. Cele mai multe documente vin în sprijinul ideii c� preo�imea român� a fost, material vorbind, neglijat� de c�tre administra�ia statal�. În acela�i timp, destule informa�ii atest� îns� faptul c�, l�sa�i s� se între�in� cu veniturile din activit��ile sacerdotale sau cu cele din mici afaceri personale, nu pu�ini dintre preo�i s-au ridicat cu mult peste media veniturilor altor func�ionari ai Statului. Inten�ia noastr� nu a fost de a demonstra bun�starea sau s�r�cia clerului ori de a clasifica pozi�ia sa material� în societatea sfâr�itului de veac XIX, ci de a surprinde felul în care, lucrând cu cele spirituale, preo�imea acelei vremi a reu�it s�-�i împlineasc� necesit��ile de ordin material, într-o societate în a c�rei dezvoltare capitalul avea o pondere din ce în ce mai mare.

Summary

I revealed in the pages above, with realism and based on the archival

documents, an image that we hope relevant of the material condition of the clergy of Oltenia from the last decades of the nineteenth century and the first two of the twentieth century. Most documents support the idea that the Romanian clergy was neglected by the state government. At the same time, there is enough information proving that, let to earn their living from the income of the priestly activities or of small personal business, not a few of the priests stood far above the average income of other state officials. Our intention was not to demonstrate the wealth or poverty of the clergy or to classify its material position in the society of the end of the nineteenth century, but to reveal how, working with the spiritual, the priesthood of that time was able to fulfill the material needs, in a society where the capital had an increasingly higher importance for its development.

participan�ii clerici au fost nota�i �i identifica�i de protopopul de Foc�ani. Singurul preot participant din Episcopia Râmnicului a fost Constantin Bu�a, din Gorj, mustrat ulterior de episcop.


191

Proprietatea bisericeasc� �i m�n�stireasc� din Oltenia dup� 1864

Dr. Cauc Dumitru [email protected]

Contestat� în cercurile politice interna�ionale înainte �i dup� promulgare,

legea seculariz�rii averilor m�n�stire�ti va fi apreciat� diferit �i de c�tre segmentele societ��ii române�ti. Dac� unii au v�zut în lege o afirmare puternic� a autorit��ii tân�rului stat român, care a adus în patrimoniul public o însemnat� suprafa�� din teritoriul ��rii, al�ii, îndeosebi mediile ecleziastice au v�zut în lege o lovitur� dat� vie�ii m�n�stire�ti.1

Având un rol determinant în constituirea propriet��ii statului, legea seculariz�rii averilor m�n�stire�ti a fost gândit� diplomatic �i politic ca una din solu�iile cele mai viabile în rezolvarea, în perspectiv�, a problemei propriet��ii rurale. Dorind o lege agrar� care s� satisfac� toate grup�rile politice, dar care s� vin� �i în întâmpinarea dorin�ei arz�toare a ��r�nimii cl�ca�e, Cuza �i guvernul Kog�lniceanu au v�zut în secularizare o imens� posibilitate de constituire a domeniilor statului pe care vor fi împropriet�ri�i zeci de mii de ��rani, care nu au putut primi p�mântul necesar pe propriet��ile ce au f�cut obiectul legii rurale din 1864.

În plan politic Cuza rezolva dou� probleme delicate: da satisfac�ie grup�rilor radicale care sus�ineau realizarea întocmai a programului pa�optist, dar, în acela�i timp, nu irita prea mult grup�rile conservatoare, care vedeau în viitoarea lege rural� o lovitur� dat� bazei lor economice.

Cu ocazia punerii în aplicare a legii rurale din 1864, comisiile îns�rcinate cu delimitarea loturilor ��r�ne�ti vor consemna în procesele verbale dese situa�ii în care, neavând suficient p�mânt pe propriet��ile particulare unde-i g�sise legea, ��ranii primeau p�mânt pe fostele domenii ecleziastice, alc�tuind la promulgarea legii, domeniile statului.

Datele arhivistice arat� un num�r mare de ��rani care-�i g�sesc rezolvat� problema p�mântului pe fostele propriet��i ecleziastice. Ca relevan�� prezent�m num�rul ��ranilor împropriet�ri�i pe câteva mo�ii m�n�stire�ti din jude�ul Gorj2. Pe 8 mo�ii ale m�n�stiri Tismana au fost împropriet�ri�i 1473 de ��rani (Godine�ti - 259, Cîlce�ti - 211, Mogo�ani - 81, Tismana - 272, Pe�ti�ani - 143, Bîlta - 214, Ceauru - 171, Pocruia - 182). Pe 4 propriet��i ale m�n�stirii Motru au fost împropriet�ri�i 867 de ��rani (Ione�ti - 312, Ilie�ti - 115, Br�ne�ti - 302, Murge�ti - 138). Documentele vremii arat� c� împropriet�rirea ��ranilor pe fostele propriet��i m�n�stire�ti s-a desf��urat în condi�ii mult mai bune decât pe propriet��ile particulare.

Foarte rare au fost contesta�iile în cazul acestora �i au �inut mai mult de chestiuni procedurale sau de calitatea p�mântului.

R�mas� ca o problem� nerezolvat� la 1864, împropriet�rirea însur��eilor va capta puternic aten�ia opiniei publice române�ti. Cum o alt� atacare a propriet��ii particulare nu se întrevedea, solu�ia nu putea fi decât împropriet�rirea acestora pe fostele propriet��i ecleziastice, care acum alc�tuiau întinsele domenii ale statului.

1În 1906, Athanasie Mironescu, Episcopul Râmnicului Noului Severin da legea pe seama nes�buin�ei egumenilor greci, socotind c� „secularizarea m�n�stirilor a fost inevitabil�”, în SF. Episc. a Eparhiei Râmnicului Noului Severin, Buc., 1906, p. CIX 2 Arh. St. Tg-Jiu, Prefectura jude�ului Gorj, dos. 2-4 / 1864


192

Referindu-se la aceast� arz�toare dorin�� a unei însemnate p�r�i din ��r�nimea român�, Kog�lniceanu, într-un patetic discurs parlamentar ar�ta c� avântul solda�ilor români pe câmpurile de lupt� din Balcani a fost însufle�it �i de promisiunea împropriet�ririi însur��eilor „…acest magic cuvânt a încurajat pe ace�ti solda�i ca, cu entuziasm, s� mearg� de dou�, de trei ori la asalt”3. La rândul lui C. A. Rosetti spunea c� împropriet�rirea însur��eilor „este pentru dân�ii un drept câ�tigat, iar pentru guvern o datorie de împlinit”.4

Statisticile indic� cifra de 48000 de ��rani împropriet�ri�i la 1878 pe domeniile statului.5 Între jude�ele Olteniei cu cel mai mare num�r de însur��ei împropriet�ri�i la 1878 se afl� Doljul cu 2906, care au primit 15678 ha �i 5384 m2, urmat la mare distan�� de Vâlcea, cu 281 ��rani, care au primit 991 ha �i 3896 m2 �i Gorjul cu 171 ��rani, ce au primit 702 ha �i 1812m2.6 De remarcat este faptul c� cei împropriet�ri�i la 1878 pe fostele propriet��i ecleziastice din jude�ul Dolj reprezentau 9,14% din totalul ��ranilor împropriet�ri�i prin legea rural� de la 1864.7

Secularizând proprietatea ecleziastic� �i constituind pe baza acesteia dome-niile statului, Cuza �i guvernul Kog�liniceanu au contribuit substan�ial la schimbarea structurii propriet��ii rurale. Disp�ruse, ca urmare a seculariz�rii, marele domeniu m�n�stiresc. Îi luase locul marele domeniu al statului. Legea rural� de la 1864, urmat� de cea din 1878 �i de legile de vânzare a p�mânturilor din domeniul statului au contri-buit la stabilirea unor noi raporturi de proprietate �i, implicit, la modific�ri ale structurii sociale.

Analiza propriet��ii ecleziastice din Oltenia de dup� 1864 trebuie s� �in� seama de analiza evolu�iilor constatate în rela�iile de proprietate din România între cele dou� mari reforme agrare.

Este cert� constatarea politicienilor �i economi�tilor vremii c� legea secula-riz�rii averilor m�n�stire�ti �i legile legate de proprietatea rural� n-au reu�it s� dea ��r�nimii statutul social �i economic, care s� le permit� progresul scontat. În urma acestor reforme marea proprietate funciar� particular� r�mânea dominant� �i al�turi de proprietatea de stat �i a bisericii de�inea 85% din suprafa�a arabil�, de fâna� �i p�dure a ��rii, în timp ce totalitatea ��ranilor beneficiau doar de 15% din aceast� suprafa��8.

De�i în mâna ��ranilor intraser� 1765000 ha prin împropriet�rirea din 1864 �i cea din 1878 (împropriet�rirea însur��eilor), la care s-au ad�ugat cele 774600 ha din domeniile statului, vândute ��ranilor în loturi de câte 5 ha �i 30000 ha vândute în loturi de câte 10 ha, marea proprietate funciar�, particular� �i de stat de�ine aproximativ 4,6 milioane ha (din totalul celor 4,5 – 4,6 ha).

Sporul demografic, diviziunea propriet��ii rurale prin mo�tenire, vinderea micilor propriet��i din diverse motive, statutul socioeconomic incert, toate au condus la o deposedare de p�mânt a ��ranilor, spre straturile inferioare. A�a se explic� de ce între 1864 �i 1905 num�rul ��ranilor lipsi�i de p�mânt s-a ridicat la aproximativ 4000009. În jude�ul Gorj la 1864 erau 1176 gospod�rii ��r�ne�ti f�r� p�mânt (3,2 %),

3 XXX Progresul economic în România, Bucure�ti, 1977, p. 122 4Ibidem, p. 123 5Dan Berindei, Istoria românilor, Edit. Enciclopedic�, Bucure�ti, 2003 vol VII, Tom. I, p. 602 6D.C. Sturdza – Secheeanu, Acte �i Legiuiri privitoare la chestia ��r�neasc�, seria 1, vol. II, p. 886-887 7Ibidem, p. 887 8Ibidem, vol. VII, Tom. II, p. 88 9Ibidem, p. 86


193

iar în 1905, 2262 gospod�rii, (4,9%), în Vâlcea, de la 2197 în 1864 (4,9%) s-a ajuns la 2729 în 1905 (6,7%)10.

Dac� asupra marii propriet��i funciare particulare �i de stat �i asupra propriet��ii ��r�ne�ti economi�tii �i politicienii vremii s-au întrecut în analize, dezbateri �i alc�tuirea unor politici structurale, proprietatea ecleziastic� dup� 1864 n-a captat decât tangen�ial �i nesemnificativ aten�ia opiniei publice. Una din cauze ar fi aceea c�, dup� secularizare, cea mai mare parte a propriet��ii ecleziastice alc�tuia domeniul statului; ceea ce a r�mas în posesia a�ez�mintelor religioase era infim de nesem-nificativ� �i nu avea ca atare, un impact major asupra structurii socioeconomice.

De altfel aten�ia opiniei publice a fost mai mult captat� de legile biserice�ti, care trebuiau s� clarifice statutul slujitorilor cultului �i s� imprime vie�ii religioase un curs ascendent, ca o garan�ie a sporirii st�rii de moralitate a poporului. Îns��i domnitorul Cuza a considerat legile din domeniul vie�ii ecleziastice ca o necesitate a moderniz�rii institu�ionale.

Aceste legi au fost: Decretul pentru înfiin�area unei autorit��i sinodale pentru afacerile religiei române (1864), Decretul organic pentru reglementarea schimei monahice�ti (1864), Legea comunal� (1864), Legea pentru numirea de mitropoli�i �i episcopi eparhio�i în România (1865). Ultima dintre legi a provocat mari controverse în societatea româneasc�, acest episod fiind cunoscut în istoria bisericii române ca „lupta pentru canonicitate”.

Ca �i în cazul legii de secularizare, Cuza a avut al�turi cvasitotalitatea factorilor responsabili, mitropolit, episcopi, oameni politici, preo�i �i laici, care considerau c� biserica român� s-a bucurat întotdeauna de independen�� fa�� de Patriarhia de la Constantinopol �i c� legile biserice�ti nu f�ceau decât s� sanc�ioneze o stare deja existent�11. Aceea�i apreciere pozitiv� a primit �i legea comunal� prin care starea civil� era trecut� în seama prim�riilor12.

Legile biserice�ti vor re�ine �i în anii urm�tori aten�ia factorilor politici care se vor concentra asupra problemelor financiare legate de sus�inerea cultului ortodox. Dac� prin adresa nr. 21446/1864 Ministerul Cultelor stabilea num�rul protopopilor �i sumele alocate, prin „Legea organic� pentru alegerea mitropoli�ilor �i episcopilor eparhio�i, cum �i a constituirii Sfântului Sinod al Sfintei Biserici autocefale ortodoxe române” se statuau potrivit canoanelor pozi�ia protopopilor, rela�iile ierarhice, indemniza�iile, competente.

Aceast� lege, precum �i legea agrar� de la 1864, care d�duse bisericilor parohiale câte 8,5 ha de p�mânt, trebuiau s� confere bisericii un statut propriu, asigurându-i atât partea material�, cât �i cea spiritual�. Cum prin Legea comunal� a lui Cuza între�inerea clerului �i a bisericilor trecuse în sarcina comunelor era previzibil� o degradare a vie�ii religioase. Prim�riile, care se confruntau ele îns��i cu mari probleme financiare ori nu d�deau nimic, ori pl�teau sume derizorii, încât preo�ii se între�ineau doar din slujbe �i din p�mânturile bisericilor, acolo unde erau13.

Transferul responsabilit��ilor c�tre comunit��ile rurale �i urbane nu a avut efectul scontat, slujitorii cultului �i consiliile biserice�ti acuzându-se reciproc de proasta gestionare a propriet��ilor biserice�ti. Proprietatea m�n�stireasc� era infim�14.

10I. Adam �i N. Marcu, Studii despre dezvoltarea capitalismului în agricultura României, vol. I, Bucure�ti, 1956, anexa 3. 11C.C. Giurescu, op.cit.,p.339 12Mircea P�curariu, Istoria Bisericii ortodoxe române, Editura Episcopiei Dun�rii de Jos, Gala�i, 1996, ed. a IV-a, p.377 13M. P�curariu, op. cit., p. 386 14Sf. Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noului Severin, op. cit., p. CXX-CXXI


194

Documentele de arhiv�, coroborate cu însemn�rile unor c�l�tori pe urmele a�ez�mintelor de cult de la sfâr�itul secolului al XIX-lea, relev� o degradare continu� a vie�ii materiale a slujitorilor cultului, dar �i o ruinare a multor edificii. Dup� secularizare m�n�stirile din jude�ele Olteniei dispuneau de p�mânt �i bunuri foarte pu�ine, ce rareori mai permiteau între�inerea în bune condi�ii a construc�iilor avute. Propriet��ile ce erau l�sate stabilimentelor m�n�stirilor din Oltenia erau:15 M�n�stirea

(Schitul) Denumirea propriet��ii Comuna Venituri anuale �i arenda

O vie cu 12 pogoane 1 pogon p�mânt slobod o cas� un teasc dou� bute

Târgu Dr�g��ani 1000

O vie de 4 pogoane p�r�sit� �i nelucrat� de 3 ani O p�dure de 4 pogoane Mitrofani 10000

O ograd� de pruni de 6 pogoane Titireciu 80 O livad� �i ograd� de pruni de 4 pogoane Br�de�ti 50

Ograd� de pruni de 4 pogoane Un grajd �i obor de vite Coste�ti 50

2 gr�dini de 4 pogoane Coste�ti 50

Bistri�a

0 moar� f�c�i cu o roat� Coste�ti Venit 5000 lei Arenda 1000 lei

Vie de 6 pogoane �i jum�tate �i loc slobod O cas� veche �i un lin

Târgu Dr�g��ani

Venit 4000 lei Arenda 250 lei

Vie de3 pogoane Loc slobod de ½ pogon Prudeni Arenda 30 lei

Vie p�r�sit� de un an de 4 pogoane Prudeni Arenda 50 lei Gr�din� 4 pogoane în jurul m�n�stirii Coste�ti Arenda 50 lei

Arnota

O gr�din� de zarzavat de un pogon �i ½ Dobriceni Arenda 50 lei O vie de 14 pogoane 2 pogoane ar�tur�

3 pogoane loc slobod cu m�r�cini�uri o cas� veche un �opron

Gr�de�ti Venit 2500 lei Arenda 500 lei

2 gr�dini cu pomi �i zarzavat de 11 pogoane C�lim�ne�ti Arenda 346 lei Loc de 3 pogoane �i un grajd, 2 case,

2 �oproane în fa�a m�n�stirii C�lim�ne�ti Arenda 346 lei

Cozia

10 pogoane izlaz lâng� m�n�stire C�lim�ne�ti Arenda 12 lei O vie de 10 pogoane

Un �opron p�r�sit Lin vechi, doag� veche, 2 bute,

un teasc, 2 putini, un hârd�u loc slobod de 3 pogoane �i ½

Dr�g��ani

Venit între 3000lei �i 20000

lei Se poate arenda la 400 lei

O vie de 10 pogoane �i ½ Loc slobod de 6 pogoane, un crâng �i p�dure

Un �opron de lemn, un �opron de piatr� C�lina Venit 2500 lei

Arenda 200 lei

O vie de un pogon, p�r�sit� Un pogon livad� cu pruni In�te�ti Venit anual pân�

la 60 lei

4 pogoane livad� In�te�ti Veni pân� la 110 lei

Govora

8 pogoane gr�din� de zarzavat în curtea m�n�stirii Govora Venit pân� la 99

lei O vie de 44 pogoane. Un pogon loc slobod �i crâng un pogon. Cas� de �edere cu pivni�� de

zid, un teasc �i dou� bute Dr�g��ani Venit 15000 lei

Arenda 5000 lei Episcopia Râmnicului

O vie în Mahalaua Cet��uia de 24 pogoane Mahalaua Cet��uia Arenda 700 lei

15Arh. Sf. Râmnicu Vâlcea, Fond Prefectura Vâlcea, D 32 / 1864, f 204 – 205


195

C�luiu Vie de 6 pogoane p�r�sit� Loc slobod de 2 pogoane Dr�g��ani Arenda 150 lei

O vie de 4 pogoane, �opron vechi, o cas� de �edere Dr�g��ani

Venit 15000 lei �i arenda 1500 lei

împreun� cu cele din Sute�ti Schitul

M�rcule�ti O vie de 7 pogoane, un pogon loc slobod, o cas� de �edere.

Un �opron vechi, o cram� de bârne, un teasc Sute�ti

Jitianu (Dolj)

O vie de 15 pogoane �i ½, ½ pogon loc slobod, o cas� de �edere, un �opron

Gu�oieni �i Am�r��ti

10000 lei venit �i arend� 600

Schitul �erb�ne�ti Morunglav

O vie de 12 pogoane, 2 pogoane loc slobod, O gr�din� de 2 pogoane cu pruni, o ograd� de ar�tur� de 3 pogoane, o moar� cu o piatr� care

nu func�ioneaz�

�tef�ne�ti Venit 5000 lei Arenda 500 lei

O vie de 5 pogoane roditoare 2 pogoane �i ½ p�dure

o cas� de �edere un �opron Isvoru Venit 5000 lei

Arenda 200 lei

O vie de 4 pogoane. Un loc de �edere în jurul viei. O cas� Fumureni Venit 4000 lei

Arenda 150 lei O vie de 2 pogoane �i ½ lucrat�

½ pogon de livad� un �opron

Nemoiu Venit 3000 lei Arenda 100 lei

O vie de 9 pogoane, 2 pogoane livad�, 4 pogoanep�dure, o vie împrejmuit�, o cas� de �edere, un �opron, 2 linuri,

un teasc

Sute�ti Venit 10000 lei Arenda 500 lei

O vie de 14 pogoane roditoare, o livad� de 3 pogoane �i ½ cu p�dure m�runt� Cre�eni Venit 15000 lei

Arenda 500 lei O vie de 14 pogoane Valea R�ii Venit 1500 lei

O gr�din� de 3 pogoane, o gr�din� în fa�a m�n�stirii de 13 pogoane �i 30 stânjeni Romani Arenda 126 lei

O gr�din� în fa�a m�n�stirii de 2 pogoane, un loc cu pomi �i flor�rie în fa�a m�n�stirii,

un loc p��une de 7 pogoane Romani Arenda 303 lei

O gr�din� cu ele�teu de 4 pogoane împrejmuit� cu zid Romani Arenda 163 lei

O moar� cu f�c�i Romani Arenda 315 lei O cas� cu 4 camere Romani Arenda 126 lei

Hurezu

36 pogoane izlaz Romani Arenda 1570 lei

2 gr�dini de 6 pogoane în incinta m�n�stirii În incinta m�n�stirii Venit 189 lei

Dintrunlemn O cas� de �edere Romani Chiria ca la 300

lei O vie de 8 pogoane, o cas� un teasc,

un �opron Sute�ti Venit 10000 lei Arenda 500 lei

O vie de 8 pogoane, un pogon de livad�, un �opron, o gr�din� cu pruni de 5 pogoane C�lina Arenda 251 lei Surpatele

O gr�din� de 7 pogoane lucr�toare Surpatele Chiria pogonului 10 �fan�i

M�n�stirea Mamu

O vie de 11 pogoane �i ½, o cas� de �edere, un �opron, un teasc, o butie plin� cu �uic� Lunge�ti Venit 10000 lei

Arenda 500 lei O vie de 3 pogoane Cre�eni Arenda 200 lei

S�r�cine�ti O gr�din� de zarzavat de 4 pogoane în care sunt �i pomi S�r�cine�ti Arenda 100 lei


196

Asem�n�toare este �i situa�ia m�n�stirilor �i schiturilor din celelalte jude�e ale Olteniei.

În jude�ul Gorj existau în 1864 dou� m�n�stiri �i cinci schituri. Propriet��ile de�inute de acestea dup� actul seculariz�rii sunt:16

1. M�n�stirea Tismana � 5 pogoane de gr�din�, în jurul m�n�stirii; � o moar� cu 4 f�c�i în Gura V�ii �i „ceirul ei ca 5 pogoane” � o vie de 5 pogoane la Cornet; � pomii din jurul m�n�stirii. 2. M�n�stirea Polovragi � o gr�din� de 6 pogoane, în jurul m�n�stirii; � dou� locuri, de 6 pogoane, foarte slab productive. 3. Schitul Crasna � în curtea m�n�stirii un pogon. 4. Schitul Strâmba � o gr�din� de zarzavat de un pogon; � o vie în Dealu, de 3 pogoane; � o gr�din�, în jurul m�n�stirii de 2 pogoane. 5. Schitul Lainici � 5 pogoane de gr�din� �i pomi, în jurul m�n�stirii. 6. Schitul Cioclovina � 8 pogoane, p�mânt de cultur�, p��une �i pomi. 7. Schitul Locuri Rele17 � 6 pogoane în mo�ia Porceni. În jude�ul Mehedin�i mai func�ionau trei m�n�stiri: Baia de Aram�, Strehaia �i

Topolni�a. Gura Motrului se desfiin�eaz�. Propriet��ile de�inute de acestea erau:18 1. M�n�stirea Baia de Aram� � 5 pogoane de p�mânt în jurul m�n�stirii. 2. M�n�stirea Strehaia � 5 pogoane de p�mânt de cultur�, în jurul m�n�stirii. 3. M�n�stirea Topolni�a � nu are nici un fel de proprietate. Dup� secularizare, în jude�ul Dolj mai fiin�au m�n�stirile Bucov��, Jitia,

�ân��reni, Sadova �i Segarcea. M�n�stirea Sadova dispunea de urm�toarele propriet��i:19 � o ograd� cu pruni �i meri de 3 �i ½ pogoane; � 12 pogoane „bune pentru ceairu, ar�tur� �i gr�din�”; � un loc cu s�lci; � 30 pogoane de p�mânt lâng� m�n�stire, nelucrate; � O balt�. O situa�ie mult mai grea avea m�n�stirea Segarcea care nu a putut s� ob�in�

nici gr�dina din jurul m�n�stirii.

16 Ibidem, dos. 223 / 1892, f. 62 17Ibidem, dos. 268 / 1898, f. 4-5 18Arhivele Episcopiei Râmnicului Noul Severin, Episcopia, dos. 48 / 1875, f. 61 19Ibidem, f. 74


197

Într-o informare c�tre Sfânta episcopie a Râmnicului - Noului Severin, îngrijitorul bisericii Segarcea se plângea „c� înc� de la secularizare venituri m�n�stire�ti nu mai posed� aceast� sfânt� m�n�stire, nici un loc de gr�din� ori ceaire sau vie �i nici o ograd� în vatra sa”. Acesta mai solicit� ca pe viitor „s� aib� m�car o gr�din� pe care am st�pânit-o în trecut �i care este în apropiere de zidul bisericii în întindere de 2 pogoane �i una livad� sau ceairuri afar� de comun� numit� la Valea Rea ca la 7 pogoane”20.

Dintre m�n�stirile oltene care dup� 1864 au r�mas cu mari averi se disting Horezu �i Fr�sinei.

M�n�stirea Horezu a r�mas cu o avere considerabil�, proprietatea funciar� fiind de 125 pogoane, parte din ea închis�21.

M�n�stirea Fr�sinei, reconstruit� de episcopul Calinic Cernicanul între anii 1860 – 1864 a beneficiat de gra�iile domnitorului Cuza, care i-a l�sat neatinse propriet��ile. Într-o scrisoare din 19 noiembrie 1864 Cuza îi scria episcopului Calinic urm�toarele: „am v�zut ce-mi scri�i despre schitul Fr�sineii, pe care mi-ar�ta�i c� într-un sim��mânt de religiozitate, din propriile Prea Sfin�iei Voastre, mijloace l-a�i ridicat din ruina în care se afla. Eu l�udând o asemenea fapt� de pietate �i spre a v� exprima mul��mirea mea, am ordonat ministrului meu de Culte, a lua cuvenitele m�suri pentru a v� satisface dorin�a ce-mi exprima�i în privin�a schitului Fr�sinei”22.

Dup� secularizare, m�n�stirea Fr�sinei î�i p�streaz� cele 300 de pogoane, dintre care 100 „aduse în stare de cultur�”.

Secularizarea averilor m�n�stire�ti a însemnat pentru majoritatea m�n�stirilor oltene o sc�dere considerabil� a veniturilor care s-a r�sfrânt apoi asupra vie�ii de cult, cele mai multe l�ca�uri c�zând în ruin� sau semiruin�.

Pentru a nu aduce vie�ii de cult o �i mai grea atingere m�n�stirile �i schiturile, ca �i bisericile de mir vor primi p�mânt prin legea agrar� din 1864. Astfel au primit câte 7 ha de p�mânt Gura Motrului, Strehaia, schitul Dobru�a, Bucov��u, Jitia etc23.

Documentele men�ioneaz� îngrijorarea real� manifestat� de îngrijitorii a�ez�mintelor religioase fa�� de degradarea continu� a vie�ii m�n�stire�ti. Îngrijitorii acestora se arat� nemul�umi�i de faptul c� propriet��ile care sunt chiar „sub zidurile m�n�stirilor” sunt arendate de stat �i nu sunt l�sate în seama m�n�stirilor respective. La 4 aprilie 1875 îngrijitorul schitului Troianu din Vâlcea constata cu deplin� am�r�ciune c� „pe seama acestui schit nu este l�sat nici un petic de loc �i chiar nici drumul pentru a merge la Sfânta Biseric� c�ci toate locurile ce le are împrejur, de fâne�e, sunt arendate de stat”. De aceea solicit� „un spa�iu de p�mânt pentru a se cultiva de slujitori”24. De lipsa propriet��ilor �i de greut��ile pe care le întâmpin� chiar în între�inerea �i repara�ia cl�dirilor, se plâng �i îngrijitorii de la m�n�stirea Polovragi �i de la schiturile Locuri Rele �i Cioclovina, din jude�ul Gorj25. La rândul s�u, superiorul schitului Lainici cere Episcopiei s� lase pe seama schitului cele 5 pogoane din jurul s�u „care acum sunt arendate de stat”26.

Constatând c� suprafe�ele pe care le au nu le asigur� satisfacerea nevoilor de cult, superiorii m�n�stirilor încearc� s� ob�in� vechile delni�e, de lâng� m�n�stiri, pe care statul le arenda. În 1875, superioara m�n�stirii Dintrunlemn cerea ca pe lâng�

20Ibidem, f. 75 21 Anuarul pe anii 1921 – 1925, Ep. Râmnicului Noului Severin, Bucure�ti, 1924, p. 627 22 Sf. Episcopie a Eparhiei Râmnicului…, op. cit. p. 164 23 xxx Via�a bisericeasc� în Oltenia, op. cit. p. 886 – 887 24 Arhivele Episcopiei Râmnicului, Episcopia,dos. 48 / 53, 1875, f. 17 25 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, fond. Protoieria jude�ului Gorj, dos. 87 / 1876, f. 22,34 26 Arhivele Episcopiei Râmnicului, Episcopia, op. cit, dos. 48 / 1875, f. 64


198

gr�dinile avute (dou� de aproximativ 9 pogoane) s� i se mai dea pentru între�inere alte delni�e pe care le-a avut m�n�stirea: „s� r�mâie iar��i pe seama acestei Sfinte M�n�stiri a nu mai fi în suferin�� de furajul pentru cai.”27

La rândul s�u, superiorul schitului de la S�r�cine�ti cere ca gr�dina, cu ograd� cu tot (de circa 5 pogoane) „s� r�mân� pe seama schitului” �i s� nu se arendeze28.

O suplimentare a suprafe�elor solicit� �i superiorul de la m�n�stirea Bistri�a care, pe lâng� cele dou� gr�dini pe care le-a avut, cere �i „ograda cu via, câ�iva pomi �i o alt� întindere de p�mânt, toate având de la 9 la 10 pogoane �i fiind în sudul m�n�stirii”29.

La 28 martie 1875 superiorul m�n�stirii Baia de Aram� ar�ta c� la acea dat� pe seama m�n�stirii nu erau decât o ograd� de 3 ½ pogoane, celelalte „sunt pe seama arenda�ului”, f�când parte din p�mânturile numite „trupul Cornetului” pe care se afl� schitul Baia de Aram�. În continuare acesta solicit� locurile de gr�din� „trebuincioase a r�mâne pe seama schitului:”30

� O gr�din� a m�n�stirii de 3 ½ pogoane, pe care a �inut-o �i pân� acum; � O gr�din� de un pogon, care a fost arendat� la doi arenda�i; � O gr�din� de un pogon, arendat� pân� acum; � P�mânt în jurul m�n�stirii de 4 pogoane, �inut în arend� de mai mul�i

arenda�i. Insuficien�a propriet��ilor este constatat� �i de îngrijitorul de la m�n�stirea

Strehaia care socote�te a fi „trebuincioase pentru m�n�stire” propriet��ile:31 � O gr�din� de un pogon �i jum�tate; � O gr�din� de ceairu, de dou� pogoane; � Un ceairu de 8 pogoane; � Un vad de moar� pe apa Hu�ni�a; � Un loc de vie p�r�sit�, 4 pogoane în Dealul Motrului; � O vie de 4 pogoane, în Bresni�a. Legea pentru înstr�inarea bunurilor m�n�stire�ti din ora�e, târguri �i alte

localit��i, publicat� în Monitorul Oficial nr. 49/1873 a fost contestat� de superiorii �i superioarele tuturor m�n�stirilor. Confruntat� cu o stare general� de nemul�umire fa�� de aceast� lege, Episcopia Râmnicului Noului – Severin se va adresa Ministerului Cultelor cerând ca s� se lase în jurul m�n�stirilor „un raion pân� la 5 pogoane fiec�rei m�n�stiri �i schit reduse în biserici de mir”32.

În aprilie 1875 Superioara m�n�stirii Horezu constata c� pe baza legii de înstr�inare din 1873 i se luase o vie de la Troianu de 14 pogoane �i gr�dina de 3 pogoane numit� „V�rz�ria”. Ea cere s� i se lase via de la Troianu c�ci p�mânturile ce i-au r�mas sunt insuficiente. „Cunoscând iar��i asemenea c� de�i se vede c� suma de 25 pogoane cuprins� în aceste gr�dini ce este a m�n�stirii, aici este locul cu totul s�lbatic, muntos, smârcos, pietros, slabu, de calitate rea �i improductiv, clima fiindu aspr� nu se poate câ�tiga produse, decât dou� pogoane ca dreptu dup� unul bun”33.

27 Ibidem, dos. 48 / 1875, f. 8 28 Ibidem, f. 13 29 Ibidem, f. 7 30Ibidem, f. 20-21 31Ibidem, f. 22 32Ibidem, dos. 53 / 1875, f. 59 33Ibidem, f. 23


199

Nemul�umit� de legea amintit� este �i Superioara m�n�stirii Tismana care solicit� a i se mai da „înc� 20 de pogoane de p�mânt pentru cele necesare hranei.”.34 Insuficiente li se par suprafe�ele �i îngrijitorilor de la schiturile Crasna, Cet��uia, Ieze-rul, Jgheabul etc.35 Îngrijitorul schitului Arnota arat� c� cele 7 pogoane din jurul m�n�stirii sunt insuficiente pentru sus�inerea nevoilor de ob�te �i consider� d�un�-toare trecerea lor pe lista de vânzare sau arendare. De aceea se solicit� excluderea acestor propriet��i de pe lista de arendare „�i a se l�sa pe seama schitului precum au fost �i pân� acum”36.

Degradarea vie�ii m�n�stire�ti este probat� �i de reducerea num�rului de monahi �i monahe, cu implica�ii directe asupra rolului tradi�ional de centre culturale �i de spiritualitate pe care l-au avut m�n�stirile de-a lungul secolelor. Într-o adres� din 27 noiembrie 1872, înaintat� Episcopiei Râmnicului Noului – Severin - se arat� c� în jude�ul Gorj m�n�stirile �i schiturile aveau urm�torul personal:37

� Schitul Lainici – 1 monah � Schitul Cioclovina – 2 monahi � Schitul Crasna – 1 monah � M�n�stirea Tismana – 13 monahe � M�n�stirea Polovragi – 3 monahe

M�n�stirea Bistri�a �i-a redus foarte mult personalul, ajungând în 1873 la 10 monahi, fa�� de 50 câ�i erau în 186338. Situa�ia nu se schimbase prea mult nici la sfâr�itul secolului. Dintr-o informa�ie pe care Protoieria Tg-Jiu o f�cea episcopiei Râmnicului reiese c� în 1890 în Gorj existau 2 m�n�stiri (Tismana �i Polovragi) �i 4 schituri (Lainici, Cioclovina, Crasna, Strâmba) cu un num�r de 40 monahi.39

În 1892 schiturile �i m�n�stirile din Gorj aveau pentru între�inere suprafe�ele insuficiente, luând în considerare �i calitatea foarte slab� a p�mântului:40

� M�n�stirea Tismana – 15 pogoane; � Schitul Cioclovina – 8 pogoane; � Schitul Lainici – 5 pogoane (în jurul schitului); � M�n�stirea Polovragi – 6 pogoane; � Schitul Crasna – un pogon (în curtea schitului); � Schitul Strâmba – 6 pogoane (în jurul schitului).

Aceea�i situa�ie o au �i fostele m�n�stiri, Bucov��u, �ân��reni �i Segarcea din jude�ul Dolj. Acestea au r�mas simple biserici cu suprafe�e de p�mânt mici �i de slab� calitate, care nu asigur� nici un venit41. De�i fusese înzestrat� cu cele 17 pogoane la 1864, Bucov��u peste dou� decenii nu se mai bucura de întreaga suprafa��, a�a cum sesiza preotul în 189742.

Aceea�i situa�ie o au �i fostele m�n�stiri C�luiu �i Hot�rani din Romana�i. Reduse la simple biserici de mir, m�n�stirile dispuneau doar de p�mântul din jurul acestora. Între�inerea celor cinci slujitori se f�cea de c�tre stat, la 1879 bisericile respective netr�gând nici un venit din proprietatea funciar�43.

34Ibidem, f. 51 35Ibidem, f. 54-58 36Ibidem, f. 15 37Arhivele Na�ionale. Tg-Jiu,. Protoieria jude�ului Gorj, dos. 35 / 1872 f. 67 38 Arhivele Episcopiei Râmnicului, M�n�stirea Bistri�a, dos. 50 / 1870, f. 96 39 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, Protoieria jude�ului Gorj, dos. 809 / 1890. f. 17 40 Ibidem, f. 18 41 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 43/1873, f.7, 209/1879, f.4-8 42 Ibidem, 456/1897, f.20 43 Ibidem, 26/1879, f.4-18


200

Schitul Iezerul (Vâlcea) a devenit, de asemenea, o simpl� biseric�. Îngrijitorul fostului schit solicita la 31 decembrie 1896 atribuirea celor 10 pogoane de p�mânt „care se g�sesc împrejurul bisericii, spre a deservi ca locuri pentru cultura vi�ei, a porumbului �i a pomilor fructiferi, ale c�ror r�m��i�e, în parte, se mai v�d �i ast�zi”. Îngrijitorul se angajeaz�, dac� prime�te p�mântul, s� întemeieze o nou� planta�ie”44

Nereu�ind s�-�i asigure din propriet��i decât sus�inerea minim� a nevoilor de cult, m�n�stirile vor face apel la Ministerul Cultelor ca s� le ajute în procurarea de obiecte �i în repara�ia cl�dirilor care tind s� se ruineze.

În iunie 1876 îngrijitorul schitului Cioclovina, din jude�ul Gorj, se adresa Protoieriei Tg-Jiu, cerând s� i se asigure muncitori pricepu�i �i materiale, pentru c� întâmpin� mari greut��i în repara�ia acoperi�ului bisericii schitului45” M�n�stirea Polovragi are, de asemenea, probleme cu între�inerea cl�dirilor. În iulie 1876 îngrijitorul m�n�stirii cere ajutor financiar de la Ministerul Cultelor pentru a repara acoperi�ul bisericii, estimând, în acela�i timp, cheltuielile la 40-50 de poli „fiind materiale aici în lemn �i timpul acum bun46”.

De�i statul se obliga s� sus�in� între�inerea l�ca�urilor de cult, sumele trimise au fost insuficiente, m�n�stirile continuând s� afi�eze o stare de ruin�. La începutul secolului al XX-lea, în 1906, m�n�stirea Arnota se g�sea într-o stare avansat� de degradare „mai nici o camer� nu e în bun� stare, c�ci fiind mult� vreme descoperite au putrezit tavanurile cu toate grinzile lor47”.

Edificatoare pare situa�ia m�n�stirii Cozia care pân� la secularizare avea un venit anual de peste un milion de lei. La 1897 nu mai avea nici clopot �i „toat� slujba se anun�a prin sunarea unei verigi de o�el, îndoit� în form� de dublu melc”48.

M�n�stirii Cozia timpurile i-au rezervat o destina�ie cu totul nepotrivit� misiei sale servind pân� în 1893 ca penitenciar, iar când s-au început lucr�rile la calea ferat� de pe Valea Oltului, cl�dirile au fost folosite ca spital pentru lucr�torii r�ni�i la str�pungerea tunelurilor. La 1906 se constata cu am�r�ciune c� la m�n�stire cl�dirile erau goale, doar vara erau pline când st�teau fetele de la azilul „Elena Doamna49”.

M�n�stirea Bistri�a dispunea de numeroase spa�ii, care dup� secularizare, au fost repartizate Ministerului Cultelor, care la rândul s�u le-a dat spre folosin�� la alte ministere pentru fiin�area unor institu�ii de interes ob�tesc. La 11 august 1866 Ministerul Cultelor îl informa pe superiorul m�n�stirii c� „în înc�perile Bolni�ei acelei M�n�stiri, s� se str�mute �coala din comuna Coste�ti” invitându-l „ca s� pune�i de îndat� la dispozi�ia institutorului acestei �coli men�ionatele înc�peri50”. Nu a fost ultima destina�ie a cl�dirilor m�n�stirii. Între 1872 �i 1875 aici a func�ionat un sanatoriu militar, iar între 1875 – 1878 un spital militar „Crucea Ro�ie”, unde au fost trata�i solda�i români, dar �i prizonieri turci. Celelalte destina�ii date cl�dirilor m�n�stirii arat� starea la care au ajuns vestitele l�ca�uri de rug�ciune �i de spiritualitate de odinioar�. Cl�dirile au ad�postit, rând pe rând, depozitul militar, Spitalul rural, Orfelinatul corpului didactic, �coala Normal� �i, o perioad�, (1908 - 1911) seminarul teologic.

Aceea�i situa�ie se înregistreaz� �i la bisericile din sate �i ora�e, unde autorit��ile statului constat� o degrada evident� a st�rii materiale a preo�ilor.

44 Ibidem, 483/1897, f.4 45 Ibidem, dos.87 / 1876, f. 22-41 46 Ibidem, f. 34 47 xxx Monografia ecleziastic� a jude�ului Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1908, p. 30-36 48 Ibidem, p. 44 49 Ibidem, p. 45 50 Arhivele Episcopiei Râmnicului, M�n�stirea Bistri�a, dos. 45 / 1866, f. 73


201

În viziunea legiuitorului, atribuirea de propriet��i funciare bisericilor avea un dublu scop, s� se asigure între�inerea a�ez�mintelor de cult �i a slujitorilor acestora, în acela�i timp, prin buna cultivare a suprafe�elor de p�mânt, preo�ii s� contribuie „într-un mod mai destoinic �i mai �tiin�ific, ca a�a s� se popularizeze cultura sistematic� a p�mântului51”.

Atribuirea de suprafe�e de p�mânt bisericilor nu a rezolvat nici una din n�zuin�ele legiuitorului. Suprafe�ele de p�mânt atribuite bisericilor nu au putut satisface nevoile cultului. La aceasta au contribuit mai mul�i factori, între care amintim ambiguitatea sub care se da în st�pânire p�mântul �i inexisten�a unei legisla�ii riguroase referitoare la rela�iile dintre preo�i, comunit��ile locale �i Episcopie. În primul rând, nu s-a stabilit cu precizie forma de proprietate a p�mântului, preo�ii �i autorit��ile comunale disputându-�i acest drept. Productivitatea sc�zut�, calitatea de multe ori inferioar� a p�mântului bisericilor a f�cut ca preo�ii s� solicite în totalitate produsele pentru ei. De aici o izvorât o disput� cvasigeneral� între preo�i �i autorit��ile comunale. Ea va fi vizibil� când, prin lege, preo�ilor care nu aveau p�mânt �i resurse suficiente li s-a dat un spor salarial de 25%. A urmat o avalan�� de cereri a acestui spor motiva�ia fiind aceea�i – p�mântul atribuit bisericii era insuficient �i neproductiv.

A�adar, dac� starea material� a m�n�stirilor î�i g�se�te justific�ri în secu-larizare, starea bisericilor �i a slujitorilor acestora este privit� prin lipsa preocup�rilor factorilor politici, privind îmbun�t��irea condi�iilor de via�� ale preo�ilor.

Dac� analiz�m catagrafiile bisericilor din acea perioad� constat�m c� cea mai mare parte a acestora erau între�inute de c�tre comunit��ile locale �i de stat, din propriet��i între�inându-se sub 1 % dintre biserici.

Catagrafia bisericilor din jude�ul Vâlcea din 1868 arat� atât împu�inarea num�rului preo�ilor cât �i sus�inerea bisericilor de mir în primul rând de comunit��i. Iat� cum se prezint� situa�ia acestora52:

Plasa Ocolu Din cele 45 de biserici, 5 sunt vacante. Între�inerea acestora este asigurat�

astfel: � De comun� – 21; � De guvern, din buget – 5; � De enoria�i – 10; � De propriile propriet��i – 4; � De eforia spitalelor – 1.

Plasa Ot�s�ului Din cele 58 de biserici, 31 nu au preo�i. Toate sunt între�inute de comun�. Plaiul Horezu Din cele 81 de biserici, 33 sunt vacante. Toate sunt între�inute de comun� prin

enoria�i. Plasa Oltului Din cele 57 de biserici, 16 sunt vacante. Între�inerea este asigurat� astfel:

� De comun� – 55; � De guvern – 1; � De propriile propriet��i –1.

51 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 478/1897, fasc.32, vol. II, p.9 52 Arhivele Episcopiei Râmnicului, Episcopia, dos. 36 / 1869, f. 1-24


202

Plasa Olte�ul de Sus Din cele 72 de biserici, 27 sunt vacante. Toate bisericile sunt între�inute de

comunitate. Plasa Olte�ul de Jos Din cele 52 de biserici, 14 sunt vacante. Toate bisericile sunt între�inute de

comunitate. Plaiul Coziei Din cele 50 de biserici, 14 sunt vacante. Toate bisericile sunt între�inute de

comunitate. Dintr-o catagrafie a bisericilor din Oltenia, reiese c� la 1869 majoritatea

l�ca�urilor de cult se g�seau în între�inerea comunelor; guvernul avea în între�inere fostele m�n�stiri care-�i pierduser� uria�ele propriet��i. Iat� cum se prezenta situa�ia bisericilor:53

De cine sunt între�inute Jude�ul / Plasa Nr. total

biserici comunitate Gu-vern ctitor

Alte însemn�ri

MEHEDIN�I 317 314 3 Plasa Ocolul 65 64 1* M-rea Topolni�a

Plasa Blahni�a 35 37 Plasa Câmpului 26 26

Plasa Dumbravei 37 37 Plasa Motrul de Jos 40 39 1* M-rea Strehaia Plasa Motrul de Sus 67 67

Plasa Clo�ani 45 44 1* Baia de Aram� DOLJ

Plasa Ocolu 29 28 1

Plasa Jiul de Sus 41 39 2* M-rea Gura Motrului �i �ân��reni

Plasa Amaradiei 61 60 1 Plasa Balta 30 29 1* Segarcea

Plasa Jiul de Jos 44 42 2* Roaba �i Sadova Plasa Dumbrava 43 42 1* Bucov��

Plasa Câmpul 29 29 Sf. Constantin �i Elena Bis. Episcopiei

CRAIOVA 27 20 3* 2 2 VÂLCEA 429 Fostele m�n�stiri

Plasa Ocolu 45 31 5* 4 Plasa Ot�s�u 58 58 Plasa Horezu 81 81 Plasa Oltului 57 55 1 1

Plasa Olte�ul de Sus 72 72 Plasa Olte�ul de Jos 52 52

Plaiul Cozici 64 64

53 Arhivele Episcopiei Râmnicului Noului Severin, Episcopia, dos. 33 / 1869, p. 1-15, 32 / 1869, p. 1-26, 36 / 1869, p. 1-18


203

În aceea�i perioad� în jude�ul Gorj se g�seau 2 m�n�stiri, 4 schituri �i 414 biserici. Dintre acestea 404 erau între�inute de comune, 5 de c�tre guvern, 1 se sus�inea de ctitorul ei, iar 2 se între�ineau din propriile venituri54.

Constatându-se c� legile biserice�ti anterioare n-au contribuit la îmbun�t��irea material� a clerului �i nici la ridicarea nivelului s�u cultural s-a propus �i votat legea clerului mirean din 1893. Ea nu a contribuit la cre�terea num�rului preo�ilor ci, dimpotriv�, la împu�inarea acestora. Avându-se în vedere consecin�ele acestei legi s-a purces la o nou� modificare a acesteia prin legea clerului mirean din 1906. Se poate constata, în anii urm�tori, o mai mare implicare a protopopilor în rezolvarea problemelor bisericilor �i a slujitorilor ei, precum �i o sporire a contribu�iei comunit��ilor rurale �i urbane la refacerea �i construirea unor noi l�ca�uri de cult55.

Atât prin legea agrar� de la 1864, cât �i prin legile ulterioare s-a încercat înzestrarea bisericilor cu suprafe�e de p�mânt suficiente.

În jude�ul Gorj cele mai multe dintre biserici au primit 17 pogoane de p�mânt56 Din documente reiese c� mare parte din bisericile ce au în proprietate

suprafe�e de peste 10 pogoane prefer� s� dea p�mântul la învoial�, încheind contracte de învoieli agricole.

�i în jude�ul Dolj bisericile nu au primit în totalitate p�mânt conform legii rurale de la 1864.

În plasa Balta, din cele 23 de parohii, doar pe 3 nu s-au dat cele 17 pogoane legiuite:

- în comuna Afuma�i, unde biserica se afla pe dou� propriet��i; - în Giurgi�a Curm�tura, unde satul era alc�tuit din mo�neni �i din vechime

ace�tia au sus�inut biserica; - în Catanele, comun� din mo�neni. În total în aceast� plas� bisericile au primit prin legea rural� 598 de

pogoane57. În plasa Câmpul, din cele 23 de parohii, în 4 nu s-au primit pogoanele

conform legii: - în comuna Piscu, unde locuitorii satului au dat cele 17 pogoane; - în comunele Valea Stanciului, Pleni�a �i Orodel unde fiind sate de mo�neni,

acestea între�ineau bisericile. În aceast� plas� bisericile au fost înzestrate cu 512 pogoane58. În plasa Jiul de Jos, din cele 12 parohii n-au primit p�mânt bisericile din

Locusteni, Brabe�i, Brani�e �i Locustenii de Sus. În aceea�i plas� 7 dintre biserici n-au primit p�mânt fiind situate în sate de

mo�neni, care le-au între�inut din vechime. În aceast� plas� bisericile au primit 391 pogoane de p�mânt.59

În plasa Jiul de Sus, situa�ia celor 23 de parohii se prezenta astfel: - 7 au fost din vechime în sate de mo�neni, care le între�ineau �i dup� 1864 - 1 era între�inut� de stat, fosta m�n�stire �ân��reni - 1 biseric� în parohia Stoina nu a primit deloc p�mânt. În total, în aceast� plas� bisericile au primit 765 pogoane de p�mânt60.

54 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, Protoieria jude�ului Gorj, dos. 114 / 1878. f. 80 55 Athanasie Mironescu, Sfânta Episcopie…op.cit., p. XCVIII 56 Via�a bisericeasc� în Oltenia, op. cit. p. 360-370 57 Arhivele Na�ionale Craiova, fond Protoieria jude�ului Dolj (1859-1909), dos. 5/1889, p. 132-133 58 Ibidem, p. 133 59 Ibidem, p. 134


204

În plasa Amaradia, din acela�i jude�, au primit p�mânt 37 biserici. Alte 17 biserici n-au fost înzestrate cu p�mânt c�ci din vechime fuseser� între�inut de mo�neni, iar în T�lpa�u nu s-a putut da bisericii decât 9 pogoane. În total s-au primit 621 pogoane de p�mânt61. În 13 februarie 1897, subprefectul plasei Gilort constata cu am�r�ciune c� biserica din Andree�ti de�i a avut 17 pogoane de p�mânt date prin legea rural�, acum „nu are în posesie decât dou� pogoane �i jum�tate62”.

Din situa�iile prezentate se constat� c� cele mai multe biserici au propriet��ile ca urmare a legii rurale de la 1864, între ele predominând cele ce au în proprietate 17 pogoane. Se constat� c� în satele unde mo�nenii, din vechime, au între�inut l�ca�urile de cult, aceste biserici nu au mai fost înzestrate cu suprafe�e de p�mânt. Multe din propriet��ile biserice�ti se dau în arend�.

La 31 iulie 1872 ��ranii din Hurezani, jude�ul Gorj, care lucraser� p�mânt în arend�, reclam� c� nu pot da mai mult decât vechile învoieli agricole „adic� o bani�� de porumb �i o zi de lucru în lunc�63” Acelea�i condi�ii de învoial� le au �i ��ranii din Slobozoia, c�tunul Ursa�i, care se angajeaz� s� dea preotului „o bani�� de porumb �i o zi de lucru64”.

În ultimul capitol din legea rural� de la 1864 se prev�zuse modalitatea de vânzare a p�mântului din bunurile (domeniile) statului, sector creat, dup� cum s-a amintit, prin secularizare. Cum o nou� expropriere era exclus�, solu�ia complet�rii suprafe�elor de p�mânt sau a înzestr�rii cu p�mânt a celor care nu aveau deloc, r�mânea vânzarea din propriet��ile statului.

Una din cele mai importante legi de vânzare a p�mântului a fost cea din 1889, care a prev�zut vânzarea p�mântului în loturi de câte 5 ha. De�i multe dintre aceste mo�ii s-au vândut în corp întreg, favorizându-i pe mo�ieri �i pe cei cu bani mul�i, o bun� parte din p�mânt va intra în posesia ��ranilor, dar �i a �colilor �i a a�ez�mintelor religioase. În 1895 preotul din Goicea Mare, plasa Balta, jude�ul Dolj, cerea s� se bucure de p�mântul pe care biserica îl primise dup� Legea Vânz�rilor bunurilor statului. Afl�m cu aceast� ocazie c� în acea comun�, conform legii de vânzare, 209 locuitori au cump�rat loturi, al�turi de �coal� �i biseric�65.

Fiind una din tr�s�turile dominante ale rela�iilor din agricultura României din acea perioad� arendarea propriet��ilor se reg�se�te �i pe micile propriet��i biserice�ti. Proprietatea bisericeasc� va trage foloase mici din aceast� activitate, cei mai mul�i dintre preo�i se vor plânge c� din arenda datorat� au primit cantit��i mici de produse sau, uneori, nu au primit nimic. Arendarea se f�cea sub patronajul autorit��ii comunale, a epitropilor bisericilor �i a reprezentan�ilor bisericilor, prin licita�ie public�.

De�i se indicase de c�tre Episcopia Râmnicului c�, unde preo�ii au o stare material� precar�, arendarea s� se fac� acestora, dese sunt situa�iile în care preo�ii reclam� abuzuri în arendarea p�mânturilor biserice�ti.

Dac� în comuna Carpinu (Dolj) se aprecia c� „p�mântul este împ�r�it con�tiincios între servitorii bisericii”, în Întorsura (Dolj) preo�ii se plâng c� „epitropii se opun s� ne dea p�mântul sau arenda p�mântului66” La rândul lui, preotul din parohia S�patu se plânge c� autoritatea comunal� din comuna Bela�u „voe�te a închiria cele 17 pogoane date bisericii dup� legea de la 1864”, ar�tând, în continuare, c� din

60 Ibidem, p. 134 61 Ibidem, p. 136-137 62 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 458/1897, f.15 63 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, fond. Protoieria jude�ului Gorj, dos. 37 / 1872. f. 31 64 Ibidem, f. 32 65 Arhivele Na�ionale. Craiova, fond Protoieria jude�ului Dolj, dos. 9/1895, p. 125 66 Ibidem, dos. 8/1895, p. 15 �i 30


205

aceste motive nu-�i poate între�ine familia. Locuitorii satului nu-l pot ajuta prea mult c�ci „cea mai mare parte din enoria�i sunt s�raci67”.

Socotind c� arendarea p�mânturilor biserice�ti ar trebui dat� slujitorilor cultului, pentru a se putea între�ine, preotul din Smârdan se va plânge în februarie 1902 c� arenda anual� a celor 17 pogoane ale bisericii nu s-a dat personalului bisericii „�i noi suferim, ba înc� Domnu Preceptor fiscal încaseaz� arenda tot în folosu Casei �coalelor68”. Parohul din �imnicu, plasa Amaradia (Dolj), se plânge c� revizorul comunal al pl��ii a dispus arendarea p�mântului bisericii din c�tunul Romane�ti, prin aceasta r�mânând personalul bisericesc „lipsit de folosin�a p�mântului ce-i acorda legea clerului mirean”, c�ci nu mai are alt p�mânt. Cu aceast� ocazie se cere „suspendarea formalit��ilor pentru arendarea p�mântului bisericii69”. Tot pentru suspendarea licita�iei p�mânturilor biserice�ti se pronun�� i preotul din M�ce�ul de Sus (Dolj)70. În aprilie 1902 prefectul jude�ului Dolj, v�zând nenum�ratele abuzuri ce s-au f�cut în licita�ia propriet��ilor biserice�ti, intervine ar�tând c� „Articolul 7 din legea Casei Bisericei prevede la aliniatul al 3-lea c� întinderea p�mântului bisericei dintr-o comun� fiind mai mare decât aceea cerut� din aliniatul 4 al aceluia�i articol, dup� num�rul bisericilor din comun�, partea din uzufruct al lor cât va trece peste cea afectat� bisericilor din comun� va reveni Casei Bisericii71”. Tot împotriva arend�rii p�mânturilor biserice�ti c�tre alte persoane se pronun�a �i preotul din Mierea Birnici, care arat� c� autoritatea comunal� a arendat pe trei ani p�mântul bisericii „sub cuvânt c� este vacant”. Preotul cere „a nu se lua acest p�mânt c�ci arendând-o acum în mijlocul verii perdu �i recoltele ce le am sem�natu cu propiele mele mi�loace pe acelu p�mântu72”. Constatând c� în comuna Bârza, plasa Jiul de Jos, exist� mai mult p�mânt decât era necesar, epitropii bisericii hot�r�sc arendarea acestuia printr-o licita�ie public� la alte persoane73.

Alarmat de peti�iile pe care le primea de la preo�ii satelor referitoare la „ilegalit��ile” f�cute de primari cu prilejul arend�rii p�mânturilor biserice�ti, Episcopia Râmnicului va sesiza în1897 Ministerul Cultelor. Se ar�ta c� multe prim�rii supun licita�iei publice p�mânturile cu care fuseser� înzestrate bisericile prin legea rural� de la 1864. de veniturile p�mânturilor nu se bucurau bisericile �i preo�ii, a�a cum a fost inten�ia autorit��ilor statale74.

Într-o societate care-�i crea cu greu resursele func�ion�rii normale, între-�inerea bisericilor prin propriile resurse se dovedea neavenit� �i greoaie. Era �i motivul pentru care prin legea comunal� se stabilise ca autorit��ile locale comunale s� sprijine materialice�te bisericile. În multe comune, bugetele alocate a�ez�mintelor religioase sunt foarte mici. În statistica pe 1904 se arat� c� în parohia Murga�iu, din plasa Amaradia-Ocolu, biserica „Adormirea Maicii Domnului” nu are p�mânt din care s� se între�in�, iar venitul ei este decât 120 de lei de la bugetul comunal �i din fânul din cimitir75. Aceea�i statistic� arat� c� biserica „Trei ierarhi” din Craiova are 13 pogoane de p�mânt �i un venit de 3 lei, în timp ce biserica „Sf. Nicolae” nu avea p�mânt deloc, iar veniturile proveneau din arendarea ierbei din cimitir �i cei 120 de lei din buget76. 67 Ibidem, dos. 1/1901, p. 43 68 Ibidem, dos. 1 / 1901, p. 43 69 Ibidem, dos. 3 / 1902, p. 6 70 Ibidem, p. 10 71 Ibidem, p. 10 72 Ibidem, dos. 5 / 1889, p. 221 73 Ibidem, p. 224 74 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 478/1897, fsc.32, vol.II, p.9 75 Ibidem, dos. 2 / 1904, p. 71 76 Ibidem, p. 10-12


206

Preotul din Mo��ei se plângea c�, de�i biserica „Sf. Nicolae” este din zid �i foarte ruinat�, are numai 12 pogoane de p�mânt arabil, care este insuficient pentru între�inerea sa �i a localului bisericii77.

Se vedea tot mai clar c� legile referitoare la via�a religioas� l�saser� între�inerea l�ca�urilor de cult doar pe seama micilor lor propriet��i �i a bugetelor s�race ale comunelor.

În desele lor interven�ii c�tre Episcopia Râmnicului preo�ii bisericilor se plâng de starea lor material� foarte precar� �i de neputin�a sus�inerii prin resurse proprii a l�ca�urilor de cult. Sumele alocate din bugetele locale erau socotite prea mici în raport cu necesit��ile sus�inerii bisericilor �i a personalului acestora.

Preotul din Corde�ti, plasa Gilort, jude�ul Gorj, sesizeaz� Episcopia Râmnicului asupra st�rii grele în care se g�se�te parohia sa datorit� sumei prea mici din bugetul comunei. În continuarea suplicei sale se arat� extrem de îngrijorat, c�ci nu se poate între�ine pe el �i familia sa, mai ales c� nu a putut folosi nici pogoanele date bisericii prin legea rural�78.

Preotul din comuna C�preni, jude�ul Gorj, se ar�ta nemul�umit de felul în care autorit��ile comunale l-au defavorizat, r�pindu-i p�mântul pe care l-a îmbun�t��it. „Luminând totodat� �i sus-numita biseric�, care se înfundase într-un mod f�r� aspect de acel z�voiu”. Se arat� intrigat de hot�rârea consiliului local care, la instigarea arenda�ului grec Papadopulos, l-a oprit „a mai face îmbun�t��iri �i de a limpezi acele p�rticele de p�mânt ocupate de z�voi �i m�r�cini �i ne-au supus �i la strig�rile judec�tore�ti79”.

Asemenea situa�ii reclam� �i preo�ii din Balota �i Mierea Birnici, jude�ul Dolj80. Confruntându-se cu mari probleme financiare, de multe ori prim�riile nu achit�

nici sumele pe care le prinseser� în bugetele lor s�race. Parohul din Frato�ti�a (Dolj) se plânge c� din cei 120 de lei prin�i în buget a primit doar 62 de lei �i c� „biserica va r�mâne ca �i pân� acum f�r� nici-o între�inere”.81 �i mai grea era situa�ia bisericii din Moreni, unde prim�ria alocase prin buget doar 40 de lei, în loc de 120, cum se obi�nuia. Proprietatea bisericii nu putea sus�ine prin veniturile date, în nici-un fel, necesit��ile de cult82. În situa�ii asem�n�toare se g�seau �i bisericile din Lacusteni, Palilula �i Gioroc (Dolj)83.

De�i ar fi trebuit s� se între�in� din cele 17 pogoane date prin legea rural�, bisericile nu reu�esc, din variate motive s�-�i aib� str�lucirea dorit�, iar preo�ii se plâng aproape în totalitate de starea precar� a veniturilor. Sunt dese cazurile în care slujitorii cultului reclam� insuficien�a p�mântului, calitatea proast� a acestuia, veniturile mici ob�inute de pe aceste propriet��i.

În mai 1895 la m�sur�toarea p�mântului bisericii din Giorocul Mare s-a constatat c� aceasta are numai 12 pogoane, motiv pentru care preotul cere un inginer hotarnic care s� m�soare atât p�mântul bisericii cât �i p�mântul localnicilor pentru a se putea împlini p�mântul bisericii84. Deplasându-se la m�sur�toarea p�mântului bisericii din comuna Balota, episcopii constat� c� la cele dou� biserici este o lips� de 4 pogoane, „s-au g�sit în minus cu 4 pogoane în locul de 17 pogoane, are numai

77 Ibidem, p. 35 78 Arhivele Episcopiei Râmnicului, Episcopia, dos. 30 / 1874, f. 4-5 79 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 456/1897, f.17 80 Arhivele Na�ionale Craiova, Protoieria jude�ului Dolj, 9/1895, f.35, 5/1889, f.174 81 Arhivele Na�ionale Craiova, fond Protoieria jude�ului Dolj, dos. 9/1895, p.42 82 Ibidem, dos. 9 / 1892, p. 9 83 Ibidem, dos. 9 / 1895, p. 64, 69 �i 77 84 Ibidem, dos. 77


207

treisprezece pogoane biserica”. În procesul verbal încheiat cu aceast� ocazie epitropii hot�r�sc „s� se ofere completare din cele 4 pogoane”conform legii rurale din 186485.

În localit��ile unde propriet��ile biserice�ti nu sunt suficiente pentru între�inerea preo�ilor, ��ranii s-au angajat s� pl�teasc� taxe în folosul acestora. Preotul Spiridon Popescu din Valea cu Ap�, paroh în Pe�teana de Jos se plângea Protoieriei Tg-Jiu c� ��ranii din respectivul sat nu mai respect� învoiala de între�inere a preotului. Aceea�i situa�ie se întâlne�te în satele Corde�ti �i Bîlteni, jude�ul Gorj, unde preo�ii cer s� fie muta�i în alte comune, c�ci locuitorii nu se învoiesc a le pl�ti taxe sub motivul c� au suficiente foloase din p�mântul bisericii.86 Locuitorii din Co�ofenii de Jos nu mai pot contribui cu alte obliga�ii la între�inerea preotului „fiind s�raci �i nu mai pot întâmpina �i alte cheltuieli87”.

Concludent� pentru starea precar� în care se g�seau preo�ii �i l�ca�urile de cult la sfâr�itul secolului al XIX-lea este peti�ia pe care o înainteaz� în 1874 preo�ii din Plaiul Horezu c�tre Episcopia Râmnicului: „…venim prin aceasta a v� ar�ta suferin�ele ce întâmpin�m în cariera misiunei noastre ca servitori biserice�ti; mai întâi de toate ne lipsesc primele medii de existen��, de timp ce serviciul nostru nu e compensat de c�tre nimeni într-un mod cuviincios, de�i legea comunal�, legea rural�, regulamentele �i ordinele înaltelor st�pâniri au prev�zut �i prev�d îmbun�t��iri pentru cler �i biseric� îns� pe unele locuri stau ca liter� moart� iar pe altele se trece numai de form� prin buget câte o prea mic� sum� pentru între�inerea noastr�”. În continuare, semnatarii reclama�iei se arat� nemul�umi�i �i de învoielile agricole care nu pot rezolva problema st�rii materiale a bisericilor �i a slujitorilor ei: „…învoielile particulare ce facem cu locuitorii nu se pot efectua c�ci cei mai mul�i sunt cu des�vâr�ire s�raci �i cople�i�i de alte nenum�rate d�ri iar al�ii nu voescu a pl�ti. Pogoanele date bisericilor pe unele locuri nu s-au dat nici pân� acum pe deplin, iar pe unele s-au datu �i acelea se închiriaz� prin licita�ie de c�tre autoritatea comunal�, sco�ându-i pe preo�i din posesia lor �i l�sându-i pieritori de foame88”.

Se deta�eaz� din acest alarmant memoriu relele cele mari care contribuiau la dec�derea continu� a vie�ii religioase. Se deta�eaz� în primul rând, nerespectarea de c�tre autorit��ile comunale a legilor elaborate de c�tre stat în favoarea bisericii (legea rural�, legea comunal�, legea clerului mirean). A doua cauz� învederat� de memoriu este g�sit� în propriet��ile pe care le au bisericile, care sunt insuficiente în raport cu necesit��ile între�inerii cultului �i a slujitorilor acestora, mai ales c� nici pân� la acea dat� bisericile nu intraser� în totalitate în posesia lor. Licita�ia public� f�cut� de autorit��ile comunale pentru aceste propriet��i în defavoarea preo�ilor este o alt� cauz� care f�cea ca derularea vie�ii religioase s� se desf��oare greoi, cu implica�ii directe în starea de moralitate a socialului. Tot de lipsa propriet��ii se plânge �i preotul din Ilie�ti, comuna Turceni, jude�ul Gorj, care reclam� c� înc� nu este împropriet�rit conform legii rurale. El cere s� fie împropriet�rit în categoria „cu doi boi” ar�tând c� este „decisu a pl�ti cu to�i banii regulat �i chiar �i înainte dac� se va putea”. El mai arat� c� legea îi defavorizeaz� pe preo�i împropriet�rindu-i doar cu p�mântul bisericii �i numai pe perioada în care servesc ca preo�i la biseric�89. Se cuvine a se ar�ta c� între preo�i �i comunit��ile pe care le p�storeau era o leg�tur� sufleteasc� puternic�, ceea ce-i f�cea s� sesizeze în aproape toate suplicele lor c� starea de s�r�cie este general� în lumea satelor. De foarte multe ori ei dau neputin�a ob�tilor s�te�ti în

85 Ibidem, dos.1/1901, p.38 86 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, fond Protoieria jude�ului Gorj, dos. 63/1864, p. 10-12 87 Arhivele Na�ionale Craiova, fond Protoieria jude�ului Dolj, dos. 5/1889, p. 174 88 Arhivele Episcopiei Râmnicului, fond Episcopia, dos. 30 / 1874, p. 3 89 Ibidem, p. 4-5


208

sus�inerea cultului pe seama s�r�ciei accentuate a ��r�nimii, care de abia reu�ea s�-�i între�in� propriile familii.

Au fost cu siguran�� situa�ii izolate în care preo�ii, cople�i�i de greut��ile cu care se confruntau au încercat s� impun� obliga�ii sporite ��ranilor.

În 1873 ��ranii din Ceauru, jude�ul Gorj se plâng c�, de�i biserica are 17 pogoane de p�mânt, preotul le cere sarcini sporite90.

V�zând c� ��ranii din satul Moi, jude�ul Gorj nu se învoiesc a-i pl�ti taxe pentru între�inere, preotul cere s� fie mutat în alt� localitate. �i aia motivul invocat de locuitori este proprietatea bisericii care ar trebui s� asigure între�inerea preotului �i a bisericii cu cele necesare91.

Înc�lcarea propriet��ilor biserice�ti de c�tre autorit��ile comunale sau de vechii proprietari este o constant� mereu reclamat� de slujitorii cultului. Arendarea de c�tre Prim�ria din Novaci a p�mântului bisericii altor cet��eni, decât celor cu care biserica avea „învoial�” a atras nemul�umirea preotului92. Asemenea situa�ie se întâlne�te �i în comuna I�alni�a, jude�ul Dolj, unde Prim�ria a arendat cele 17 pogoane ale bisericii filiale din c�tunul Romane�ti, r�mânând prin aceast� licita�ie personalul bisericii parohiale f�r� venituri „lipsit de dreptul de uzufruct ce i-l acorda articolul 84 din Legea Casei Bisericii �i articolul 33 din legea clerului mirean93”.

Constatând c� se încalc� foarte des atât legea Casei Biserice�ti cât �i legea clerului mirean, Sfânta Episcopie a Râmnicului Intervine �i face preciz�ri privind dreptul de folosin�� asupra propriet��ilor biserice�ti. La 18 mai 1902 Episcopia arat� c� fiecare biseric� va beneficia numai de 17 pogoane iar prisosul va fi în folosul Casei Bisericii �i se va arenda prin licita�ie public�94.

Desele înc�lc�ri ale propriet��ilor biserice�ti din jude�ul Gorj �i implicit protestele preo�ilor fa�� de aceast� tendin�� l-au alarmat pe Episcopul Athnasie al Râmnicului care se va adresa Protoierie Tg. Jiu subliniind c�: „dup� mai multe peti�iuni ce am primit de la bisericile comunelor �i c�tunelor din aceast� Eparhie c� unele prim�rii ar fi luat p�mânturile date prin legea rural� pe seama bisericilor �i sunt închiriate în folosul comunelor” a g�sit de cuvin�� s� cear� Protoieriei s� se implice mai mult în ap�rarea propriet��ilor biserice�ti95.

Atât preo�ii cât �i superiorii lor sunt tot mai convin�i c� propriet��ile ecleziastice nu au rezolvat situa�ia material� a bisericilor. Cum de la locuitorii s�teni sarcini în plus nu se puteau cere, datorit� st�rii înaintate de s�r�cie a acestora, singura �ans� r�mânea alocarea de la buget a unor sume sporite pentru cult. Aceasta r�mânea îns� o dorin��.

În comuna Mierea Birnici, în raportul pe 1903, se arat� c� una din biserici este într-o stare foarte rea de�i „enoria�ii bisericii sunt morali, vin la biseric�, mare parte din ei ascult� cu smerenie serviciul divin în zilele de s�rb�tori �i Duminica”. În continuare se arat� c� „locuitorii sunt mai to�i pe p�mântul delimitat, care aproape peste tot este râpi �i hurdoabe din care cauz� sunt s�raci, nu pot ajuta bisericile. Între�inerea de la Prim�rie nu s-a dat pân� în prezent �i bisericile suf�r de cele necesare serviciului divin96”. Asemenea situa�ii se întâlnesc �i în alte biserici din jude�ele Vâlcea �i Mehedin�i. Bisericile din Tom�ani, St�ne�ti, F�ureni, Gura C�luiului (jude�ul Vâlcea) �i

90 Ibidem, dos. 37 / 1873, p.4 91 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, fond Protoieria jude�ului Gorj, dos. 63/1874, p. 6 92 Ibidem, p. 42 93 Arhivele Na�ionale Craiova, fond Protoieria jude�ului Dolj, dos. 3/1902, p. 13 94 Ibidem, p. 16 95 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, Protoieria jude�ului Gorj., dos. 63/1864, p. 43 96 Arhivele Na�ionale Craiova, Protoieria jude�ului Dolj, dos. 2/1904, p. 39


209

bisericile din Tamna �i Strehaia (jude�ul Mehedin�i) se confrunt� cu lipsuri atât datorit� m�rimii propriet��ilor funciare cât �i datorit� sumelor mici de la buget97.

Statisticile arat� c� sunt �i multe localit��i, mai ales cele care din vechime au fost de mo�neni, unde comunit��ile rurale între�ineau biserica cu cele necesare. Enoria�ii se învoiesc s� sus�in� materialice�te bisericile, d�ruind din partea comunit��ii p�mânt pentru între�inerea preotului �i a bisericii. Astfel, enoria�ii bisericii din Rovinari, cu hramul „Na�terea N�sc�toarei de Dumnezeu” se învoiesc cu preotul s�-i dea 6 pogoane (preotul ceruse îns� 12 pogoane) inclusiv „una curea de p�mânt l�sat� pe seama bisericii de ctitorul ei Ni�� Rovin�reanu98”.

La rândul s�u, Alecu Bro�teanu din F�rc��e�ti, jude�ul Gorj, care avea o biseric� de lemn cu hramul „Sf. Ioan Botez�torul” v�zând c� s-a afundat în p�mânt datorit� putrezirii bârnelor se nevolnice�te a sus�ine refacerea bisericii „voescu a o ridica în acela�i locu �i a-i pune alt� temelie totu de lemn99”. Angajându-se s� termine biserica, proprietarul amintit se oblig� s� o între�in� �i cu cele trebuincioase: „m� oblig prin aceasta … c� voi termina �i între�ine cu totul cele trebuincioase biserica cu hramul „Sf. Ioan Botez�torul” de pe proprietatea mea F�rc��e�ti – Birnici”100.

În pofida unor asemenea sus�ineri din partea unor laici, mo�neni sau boieri, caracteristic� r�mâne între�inerea bisericilor nu din folosul propriet��ilor funciare, ci din aloca�iile de la buget. Rolul propriet��ii biserice�ti este foarte redus, ea nu are nici un rol în circuitul economic �i nu sus�ine decât într-un procent redus a�ez�mintele de cult �i pe preo�i.

Documentele vremii leag� sc�derea num�rului de preo�i de starea precar� a situa�iei materiale a acestora.

Statisticile vremii consemneaz� o împu�inare a num�rului preo�ilor, cauza fiind pus� cel mai adesea, în special, pe „reaua lor între�inere”. La 1889 în Eparhia Râmnicului existau 1087 preo�i �i 14 diaconi la o popula�ie ortodox� de 1071306 locuitori, ce dispunea de 1674 biserici urbane �i rurale101.

O statistic� oficial� din 1902 consemna urm�toarele: Jude�ul Nr. locuitori Nr. sate Nr. c�tune Total sate �i

c�tune Nr. biserici

Vâlcea 188820 417 30 447 312 Gorj 171164 346 14 360 400 Romana�i 193164 247 12 289 208 Dolj 324406 403 20 423 273 Mehedin�i 139116 443 47 490 322

Total general 1124913 1856 123 1979 1515

O informare ce trebuia prezentat� domnitorului Carol I, cu ocazia unei preco-nizate vizite în jude�ul Gorj ar�ta c� 157 de biserici dintr-un total de 414 func�ionau temporar, existând mari greut��i în asigurarea acestora cu preo�i102.

97 Arhivele Episcopiei Râmnicului, Episcopia, 1862-1916, dos. 81/1864, p. 53 �i dos. 33/1869, p. 11-18 98 Arhivele Na�ionale. Tg-Jiu, Protoieria jude�ului Gorj., dos. 118/1878-1883, p. 2 99 Ibidem, dos. 87 / 1876, p. 4 100 Ibidem, dos. 87/1876, p. 4-20 101 Athanasie Mironescu, op. cit. p. CXX 102 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, fond. Protoieria jude�ului Gorj, dos. 53 / 1973. f. 11


210

Documentele de arhiv� relev� o preocupare continu� a comunit��ilor urbane �i rurale pentru între�inerea, repararea �i construirea l�ca�urilor de cult, care s� r�spund� nevoilor legate de sporirea num�rului de credincio�i �i de cre�terea nevoii de hran� spiritual�.

În jude�ul Dolj între 1866 �i 1906 s-au construit 80 biserici, 5 urbane �i 75 rurale. Între 1886 �i 1893 �-au construit 50 dintre care 42 de zid �i 8 de lemn, iar între 1883 �i 1906 s-au construit 30 dintre care 26 de zid �i 4 de lemn103.

În Gorj, între 1866 �i 1906 s-au construit sau reconstruit 131 biserici, dintre care 59 de zid �i 72 de lemn. Între 1866 �i 1893 s-au construit 71 de biserici, dintre care 26 de zid �i 45 de lemn,. Iar între 1893 �i 1906 s-au construit 60 de biserici, dintre care 36 de zid �i 24 de lemn104.

În jude�ul Mehedin�i, de la 1866 la 1906 s-au reconstruit sau construit 117 biserici dintre care 72 de zid �i 45 de lemn. Din 1866 pân� în 1906 s-au cl�dit 107 biserici.

Activitatea de consolidare �i construire de noi l�ca�uri de cult se explic� atât prin sporirea num�rului de credincio�i, cât �i prin consim�irea comunit��ilor urbane �i rurale la sus�inerea cultului. Nu aceea�i situa�ie se întâlne�te la m�n�stirile oltene unde degradarea cl�dirilor �i propriet��ilor continu� �i la sfâr�itul secolului al XIX-lea.

Cele mai multe m�n�stiri continu� starea de degradare, în parte cauzat� de lipsa veniturilor provenite din propriet��ile prea mici �i din pricina insuficientei sus�ineri din partea statului.

Având în vedere suprafe�ele mici de p�mânt de care dispuneau m�n�stirile, se poate aprecia c� proprietatea funciar� m�n�stireasc� nu mai reprezenta nimic în structura propriet��ii funciare.

M�n�stirile nu mai sunt proprietari funciari care s� conteze în fluxul economiei. Produc�ia propriet��ii funciare m�n�stire�ti este nesemnificativ�, fiind destinat� exclusiv consumului propriu. Produsele p�mântului nu asigur� venituri care s� fie utilizate la sus�inerea cultului sau la între�inerea cl�dirilor m�n�stirilor.

Din coresponden�a pe care o poart� m�n�stirile cu Episcopia �i cu Ministerul Cultelor reies greut��ile pe care acestea le întâmpin�, din cauza lipsei veniturilor, în repara�ia cl�dirilor �i la sus�inerea nevoilor cultului105.

Înc�lcarea propriet��ilor, �i a�a foarte mici ale m�n�stirilor, de c�tre mo�neni sau proprietari aduce îngrijorare în rândul personalului acestora. O coresponden�� bogat� poart� schitul Locuri Rele, din jude�ul Gorj, pe marginea st�pânirii ce o are, cele 6 pogoane d�ruite în mo�ia Porceni de Constantin Poenaru, Lu�� M�ld�rescu �i C.M. Oteteli�eanu prin actul din 15 iulie 1860, adeverit apoi de Prefectura Gorj sub num�rul 12618/15 decembrie 1860. Schitul î�i exprim� temerea c� un proces în derulare între stat �i mo�neni s� nu-i r�peasc� cele 6 pogoane, singurele care-i asigur� între�inerea106.

Înc�lcarea propriet��ilor m�n�stire�ti continu� �i dup� 1864, de�i propriet��ile acestora f�ceau parte acum din Domeniile Statului.

Procesul dintre m�n�stirea Hot�rani �i proprietarii Lucsi�a �i Ion Gigârtu s-a derulat pe o lung� perioad� de timp, proprietarii aminti�i nerecunoscând hot�rârile judec�tore�ti �i înc�lcând în repetate rânduri propriet��ile m�n�stirii107.

103 Athanasie Mironescu, op. cit. p. 462-516 104 Ibidem, p.517-560 105 Ibidem, dos. 263 / 1897, f. 5, dos. 84 / 1876, f. 4 106 Ibidem, dos. 268 / 1898, f. 5 107 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, M�n�stirea Hot�rani, 4/1864, f.6


211

Schitul Lainici a purtat de-a lungul a peste cinci decenii procese grele cu vecinii propriet��ilor sale din Porceni �i Tetila. În ianuarie 1875, inginerul hotarnic Dimitrie Giorm�neanu recuno�tea c� datorit� dev�lm��iei „statul ast�zi abia mai posed� în hotarul Corbii (Tetila) una curea de mo�ie de la 60 la 70 stânjeni, având ca sum� mai mare dup� acte �i care s-au cotropit de mo�neni108”. Din acela�i document afl�m c� m�n�stirea Lainici avea în posesie 2000 pogoane de p�dure care sufereau înc�lc�ri din partea mo�nenilor.

Referindu-se la înc�lcarea mo�iei Porceni, arenda�ul �erban Cartianu sus�inea c� dev�lm��ia contribuia la înc�lc�rile de proprietate. Într-o adres� din iulie 1872, c�tre Ministerul Finan�elor, acesta ar�ta: „Când mi s-au dat în primire observând-o am v�zut c� fiind de-a valma cu al�i proprietari ace�tia au f�cut mari t�ieri p�durii a tot felul de lemne în interesul dumnealor, ba înc� taie în continuare, sub motiv c� sunt dev�lma�i109”.

De�i actele de proprietate �i toate hot�rniciile din 1838 ar�tau c� schitul Lainici are în posesie plaiul �i mun�ii din hotarul Bumbe�tilor, în aprilie 1880 inspectorul Barbonici constata c� „m�n�stirea are dreptul în ace�ti mun�i îns� de mai mult timp mo�nenii s-au opus cu des�vâr�ire a le da ceva, îngr�dind dreptul m�n�stirii, în modul acesta au cotropit �i partea mai multor propriet��i”110.

Amintim �i procesele pe care le poart� m�n�stirea Tismana cu fo�tii cl�ca�i din Tismana �i Godine�ti. Pentru a aplana conflictul, în 1874, inginerul hotarnic Ioana Momniceanu a dat o carte de hot�rnicie pentru vatra m�n�stirii111.

La începutul secolului al XX-lea multe schituri vâlcene, care înainte de 1863 aveau o bogat� via�� de ob�te �i dispuneau de propriet��i însemnate, trec printr-o accentuat� s�r�cie care le va împinge spre ruin�. Schitul Bradu numai dispunea decât de 2500 m2, iar schitul Jgheaburi, metoh al m�n�stirii Govora nu dispunea decât de cei 100 m2 din jurul zidurilor bisericii112.

La rândul s�u, schitul Cornetu nu dispune decât de 12900 m2 în incinta a�ez�mântului fiind p�r�sit de c�lug�ri113.

P�r�sit de c�lug�ri, din pricina inexisten�ei surselor de venit necesare, schitul va avea mult de suferit �i din pricina lucr�rilor de la calea ferat�, când i-au fost distruse chiliile. În 1906 se afla în semiruin�, Episcopia constatând c� „orice întârziere în renovare ar fi mult p�gubitoare114”.

O situa�ie mai bun� are schitul Iezerul c�ruia i-au r�mas dup� secularizare 8 ha de p�mânt, ograda �i fâne�ele din jurul acestuia115. În ceea ce prive�te schitul P�trunsa vremurile au fost �i mai neprielnice. În 1895 câ�iva oameni din B�rb�te�ti i-au distrus chiliile �i biserica, punând st�pânire �i pe p�mântul schitului. La rândul ei, comuna Petrari i-a luat p�mântul din punctul Jilava unde se va stabili locul unui târg116. Desfiin�at va fi �i schitul S�r�cine�ti (1873), c�ruia secularizarea i-a luat toate averile, vatra acestuia fiind apoi vândut� prin licita�ie lui Constantin Disescu117.

108 Ibidem, M�n�stirea Lainici, 1/1875, f.41 109 Ibidem, 1/1875, f.7 110 Ibidem, f.100 111 Arhivele Na�ionale Tg-Jiu, Foi volante, Cartea de hot�rnicie pentru vatra m�n�stirii Tismana, 1874, p.1-10 112 Ibidem, p. 850 113 Ibidem, p. 853 114 Melentie R�u�, op.cit. p. 42 115 Via�a bisericeasc� în Oltenia, op. cit. p. 851 116 Ibidem, p. 827 117 Ibidem, p. 859


212

Situa�ie grea au �i fostele m�n�stiri Sadova, Jitia �i Roaba, ale c�ror propriet��i de abia mai sus�ineau pe slujitorul cultului118.

Aceea�i atare degradant� au �i m�n�stirile, care n-au reu�it s�-�i recapete nimic din str�lucirea veacurilor trecute. M�n�stirea Arnota ajunsese pustie, cele 31 chilii erau gata s� se pr�bu�easc�. Constatarea „dac� ar fi îns� reparate ar putea sluji la un sanatoriu sau alt� institu�iune folositoare” era mai mult o invita�ie adresat� factorului politic de a nu l�sa s� se pr�bu�easc� un vechi a�ez�mânt spiritual119.

Într-o societate ea îns��i s�rac�, care nu-�i putea asigura resursele acumul�rii, via�a religioas� a trebuit s� se supun� vremurilor.

R�zboiul de întregire a neamului a g�sit bisericile �i m�n�stirile într-un proces lent de revigorare. Izbucnirea r�zboiului �i ocupa�ia Puterilor Centrale au adus noi greut��i în via�a bisericilor �i m�n�stirilor. Propriet��ile acestora au fost înc�lcate, pr�date �i profanate. În timpul r�zboiului schitul Lainici „a fost prad� armatei de ocupa�ie inamic�”. Un raport al îngrijitorului schitului ar�ta: „la luarea mea în primire a acestui schit în anul 1919 nu am g�sit nimic f�r� numai zidurile �i p�mântul care are schitul în prezent care este ca la 3 ha situat împrejurul cl�dirilor lui120”.

Suferin�e din pricina ocupa�iei au avut �i alte a�ez�minte religioase: Crasna, Polovragi, Govora, Fr�sinei, C�luiu, Dintrunlemn, Tismana, S�r�cine�ti121.

Anul 1918, anul marii izbânzi na�ionale, g�sea via�a bisericeasc� �i monastic� într-o situa�ie precar�. Proprietatea ecleziastic� existent� �i bugetele locale alocate de prim�rii n-au fost suficiente pentru revigorarea vie�ii spirituale.

Factorul politic trebuia s� se sesizeze �i s� aduc� via�a religioas� la nivelul pe care socialul �i mentalul cultural colectiv o cereau.

Constituirea fondurilor biserice�ti necesare între�inerii personalului �i edificiilor biserice�ti va fi urmat� dup� 1918 de înzestrarea parohiilor cu noi suprafe�e de p�mânt �i de alocarea unor fonduri speciale din bugetul statului care va considera biserica unul din pilonii energiilor na�ionale.

Summary

Church and monastic property in Oltenia after 1864 year The paper is based on National Archives existing documents research and the capitalization of historical information on existing documents or from special and general works about this theme. We coming a spiritual, cultural but political, too, need Oltenia’s monastic area will raise through a few centuries, with the beginning in the XIV century and extension apogee at the middle of XIX century. The extension of monastic domain didn’t lead to a participation, according to its potential, to goods exchange, during all its existence period being characterized by a natural economy. Interested social-political factors found out that there was a discrepancy between the monastic property dimensions and its resources administration which seemed to be difficult, incompatible with its spread and economic-financial potential. Community outlook noticed as tendency the incompetence of monasteries administrators to

118 Arhivele Na�ionale Bucure�ti, Ministerul Cultelor, 99/1879, f.1-6, 155/1879, f.11 119 Melentie R�u�, op. cit. p. 28 120 Anuarul pe anii 1921–1925, Episcopia Râmnicului Noului Severin, Bucure�ti,1924, p. 590 121 Ibidem, p.621-652


213

manage the huge wealth. The economic administration was not related to efficiency principles and economic profitability. In 1863 Cuza-Voda ruler and the Roumanian Government enforced the monastic properties secularization law which was indeed a national dignity act and up-dating act, too. The major monastic properties become stae own on which Cuza-Voda ruler will apply land reform in 1864 for thousands of peasants. Secularization has changed property ratios, after 1864 monastic property wasn’t important anymore for the country economy. Between 1864-1918 state is concerned to provide landed properties to religious locations to assure their continue existence. Sustainable resources for workshop are low which lead to a damaged religious life. Cultural collective outlook claimed for a new vision regarding spiritual life revival, desideratum fulfilled through the measures adopted by Romanian state after 1918.This will consider the church one of the pillars of national energies.


214

Problema evreiasc� în dezbaterile parlamentare între anii 1866-1871

Dan Mihai Moroianu

[email protected] În Parlamentul României, discu�ii aprinse a stârnit problema drepturilor politice

pentru str�inii necre�tini, fiind viza�i în primul rând evreii. În proiectul guvernamental se prevedea acordarea acestor drepturi, dar la dezbateri au fost contest�ri, sprijinite de manifesta�ii de strad�. Presiunile „Alian�ei israelite universale” (înfiin�at� în 1860 la Paris), ale presei evreie�ti europene �i ale lui Napoleon al III-lea n-au influen�at votul Constituantei, astfel încât articolul 7 s-a aprobat cu formularea c�: „numai cet��enii de rit cre�tin pot ob�ine calitatea de român1.

În condi�iile unor mari imigr�ri de evrei, în primul rând în Moldova, care beneficiau acum �i de un puternic sprijin financiar �i politic extern, într-o vreme în care în �ar� era o insuficien�� de capital, iar din deceniile anterioare venea o experien�� negativ� în ce prive�te comportarea multor evrei în mediul urban �i mai ales rural, exista în �ar� o team� general� în ce prive�te acapararea vie�ii economice de c�tre evreii speculan�i2. O f�cuser� în bun� parte în multe ora�e �i târguri moldovene�ti, mai ales prin arendarea sau cump�rarea bunurilor funciare, direct sau indirect. Teama era foarte mare în Moldova. Citind proiectul guvernului pentru articolul 7, în care se admitea acordarea naturaliz�rii evreilor, domnitorul Carol nota în memoriile sale: „Un strig�t de groaz� trece prin Moldova3”.

Chestiunea se va complica, c�ci liberalii, ajun�i la guvernare, vor reactualiza �i vor controla aplicarea restric�iilor legale, neabrogate, în ce-i prive�te pe evrei. În consecin�� alertat� din �ar�, presa evreiasc� european� �i „Alian�a israelit� universal�” vor culpabiliza continuu guvernul României pân� ce vor ob�ine demnitatea acestuia. Dar teama privind acapararea vie�ii economice de c�tre evrei, ca �i problema în sine, vor persista �i vor reveni, periodic, cu consecin�e uneori grave.

Cabinetul liberalului moderat C. A. Cre�ulescu dominat de liberalii radicali, a trebuit s� fac� unele concesii moldovenilor, destul de numero�i în Parlament, în scopul facilit�rii adopt�rii unor proiecte de lege. Una dintre concesii va consta în m�suri contra evreilor porni�i în exod din Austria �i Rusia, cu consecin�e grave pentru �ar�, dar mai ales pentru Moldova. Probleme greu de rezolvat, dac� se are în vedere c� în prima jum�tate a secolului XIX evreii din Moldova se ridicau doar la 12000 (2%), iar în 1859 la 119000 adic� 9% din popula�ie. Aceast� grupare etnic� r�mâne complet separat� de restul popula�iei române�ti. Pe de alt� parte, argumentele evreilor p�reau rezonabile �i plauzibile peste hotare.

În scopul realiz�rii pactului de la „Concordia” I. C. Br�tianu f�cuse o concesie frac�ioni�tilor moldoveni. La 21 martie 1867, el trimitea o circular� prefec�ilor, prin care ordona cele mai aspre m�suri contra vagabonzilor, în�elegând prin aceasta o invazie de str�ini, mai ales evrei de peste grani��, dup� desfiin�area pa�apoartelor. Ace�ti str�ini n-aveau mijloace de subzisten��, agravând situa�ia �i a�a destul de grea a

1G. D. Iscru, Istoria modern� a României, vol. II, p. 105 2Ibidem, p. 106 3Memoriile regelui Carol I, vol. I, p. 77


215

locuitorilor ��rii, amenin�a�i de foamete din cauza secetei. Cu toate c� în circular�, ministrul de Interne nu men�iona cuvântul „izraeli�i”, tocmai despre ei este vorba4.

Problema evreiasc� era una dintre cele dificil de rezolvat în condi�iile exodului peste frontierele Austriei �i Rusiei a sute de mii de evrei. Domnitorul Carol I, la o întrevedere cu consulul general al Fran�ei, men�iona existen�a în acel moment a 300000 de evrei în Moldova. În ora�ul Ia�i, din 80000 de locuitori, 50000 erau evrei. Aglomer�rile de evrei aveau loc îndeosebi în târguri �i ora�e, periclitând starea de s�n�tate a acestora, din cauza lipsei de locuin�e sau unora precare, insalubre. Ca ministru de Interne, I. C. Br�tianu tindea la limitarea exodului, prin luarea acestei m�suri restrictive, pe care însu�i domnitorul Carol I o considera „m�sur� igienic�5”.

Asemenea m�sur� atrage iritarea opiniei publice europene. Conservatorii �i liberalii modera�i profit�, cu inten�ia de a-l compromite pe radicalul I. C. Br�tianu. D. A. Sturdza trimite din Ia�i domnitorului Carol I la 3 mai 1867 extrase din ziarul,,Dreptatea” cu accente antievreie�ti. Alte extrase din „Perseveren�a” �i „Românul” erau supuse aten�iei domnitorului, con�inând comentarii antifranceze ale ministrului de R�zboi, generalul Tobias Gherghel6.

Reac�ia din partea Fran�ei nu întârzie, fiind accentuat� de m�surile contra evreilor luate de ministrul de Interne. Conservatorii �i liberalii modera�i profit� din plin pentru a determina demisia lui I. C. Br�tianu. D. A. Sturdza scria lui I. Ghica la 13 mai 1867, c� dac� domnitorul nu-l schimb� pe I. C. Br�tianu �i el �i �ara vor pierde.

Un schimb de telegrame avea loc între împ�ratul Napoleon al III-lea �i domnitorul Carol I la 14/26 mai 1867. Napoleon al III-lea f�cea cunoscut� impresia negativ� asupra opiniei publice din �ara sa, fa�� de „persecu�iunile ale c�ror victime se zice c� sunt izraeli�ii din Moldova”. Î�i exprima nedumerirea, m�rturisind c� nu-i venea s� cread� c� „guvernul luminat” al prin�ului Carol I ar autoriza „m�suri atât de contrare umanit��ii �i civiliza�iunii”. În telegrama de r�spuns Carol I asigura pe împ�rat c� nu este mai pu�in preocupat de soarta izraeli�ilor, îns� „m�surile, ce generalul a crezut c� trebuie s� le ia, n-au nimic excep�ional �i intr� în dreptul comun”. În cazuri de abatere, va lua m�suri pentru pedepsirea func�ionarilor care �i-au dep��it atribu�iile7.

Ac�iunile concertate de denigrare împotriva lui I. C. Br�tianu ale liberalilor modera�i munteni, care de�inuser� puterea sub generalul I. Ghica �i ale conserva-torilor sfâr�eau prin a reu�i. La 29 iulie 1867 I. C. Br�tianu î�i prezenta demisia, pentru a nu cauza ��rii, �i suveranului ei8.

Din mesajul Tronului, prezentat la 3 ianuarie 1868 cu prilejul deschiderii sesiunii noilor Corpuri legiuitoare, reie�ea c�, în privin�a evreilor, guvernul, nu se va abate de la principiul de toleran�� religioas� �i umanitar�. Totodat� nu va fi tolerat vagabondajul.

Conservatorii de toate nuan�ele �i liberalii modera�i fac presiuni, dublate de cele externe, pretextând unele m�suri luate contra exodului de evrei din ��rile vecine. Devenind mai toleran�i fa�a de evrei, radicalii munteni î�i atrag aversiunea frac�ioni�tilor moldoveni.

La 5 martie 1868 se produce un incident în Adunarea deputa�ilor, provocat de „Frac�iunea liberal� �i independent�” reprezentat� de 31 de moldoveni, care au

4Monitorul Oficial, nr. 75 din 2 aprilie 1867 5Apostol Stan, Grup�ri �i curente politice în România între Unire �i Independen��, (1859-1877), p. 111 6Anastasie Iordache, Instituirea monarhiei constitu�ionale �i regimului parlamentar în România, p. 165 7Carol I, Cuvânt�ri, vol. I, p. 79 8Anastasie Iordache, op. cit, p. 169


216

propus un proiect de lege prin care stabilirea evreilor în ora�e se putea face numai cu aprobarea consiliilor comunale, iar la sate în nici un fel, nici m�car provizoriu. Li se interzicea ob�inerea de imobile la sate �i ora�e, orice act de vânzare-cump�rare fiind declarat nul �i neavenit. Se interzicea evreilor arendarea sau exploatarea mo�iilor, viilor, cârciumilor, povernelor, morilor, produselor, etc. Pentru exercitarea comer�ului, vor avea nevoie de un certificat eliberat de consiliul comunal; alimentele �i b�uturile vor putea fi vândute numai mozaicilor, nu �i cre�tinilor. Adoptat�, legea va avea putere retroactiv�, abrogându-se toate legile �i regulamentele contrarii prevederilor sale9.

Propunerea legislativ� a deputa�ilor frac�ioni�ti moldoveni, în fapt alia�i ai radicalilor �i radicali ei în�i�i, dar antimonarhi�ti �i xenofobi, complica �i mai mult situa�ia guvernului. I. C. Br�tianu era cu totul descurajat din aceast� cauz�. Profesorul francez E. Desjardins care efectuase o c�l�torie în România în 1867 scria: „Evreii sunt str�ini pe p�mântul României, nu numai prin limb� �i obiceiuri, ci �i prin spirit, �i vor s� r�mân� str�ini. Nu-�i trimit copii la �coli române�ti, de�i instruc�ia e gratuit� �i pentru ei, întregul mic comer� (lapte, carne, fructe etc.) e în mâna lor, mai ales îns� produc�ia rachiului. În Moldova, evreul e croitor, cizmar, ceasornicar, tinichigiu, mai cu seam� c�m�tar. Ia pân� la 50% pe lun� de la debitor �i, deoarece nu exist� institu�ii de credit, în vremuri de lips� - la orice recolt� rea- to�i trebuie s�-�i g�seasc� refugiul la ei10”.

Analizarea problemei evreie�ti provoca mari nelini�ti lui I.C. Br�tianu. Prins la mijloc între dou� curente extreme, ultraconservatori �i frac�ioni�ti, el devine �inta unor atacuri din str�in�tate. Dispunând de o majoritate parlamentar�, radicalii se v�d dezavantaja�i de prea strânsa alian�� cu frac�ioni�tii sau radicalii moldoveni, care nu erau dispu�i s� devin� mai modera�i în problema evreiasc�, f�r� a degenera totu�i în fanatism religios, c�ci problema evreiasc� avea origini economice �i sociale. Adep�i ai emancip�rii evreilor la 1848, radicalii munteni nu se puteau preta la m�suri rigide contra lor, precum propuneau frac�ioni�tii moldoveni11.

În Camer�, la 24 martie I. C. Br�tianu trece la o disput� f��i�� cu ace�tia. Deputatul Al. Georgiu interpela pe ministrul de Interne asupra motivelor politice care au determinat punerea Ia�ilor într-o stare excep�ional�. I. C. Br�tianu î�i exprim� nedumerirea fa�� de st�ruin�a în aceast� problem� a lui Al. Georgiu, unul din propun�torii proiectului de lege contra izraeli�ilor. Liderul radicalilor munteni sus�ine c� exist� un r�u economic, anume o invazie de str�ini vagabonzi, mai ales evrei. Ei au profitat de instabilitatea guvernelor române�ti, pentru a intra în num�r foarte mare din cauza persecu�iilor la care erau supu�i în ��rile vecine. Toleran�a cunoscut� a românilor a favorizat invazia. România este în drept s� ia m�suri legale pentru a remedia acel r�u moral �i material, dar nu prin propunerea unor legi contra evreilor, care s� ofere pretexte de atac adversarilor politici �i imposibilitatea de a veni în sprijinul României din partea amicilor ei. Excesele sunt condamnate de c�tre to�i europenii, fie prieteni sau neprieteni, trebuie în�eles foarte bine c� guvernul nu poate admite, iar Adunarea nu poate vota legi de acest fel, deja propuse, la loc de frunte situându-se, printre propun�tori, însu�i pre�edintele Camerei, Anastasie F�tu.

Proiectul de lege propus de 31 de deputa�i a ridicat valuri de proteste contra guvernului român. I. C. Br�tianu a rugat s� se retrag� acel proiect care prevede dispozi�ii inumane antiromâne�ti. Se vor lua m�suri contra vagabonzilor de orice na�ie, dar nu în felul propus: „Ast�zi suntem st�pâni pe noi; s� fim maturi, s� nu ne expunem la reprobare sau umilin�� i ridicul”. Înc� o dat� I. C. Br�tianu ruga pe autorii

9Memoriile regelui Carol I, vol. I, p. 229 10Ibidem, p.232 11Apostol Stan, I. C. Br�tianu, p. 205 - 207


217

proiectului de lege s� �i-l retrag�, apoi se vor g�si alte mijloace pentru a satisface nevoile ��rii, mai ales în Moldova12.

În scopul aplan�rii gravelor consecin�e provocate de ac�iunile radicalilor moldoveni, I. C. Br�tianu sosea la Ia�i în ziua de 11 aprilie 1868 fiind întâmpinat cu ostilitate. Bac�ul devenise �i el un focar de tulbur�ri din cauza m�surilor contra evreilor. În acest timp, ministrul de Externe, �tefan Golescu, adresa o circular� consulilor puterilor garante la Bucure�ti, în care preciza c� întâmpl�rile recente din România „au fost exagerate în chip ingenios” fiind prezentate ca „excese împotriva evreilor” ceea ce constituie o „ostilitate sistematic� împotriva guvernului român“. Aceste prezent�ri exagerate „au plecat de la consulul austriac la Ia�i13”.

Într-adev�r, conspiratorul de la Ia�i era consulul austriac din Bac�u, care a determinat câ�iva evrei s� semneze o depe��, ce a fost apoi trimis� de consulul general, baronul Eder, guvernului s�u. Domnitorul Carol I care-l înso�ise pe I. C. Br�tianu în Moldova, trecând prin Bac�u, a constatat c� totul era fals în aceast� �tire r�spândit� telegrafic peste tot în lume. �tefan Golescu a fost nevoit s� trimit� o not� energic� reprezentan�ilor diplomatici la Bucure�ti14.

În pofida rupturii f��i�e a lui I. C. Br�tianu cu radicalii frac�ioni�ti moldoveni pe tema proiectului de lege contra evreilor, el r�mâne �inta atacurilor din afar�. La 22 aprilie 1868, consulul general al Angliei a adresat un protest contra „jertfelor fanatismului românesc15” Pentru acestea, face r�spunz�tor în primul rând pe I. C. Br�tianu, dar �i întreg guvernul. Concomitent, consulul general austriac, baronul Eder, cere satisfac�ie, considerându-se insultat în circulara dat� de �tefan Golescu. În fond, el nu împlinise decât un deziderat al lui I. C. Br�tianu, care-i solicitase public s� dezmint�, printr-o circular�, presupusele excese ale guvernului contra evreilor. Consulul general englez pretindea c� se violase articolul 46 al Conven�iei de la Paris, care garanta egalitatea tuturor locuitorilor, indiferent de ras� sau religie. Austria se considera ofensat�, pentru c� guvernul român b�nuia pe consulul s�u la Ia�i de colportare de �tiri false. Fran�a i s-a al�turat pretinzând satisfac�ie �i desp�gubiri pentru evreii expulza�i. La fel au procedat Prusia �i Rusia. La 23 aprilie 1868 domnitorul dizolv� garda na�ional� din Bac�u pe care a dezarmat-o. Primul ministru �i ministrul de externe, �tefan Golescu �i-a prezentat demisia pe motiv c� fusese acuzat de consulii str�ini pentru pretinse afirma�ii incorecte la adresa lor. Demisia a fost acceptat� de domn, deoarece circulara sa fusese redactat� în termeni prea aspri, trimis� f�r� autoriza�ia suveranului care lipsea din Bucure�ti. Cu toate acestea, Austria nu se declar� satisf�cut�.

În �edin�a Adun�rii din 26 aprilie 1868, P. P. Carp, care nu manifestase vreodat� aversiune fa�� de evrei, a adresat o interpelare referitoare la evenimentele de la Bac�u, dând citire circularelor confiden�iale ale lui I. C. Br�tianu prin care se solicita prefec�ilor expulzarea evreilor din sate, în timp ce în Adunare, stigmatizase proiectul de lege al frac�ioni�tilor moldoveni contra evreilor. El îl acuza pe I. C. Br�tianu c� activase problema evreiasc�, transformând-o din una politic� în una soci-al�, atunci când se adresase românilor din Moldova: „Evreii au tot în mân�; ne cotro-pesc. Na�ionalitatea noastr� e în pericol, veni�i s� o sc�p�m !16” La acest apel au r�spuns în Adunare, frac�ioni�tii. Guvernul a jucat un dublu rol, fiind foarte abil în ac�iu-nile sale, deoarece o persecu�ie legal� a evreilor ar ridica Europa întreag� contra României. Astfel c�, protestele Europei contra unei eventuale legi au silit pe I. C. 12Monitorul Oficial, nr. 75 din 30 martie 1868, p. 497- 498 13Memoriile regelui Carol I, vol. I, p. 238 14G. Fotino, Boierii Gole�ti, vol. I, p. 421- 422 15Memoriile regelui Carol I, vol. I, p. 238 16Monitorul Oficial, nr. 95 din 28 aprilie 1868, p. 593


218

Br�tianu, care prin circulare „persecut� pe sub mân�” pe evrei �i totodat� eticheteaz� drept barbare demersurile Frac�iunii libere �i independente. Problema intern� se complic� cu una extern�. Europa s-a alarmat, anun�ând luarea unor m�suri contra ro-mânilor. În concluzie, P.P. Carp cerea ca „evreii s� fie l�sa�i în pace de acum înainte.

Într-un lung r�spuns la interpelarea liderului junimist I. C. Br�tianu declara c� este con�tient despre efectul afirma�iilor sale �i ale altora. El nu poate s� creeze o criz� guvernamental�, deoarece conservatorii nu de�in o majoritate. În imposibilitatea de a crea o criz� politic� intern�, P. P. Carp nu face decât s� ridice, s� revolte puterile europene contra guvernului, opinia public� european�, ceea ce nu înseamn� deloc dovad� de patriotism. P. P. Carp repro�a lui I. C. Br�tianu c� �i-a creat o „partid� ro�ie” în Moldova. S-a dovedit în Adunare c� nu exist� identitate de concep�ii �i ac�iune. Abia s-au lini�tit spiritele surescitate în Europa, c� P. P. Carp ridic� iar norul de praf asupra României. El pretinde c� I. C. Br�tianu a f�cut o specula�ie politic� cu problema israelit�, care, înainte de venirea sa la putere, nici nu exista. Poporul s-a dovedit unul din cele mai tolerante „Na�iunea noastr� a fost tolerant� �i ospitalier� în toate epocele; �i chiar în acele timpuri în care cuvântul str�in era sinonim cu inamic. Românii au avut sentimentul de înfr��ire care a oprit d-a se a�eza în România acel despotism feudal care a ap�sat Europa secole întregi, de�i încerc�ri de emancipare nu i-au lipsit nici o clip�”. Astfel, str�inii au intrat u�or în ��rile române, stabilindu-se, dar încep s� fie privilegia�i, ca sudi�i ai altor ��ri. Se na�te o nou� clas� format� din str�ini �i protejat� de mari puteri, ca de�in�toare de patente. „Aceste avantaje au f�cut ca românii s� fie inunda�i de str�ini �i de vagabonzi, c�ci g�siau în �ara noastr� un comerciu �i o industrie asigurate ca monopol în mâinile lor. Ei veneau mai ales din acele ��ri unde nu g�siau mijloace de specula�iune17”.

I. C. Br�tianu demonstreaz� cum marii proprietari rurali, ahtia�i dup� câ�tiguri, au arendat p�r�i din mo�ii evreilor, care apoi le speculeaz�, subarendându-le ��ranilor la pre�uri exorbitante. El contesta astfel pretinsa ilegalitate a circularelor sale, care au fost întemeiate pe legile în vigoare. Pentru exager�ri în aplicarea unor circulare sau legi un guvern este dat în judecat�, dar în fa�a str�inilor este ap�rat de to�i. Ca român, P. P. Carp nu poate s� cad� în eroarea de a sus�ine c� în România exist� persecu�ie religioas�. Poate s� se revolte de aceasta lordul Stanley, dar nu P. P. Carp; el este în România �i poate constata realitatea faptelor. Se confruntau dou� doctrine adverse, una conservatoare junimist� �i una liberal�, dominat� de na�ionalismul economic, interesat în domeniile productive.

În replic�, liderul junimist, afirm� c� I. C. Br�tianu a p�lmuit însu�i trecutul s�u, dând cu piciorul principiilor de egalitate �i na�ionalitate. Cât prive�te libertatea, a acordat-o doar partizanilor s�i politici, pe adversari prigonindu-i. În privin�a evreilor, consider� c� este doar „o cestiune de rivalitate de nego�”. I. C. Br�tianu protesteaz� contra unor aser�iuni care coboar� demnitatea tribunei parlamentare „Oricine va veni în �ar� �i va fi de bun� credin��, va m�rturisi c� n-au fost, nu sunt �i nu vor fi persecu�iuni.” I. C. Br�tianu sus�ine c� nu poate fi nicidecum considerat ca un prigonitor a tot ce este bun, un c�l�u al virtu�ilor din România, c�ci un astfel de ministru de interne nu ar putea fi suportat: „Dac� �ara româneasc� ar fi capabil� de asemenea la�itate, atunci are dreptate d-l Carp s� se despere de dânsa �i s� întoarc� ochii în afar� ca s�-i vie în ajutor18”.

Confrunt�rile de opinii pe aceast� tem� ar fi continuat, întrucât �i al�i conservatori, precum Al. Lahovary, ar fi fost dispu�i s� sus�in� concep�iile lui P. P. Carp. Au intervenit îns� D. Ghica �i I. Ghica pentru a cere închiderea discu�iei asupra unei probleme ce nu putea fi rezolvat� în acel moment, în dezbatere fiind

17Ibidem, p. 596 18Ibidem, p. 598


219

proiectul de lege al poli�iei rurale. Se propune o mo�iune prin care se resping acuza�iile lui P. P. Carp, aprobând pozi�ia guvernului. A fost adoptat� cu 47 voturi pentru �i un vot contra, a lui P. P. Carp, �i numeroase ab�ineri.

Cu prilejul dezbaterii proiectului de lege al poli�iei rurale, în dezbaterea pe articole, B. P. Ha�deu a propus un amendament la articolele 9 �i 10, anume ca str�inilor, indiferent de na�ionalitate, s� li se interzic� stabilirea la sate, f�r� autoriza�ie prealabil� dat� de autorit��ile comunale. Cei deja stabili�i vor putea dobândi autoriza�ie în termen de 6 luni, în caz contrar vor pleca. Se mai propune înc� un amendament de acest fel, apoi în �edin�a din 26 aprilie 1868 a fost prezentat� peti�ia a 205 locuitori din Hârl�u, c�tre Adunare, prin care se solicit� adoptarea neîntârziat� a proiectului de lege prezentat la 5 martie 1868 de 31 de deputa�i referitor la chestiunea izraeli�ilor.

Conservatori, precum P. P. Carp �i liberali modera�i, precum I. Ghica s-au opus amendamentului propus. Deputa�ii guvernamentali, dimpotriv�, propunând �i alte amendament. I. C. Br�tianu intervine pentru a tempera discu�iile. El afirm� c� dac� s-ar discuta ca o problem� economic�, n-ar comporta atâta pasiune, dar acum s-a f�cut din ea o „arm� de partid”. Fiind convins c� problema evreiasc� nu este una religioas�, vina apar�ine celor ce au pus-o pe acest t�râm, I. C. Br�tianu spera ca propun�torii amendamentelor s� retrag� din text �i din expunerea de motive tot ce ar avea aparen�� de persecu�ii religioase, pentru ca Europa s� perceap� realitatea �i nu expresia unor pasiuni politice. El sus�ine c� evreii nu sunt mai avansa�i din punct de vedere moral ca românii îns� ei au venit din ��ri mai civilizate, unde au deprins comer�ul �i mijloacele frauduloase. Astfel sunt evreii din Austria. Acolo au suportat chiar persecu�ii religioase din partea popula�iei catolice, cu un sentiment religios mai puternic decât al românilor ortodoc�i. Acum li s-au acordat drepturi evreilor �i în Austro-Ungaria încât nu mai vin în num�r a�a de mare în România. Evreii din Rusia sunt îns� mai pu�in avansa�i decât românii. I. C. Br�tianu nu este de acord cu afirma�ia c� na�ionalitatea româneasc� este amenin�at� de o simpl� imigrare individual�, f�r� colonizare. În Transilvania, sub o domina�ie maghiar� de 900 de ani, to�i românii au r�mas a�a cum au fost �i înainte de invazie, nefiind asimila�i prin cucerire. Problema evreiasc� nu este nici una religioas�, nici de existen�� na�ional�. Este adev�rat c� evreii din Moldova sunt mai numero�i decât al�i str�ini, fiind mai înapoia�i totu�i decât ei, dar nu din vina lor, tr�ind timp de 14 secole în „stare de adev�ra�i s�lbatici”. Ca atare, trebuie c�utat adev�ratul remediu. I. C. Br�tianu considera c�, într-adev�r, exodul evreilor constituie o plag�, un r�u, dar remedierea nu trebuie c�utat� în dome-niul religios, fiind deci un r�u economic necesar de vindecat. Vindecarea presupune mai multe m�suri �i nu una singur�. În legea poli�iei rurale este un mic articol contra vagabonzilor, dintre care cei mai mul�i sunt str�ini. Este nevoie de institu�ii de credit pentru a da posibilitatea românilor s� fac� o concuren�� str�inilor. A�adar, mijloace economice, nu religioase, care duc la pierderea simpatiei �i sprijinul Europei19.

Paul Bataillard, liberal democrat �i publicist francez, prieten al lui I. C.Br�tianu, la 5 mai 1868 adresa un apel c�tre presa francez� în problema israelit� din România, în 59 file. El î�i propunea s� dezv�luie un sistem general de calomnii prin elucidarea problemei evreie�ti. În Moldova �i �ara Româneasc�, acum reunite au existat �i exist� dou� categorii de evrei: cei care au venit din sud, de rit spaniol �i cei veni�i din nord, din Polonia, Rusia �i Germania. Mai ales Moldova a fost invadat� de a�a-zi�ii „evrei germani”, în genere cârciumari, cabaretieri, sau f�r� profesiuni, uneori r�u-f�c�tori �i vagabonzi. La 1848, I. C. Br�tianu �i prietenii s�i au inclus în programul revolu�ionar emanciparea izraeli�ilor. Ulterior, au luat m�suri pentru limitarea num�rului de vagabonzi evrei. Întreaga opera�iune a fost exploatat� împotriva liderilor radicali, în primul rând I. C. Br�tianu în cea mai bun� manier� bizantin�. M�surile luate de el sunt considerate absurde, barbare. Este imposibil de a trata pe scurt problema evreilor în

19Monitorul Oficial, nr. 100 din 4 mai 1868, p. 596


220

Moldova, atât de delicat� �i de complex�. Din nenorocire, zgomotul f�cut în Europa de doi ani încoace asupra evreilor din România, amestecul str�in �i insultele contra poporului Român �i guvernului s�u pe aceast� tem� au f�cut pentru moment foarte dificile, dac� nu imposibile, largi concesii în favoarea evreilor, spre regretul lui Paul Bataillard, prin violen�e orbe�ti. Din care motiv nu mai trebuie comise asemenea impruden�e c�ci „privilegiile intrigii �i ale calomniei au limitele lor.” Prin asemenea mijloace nu se serve�te cauza evreiasc� fiind orb cel care nu în�elege adev�rul în aceast� problem�20.

În luna mai, Senatul devine un centru de atac împotriva guvernului. Frac�ioni�tii, mai numero�i �i mai puternici în Adunare, trec la atac împotriva lui I. C. Br�tianu îndat� dup� formarea guvernului N. Golescu. În �edin�a din 31 mai 1868 dup� o controvers� intre Gh. Costaforu �i I. C. Br�tianu pe tema pretinselor ilegalit��i comise de guvern, senatorul P. Radu a luat cuvântul pentru a condamna guvernul pe motiv c� a pus în joc destinul Românie pe care a compromis-o în Europa. El prezenta o mo�iune în care guvernul era acuzat c� înc� de la venirea sa la putere „n-a încetat în a între�ine �ara în agita�iune �i anarhie, voind a constitui guvern�mântul ca expresie a unui partid exclusiv; divizând f�r� motiv Corpurile legiuitoare abia convocate �i intrând pe calea d�râm�rii tuturor institu�iilor ��rii”. Un astfel de „sistem de administra�iune atât de pernicios intereselor vitale ale României” determin� Senatul s� nu mai aib� încredere în guvern21. Atacurile din Camer� �i Senat determin� guvernul N. Golescu s�-�i prezinte demisia la 15 noiembrie 1868, domnitorul îns�rcinând cu formarea noului guvern pe conservatorul moderat D. Ghica.

Speran�ele îndelungate �i st�ruitoare ale opozi�iei pentru îndep�rtarea lui I. C. Br�tianu �i a adep�ilor s�i politici de la putere se împliniser�. Opozi�ia de centru �i de dreapta reu�ise atât pe plan intern �i extern s� determine îndep�rtarea de la guvern a radicalilor munteni condu�i de I. C. Br�tianu pentru o vreme îndelungat�. Radicalismul se dovedise solu�ia cea mai adecvat� pentru accelerarea procesului de democra-tizare. I. C. Br�tianu spera s� revin� la guvern, �tiind c� domnitorul Carol I procedase la o îndep�rtare a sa numai sub presiunea guvernelor str�ine, nemul�umite de m�surile luate de ministrul de Interne în chestiunea evreiasc�. Speran�a sa se va dovedi de�art�, întrucât dup� unele guvern�ri moderate, conservatoare sau liberale între 1868 �i 1871 se va recurge la marea guvernare conservatoare a lui Lasc�r Catargiu în 1871.

Summary One of the most important issues discussed by the Parliament of Romania

between 1866 - 1871 was the rights of aliens linked to non – Cristians. Article 7 of the Romanian Constitution states: „only citizens of Cristian rite can get Romanian citizenship”. This has generated heated debate both domestically and internationally; the domestic fight was given between the radical liberals represented by I.C. Bratianu and conservatives represented by P.P. Carp. Internationally Bratianu measures were dissatisfied the consuls of United Kingdom, France, Prussia and Russia. These were poorly informed or did not want to accept the fact that Romania try to become an independent state. This problem will not solve now, and it continues to preoccupy the politicians of Romania.

20Anastasie Iordache, Instituirea monarhiei constitu�ionale �i regimului parlamentar în România, p. 205 21Monitorul Oficial, nr. 147 din 29 iunie 1868, p. 916 - 917


221

Am�nunte privind constituirea Partidului Conservator – Democrat la Vâlcea

Liliana Beu

[email protected] Evenimentele din prim�vara anului 1907 au zguduit întreaga scen� politic�

româneasc�. Pentru moment, conservatorii �i liberalii trecuser� peste disputele doctrinare �i se angajaser� s� conlucreze la aplanarea conflictului. Cedând puterea în acele împrejur�ri decisive, conservatorii erau departe de a ajunge la o unitate în cadrul propriei forma�iuni. Pachetul de reforme ini�iat de liberali ar�ta limpede c� se impuneau anumite schimb�ri �i la nivelul doctrinei conservatoare, cu atât mai mult cu cât, chiar în interiorul partidului, exista o tendin�� de democratizare închegat� în jurul unuia dintre lideri.

Cu toate acestea, binecunoscuta rigiditate a frunta�ului conservator P.P. Carp, departe de a asigura unitatea punctelor de vedere, nu constituia decât o piedic� în plus în calea unui curent cerut de realit��i. V�zând în Take Ionescu un lider carismatic �i cu influen�� în mediile burgheze ale Partidului Conservator, P.P. Carp ini�ia, la începutul anului 1908, câteva demersuri spre a-l marginaliza �i a-l îndep�rta în felul acesta de puterea decizional� din cadrul partidului, de�i era con�tient c� solu�ia aleas� nu era cea pe care un lider de partid trebuia s-o adopte în acele momente tensionate.

Astfel, în 9 ianuarie 1908, el convoc� membrii conducerii conservatoare în vederea alegerii unui nou comitet al Clubului conservator, �tiind c� Take Ionescu nu se afla în �ar�. În ciuda solicit�rilor telegrafice venite din partea acestuia din urm� de a amâna întrunirea pentru o dat� ulterioar�, P.P. Carp, la data stabilit�, procedeaz� la schimbarea componen�ei conducerii conservatoare astfel încât acum, din cei 20 de membri ai comitetului, doar doi erau taki�ti1.

O discu�ie între cei doi lideri dup� acest eveniment nu a mai fost în m�sur� s�-i reconcilieze în ceea ce privea viitorul Partidului Conservator. Referindu-se la rezultatul acestei discu�ii, ziarele vremii comentau pe prima pagin�: „În urma întreve-derii care a avut loc între d-nii P.P. Carp �i Take Ionescu, a fost evident c� un acord nu se va mai putea stabili între ei. Nu este vorba numai de penibilul incident provocat prin alegerea comitetului clubului conservator din Bucure�ti, ci de divergen�e mult mai profunde. Fiecare î�i aduce aminte cu ce greut��i �i cu pre�ul c�ror sfor��ri, s’a ajuns la un modus vivendi, cînd d. P.P. Carp a depus proectele sale de reforme, f�r� a se fi consultat prealabil cu partidul. De ast�dat� în�elegerea a fost imposibil�.…”2.

Pe temeiul acestei discu�ii, comitetul de conducere al Partidului Conservator, luând act de decizia lui Take Ionescu de a trece la o reorganizare a partidului pornind de la alte principii, a decis ca respectiva declara�ie s� fie socotit� drept o demisie din partid. În replic�, Take Ionescu publica a doua zi un articol unde, printre altele, ar�ta c�: „…Nu amorul meu r�nit a determinat ac�iunea mea, ci convingerea c�, spre a-mi servi �ara se cere libertatea mea de spirit, �i c� în acest cuib de intrigi, în aceast� lupt� neîntrerupt� ce se d�dea în urma mea, îmi era cu neputin�� s� am spiritul liber �i s� produc”3.

Pe fondul acestor dezbateri, câteva zile mai târziu, el d�dea publicit��ii un ma-

1Ion Bulei, Conservatori �i conservatorism în România, editura Enciclopedic�, Bucure�ti, 2000, p. 354. 2Partidul Conservator - Democrat. Istoricul constituirei lui, Bucure�ti, 1908, p. 12. 3Ibidem, p. 14.


222

nifest în care î�i anun�a inten�ia de a trece la modernizarea partidului �i convoca, pentru data de 20 ianuarie 1908, pe to�i frunta�ii conservatori din �ar� spre a i se al�tura.

Luând act de evolu�ia situa�iei din cadrul partidului multe dintre organiza�iile locale �i-au trimis delega�iile la întrunirea �inut� chiar în locuin�a lui Take Ionescu unde, într-o atmosfer� de mare entuziasm, el a fost ales �eful noii forma�iuni. Cu acest prilej, pre�edintele organiza�iei de la Vâlcea, Constantin G. Dissescu, a fost prezent al�turi de o numeroas� delega�ie care reunea nume importante ale politicii conservatoare de la noi: N.R. C�pit�neanu, fost secretar general la finan�e, Matei Temelie, pre�edintele Clubului conservator, fost deputat, Anton Botea, fost deputat, Ion Dimitrescu, fost deputat, Gh. B�descu, fost deputat, Gr. Ple�oianu, fost senator, C. Oromolu, fost inspector financiar, I. Cocor�scu, directorul b�ncii „Vâlcea”, I. Bunescu, H. Roma�canu, etc.

Apoi, peste câteva zile, din ini�iativa noului �ef, a fost convocat� o conferin�� la Bucure�ti a celor care aderaser� la programul noului partid urmat�, la 3 februarie 1908, de organizarea primului congres care consfin�ea na�terea acestei forma�iuni la nivel na�ional, îi f�cea cunoscute obiectivele �i, în cadrul c�ruia, urma s� se treac� la alegerea structurilor de conducere.

Chiar din ziua desemn�rii lui Take Ionescu ca �ef al partidului, presa local� se gr�bea s� precizeze c�, în privin�a direc�iei de urmat, lucrurile sunt clare, conducerea organiza�iei vâlcene fiind hot�rât� s� treac� de partea conservator-democra�ilor: „Când vor ap�rea aceste rânduri, partidul conservator va fi rupt în dou�…(…). În jude�ul nostru nu exist� de cât o singur� organiza�iune conservatoare având în capul ei ca �ef pe d-l C.G. Dissescu �i politica ce d-sa va urma, va fi politica acestei organiza�iuni”4.

De altfel, pre�edintele conservatorilor vâlceni, C.G. Dissescu, a fost unul dintre primii vorbitori de la întrunire care �i-a exprimat asentimentul pentru decizia lui Take Ionescu de a-�i constitui propriul partid precizând în cuvântul s�u de la sediul clubului din Bucure�ti c� nu putea s� d�inuiasc� o organiza�ie în care conducea ideea de privilegiu �i de preferin��, c� s-a înc�lcat principiul egalit��ii �i c� „…Nu poate exista partid f�r� un organism complet �i determinat, �i f�r� o voin�� care s� fie rezultatul celor mul�i”5.

Mai mult, la întoarcerea în Râmnic, proasp�tul lider conservator-democrat vâlcean cerea acceptul redactorului publica�iei Vâlcea Conservatoare, C. Oromolu, ca ziarul s�u s� devin� organul de pres� al noii forma�iuni în jude�.

Al�turi de C.G. Dissescu, profesor universitar, avocat de renume �i om politic cunoscut, un rol important în afirmarea forma�iunii conservator-democrate locale l-a avut �i N. R. C�pit�neanu. Acesta avea o leg�tur� strâns� cu Take Ionescu înc� de pe vremea când func�ionase ca secretar general la Ministerul de Finan�e unde fusese îns�rcinat cu verificarea neregulilor de la Creditul Rural.

Prin urmare, în aceste condi�ii se considera c� odat� constituit noul partid, prin valoarea membrilor s�i �i prin rela�iile de care dispuneau la nivelul conducerii centrale, jude�ul era chemat s� contribuie activ �i decisiv la via�a politic�: „Jude�ul Vâlcea, oropsit alt� dat�, joac� un rol important în via�a politic� a ��rei, vâlcenii mândri de gloria acestor doi luceferi ai Vâlcei �i-au câ�tigat considera�iunea la care aveau dreptul �i sprijini�i de for�a moral� a acestor doi frunta�i ai ��rei, vor munci încrez�tori �i pa�nici la desvoltarea lui”6.

De�i se l�sa impresia c� întreaga organiza�ie local� conservatoare în frunte

4Vâlcea Conservatoare, anul II, nr. 23/20 ianuarie 1908. 5Partidul Conservator Democrat. Istoricul……., p. 49. 6Vâlcea Conservatoare, anul II, nr. 39/25 mai 1908.


223

cu pre�edintele s�u, trecuse în tab�ra lui Take Ionescu, trebuie s� subliniem c� lucrurile nu st�teau tocmai a�a.

Un prim episod al disputei din interiorul organiza�iei vâlcene se consumase anterior constituirii conservator-democra�ilor de aici în partid politic, chiar pe fondul mi�c�rilor determinate de convocarea din jude� a celor care doreau s� fac� parte din noua forma�iune. Cu acel prilej, sosit la Vâlcea s� supravegheze derularea evenimentelor în sânul organiza�iei locale, Ioan Cantacuzino împreun� cu Vasile Tretinescu, încercaser� s� dejoace ac�iunea lui Dissescu. Astfel, cum Tretinescu locuia în apropierea g�rii, în ziua convoc�rii, ei au urm�rit pe to�i cei care d�duser� curs invita�iei de a veni la întrunirea conservatoare �i i-au chemat la locuin�a sa pentru a încheia un proces verbal prin care semnatarii recuno�teau �efia lui P. P. Carp, f�r� îns� a-i informa de faptul c� la Bucure�ti se decisese deja constituirea unei noi forma�iuni sub conducerea lui Take Ionescu. Mai mult, pentru a-i convinge s� mearg� s� semneze acel document, li s-a spus c� acolo vor fi prezen�i �i domnii C.G. Dissescu �i N. C�pit�neanu, cunoscu�i drept sus�in�tori taki�ti, tocmai pentru c� se �tia c� cei doi se bucurau de mare încredere în rândul delega�ilor al c�ror punct de vedere îl împ�rt��eau7.

Apoi, la câteva zile dup� momentul constituirii organiza�iei conservator-democrate vâlcene, la Râmnic, vechii conservatori, r�ma�i f�r� lider, s-au întrunit la locuin�a doctorului Gheorghe Sabin unde, în prezen�a fostului deputat de Vâlcea, Ioan G. Cantacuzino, au procedat la o completare a locurilor r�mase vacante în comitetul de conducere �i �i-au manifestat sprijinul deplin �i necondi�ionat fa�� de Partidul Conservator condus de P.P. Carp.

Cu acest prilej a fost redactat �i un proces verbal al întâlnirii spre a fi înaintat liderului conservator P.P. Carp în care se men�iona c�: „Subsemna�ii membri din partidul conservator, întrunindu-se în Râmnicul Vâlcea, în casele d-lui Dr. Sabin, ast�zi 27 ianuarie 1908, considerând c� unii dintre membrii comitetului executiv din Vâlcea au p�r�sit partidul conservator, pentru a urma pe Take Ionescu �i a forma un alt partid denumit de d-lor „partid conservator democrat”, c� p�r�sind partidul nu mai pot face parte din comitetul executiv de Vâlcea �i c� locurile d-lor în acest comitet r�mân vacante. Consider�m c� to�i acei ce nu au p�r�sit partidul conservator �i f�ceau parte din comitet, r�mân de drept în acest comitet, care-�i va urma activitatea �i în viitor. Hot�râm: Completarea comitetului care va fi format cum se arat� mai la vale, alegem în unanimitate pe d. Ioan N. Lahovary ca pre�edinte de onoare în locul d-lui Gh. Lahovary, ca pre�edinte activ pe d. Ioan Gh. Cantacuzino în locul d-lui C. Dissescu, iar ca vice-pre�edinte în locul d-lui Cantacuzino pe d. C.N. Her�scu, ca secretari pe d-nii Laz�r Popescu �i C.C. Her�scu (vice-pre�edinte al�turi de C.N. Her�scu era �i Gh. Sabin)8”.

Erau apoi enumera�i o serie dintre vâlcenii care r�m�seser� în cadrul vechii forma�iuni printre care: N. Nedelovici, N. Em. Bonciu, Al. Stoenescu, Gh. Mih�ileanu, Gh. Br�t��eanu, G. T�n�sescu-Govora, Ioan N. Iancovescu, Kiri�� Constantinescu, G. Mo�oiu, Dr�ghici Presur�, C.A. Voinescu, Ilie Ple�oianu, Petre Millo(fost senator), maior L�motescu (fost senator), V. Tretinescu, etc….

În opinia celor prezen�i la aceast� întrunire motivul real al ac�iunii întreprinse de Take Ionescu nu ar fi fost modernizarea partidului �i punerea lui în acord cu realit��ile momentului, ci: „Aceea ce a f�cut pe d. Tache Ionescu s� se retrag� din partidul conservator a fost convingerea ce a c�p�tat c� sub �efia d-lui P. Carp, d-sa nu mai are putin�a de a mai face partid în partid cum a f�cut în 1899-1901 �i 1904-

7Idem, anul II, nr. 23 /20 ianuarie 1908. 8Opinia Vâlcei, anul I, nr. 1/1 februarie 1908.


224

19079”. Se f�cea evident referire la faptul c� în 1901 liderul conservator-democrat s-ar fi aflat la originea crizei ministeriale care a dus la c�derea guvernului dup� un an �i jum�tate de guvernare, iar în 1907, pe fondul r�scoalei, prin leg�turile pe care le avea în Parlament �i în jude�e, acesta ar fi cerut ie�irea de la guvernare �i nu luarea unor m�suri energice de reprimare.

Desigur c� numirea în fruntea conservatorilor vâlceni a unui om politic de talia lui Ioan Cantacuzino, cunoscut, bogat, care �i anterior reprezentase pe vâlceni în Parlament, era menit� s� atenueze trecerea la democra�i a fostului �ef conservator, C.G. Dissescu, care, a�a cum se sublinia într-un articol din Vâlcea Conservatoare: „…pe lâng� c� este un fiu al Vâlcei, este o glorie a ��rei �i al c�rui nume sintetizeaz� ast�zi toate acele superioare însu�iri cari consacr� pentru tot-deauna pe adev�ratul om politic”10. Pe fondul acestor evenimente, pentru a-�i putea face cunoscute strategia �i programul, la rândul s�u, Partidului Conservator de aici, începând cu 1 februarie 1908, �i-a constituit �i un organ de pres� propriu, Opinia Vâlcei, demers cu atât mai necesar cu cât, a�a cum am ar�tat, vechea publica�ie Vâlcea Conservatoare acceptase s� devin� oficiosul noului Partid Conservator - Democrat.

Din acest moment, toate disputele legate de activitatea unora dintre membrii celor dou� grup�ri, toate ac�iunile acestora erau pe larg dezb�tute în coloanele acestor publica�ii. Polemica dintre ele aducea în prim plan am�nunte interesante legate de culisele unor dispute ce mocneau în sânul fiec�reia dintre forma�iuni. Reale sau presupuse, aceste subiecte �ineau prima pagin� �i r�spândeau în teritoriul jude�ului �tiri interesante despre ceea ce se întâmpla atât la nivelul conducerii locale, cât �i la nivel central.

A�a de pild�, înc� de la primele numere, Opinia Vâlcei îl ataca pe C. G. Dissescu, liderul conservator - democra�ilor vâlceni, deoarece se îndep�rtase de jude�ul natal acceptând s� candideze ca deputat timp de trei legislaturi pentru jude�ul Teleorman �i f�cuse gre�eala de a-l desemna ca reprezentant al s�u în localitate pe I. Dimitrescu, un personaj cu o moralitate îndoielnic� �i care compromisese activitatea conservatorilor din ultimii ani în ochii opiniei publice, ceea ce-i adusese �i apelativul de I. Dimitrescu - Poman�. De asemenea, se ar�ta c� pentru a trece la conservator-democra�i, asupra membrilor vechiului partid se f�cuser� nenum�rate presiuni, rol important în ac�iunea de racolare de aderen�i avându-l �i Banca Vâlcea, aflat� sub influen�� takist�, care acordase împrumuturi preferen�iale celor viza�i11.

În replic�, Vâlcea Conservatoare �inea s� le reaminteasc� vâlcenilor c� la originea ruperii Partidului Conservator nu a stat nici pe departe dorin�a lui Take Ionescu de a-�i crea propriul partid a�a cum se speculase, ci, ceea ce l-a determinat la acest gest pe liderul democrat a fost: „sectarismul retrograd �i lipsa de probitate politic� �i privat� a acelui element aristocratic care forma b�trâna grupare junimist�”12.

În disputa dintre cele dou� organiza�ii locale un ascendent important a c�p�tat forma�iunea conservator-democrat� �i ca urmare a vizitei pe care Take Ionescu a f�cut-o în jude�ul nostru la 21 mai 1908. Salutat de numero�i sus�in�tori în Dr�g��ani, la Z�videni �i B�beni, el a fost întâmpinat în gara din Râmnic de o delega�ie în frunte cu Anton Botea �i condus la locuin�a lui C.G. Dissescu, unde i-au fost prezenta�i o serie de frunta�i locali. A vizitat apoi sediul Clubului conservator-democrat condus de Matache Temelie �i, în dup�-amiaza aceleia�i zile, a fost condus la proprietatea lui Dissescu din S�r�cine�ti. Seara, la banchetul oferit în cinstea sa, în sala Teatrului Adreani, Take Ionescu a �inut un discurs impresionant în fa�a celor peste 170 de

9Ibidem. 10Vâlcea Conservatoare, anul II, nr.30/9 martie 1908. 11Opinia Vâlcei, anul I, nr. 2/8 februarie 1908. 12Vâlcea Conservatoare, anul II, nr. 33/30 martie 1908.


225

participan�i, eviden�iind înc� o dat�, motivele �i sensul ac�iunii sale �i felicitându-i pe cei prezen�i pentru sus�inerea ar�tat�13.

Desigur c� o astfel de manifesta�ie nu a fost de natur� s� contribuie la domolirea spiritelor. Ba dimpotriv�, chiar �i liberali locali, dup� ce la început salutaser� na�terea unui nou partid din rândurile conservatorilor, întrucât servea intereselor lor pe termen lung, pe m�sur� ce constataser� influen�a tot mai mare pe care o avea în rândurile electoratului, verificat� �i cu ocazia câ�tig�rii alegerilor par�iale de la Vaslui (chiar fieful lui P. P. Carp) �i Craiova, se distan�aser� de noua forma�iune, a�a încât, s-a ajuns ca la Vâlcea, s� se încerce chiar boicotarea banchetului de c�tre administra�ia liberal�.

Astfel, din ini�iativa prefectului liberal Al. Cr�snaru, au fost luate o serie de m�suri menite s� împiedice accesul aderen�ilor la întrunire: a fost fixat� data de 21 mai drept zi de procesiuni pentru ploaie în tot jude�ul, în a�a fel ca to�i preo�ii s� fie prezen�i în parohii, a fost interzis accesul celor care vindeau în pia�� pentru a-�i desface produsele în ziua respectiv�, a fost împiedicat� circula�ia la barierele ora�ului �i s-a dispus chiar re�inerea la intrarea în Vl�de�ti a unor frunta�i precum Mitic� B�descu �i Iorgu Ol�nescu.

Îns�, dincolo de aceste incidente, evolu�ia vie�ii politice va confirma faptul c�, departe de a r�mâne un gest izolat, decizia lui Take Ionescu de a forma un partid care s� doreasc� modernizarea �i democratizarea societ��ii pe principii conservatoare a g�sit la Vâlcea numero�i aderen�i. Organiza�ia de aici a fost printre primele din �ar� care a aderat la noul partid, majoritatea conducerii în frunte cu pre�edintele acesteia, C. G. Dissescu, trecând la noua forma�iune. Este drept c�, sub îndrumarea doctorului Sabin �i cu sprijinul lui Ioan Cantacuzino, s-a încercat o refacere a Partidului Conservator tradi�ional �i chiar înfiin�area unei noi publica�ii locale dar, niciodat�, acesta nu s-a mai putut manifesta ca o for�� politic� activ�, astfel încât, dup� r�zboi, majoritatea membrilor s�i vor trece fie la liberali, fie la conservatori-democra�i.

La rândul s�u, nici Partidul Conservator - Democrat nu va rezista concuren�ei electorale de dup� r�zboi când, odat� cu introducerea votului universal, au ap�rut în via�a politic� o serie de alte forma�iuni mult mai atractive din punct de vedere al programului �i al obiectivelor propuse.

�i cu toate acestea, punctul critic al evolu�iei acestui partid la nivel na�ional îl va constitui moartea liderului s�u Take Ionescu, în 1922. Dup� aceast� dat� nu se mai poate vorbi de un Partid Conservator Democrat deoarece, lipsi�i de coeziunea pe care o gira prezen�a în fruntea partidului a unui politician de talia lui Take Ionescu, în urma unor negocieri, cei mai mul�i dintre membri vor trece la Partidul Na�ional.

În mod asem�n�tor s-au petrecut lucrurile �i la Vâlcea unde, treptat, dup� aproape un deceniu �i jum�tate de existen��, Partidul Conservator - Democrat, de la statutul de a treia for�� politic� în stat, care polarizase multe din a�tept�rile românilor, a sfâr�it prin a se pulveriza în bazinul electoral al celorlalte forma�iuni f�r� ca, în timp, nimic s� mai aminteasc� de momentul s�u de glorie care, indiscutabil, a fost anul 1908.

Summary

The article focuses the time of formation of the Democratic - Conservative

Party in early 1908 and the steps that followed for the formation in Vâlcea County of a local branch headed by the former conservative leader Constantine G. Dissescu. It is also outlined the effort of some politicians in the county to restore the old conservative structure, deeply affected by the departure of some important members from the party.

13Idem, anul II, nr. 39/25 mai 1908.


226

Atentatul dejucat de la Ol�ne�ti contra mare�alului Antonescu. O variant� de lucru

Dr. Sorin Oane

[email protected] În perioada Celui De-Al Doilea R�zboi Mondial era bine cunoscut faptul c�

paza lui Antonescu era aproape simbolic�, doar câ�iva ofi�eri �i jandarmi care îl înso�eau în toate deplas�rile sale. Niciodat� nu s-a pus problema înt�ririi acestei paze, niciodat� în mintea �efului g�rzii acesteia nu a existat ideea de a face fa�� vreunui pericol de atac. �i totu�i, o tentativ� de atentat la via�a mare�alului a existat.

La începutul lunii august 1944, mare�alul Antonescu urma s� vin� la Ol�ne�ti-Vâlcea pentru tratament. În noaptea de 27-28 iulie 1944, o echip� format� din patru legionari a fost para�utat� de sovietici lâng� Ol�ne�ti, cu scopul asasin�rii conduc�torului român. Acest fapt denot� dou� lucruri: primul este acela c� sovieticii, în condi�iile în care se preg�teau de ofensiva pe aliniamentul Ia�i-Chi�in�u, se temeau de Antonescu, care, dup� c�derea lui Mussolini ajunsese al doilea om al Axei �i, în al doilea rând, acest lucru este o m�rturie indirect� a faptului c� sovieticii considerau c� principala for�� ce se putea opune eficient mare�alului, din interior, în acel moment, erau legionarii.

Para�uti�tii legionari de la Ol�ne�ti În noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de fapt N.K.V.D.-ul) au para�u-

tat lâng� Ol�ne�ti patru legionari. Ace�tia erau: I.Al.Miron, liderul grupului de co-mando, îmbr�cat în uniform� de locotenent al armatei române, Cristu Costache Gheracostea, care purta uniform� de sublocotenent, Tudor Djonat, îmbr�cat în unifor-m� de c�pitan �i Andrei Vl�sceanu �i el echipat ca sublocotenent. Dup� lansare, membrii grupului au reu�it s�-�i ascund� toate materialele cu care fuseser� dota�i �i anume arme, explozivi, mai multe rânduri de acte false �i bani (aproximativ 3.000.000 lei).1

Gheracostea se pred� de bun�voie jandarmilor vâlceni Cristu Gheracostea, macedonean din Boto�ani, s-a predat, de bun� voie, în

28 iulie 1944, la Postul de Jandarmi Comanca, la câ�iva kilometri de Ol�ne�ti. Gheracostea fusese comandant legionar, organizator al trupelor alc�tuite din macedoneni, adic� un personaj important al Mi�c�rii legionare. Jandarmii au anun�at imediat evenimentul la Bucure�ti. Gheracostea s-a dovedit cooperant în timpul anchetei, recunoscând scopul pentru care fuseser� para�uta�i: de a-�i face leg�turi �i de a lua apoi contact cu Moscova, prin aparatele de radio-recep�ie, urmând s� se indice un loc de aterizare pentru �eful organiza�iei care-i instruise în U.R.S.S. �i care urma la rândul lui s� fie para�utat lâng� Ol�ne�ti la finele lunii iulie, data când trebuia s� se declan�eze ac�iunea. Deci, mai curând era vorba despre preg�tirea terenului pentru un posibil atentat contra mare�alului Antonescu. Gheracostea a declarat c� este purt�torul unui mesaj foarte important din partea ofi�erilor români prizonieri, 1 Cristian Troncot�, Atentate dejucate, în Dosarele istoriei, nr. 5/2000, p. 51-53. Cristian Troncot� crede c� acest eveniment s-ar fi petrecut în luna iunie 1944. Este o confuzie, el a avut loc în iulie 1944, dup� cum se va vedea mai departe. De asemenea, în articol se vorbe�te de o echip� de �apte legionari para�uta�i acum (trei ofi�eri, doi subofi�eri �i doi radio-telegrafi�ti). Declara�iile martorilor oculari, în special vâlceni, vorbesc îns� doar de patru legionari !. Am ales varianta local�.


227

pentru care a solicitat s� fie condus în fa�a �efului Marelui Stat Major. El nu a fost capturat de c�tre jandarmi, ci s-a predat de bun�voie, considerându-se purt�torul unor mesaje politice importante.

Intr� în scen� comisarul Anton Milcom La 28 iulie 1944, la Serghie Iandola, �eful Siguran�ei din jude�ul Vâlcea, a

sosit agentul de poli�ie Ion Eri�oiu cu o not� telefonic� de la �tefan Theodorescu, care f�cea parte din serviciul secret de pe lâng� Pre�edin�ia Consiliului de Mini�tri. În aceast� not� i se aducea la cuno�tin�� lui Iandola c� la 1 august 1944 mare�alul urma s� vin� la Ol�ne�ti pentru tratament. Sta�iunea se afla sub jurisdic�ia Legiunii de Jandarmi Vâlcea, condus� de maiorul Alexandru Or��anu, iar suspec�ii din teritoriul rural erau în eviden�a acestei Legiuni. �eful Siguran�ei statului din jude�ul Vâlcea avusese ini�ial jurisdic�ie doar peste teritoriul urban al jude�ului, respectiv ora�ele Dr�g��ani, Govora B�i, Ocnele Mari �i C�lim�ne�ti. Totu�i, în urma deciziei Ministerului de Interne cu nr. 62638 din 22 februarie 1944, autoritatea �efului Siguran�ei din jude� c�p�tase �i competen�a de a instrumenta, în materie de siguran��, întreg teritoriul jude�ului. Lui Iandola i se cerea �i sprijinul în colaborarea cu comisarul Anton Milcom într-o problem� care trebuia rezolvat� urgent, cea a lui Gheracostea. Bucure�tiul trimitea pe acest comisar s� vad� ce era cu acest lider legionar ce se predase jandarmilor de la Ol�ne�ti. Autorit��ile se temeau de o capcan�. Oricum, identitatea lui Gheracostea nu fusese verificat� de nimeni. Într-adev�r, în aceea�i sear�, pe la orele 22,30, comisarul Milcom, specialist pe problemele legionare, s-a prezentat la Iandola �i i-a cerut s� i se pun� la dispozi�ie fi�ierul de cazier. Milcom nu �tia prea clar ce caut�. El s-a oprit la dosarul unui anume Nicolae Bârsan. Ulterior, se va dovedi c� a fost o alegere neinspirat�. Nu Bârsan era cel ce se predase jandarmilor din Ol�ne�ti. Milcom a plecat imediat spre sta�iune.

Sta�iunea este invadat� de „autorit��i” Pe data de 29 iulie 1944, înc� de la 6 diminea�a, în Ol�ne�ti �i-au f�cut

apari�ia generalul Piki Vasiliu, comandantul Inspectoratului General al Jandarmeriei, generalul Nicolae Diaconescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne �i director general al Poli�iei ca �i Eugen Cristescu, directorul Serviciului Secret de Informa�ii, precum �i o mul�ime de ofi�eri de jandarmi, de diferite grade, cu circa 100 jandarmi. Ei urmau s� plece în c�utarea celorlal�i para�uti�ti legionari.2 Iandola a fost chemat �i el la Ol�ne�ti.

„D-le �ef, acesta este Djonat !” Unul dintre legionarii para�uta�i, Tudor Djonat, s-a deplasat �i el la B�ile

Ol�ne�ti pentru a lua leg�tura cu un curier legionar, so�ia unui preot din Râmnicu Vâlcea. Pân� a-�i întâlni leg�tura, Djonat a intrat într-un restaurant din sta�iune, unde a consumat o cantitate mai mare de b�utur�. În stare de ebrietate, Djonat a plecat apoi spre locul întâlnirii. Din nefericire pentru el, a fost îns� recunoscut de comisarul Milcom, aflat pe terasa unui restaurat din centrul sta�iunii.

Milcom st�tea la mas� cu Serghie Iandola, �eful Siguran�ei vâlcene �i cu �tefan Theodorescu, poli�istul care urma s� r�spund� de securitatea mare�alului Antonescu la B�ile Ol�ne�ti. La celelalte mese se aflau Piki Vasiliu, Eugen Cristescu, cât �i avocatul Radu Livezeanu, membru marcant al P.N.�. Vâlcea. Milcom vorbea tocmai despre…Tudor Djonat, având informa�ii despre el de la Gheracostea,

2 Serghie Iandola, Memoriile �efului Siguran�ei din Vâlcea, Curierul de Vâlcea, 9-10 octombrie 1993, p. 3.


228

legionarul care se predase. Iandola îi povestea c� îl cuno�tea pe fratele acestuia, pe Ion Djonat, refugiat basarabean din Soroca, stabilit la Râmnicu Vâlcea �i a c�rui so�ie era evreic�.3 N-au trecut 30 de minute de când se a�ezaser� la mas�, când Milcom a observat c� din direc�ia vilei mare�aului, vila Scarlat, cobora un ofi�er în uniform� de c�pitan, mergând pu�in leg�nat. Avea vestonul descheiat la gât, iar chipiul era �inut în mân�. Comisarul s-a sculat în picioare ca fulgerat, l-a fixat cu privirea �i a spus perplex: „D-le �ef, acesta este Djonat !”. El s-a repezit la Djonat, l-a apucat pe la spate de ambele mâini, iar în acela�i timp �eful de poli�ie �tefan Thedorescu i-a ie�it în fa��, Djonat fiind astfel complet imobilizat. Djonat a fost recunoscut de comisarul Milcom cu destul� greutate, totu�i, datorit� unei opera�ii estetice, care i-a modificat fizionomia obrajilor �i a b�rbiei. Milcom îl �tia îns� foarte bine din perioada rebeliunii legionare din 1941, Djonat fiind �i unul dintre participan�ii la asasinatele de la Jilava, din seara zilei de 27 noiembrie. Comisarul îl filase �i dup� aceea. Dar, dup� reprimarea rebeliunii legionare, Djonat fusese trimis pe frontul rusesc. De fapt, Antonescu îi trimisese în prima linie a frontului, pe to�i legionari prin�i dup� rebeliune, pentru a-i extermina. Piki Vasiliu i-a pus o întrebare, dar Djonat a r�spus obraznic: „Domnule general, cu dumneavoastr� nu stau de vorb� ! Vin într-o misune special� �i nu iau contact decât cu dl. general �teflea !” Acesta era �eful Marelui Stat Major al Armatei. La acest r�spuns a intervenit colonelul de jandarmi Ionescu, care l-a înjurat pe Djonat. Acesta a replicat t�ios: „D-le colonel, nu m� înjura, sunt ofi�er român ca �i dumneata !”4

Cine era Tudor Djonat ? Tudor Djonat, orginar din Chi�in�u, Basarabia, era cunoscut ca unul dintre

importan�ii comandan�i legionari, membru în faimoasa echip� a sp�rg�torilor de fronturi de sub conducerea legionarului Ovidiu G�in�, fost chestor în Poli�ia capitalei în regimul antonesciano-legionar, implicat în asasinatele de la Jilava, din 27 noiembrie 1940 - când au fost omorâ�i 65 demnitari �i func�ionari plublici, în frunte cu generalul Gheorghe Arge�anu - fost prim ministru dup� asasinarea lui Armand C�linescu la 21 septembrie 1939 - �i unul din conduc�torii rebeliunii din ianuarie 1941, trimis pe front ca sublocotenent �i disp�rut în luptele de la Don.

C�zut prizonier, Djonat, împreun� cu un camarad, I.Al. Miron, tot �ef legionar, �i-au propus s� câ�tige încrederea sovieticilor, care tocmai aprobaser� constituirea Diviziei „Tudor Vladimirescu”. La sfâr�itul anului 1943, cei doi au luat mai întâi leg�tura cu al�i legionari din lag�rele de prizonieri, pe care i-au asigurat c� vor lucra în realitate numai în folosul mi�c�rii legionare, apoi au adresat un memoriu autorit��ilor sovietice, prin care au cerut s� fie para�uta�i în România, unde cu ajutorul altor legionari, trebuiau s� organizeze o ac�iune de r�sturnare a guvernului Antonescu, concomitent cu ofensiva sovietic� împotriva ��rii. Dup� primirea memoriului, autorit��ile sovietice reac�ioneaz� favorabil �i, ceea ce pare greu de crezut, dar nu imposibil, grupul de legionari este primit chiar de c�tre Molotov, ministrul de externe sovietic, iar I.Al. Miron chiar de c�tre Stalin. Misiunea grupurilor de legionari ce urmau s� fie para�utate, era aceea de a lua leg�tura cu sus�in�torii lor, de a r�sturna guvernul Antonescu �i de a pune cap�t alian�ei cu Germania. Planul acesta pare, deci, o „alternativ�” sovietic� la tratativele e�uate purtate de U.R.S.S. cu guvernul României la Stockholm.5

Asupra lui Djonat au fost g�site mai multe obiecte: un revolver, bani �i acte false, atât pe numele Octavian Dragomir, c�pitan de artilerie cât �i pe numele D�nil� Tudor, sublocotenent de rezerv�, Regimentul 63 Infanterie. Tudor Djonat s-a ar�tat

3 Ibidem, Curierul de Vâlcea, nr. 943 din 12 octombrie 1993, p.3. 4 Idem, op.cit., Curierul de Vâlcea, 12 octombrie 1993, p. 3. 5 Petre Barda�u, Studii de istorie, Ed.Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2002, pp.102-103.


229

cooperant în timpul anchetei, informa�iile furnizate de el ducând la identificarea �i apoi la arestarea celorlal�i doi membri ai echipei de legionari.

Asasinarea conduc�torului comandoului legionar Sub comanda lui Eugen Cristescu, sute de agen�i �i jandarmi au r�scolit zona.

Ceilal�i doi membri ai grupului au fost �i ei prin�i. Povestea este, îns�, un pic mai complicat�. Intervine acum varianta folcloric� local� despre acest eveniment. Conforma acesteia, Andrei Vl�sceanu, îmbr�cat cu un pardesiu bej, lung, sub care �inea automatul, s-ar fi dus �i el la B�ile Ol�ne�ti, unde încerca s� g�seasc� locul ideal al asasin�rii mare�alului Antonescu. O b�ie�i��, zis� Lic�roaia, v�zându-l �i întrez�rind automatul acestuia de sub pardesiu, l-ar fi întrebat: „Aoleo, maic� �i dumneata e�ti dintre �ia care s-au predat ? Surprins, acesta a întrebat: „P�i cine s-a predat ?” Ieri la Postul de jandarmi s-au predat doi !”. „Aha!… Eu sunt venit la b�i, a�tept �i eu la rând aici”. A plecat cu teama în suflet, s-a întâlnit cu Miron în p�dure, i-a relatat situa�ia �i l-a întrebat dac� n-ar fi cazul s� se predea �i ei. Furios acesta l-a înjurat �i i-a amintit c� are de îndeplinit misunea pentru care fusese angajat de Moscova. Vl�sceanu s-a ar�tat de acord, dar, cu prima ocazie favorabil�, l-a împucat pe „locotenent”, pe când acesta se aplecase s� bea ap� dintr-un izvor. I.Al Miron era �eful comandoului �i era supranumit „Locotenentul”. Vl�sceanu s-a predat apoi jandarmilor de la Cheia, la câ�iva kilometri de B�ile Ol�ne�ti. Conform m�rturiilor lui Serghie Iandola, �i so�ia lui Miron era din Râmnicu Vâlcea.6 În p�dure s-au g�sit aparate de radio-emisie, ceasuri engleze�ti, amorse, fitile Bickford, explozibil, revolvere �i muni�ii. Djonat a declarat c� to�i aveau cifru pentru a transmite la Moscova mersul misiunii. În noaptea de 29 spre 30 august urma lansarea altor para�uti�ti, condu�i de un colonel. Pe baza rezultatelor cercet�rii, Eugen Cristescu �i Piki Vasiliu au formulat ipoteza c� echipa celor patru legionari fusese lansat� cu scopul… asasin�rii mare�alului Ion Antonescu.

Cine s� preia prizionierii ? Poli�i�tii ? Militarii ? Sau jandarmii ? Încadrat de �tefan Thodorescu, Anton Milcom �i Serghie Iandola, Djonat este

dus la postul de jandarmi din B�ile Ol�ne�ti, unde prizionerul a fost interogat, procesul verbal fiind scris de �eful de post, plutonierul major Gheorghe Popa. Djonat a fost foarte calm, dar destul de t�cut.

S-a creat îns� o disput� între poli�i�ti �i jandarmi pe tema „cine s� preia prizonierii ?”. Djonat a refuzat s� mearg� cu jandarmii, spunând c� va merge cu poli�i�tii pe care-i cuno�tea. Pe Djonat îl cereau îns� �i militarii, c�ci la postul de jandarmi din Ol�ne�ti s-a deplasat �i locotenent-colonelul Alm��anu - �eful Biroului de Control Militar - înso�it de o echip� de ofi�eri. Ei au ajuns în sta�iune cu dou� automobile, în jurul orei dou� noaptea. Au câ�tigat jandarmii. Intervenise generalul Piki Vasiliu care a decis lucrurile în favoarea acestora. Ceva mai târziu, la post a venit un grup de ofi�eri de jandarmi, în frunte cu colonelul Ionescu, care, în mod delicat, le-a dat de în�eles lui Iandola, Theodorescu �i Milcom c� misiunea acestora se încheiase. Iandola se întoarse la Râmnicu Vâlcea. Dac� nu ar fi fost generalul Piki Vasiliu, Djonat ar fi fost predat Poli�iei Râmnicu Vâlcea. S-a piedut astfel �ansa de a fi aflat multe lucruri interesante, în special, cine l-a trimis din URSS �i în ce scop. Apoi ar fi fost predat Siguran�ei. Dar, arhivele vâlcene nu au p�strat niciun document despre acest incident.

6 Serghie Iandola, op. cit., Curierul de Vâlcea din 13 octombrie 1993, p. 3; vezi �i Mircea Monu, Alte m�rturii despre tentativa de ucidere a mare�alului Antonescu la Ol�ne�ti, în Curierul de Vâlcea, 27 octombrie 1993, p. 3.


230

Mormântul lui Miron devine Monumentul soldatului sovietic Miron a fost înmormântat în data de 31 iulie 1944, la ora 17,30, în cimitirul din

satul Ol�ne�ti de c�tre �eful de post Gheorghe Popa, ajutat de paznicul de vân�toare Gheorghe Diaconu.7 În 1993, Aurel Diaconu din Ol�ne�ti a m�rturisit redactorilor de la „Curierul de Vâlcea” ceea ce cuno�tea din aceast� poveste de la bunicul s�u, Gheorghe Diaconu.

În anii comunismului, Constantin Pârvulescu - vechi ilegalist �i membru de seam� al P.C.R., originar din B�ile Ol�ne�ti - aflând de existen�a acestui mormânt, a ordonat ridicarea peste mormânt a unui mic obelisc, a�a cum se obi�nuia la sovietici, cu steaua ro�ie în vârf. Ast�zi, în sat, el este cunoscut sub numele de… „Monumentul soldatului sovietic”.8

Mare�alul Antonescu a sosit la Ol�ne�ti în ziua de 1 august 1944, dar pe 3 august a plecat în Germania, unde s-a întâlnit cu Hitler. A revenit la Ol�ne�ti pe 5 august, continuându-�i tratamentul pân� la 19 august 1944, când a plecat la Bucure�ti, datorit� declan��rii ofensivei sovietice pe frontul Ia�i-Chi�in�u. Antonescu vroia s� fie cât mai aproape de linia frontului. La 23 august 1944 avea s� fie arestat din ordinul regelui. Regimul s�u a fost înl�turat.

A aflat Antonescu de tentativa de asasinat ? Exist� dou� opinii pe acest� tem�. Una este c� directorul Siguran�ei, Eugen

Cristescu, i-ar fi luat pe Djonat �i Gheracostea �i i-ar fi dus la Antonescu, care tocmai venise în sta�iune la tratament. Mai departe, lucrurile r�mân înv�luite în mister. Probabil c� mare�alul însu�i nu a dorit s� dea amploare acestui caz. În varianta folcloric�, se spune c� Vl�sceanu s-ar fi întâlnit cu Antonescu, la vila Scarlat, unde locuia mare�alul când st�tea la Ol�ne�ti. Acesta l-ar fi ascultat �i apoi i-ar fi spus: „Dac� or s� m� omoare a�tia (adic� ru�ii, n.n.), asta-i soarta mea !”

Cealalt� versiune este c� mare�alului nu i s-a adus la cuno�tin�� acest eveniment. Dovezile pledeaz� pentru aceast� versiune. Gheorghe Magherescu, aghiotantul mare�alului, în lucrarea „Adev�rul despre Mare�alul Antonescu”, de�i pomene�te copios �ederea acestuia la Ol�ne�ti, nu aminte�te deloc incidentul cu „atentatul” dejucat.

Cert este doar faptul c� �eful Siguran�ei vâlcene, Serghie Iandola, prin adresa 540 / 7 august 1944, prime�te o informa�ie important� de la garnizoana militar� local� �i anume c� în noaptea de 6 spre 7 august 1944, în jurul Ol�ne�tiului au fost lansa�i al�i 17 para�uti�ti. 9 Ceea ce înseamn� c� un atentat la adresa lui Antonescu ar fi putut fi posibil, grupul lui Miron fiind, mai curând, unul de culegere de informa�ii utile unui asemenea demers.

Soarta lui Djonat �i a lui Gheracostea dup� 23 august 1944 Dup� 23 august 1944, doi dintre legionarii impricina�i, Tudor Djonat �i Cristu

Gheracostea au fost elibera�i de armata sovietic� �i lua�i ca oameni de încredere ai N.K.V.D-ului. Despre Djonat, agen�ii S.S.I. au semnalat ulterior c�, la începutul lui septembrie 1944, a fost v�zut purtând uniform� de c�pitan de geniu, ap�rând în postura de delegat al N.K.V.D. pentru organizarea, din punct de vedere comunist, a regiunii Oltenia.

7 Mul�umesc pe aceast� cale prietenului meu, prof. drd. Ion N. Popescu pentru informa�iile oferite pe problema „Monumentului soldatului sovietic”. Poza �efului de post, Gheorghe Popa, a fost procurat� de la descenden�ii acestuia de c�tre domnul profesor Popescu. 8 Mircea Monu, op.cit, p. 3. 9 Serghie Iandola, op. cit., Curierul de Vâlcea, 14 octombrie 1993, p. 3.


231

La rândul lui, Gheracostea, în �inut� de locotenent, a fost v�zut aproape zilnic la sediul Marelui Stat Major din Bucure�ti. Avea dou� domicilii, unul în strada Vasile Lasc�r �i altul la Comandamentul Corpului de Gr�niceri, cultivând rela�ii cu Lidia Pop, infirmier� de spital, dar una dintre principalele agente de leg�tur� ale lui Horia Sima. Supravegherea efectuat� de S.S.I. asupra lui Djonat �i Gheracostea, legionari metamorfoza�i în agen�i ai N.K.V.D., sub acoperirea de ofi�eri ai armatei române, a încetat brusc imediat dup� 6 martie 1945, odat� cu instalarea guvernului procomunist condus de Petru Groza.10 Probabil c� �i ei s-au al�turat lui Nicolae Petra�cu, �eful legionar care, pe 6 decembrie 1945, a semnat celebrul Pact legionaro-comunist. Astfel s-a instaurat, pentru un timp, o politic� de „neutralitate” a unei p�r�i a fostei Mi�c�ri Legionare, fa�� de comuni�ti. Legionarii care semnaser� pactul cu comuni�tii �ineau leg�tura cu Siguran�a, prezentau garan�ii pentru legionarii care erau cerceta�i de aceasta �i furnizau chiar liste cu oamenii pentru care garantau. Cercet�rile urm�toare vor elucida, probabil, �i aceast� poveste.

Summary

The failed attempt from Olanesti against to marshal Antonescu. A variant of the work

Article talks about the attempt against to marshal Antonescu, which should have been conducted by a team of four legionnaires settled by Moscow in Olanesti, at the end of July 1944. One of the legionnaires parachuted there, Cristu Gheracostea, gave oneself up to authorities from Baile Olanesti. Other, Tudor Djonat, was seized by authorities, accidentally, in the same locality. A third one, I. Al Miron, chief of the comando group, was assassinated by his mate, Andrei Vlasceanu, who wanted to give oneself up, as well. The assassination was buried in Olanesti. Later this grave became ... The Soviet Soldier Monument. Antonescu should have been the one who did not want to give proportion of the case. Subsequently, in the area were parachuted other groups sent by Moscow with the same mission of removing the marshal. About those three survivors, it knows that they just had a very good situation after the soviets arrival in Romania, in august 1944.

10 Cristian Troncot�, op. cit. p 52 .


232

Gospod�rie tradi�ional� din Alma� (�ara Zarandului)

Prof. univ. dr. Ioan Godea [email protected]

Alma� este o a�ezare frumoas� din �ara Zarandului, pe valea Cri�ului Alb din

jude�ul Arad. Prima men�iune documentar� care vorbe�te de acest sat este din 13341. A�adar, localitatea num�r� 675 de ani de la prima men�ionare în vreun document scris.

De atunci �i pân� azi alte documente ne vorbesc despre nume ulterior disp�rute: Alma�ul de Sus �i Alma�ul de Jos (1439); Alma�ul Mare �i Alma�ul Mic (1515), Trei Alma�uri.

În secolul al XVIII-lea satul Alma� a fost str�mutat din „Deal” mai la vale, pe vatra actual�. Concomitent gospod�riile au fost întemeiate la linie dup� m�sur�tori cadastrale stabilite de func�ionarii imperiali de la Viena. A rezultat o a�ezare compact� cu uli�e largi ce se întretaie perpendicular. Din uli�a principal� (orientat� E-V) pornesc uli�ele secundare pe direc�ia N – S; la sud este p��unea �i p�durea satului, la nord �arina ce coboar� în lunca Cri�ului Alb.

Ocupa�iile de baz� ale locuitorilor au fost în trecut agricultura �i cre�terea animalelor, mai ales bovine, porcine �i p�s�ri de curte. Mo�ia satului cuprindea �arina, ca loc de cultivare a cerealelor, p��unea �i p�durea comunal�; Fiind o zon� de deal, în �arin�, ca �i în gr�dinile din vatra satului întinse suprafe�e erau ocupate de pomi fructiferi, cu preponderen�� prunul, m�rul �i p�rul. În gospod�rii ori în afara vetrei de locuire se mai cultiva �i vi�a de vie.

Dup� agricultur� �i cre�terea animalelor ponderea veniturilor fiec�rei familii rezulta din pomicultur�: fructe proaspete, poame afumate, vinars de mere ori de prune, ciuderi de mere, marmelad� (local numit� „mnere de prune”).

Structura gospod�riei reflect� aceste ocupa�ii. Casele alm��enilor erau mari, ar�toase, construite solid din bârne groase de gorun pe funda�ii înalte din piatr� de râu. Unele din construc�ii au ajuns la o vechime foarte mare tocmai datorit� mate-rialelor trainice utilizate, ca �i a bunei calific�ri a me�terilor dulgheri.

În secolul al XX – lea zona etnografic� �ara Zarandului a fost cercetat� de mul�i etnografi de la Bucure�ti, Cluj-Napoca, Oradea, Timi�oara �i Arad, printre care Valeriu Butur�, Pompei Mure�an, Romulus O�ianu, Tereza Mare�, George Manea, Gheorghe Foc�a, iar, mai recent, Constantin Iliescu �i Lumini�a Pally de la Muzeul Na�ional al Pomiculturii �i Viticulturii de la Gole�ti – Arge�.

A�a se face c�, din Alma�, au fost achizi�ionate dou� gospod�rii de pomicultori care apoi au fost în Muzeul Etnografic – Parcul Na�ional „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, iar cealalt� la muzeul amintit din Gole�ti – Arge�.

În localitate mai exist� o gospod�rie tradi�ional�, la num�rul 283, azi în proprietatea lui Teodor Miclea. Casa a apar�inut bunicilor lui Miclea, pe nume Mihai.

Ace�tia au primit în dar de la ni�te rude un loc de cas� pe uli�a mare �i au hot�rât s� mute casa �i acareturile din deal (unde ei locuiau) pe vatra actual�. Acest lucru s-a întâmplat între cele dou� r�zboaie mondiale (poate prin 1928).

Se mai �tie despre cas� c� ar fi apar�inut mai înainte preotului ortodox din sat, c� este „cas� popeasc�”. De altfel b�trânii î�i amintesc c� pe peretele uneia din înc�peri era un tablou pe pânz� cu chipul acelui preot.

1 C. Suciu, Dic�ionar istoric al localit��ilor din Transilvania, vol. I, Bucure�ti, Ed. Academiei, 1967, p. 31


233

Studiind cu aten�ie casa se constat� c� la str�mut�rile efectuate au fost operate unele modific�ri în pozi�ionarea diferit� a grinzilor de la �arpant� ca �i a c�priorilor fa�� de locul lor la construirea casei.

În gospod�rie se afl� urm�toarele construc�ii: cas�, coln�, cote�, fântân� �i o construc�ie anex� în care se leag� între ele cuptori�tea (adic� buc�t�ria de vatr�) tinda, colna de lemn �i g�b�na�ul (adic� c�mara) (Fig. 4). Grajdul era situat în spatele g�b�na�ului, iar în imediata lui vecin�tate erau c�pi�ele de fân �i jireada de paie.

Între cas� �i coln� se afl� cele dou� cuptoare: unul pentru copt pâinea, iar cel�lalt un clotan pentru cazanul în care se fierb l�turi pentru porci.

Casa a fost construit� din bârne masive de gorun, local numite „lodbe”, care ating l��imea de 0,5 m. Talpa groas� de la baz� se sprijin� pe masivii bolovani de la col�uri �i, din loc în loc, între ei s-a f�cut o umplutur� de piatr� m�runt�, de râu.

Cursur�ul casei �i „s�ge�ile” au fost cioplite artistic cu toporul. Înc�perile sunt de dimensiuni importante: - „soba mare” („casa de go�ti” sau „casa c�tre uli��”) este de 5,5 m x 5,10 m.

În soba mare se afl� dou� paturi (pe lâng� pere�ii perpendiculari pe uli��) acoperite cu cergi �i dou� rânduri de perne; pe lâng� peretele de la strad� se afl� o lavi�� lung�, cu „sp�tar împietrit”; între lavi�� i paturi st� o mas� mare cu 4 scaune cu sp�tar; în continuarea unui pat este stelajul, iar a celuilalt este lada de zestre „cu spinare”; pe peretele cu u�a este un cuier de haine �i (atârnat de grind�) ruda de culme;

- tinda este organizat� astfel: cuptorul (cu vatr� liber�) cu b�bur� se afla în col�ul din stânga opus intr�rii. B�bura f�cut� din nuiele împletite �i lipite cu lut aduna fumul �i-l orienta spre podul casei. În b�bur� se afuma �i sl�nina. Pe peretele din fundul tindei ca �i pe cel dinspre „soba mic�” erau dou� lavi�e masive pe care, la nevoie, se putea �i dormi. În fa�a vetrei focului se afla un pat;

- în soba mic� erau dou� paturi (unul pe peretele dinspre târna� cel�lalt pe peretele opus. Între paturi se afla masa cu patru scaune, iar pe peretele dinspre ocolu� era lavi�a. Foarte interesant� era „soba oarb�”, adic� un cuptor de form� tronconic�, înalt de circa 1,9 m, înconjurat la baz� de „pomnol”, adic� de o treapt� lat� zidit�, pe care se putea sta �i chiar dormi. Focul se f�cea prin tind� unde deasupra vetrei focului era perforat� u�a de alimentare a cuptorului. Un cuier, un scaun pentru cofa sau g�leata cu ap� �i un blidar din stinghii �i nuiele curbate se aflau imediat în stânga intr�rii între perete �i capul patului. Deasupra cuptorului cu pomnol, atârnat� de 2 grinzele, se afl� ruda de culme.

În soba mare �i soba mic� pere�ii erau împodobi�i cu icoane, farfurii cu �ter-gare �esute în r�zboi, rame cu fotografii de familie �i câte o „lamp� în laturi”, mare �i frumos executat�. Iluminatul tradi�ional din tind� se f�cea cu „lampa de cinci”, adic� una din cele mai mici l�mpi de petrol ce se comercializa în secolele XIX – XX. În „soba mare” �i „soba mic�”, pe jos, era o podea de scânduri de brad, în tind� era p�mânt b�tut care din vreme în vreme era spoit cu „muruial�” f�cut� din lut galben �i baleg� de cal.

Pere�ii, peste tot, erau v�rui�i în alb, opera�iune ce avea loc de fiecare dat� înainte de marile s�rb�tori.

Târna�ul (prispa) casei are o l��ime apreciabil�. Acest spa�iu, m�rginit de „s�ge�i”, „�ezat�”, „gradi�te” �i „ro�tei”, avea func�iuni multiple: era spa�iu de trecere, adic� intermediar între ocol �i spa�iul de locuit propriu-zis; la cap�tul dinspre gr�din� era scara de acces la pod; toamna, aici se depozitau temporar �tiule�ii de porumb, snopii de cânep� �i in, cartofi, dovleci �i alte legume, merele, p�l�riile de floarea soarelui etc; aici avea loc dep�nu�atul �tiule�ilor, baterea cu maiul de lemn a p�l�riilor de floarea soarelui, ciupelitul gâ�telor, sc�rm�natul lânei; pe serat�, de multe ori, se aflau co�ni�ele de nuiele pentru albine ca �i „hârburile” cu mu�cate; pe a�ele întinse �i


234

legate de „s�ge�i” se puneau rufele �i pânzeturile la uscat; nu de pu�ine ori pe peretele lung al casei se fixau, temporar, din loc în loc cuie de lemn pe care erau urzite firele de cânep� sau de lân�; vara t�rna�ul putea servi �i ca loc de dormit.

Aflându-ne într-o gospod�rie de pomicultor se în�elege de ce colna are propo-r�ii atât de mari (10 x 6m). Ea trebuia s� ad�posteasc� c�zile, butoaiele, presa de struguri (sau teascul), unelte �i ustensile casnice de tot felul.

G�b�na�ul avea o podea groas� de lozdoabe de gorun mult în�l�ate spre a preîntâmpina p�trunderea roz�toarelor aici unde se aflau alimentele, hambarele de f�in� sau cereale, butoaiele de vinars, sl�ninile atârnate de grinzi, cada cu varz� murat� etc.

„Haiza�ul” (�arpanta) casei este lucrat în „scaune” cu „br�nc�ri”. Este o îmbinare me�te�ugit� între „grinzele”, „coarne” (c�priori) �i învelitoarea de le�uri absolut necesar� pentru un acoperi� cu deschidere atât de mare. De subliniat c� podul casei era spa�iu de depozitare pentru multe produse alimentare �i nealimentare: oale mari de ceramic� în care se p�strau semin�ele de cânep�, baloturi de lân�, jirebii de cânep�, vase de poman�, grâu, lada de nuiele lipite cu lut pentru p�strat fasole �i maz�re, r�zboiul de �esut �i alte unelte legate de industria casnic� textil�, etc.

Toate construc�iile din gospod�rie sunt azi cu învelitori din „�igl� m�runt�” (solzi) procurat� odinioar� de la fabrica de c�r�mid� din Bârsa. Este îns� mai mult ca sigur c� la origine (secolul al XVIII-lea) casa avea învelitoare de �indril� care ulterior a fost înlocuit�.

În gospod�rie exist� nenum�rate unelte �i mijloace de transport, piese vechi de mobilier, �es�turi, ceramic�, ustensile casnice etc. care întregesc valoarea docu-mentar – istoric� a acestei minunate gospod�rii de pomicultor din �ara Zarandului.

Neântârziat gospod�ria în ansamblul ei ar trebui declarat� monument istoric. Iar dac� p�strarea ei nu este posibil� la Alma�, achizi�ionarea de c�tre unul din marile muzee în aer liber din România ar fi o solu�ie salvatoare.

Dup� �tiin�a noastr� este cea mai mare cas� construit� în lemn de gorun în România, iar din punct de vedere artistic una dintre cele mai izbutite între spa�iile tradi�ionale de locuire la români.

Sumarry Almas is a beautiful settlement of Country Zarand, the valley Cri�ului White

County Arad. The first documentary mention that speaks of this village is in 1334. So, city include the 675 years since the first mention in a document there is a settlement. În traditional household, the number 283, today the property of Theodore Miclea. The house belonged to his grandfather Miclea, the names are household Mihai.În following construction: house, colná, kennel, fountain and an annex building that are interlinked cuptori�tea (i.e.: kitchen hearth) entrance hall, wood and g�b�na�ul colná (i.e.: store) (Fig. 4). G�b�na�ului stable was situated behind and in close vicinity were capitals of hay and straw jireada.


235

Lista ilustra�iilor

1. Alma� nr. 283. Gospod�ria pomicultorului Miclea Teodor,

Frontul stradal.

2. Frontul stradal.


236

3. Fereastr� nou� ad�ugat� în anii '60 ai sec. al XX-lea

.

4. Planul general al gospod�riei: A. casa; B. cuptori�te �i g�b�na�; C. coln� la �ur�; D. colna de cuptoare; E. cocin� de porci �i cote�e de p�s�ri; F. fântân� cu roat�; a. „sob�

mare” sau „casa de c�tre uli��”, „camera de go�ti”; b. tinda; c. „sob� mic�”; d. târna�; e. cuptor de pit�; f. „clotan” cu cazan de fiert hrana la porci; g. g�b�na� (sau c�mar�); h. colna de lemne; i. hud� (sau tind�); j. cuptori�tea (sau

buc�t�ria de var�); k. târna� la g�b�na�; l. „v�l�ul” (jgheabul) de piatr� pentru ad�patul vitelor; m. Vramni�a (poasta); n. porti�a la ocol; o. ocol; p. ocolu�; t. arie pentru

nutre�uri; s. gr�dina de zarzavaturi.


237

5. Casa (Desen la 4 august 1978). Fa�a casei spre gr�din�.

6. Casa. Peretele spre curte; se vede �i amplasamentul sc�rii de acces la pod.


238

7. Casa. Detaliu la cursur�u �i s�geat�.

8. Casa. Detaliu la târna�: grinzele, cursur�u �i s�ge�i.

9. Casa. Târna�ul casei: a. s�geat�; b. �ezat�; c. „cursur�u înflorat”; d. grinzan�; e. colni�� de scar�; f. ro�tei; g. temelia casei; h. treptele de piatr�; i. „�ut� la acoperi�”

(pinion); j. l�crimar protector al ferestrelor; k. talpa casei.


239

10. Casa. Ferestrele spre strad�.


240

11. Casa. Ferestrele spre strad�. 12. Cuptori�tea cu g�b�na�. Plan general

�i vedere la târna�ul g�b�na�ului.

13. G�b�na�ul. Peretele spre arie.


241

14. G�b�na�ul. U�a.

15. Cuptorul de pit� �i cuptorul clotan pentru cazanul de fiert l�turi pentru porci.

16. Val�ul de piatr� pentru ad�patul vitelor.

17. Casa. �â�ân� forjat� de un fierar local pentru u�a de la cas�.


242

O introducere în cultura popular� din Vâlcea (substratul �i stratul)

conf. univ. dr. Ioan St. Laz�r

[email protected] Concept modern (vezi. engl. Folklore, în sec. al XIX-lea), cultura popular�, în�eleas� ca totalitate a tradi�iilor, a formelor �i manifest�rilor etnofolclorice de factur� oral� �i de sorginte rural�, tinde, în epoca modern�, s� acopere �i o parte din expresiile habituale semiurbane (ale celor care au venit de la sat la ora�). Vom încerca, aici, s� relief�m doar „media istoric�” a culturii orale, populare, a�a cum s-a configurat ea în r�stimpul de la obâr�ii pân� azi, pe dimensiunile autentice. Referin�e. Cele mai multe m�rturii �i studii privind cultura popular� vâlcean� apar�in, cum e �i firesc, cercet�torilor vâlceni de origine (prof. I.I. Alexandrescu, înv. Marin Badârcea, pr. Teodor B�l��el, Eugenia B�nescu, prof. Gheorghe Bobei, prof. Marin Brânaru, prof. Constantin Ceau�u, pr. Gh. F. Ciau�ianu, Maria Cioar�-Bâtc�, prof. Nicolae Ciurea-Genuneni, Maria Constantinescu, Eugen Deca, prof. Aurelian Didicescu, Toma Dragu, înv. Alexandru En�chescu, înv. Gh. Fier�scu, pr. Gheorghe Fira, Nicolae Georgescu, Mihail Gregorian, dr. Gheorghe Iordache, prof. Emil Istocescu, prof. Costea Marinoiu, dr. Constantin Mohanu, prof. Dumitru Mitrana, înv. Iulian Nicolaescu, Marin D. Ni�u, prof. Ion Pa�ol, Dumitru P�unescu, prof. Ion Piloiu, C. M. Popescu, înv. Ion N. Popescu, asist. univ. Adina R�dulescu, prof. Vartolomei Todeci, prof. George Voica, Drago� Vrânceanu, înv. Ilie Zugr�vescu �.a.) sau vâlceni prin adop�iune (Traian Cantemir, pr. Gh. Cârstoiu-Frunzaru, Gheorghe Deaconu, N. I. Dumitra�cu, pr. Gh. N. Dumitrescu-Bistri�a, Ioan St. Laz�r, Emil Marica, C. N. Mateescu �.a.). S-ar putea constitui �i o categorie de „vâlceni prin pasiune”, cuprinzând speciali�ti de pe plan central care au acordat o aten�ie special� cercet�rii de profil în Vâlcea: Andrei Pandrea, Paul Petrescu, Mihai Pop, Elena Seco�an, Barbu Sl�tineanu, Paul H. Stahl, Georgeta Stoica, Cristea N. �apu, Ion Vl�du�iu, Romulus Vulc�nescu, Silvia Zderciuc �i, mai recent, Nicolae Constantinescu, Corina Mih�escu, Cornel B�losu �.a. Referin�e �i interpret�ri importante privitoare la cultura �i arta popular� din Vâlcea se reg�sesc în lucr�ri semnate de speciali�ti precum: pr. Gheorghe Alexe, Al. I. Amzulescu, Ovidiu Bîrlea, Florea Bobu-Florescu, Corneliu Bucur, Octavian Buhociu, Ion Conea, Iordan Datcu, Constantin Eretescu, Vasile V. Filip, Ion Ghinoiu, Iosif Her�ea, Herbert Hoffmann, Gheorghe Ionescu, Corina Nicolescu, Ovidiu Papadima, Teodor Ple�a, Barbu Sl�tineanu, Gr. Tocilescu, Vasile Vârcol, Teodora Voinescu �.a.

Informa�ii pre�ioase au dat înv��torii vâlceni din secolul al XIX-lea care au r�spuns chestionarelor trimise de c�tre Nicolae Densusianu �i B.P. Hasdeu; de asemenea, multiple m�rturii despre via�a etnofolcloric� vâlcean� au comunicat înv��torii, profesorii �i preo�ii vâlceni pentru Arhiva de Folclor de la Cluj (lui Ion Mu�lea), precum �i în revistele interbelice de folclor Izvora�ul, �ez�toarea, Ion Creang�, Suflet oltenesc �.a.; recunosc�tori trebuie s� fim �i rapsozilor, me�terilor populari �i animatorilor locali care au cooperat la anchetele de teren ini�iate de cercet�tori de la Institutul de Etnografie �i Folclor, de la centrele zonale ale Academiei Române, de la Muzeul Satului, Muzeul „Astra”, Muzeul Olteniei �i alte institu�ii. Sunt de eviden�iat �i cercet�rile contemporane colective în �ara Lovi�tei ini�iate de prof. Mihai Pop (v. seria editorial� Folclor din �ara Lovi�tei) �i continuate de prof. Nicolae Constantinescu (v. seria Laboratorul Boi�oara), precum �i cele organizate în


243

Lovi�tea �i în diferite arii vâlcene de c�tre Centrul Jude�ean al Crea�iei Populare �i Asocia�ia folclori�tilor �i etnografilor vâlceni, sub conducerea prof. Gheorghe Deaconu. Cu asemenea bogate referin�e1, cultura popular� vâlcean� are fixate reperele �i tr�s�turile caracteristice, patrimoniul ei material �i cel imaterial având a fi p�strat „viu”, conservat, valorificat �i înnoit, în raport de condi�iile �i exigen�ele contextelor din prezent �i din viitor.

R�d�cinile. Suntem aici de când se �tiu Carpa�ii/ �i Dun�rea �i tot ce e-n cuprins – afirm� fundamental peste veacuri poetul (un poet vâlcean, George ��rnea). Ca �i celelalte zone etnofolclorice române�ti, cultura popular� vâlcean� î�i are obâr�iile în epoca arhaic�/ sau preistoric� (din neolitic la epoca aramei, a bronzului �i cea a fierului); ea perpetueaz�, prin unele tipuri de obiecte, forme �i decora�iuni, o seam� de caracteristici ale culturilor arheologice (Star�evo-Cri�, cu grupul Cârcea-Valea R�ii, Boian, S�lcu�a, Co�ofeni, Glina, Verbicioara, Hallstatt �.a.) stratificate în timp în arealul nord- �i sud-dun�rean �i identificate �i pe teritoriul Vâlcii (v. Pr. Gheorghe Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei. Rm. Vâlcea, Ed. „Petras”, 1995). Descoperirile de aici evoc� - desigur, fragmentar - o locuire neîntrerupt� în zon�, un habitat mereu adaptat la condi�iile ei naturale, ca �i la transform�rile economice, sociale �i culturale produse în timp. Din neoliticul a�ez�rii pentru cultivarea p�mântului, cre�terea animalelor �i ini�ierea me�te�ugurilor (de construc�ie a locuin�ei, de „�esut” pentru port �i textile de interior, ol�rit �.a.) pân� în epoca metalelor, s-au produs, odat� cu a�ezarea migratorilor indo-europeni (proto-dacii) �i asimilarea (nu �i exterminarea!) autohtonilor, schimb�ri capitale în evolu�ia locuitorilor: prima mare diviziune a muncii (între p�stori �i agricultori), substituirea matriarhatului cu patriarhatul, prelucrarea metalelor (inclusiv pentru arme), diversifi-carea me�te�ugurilor �i a schimburilor de produse, trasarea drumurilor comerciale, cristalizarea unei noi viziuni religioase �i a ritualurilor aferente, stratificarea social� (incluzând nivelurile religios, militar �i productiv), rafinarea formelor �i decora�iunilor obiectelor de cult �i utilitare – toate acestea reflectând o cre�tere pregnant� a civiliza�iei materiale �i a celei spirituale. �inutul Vâlcii, d�ruit cu cele trei forme principale de relief (mun�i, coline, �esuri), favorabile unor habitaturi stabile, precum �i cu bog��ii naturale excep�ionale (p�duri, ape, sare, aur �.a.), va deveni, în spa�iul s�u subcarpatic, un veritabil centru economic (bazat pe exploata�iile de sare de la Ocnele Mari, înc�rcat� în târgul antic de la Râureni �i transportat� apoi cu plute pe Olt ori cu alte mijloace pe uscat), dar �i un centru politic �i militar (prin constituirea cet��ii de p�mânt Buridava, a tribului buridavensilor din care, probabil, provenea �i Burebista, întemeietorul statului dac). Deloc întâmpl�tor, locurile men�ionate sunt aproape unele de altele, apar�in aceluia�i areal central-vâlcean �i sunt înconjurate de a�ez�ri rurale ce vor releva compor-tamente etnografice semnificative (arhitectura de lemn, prelucrarea lemnului, a pieilor, textilelor, ceramica ars� �.a.); unele a�ez�ri (ca Buda, Vl�de�ti, de azi) erau, desigur, centre me�te�ug�re�ti deservente, durabile în epoca feudal�; tot aici au ie�it în eviden�� i comportamente de natur� spiritual� (altare �i alte relicve neolitice, decora�iuni magice, modalit��i ritualice – de înhumare ori de incinerare, figurine mitologice precre�tine �.a.). Desigur, reliefarea mai recent�, într-o carte anume (a pr. Gh. Petre-Govora), a majorit��ii materialului preistoric vâlcean (descoperit, descris �i identificat pe culturi) nu a permis interpretarea lui din perspectiv� estetic� (pentru forme �i decora�iuni) – ca

1 Men�ion�m faptul c� regretatul folclorist �i literat Dumitru Mitrana avea în lucru Bibliografia etnofolcloric� vâlcean�, r�mas� în mss.


244

în sinteza Arta preistoric� în România de Vladimir Dumitrescu (1974), �i nici configurarea treptat� a vie�ii spirituale – ca în capitolele referitoare la mitologiile „pre-dac�”, „proto-dac�” �i „dac�” din vol. Mitologia român� de Romulus Vulc�nescu (1985). Ca atare, a releva care dintre aspectele tradi�ionale ale culturii populare vâlcene î�i au obâr�ia în „substratul” ei preistoric, nu poate fi decât o aproximare, pentru care, totu�i, n-ar putea fi negate unele repere precum: - în privin�a tipurilor de a�ezare: evolu�ia de la a�ez�ri risipite c�tre a�ez�ri adunate; - în privin�a planurilor de locuin��: formele cele mai vechi – bordeie, precum �i colibe din pari �i nuiele la suprafa�a solului, ambele ca locuin�e colective, uneori grupate pe movile în preajma izlazurilor pentru vite; spre sfâr�itul intervalului, se adaug� cet��ile de p�mânt înt�rite cu �an�uri �i valuri 2 ; - în privin�a ocupa�iilor: perpetuarea, pân� azi, în forme evoluate, a ocupa�iilor arhaice adecvate la condi�iile �i resursele naturale ale �inutului: agricultura �i p�storitul (re�inem, dup� Ion Conea, �i profilul agro-pastoral al depresiunilor intra-montane), prelucrarea lemnului, a plantelor textile, exploata�ii de sare, aur, c�rbune de lemn, ol�ritul de mân� �i la roat� �.a.; - în domeniul portului �i al textilelor: z�velca mare de pe valea Olte�ului, asem�n�toare cu rochiile-clopot ale figurinelor (cultice) din cultura Gârla Mare – Cârna; c�ma�a feminin� încre�it� la gât �i cu „râuri” discrete pe bra�e �i piept, caracteristic� portului ciob�nesc de azi �i asem�n�toare cu c�ma�a femeilor dace; - în domeniul ceramicii: multe forme de vase de diferite m�rimi, lucrate în centrele de olari care nu mai sunt azi productive (D�e�ti-Pope�ti, Z�treni, Sl�tioara, Lunge�ti �.a.), sunt asem�n�toare cu forme de vase specifice culturilor Co�ofeni, Glina, Verbicioara; diferen�ierea tehnicilor, formelor �i decora�iei atunci �i acum în raport cu destina�ia obiectelor: pentru uzul comun sau pentru uzul cultic ori privilegiat; - în privin�a motivelor ornamentale: frecven�a motivelor geometrice, respectiv: linii �i puncte (în diferite combina�ii: ha�uri, linii punctate, linii înso�ite de puncte �.a.), valul, zig-zagul, meandrul – sugerând cultul apei, dar mai ales cercuri, x-uri, rozete �i spirale (în diferite configur�ri) – legate de cultul solar; dintele de lup, coarnele de berbec afrontate, br�du�ul înscriu motive zoo- �i fito-morfe cu semnifica�ii mitic-simbolice, azi uitate.

Devenirea. Aspecte precum cele arhaice �i antice de mai sus pot fi conside-rate ca �inând de substratul culturii populare vâlcene, pe când devenirea ei implic� stratul �i adstratul. În aceast� privin��, contrar viziunii lui Romulus Vulc�nescu referitoare la na�terea �i devenirea mitologiei române prin etape de substrat, adstrat �i strat3, adopt�m, în mod mai adecvat, modelul din teoria straturilor limbii; în virtutea acesteia, pentru istoria limbii �i a culturii române, substratul este traco-getic, stratul îl constituie perioada form�rii poporului �i a limbii lui prin convie�uirea daco-roman� cre�tin� �i prin îmbog��irea noului idiom cu un bogat lexic slav, iar adstratul implic�, deopotriv� cu continuitatea �i evolu�ia limbii �i culturii autohtone, influen�ele geo-istorice succesive: maghiar�, cuman�, turc�, neogreac� �.a.m.d. Ca atare, pentru cultura popular� româneasc�, în general, �i pentru cea vâlcean�, în mod exemplificativ, perioada în care se constituie stratul este aceea de la cucerirea roman� (desc�lecatul ��rii cel dintâi, de la Traian Împ�ratul – cum spunea Miron Costin) pân� la întemeierea statelor feudale române�ti (desc�lecatul cel de-al

2 v. Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor. Bucure�ti, Editura Academiei, 1983, pag. 18, 23. 3 v. Romulus Vulc�nescu, Mitologia român�. Bucure�ti, Editura Academiei, 1985, pag. 49-51.


245

doilea – cum spunea acela�i cronicar), în timp ce perioada de adstrat o reprezint�, deopotriv� cu continuitatea neîntrerupt� a culturii populare ca strat, treptele ulterioare, implicând diversele influen�e social-culturale interne �i externe �i topirea lor în sin-tezele stilistice succesive (precum aceea din epoca brâncoveneasc�). Pentru a reduce demonstra�ia numai la cultura popular� vâlcean�, conside-r�m c� stratul acesteia s-a edificat prin perpetuarea, transformarea �i îmbog��irea substan�ial� a elementelor de substrat, la nivelul folclorului (în limba român�, aflat� în curs de formare �i stabilizare) �i la nivelul etnografiei (cu insemnele habitatului identitar), în condi�iile istorice ale convie�uirii daco-romane �i ascenden�ei cre�tinis-mului, ale migra�iilor devastatoare, ale configur�rii „economiei naturale” feudale �i ale fr�mânt�rilor ce au dus la întemeierea forma�iunilor politice prestatale �i statale. Toate aceste condi�ii istorice succesive ar putea fi percepute ca tot atâtea „trepte” ale procesului de edificare, pe traseul c�ruia noul popor ce s-a format trecând de la structuri social-economice rurale �i urbane (în timpul ocupa�iei romane) la structuri strict rurale (dup� retragerea aurelian�), a manifestat câteva constante care au avut un rol determinant în p�strarea identit��ii sale: ob�tea ��r�neasc�, economia natural� �i obiceiul p�mântului (jus valachicum).

Stratul culturii populare se constituie în acest r�stimp doar în lumea satului �i are, de aceea, un caracter eminamente ��r�nesc – temei pentru evolu�iile din perioada ulterioar�; el poate fi caracterizat prin repere precum: - constituirea bazei daco-romane a vie�ii materiale �i spirituale locale prin cultivarea p�mântului de c�tre daci, dar �i de c�tre coloni�tii (�i uneori, chiar solda�ii) romani, prin arderea împreun� �i folosirea deopotriv� a vaselor dacice �i romane, dezvoltarea unor me�te�uguri legate de „ideea” roman� constructiv� (pietr�ritul, c�r�-mid�ritul �.a.), precum �i prin împletirea tradi�iilor mitologice-religioase �i a practicilor rituale dacice �i romane (având o sorginte indo-european� comun�) cu unele culte orientale (în special, mitraismul), dar mai ales cu cre�tinismul; - configurarea profilului rural al vie�ii populare materiale �i spirituale dup� retragerea armatei �i administra�iei romane din Oltenia �i invaziile popoarelor migratoare care au distrus ora�ele �i cet��ile construite de c�tre romani, popula�ia local� (de acum, mixt�) r�mânând s� se întoarc� la condi�ia rural� (Pe când cre�teau, din dou� neamuri, prunci,/ Un împ�rat al lor îi p�r�si,/ dar ei pe-acesta nu-l urmar�, ci/ r�maser� în treaba lor prin lunci... – evoc� aceast� vreme un poet vâlcean, Drago� Vrânceanu, în volumul s�u reprezentativ Poemele transhuman�ei); - tradi�ia întemeierii de a�ez�ri izolate în p�duri, prin defri�are par�ial�, pentru securizarea din calea cotropitorilor (care, în aceast� perioad�, sunt migratorii jefuitori, iar, în perioada urm�toare, vor fi, la fel de cruzi, turcii �i t�tarii, r�ma�i în memoria folcloric�); în aceast� perioad� începe �i tradi�ia bejenirilor dinspre �es c�tre zona colinar� �i cea montan�, dar �i din Transilvania, tradi�ie identificabil� �i dup� originea neamurilor din localit��ile acestor zone. Existau adev�rate culoare, de-a lungul apelor sau al drumurilor pe unde s-au a�ezat, al�turi de localnici, noii veni�i fie din nord, fie din sud, unii pe un mal, al�ii pe alt mal al aceluia�i râu (ca la Vaideeni), unii mai lâng� p�dure, al�ii mai la drum (ca la B�beni); exist� adev�rate valuri de neamuri întâlnite la sudul �i apoi în zona central� a jude�ului (de la St�ne�ti la Bune�ti, de pild�); exist� un schimb de m�rci culturale (motive artistice) în acela�i sat, în aceea�i arie zonal�, în acela�i jude�, care confer� pitoresc �i armonie oamenilor �i manifest�rilor lor...4.

- restructurarea vie�ii religioase �i a comportamentelor mitologice �i etnofol-clorice în raport de profilul rural al vie�ii spirituale �i de prestigiul identitar al

4 Ioan St. Laz�r, Vâlcea al fresco... Râmnicu-Vâlcea, Editura „Almarom”, 2003, pag. 20. (Biblioteca Programului cultural „Vâlcea în spa�iul spiritual na�ional”).


246

cre�tinismului (fa�� de religiile migratorilor efemeri); substituirea treptat� de c�tre panteonul cre�tin a panteonului mitologic ancestral autohton, acestuia r�mânându-i, mai ales, elemente din resortul demonologic (care n-a putut fi înlocuit decât par�ial �i numai cu singura fiin�� negativ�/Satana sau exponen�ii ei din orizontul religiei cre�tine); acum, o enclav� etnografic� izolat� precum depresiunea ��rii Lovi�tei î�i fixeaz� engrama arhaic� a credin�elor mitologice �i a tradi�iilor folclorice;

- configurarea geografiei drumurilor de interes economic (întâi, drumurile s�rii, de la Ocnele Mari – Buridava/Râureni în lungul Oltului ori c�tre vest, prin depresiuni pân� la cel�lalt mare râu oltenesc, Jiul) sau de interes strategic-militar (întâi limesul alutan); - re(a�ezarea) structurii ritualurilor/obiceiurilor legate de muncile de peste an �i a ritualurilor/obiceiurilor legate de via�a omului (na�tere, nunt�, înmormântare) conform cu specificitatea habitatului rural (agro-pastoral) �i a mentalit��ii sale de rela�ionare magico-mitic� între ale Cerului �i ale P�mântului - în contextul ascenden�ei religiei cre�tine în via�a popular�; - adecvarea tradi�iei dreptului civil roman – ca jus valachium, lege a p�mântului (�i lege a ��rii), lege nescris� – pentru reglementarea rela�iilor sociale, economice �i morale în interiorul ob�tilor ��r�ne�ti (în care, la începutul feudalismului, proprietatea era în dev�lm��ie, iar apoi, c�tre sfâr�itul perioadei, a început s� se împart� pe neamuri, din care au evoluat boierii/jupanii �i conduc�torii militari, polarizând societatea); - rela�ia organic� cu p�durea, care implic� manifestarea civiliza�iei lemnului (locuin��, anexe, utilaje, unelte, obiecte utilitare) �i instituie una dintre caracteristicile cele mai profunde ale culturii �i artei populare (inclusiv, vâlcene): deschiderea c�tre natur�, inter-comunicarea cu ea5; aceasta este evident� în: amplasarea, planul �i propor�iile locuin�ei în func�ie de relieful locului, ata�area la cas� a prispei cu sal� �i pridvor deschis (pe o latur�), prezen�a elementelor naturale (stilizate geometric �i figurativ) pe textilele de interior, decora�ia simbolic� a portului popular, în special cel femeiesc, cu însemne stilizate (ale soarelui, lunii, stelelor, câmpului cu flori); - fixarea tehnicilor �i a tipologiei me�te�ugurilor rurale (de prelucrare a lem-nului, a lutului, a pieilor, textilelor �.a.) conform cu condi�iile oferite de mediul natural �i în raport de necesit��ile familiale �i sociale reduse ale „economiei naturale” autarhice; - principiul estetic al perioadei: clasicul utile cum dulci, realizând un echilibru între utilitatea actului folcloric sau a obiectului etnografic �i inten�ionalitatea lui estetic� func�ional� (la propor�ii moderate, îns�). Este perioada în care, spre exemplu, ornamentele de baz� ale ceramicii de la Buda-Vl�de�ti: spirala (azi, „melcul”) – simbol pentru soare, meandrul (azi, „�enc�l�ul”/„�erp�l�ul”/„�er�mp�ul” �.a.) – pentru ap�, �i br�du�ul – pentru pomul vie�ii ridicându-se din p�mânt în v�zduh (datorit� ac�iunii soarelui, p�mântului, apei �i aerului!) erau în�elese în conexiunea lor simbolic�, totalizant�; aceasta reunea „elementele primordiale” într-o „sintax�” plastic� reprezen-tativ� a Vie�ii, care conferea vasului func�ia de a exprima o viziune robust�, luminoas� asupra existen�ei. Ca atare, în aceast� perioad�, ca un reflex „condi�ionat” al epocii magico-mitice, se structureaz� sintaxele decorative func�ionale pe obiectele me�te�ug�re�ti implicate într-o destina�ie simbolic�; aceast� decora�ie „�tampileaz�” obiectul cu o semnifica�ie mito-poetic�, f�r� de care valoarea lui contextual� ar fi redus�, formal�; amintim, în acest sens, (�i) m�car exemplul vaselor funerare, al c�ror decor simplu le serve�te consonant func�ionalitatea;

5 v. Constantin Joja, Sensuri �i valori reg�site. Bucure�ti, Editura „Eminescu”, 1981, îndeosebi pag. 21-28; Paul Petrescu, în vol. Arta popular� din Vâlcea..., Monografie – album. Râmnicu Vâlcea 1972, pag. 53 �.c.l.


247

- un num�r însemnat de sate vâlcene sunt consemnate într-un document transilv�nean din secolul al XIII-lea (Diploma Cavalerilor Ioani�i) �i este de presupus c� solidarizarea acestor sate a constituit, în Vâlcea �i împrejur, o prim� forma�iune pre-statal�, înaintea „desc�lecatului” lui Negru-Vod�, anume cnezatul lui Farca� (al c�rui nume maghiar traduce – dup� N. Iorga – un Vâlcu slav, local, ce va fi reluat apoi, dând �i numele jude�ului); aceast� ipotez� are, îns�, azi �i contraargumente. Perioada - pe care, doar conven�ional, o numim de adstrat - comport�, la rândul ei, câteva „trepte”, care-i definesc succesiv tr�s�turile �i profilul dinamic (în procesualitatea istoric� inerent�); treptele respective parcurg feudalismul românesc mijlociu �i pe cel târziu, fixând culturii populare tradi�ia medieval�, dar acced �i în epocile premodern�, modern� �i contemporan�, în care contactul inerent �i intens cu lumea urban� �i sistemul mass-media îi este culturii populare tradi�ionale mai degrab� nociv, destructurând-o accelerat.

Summary

The current paper consists of a fragment of much more developed study dedicates to the becoming of the folk culture in the Valcea county – Romania; that's why it starts with a bibliographic horizon where the researchers of this field are mentioned, both Valcenian and non-Valcenian of origin. Going further, the author, in a cultural archaeological approach, tarries in the beginning stages: the substrate (prehistoric) and the stratum (historic-concrete, the formation period of the Romanian people, language and its folk culture). Counting on the archaeological and ethnological researches, the author configures featured landmarks to every step, also, revealing their continuity features: the adequacy to the landforms and natural resources, “Wood Civilisation”, the economic, social and cultural role of the river Olt, “the Salt's Roads”, the Fair from Raureni, the agro-pastoral occupations and the crafts with their classical principle of production “utile cum dulci”. All these confers a unique historical-ethnographic profile to Valcea county.


248

Casa tradi�ional� cu foi�or din Vâlcea

Dr. Ionu� Dumitrescu [email protected]

Casa cu foi�or vâlcean� se situeaz� printre cele mai izbutite case române�ti.

Adaptat� unui climat moderat ca temperatur�, dar schimb�tor, prin foi�orul care este, în fond, un spa�iu de locuit semiad�postit, legat� de economia unei regiuni pomicole �i viticole, casa vâlcean� este perfect integrat� în peisajul �i via�a local�. Casa vâlcean� este una dintre locuin�ele care dezleag�, poate cel mai bine, în�elegerea evolu�iei ansamblului foi�orului din climatul moderat al zonei de la sud de Carpa�i. Casa cu foi�or vâlcean� se prezint� sub dou� variante principale: casa cu foi�or joas� �i casa cu foi�or înalt�. În forma sa cea mai modest�, dezvoltat� numai pe parter, aceast� locuin�� se deduce din casa simpl� a timpurilor îndep�rtate, c�reia i se adaug� foi�orul în fa�a intr�rii1.

Foi�orul este un element important care poate sluji la elaborarea unei clasific�ri a arhitecturii vâlcene �i, mai ales, la definirea caracteristicilor ei. Prin însu�irile sale arhitectonice �i prin num�rul mare de exemplare întâlnite, foi�orul �i, fire�te, casa cu foi�or reprezint� una dintre cele mai izbutite realiz�ri ale me�terilor de case vâlceni �i, implicit, români.

Principala caracteristic� a foi�orului este dat� de func�ia sa social�. Foi�orul nu este numai o construc�ie menit� numai s� apere intrarea casei de intemperii, ci, în primul rând, un spa�iu care face leg�tura între interiorul casei �i gospod�ria cu acareturile ei, �i în care se desf��oar� o bun� parte din via�a familiei ��r�ne�ti în anotimpurile cu clim� favorabil�. Legat de condi�iile naturale din zon� �i, în special, climatice, foi�orul suplinea rigiditatea înc�perilor închise care, în timpul anotimpurilor c�lduroase, erau uneori inconfortabile2. De aceea, foi�orul a preluat, pentru sezonul cald, o serie de func�ii ale înc�perilor închise �i, anume, deseori în foi�or este instalat un pat cu rost permanent, fiind fixat de stâlpii �i de balustrada acestuia; nu lipse�te nici r�zboiul sau urzoiul, dup� cum sunt prezente �i o mas� �i scaune. Adic�, o parte din lucrul membrilor familiei, precum �i masa �i odihna acestora aici se petrece. În acela�i timp, din foi�or se putea lesne observa toat� curtea �i mi�carea animalelor �i p�s�rilor, se puteau �i supraveghea c�m�rile cu haine �i magaziile cu provizii.

Ca spa�iu semiad�postit, foi�orul s-a dezvoltat pe baza unui alt element preexistent �i de arhaic� tradi�ie în arhitectura ��r�neasc� româneasc�, anume, pe baza prispei. Prispa avea dezavantajul c� era prea îngust� �i nu permitea desf��urarea unor activit��i mai complexe, a�a cum permite foi�orul. Pe de alt� parte, ad�postit� numai sub prelungirea stre�inii, prispa nu era nici ap�rat� foarte bine împotriva vreunei intemperii. Cu vremea, îns�, foi�orul, dintr-un simplu element spa�ial complementar, s-a transformat, ca arhitectur�, prin includerea altor func�ii, ca urmare a schimb�rii, mai ales, a eleva�iei casei.

În cursul secolului al XVIII-lea �i, mai cu seam�, în cel de-al XIX-lea, foi�orul �i-a asumat �i func�ia de podest de acces la etaj prin intermediul unei sc�ri de acces, care urca la el înainte de a trece în camere. Intrarea în pivni�a de la nivelul inferior s-a muta sub foi�or pentru c� între temelia de piatr� a casei �i peretele sus�in�tor al foi�orului se putea l�sa un spa�iu liber, „gârliciul”, de mare folos pentru ad�postirea provizorie a unor unelte �i care ac�iona �i ca un spa�iu izolator în ce prive�te c�ldura �i

1Andrei P�noiu, Din arhitectura lemnului, Ed. Tehnic�, Bucure�ti, 1977, p. 83 2Paul Petrescu, Arhitectura ��r�neasc� în lemn din România, Ed. Meridiane, Buc., 1974 p. 40


249

frigul, foarte util pentru produsele supuse fermenta�iei din pivni�� i pentru cele amenin�ate de înghe�. A�a se face c�, în decursul timpului, forma clasic� a foi�orului a ajuns cea consacrat�: o teras� de perimetru p�trat a�ezat� în fa�a intr�rii în cas�, cu un acoperi� separat �i dedesubtul c�reia se afl� intrarea în pivni��, iar la terasa îngr�dit� urc� o scar� de acces.

Din Vâlcea pân� în Buz�u apare des compozi�ia cu foi�or �i scar� acoperit� în dreapta sau în stânga volumului3. La casa simpl�, dac� este foarte joas�, la nivelul terenului, accesul se face direct în foi�or, la contactul lui cu corpul casei, foi�orul constituind astfel, ca �i prispa, un ad�post, un umbrar în fa�a intr�rii, de str�veche �i aproape universal� tradi�ie. La casa simpl� pe soclu, cu sau f�r� pivni��, foi�orul poate s� apar� ca o dezvoltare a podestului sc�rii. Aceasta îi permite ca, odat� cu în�l�area tipului de plan, s� închid� în soclul s�u – în teren denivelat sau nu – un ad�post pentru p�s�ri sau, mai înalt, s� acopere el însu�i scara de coborâre la pivni�e formând gârliciul pivni�ei4. În ambele cazuri �i independent de orientarea ei, scara poate r�mâne neacoperit�, a�a cum am întâlnit la casele Cotora Vasile din satul Bârzoteni �i Constantinescu Teodor din satul Jiblea, ambele construite la începutul secolului al XIX-lea.

�i la casa joas�, �i cu atât mai mult la casa înalt�, scara se acoper� printr-o supral�rgire de strea�in�, cel mai adesea ondulat� �i u�or l�sat�, rezultând din racordarea versan�ilor de fa�ad� ai casei �i foi�oare cu dou� conuri – unul convex pe muchia acoperi�ului �i unul concav pe plec�toarea dintre acoperi�ul foi�orului �i al casei5, a�a cum am întâlnit la casa R�ceanu Ion din satul Cheia. Toate aceste forme, cu casa pe soclu de piatr�, în general tencuit�, �i numai cu foi�orul în lemn �i cu stâlpii ciopli�i, constituie un tip de arhitectur� cu foi�or vâlcean�.

La toate cele trei categorii de case vâlcene,casa joasa,casa în�l�at� pe soclu �i casa pe dou� nivele se întâlne�te într-un num�r apreciabil de cazuri foi�orul. La toate aceste construc�ii foi�orul apare ca fiind organic între�esut cu corpul casei, niciodat� neap�rând impresia de lipire. De altfel, tradi�ia constructiv� a foi�orului este atât de veche �i atât de bine dezvoltat� de me�terii vâlceni încât propor�ia casei vâlcene cu foi�or este admirabil rezolvat�, impresia fiind una de cert� monumentalitate �i, în acela�i timp, de dinamic joc al volumelor, lucru rar întâlnit în arhitectura ��r�neasc� a altor popoare6.

La casele joase, chiar la cele cu dou� înc�peri mici, �i în rare cazuri �i la locuin�e monocelulare, foi�orul este construit la nivelul t�lpilor casei, având sau nu �i temelie de piatr� nelegat� cu mortar. De multe ori sub foi�or r�mâne locul gol. La asemenea exemplare de case �i foi�orul are dimensiuni reduse, dar este totdeauna închis cu parmalâc de scânduri. A�ezarea foi�orului este totdeauna la stânga casei (dac� st�m cu fa�a la ea) conformându-se unei reguli generale pentru casa româneasc�: aceea de a avea intrarea la stânga. De regul�, foi�orul are trei stâlpi la fa�ad�, doar rare exemplare având numai doi stâlpi.

La casele în�l�ate pe soclu foi�orul se afl� a�ezat deasupra intr�rii în pivni�� fie c� aceast� intrare este practicat� în fa��, fie lateral. La aceste case, ca �i la cele înalte, foi�orul poate s� fie legat �i de sal� sau poate r�mâne singur7. Când este legat cu sala se poate ca scara s� dea întâi în sal� �i foi�orul s� nu aib� acces direct în curte, dar se poate ca s� aib� �i el o scar� proprie în partea lateral� spre curte, a�a cum apare în a�ez�rile rurale de pe valea Olte�ului. Când scara de acces urc� direct 3Constantin Joja, Sensuri �i valori reg�site, Ed. Eminescu, Bucure�ti, p. 74 4Adrian Gheorghiu, Scara de acces ca form� arhitectonic� în arhitectura popular� româneasc�, în Revista Muzeelor �i Monumentelor (R.M.M.), anul XLV, nr. 1, 1976, p. 19 5Ibidem 6Paul Petrescu, op. cit., p. 44 7Paul H. Stahl, Locuin�ele ��r�ne�ti cu dou� caturi la români, în SCIA, IV, nr. 3-4, 1957, p. 68


250

în foi�or, acesta are �i o u�i�� scund� de z�brele. Casele înalte au foi�oare mari, ajungând pân� la 16 metri p�tra�i. Este o

adev�rat� înc�pere utilat� cu mobil� �i, nu rareori, foi�orul este închis cu geamlâc, preluând �i func�iile sacsâielor de la vechile case boiere�ti, adic� loc de primire a mu-safirilor c�rora în genere li se ofer� din în�l�imea foi�orului �i o frumoas� priveli�te. La casele de pe valea Olte�ului foi�orul apare la mijlocul s�lii. Ca plan, el este mai mult un dreptunghi, prezentând fa�ada mai lung� decât laturile. Strea�ina foi�orului se sprijin� pe stâlpi de lemn, care la început erau d�ltui�i. Cele mai multe dintre foi�oare au acoperi� în dou� plase, cu fronton �i prezint� numai doi stâlpi la fa�ad�. Dispunerea foi�orului este legat� de planul casei. Planurile mai vechi de case, cu intr�ri plasate asimetric, aveau foi�orul a�ezat, de obicei, într-o parte a casei. La casele înalte cu trei camere la etaj, foi�orul este plasat în axul casei, deasupra intr�rii în beci.

La casele înalte cu foi�or, care au la parter o pivni��, intrarea în pivni�� se face de obicei prin partea din fa�� a foi�orului, unde este situat gârliciul. Pentru a p�trunde în pivni�� sunt de obicei dou� u�i: prima, la intrarea în gârlici, construit� din lemne încruci�ate în unghi drept („z�brele”), care las� s� p�trund� aerul �i lumina, �i a doua la intrarea în pivni��, construit� la nivelul zidurilor din fa�� ale etajului. Aceast� a doua u�� este masiv�, puternic�, închis� cu lac�te8.

Casa Iacobescu Gheorghe din satul Nicolae B�lcescu, construit� în 1899 este dezvoltat� atât pe vertical� (parter �i etaj locuibile, dar �i beci cu acces din interior), dar �i pe orizontal� (s�li l�rgite cu foi�oare �i adosaj pe spate – respectiv o povarn�). Pe fiecare nivel se g�sesc dou� înc�peri cu aceea�i func�ionalitate ca în toat� Vâlcea – „la foc” �i „la sob�”. Temelia este realizat� din c�r�mid� tencuit�. T�lpile din stejar sunt cioplite pe dou� fe�e legate în „cheie” dreapt�, iar pere�ii sunt f�cu�i din bârne cioplite pe patru fe�e, prinse în cunun� sub form� de cheotoare dreapt�. La partea superioar� pere�ii sunt fixa�i într-un cadru de grinzi. Podina este din blane ulucite �i din scândur� dubl� între nivele. Sala �i foi�oarele, ca �i adosajul din spate sunt din lemn de stejar.

La etaj locuia b�iatul cel mic împreun� cu familia lui, iar la parter locuiau p�rin�ii „feciorului” mezin. Întemeierea unei gospod�rii este înso�it� de construirea unei case �i de înzestrarea cu p�mânt a noului cuplu. În vechiul sistem de trai, înzestrarea cu p�mânt se referea numai la b�ie�i; p�mântul trebuie împ�r�it deci în atâtea p�r�i câ�i b�ie�i exist�. Împ�r�irea p�mântului între copii este f�cut� de p�rin�i în timpul vie�ii. Fiecare fiu î�i prime�te partea �i tat�l îl opre�te în casa lui pe ultimul n�scut. P�rin�ii locuiesc împreun� cu el �i îi cedeaz� averea lor în timpul vie�ii în schimbul obliga�iei de a-i îngriji, a-i respecta �i a-i îngropa cre�tine�te dup� moarte. Cazurile în care p�rin�ii cereau unui judec�tor rezilierea contractului pentru ingratitudine erau excep�ionale9.

O cas� cu foi�or de mare valoare etnografic� �i documentare istoric� este cea apar�inând lui Mih�escu Gheorghe din satul Vl�de�ti, ultimul descendent, în linie masculin�, al unei familii de preo�i. Casa este construit� pe dou� nivele, cu parterul (având un scop economic �i strategic) zidit masiv din piatr� de râu, cu o grosime de 60 cm, având trei orificii (deschideri foarte înguste), iar etajul, din schelet portant, împletit cu nuiele �i înc�rcat cu argil� cu o grosime de 20 cm. Spa�iul închis are un plan bicameral, prima înc�pere având u�a de acces din exterior (la care se ajunge pe o scar� zidit� din lespezi de piatr�), cea de-a doua u�� comunicând cu foi�orul. A doua înc�pere este locuin�a propriu-zis�, cu mai multe func�ii: dormitor, atelier de �esut (în timpul iernii). În timp ce prima înc�pere este pardosit� cu argil�, cealalt� este pardosit� cu c�r�mid�.

8 Astfel de exemplare au ap�rut mai întâi în satele situate în apropierea Horezului 9 Paul H. Stahl, Triburi �i sate din sud-estul Europei, Ed. Paideia, Bucure�ti, 2000, p. 122


251

Foi�orul este elementul de podoab� al fa�adei. N�scut din nevoia de a proteja gârliciul acesta ofer� un spa�iu elegant (o adev�rat� „sufragerie” deschis�), cu o prive-li�te splendid� spre exterior. Foi�orul protejeaz� beciul �i completeaz� spa�iul locu-in�ei, stabilind, totodat�, o leg�tur� permanent�, fireasc�, între cas� �i curte, între om �i natur�. Pe grinda fa�adei foi�orului se g�se�te scrijelit anul construc�iei, 1835. Tocu-rile u�ilor de acces în cas� sunt sculptate în motive populare locale. Monumentul cunoa�te dou� etape constructive: prima, în anul 1835 (potrivit inscrip�iei g�site pe o grind� sculptat�), iar a doua etap� dateaz� din anul 1926, când structura pere�ilor din gr�dele (sistem constructiv bazat pe împletitura de nuiele din alun sau carpen, cu um-plutur� din p�mânt galben amestecat cu pleav� de grâu) a fost schimbat� cu zid de c�r�mid�.

Începând cu anul primei etape constructive, casa a avut ca proprietari dou� genera�ii de preo�i �i una de notari, care, pe lâng� func�iile avute, se ocupau �i de viticultur� �i pomicultur�, de�inând livezi întinse de pomi fructiferi �i vi�� de vie10. Pivni�a casei, dispus� sub toat� suprafa�a construit� la etaj, inclusiv foi�orul, în form� de L �i uniconic�, este, în principal, folosit� ca spa�iu de depozitare a fructelor, a �uicii �i a vinului, a cartofilor �i mur�turilor. U�a dinspre exterior este construit� din gratie de stejar, asigurând astfel o bun� aerisire permanent�, atât de necesar� conserv�rii produselor din interior. Soclul înalt de piatr� confer� cl�dirii aspectul unei cule (construc�ie înalt�, pe dou� nivele din piatr�, ap�rut� în secolul al XVI-lea în Peninsula Balcanic� �i difuzat� mai târziu în ��rile Române). Prin masivitate �i amenaj�rile strategic,e acest spa�iu era folosit �i ca loc de ap�rare în condi�ii de asediu, fiind folosite anume de foc (dovad� sec�iunile ferestrelor din zidurile masive, l��imea de 42 cm �i în�l�imea de 56 cm), iar în exterior având o fant� (deschidere) de numai 7 cm l��ime �i o în�l�ime de 52 cm. Tehnica �i materialele de construc�ie folosite la edificarea locuin�ei asigur� o temperatur� optim� �i vara (r�coroas�) �i iarna (c�lduroas�). Acoperi�ul este cel tradi�ional în patru ape, el protejând �i podul casei, la care se accede printr-o u�� (trap�) din interior. Atât ca stil arhitectural, cât �i ca tehnic� de construc�ie �i func�ionalitate, casa din Vl�de�ti este un monument emblematic al arhitecturii tradi�ionale vâlcene.

Casa Constantinescu Teodor din Jiblea Veche este o locuin�� specific� zonei subcarpatice, dezvoltat� atât pe vertical� cât �i pe orizontal� (foi�or plasat în partea stâng�). Casa are dou� înc�peri �i o singur� intrare direct� din foi�or. Accesul în foi�or se face prin intermediul unei sc�ri din piatr�. Acoperi�ul este în patru ape, cu învelitoare din �i�� de brad.

Beciul, soclul �i scara de acces sunt f�cute din piatr� de râu zidit� cu mortar de var �i tencuial�, iar apoi v�ruit�. Pere�ii sunt realiza�i din bârne masive de stejar cioplite pe dou� fe�e. Cununa de bârne este legat� de partea superioar� cu ajutorul cuielor de lemn de grinzile cosoroabe. Locuin�a este cercuit� cu nuiele de alun, tencuit� �i v�ruit�.

Aceast� cas� are dedesubt pivni��, în care se intr� printr-un gârlici închis cu z�brele. Gârliciul corespunde la parter cu spa�iul rezervat la etaj foi�orului. Pentru a p�trunde în pivni�� sunt dou� u�i: prima, la intrarea în gârlici, construit� din lemne încrustate în unghi drept, care las� s� p�trund� aerul �i lumina �i, a doua, la intrarea în pivni��, construit� la nivelul zidurilor din fa�� ale etajului. Aceast� a doua u�� este masiv�, puternic�, închis� cu lac�te. Mai trebuie men�ionat c� foi�orul este tratat larg, ie�ind pe fa�ad� cu o l��ime aproape egal� cu l��imea casei. Casa este construit� în 1819 de c�tre Popa Mille dup� cum reiese din inscrip�ia de pe covata de sus a foi�orului11.

10Inf. Chiril� Ion, sat Vl�de�ti, n. 1928 11Fenia Driva, C�lim�ne�ti. C�ciulata. Cozia. Ed. Conphys, Rm. Vâlcea, 2002, p. 2


252

Multe din casele cu foi�or �in seama tocmai de peisajul în care sunt construite �i au fa�ada îndreptat� spre o vale deschis� sau spre perspectiva mun�ilor apropia�i. Este în aceast� a�ezare aleas� cu bun� �tiin�� ceva din sentimentul naturii �i al peisajului �i care constituie un element esen�ial în concep�ia arhitectonic� româ-neasc�. Solu�iile constructive ale foi�orului sunt destul de unitare, dar rezolv�rile parti-culare ale detaliilor ornamentale sunt de o mare varietate. La foi�oare se desf��oar�, de fapt, toat� m�iestria me�terilor, stâlpii, balustradele, grinzile, fiind cioplite cu o mare art�. La casele construite dup� primul r�zboi mondial se adaug� �i traforajul, dup� cum la cele vechi registrul inferior al foi�orului este împodobit cu stucaturi sau cu ceramic� încastrat� în pere�i.

În arhitectura începutului de secol XX a intervenit câteodat� o schimbare de po-zi�ie �i de structur� a foi�orului. El nu mai este plasat în stânga cl�dirii, ci în axul ei �i este acoperit cu un acoperi� în dou� ape. Nici func�iile lui nu au mai r�mas acelea�i, el servind acum mai mult de ap�rare împotriva intemperiilor a sc�rii de acces �i a intr�rii casei.

Summary

The traditional turret house from Vâlcea County

The Vâlcea turret house is situated among the most perfect Romanian house.

Adapted to a mild climate as temperature, but changeful, to the turret house which is actually a living space, half covered band with the fruit-growing and viticulture region’s economical resources, the Vâlcea house it is perfectly integrated in the life and local landscapes.

The Vâlcea house is one of the traditional houses which slips, maybe the best, the understanding of the turret house evolution from the mild climate of the area from the southern Carpathians.

The Vâlcea turret house is presented under two main lines: the ground turret house and the high turret house.

The lock-out tower is an important element witch can serve at the elaboration of a classification of the Vâlcea architecture and specially at the definition of its own characteristics. By its architectonical appropriations and the great number of the encountered examples the turret house and the lock-out tower represents one of the most successful accomplishments of Vâlcea traditional masters.


253

Considera�ii istorice �i etnografice privind morile de ap� amplasate pe râul Olte� în secolele XVIII – XX

Eugen Deca [email protected]

M�rturiile arheologice, istorice �i lingvistice atest� existen�a pe teritoriul

României a unor instala�ii tehnice ac�ionate de for�a apei, înc� din epoca daco- roman�. Dintre acestea, Dacia a cunoscut moara de ap� cel pu�in la nivelul marilor ora�e �i re�edin�e de provincie sau legiuni romane, caracterizate printr-o mare densitate demografic�, înc� din secolele II – III d. Hristos, a�a cum o dovedesc pietrele de moar� descoperite la Apullum, Napoca �i Micia, care prezint� analogii cu descoperirile similare din întreg Imperiul Roman1.

Din perioada evului mediu numeroasele documente, acte de mo�tenire, de breasl�, conscrip�ii men�ioneaz� prezen�a acestor instala�ii tehnice în diferite sate, comune, jude�e ale ��rilor române.

Dintre aceste instala�ii tehnice, morile hidraulice dup� sistemul de transmisie se împart în dou� tipuri distincte:

a) moara cu roat� orizontal� (denumit� �i cu „ciutur�”, „f�caie”, „c�uce” sau „titirez”) reprezint� tipul cel mai simplu de moar� ac�ionat� de ap�, func�ionând pe principiul transmiterii directe a mi�c�rii ro�ii c�tre piatra alerg�toare („mi�c�toare”). Randamentul acestui tip de moar� este extrem de sc�zut dându-i de altfel un caracter familial, ob�tesc sau al unei „tov�r��ii” raportat la comunit��ile rurale;

b) moara cu roat� vertical� constituie tipul complex al morii de ap�, func�ionând pe principiul transmisiei indirecte a mi�c�rii ro�ii, prin intermediul axului ro�ii, la o roat� din�at� fixat� pe acesta, mi�carea fiind preluat� de un pinion cu bol�uri, sistem de angrenaj care modific� mi�carea ini�ial� a ro�ii într-o mi�care circular–continu� mai rapid� a pietrei mi�c�toare (sau „umbl�toare”). În cazul acestui tip de moar� sistemul de proprietate a fost cel individual sau institu�ional, instala�ia tehnic� devenind monopol feudal în perioada evului mediu, fiind abolit abia în secolul al XIX-lea odat� cu destr�marea acestei societ��i.

Analizând în spa�iul balcanic r�spândirea morii de ap� cu roat� orizontal� ajungem la concluzia c� p�trunderea ei în acest areal geografic s-a f�cut din Asia Mic� de unde s-a extins treptat spre r�s�ritul Europei. Pe teritoriul ��rii noastre moara cu roat� orizontal� apare aproximativ în secolul al IX-lea, la început în Banat �i Oltenia, pe „coridoarele cultural – istorice”2 din Serbia �i Bulgaria.

La rândul ei moara cu roat� vertical� a ap�rut la scurt timp dup� cea cu roat� orizontal� devenind exponenta domeniului feudal în curs de formare �i determinând la rândul ei transform�ri importante în baza economic� �i suprastructura social� a noii societ��i3. În fa�a concuren�ei morii cu roat� vertical�, cu o mai mare productivitate, moara cu roat� orizontal� va r�mâne de baz� �i continu� s� func�ioneze în zonele subcarpatice �i de munte, acolo unde cursurile de ape, cât �i men�inerea ob�tilor ��r�ne�ti libere i-au asigurat condi�ii propice de conservare pân� în secolul al XX-lea.

1 Constantin C. Girescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pân� azi, Bucure�ti, 1978 2 R�zvan Theodorescu, Bizan�, Balcani, Occident, la începuturile culturii medievale române�ti (sec. X-XIV), Ed. Academiei, Bucure�ti, 1974, p. 9 3 Corneliu Bucur, Tratat privind istoria civiliza�iei populare române�ti, vol. II, Sibiu, 2004, p. 47


254

Prin generalizarea folosirii morilor de ap�, dup� secolul al XII-lea, în ��rile române mor�ritul devine dintr-o veche îndeletnicire gospod�reasc� o important� industrie feudal�, la început monopol al marilor domenii feudale laice �i ecleziastice �i al domnilor de �ar�, iar apoi treptat intrând �i în posesia comunit��ilor ob�te�ti ��r�ne�ti.

Începând cu secolul al XVII-lea o serie de c�l�tori str�ini în trecere prin ��rile române relateaz� printre altele �i despre prezen�a numeroaselor instala�ii tehnice (mori, pive, joag�re, dârse, etc.) amplasate pe râurile din ��rile române4. În descrierile lor, ace�ti c�l�tori pomenesc de utilizarea râ�ni�ei, ca unealt� arhaic�, nelipsit� din gospod�riile ��r�ne�ti, dar �i de morile de ap�, ca instala�ii tehnice mai complexe, folo-site pentru m�cinarea cerealelor. Astfel, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, c�l�torii Paul de Alep �i Evlia Celebi relatau despre prezen�a numeroaselor mori de ap� din �ara Româneasc� care erau în stare s� cearn� f�in� pentru nevoile comunit��ilor locale. În anul 1657 Paul de Alep aminte�te despre moara m�n�stirii Tismana, probabil o moar� cu roat� orizontal� (sau cu „ciutur�”) destul de frecvent� în Oltenia de Nord „..... o moar� mic�, curat�, care se învârte�te mereu �i care macin� pentru ei toate gr�un�ele de care au nevoie f�r� osteneal� �i f�r� greutate”. �i acela�i c�l�tor relata la 1654 c� a v�zut câteva mori probabil cu roat� orizontal�: „Din iaz apa e dus� pe canale la morile ce se învârtesc”.

În anul 1778 într-un raport despre situa�ia Olteniei, Karl Friedrich von Magdeburg (1730-1803) în calitate de inginer militar �i comandant al marinei militare austriece întreprinde o c�l�torie de documentare în Oltenia �i ne informeaz� c� pentru a face râul Olt mai propice naviga�iei ar trebui desfiin�ate „z�gazurile de moar� de la Cozia pân� la Dun�re”, c�ci sunt „mori din bel�ug pe râul Olt �i Olte�5”.

Dintre afluen�ii Oltului, în perioada evului mediu, râul Olte� avea un debit mare �i relativ constant, ceea ce explic� prezen�a numeroas� a morilor de ap� în bazinul s�u hidrografic. Prima men�iune documentar� despre morile amplasate pe râul Olte� dateaz� din anul 1613, când este pomenit într-un hrisov domnesc un vad de moar� cump�rat de Albul de la Stoica �i Hamza contra sumei de 300 de asprii6. Tot din documentele vremii afl�m c� în a doua jum�tate a secolului al XVIII-lea fra�ii Ioni�� i Barbu Oteteli�anu construiau dou� mori de ap� pe râul Olte�, în dreptul satelor Bene�ti �i Vasila�i, unde exist� în tradi�ia comunit��ii locale „Drumul morii”7.

Cele dou� instala�ii tehnice men�ionate mai sus, probabil, reprezentau tipurile de moar� cu roat� orizontal� (cu „ciutur�” sau „f�caie”) �i roat� vertical� au fost construite de me�terul Gheorghe C�pran din satul Cârlogani, recunoscut �i atestat la anul 1792 ca fiind „moraru cel b�trân”. Din proprietatea lui Ioni�� Oteteli�anu cele dou� mori de ap� de pe Olte� au trecut, prin mo�tenire, în proprietatea lui Iordache �i Grigore Oteteli�anu8, iar pe la anul 1844 vor fi ref�cute de me�terul Nicolae Bârzaru contra sumei de 20 de galbeni. Pietrele de la aceste mori, cu un diametru de 5 palme, erau înlocuite periodic datorit� uzurii lor cu altele noi care erau cump�rate de la Craiova sau Târgu Jiu de la negustorii din târguri, iar uneori chiar de la me�terii pietrari care le confec�ionau. Dup� ce erau transportate cu carul în satul Bene�ti, 4 xxx C�l�tori str�ini despre ��rile Române, vol. VI, Editura Academiei, Bucure�ti 1976, p. 187, 374 5 Ibidem, vol. X, Ed. Academiei, Bucure�ti, 2001, p. 266 Vezi �i: L�cr�mioara Sâiulescu, C�l�tori prin Vâlcea la sfâr�itul secolului al XVIII-lea, în Buridava, vol. VI, Râmnicu Vâlcea, 2008, p. 113 6 CorneliU Tama�, Ion Constantin Vasile, Momente documentare vâlcene, Râmnicu Vâlcea, 2000, p. 21 7 Ion Obretin, Conacul Oteteli�anu (o curte boiereasc� în pragul epocii moderne), Craiova, 2006, p. 93 8 Ibidem


255

aceste pietre de moar� erau legate („ferecate”) cu fier de c�tre �iganii fierari sau chiar de morari.

Tot din bazinul hidrografic al râului Olte�, pe pârâul Sa�a, ne este semnalat�, într-un document din 16 decembrie 1816, existen�a unei mori cu ciutur� care este vândut� de Constantin Mazilu din satul Romane�ti, comuna Ro�iile, c�tre Popa Dumitrache Romanescu din aceia�i localitate9.

La 25 iulie 1818 documentele vremii pomenesc de vânzarea de c�tre 24 de mo�neni a unei mori de ap� „cu trei alerg�toare”10 (sau „ciuturi”) amplasat� pe apa Olte�ului în satul Sine�ti. În anul urm�tor, la 2 ianuarie 1819, este men�ionat� într-un document o moar� cu ciutur� („f�caie”) pe apa Cernei administrat� în tov�r��ie de mo�nenii din satul Vârleni11, iar la 20 noiembrie 1819 este eviden�iat� activitatea unei mori cu dou� ciuturi („alerg�tori”) amplasat� pe apa Olte�ului �i de�inut� în tov�r��ie de mai multe persoane din satul Colte�ti12, care au încheiat între ele „un a�ez�mânt” ce stipula contribu�ia fiec�ruia la construirea ei �i la perceperea „uiumului” pentru mor�rit.

Din anul 1854, în arhivele locale dispunem de o situa�ie a morilor de ap�, din satele comunei B�lce�ti13, amplasate pe râul Olte� pe care o red�m mai jos:

Pe ap� Denumirea locurilor

Proprietarii morilor Pe ce ape cu câte pietre

Gorune�ti S�rdaru B�beanu, C. Diculescu Olte� 1 Cîrlogani Manda Andrianopolita Olte� 1 Oteteli�u Marele logof�t Iancu Oteteli�anu Olte� 1 Cîrlogani Constantin M�rg�ritescu Olte� 1 Bene�ti Aga Grigore Oteteli�anu Olte� 1 Bene�ti Pitaru C.N. Oteteli�anu Olte� 1

Începând cu a doua jum�tate a secolului al XIX-lea apar �i primele date statistice publicate de c�tre Dionisie Pop Mar�ian14.

Acesta consemneaz� pentru jude�ul Vâlcea de atunci un num�r de 542 ro�i de moar� puse în mi�care, în propor�ie de 99%, de for�a apei �i aducând un venit mediu de 8,1 galbeni de fiecare moar�15.

La începutul secolului XX, în anul 1910, din necesit��i de impozitare, se întocme�te pentru jude�ul Vâlcea o statistic� pe pl��i, unde se reg�sesc numele proprietarilor dar �i for�a motrice a fiec�rei instala�ii de moar�16. Din plasa B�lce�ti, în comunele B�lce�ti, Ghioroiu, Fr��ila, �tirbe�ti erau înregistrate 5 mori cu o putere între 10-12 cai putere, pe râul Olte� fiind înregistrate un num�r de 5 mori de ap�.

Într-o alt� anchet� statistic� realizat�, în anul 1957, de c�tre un colectiv de etnologi, în leg�tur� cu re�eaua de instala�ii tehnice populare ac�ionate de for�a apei pe teritoriul României17, se consemneaz� c� în subazinul hidrografic al râului Olte� se

9 Corneliu Tama�, Ion Constantin Vasile, op.cit., document 189/16 decembrie 1816, p. 63 10 Arhivele Na�ionale – Direc�ia Jude�ean� Vâlcea, Fond: Tribunalul Jude�ean Vâlcea, dos. 357/1833, f. 7-8 11 Ibidem, dos. 212/1936, f. 6 12 Ibidem, dos. 13/1841, f. 16, dos. 61/1843, f. 23 13 Arhivele Na�ionale – Direc�ia Jude�ean� Vâlcea, Fond: Prefectura Jude�ului Vâlcea, dos. 5/1854, f. 72 14 Ibidem, dos. 12/1841, f. 16; dos. 61/1843, f. 23 15 Ibidem 16 Ibidem, dos. 51/1910, f. 12 17 Cornel Irimie, Ancheta statistic� în leg�tur� cu re�eaua de instala�ii tehnice populare ac�ionate de ap� pe teritoriul României, în Cibinium, 1967-1968, Sibiu, p. 457


256

afl� în stare de func�iune un num�r de 37 instala�ii de mori, 8 pive, 2 d�race, 13 joag�re �i 7 circulare. La acea dat�, pe râul Olte� existau urm�toarele instala�ii de tehnic� popular�18:

- în comuna Polovragi din jude�ul Gorj erau 6 mori cu ciutur�, 3 pive, 5 joag�re �i 5 circulare pentru prelucrarea bu�tenilor;

- în satul Ciuperceni erau 3 mori cu ciutur�, 5 pive, 2 d�race de lân�; - în satul Col�e�ti erau 4 mori cu ciutur�; - în satul Alimpe�ti erau 3 mori cu roat� vertical�, 1 joag�r; - pe afluentul s�u T�ruia, în localitatea Matee�ti, existau 5 mori cu ciutur�; - pe afluentul s�u Cerna exista câte o moar� cu ciutur� în satele Stroe�ti �i

Fomete�ti; - pe afluentul s�u Mari�a, în satul cu acela�i nume, se g�seau 3 mori cu câte o

ciutur�; - pe pârâul Recea la Sl�tioara existau 2 mori cu ciutur� �i un joag�r.

Din analiza datelor de mai sus �i a tipologiei morilor hidraulice reiese c�, ponderea o de�ineau morile cu roat� orizontal� (cu „ciutur�”, „f�caie”, „c�uce”) fiind cele mai simple instala�ii de tehnic� popular� care s-au bazat pe o transmisie direct� a mi�c�rii de la roat� la piatra alerg�toare. Caracteristica definitorie a morilor cu ciutur� este construc�ia lor de form� p�trat�, din lemn de stejar sau fag, �i ridicat� pe „furci” din trunchiuri groase de copaci deasupra cursurilor mijlocii de ape. Admisia apei la moar� se f�cea printr-un jgheab monoxilic scobit într-un trunchi de copac al c�rui canal putea fi blocat la partea inferioar� cu o scândur� („opritoare”) ac�ionat� din interiorul morii pentru oprirea instala�iei.

În acest sens me�terii morari trebuiau s� �tie cum se construie�te �i se repar� moara �i vadul ei cu iez�tur�, cum se instaleaz� �i cum se „drege” o piatr� de moar� când aceasta se toce�te, cât �i întregul mecanism al instala�iei. De aceea me�terii morari în perioada evului mediu erau destul de aprecia�i, iar celor care slujeau la morile domne�ti sau mân�stire�ti, domnia le acorda scutiri de d�ri.

M�cinatul se f�cea în tot timpul anului la orice or� din zi �i din noapte, dar de obicei mai mult ziua. În perioadele când se aduna mult� lume la moar� se spunea c� e „n�val�”, de aici �i expresia popular� „pe rând ca la moar�”.

Morile hidraulice prin caracteristicile lor arhitectonice �i tehnico-constructive se încadreaz� în categoria „monumentelor de tehnic� popular�”, care al�turi de „monumentele de arhitectur� popular�” �i crea�iile artei noastre populare constituie cele mai expresive valori ale patrimoniului culturii noastre populare.

În ceea ce prive�te morile de ap� care au fost amplasate pe râul Olte�, în a doua jum�tate a secolului al XX-lea majoritatea acestora au disp�rut, nemaifiind între�inute �i utilizate de comunit��ile umane din zon�, aceste instala�ii tehnice încheindu-�i rolul lor social-economic pe care l-au îndeplinit în anumite perioade ale istoriei poporului român.

18 Ibidem p. 459


257

Summary

Ethnographical and historical considerations about water mills on

The Olte� River in the XVIII-XX th centuries

The archeological findings, historical and linguistic, show the existence on the Romanian territory of the technical installations moved by the water force even before the daco-roman ages.

From the middle ages period, many documents, the heritage documents, the documents from the branch, the official documents, mention the presence of these technical installations in different villages, counties of the Romanian countries.

From these technical installations are remarkable the water mills, which after the acting system, are divided in: water mills with horizontal wheel (which have been the most present) and water mills with vertical wheel which have penetrated in the Romanian countries in the IX-X centuries from Minor Asia on a ‘cultural-historical path’ thru Serbia and Bulgaria.

Starting with the XVII century, some foreign travelers, passing thru Romanian countries, revealed about the presence of many water mills placed on the rivers from Vâlcea County. From the affluent of River Olt, the Olte� River, in the middle ages period, had a big flow of water and relatively constant, which explains the presence of many water mills in its hydrographic basin, but at the middle of XX century, the number of water mills will decrease and only 37 of such installations were still working.

These water mills with its architectural characteristics and the way its are build, are ranking in the category of “Monuments of popular technique” which with the “Monuments of popular architecture” and the creations of our Folks Art, are the expressive values of our tradition and heritage culture.


258

Harta Olteniei în secolul al XVIII-lea. Reproducere dup� harta întocmit� de Fridrich Schwantz


259

Schi�a unei mori de ap� cu roata orizontal� din Oltenia (sec. XVIII – XIX)

1. Co� 6. Suport co� 11. Podele 16. Fus 2. Guri�� 7. Ocoli 12. Jgheab 17. Ciutur� 3. Ciocu� 8. Pietrele morii 13. Cârlig stavil� 18. Aripi ciutur� 4. Ag��toare 9. P�tul 14. Stavil� 19. C�lcâi 5. Chingile co�ului 10. Gânjeu 15. Par stavil� 20. Capcan� 21. S�lt�tor 22. Temee (podina morii)

Interiorul morii de ap� de pe Olte�, Z�treni, Vâlcea, 1929, autor N. Ionescu. Colec�ia

Muzeului Na�ional al Satului.


260

Biserica de lemn din Igoiu


261

Un monument al arhitecturii ecleziale tradi�ionale din nordul Olteniei: biserica de lemn din Igoiu

Luiza Barcan

[email protected]

De-a lungul mai multor ani, îndemna�i de regretatul profesor Petre Barda�u, probabil cel mai avizat cunosc�tor al patrimoniului cultural din zona Olteniei de Nord, am desf��urat o campanie de cercet�ri, urmate de o serie de monografii ale bisericilor de lemn din jude�ul Vâlcea, publicate de Funda�ia HAR. Demersul nostru (o echip� format� din arhitec�i, arti�ti plastici, istorici de art�, restauratori, lingvi�ti) a fost încununat, am putea spune, cu restaurarea unui astfel de monument reprezentativ al arhitecturii ecleziale tradi�ionale, în cadrul Muzeului Satului Vâlcean de la Bujoreni: biserica de lemn de la Mrene�ti-Cre�eni. Acesta a fost doar unul dintre proiectele derulate de Funda�ia HAR la Râmnicu Vâlcea, în colaborare cu Muzeul Jude�ean, care au avut ca obiect o necesar� punere în discu�ie a raporturilor dintre tradi�ie �i (post)modernitate.

Pe m�sur� ce am cunoscut arhitectura eclezial� în lemn, �i nu doar pe cea din �ara Româneasc�, am c�p�tat convingerea c� edificarea ei, cu predilec�ie în secolele XVII-XIX (monumentele mai vechi de acest tip p�strate fiind relativ rare), are loc în condi�ii istorice �i sociale aparte �i c� un anumit tip de mentalitate conduce la na�terea �i perpetuarea acestei arhitecturi. Foarte pe scurt încercând a rezuma, vom încerca s� expunem aici doar câteva dintre concluziile la care am ajuns de-a lungul timpului, în contact direct cu monumentele studiate dar �i cu toate sursele documentare la care am avut acces.

Arhitectura eclezial� în lemn din �ara Româneasc� în general, din nordul Olteniei în special, cunoa�te o mare înflorire începând din secolul al XVIII-lea. Bisericile de lemn sunt cel mai adesea ctitorii mo�nene�ti în satele care tot din acest secol, începând cu domina�ia austriac� �i continuând în prima jum�tate a secolului urm�tor cu Regulamentul Organic, sunt regularizate. Dar exist� �i situa�ii în care biserici mai vechi de secol XVIII au drept ctitor o fa�� bisericeasc�, un episcop, un mitropolit sau un simplu monah. Dac� în Bucovina, de pild�, sub domina�ie austriac�, ridicarea bisericilor de zid era interzis�, creându-se astfel condi�iile unei ample campanii de construire a bisericilor de lemn ce au ca model marile biserici de zid, ctitorii aulice, în �ara Româneasc� lemnul nu e folosit din pricina unor constrângeri de ordin politic ori din „s�r�cie”, cum au încercat s� ne conving� unii istorici, ci din ra�iuni care împletesc pragmatismul cu rigorile doctrinare. �i aceasta pentru c� lemnul, aflat din bel�ug la îndemân� în zon�, este totodat� un material înzestrat cu atributele sacralit��ii înc� de la începutul lumii. Mai mult, des�vâr�itul me�te�ug al prelucr�rii acestuia, de care dau dovad� artizanii constructori din orice perioad�, ne arat� c� prea pu�in cauzele exterioare au condus la apari�ia acestor bijuterii de arhitectur� tradi�ional�, ci doar tradi�ia îns��i a consolidat din punct de vedere spiritual l�ca�ul de rug�ciune ridicat din lemn. Biserica de acest tip are o arhitectur� aparte, impus� atât de rigorile cultului cât �i de natura materialului. Toate aceste aspecte sunt mai pe larg expuse în monografiile bisericilor de lemn de pe teritoriul jude�ului Vâlcea, mai sus amintite (bisericile din Gr�me�ti - Coste�ti, Ciungetu, Malaia, Mari�a, Brezoi, Cop�ceni-Racovi�a, Mrene�ti – Cre�eni) În anul (2006) am avut ocazia s� mai cunoa�tem un monument al arhitecturii tradi�ionale în lemn din �ara Româneasc�, exemplar conservat �i p�strat in situ, de data aceasta la grani�a jude�elor Vâlcea �i Gorj, aflat totu�i pe teritoriul primului:


262

biserica de lemn din satul Igoiu, comuna Alunu. Meritul p�str�rii ast�zi în cele mai bune condi�ii a acestui l�ca� de cult plin de istorie, ca mai toate bisericile de lemn de oriunde s-ar afla ele, îi apar�ine p�rintelui paroh �tefan Boiangiu. Prin bun�voin�a sa am putut cerceta în detaliu monumentul �i am avut acces la sursele documentare aflate în patrimoniul bisericii.

Scurt� istorie a satului Veche a�ezare, înc�rcat� de istorie, comuna Alunu este situat� în partea de

vest a jude�ului Vâlcea, la grani�a cu jude�ul Gorj, pe valea râului Olte�, în partea de apus a Subcarpa�ilor Vâlcii.

Alc�tuit� din satele Alunu, Igoiu, Bode�ti, Colte�ti, Ilaciu, Ro�ia �i Ceracu, comuna Alunu a apar�inut de-a lungul timpului fie jude�ului Vâlcea, fie vecinului s�u, Gorj. A f�cut parte, pân� la noua împ�r�ire administrativ - teritorial� a României, din Raionul Horezu. Numele localit��ii este pomenit în mai multe documente, cel mai vechi dintre ele fiind, pare-se, cel datat 10 februarie 1525, unde se precizeaz� c� Radu Voievod, Domnul ��rii Române�ti, confirm� satul Alunu mân�stirii Bistri�a „ca s� le fie un sat anume Alun cu tot hotarul �i cu toate morile pentru c� le-a d�ruit jupan Stanciu de la Baia acel sat Sfintei M�n�stiri dela Bistri�a”1. Prin hrisovul din 3 septembrie 1568, domnitorul Alexandru Vod� d� satul Alunu lui �tefan Dumitru, Decuci �i Badea, partea str�mo�ului lor Danciu Z�man. Acela�i hrisov consemneaz� c� Igoii aveau preten�ie asupra satului Alunu, dar în urma Judec��ii, preten�ia s-a dovedit neîntemeiat�2. Prin hrisovul din 8 mai 1583, domnitorul Mircea Voievod confirm� satul Alunu �i alte sate jupâni�ei Velica de la Baia. Un document datat 1611, februarie 27, atest� c� Radu Vod� Basarab confirm� lui Preda �tefulescu, mare slujer, st�pânirea pe jum�tate din averea lui C�zan din Baia de fier, Ciuperceni �i Alunu3. Satul Igoiu apare consemnat �i în Hrisovul de la 16 mai 1793 unde se spune c� Alexandru Vod� Moruzi acord� mân�stirii Megaspolion din Mora „mil� din vin�riciu” (adic� drept de vinarici, respectiv cot� parte din produc�ia de vin) din mai multe sate ale pl��ii Olte�u, printre care se num�r� Igoiu, Turce�ti, Berbe�ti, Sl�ve�ti etc.4 Un document de la 1800 consemneaz� c� Popa Costandin din Bode�tii Matee�tilor, împreun� cu fratele s�u Ion „s’au împrumutat de la mân�stirea Hurez cu 75 de taleri �i pentru facerea de bine s’au legat prin zapis s� aduc� pieatr� dela Igoi, cu car�le lor, într’un an, pentru trebuin�a sf. mân�stiri”5. În toate timpurile, locuitorii comunei Alunu au avut îndeletniciri diverse, asigu-rându-�i existen�a prin practicarea muncilor agricole, viticultur�, cre�terea animalelor. Me�te�uguri ca cioplirea lemnului6, �esutul pânzelor �i al covoarelor la r�zboi, prelu-crarea lânii au cunoscut o larg� r�spândire. Îns� me�te�ugul pentru care, mai ales satul Igoiu era renumit, a fost cioplirea pietrei din cariera local�. Din piatra de Igoiu

1 Monografia Comunei Alunu, întocmit� de F.N. V�leanu, Comitetul pentru Cultur� �i Art� al Jude�ului Vâlcea, apud �tefulescu Alexandru, “Documente slavo-române”, p. 168-169 2 Idem 3 Ibidem 4 Popescu Cilieni I., „Biserici, târguri �i sate din jude�ul Vâlcea”, editura Ramuri, Craiova, 1941, p. 107, apud Urechia V.A.., „Istoria Românilor”, vol. VI, Bucure�ti, 1893, p. 235. 5 Idem, apud Iona�cu I., „Anexe”, în „Arhivele Olteniei”, nr. 83-85. 6 Pe vremuri, dealurile ce înconjoar� a�ezarea erau acoperite cu p�duri seculare de gorun �i stejar, disp�rute se pare datorit� unor schimb�ri de clim�, dar mai ales defri��rilor masive din ultimele decenii.


263

(sau de Dealul Mare) me�terii au cioplit cruci de o real� frumuse�e �i valoare artistic�, unele dintre ele p�strându-se �i ast�zi, ca o emblem� a a�ez�rii.

Istoria bisericii �i câteva probleme legate de datarea ei L�ca�ele de cult ortodox de pe teritoriul comunei Alunu au fost destul de

numeroase de-a lungul timpului, fapt explicabil prin tipul de locuire dev�lma��, specific� zonei. Documentele men�ioneaz� atât bisericile disp�rute, cât �i pe cele ce se mai p�streaz� înc�7. Materialul cu predilec�ie folosit pentru ridicarea lor este lemnul. Ni se pare just� aprecierea istoricului Radu Cre�eanu, privitoare la bisericile de lemn din arealul aceasta �i din cel de sud al jude�ului Vâlcea: „Zonele Bazinul Olte�ului �i Zona Dr�g��anilor constituie domeniul prin excelen�� al bisericilor de lemn, reprezentate prin exemplare valoroase, atât pe planul materialului folosit (grinzi masive de 15-16 cm grosime �i pân� la 50 cm sl��ime), cât �i al acurate�ei lucrului, constatându-se uneori sisteme constructive dintre cele mai ingenioase8”. Faptul acesta este explicabil �i prin existen�a la Târgu Gângule�ti, comuna Berbe�ti, deci foarte aproape de Alunu, a unui celebru centru al me�terilor de biserici din lemn.

În tabelul bisericilor din lemn, întocmit de Radu Cre�eanu la sfâr�itul studiului deja amintit, biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva, din satul Igoiu, comuna Alunu, este datat� 1752. Aceasta pare s� fie, de altfel, data real� a ctitoririi monumentului, cu toate c� alte surse documentare dau informa�ii contradictorii asupra anului ridic�rii bisericii.

I. Popescu Cilieni insereaz� în lista sa de monumente eclesiale trei biserici din lemn ridicate în satul Igoiu: cea din mahalaua V�leni, cu hramul Sf. Dimitrie, datat� 1810, cea din mahalaua Lazu, cu hramul Sfântul Dimitrie, datat� 1792 �i cea din mahalaua P�s�re�ti, cu hramul Sfântul Nicolae, „f�cut� de d. L�p�dat �i Costandin Pas�re în anul 1787, mai 21”9. Aceasta din urm� pare s� fie, dup� toate probabilit��ile, biserica ce face obiectul acestui studiu. Monografia comunei Alunu preia informa�ia preotului Cilieni, prezentând fotografia bisericii monument istoric datat� de Radu Cre�eanu la 1752. Consider�m c� este vorba despre o eroare perpetuat�, atât în ce prive�te anul ctitoririi, cât �i în ceea ce prive�te hramul bisericii. Contradictorie este �i informa�ia provenit� din „Marele Dic�ionar Geografic al României”10 unde sunt men�ionate dou� biserici de lemn în Igoiu: „cea numit� din – Vale, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, fondat� la 1813 de enoria�i �i cea a Igoiului - din Deal, cu hramul Sf. Dumitru, fondat� la 1838 de I. Bu�e �i al�ii”. În „Eparhia Râmnicului �i Arge�ului”11 se men�ioneaz� c� biserica filial� cu hramul Cuvioasa Paraschiva, sat Igoiu, e construit� din lemn �i zid la o dat� necunoscut� �i reparat� în 1945, iar în „Eparhia Râmnicului Noului Severin12, în lista anexat� a monumentelor istorice, se precizeaz� c� biserica filial� cu hramul Cuvioasa Paraschiva e f�cut� din lemn în anul 1793. Catalogul

7 Citând « Marele Dic�ionar Geografic al României » al lui George Ioan Lahovari (Bucure�ti, 1901), Monografia comunei Alunu men�ioneaz� existen�a a �ase biserici în localitate, în satele: Cornet, Ro�ia, Poduri, Igoiu, mahalaua Lazu, Igoiu, mahalaua P�s�re�ti, Igoiu, mahalaua Leurda. Nu se precizeaz� materialul din care erau construite, dar se poate deduce cu u�urin�� c� e vorba despre lemn, dat� fiind frecventa lor dispari�ie sau refacere. 8 Cre�eanu Radu, „Bisericile de lemn din Vâlcea”, în „Mitropolia Olteniei”, anul XXXIII, nr. 1-3, ian – martie 1981, Craiova, p. 105 9 Popescu Cilieni I., op. cit. 10 Volumul IV, edi�ia 1901 11 Monografie, vol. II, 1976, Râmnicu Vâlcea, pag. 890 12 Anuar pe anii 1921 – 1925, Tipografiile Române Unite, 1924


264

bisericilor din jude�ul Vâlcea13 ofer� cele mai multe informa�ii despre biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Satul Igoiu, comuna Alunu, precizând c� este monument istoric, înscris în Lista Monumentelor Istorice14: „Biserica se afl� pe un dâmb de deal la mijlocul comunei �i este construit� din bârne de stejar netencuit�, cu temelie de piatr�, pardosit� cu lespezi de piatr� �i acoperit� cu �i�� de brad. Nu are pisanie �i nici un înscris pe bârne, ca s� cunoa�tem când a fost construit�. În schimb, în partea de miaz�-zi, lâng� biseric� se afl� o cruce veche, cu inscrip�ie chirilic� în relief”. E vorba despre impun�toarea cruce din piatr�, prezent� �i ast�zi în curtea bisericii, pe partea de sud, �i a c�rei inscrip�ie este în întregime redat� în volumul lui Constantin B�lan, „Inscrip�ii medievale din epoca modern� a Românei”15. Pe latura de sud scrie: „Cu voia Tat�l/ui �i cu a Fiiu/lui �i cu a D(u)hului Sf(â)ntu, / aminu. Ridic/ atu-s-au aceas/t� sf(â)nt� �(i) du/mnezeiasc� c/ruce, în hramu/ lu Sfintei P/riacuvios�i Paraschivei:/ Feodoru mon/ahu petrariu, Gheorghe, Dumi/tru, P�tru, Io/na, Ionu, Sta/na, D(u)mitru, S/tanca, S�mi/ onu, M�rg�r/ita, M�riia, / Ilinca, P�t/ru, Stanciu, M/�riia, Vi�a, M/ariia, Badia, / B�di��, Ionu”.

Aceea�i inscrip�ie apare descifrat� �i în studiul preotului Ilie Gh. Diaconescu, intitulat „Reliefuri �i inscrip�ii pe cruci de piatr� feudale în nord-vestul Ungrovlahiei”16, îns� apar unele diferen�e semnificative de transcriere. Astfel, textul de pe latura de sud, sun� astfel, în traducerea preotului. Diaconescu: „Cu voia Tat�lui �i cu (a) Fiului �i cu a Duhului (sf�nt), amin. R�dicatu-s-a aceast� sf�nt� �i dumnezeiasc� cruce în hramul sfintei pria cuvioas�i Paraschievei. Teodor monah, pietrari Gheorghe, Dumitru, P�tru, Ion etc”.

Indiferent de inadverten�ele din traduceri, pisania de pe latura de miaz�zi a acestei cruci consemneaz� clar un hram, pe cel al Sfintei Paraschiva, care este �i hramul bisericii de lemn în discu�ie, precum �i dou� nume importante. Primul nume de ctitor este cel al lui Teodoru Monahu, desigur o fa�� bisericeasc� implicat� în ridicarea de monumente eclesiale, a�a cum se întâmpl� în mod frecvent în secolele XVII-XVIII în Muntenia17, iar cel de al doilea nume este evident al pietrarului care a cioplit crucea, pe numele s�u Gheorghe. Latura de miaz�noapte a crucii în�iruie la rându-i nume de donatori. Înaintea altui �ir de nume, tot pe latura de miaz�noapte, apare anul 7260, adic� 1752, probabil argumentul ce l-a îndrept��it pe Radu Cre�eanu s� dateze biserica de lemn lâng� care se afl� crucea în anul respectiv. �i aceasta deoarece crucile de ctitorii erau frecvente în zon�, a�a cum pune în eviden�� preotul Diaconescu în studiul citat: „Redactate cu formele încep�toare, paleo-slave, ori t�lm�cite în grai local de c�tre zugravul ambulant, gr�m�tic, iereu sau logof�t, textele sunt precedate, ca �i în zugr�vie, de monogramele r�stignirii �i Precistei, (…) de numele hramului sau hramurilor bisericilor ctitorite �i târnosite, de obicei în vremea ridic�rii �i sfin�irii crucii, pe care se s�pa pisania sau pomelnicul de ob�te (s.n.)18. Aceasta poate de altfel s� explice lipsa unei pisanii scrise în interiorul bisericii de lemn de la Igoiu. Satul are printre cele nou� cruci monumentale din patrimoniul local �i alte cruci de ctitorie, cum ar fi cele din mahalaua Leurda (men�ionând hramul Sf. Mucenic

13 Întocmit la 1 aprilie 1972, în colaborare cu Episcopia Râmnicului �i cu Muzeul Jude�ean Vâlcea, aflat la Direc�ia pentru Cultur�, Culte �i Patrimoniu Cultural Na�ional Vâlcea 14 2004, cu codul VL – II – m – B - 09789 15 Editura Academiei Române, Bucure�ti, 2005, p. 593 16 în „Glasul Bisericii” 17 Biserica de lemn din Gr�me�ti este ctitoria Mitropolitului �tefan, iar cea din Malaia a mitropolitului Iosif Arge�iu 18 op. cit, p. 856


265

Dimitrie), din cartierul Laz (tot cu hramul Sf. Dimitrie), ori cea de pe corni�a stâng� a Olte�ului (cu hramul Sf. Arhiereu Nicolae �i a Sf. Cuvioase Paraschiva)19.

În partea dreapt� a pridvorului bisericii de lemn din Igoiu se afl� ast�zi o piatr� de dat� recent�, cu un text inscrip�ionat în alfabet latin, prezentând �ters�turi, corecturi �i unele erori de datare, dar care con�ine totu�i câteva informa�ii pre�ioase despre destinul l�ca�ului în secolele XIX-XX: „S-a ridicat din temelie în anul 1652 (cifra �ase e scris� peste cifra �apte) sub Domnia lui Matei Basarab20. S-a reparat în 1848 de Dumitru Lapadat. S-a reparat radical în 1945 cu cheltuiala proprie �i st�ruin�a d-lui Gheorghe Co�oreanu ajutat de preotul paroh Aurel Popescu �i al�i enoria�i ai satului Igoiu �i s-a redeschis la 14 octombrie 1945 sub domnia Regelui Mihai I �i sub p�storia preasfin�itului Episcop Atanasie Bârl�deanu”. Urmeaz�, conform tradi�iei, lista donatorilor21.

La biserica de lemn din Igoiu mai exist� �i alte inscrip�ii interesante, care în timp au stârnit interesul cercet�torilor. În pridvorul �i în pronaosul l�ca�ului, în mod cu totul neobi�nuit în cazul bisericilor de lemn, sunt înmormânta�i câ�iva membrii de vaz� ai comunit��ii, a�a cum atest� inscrip�iile de pe lespezile funerare, frumos executate din piatr� de Igoiu. Astfel, pe piatra de mormânt din partea stâng� a pridvorului scrie: „Suptu aceast� pisanie / s� hodinescu doi fii / ai lui Nicola dinu Igoi, / pietrariu; au în�cetat / amândoi odat� la anu / 18(00) luna… / Costa/ndinu; Costa/ndina22. E vorba, prin urmare, despre mormântul celor doi copii ai pietrarului Nicola �i fiindc� „au încetat” amândoi odat� e în mod sigur vorba despre un eveniment nefericit care a marcat via�a ob�tii. Iar pietrarul Nicola trebuie s� fi fost un personaj important, poate staroste al me�terilor pietrari din sat. Acestea sunt îns� doar ipoteze.

A doua lespede funerar�, aflat� în partea dreapt� a pronaosului e înc� �i mai veche, datat�, conform inscrip�iei la 7282, adic� 1774. Textul ei este urm�torul: „Suptu aceast/� pisanie s� / odihnia�te o(a)s/�le r�posatu <robu> l/ui D(u)mnezeu, du/mnialui Radu Ig/oianu, ficioru / lui Ionu I / goianu; �i s-au f�/cutu cu ostn/iala �i cu toat� chiel-tuiala du/mnialui; 7282”23. Trebuie s� fi �i de data aceasta vorba despre membri de vaz� ai ob�tii, probabil boierna�i, având în vedere preluarea numelui localit��ii, ca nume de familie, respectiv Igoianu. A doua piatr� funerar� din pronaos, aflat� tot pe latura de sus, nu are decât un început de inscrip�ie funerar�, �i aceasta substan�ial deteriorat�. Pe ea nu este inscrip�ionat nici un nume �i nici o dat�. În partea superi-oar� e ornamentat� cu simbolul crucii �i semnele Iisus NIKA încadrate în cinci cercuri înl�n�uite.

Lâng� crucea mare de ctitorie, de pe latura exterioar� de sud a bisericii se mai g�se�te înc� o cruce de piatr�, funerar� de data aceasta, de mai mici dimensiuni, pe care scrie: „La ace(a)s/t� cruce / s� odih�/nescu o(a)s�/le r�posat/ului rob/ului Dumi/tru. Pomene�te Doamne: Gheo/rghe, Nicola/e, Costand/inu, B�la�a, / Ionu, P�tru, / Iona, Iona”. Pe latura din dreapta este scris anul 7320, adic� 181224.

19 Idem 20 Eroare sau deformare voit� a realit��ii, probabil dintr-un exces de patriotism local. Tocmai de aceea cifra �ase e scris� peste cifra �apte, ca s� devin� veridic� datarea bisericii în epoca lui Matei Basarab. 21 “Gheorghe Co�oreanu Aurelia Gheorghe Angelica Ion Gabriela Demetru Cornelia Valeria Nicolae Florentina Maria Gheorghe Gheorghe Paul Constantin Maria Drago� Constantin Preotul Aurel Popescu Ioana Erei�a Mihail Pruncul Ecaterina S�ndulescu Ion Constantinescu Ana Gh Diaconu Const. Pietr�roiu S.D. Mitu” 22 B�lan Constantin, op. cit., p. 594 23 Idem 24 Ibidem, p. 595


266

Dou� inscrip�ii apar la biserica de lemn din Igoiu �i pe dou� icoane din lemn, reprezentându-i pe Sfânta Paraschiva �i pe Sfântul Ioan Botez�torul, ambele aflându-se �i ast�zi în patrimoniul l�ca�ului de cult. Ambele sunt datate de Constantin B�lan la 1841. Textul scris pe icoana de hram este urm�torul: „+ S-au f�cutu cu ostenea(la) lor: /titor diiaconu L�p�da(tu)25, titor Costa(n)dinu / Igoianu �i so�ia sa, Iona, di(a)coneasa, Marica”26. Pe icoana Sfântului Ioan Botez�torul st� scris: „Popa Gheorghe Igoianu, Du(m)itru s(i)nu diaconu L(�)p�datu, / titori; M�riia lui Dumitru, Gheorghe, Mihai �i so�ia lui, Iona”. În partea inferioar� a icoanei e trecut� data: 1841 iunie 1927. Ctitorii trebuie s� fie de fapt donatorii principali ai celor dou� icoane, printre ei num�rându-se un diacon pe numele L�p�datu, un preot, pe nume Gheorghe Igoianu �i o so�ie de diacon, pe nume Marica.

Nu putem încheia f�r� a trage câteva concluzii necesare. Biserica de lemn din

satul Igoiu, cu hramul Cuvioasa Paraschiva este o ctitorie mo�neneasc�, asemenea majorit��ii l�ca�elor de cult ortodoxe din Muntenia veacului al XVIII-lea. Un aport semnificativ la ridicarea lui îl are �i de data aceasta o fa�� bisericeasc� (Teodor Monahul, conform pisaniei de pe crucea de ctitorie).

Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva este construit� în întregime din grinzi masive de stejar (40-50 x 10-12 x 800-1200 cm), pe temelie din piatr� de Igoiu, realizat� ini�ial în tehnica zid�riei uscate, ulterior reparat� cu mortar de var �i recent cu mortar de ciment. Este uninavat�, cu plan dreptunghiular simplu, iar distribu�ia spa�iilor de cult este cea obi�nuit�: pridvor, pronaos, naos �i altar. Altarul este decro�at de naos. Întreaga biseric� e pardosit� cu dale din piatr� de Igoiu, a�ezate piezi�. Acoperi�ul e învelit cu �i�� de brad executat� prin despicare.

Contribuie, dup� obicei, la construirea bisericii, întreaga ob�te (fiecare dup� puteri), numele celor mai importan�i dintre donatori fiind inscrip�ionate �i ele pe crucea de ctitorie. Anul 1752 reprezint� cea mai plauzibil� dat� de fondare a bisericii, fapt înt�rit �i de inscrip�iile de pe mormintele din interiorul bisericii. Dac� l�ca�ul ar fi fost ctitorit la 1787, cum sus�ine I. Popescu Cilieni, ar însemna c� respectivul mormânt datat la 1774 exista dinainte �i ar fi fost încorporat în construc�ia bisericii, fapt de altfel cu totul neobi�nuit.

De-a lungul timpului, membrii mai înst�ri�i ai comunit��ii au contribuit la între�inerea �i împodobirea l�ca�ului cu obiecte de cult, având grij� s�-�i lase numele încrustat pentru posteritate pe lucrurile donate, pe cruci sau chiar pe pietrele funerare ce particularizeaz� în mod deosebit biserica aceasta.

În ce prive�te destinul actual al bisericii de lemn din Igoiu, ea se num�r� printre pu�inele ctitorii din lemn „norocoase”, de pe teritoriul Vâlcei, al României, în general. Con�tient de valoarea ei, actualul paroh al comunei Alunu, p�rintele �tefan Boiangiu s-a îngrijit de conservarea în bune condi�ii a l�ca�ului, întreprinzând necesare repara�ii la temelie �i la acoperi�, f�r� a provoca modific�ri sau deterior�ri ale monumentului. Mai mult, biserica este din nou în cult, fiind p�strat� �i cinstit� a�a cum se cuvine de c�tre s�teni. O realitate aproape de necrezut, dac� ne gândim la rapida degradare �i dispari�ie a monumentelor similare din �ara Româneasc�.

25 d. L�p�datu apare la Popescu Cilieni men�ionat drept ctitor al bisericii de lemn cu hramul Sf. Nicolae din Igoiu (vezi mai sus), adic� al bisericii din mahalaua P�s�re�ti, datat� 1787, �i care presupunem a fi de fapt biserica în discu�ie, ce are hramul Sfânta Paraschiva �i a fost ctitorit� în 1752. E posibil ca eroarea de datare a lui Cilieni s� se datoreze interpret�rii eronate a inscrip�iilor de pe cele dou� icoane. 26 Ibidem, p.595 27 Ibidem, p. 595-596


267

Summary

The wooden ecclesial architecture from the Romanian Country in general, and

from northern Oltenia in particular, has known a flourishing since the eighteenth century. The wooden churches are mostly foundations made by aboriginal people in the villages which have been regularized during this century, starting with the Austrian domination and continuing in the first half of next century with the Organic Statute. But there are situations when older churches, from the eighteenth century, are foundations made by either a clergyman, a bishop, a metropolitan or a simple monk.

In the Romanian Country, wood is not used because of political constraints or the "poverty", but for reasons that combine pragmatism and doctrinal rigors. This happens because the wood, found in abundance at hand in the area, has also been a material endowed with sacred attributes since the beginning of the world. Moreover, its perfect processing craft, the artisans of all times demonstrate, shows that little external causes have led to the birth of these jewels of traditional architecture, but tradition itself has spiritually consolidated the wooden temple of prayer. This kind of church has a unique architecture, imposed both by the rigors of religion and the nature of the material.

The wooden church from Igoiu, Alunu, dedicated to the Pious Parascheva, is an aboriginal foundation, like most Orthodox temples of worship in Wallachia from the eighteenth century. A significant contribution to the raising of it has a clergyman, according to the inscription on the cross foundation, the Hermit Theodore.

The church, dedicated to the Pious Parascheva, is constructed entirely by massive oak beams (40-50 x 10.12 x 800-1200 cm), on a stone foundation, initially produced in dry masonry technique, then repaired with lime mortar and recently with cement mortar. It has a single nave, with a simple rectangular plan and the distribution of the places of worship is the usual one: porch, narthex, nave and altar. The altar is unhooked from the nave. The whole church is paved with stone slabs from Igoiu, obliquely placed. The roof is covered with shingle of fir executed by splicing.

The whole parish contributed, as usual, to the church building, and the names of the most important donors are printed on the cross foundation. The year 1752 is printed on the tombs inside the church and it represents the most plausible date of the foundation of the church. If the church were founded in 1787, as I. Popescu Cilieni claims, it would mean that the tomb, dated in 1774, had existed before and it had been incorporated into the construction of the church, which is quite unusual.

Over time, the wealthiest members of the community have contributed to the maintenance and decoration of the church with religious objects, being careful to leave their name carved, for posterity, on the things they had donated, especially on the crosses and tombstones.

Nowadays, the wooden church from Igoiu, is among the few "lucky", wooden foundations of the Valcea county, and of Romania, in general. Aware of its value, the current vicar of the Alunu village, Father Stephen Boiangiu took care of the proper storage of the church, by undertaking the necessary repairs to the foundation and the roof without causing changes or damages to the monument. Moreover, the church is again in worship, being maintained and honored as appropriate by the villagers. An almost unbelievable reality, if we think of the rapid degradation and dissolution of similar monuments in the Romanian Country.


268

Bibliografie

1. Anuar pe anii 1921 – 1925, Tipografiile Române Unite, 1924. 2. Barcan, Luiza, Nancu, Alexandru, Monografiile bisericilor de lemn din

Gr�me�ti-Coste�ti, Ciungetu, M�laia, Mari�a, Brezoi, Cop�ceni-Racovi�a, Mrene�ti-Cre�eni, Funda�ia HAR, Muzeul Jude�ean Vâlcea, 2001-2002.

3. „Arhivele Olteniei”, nr. 83-85. 4. B�lan, Constantin, „Inscrip�ii medievale din epoca modern� a României”, Ed.

Academiei Române, Bucure�ti, 2005. 5. Catalogul bisericilor din jude�ul Vâlcea, întocmit la 1 aprilie 1972, în

colaborare cu Episcopia Râmnicului �i Muzeul Jude�ean Vâlcea. 6. Cre�eanu, Radu, „Bisericile de lemn din Vâlcea” în „Mitropolia Olteniei”, anul

XXXIII, nr. 1-3, ianuarie-martie 1981, Craiova. 7. Diaconescu, Ilie Gh., „Reliefuri �i inscrip�ii pe cruci de piatr� feudale în nord-

vestul Ungrovlahiei”, în „Glasul bisericii” nr. 118, 1980. 8. Lahovari, George Ioan, „Marele Dic�ionar Geografic al României”, Bucure�ti,

1901. 9. Lista monumentelor istorice cu codul VL – II – m – B – 09789 10. Popescu – Cilieni, Ioan, „Biserici, târguri �i sate din jude�ul Vâlcea”, editura

Ramuri, Craiova, 1983. 11. Urechia, V.A., „Istoria românilor”, vol. VI, Bucure�ti, 1983, V�leanu, F.N.,

Monografia comunei Alunu”, Comitetul pentru Cultur� �i Art� al Jude�ului Vâlcea.


269

Construc�ii pomi-viticole din Vâlcea

Dr. Ionu� Dumitrescu [email protected]

Oana Florescu [email protected]

Viticultura �i pomicultura au avut o pondere important� în cadrul ocupa�iilor

tradi�ionale din satul vâlcean. Începând din sec. al XIV-lea, documentele emise de cancelariile domne�ti fac referiri la livezile, pometurile, viile care ocupau suprafe�e mari in Vâlcea, având statutul de privilegii m�n�stire�ti, boiere�ti sau fiind propriet��i mo�tene�ti. Viile �i livezile, precum �i construc�iile pentru p�strarea vinului �i a rachiului apar curent în actele de schimb, de vânz�ri �i cump�r�ri, dona�ii, cât �i în foile de zestre1.

Astfel, într-un act de dona�ie, datat 21 aprilie 1793, Gheorghe Rudeanu din Gu�oeni las� fiilor s�i Gligorie �i Ianache urm�toarele bunuri: via din dealul Urs�i, via de la Gu�oeni cu c�soaia din capul viei �i prunii, s� fie împ�r�ite toate pe din dou�, fr��e�te. Cei doi fii mai au obliga�ia s�-i fac� �i Ilinc�i, so�ia lui Rudeanu, mertic din vie �i din pruni, cât timp va fi în viat�, iar dup� moartea ei s�-i fac� toate soroacele pân� la trei ani2.

La 1826, o foaie de zestre întocmit� la Râmnic înzestreaz� fata cu obratie de pruni �i inventarul specific: c�ld�ri de aram�, tiugi, cauce etc3. La 1827, o alt� foaie de zestre consemneaz� 120 vedre de prune �i o tocitoare umplut� cu tescovin�4. Tot la 1827, la Râmnic se întocme�te un act de vânzare pentru un cazan de 18 oca �i pentru o livad� de pruni5.

Pentru zona Vâlcea, toponime de felul „Dealul viilor”, „La vii – p�strate în locuri unde nu mai exist� vii în prezent – �i m�rturiile etnografice culese pe tren impun constatarea c�, pân� pe la începutul sec. al XX-lea, oamenii s-au str�duit s� cultive vi�a de vie, asigurându-�i, astfel, cel pu�in strictul necesar pentru nevoile personale. Este interesant de remarcat faptul c�, în zona de munte, unde predomin� p�storitul, în locuri ferite, oamenii �i-au plantat mici petice de vie6. Pe baza documentelor istorice �i a celor cartografice, putem constata existen�a pe întinderea fiec�rei zone geografice a unor �inuturi cu tradi�ii viticole mai vechi �i mai trainice, caracterizate deopotriv� prin densitatea mare a localit��ilor cultivatoare de vii. În sprijinul unor atare convingeri vin informa�iile despre Oltenia extrase din memoriile generalului Fredrich Wilhelm Bauer (1778)7 �i din harta austriac�8. Analiza comparativ� a lor las� s� se în�eleag� c�, în

1Eugen Deca, Vii si livezi in Vâlcea de alt�dat� sec. XIV-XIX, în Oltenia. Studii �i comunic�ri, Craiova, 1999, p.10 2***,Comori arhivistice vâlcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea (1467-1800),vol. II, Bucure�ti, 1985, doc.nr.1938, p.256 3Arhivele Na�ionale - Direc�ia Jude�ean� Vâlcea, Fond: Tribunalul Jude�ului Vâlcea, dos. 243/1836, f. 3 4Ibidem, dos 563/1836, f.12 5Ibidem, dos.431/1839, f.18 6Nicolae Mironescu, Considera�ii privitoare la geneza �i istoricul r�spândirii vi�ei de vie pe teritoriul României, în Studii �i comunic�ri de istorie �i etnografie, vol. II, Gole�ti-Arge�, 1978, p. 289 7Constantin I. Karadja, Oltenia dup� memoriile generalului von Bauer (1778), în Arhivele Olteniei (A.O.), anul III, 1924, p. 225


270

Gorj, de pild�, se g�seau cele mai numeroase sate cu vii, dar c� ele nu erau grupate în anumite arii, ci împânzeau mai toat� suprafa�a jude�ului. În schimb, în Vâlcea, erau mai pu�ine localit��i cu podgorii întinse, iar acestea se g�seau grupate, în mare parte, în aria cuprins� între Olt (la est), Olte� (la vest) Râmnicu Vâlcea (la nord) �i Dr�g��ani, Valea Mare, F�ure�ti (la sud). �i pe atunci, podgoriile de la Dr�g��ani erau cele mai întinse �i mai apreciate. În anul 1882, ele ocupau 7.952 pogoane din cele 11.284 pogoane cu vie ale jude�ului Vâlcea9. De altfel, începând cu anul 1865, vinurile de la Dr�g��ani vor participa regulat la expozi�iile na�ionale, iar din 1867 vor fi duse �i la concursuri interna�ionale (ca, spre exemplu, la Expozi�ia Universal� de la Paris), unde se vor bucura de aprecieri �i vor fi solicitate la export (în Germania, Anglia, Rusia)10. Între 1886-1890, au fost distruse viile Dr�g��anilor. De fapt, în perioada amintit�, mai toate podgoriile renumite ale ��rii au fost nimicite de filoxer�, c�reia vechea vi�� indigen� nu i-a putut face fa��.

O mare parte din ��ranii din jude�ele de deal, printre care �i Vâlcea, înc� pe la începutul sec. al XIX-lea, î�i puneau �i î�i vor pune �i ulterior mari n�dejdi în veniturile ob�inute de pe urma prunilor. „Popula�iunile din mun�i, neproducând în terenurile lor atâta pâine, cât le trebuie, de la o recolt� pân� la alta, vând rachiul �i porumbul ce le lipse�te, �i astfel rachiul devine un product de alimenta�iune, iar nu de b�utur�11”. În acest sens au ap�rut în Vâlcea anexe specializate în cadrul gospod�riei sau de interes ob�tesc, denumite poverne, unde func�ionau cazanele pentru fabricarea �uicii. Sate mari cultivatoare de pruni, care apar �i în documente12, au fost Muereasca, Pietrari, Hurezu, Bode�ti, Tom�ani, Ol�ne�ti, Berisl�ve�ti, Jiblea. Fructele serveau, în primul rând, pentru a acoperi necesit��ile de consum ale gospod�riei ��r�ne�ti �i abia mai târziu, pentru a completa veniturile, o parte din fructe au început s� fie vândute la câmpie prin schimbul în natur� cu diferite produse cerealiere.

Viticultura tradi�ional� a p�strat o serie de unelte specifice practic�rii ei, unele de o mare vechime. Între acestea amintim cosorul, care în Vâlcea se întâlne�te sub trei forme: simplu,cu lama lat� si cu topor, unealt� cu peste dou� milenii de folosin�� întrebuin�at� la t�iatul butucilor �i al ciorchinilor la cules. Al�turi de acesta s-au mai folosit hârle�ul, sapa, co�ul de nuiele, postava, putina cu cep�u, linul �i c�lc�toarea, atestate ca având provenien�� dacic�13. Toate acestea constituie instrumentarul de baz� folosit la între�inerea vi�ei de vie, la recoltarea �i prelucrarea strugurilor.

Pomicultura si viticultura au cerut construc�ii anexe specifice: pivni�ele, pimni�ele sau conace de vie, poverne. De obicei, pivni�ele nu se construiau în sat, ci pe dealuri, pe locurile unde se g�seau plaiuri de vii. Pân� la primul r�zboi mondial pivni�ele, r�spândite pe dealurile cu vii, alc�tuiau o a�a-zis� a�ezare cu case izolate. Pivni�a era o construc�ie de lemn, în a�a numitul sistem al cununilor de bârne orizontale, încheiate prin îmbin�ri (blockbau). Pe temelia de piatr� se a�eza o prim� cunun�, cea a t�lpilor, format� din trunchiuri masive de stejar rotund sau de stejar cioplit în patru muchii. În satele din zona sudic�, pivni�ele se lucrau din bânduci14 masivi ciopli�i cu

8Ana Turdeanu To�a, Oltenia, geografie istoric� în h�r�ile secolului al XVIII-lea, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 180 9A.N. – D.J.VL., fond: Prefectura jude�ului Vâlcea, dos. nr. 21/1882, f. 25 10Sergiu Purece, Vinul de Dr�g��ani la expozi�ii �i concursuri na�ionale �i interna�ionale (1866-1900), în Studii �i comunic�ri de istorie �i etnografie, vol. I, Gole�ti-Arge�, 1974, p. 282 11Ion Ionescu, Agricultura român� din jude�ul Mehedin�i, Bucure�ti, 1868, p. 126 12Ion Botu, Petre Purc�rescu, Contribu�ii la istoricul pomiculturii vâlcene, în Studii Vâlcene., V, 1982, p. 156 13Ioan Praoveanu, Etnografia poporului român, Ed. Paralela 45, Bucure�ti, 2001, p.115 14Bârne scurte


271

securea �i aveau drept temelie gro�i sau bâlvani (trunchiuri de copaci) ob�inu�i din jipani (copaci mari) �i erau acoperite cu bl�ni.

Îmbinarea bârnelor se f�cea în t�ietur� dreapt�, capetele lor r�mânând lungi �i formând la col�urile construc�iei un unghi drept vizibil. Apoi se ridicau pere�ii din cununi de bârne orizontale, rotunde sau cioplite în patru muchii, încheiate prin „îngemânare”. Pere�ii de bârne se terminau în partea lor superioar� cu o ultim� cunun� de bârne, mai puternice, numite cosorobi, care formau în acela�i timp baza de sus�inere a �arpantei acoperi�ului. Ca plan, pivni�ele erau compuse dintr-o singur� înc�pere, cel mult dou�, în acest din urm� caz cu un perete desp�r�itor din bârne15. Erau fie simple, fie cu o prisp� în fa��, cu stâlpi îngriji�i �i frumos lucra�i. Planul patrulaterului de baz� avea dimensiuni variate (4x5 metri pân� la 6x6 metri, l��imea prispei fiind cuprins� între 1 �i 1,5 metri, iar în�l�imea pere�ilor ajungând pân� la 2 metri. Podina �i tavanul erau construite din buc��i groase de lemn, spintecate cu toporul din trunchiuri de stejar. Unele exemplare aveau tavanul ca o bolt� piramidal�, construit� din trunchiuri de stejar din ce în ce mai scurte, încheiate prin crest�turi �i cuie de lemn. Frecvente erau învelitorile confec�ionate din �indril� �i bl�ni de stejar, prinse în cuie de lemn pe lante�ii de pe c�priori. Ca form�, acoperi�ul de �indril� este în patru ape cu muchiile u�or rotunjite �i cu coama, în genere, scurt�. În unele sate de pe valea Olte�ului coama acoperi�ului era str�juit� de ciocârlani (buc��i de �indril� t�iat� în profiluri de capete de pas�re stilizate) �i de cele dou� �epe sculptate în volume geometrice.

Intrarea în pivni�e se f�cea printr-o u�� cu �â�ân� ob�inut�, de cele mai multe ori, dintr-o blan� masiv� ca l��ime �i grosime. Partea din spate a u�ii se numea cotoc. Cotocul intra în cuib (o scobitur� în prag) �i, printr-o rotire, u�a se deschidea sau se închidea. Sistemul de încuiere a u�ii era rudimentar �i consta dintr-o drug� de lemn, tras� cu ni�te c��i pe dou� scoabe. Existau �i pivni�e care nu aveau pod, iar fumul din vatra liber� ie�ea pe sub acoperi�16. Trebuie s� men�ion�m c� unele pivni�e de pe deal nu se încuiau, de multe ori vinul r�mânând acolo �i peste iarn� (periodic, omul î�i aducea acas� numai cantitatea de vin necesar�). Era l�sat� acolo chiar �i o can� pentru eventualii drume�i, înseta�i. Este o dovad� indiscutabil� a vestitei ospitalit��i române�ti, dar �i de respect fa�� de munca �i de proprietatea celorlal�i colocatari. Decodificarea semantic� ar putea fi urm�toarea: dac� eu nu fur de la altul, de ce ar fi tentat altul s� fure de la mine?17

Pe valea Olte�ului, numai în fostele sate de mo�neni,a�ezate în zone prielnice practic�rii viticulturii �i pomiculturii, pivni�ele sau c�soaiele vor d�inui în num�r mare pân� la primul r�zboi mondial. Apoi,în m�sura în care s-au înmul�it casele înalte,cu beciul la parter,ce prelua func�iile pivni�ei de la vie,dar �i în concordan�� cu sl�birea eficien�ei principiului dreptului cutumiar,care a facilitat înmul�irea cazurilor de furt,pivni�ele au disp�rut �i de pe mo�ia unor asemenea sate,multe dintre ele fiind aduse în vatra satului18.

Func�ionalitatea era �i ea aproape aceea�i pentru întreg arealul vâlcean: prelucrarea strugurilor �i p�strarea instrumentarului viticol, �i, în cele mai multe cazuri, a vinului. În interiorul pivni�elor se aflau depozitate vasele. Putina, butia (vas de lemn, cu un fund de capacitate mare) �i butoiul erau principalele recipiente aflate în

15O astfel de anex� am întâlnit în satul Fârt��e�ti. Este vorba de un conac de vie construit în prima jum�tate a secolului al XIX-lea 16A�a cum rezult� din informa�iile culese din satul Gr�di�tea, situat pe valea Olte�ului 17Monica Budi�, Gospod�ria rural� din România, vol. I, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Ed. Etnologic�, Bucure�ti, 2004, p. 41 18Gheorghe Iordache, Unitate �i diversitate socio-etnografic�, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977,p.80


272

inventarul unei pivni�e. Butoiul �i putina erau ridicate pe ni�te lemne spre a fi ferite de umezeala solului. Putina este un vas de form� tronconic� în care sunt depozita�i strugurii imediat dup� cules. Tot în putin� se conserv� tescovina sau pr��tina (rezidu-urile r�mase dup� �uic� dup� ce strugurii au fost stor�i).Vas concav cu dou� funduri, butoiul este piesa cea mai întrebuin�at� pentru conservatul si transportul vinului. De capacit��i diferite, poate varia între cca.25-1000 litri. Când dep��e�te cca.500 litri capacitate în unele zone se mai nume�te �i butie. De regul�,butoaiele sunt f�cute din doage de lemn de esen�� tare �i armate cu cercuri de fier. În general, butoaiele au dou� orificii: unul situat deasupra, t�iat într-una din doage �i al doilea t�iat într-unul din funduri. Orificiul de deasupra se nume�te vran�, iar cel�lalt cep19.

Iarna, pivni�ele, care ad�posteau, nu numai b�utura, ci �i unele alimente u�or alterabile, din cauza înghe�ului, constituiau un punct de atrac�ie pentru b�rba�i. Acolo se întâlneau mai mul�i, se osp�tau, povesteau sau luau hot�râri cu privire la via�a satului, la administrarea cât mai bun� a acestuia. La plecarea spre sat, umpleau urciorul cu vin �i efectuau m�sura vinului cu �ancul, un b�� pe care îl crestau la nivelul vinului din butoi. De fapt, furtul vinului din butoi era exclus. Tradi�ia oral� a p�strat, a�a cum am amintit, înc� vie amintirea vremurilor „u�ilor deschise”, când orice trec�tor str�in avea acces la pivni�e, beneficiind e îng�duin�a de a bea cât putea, cu condi�ia s� pun� cepul sau dopul la loc �i s� nu provoace stric�ciuni. În Vâlcea �i Gorj s-a p�strat cel mai bine aceast� uzan��, aceast� lege nescris� a cinstei �i omeniei. Sosirea prim�verii prilejuia organizarea, pe dealul cu pivni�a, a goviei, adic� a unei petreceri câmpene�ti la care participa aproape tot satul.20

În ceea ce prive�te construc�iile viticole din vatra satelor, se poate spune c� erau amenajate pe sol sau sub nivelul solului. În Vâlcea au precump�nit pivni�ele construite pe sol, întru totul asem�n�toare cu cele de la vii. Ca un substitut al lor, c�tre sfâr�itul secolului al XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea, s-au înmul�it beciurile sau pivni�ele amenajate la parterul caselor înalte sau în subsolul caselor, magaziilor obi�nuite. Sporadic au mai fost întrebuin�ate bordeie, adic� galerii s�pate într-un mal, cu pere�ii zidi�i sau cu câte o furc� în fiecare col�, pe care se sprijineau grinzile �i acoperi�ul în�l�at fie din c�priori �i bl�ni, fie din bârne21. Erau amplasate fie pe o latur� a casei, fie paralel cu ea.

Jude�ul Vâlcea, datorit� configura�iei geografice, a dezvoltat în decursul timpului, în folosul gospod�riei s�te�ti, �i pomicultura, în scopul cultiv�rii, prelucr�rii �i consum�rii fructelor �i a derivatelor sale, ob�inute prin uscare, fierbere �i distilare sau în diferite combina�ii cu alte produse agricole. Spre deosebire de viticultur�, în Vâlcea n-au existat, pân� la începutul secolului al XX-lea, mari propriet��i pomicole, nu a existat în lumea satelor o specializare în domeniu prin folosirea unor mari suprafe�e de teren care s� fie cultivate, documentele timpului consemnând existen�a unor ogr�zi de pruni, a unor „obratii de pomi”, transmise prin mo�tenire din genera�ie în genera�ie, prin foile de zestre ori prin vânz�ri �i prin danii la biserici, mân�stiri, schituri22.

Din vremuri îndep�rtate s-a aflat în uz �i procedeul usc�rii fructelor deopotriv� la c�ldur� �i la fum. În acest sens se amenajau construc�ii speciale, care aveau

19Nicolae Al. Mironescu, Paul Petrescu, Cu privire la instrumentarul viticol tradi�ional, în Cibinium, Sibiu, 1966, p.76 20Gheorghe Iordache, Ocupa�ii tradi�ionale pe teritoriul României, vol. I, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1985, p. 300 21Astfel de construc�ii au fost ridicate în unele sate de pe valea Ot�s�ului 22Nicolae Georgescu, Jude�ul Vâlcea �i monumentele sale, în File vâlcene, Râmnicu Vâlcea, 1972, p. 78


273

denumiri diferite: gratie de nuiele, pomar23 sau cu�tiub�24. Pomarul se punea în curte,la loc ferit de vânt. El era s�pat în p�mânt sau zidit

cu c�r�mid�. Acolo se b�ga o buturug� care f�cea fum, iar prunele sau perele se puneau pe gratii. Cu�tiub�rul era o gratie pe care se puneau fructele s� se usuce la soare �i se f�cea cât mai departe de cas�, s� nu ia foc25. Pe de alt� parte, s-au utilizat �i cuptoare de uscat fructe, care se cl�deau la nivelul solului, din piatr� ori din c�r�mid�, care aveau dimensiuni diferite �i forme dreptunghiulare sau p�trate. De obicei, doar gura cuptorului, adic� locul unde ardeau lemnele, era cât de cât adâncit� în p�mânt. Cu scopul protej�rii împotriva ploilor, construc�iile pentru uscarea fructelor la fum �i la c�ldur� se acopereau cu o platform� din scânduri, sprijinit� pe ni�te pari.

Pe la sfâr�itul secolului al XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea au câ�tigat teren construc�iile de uscare a fructelor numai prin c�ldur�. Cl�dite din piatr�, din c�r�mid� ars� sau nears�, din bârne c�ptu�ite cu lut, ele aveau dimensiuni aprecia-bile �i se compuneau din dou� compartimente – cel de jos, cu focul �i cel de deasupra, cu lesele – separate printr-un pod lucrat din scânduri lipite cu lut. În B�rb�te�ti, Sl�tioara, P�u�e�ti - Ot�s�u s-au folosit cuptoare ai c�ror pere�i se zideau din c�r�mid� nears� sau din piatr� de râu �i se lipeau, apoi, cu mortar. Lemnele se introduceau pe dou� guri, amenajate în partea inferioar� a cuptorului, înalte de circa un metru. Dup� aprinderea lemnelor, gurile se înfundau. Din acelea�i materiale ca �i cele întrebuin�ate la pere�i, deasupra celor dou� guri se executa un pod. Peste el, se fixau trei sau patru lese ori gratii cu fructe, între care r�mânea un spa�iu de 20-30 cm.

Ca urmare a practic�rii pomiculturii,în gr�dinile celor mai multe gospod�rii ale satelor situate pe valea Olte�ului se întâlneau �i usc�torii de fructe,adic� gropi dreptunghiulare sau p�trate,cu pere�ii din piatr� sau din p�mânt b�tut,pe umerii c�rora se a�ezau gratii de nuiele, sub care ardeau domol buturugi. Asemenea instala�ii se numeau hu�tiubari sau cu�tiubari; termenii formeaz� o arie lingvistic� izolat� în nord-vestul Olteniei,în zonele muntoase �i subcarpatice26.

O tradi�ie pentru Vâlcea, atestat� documentar începând cu secolul al XIX-lea, era fabricarea �uicii din prune. Dup� ce se coceau, prunele se scuturau cu pr�jina, se depozitau în vase mari de lemn, unde fermentau ad�postite sub �opruri sau perdele. Pentru a fi distilate prunele fermentate erau duse la cazan, instala�ie amenajat� sub construc�ii u�oare numite poverne, aflate de cele mai multe ori în hotarul satelor, în apropierea unei ape curg�toare. Acestea erau ni�te construc�ii care reflectau ponde-rea pe care pomicultura o de�inea în economia satelor vâlcene. Catagrafia ��rii Române�ti din 1832 înregistra 583 de poverne;23 dintre acestea se aflau în Vâlcea. În deceniul 1830-1840 s-au înfiin�at în ambele principate 180 de poverne, iar în deceniul 1840-1850 înc� 278 de poverne27.

Povarna este o construc�ie simpl�: patru sau mai multe furci, unite prin leg�turi, acoperite cu �indril�, cu laturile împrejmuite sau neîmprejmuite. În satul Blidari, pe valea Topologului, am întâlnit o povarn� atipic�,ridicat� în prima jum�tate a sec. al XIX-lea. Este realizat� din bârne rotunde de stejar cioplite si încheiate la capete. T�lpile masive sunt a�ezate pe o zid�rie de piatr� de râu nelegat�. Este comparti-mentat� în dou� înc�peri ce comunic� între ele, iar fiecare dintre ele are câte o u�� de

23Denumire întâlnit� în satele din �ara Lovi�tei 24Denumire întâlnit� în satele de pe valea Luncav��ului 25Inf. B�nacu Gheorghe, sat B�rb�te�ti, n.1926 26Gheorghe Iordache, Unitate �i diversitate socio-etnografic�, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977,p.81p.81 27Serban Olteanu, Constantin �erban, Me�te�ugurile din �ara Româneasc� �i Moldova în Evul Mediu, Ed. Academiei, Bucure�ti, 1969, p. 313 - 314


274

acces. Într-una din înc�peri sunt depozitate butiile cu prune �i butoaiele cu �uic�, iar în cealalt� se afl� cazanul de �uic� �i putina de r�cire. La acoperi� exist� o lucarn� (ferestruic�) de evacuare a fumului.

Dintre unit��ile anexe care în secolul al XIX-lea aveau o r�spândire larg�, cu prec�dere în zona subcarpatic�, trebuie men�ionate magaziile sau pimni�ele, construc-�ii în care se depozitau diferitele produse pomicole. Tehnica de construc�ie era urm�toarea: pe o temelie de piatr� de râu erau a�ezate patru t�lpi groase de gorun, dup� care urmau pere�ii realiza�i din bârne de stejar, la început rotunde, iar, mai târziu, cioplite �i prinse la col�uri în „chei�e”. Urmau patru t�lpi superioare (t�lpoaie) ce înche-ie patrulaterul de bârne. Apoi patru cosoroabe sunt prinse în „coroni��”, format� din dou� lungimi �i dou� fundoaie. Acoperi�ul era lucrat din c�priori ce se prind prin cuie de lemn de cosoroabe, la�i �i învelitoare de �indril� de 60-80 centimetri dispus în patru ape �i terminat cu o coam� de �indril�. Intrarea în pivni�� se f�cea fie direct, fie de pe o prisp� joas� m�rginit� de stâlpi ciopli�i de o u�� masiv� alc�tuit� din dou� buc��i unite de un pop mobil, care era prev�zut în spate cu un drug de lemn cu crest�turi. Tocul u�ii era format din doi stâlpi laterali uni�i de o bârn� numit� „curmezi�”. Uneori, în acest „curmezi�” erau t�iate dou� „r�sufl�tori” pentru aerisire. Podul pivni�ei avea grinzi aparente cu podin� prins� „în uluc”28 �i cu linii încrustate pe margine.

Magazia lui Ion Gongea din Stoene�ti, care face parte dintr-o gospod�rie de pomicultor, este datat� pe grind� la anul 1883 �i este realizat� din bârne de stejar, încheiate drept, de form� dreptunghiular� �i dimensiunile de 5/4 metri. Are la fa�ad� o sal� închis� cu parmalâc, m�rginit� de stâlpi ciopli�i, ornamenta�i cu motive geometrice, iar intrarea se face printr-o u�� dubl� care permite manipularea butoaielor de �uic�. În interior, pe o latur� erau dispuse butoaiele de diferite m�rimi, iar pe celelalte laturi lavi�ele de a�ezat fructele în stare proasp�t� sau uscate. De men�ionat c� locuin�a are pe spate un andosaj care a fost folosit ca povarna pentru instala�ia cazanului de �uic� �i pentru depozitarea butiilor cu boasc�.

O alt� magazie, care face parte dintr-o gospod�rie cu un pronun�at caracter de practicare a pomiculturii, provine din satul Ote�ani �i este datat� în anul 1880. Construit� din bârne de stejar încheiate în cheotori (chei) drepte, sub forma unei cu-nuni orizontale, se remarc� prin masivitatea materialului constructiv �i motivele deco-rative dispuse pe stâlpi �i grinzile de la fa�ad�. În alte zone ale Vâlcii astfel de magazii serveau �i pentru ad�postirea uneltelor sau a diferitelor recipiente în care se puneau cereale. Cu mici deosebiri, calendarul pomi-viticol are aceea�i structur� cu calendarul agrar. Activitatea în livezi se începe în luna martie, la M�cinici, când se cur��au �i se v�ruiau pomii,se aprindeau focuri pentru a preveni pierderile provocate de înghe�urile �i brumele târzii. Aprinderea focului în gr�dini,în perioada echinoc�iului de prim�var�, era îns� un act ritual polifunc�ional: de purificare, de fertilitate, de preîntâmpinare magic� a stric�ciunilor provocate de insecte �i al�i d�un�tori29.

Cea mai mare s�rb�toare în calendarul viticol era toamna, la Ziua Crucii sau Cârstovul Viilor (14 septembrie), când se începea culesul strugurilor �i se b�teau nucii planta�i la vie. ”La Cârstovul Viilor f�ceai colaci �i-i duceai la biseric�, cu struguri. Nu mâncai struguri pân� nu venea Cârstovul. �i cu vin nou se f�cea slujba la biseric�”30. Se f�ceau bâlciuri,se f�ceau comedii de Cârstovul Viilor. Spre sear�, dup� cules, se f�ceau furc�rii: hor� cu l�utari, jucau tinerii31”.

28Ioan Godea, Dic�ionar etnologic român, Ed. Etnologic�, Bucure�ti, 2007, p. 781 29Ion Ghinoiu, S�rb�tori �i obiceiuri române�ti, Ed. Elion, Bucure�ti, 2003, p.273 30Inf. Dobre Maria, n. 1928, sat Mitrofani 31Inf. Matache �tefan, n. 1927, sat Sute�ti


275

Summary

Viticulture and fruit-grcoing buildings from Vâlcea County

The viticulture and fruit-gronconing had are important share inside the

traditional buildings from Vâlcea’s villages. The wines and the fruit gardens and also the buildings for keeping the wine and the local drinks (raclive), are currently in the changing papers, of sales and booking, donations, docury papers.

The fruit-growing and viticulture, asked appendices buildings as: basements, wine manor-house, distillers etc. The basements and the wine monor-houses were build from timber, raised on rock foundation, with four waters roofs, made from weatherboard.

The distiller is a simple building: four or more brockets, conjoined caith bends, covered with weatherboard, with the arms closed or unclosed.


276

Centre de confec�ionare a l�zilor de zestre în Vâlcea

Sabin Lungoci [email protected]

În România me�te�ugul fabric�rii l�zilor de zestre dateaz� de mii de ani, chiar

dinainte de ocupa�ia roman� �i se presupune c� a p�truns pe filier� greac�, dar la origine ar putea fi din Mesopotamia, care corespunde teritoriului actual al Irakului1.

La noi în �ar� me�te�ugul l�zilor de zestre a g�sit un teren favorabil datorit� prezen�ei masive a resurselor lemnoase �i a cunoscut o dezvoltare mai important� începând cu sfâr�itul evului mediu, remarcându-se mai multe zone �i centre de produc�ie a l�zilor de zestre, dar ap�rând �i o tipologie a acestora, în func�ie de influen�ele externe cu care a venit în contact, cum ar fi, de exemplu, lada de zestre cu capac în dou� ape �i lada de zestre cu capac plat2.

L�zile de zestre au avut un rol, practic, de depozitare a unor obiecte, dar au fost �i un domeniu de manifestare a artei populare, acestea fiind decorate cu incizii �i uneori fiind vopsite în culori diferite. L�zile de zestre exprim� o realitate etnografic� concretizat� prin modele diferite de l�zi de zestre specifice fiec�rei zone etnografice în parte. Modul de crea�ie �i elementele decorative prezente pe l�zile de zestre, precum �i prezen�a acestor elemente specifice pe alte obiecte dau un sens major al crea�iei artistice la nivel regional. Dac� la începuturile lor l�zile de zestre aveau o utilizare absolut practic�, ele au evoluat de-a lungul secolelor devenind, mai ales, obiecte artistice, p�strând spiritul artistic al epocilor în care au fost create �i eviden�iind o etapizare a evolu�iei elementelor artistice. Des�vâr�irea artistic� a ap�rut odat� cu perfec�ionarea tehnicilor de prelucrare a lemnului, dar depinzând �i de contextul social al produc�torului, cât �i al cump�r�torului. Spre deosebire de alte ��ri unde produ-cerea l�zilor de zestre este de factur� urban�, în România, în general, �i în Vâlcea, în special, me�te�ugul producerii l�zilor de zestre poart� amprenta artei ��r�ne�ti.

Materia prim� utilizat� �i metodele de fabricare au impus o form� dreptun-ghiular� a l�zilor de zestre �i o concep�ie spa�ial� �i decorativ�. Practic nu a existat o dezvoltare tehnologic� de la forme inferioare la altele superioare �i nici de împrumuturi directe din arta cult�, ci de evolu�ii paralele în cultura diferitelor p�turi sociale.

Specific zonelor etnografice de la noi din �ar� în producerea l�zilor de zestre este unitatea de stil cu celelalte obiecte din interiorul locuin�ei, precum �i o exprimare a concep�iei stilistice a unei comunit��i cu particularit��ile ei.

Modelul decorativ difer� de la o zon� etnografic� la alta. Astfel, dac� în nordul Gorjului întâlnim imagini geometrizate, în Transilvania putem g�si desene care com-pleteaz� forma expresiv� a volumului. De altfel, forma l�zilor de zestre este aceea�i cu cele din Bulgaria �i Moravia, demonstrând c�, de-a lungul secolelor a existat o migrare a modelelor artistice în zona central �i sud-estic� a Europei3. Primele atest�ri documentare ce relateaz� me�te�ugul fabric�rii l�zilor de zestre în zona etnografic� Vâlcea dateaz� din secolul XIV �i relateaz� c� Oprea, Albul, Toma, Molden �i Vâlcul erau lemnari din satul Boi�a �i au tocmit la 26 martie 1698 o lucrare în lemn4.

1 Roswith Capesius, Mobilierul ��r�nesc românesc, Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 1974, p.78 2 Tancred B�n��eanu, L�zi populare române�ti. Me�te�uguri �i arta l�darilor, în Cibinium, Sibiu, 1967-1968, p. 365 3 Ibidem p. 370 4 Viorica T�tulea, Mobilierul ��r�nesc din Oltenia, Ed. Sport Turism, Bucure�ti 1989, p. 23


277

Specific este mobilierul lucrat cu barda �i securea, �i decorat cu ajutorul „mezdrelei” �i a horjului. În general se folosea lemnul în culoare natural�. Cel mai important grup de mobilier tradi�ional ��r�nesc este cel al recipientelor confec�ionate din lemn prelucrat cu barda. În cadrul acestui grup deosebim diferite tipuri �i anume: hambarul, lada de zestre, masa cu lad� �i masa dulap. Evolu�ia acestor piese nu poate fi în�eleas� decât în context european, deoarece dup� modul de îmbinare ele se încadreaz� în marea familie a pieselor construite în sistemul de piloni, cunoscute sub numele de „Stollentruhen”, „coffrés de charpenterie”. Este vorbe de un sistem de îmbinare dup� principii folosite mai ales în arhitectura ��r�neasc�, numit� la noi în termeni dulghere�ti „în pan� �i uluc”, sistem propriu tuturor l�zilor tradi�ionale confec�ionate de me�teri s�te�ti5.

În ceea ce prive�te confec�ionarea l�zilor de zestre în jude�ul Vâlcea important este:

- identificarea geografic� a centrelor de confec�ionare a l�zilor de zestre - stabilirea caracteristicilor proprii fiec�rui centru de confec�ionare a l�zilor de

zestre; - o compara�ie stilistic� a l�zilor de zestre apar�inând diferitelor centre. Din punct de vedere al reparti�iei lor, atât sub aspect numeric, cât �i al valorii

pieselor specifice, centrele vâlcene pot fi grupate în dou� categorii: - Centre mari, constituite în a�ez�ri de sine st�t�toare, precum cel de la

Romanii de Sus �i Poiana–Peri�ani. - Centre mici, alc�tuite din grup�ri de me�teri stabili�i pe lâng� sate. Amintim

aici localit��ile: C�line�ti �i Valea lui Stan (Brezoi), Bistri�a, Vaideeni, Ur�ani, Cerna, �irineasa, Frânce�ti, sate în care, chiar dac� s-au lucrat l�zi de zestre, acestea s-au f�cut în paralel cu confec�ionarea altor categorii de produse, precum unele obiecte de uz gospod�resc, împletituri de nuiele etc6.

Cea mai mare concentrare de centre se observ� în depresiunea Horezu, amplasat� în nordul-estul zonei, la grani�a cu Gorjul. Aici au activat pân� nu de mult patru centre specializate în confec�ionarea l�zilor de zestre: Romanii de Sus, Vaideeni, Cerna �i Ur�ani, ai c�ror me�teri produceau toate categoriile de mobilier pentru a�ez�rile din apropiere, deplasându-se totodat� cu marf� prin sate �i la târgurile din jude� �i din afara lui. Unul din vechile centre renumit pentru produc�ia lui �i valoarea artistic� a pieselor, având în vedere amploarea �i evolu�ia pe care a cunoscut-o aici me�te�ugul, a fost cel de la Romanii de Sus, localitate situat� pe valea râului Bistri�a, la distan�� de 50 km de Râmnicu Vâlcea �i 3 km de Horezu, num�rând la începutul secolului trecut 938 de locuitori, majoritatea ��rani lipsi�i de p�mânt, ce lucrau pe mo�ia statului. În vechime, o parte din aceast� comun� se numea Neagota, iar alta Dezrobi�i, denumire care se referea probabil la faptul c�, la 1864, un num�r de 186 locuitori de pe mo�ia Romani au fost elibera�i �i împropriet�ri�i. Lipsa de p�mânt a majorit��ii s�tenilor, precum �i abunden�a lemnului în zon� (785 hectare de p�dure a statului, la care se ad�ugau p�durile particulare) explic� orientarea unei p�r�i însemnate a popula�iei în direc�ia confec�ion�rii mobilierului ��r�nesc �i constituirea treptat� a unui centru puternic, care num�ra, în primele decenii ale secolului XX, zeci de me�te�ugari a c�ror ocupa�ie principal� o constituia prelucrarea lemnului, activitate în care erau antrena�i to�i membrii familiilor lor. Astfel, dac� procurarea materialului �i preg�tirea lui, precum �i desfacerea pieselor de mobilier reveneau aici, în exclusi-vitate, b�rba�ilor, femeile erau adesea acelea care le ornamentau, ocupându-se, totodat�, cu împletitul co�urilor, pe care le vindeau apoi prin târgurile din apropiere.

5 Tancred B�n��eanu, op.cit., p. 378 6 Viorica T�tulea,op.cit.,p. 72


278

Piesa de mobilier cea mai frecvent� în produc�ia centrului a fost lada de zestre. Interesant de amintit faptul c� Romanii de Sus figureaz� printre pu�inele centre subcarpatice în care s-au lucrat �i l�zi cu capac bombat al�turi de cele cu capac plat unanim r�spândite în toat� Oltenia. L�zile cu capac bombat erau confec�ionate din lemn masiv, distingându-se printr-o linie mai robust� �i prin vigoarea inciziilor, puternic conturate. Decorul amplasat, de regul�, pe fa�ad�, mai rar pe capac, consta dintr-unul sau dou� medalioane centrale, compuse din mai multe cercuri concentrice, circum-scrise unei rozete. În completare, de jur împrejurul medalioanelor �i pe picioare erau dispuse alte ornamente circulare: arcuri de cerc, semicercuri întret�iate7.

O grij� deosebit� în ornamentare era acordat� meselor-dulap, al c�ror decor incizat, asem�n�tor l�zilor de zestre, alc�tuit din rozete �i jocuri de linii curbe, era dispus pe cele dou� u�i, pe picioare �i pe fa�a sertarului8.

Romanii de Sus este unul din pu�inele centre oltene care continu� s� func�io-neze �i ast�zi, cu toate c� �i aici num�rul me�terilor a sc�zut sim�itor, iar gama produselor s-a redus, limitându-se la hambare, mese �i scaune, de cele mai multe ori simple, neornamentate.

Tot în depresiunea Horezu se afl� �i centrul Vaideeni, situat pe ambele maluri ale râului Luncav��, la 42 km de Râmnicu Vâlcea. În aceast� localitate, atestat� documentar înc� din anul 1504, s-au a�ezat începând din secolul al XVIII-lea ciobanii veni�i de peste mun�i, din Transilvania. Denumirea sa mai veche era Fereca�i, amintind de nefericirea ��ranilor deposeda�i de p�mânturile lor de c�tre egumenii m�n�stirii Bistri�a. Împropriet�ri�i în 1864 cu p�mânturi de pe mo�ia satului, locuitorii se îndeletniceau, în principal, cu cultivarea p�mântului �i cre�terea vitelor, fiind recu-noscu�i �i prin confec�ionarea �indrilei pentru care p�durile, ce acopereau la sfâr�itul secolului al XIX–lea suprafe�e întinse, ofereau materie prim� din bel�ug. Abunden�a lemnului în zon� a determinat, în ultimele decenii ale secolului XX, o proliferare a me�te�ugurilor, gama produselor fiind foarte variat�: unelte, obiecte de uz casnic, �ei, piese de mobilier, instrumente muzicale (fluiere, cavale). Au ap�rut me�teri specia-liza�i, grupa�i, în genere, în partea satului numit� Valea Plaiului, care lucrau la comand� sau pentru vânzare pe bani �i cereale, vânzându-�i marfa în satele �i târgurile din Vâlcea, Gorj, Dolj, Romana�i sau Arge�9.

Produc�ia de mobilier a centrului Vaideeni cuprindea l�zi de zestre, hambare, mese-dulap �i cuiere de vase gen „blidare”. Piesele cele mai realizate artistic erau �i aici l�zile de zestre �i mesele dulap, al c�ror decor consta în special din ornamente circulare: medalioane compuse din dou�-trei sau chiar mai multe cercuri concentrice, semicercuri �i arcuri de cerc dispuse în registre orizontale. În completare, pe picioare sau pe capetele l�zilor erau utilizate motive liniare simple: triunghiuri, dreptunghiuri, ha�uri, „br�du�i”. Uneori aceste motive puteau fi întâlnite �i pe fa�ad�, în combina�ie cu ornamentele circulare.

Cea mai intens� activitate a centrului a avut loc în deceniile V �i VI ale seco-lului XX, perioad� în care activau numero�i me�teri, cei mai vesti�i fiind cei din familia Fel�u, cunoscu�i, mai ales, sub numele de �elaru, deoarece se îndeletniceau �i cu confec�ionarea �eilor. Al�turi de ace�tia mai activau me�teri din familiile Grozavu �i Joi�a, precum �i George Ursu, Pufoi Nicolae �i al�ii. În ultimii ani, num�rul celor care practic� me�te�ugul confec�ion�rii mobilierului este în continu� sc�dere.

7 Georgeta Stoica,Interiorul locuin�ei ��r�ne�ti, Ed. Meridiane, Bucure�ti,1973, p.49 8 Idem, Centre specializate în prelucrarea artistic� a lemnului în Oltenia, în Cibinium, Sibiu 1969-1973, p.26 9 Ibidem, p.27


279

În ceea ce prive�te modul de confec�ionare, l�zile sunt construite dup� urm�torul principiu comun: în cele patru picioare masive se monteaz�, cu ajutorul unor �uruburi scobite, pere�ii �i fundul l�zii, cutia aflându-se totdeauna la o distan�� mai mare sau mai mic� deasupra solului. Întreaga pies� este compus� din scânduri cioplite cu barda, care se îmbin� tot în „pan� �i uluc”. Nu se folose�te nici un cui metalic, îmbinarea fiind asigurat� de câteva cuie de lemn. Capacul are o construc�ie deosebit�. Scândurile transversale sunt fixate prin sistemul de �an�uri horjite în dou� �an�uri laterale groase, care ac�ioneaz� �i mi�carea de deschidere a capacului. Rotirea se face în jurul unui pivot prelungit în partea de sus a laturii din spatele cutiei. Dup� modul de aranjare a capacului, drept sau în pant�, s-a socotit c� este vorba de dou� forme cu totul diferite de l�zi, ceea ce a dus la unele confuzii atunci când s-a urm�rit difuzarea lor în sud–estul Europei. Sistemul unitar de construc�ie le încadreaz� îns� pe ambele în aceast� categorie de l�zi, forma lor deosebit� diferen�iindu-le ca dou� variante ale aceluia�i tip10.

Piesele lucrate dup� sistemul de îmbinare sus amintit au o particularitate proprie, �i anume: datorit� faptului c� picioarele se continu� pân� sus, constituind stâlpii de sus�inere pentru întreaga construc�ie chiar la piesele de dimensiuni mici se creeaz� un sentiment de monumentalitate. De aceea, apropierea de arhitectur� nu se face numai prin aceea�i mân� de me�ter, care a construit casa �i mobilierul, ci �i prin accentuarea liniilor de for�� caracteristice construc�iilor de arhitectur�11.

Pe teritoriul României centrele de prelucrare a l�zilor de zestre au o frecven�� mai mare în nordul Moldovei �i vestul Moldovei, Maramure�, Transilvania, Cri�ana, Banat �i nordul Olteniei. Astfel, în trecut pe teritoriul Româiei din nici o cas� nu lipseau l�zile de zestre cunoscute în multe regiuni sub numele de „tronuri”. Exceptând tipul l�zilor bra�ovene�ti �i a celor de influen�� s�seasc� �i maghiar� a c�ror suprafa�� este pictat� cu un bogat decor floral, l�zile de zestre din restul ��rii au un decor crestat: re�ea de linii întret�iate, zig-zaguri, cercuri rozate, ghivece de flori, brazi stiliza�i �i chiar figuri omene�ti. Din punct de vedere al tehnicii de lucru, l�zile de zestre la care ne referim sunt produse ale dulgherilor, fiind confec�ionate dup� procedee �i cu unelte de un anumit tip. Ca material de lucru se folose�te lemnul de fag sub form� de bl�ni cioplite cu securea �i îmbucate una în alta, în nut �i feder. Capetele bl�nilor sunt introduse în ni�te ��n�ule�e practicate în picioarele l�zii �i fixate cu cuie de lemn. Într-o serie de centre ca: S�l�truc (zona etnografic� Arge�), Budureasa (zona Cri�ana), Preoteasa (zona Cluj), se mai lucreaz� asemenea l�zi �i ast�zi. P�trunderea din ce în ce mai accentuat� în casele ��r�ne�ti a mobilierului or��enesc precum �i a l�zilor de zestre lucrate de tâmplari duce la o rapid� scoatere din uz a l�zilor de zestre de tip dulgheresc. Ele continu� îns� s� fie folosite ca hambare sau ca l�zi de bucate, în care caz, se fac de dimensiuni mai mari, iar ornamenta�ia este mult simplificat�12.

Diferen�iate ca form�, de o impresionant� bog��ie �i originalitate decorativ�, l�zile de zestre au cunoscut o mare dezvoltare în câteva regiuni etnografice din �ara noastr�, printre care trebuie amintite �i centrele de produc�ie a l�zilor de zestre din Vâlcea. Forma crest�rii este îmbinat� cu culoarea în zona Muscel dar �i în zona Vâlcea la Peri�ani, Valea lui Stan �i �irineasa, diferen�ierile ap�rând mai ales în modul de dispunere a inciziilor �i a culorilor.

10 Milcana Pauncev, Limbajul decorative al l�zilor de zestre în nordul jude�ului Mehedin�i, în Studii �i cercet�ri. Muzeul Satului �i de Art� popular�, Bucure�ti 1977, p. 11 Cornel Irimie, Marcela Necula, Arta ��r�neasc� a lemnului, Ed. Meridiane, Bucure�ti 1983, p.72 12 Tancred B�n��eanu, Op. cit., p.370


280

Summary

In Romania, craft of making the dower boxes are dating from thousands of

years, even before of roman occupation and is suppose that has Greek origins but it could be from Mesopotamia, the present Irak .

In our country, the craft of dower boxes found a favorable ground due to the massive resources of wood and has known the most important development starting with the end of middle ages.

The decoration pattern is different from at ethnographical area to another, thus in the northern of Gorj county are frequent the geometrical images, in Transylvania we can find drawings that fills the expressive shape of the volume.

In the Valcea county the important facts about dower boxes are:-the geographical identification of craft centers in Valcea county;

- the establishment of characteristics for each center of manufacturing for dower boxes;

- a stylistic comparison of the dower boxes that belongs to the craft centers of Vâlcea county.

From the point of view of their repartition, both as a number and the value of the specific pieces, the centers of Vâlcea county can be classified in two mains categories centers:

- large centers, settled in big villages, in which the craft of making dower boxes is still present in our days like: Romanii de Sus and Poiana Peri�ani.

- small centers composed by small groups of craftsmen established nearby villages where the production of dower boxes cesed or diminised considerably lately like: C�line�ti and Valea lui Stan (from Brezoi), Bistri�a, Vaideeni, Ur�ani, Cerna, �irineasa, Frânce�ti. Differents like shape, made from an impresive richness and original decorations, the dower boxes has known a big developement in some ethnographical regions of our country, from which, a remarcable place is taken by the craft centers from Vâlcea county.


281


282

C©teva probleme de conservare privind noua expozi�ie de baz� a Muzeulului Jude�ean

Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea1

Diana Scrociob [email protected]

Muzeul Jude�ean Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea a fost fondat în anul 1955

printr-o hot�râre a Consiliului de Mini�tri ce prevedea înfiin�area, în fiecare re�edin�� de jude�, a unui muzeu prin care s� fie promovat� istoria comunit��ii. Timp de 25 de ani acesta a func�ionat în Casa Simian2 pentru ca în anul 1981 s� fie mutat în actualul sediu din Calea lui Traian, odat� cu separarea sec�iei de art� plastic�, de cea de istorie. Anterior aceast� cl�dire servise drept �coal� de b�ie�i, �coala cu Ceas, �i au fost necesare diferite modific�ri �i recompartiment�ri pentru a r�spunde noii cerin�e. Expozi�ia permanent�3 a sec�iei de istorie a fost realizat� sub îndrumarea cooperativei „Arta Decorativ�” din cadrul Ministerului Culturii. Cooperativa care de altfel a colaborat în aceea perioad� cu toate muzeele �arii, avea s� creeze o uniformitate de decor �i textur� pentru toate expozi�iile realizate.

Timpul îns� a trecut �i se impunea executarea unor repara�ii capitale la cl�dire datorit� infiltra�iilor �i deficien�elor la instala�iile de înc�lzire �i iluminat. Modul de expunere era dep��it �i neadecvat, �inând cont c� o expozi�ie de baz� este montat� cam pentru urm�torii 10 ani. S-au evaluat aceste probleme, a fost întocmit proiectul pentru reabilitarea muzeului �i pentru refacerea expozi�iei. S-au primit fondurile nece-sare astfel putându-se trece la aplicarea m�surilor propuse în proiect.

Refacerea unei expozi�ii de baz� este un eveniment de importan�� major� în via�a unui muzeu. Prin aceast� expozi�ie î�i va ar�ta nivelul �i se va definii, trasându-�i în acela�i timp tendin�ele pentru urm�torii ani. O asemenea realizare a necesitat preocup�ri din cele mai diverse domenii. Pentru a se ajunge la vernisaj am avut în spate o imens� munc� �i o colaborare strâns� a unei echipe interdisciplinare din care au f�cut parte arhitectul, muzeograful, restauratorul, conservatorul �i mul�i al�ii.

Dintre ace�tia conservatorul a avut în aten�ie o serie de aspecte privind pro-tec�ia patrimoniului începând chiar cu spa�iul care va g�zdui expozi�ia. Acesta trebuia s� îndeplineasc� anumite condi�ii conform normelor de conservare4 astfel încât în momentul intr�rii în renovare s�lile au fost zugr�vite �i l�sate s� se usuce timp de 6 luni, timp necesar stabiliz�rii microclimatului, iar sistemele de înc�lzire �i apa au fost înlocuite complet. Aceste lucruri intereseaz� conservatorul din punct de vedere al func�ionalit��ii acestor sisteme pentru a evita ca ele s� devin� surse de deteriorare pentru bunurile culturale fie prin cre�terea umidit��ii relative, fie prin ajungerea apei la obiecte. Tot în acela�i gen de m�suri se încadreaz� apari�ia focarelor de incendiu5 �i asigurarea securit��ii bunurilor culturale6. Nerespectarea acestora poate provoca daune considerabile patrimoniului. Au fost montate conform normelor detectoare de 1 Înc� de la început vreau s� men�ionez c� acest articol are leg�tur� cu cel din anul precedent (în Buridava, nr. VI, Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 2008, p.239-243), fiind vorba de aceea�i cl�dire �i multe din dot�ri fiind asigurate pentru toat� cl�direa 2 Actualul Muzeu de Art� 3 Sergiu Purece, Expozi�ia de baz� a Muzeului de Istorie a Jude�ului Vâlcea, Revista Muzeelor �i Monumentelor, nr.9, anul XIX, 1982, p. 27-44 4 Hot�rârea nr. 1546 din 18.12.2003 5 Moldoveanu Aurel, Conservarea preventiv� a bunurilor culturale, Ed. Centrului pentru formare, educa�ie permanent� �i management în domeniul culturii, Bucure�ti, 2003, p. 277-316 6 Ioan Opri�, Transmuseographia, Ed. Oscar Print, Bucure�ti, 2000, p.490-502


283

fum sensibile în fiecare sal�, precum �i alte dot�ri. A fost înlocuit� instala�ia electric� �i verificate toate aparatele ce pot provoca incendii. Pentru asigurarea securit��ii a fost necesar� montarea unui sistem antifurt ce va alerta în timp util poli�ia, dublat de paza uman� asigurat� de o firm� specializat�. La geamuri s-au p�strat grilajele de la parter, pe lâng� rolul func�ional, ele asigurând �i un rol decorativ. Spa�iul expozi�ional este separat de birouri îns� arhitectura muzeului nu a permis �i o foarte bun� separare a depozitelor. Pentru asigurarea securit��ii pe timpul zilei s-au luat mai multe decizii. A fost angajat un num�r mai mare de supraveghetoare, obiectele de mici dimensiuni au fost amplasate în vitrine pentru a fi mai bine protejate �i au fost montate elemente de distan�iere pentru a separa vizitatorii de reconstituirile unde sunt expuse obiecte cu valoare muzeal�.

Cu to�ii �tim cât de nociv� este radia�ia solar�7 care ac�ioneaz� direct asupra obiectelor. O parte important� a muncii conservatorului este aceea de a se asigura, în func�ie de grupa din care fac parte obiectele expuse, c� acestea nu primesc o lumin� care s� le pun� în pericol. În acest sens intensitatea luminii este verificat� periodic cu ajutorul luxmetrului pentru a nu ap�rea probleme. Asigurarea iluminatului se face cu ajutorul luminii incandescente aceasta fiind cea mai recomandat� bunurilor culturale. Pentru stoparea ac�iunii negative a radia�iilor luminii naturale s-au achizi�ionat storuri moderne cu protec�ie contra radia�iilor ultraviolete.

Men�inerea unui microclimat stabil este obligatoriu pentru bunurile culturale dintr-o expozi�ie8, acesta asigurând prelungirea vie�ii obiectelor. Pentru a se evita fluctua�iile nedorite s-au montat geamuri în sistem termopan. Spa�iul a fost monitorizat în prealabil cu mai multe termohigrometre. Controlul umidit��ii relative se asigur� cu ajutorul noilor umidificatoare �i dezumidificatoare montate în func�ie de suprafa��. Umidificatoarele cresc umiditatea pân� la nivelul dorit în perioadele în care aceasta este foarte sc�zut�. Dezumidificatoarele au o func�ie opus�, sc�zând umiditatea atunci când aceasta este prea mare pân� la nivelul recomandabil. Pentru controlul temperaturii fiecare calorifer a fost dotat cu robinet reglabil, ce se poate da mai încet în cazul în care nivelul acesteia dep��e�te valorile optime. Nerespectarea unor valori de temperatur� de 18°C �i umiditate relativ� de 50% considerate optime pentru bunurile culturale eterogene pe care le avem în expunere duc la procese chimice diferite ce deterioreaz� prematur bunurile culturale. De asemenea, în cazul unui obiect confec�ionat din materiale diferite, fiecare material va r�spunde diferit la varia�iile de umiditate provocând fisuri, rupturi �i alte tipuri de degrad�ri pe m�sur� ce acestea încearc� s� se separe unul de celalalt9.

O adev�rat� provocare a constituit-o alegerea vitrinelor deoarece am alternat o serie de materiale �i dimensiuni în func�ie de necesit��ile pieselor �i am respectat o serie de cerin�e pe care trebuie s� le îndeplineasc�. S-a optat pentru vitrine fixe �i vitrine mobile personal preferând vitrinele mobile mult mai u�or de manipulat �i având un sistem sigur de oprire al ro�ilor pentru a nu risca probleme de alt� natur�. Partea inferioar� a fost confec�ionat� din PAL, MDF sau lemn, fiecare material prezentând avantaje personale ca accesibilitatea, rezisten�� sau noble�e. Sticla sau plexiglas-ul asigur� partea superioar�. Dac� sticla e prea groas�, vitrina va fi grea, dac� e prea sub�ire se poate sparge u�or dar nu se îndoaie �i nu se îng�lbene�te. Plexiglas-ul �i stiplex-ul sunt materiale relativ nou ap�rute, incasabile oferind mai mult� siguran�� obiectelor dar sunt mai scumpe. Suporturile au fost confec�ionate din plexiglas astfel încât ele pun in valoare unele din obiectele expuse neafectându-le în nici un fel starea de conservare.

7Mihalcu Mihail, Conservarea obiectelor de art� �i a monumentelor istorice, Ed. �tiin�ific�, Bucure�ti, 1970, p.76 8 Moldoveanu Aurel, op. cit., p. 88-98 9 Crafts Council,An Introduction to Materials, Book 1, Ed.Pindar Print Limited,England,1982,p.23


284

Pe lâng� toate acestea s-a asigurat un anumit standard de calitate ce are implica�ii pe planul conserv�rii. Vitrinele stabile previn spargerea obiectelor în caz de cutremur. Ele trebuie s� fie sigure, bine lucrate iar accesul la bunuri s� fie u�or pentru cei din muzeu �i greu pentru cei care ar încerca s� sustrag� obiectele. Etan�eitatea este o alt� condi�ie pe care trebuie s� o îndeplineasc� acestea pentru a ferii bunurile culturale de praful ce poate con�ine diverse particule d�un�toare. Nu în ultimul rând a trebuit avut în vedere designul pl�cut al vitrinelor, prezentarea modern� �i atr�g�toare a obiectelor10 nel�sând la o parte profesionalismul, deoarece expozi�ia va fi vizitat� de persoane din cele mai diverse grupuri sociale.

Proiectul expozi�iei nu a omis tematica, alegerea bunurilor care vor face parte din expozi�ie �i ansamblul de piese scrise �i desenate ce schi�eaz� expozi�ia. În expunere sunt admise doar piese aflate în stare bun� de conservare �i piese care s� nu prezinte aspecte de degradare evolutiv�, pentru c� starea acestora se poate agrava. Echipa de speciali�ti din cadrul laboratorului de restaurare-conservare a verificat obiectele înaintea aducerii în s�li �i �i-a dat acordul pentru expunerea lor. Acolo unde a fost nevoie tot ei s-au ocupat de restaurarea �i conservarea pieselor ce necesitau anumite interven�ii minore ce nu justificau re�inerea lor. Un ultim pas pentru conservator a fost cel al etal�rii obiectelor. Metodele de etalare pentru fiecare tip de material sunt clar enun�ate în norme �i în c�r�ile de specialitate. În cazul nerespect�rii acestora, nu de pu�ine ori s-au l�sat amprente asupra obiectelor, în unele situa�ii acestea ne mai putând fi recuperate. Mai multe probleme au pus obiectele aflate în expunere liber� în cadrul reconstituirilor. Acestea au fost amplasate într-un spa�iu asem�n�tor cu cel de provenien�� i în pozi�iile obi�nuite astfel încât s� exemplifice utilizarea lor curent� introducând vizitatorii în atmosfera epocii, f�r� a pune în pericol în nici un fel starea de conservare a obiectelor.

Patrimoniul cultural na�ional este un element determinant al identit��ii culturale. Bunurile Muzeului Jude�ean Vâlcea sunt doar o parte a acestui patrimoniu. Pe lâng� valoarea istoric�, artistic� �i documentar�, bunurile poart� o valoare inestimabil�, prea pu�in studiat�. Neglijarea acestuia poate duce la degradarea ireversibil� �i total� a unor m�rturii culturale importante11. De aceea, în tot acest demers, de�ii cu limitele sale de finan�are având în vedere importan�a de nivel jude�ean a muzeului vâlcean, am �inut s� subliniez importan�a acordat� protec�iei patrimoniului al�turi de noua abordare modern� a tematicii.

Summary

A new base exhibition at the Museum of Râmnicu Vâlcea

Some preservation issues

After the restore of the building of the History Museum a team of different specialists has monitored the space and build step by step the new base exhibition. In this article I tried to present this process from the curator point of view.

There are a lot of things that contributes at the preservation of cultural goods. A curator must be careful beginning with the health of space that will receive the exhibition. It must by ensured a certain level of illumination and a stable environment. Exposing the objects it is also a difficult stage that can cause a lot of problems.

This is a step forward for the museum and I hope these actions will ensure a better preservation of the exhibits.

10 Moldoveanu Aurel, op. cit., p. 157-171. 11 Ioan Opri�, op cit, p.420-463


285

a

Storuri cu protec�ie ultraviolet�

Tipuri de vitrine

Reconstituire dup� un atelier de argintar


286

Icoane din „epoca lui Matei Basarab” în Vâlcea (ll)

Dr. Ioana Ene [email protected]

În tâmpla de zid a bisericii Sfântul Nicolae din satul V�t��e�ti, comuna

B�rb�te�ti, au fost descoperite, acum mai bine de dou� decenii, trei icoane împ�r�te�ti, care prin stil �i calitate pictural� se distingeau de ansamblul iconografic realizat în anul 17741.

Dou� dintre aceste icoane, Deisis cu Iisus Pantocrator �i Adormirea Maicii Domnului, sunt expuse în Colec�ia muzeal� a m�n�stirii Cozia, iar icoana reprezentând pe Cuvioasa Paraschiva se afl� în patrimoniul Muzeului Jude�ean Vâlcea. Similitudini în ceea ce prive�te tehnica �i stilul de execu�ie dau certitudinea realiz�rii icoanelor în acela�i atelier, probabil, de unul �i acela�i zugrav.

Iisus Pantocrator, tip precizat de inscrip�ia în limba slav�, binecuvânteaz� �i �ine cu mâna stâng� Evanghelia deschis� pe care textul din Matei 16, 24-25, este scris cu negru �i ro�u. Este drapat în ve�mânt antic pictat în culorile tradi�ionale, ro�u �i albastru, �i flancat de intercesorii Maica Domnului �i Sfântul Ioan Botez�torul, reprezenta�i bust, miniaturali, în medalioane ovale, �inând mâinile întinse într-un gest de rug�. Aureola cruciger� care înconjoar� capul lui Iisus este reliefat�, aurit� �i decorat� cu motive vegetale.

Modelul urmat de pictorul icoanei Sfânta Paraschiva, al c�rei nume este indi-cat de inscrip�ia în slav�, în cartu� dreptunghiular, care încadreaz� personajul, apar-�ine unui tip iconografic întâlnit în tradi�ia picturii moldovene�ti de la sfâr�itul secolului al XVl-lea �i începutul secolului al XVll-lea2 Reprezentarea are un caracter somptuos, accentuat de ro�ul ve�mântului, galonat cu aur pe umeri. Ca �i în icoana precedent�, aureola este lucrat� în relief, aurit� �i decorat� cu motive geometrice �i florale.

Trebuie remarcat� op�iunea pentru reprezentarea bust, monumental�, a personajelor sfinte, eviden�iat� de dimensiunile mari ale panourilor3, în conformitate cu tipuri iconografice consacrate în arta de tradi�ie bizantin�

În ambele icoane se observ� preocuparea pentru redarea chipurilor �i a detaliilor anatomice într-un mod cât mai apropiat de realitate. Topirea delicat� a conturului fe�ei în zonele de trecere de la umbr� la lumin� �i rotunjirea volumelor modelate în tonalit��i închise, brun-verzui, �i deschise, ocru-ro�u, aplicate în straturi pu�ine, confer� o expresie umanizat� personajelor, dar caracterul hieratic al reprezent�rii s-a p�strat datorit� fixit��ii privirii. Corespunzând începuturilor picturii „realiste” occidentale aflat� în perioada de trecere de la gotic la Rena�tere, moda-litatea de interpretare a fost apreciat� de gustul elitei muntene�ti de la jum�tatea seco-lului al XVll-lea, care direct sau prin intermediul Moldovei a solicitat �i a încredin�at comenzi unor pictori venind din mediul artistic rusesc sau ucrainean4.

Într-un mod asem�n�tor celorlalte dou� icoane, Adormirea Maicii Domnului a fost pictat� pe un panou din dou� scânduri, înt�rit cu dou� traverse semiîngropate de

1Constantin B�lan, Inscrip�ii medievale �i din epoca modern� a României; jude�ul istoric Vâlcea (sec. XlV-1848), Editura Academiei Române, 2005, nr. V 129, p. 194 2Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta în epoca lui Vasile Lupu, Editura Meridiane, 1979, il.31 3Dimensiunile icoanelor sunt: Iisus Pantocrator, 850x650x40 mm, Adormirea Maicii Domnului, 850x650x40 mm, Sfânta Paraschiva, 865x66x45 mm 4Marina Sabados, „Icoanele împ�r�te�ti de la Pl�t�re�ti. Ipotez� de atribuire �i datare”, în vol. Închinare lui Petre �. N�sturel la 80 de ani, Br�ila, 2003, p. 481 �i p. 485


287

tip pan�, care are nav� cu profil dublu. Titlul scenei, indicat în slavon�, este scris cu ro�u în partea superioar� a compozi�iei ca în icoanele ruse�ti.

Iconografia tradi�ional� a scenei cuprinde în prim plan imaginea Fecioarei, culcat� pe catafalc �i înconjurat� de apostoli, �i pe Iisus, în mandorl� de raze, flancat de îngeri, �inând în bra�e sufletul Maicii sale sub forma unui prunc înf��at. În spiritul narativ al vremii, compozi�ia a fost îmbog��it� cu dou� episoade secundare, unul care se refer� la profanatorul Jephonias, cel care a tulburat ceremonia înmormânt�rii, iar cel�lalt la În�l�area la cer a Fecioarei, care troneaz�, în partea superioar� a compozi�iei, într-un medalion sus�inut de doi îngeri, flancat� de apostolii, reprezenta�i în dou� grupuri, în cor�bii de nori. Apostolul Toma care, conform relat�rilor apocrife, a sosit cu întârziere la ceremonie, a fost înf��i�at singur, separat de ceilal�i apostoli.

Evenimentul se desf��oar� pe un fundal alc�tuit din arhitecturi supraetajate, dispuse în zig-zag, într-o manier� de interpretare menit� s� creeze efecte de profunzime ale spa�iului pictural. Zidurile edificiilor sunt str�punse de numeroase u�i �i ferestre cu golurile întunecate, protejate de grilaje fine, aurite, iar turlele înalte sunt încununate de acoperi�uri colorate în ro�u �i albastru.

Zugravul a pictat conven�ional drapajul ve�mintelor, care au faldurile paralele, �i aplatizeaz� forma corpurilor într-un contrast evident cu maniera de tratare „realist�” a chipurilor personajelor.

Cursivitatea desenului, fine�ea miniaturistic� a detaliilor �i modul de a decora fa�adele cu creneluri, turnuri, baldachine, portaluri, supradimensionarea propor�iilor personajelor aflate în prim planul compozi�ional �i mic�orarea treptat� a personajelor din planurile îndep�rtate, cromatica diversificat�, cu str�luciri de smal�, accentele expresive de aur, utilizarea culorii albastre pentru a sugera a treia dimensiune �i distan�a dintre planuri sunt tr�s�turi caracteristice ale picturii pe lemn muntene�ti de la mijlocul secolului al XVll-lea.

O particularitate a icoanelor de la V�t��e�ti este constituit� de fondul decorat pe care se profileaz� siluetele personajelor sfinte. Sculptat în lemn, în procedeul méplat, grunduit �i aurit, fondul decorat este alc�tuit din vrejuri de semipalmete care evolueaz� spre acant �i din rozete, pres�rate pe alocuri, motive de influen�� renascentist� a c�ror organizare compozi�ional� s-a conformat unor principii de ritm, de repeti�ie, simetrie, repertoriul fiind întâlnit în mai multe icoane din „epoca lui Matei Basarab5”. Asimilarea procedeului stilistic al împodobirii fondului �i preluarea unui repertoriu de motive din arta occidental� marcheaz� procesul de dezvoltare a unei concep�ii artistice noi, în care raportul dintre figurativ �i decorativ înclin� în favoarea decorativului, iar somptuozitatea tinde s� înlocuiasc� monumentalul.

Împodobirea fondului icoanelor a ap�rut în �ara Româneasc� sub înrâurire moldoveneasc�6 �i s-a practicat într-o perioad� relativ scurt�, cuprins�, dup� opinia cercet�torilor, între anii 1640-16607.

În stadiul actual al cercet�rilor, seria lucr�rilor în tempera cu fond decorat descoperite în jude�ul Vâlcea s-ar putea extinde, incluzând dou� icoane databile, cu probabilitate, în deceniul opt al secolului al XVll-lea, care au fost descoperite la

5Idem, p. 482; vezi �i icoanele împ�r�te�ti comandate de mitropolitul �tefan l al Ungrovlahiei, în anul 1658-1659, pentru ctitoria sa de la B�l�ne�ti, Râme�ti, expuse în Colec�ia muzeal� a m�n�stirii Hurezi 6Ana Dobjanschi, Victor Simion, „Motive ornamentale în arta moldoveneasc� a secolului al XVll-lea”, în Revista muzeelor �i monumentelor, seria Monumente istorice �i de art�, 1978, nr.2, p. 69-78 7Alexandru Efremov, „Pictura de icoane în „epoca lui Matei Basarab”, Mitropolia Olteniei, an XXXlV, 1982, nr.7-9, iulie-septembrie, p. 481


288

biserica de lemn Sfin�ii Voievozi din Cacova �i se afl� în colec�ia Muzeului Jude�ean Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea8. M�rturisind evolu�ia lent� �i treptat� a gustului estetic al comanditarilor de icoane din �ara Româneasc�, procedeul decor�rii fondului panoului de lemn pictat în tempera pare s� fi fost apreciat înc� de la sfâr�itul secolului al XVl-lea �i începutul secolului al XVll-lea, perioad� în care ar putea fi datat� icoana Sfântul Nicolae, expus� în Muzeul de Art� din Râmnicu Vâlcea9. Decora�ia fondului se limiteaz�, în aceast� icoan�, la aureola aureol� reliefat� în grund �i ornamentat� cu vrejuri de palmete �i semipalmete care a fost suprapus� peste un registru decorativ împodobit cu frunze lanceolate de tip „rumi”, o manier� de interpretare care evoc� procedeele stilistice ale miniaturi�tilor, influen�at�, probabil, de arta atelierelor sârbe�ti din a doua jum�tate a secolului al XVl-lea10.

Abordarea cu virtuozitate a stilului decorativ �i alegerea bogatului repertoriu de motive ornamentale, care face vizibil� concesia apropierii de realitate, pe de o parte, �i tratamentul „realist” al figurii, contribuind la dezvoltarea expresivit��ii perso-najelor, pe de alt� parte, exprim� capacitatea de asimilare �i crea�ie a picturii de icoane muntene�ti din „epoca lui Matei Basarab”, care a participat la procesul de regenerare a tradi�iilor �i la înnoirea limbajului plastic.

În cele ce urmeaz�, vom încerca s� facem unele preciz�ri despre comanda de icoane.

Biserica Sfântul Nicolae din V�t��e�ti a fost zidit� „din temelie” în anul 171511 de v�taful de plai �tefan împreun� cu familia sa �i a fost înzestrat�, probabil, dup� încheierea lucr�rilor constructive în scopul introducerii în cult12.

O inscrip�ie care s-a p�strat pe clopotul bisericii din V�t��e�ti, pref�cut în anul 1785, furnizeaz� indicii despre o danie în obiecte de cult, oferit� de Gheorghe Cantacuzino, fiul domnitorului �erban Cantacuzino13. Se �tie c�, bucurându-se de protec�ie imperial� în timpul r�zboiului dintre turci �i austrieci din anii 1716-171814, Gheorghe Cantacuzino ob�inuse, în 1717, func�ia de mare ban al Craiovei15.

În lipsa oric�ror alte date informative de ordin istoric s-ar putea presupune c� cele trei icoane, apar�inând „stilului decorativ” din pictura de icoane din „epoca lui Matei Basarab”, au f�cut parte din înzestrarea lui Gheorghe Cantacuzino.

8Iisus Pantocrator, nr. Inventar 352 �i Maica Domnului cu Pruncul, nr. Inventar 351; starea de conservare a icoanelor este rea. 9 Icoana are num�rul de inventar 333; starea de conservare este bun� 10Restaurarea bisericii sârbe�ti �i organizarea în 1557 a Patriarhiei de Pe�s a introdus schimb�ri majore în via�a religioas� �i în arta sârbeasc�, Sreten Petkovi�, „Painting in Serbia, Macedonia and Montenegro from the middle of the XVth until end of the XVllth century”, în Actes du l Congrès International des Études Balkaniques et du Sud-Est Europeènnnes, Sofia, 1969, t.ll, p. 725 11Constantin B�lan, op. cit., nr.V 128, p. 192-193 12Faptul este confirmat de icoana Maica Domnului cu Pruncul, expus� în Colec�ia muzeal� a m�n�stirii Cozia, care apar�ine stilistic fazei târzii a picturii brâncovene�ti 13Constantin B�lan, op. cit., nr. V 131, p. 194 14Mihai Cantacuzino, Banul, Genealogia Cantacuzinilor, edi�ie N. Iorga, Bucure�ti, 1902, p. 271-284 15Radu Popescu, „Istoriile domnilor ��rii Române�ti”, în Cronicari munteni, Bucure�ti, 1988, p. 224


289

Résumé

Icônes de „l´ époque de Mathieu Basarab” dans la région de Vâlcea (ll)

Láuteur présente trois icônes royales provenant de l´église Sfântul Nicolae de V�t��e�ti, B�rb�te�ti, qui, probablement, ont fait parties dúne donation des objectes religieux de Gheorghe Cantacuzène, fils du voïvode �erban Cantacuzène, qui a occupé dans lán 1717 la fonction de gouverneur (mare ban) de lÓlténie. La recherche des données stylistiques a mis en évidence les types iconographiques traditionnels et a relevé la vision quasi-réaliste de la représentation des visages des saints ainsi que la décoration inspirée de lárt de la Renaissance ornant le fond de toutes les trois icônes royales. Lássimilation de ces procédés stylistique relève la capacité de création de la peinture d´ icônes de „l´ époque de Mathieu Basarab” qui a participé au renouvellement des traditions et du langage pictural.

Iisus Pantocrator

Adormirea Maicii Domnului

Sfânta Paraschiva


290

O icoan� din vremea lui �erban Cantacuzino în colec�ia Muzeului Jude�ean Aurelian Sacerdo�eanu Vâlcea

Dr. Ioana Ene

[email protected] Icoana reprezentând pe sfin�ii Serghie �i Vah1a fost descoperit� în biserica

Sfin�ii Voievozi din satul Piatra, comuna Ciofrângeni, jude�ul Arge�2, integrat� parohiei Gibe�ti. Informa�iile de ordin istoric �i documentar despre monumentul de cult sunt pu�ine, cuprinse între sfâr�itul secolului al XVlll-lea �i începutul secolului al XlX-lea3 �i nu ofer� preciz�ri despre comanda icoanei, care nu poart� nici vreo inscrip�ie ce ar ajuta la identificarea ei Argumentele de ordin stilistic �i, în acest caz de ordin iconografic, sunt cele care pot determina datarea �i încadrarea lucr�rii în evolu�ia fenomenului artistic al picturii pe lemn muntene�ti.

Cultul sfin�ilor mari martiri Serghie �i Vah a fost revigorat prin grija domni-torului �erban Cantacuzino, care în ziua de 7 octombrie 1683, fugind de oamenii lui Gheorghe Duca, avusese parte de o salvare miraculoas�. Evenimentul a fost povestit în prefa�a „Slujbei sfin�ilor martiri Sergiu �i Bachu”, tip�rit� în grece�te, la Ia�i, în 1685,cu sprijinul financiar al lui �erban Cantacuzino4, unde se men�ioneaz� �i faptul c� biserica Adormirea a m�n�stirii Cotroceni, principal ctitorie a domnitorului din anul 1680, a primit un al doilea hram în cinstea celor doi mucenici.

Cele dou� personaje sacre sunt reprezentate în picioare, frontal, �inând în mâna dreapt� crucea de martir �i în stânga lancea de militar. Poart� ve�minte somptuoase, stihar, tunic� �i mantie, tivite cu aur, pietre pre�ioase �i perle �i în picioare pantofi auri�i. Sunt înf��i�a�i tineri, au p�rul buclat �i colane aurite la gât, conformându-se unei tipologii mai vechi din secolele al Vl-Vlll-lea5. Chipurile, cu ovalul frumos conturat, sunt modelate în tonuri de brun închis, cu umbre marcante �i lumini pu�ine, în sens barocizant. Tratarea volumelor este contrabalansat� de imobilitatea hieratic� a privirii, într-o manier� care se supune canoanelor rigide ale artei ortodoxe. Pictorul a respectat canonul reprezent�rii geometric - abstracte a drapajului ve�min-telor �i liniaritatea faldurilor, care sus�in pozi�ia static� a personajelor, dar a sugerat prin efecte realiste jocul dinamic dintre lumin� �i umbr�, al�turând linii sub�iri �i fine, albe �i negre.

Cei doi sfin�ii sunt proiecta�i pe un fundal alc�tuit din dou� registre, colorate cu verde �i aur. In câmpul superior al icoanei Iisus binecuvânteaz� cu ambele bra�e deschise. Gama cromatic� este diversificat�, compus� din tonuri luminoase de ocru,

1Date tehnice:510x420x40 mm, panou de esen�� moale cu nav�, tempera emulsie gras�, grund alb, poliment, schi�� incizat�, nimburi �tan�ate,foi�� de aur, panou m�rginit cu o dung� ro�ie, inscrip�ie cu ro�u, stare de conservare bun�; dimensiunile indic� faptul c� ar fi putut îndeplini func�ia de icoana împ�r�teasc�; este expus� în Muzeul Art� din Râmnicu Vâlcea; are num�rul de inventar 400 2Constantin B�lan, Inscrip�ii medievale �i din epoca modern� a României; jude�ul istoric Arge� (sec.XlV-1848), Editura Academiei Române, Bucure�ti, 1994, p. 364-365; N. Stoicescu, Biblio-grafia localit��ilor �i monumentelor din România, l, �ara Româneasc�,Editura Mitropolia Olteniei, 1970, vol. l, p.172 �i nota 134, p. 257 men�ioneaz� o biseric� în cult, în anul 1661, în satul P�mânteni din comuna Ciofrângeni 3Op.cit. p.364-365 4Ioan Bianu, Nerva Hodo�, Bibliografia româneasc� veche (1508-1830), tom l, nr. 83, p.277-278 5Andre Grabar, Iconoclasmul bizantin, Bucure�ti, 1991, il. 72, icoan� de la Academia de art� bisericeasc� din Kiev, care, dup� opinia autorului, ar fi provenit din Egipt


291

galben,ro�u, brun, verde, alb �i albastru �i este înviorat� de acordul dintre comple-mentarele ro�u �i verde, preferat în pictura epocii paleologe, care a conferit rafinament �i expresivitate. Luminile �i umbrele sunt dispuse în mod artificial, în straturi pu�ine, în detrimental modeleului tradi�ional. Caracterul reprezent�rii r�mâne preponderant grafic �i se înscrie în programul formal de tendin�� intelectualist� pus în valoare de ansamblurile de pictur� în tempera destinate ctitoriilor familiei domnitorului �erban Cantacuzino6. Evocând “universalitatea” modelelor imperiale,7imaginea dezv�luie gustul livresc �i interesul pentru solemnitate al comanditarului icoanei, care de�i r�mâne anonim, ar fi putut s� provin� din rândul elitei muntene�ti (domnie, mari boieri, înal�i prela�i). Înc� din deceniile �ase �i �apte ale secolului al XVll-lea, icoanele muntene�ti au pus în valoare o tendin�� arhaizant� sub influen�a crescând� a picturii cretane, limbajul artistic de prestigiu în perioada postbizantin� târzie,8 care perpetua vechile tradi�ii bizantine �i perfec�iunea me�te�ugului, dar asimilase �i elemente noi din arta occidental�, mai ales vene�ian�. P�trunderea influen�elor picturii cretane a fost înlesnit� de contactul direct care s-a stabilit între zugravii români �i zugravii greci, atra�i de comenzile numeroase în �ara Româneasc� înc� de la jum�tatea secolului al XVll-lea9, colaborarea lor devenind, în deceniile urm�toare, un fapt obi�nuit10.

Intre anii 1665-166611 �i 166912, zugravul grec Ioan Scutaris, format într-un mediu artistic creto-vene�ian, �i zugravul român Bogdan au realizat icoanele împ�r�-te�ti �i pr�znicarele tâmplei din biserica Adormirea din Gr�me�ti, ultima ctitorie a mitropolitului �tefan l al Ungrovlahiei. Apreciat în mediul artistic românesc, zugravul Ioan Scutaris fusese angajat în anul 1669 �i pentru a picta icoanele de s�rb�tori dintr-o tâmpl� neidentificat�, p�strate în biserica din Frasin, Dâmbovi�a13.

Prin reconsiderarea tradi�iei �i valorificarea unor vechi cli�ee paleologe, icoana Sfin�ii Serghie �i Vah pune în valoare aspecte caracteristice pentru pictura de icoane munteneasc� din deceniul nou� al secolului al XVll-lea,când dep��indu-se diversitatea formal� din epoca lui Matei Basarab, se anun�� cu vigoare arta epocii brâncovene�ti.

6Constan�a Costea, „Icoanele de la Aninoasa �i unele probleme ale imaginii în �ara Româneasc� în a doua jum�tate a secolului al XVll-lea �i la începutul secolului al XVlll-lea” în vol. Art�, istorie, cultur�, Cluj-Napoca, 2003, p. 223 - 224, p. 221 7Idem, p. 223 - 224 8 Manolis Chadzidakis, „Considérations sur la peinture postbyzantine en Grèce”, în Actes du l Congrès International des Études Balkaniques et du Sud-Est Europeènnes, Sofia, 1969, t. ll, p. 708 - 709 9R�zvan Theodorescu, Civiliza�ia românilor între medieval �i modern. Orizontul imaginii (1550-1800), Editura Meridiane, Bucure�ti, 1987, vol. ll, p. 21; 10Cornelia Pillat, Pictura mural� în epoca lui Matei Basarab, Editura Meridiane, Bucure�ti, 1980, p. 31 - 33 11Constantin B�lan, Inscrip�ii medievale �i din epoca modern� a României; jude�ul istoric Vâlcea (sec.XlV-1848), Editura Academiei Române, 2005, nr. lll 506, p. 389 12Alexandru Efremov, Icoane române�ti, Editura Meridiane, Bucure�ti, 2002, il. 74,75, p. 57 �i catalog nr. 36, p. 190;Constantin B�lan, op. cit, nr. XVlll 1406, p. 487 13Ana Dobjanski, Maria Georgescu, Icoane din Târgovi�te, secolele XVl - XlX, Bucure�ti, 1998, cat.11-17


292

Résumé

Une icône de temps de �erban Cantacuzène dans la collection de Musée régionale de Râmnicu Vâlcea

Le présente article tente de résoudre certains problèmes soulevés par une

icône représentant les Saints Serghie et Vach, conservée dans le Musée de l´ Art de Râmnicu Vâlcea, prouvant des qualités artistiques remarquables.

Lánalyse stylistique met en évidence la pénétration des influences de la peinture crétoise, le langage pictural prestigieux pour tout le monde orthodoxe postbyzantine, qui a été préféré dans les ansambles peints sur bois destinés aux monuments fondés par le prince �erban Cantacuzene. Tenant compte que le revirement du culte des Saints Serghie et Vach sést produit au temps du règne de �erban Cantacuzène, en lán 1683 on peut dater l´ icône de Vâlcea au neuvième décennie du XVlll-e siècle. Par le mélange de tradition et dínnovation le style de lícône annonce la peinture de l´ époque brancovane.


293

Un om, un pictor – Constantin Cer�ceanu

Gheorghe Dican

[email protected] Constantin Cer�ceanu s-a n�scut la data de 29.10.1940 în ora�ul Dr�g�sani,

jude�ul Vâlcea, dar a domiciliat în Râmnicu Vâlcea. A fost elev al Liceului Nicolae B�lcescu, Colegiul Na�ional Alexandru Lahovary de azi.

La început, dup� absolvire, ca ucenic al tat�lui s�u, a pictat firme. Dup� ce a lucrat un an �i jum�tate cu tat�l s�u, a hot�rât s� se angajeze la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Râmnicu Vâlcea. Timpul liber �i-l petrecea pictând acuarele dup� natur�. Mai târziu va lucra în ulei, realizând picturi de dimensiuni mici.

În 1959 d� admitere pentru prima dat� la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucure�ti. Nu reu�e�te, mai ales din cauza stilului s�u nonconformist care-l împiedic� s� se adapteze structurii examenelor de admitere din vremea aceea.

În 1960 reu�e�te s� fie admis la acest institut, unde a fost elevul maestrului Corneliu Baba.

Dup� ob�inerea licen�ei în anul 1966, pictorul este repartizat ca profesor de desen la �coala General� nr. 4 din Râmnicu Vâlcea, unde a activat pân� în 1992 când a fost pensionat pe caz de boal� cu diagnosticul de schizofrenie paranoid�.

Din 1992 �i pân� în 2006, când survine decesul lui Constantin Cer�ceanu în urma unui cancer la pl�mâni, majoritatea timpului �i-l petrece prin spitale. Mai întâi la M�ciuca, apoi la P�u�e�ti M�gla�i, iar în final, la Centrul de Îngrijire �i Asisten�� Z�treni, jude�ul Vâlcea.

Via�a cultural� a Râmnicului în anii 80 era extrem de redus�. Dou� cinema-tografe rulau filme slabe, din ce în ce mai proaste, pe care statul comunist î�i putea permite s� le cumpere în condi�iile în care poporul strângea cureaua �i supravie�uirea era din ce în ce mai grea. O bibliotec� cu un sediu impropriu desf��ur�rii în condi�ii normale a unei astfel de activit��i, un teatru de amatori f�r� actori profesioni�ti.

Arti�tii plastici profesioni�ti, pu�ini la num�r, erau organiza�i într-un cenaclu care func�iona sub umbrela Filialei UAP Sibiu. Singurele evenimente culturale importante �i extrem de a�teptate la Râmnic erau spectacolele de teatru pe care trupele din Bucure�ti le organizau în provincie. Atunci sala de spectacole a Casei Sindicatelor era neînc�p�toare, iar biletele erau insuficiente pentru to�i cei care voiau s� vizioneze spectacolul venit de la centru, din capital�. Expozi�iile organizate la Galeriile de Art� erau eterogene �i inegale ca valoare a lucr�rilor, arti�tii nefiind organiza�i pe baza unor criterii sau reguli clare. Astfel, expuneau „la gr�mad�” arti�ti amatori �i profesioni�ti, to�i îns� supraveghea�i de ochiul vigilent �i p�rintesc al tovar��ilor de la Comitetul de Cultur� �i Educa�ie Socialist�.

Într-o astfel de expozi�ie l-am întâlnit pentru prima dat� pe Constantin Cer�ceanu. Era un om sobru, serios, extrem de retras �i foarte pedant, îmbr�cat impecabil, în costum închis la culoare, cu c�ma�� alb� �i cravat� neagr�. Era zgârcit la vorb�, de fapt era chiar o persoan� taciturn� ce p�rea c� tr�ie�te într-o alt� lume. M-a surprins atunci aerul lui singuratic �i degajarea aproape total� fa�� de tot ce se petrecea în jur. Era modest �i simplu în acela�i timp.

L-am întrebat de ce nu expune mai des. R�spunsul a fost c� nu consider� despre sine - s� fi fost ironie? s� fi fost modestie dus� la extrem? - c� face o pictur� care s� r�spund� tipului modern de c�ut�ri �i se teme c� realiz�rile sale în plan artistic nu sunt de actualitate. Cum s-ar spune azi, considera c� nu era „în trend”.


294

În perioada aceea pictura lui mi se p�rea neobi�nuit�, aproape ciudat�. Peisaje din periferia ora�ului, lipsite de pitoresc, naturi statice cu obiecte banale, toate realizate cu past� groas�, din tub, amintind de Van Gogh... O reîntoarcere la figurativ, dar la un figurativ dramatic în spatele c�ruia se sim�ea o tr�ire puternic�. Pictura lui Cer�ceanu m� intriga �i m� emo�iona în acela�i timp. Era mai greu pentru mine atunci s� în�eleg la adev�rata dimensiune pasiunea cu care artistul tr�ia fiecare gest, fiecare culoare aplicat� pe pânz�, fiecare motiv pe care-l aborda. Având în vedere tipul propriu de c�ut�ri �i propriile-mi ambi�ii artistice avangardiste de la acea vârst� ce dep��ea cu pu�in dou�zeci de ani, eram mai degrab� înclinat s� raportez demersul artistic al lui Constantin Cer�ceanu la c�ut�rile �i la realiz�rile mele în plan artistic. Ceva mai târziu am început s� în�eleg în profunzime arta acestui om c�ruia pictura îi curgea prin vene. �i tot mai târziu am g�sit explica�ii, de fapt r�spunsuri la multe dintre întreb�rile pe care mi le puneam atunci.

Cu un an înainte de a se stinge, a fost vizitat la spital de c�tre criticii de art� Pavel �u�ar� �i Aurelia Mocanu. La întrebarea lui Pavel �u�ar� de ce nu picteaz� mai mult, el a r�spuns: „Nu pot, pe mine pictura m� consum�”. Abia acum realizez ce semnifica t�cerea lui din vremea când l-am întâlnit întâia oar�.

În 1996 m-am gândit s�-i organizez o expozi�ie personal�. Nu-l mai v�zusem de mul�i ani, nici pictura lui nu-mi mai era cunoscut�. M� obseda în schimb imaginea lui din anii 80 când l-am cunoscut. Era, practic, curiozitatea artistului pentru alt artist a c�rui oper� îi stârnise curiozitatea �i care îl emo�ionase cu mult timp în urm�.

Aflând c� de trei ani se afl� la sanatoriul de la M�ciuca, singur �i aproape p�r�sit de toat� lumea, m-am hot�rât s�-i fac o vizit�.

Dup� aceast� vizit� i-am organizat prima expozi�ie care a avut loc la Galeriile de Art� Râmnicu Vâlcea în anul 1997.

Mult mai târziu, undeva, într-o galerie din Bucure�ti, lumea artistic� din România avea s� se întâlneasc� cu un nou nume în arta româneasc�. Expozi�ia organizat� de Pavel �u�ar� la Galeria „�tefan Luchian” f�cea cunoscut� �i recunoscut� arta maestrului Constantin Cer�ceanu.

Cine este Constantin Cer�ceanu în pictura româneasc�? Studentul lui Corneliu Baba care, surprinz�tor, a pictat în manier� ciucurentist�, a fost numit de pres� �i chiar de critica de specialitate „Van Gogh al picturii române”.

„Constantin Cer�ceanu, practic, n-a existat în arta româneasc� �i, în afara unui cerc foarte restrâns de prieteni, nimeni nu i-a cunoscut pictura (...) pentru c� opera lui s-a istoricizat în mod abuziv �i în plin� contemporaneitate, iar acest lucru face din judecata critic� un exerci�iu cu totul nefiresc. Astfel, de�i artistul zace dramatic într-un con de umbr�, el nu a ajuns acolo printr-o regresie a percep�iei publice, printr-o ie�ire t�cut� din decor, ci acolo a fost întotdeauna, iar târzia sa apari�ie public� echivaleaz� cu descoperirea surprinz�toare a unui ciudat fenomen natural. �i Constantin Cer�ceanu chiar asta �i este: un impresionant fenomen natural1” sau:

„E obligatoriu ca interesul pentru Constantin Cer�ceanu s� se concentreze de aici înainte asupra calit��ilor înn�scute ale unui artist format în clasa unui mare maestru – Corneliu Baba – �i pe care n-ar fi exclus ca posteritatea s�-l judece cel pu�in ca pe un egal al acestuia, cândva2”.

Universul tematic al picturii lui Constantin Cer�ceanu este extrem de restrâns: naturi statice cu obiecte �i flori în care, din când în când, apar elemente ce evoc� copil�ria, peisaje austere din cartierul industrial, cunoscut sub numele de „CPL”

1Pavel �u�ar� – Text inclus în catalogul Cer�ceanu 2Luiza Barcan – Ziarul „Adev�rul Literar �i artistic”, 10 martie 2007


295

(Combinatul de Prelucrare a Lemnului), unde a locuit �i a lucrat o perioad� �i compozi�ii în care apar interioare ale casei p�rinte�ti. De remarcat silueta mamei prezent� relativ des în lucr�ri, surprins� în diferite atitudini �i care de fiecare dat� sugereaz� o anume lini�te, o atmosfer� tihnit�. Poate artistul a vrut s� readuc� pe pânz� o perioad� fericit� a vie�ii sale. Este, totu�i, un univers închis în care pictorul î�i duce existen�a dramatic� nu numai în plan artistic �i în afara oric�rui curent artistic la mod�, ci chiar în plan personal, dincolo de lume...

Chipul mamei, apare uneori �ezând, odihnindu-se pe treptele casei, alteori apare muncind în gr�din�. Mama nu lipse�te de pe pânz� nici atunci când pe aceasta artistul transpune interiorul casei, fiindc� o reg�sim �i aici, împletind. Imortalizat� în diverse atitudini, întotdeauna prezent�, marcându-i pictura astfel cum i-a marcat �i via�a.

Silueta unui c�lu� bibelou sau juc�rie în prim-planul unei naturi statice cu vas cu floare, carte �i fructe, pe fundal având un tablou pictat tot de el, d� sentimentul unei libert��i limitate. �i totu�i, în interiorul lui artistul tr�ie�te fiecare culoare, fiecare tu�� i, f�r� s� fie tributarul vreunei �coli de�i �tiin�a culorii se vede în fiecare gest, pictura lui Constantin Cer�ceanu este expresia libert��ii absolute.

Singura dat� când sim�i prezen�a artistului în lucr�rile sale, indirect �i atât de discret totodat�, este atunci când el î�i populeaz� naturile statice cu un tablou ce-i poart� semn�tura aplicat� cu claritate pe pânza pictat� ce face parte din cadru �i care se constituie ea îns��i într-un obiect apar�inând naturii statice pictate.

Curajul fantastic al al�tur�rilor cromatice în manier� fauvist�, aducerea în prim-plan a unor obiecte marginale lipsite de pre�iozitate pentru al�ii, dar care au valoare pentru el, d� o neb�nuit� putere lucrurilor mici. Inevitabil, obiectele descrise de el trimit la copil�rie, la spa�iul restrâns al casei �i al gr�dinii, al peisajului din imediata apropiere, chiar dac� acesta este auster, semi-industrial �i lipsit de pitoresc.

Curtea bar�cii din zona „CPL”, în care a locuit, este o compozi�ie în care derizoriul este ridicat la rang înalt: în stânga un perete v�ruit în alb murdar pe care este ag��at� o scar�; acoperi�ul negru, al casei, din care cresc co�uri de fum c�r�mizii; dou� antene de televizor �i firul care le leag�; un cote�, un gard s�r�c�cios, un stâlp electric care iese din cadru; un vas cu o plant� înflorit� �i undeva, la intrare, silueta mamei a�ezat� pe trepte. Compozi�ia este într-o not� dramatic�, deschizând u�a c�tre un univers s�r�c�cios, de mahala. Un univers în care artistul a vie�uit �i a creat. În toate lucr�rile lui se ghice�te acela�i dramatism al tu�ei, al al�tur�rilor cromatice, al obiectelor transfigurate, el fiind deta�at de lumea în care tr�ie�te c�reia parc� nu-i apar�ine. Constantin Cer�ceanu tr�ie�te într-un univers pe care �i l-a reconstruit din lucruri m�runte �i pe care îl contempl� din exterior.

În noaptea de 4 spre 5 august 2006, la C�minul Spital Z�treni, Constantin Cer�ceanu trece în eternitate în urma unei lungi �i grele suferin�e. Iar în data de 7 august, într-un nemeritat anonimat, este înhumat la cimitirul „Sfântul Ion” din Râmnicu Vâlcea. Cortegiul funerar num�ra �apte persoane…

Summary

The painter Constantin CERACEANU was born in Dr�g��ani, Vâlcea County

and he spent most of his life in Râmnicu Vâlcea. His entire work, which "consumes" him as he himself says, a work that moves the viewer and equally astonishes him, is characterized by the drama of his entire existence.


297

Lucr�ri ale unor sculptori din perioada interbelic�, aflate în Muzeul de Art� „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea

Alina-Cristina Cristea

[email protected]

Secolul XX reprezint� o perioad� în care, într-un ritm accelerat, s-au produs multe descoperiri �i progrese tehnice. Principalele preocup�ri artistice din aceast� perioad� se încadreaz� într-un curent „modernist1”

Forme noi de art� �i concepte artistice au început s� conteste valorile trecutului, tradi�ia marilor clasici români din secolul trecut a fost uitat�, Aman, Grigorescu �i Andreescu fiind considera�i învechi�i2.

Cel mai mult de pe urma acestei invazii a modelelor occidentale în �ara noastr� au suferit sculptura �i arhitectura. Domeniul sculpturii s-a îmbog��it cu monumente de for public, care au fost plasate în pie�ele publice, în locurile de unde s� fie v�zute cât mai mult. O mare dezvoltare a cunoscut în special sculptura funerar�.

În ceea ce prive�te pictura, se cerea ca pictorii români s� picteze precum pictorii str�ini pe care-i cunoscuser� în c�l�toriile lor în str�in�tate. S-au înfiin�at societ��i de promovare a gustului estetic pentru a înl�tura aceast� situa�ie �i pentru a promova valoarea româneasc�.

Câteva lucr�ri realizate de mari talente în sculptur� care s-au remarcat �i au contribuit la men�inerea �i consolidarea viziunii realiste în aceea perioad�, se reg�sesc în cadrul Muzeului de Art� „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea.

Dimitrie Paciurea (1875-1932)3 – este primul sculptor român cu o viziune monumental�, iar opera sa constituie un punct culminant în arta româneasc�. N�scut într-o familie de oameni s�raci,4 î�i începe primele studii la �coala de Arte �i Meserii din Bucure�ti, la început inten�ionând s� devin� un meseria� specializat �i nicidecum un artist.

Nefiind destul de con�tient de talentul s�u, iar s�r�cia fiind un obstacol în planurile sale ambi�ioase, Paciurea nu ar fi realizat opere de valoare dac� profesorul s�u de la �coala de Arte �i Meserii, Hegel, un om luminat �i generos, nu i-ar fi condus primii pa�i �i nu l-ar fi îndrumat pe calea înv��mântului artistic. Sus�inut de Hegel, Paciurea a plecat la Paris pentru a-�i continua �i perfec�iona studiile. Înc� din primii ani de activitate a creat �i a expus lucr�ri de o valoare impresionant�. În 1906 a expus5 una din operele capitale ale sculpturii române�ti, „Gigantul”, lucrare aflat� ast�zi în Parcul Libert��ii (o copie se afl� la Galeria na�ional�), care prin concep�ia formei �i prin expresia plastic�, manifestare a unei energii latente, ne duce cu gândul la „Sclavii” lui Michelangelo.

În anul 1909 este numit profesor la catedra de sculptur� a �colii de arte frumoase din Bucure�ti6, fiind foarte iubit �i respectat de elevii s�i asupra c�rora a exercitat o mare influen�� stimulatoare prin admirabilele sale calit��i. În sens strict didactic, ca profesor, într-o �coal� f�r� o îndelungat� tradi�ie artistic� �i care nu-i

1 Arthur F. Jones, Introducere în art�, Bucure�ti., 1992, p. 237 2 G. Oprescu, Sculptura româneasc�, Bucure�ti., 1965, edi�ia a II-a rev�zut�, p. 82 3 Marin Nicolau-Golfin, Istoria Artei, vol. II, Bucure�ti, 1970, p. 93 4 G. Oprescu, op. cit ., p. 93 5 Ibidem 6 Ibidem, p. 95


298

putea oferi nici un fel de satisfac�ie pentru a putea s� î�i continue activitatea, i-au lipsit spiritul de ordine �i disciplina necesar� pentru a ob�ine rezultate.

De�i a lucrat numeroase monumente r�mase în form� de studii (Mihai Eminescu, Monumentul Unirii), Paciurea nu a mai primit comenzi importante7. Descurajat, sculptorul a tr�it din ce în ce mai retras, ducând o existen�� solitar�, evitând societatea, cu excep�ia câtorva amici. Crea�iile sale sunt mai ales alegorii, cu forme stilizate (Sfinxul, Himera apei, Himera p�mântului), dar a realizat �i portrete bust, care se disting prin sentimentul adânc de simpatie omeneasc� �i au contribuit la dezvoltarea sculpturii române�ti.

A realizat portrete ale contemporanilor (pictorul �tefan Luchian, actorul Paciurea – fratele sculptorului, actorii Constantin Nottara �i Iancu Brezeanu) �i ale unor personalit��i din cultura româneasc� �i universal�. O alt� serie de portrete, în care se resimte m�iestria artistic� a lui Paciurea, este cea dedicat� personalit��ilor �tiin�ifice: Spiru Haret, Petre Poni ori pe cel al tat�lui pictorului E. Stoenescu.

În colec�ia de art� a Muzeului Jude�ean Vâlcea se g�sesc dou� lucr�ri realizate de Dimitrie Paciurea.

Cap de fat�,8 este o lucrare din gips patinat, realizat� de sculptor la sfâr�itul secolului XIX. Personajul feminin având o coafur� specific� modei din perioad� respective, care încadreaz� fa�a cu tr�s�turi fine, este reprezentat frontal, într-o atitudine u�or romantic�, accentuat� de modul expresiv de tratare al detaliilor fizionomice. (foto. 1)

Portretul pictorului Eugeniu Voinescu9, realizat tot din ghips, a fost tratat într-o manier� mai impetuoas�, cu un modelaj de umbre �i lumini în sens impresionist, care i-a conferit personajului un aer impun�tor. (foto. 2).

Frederic Storck (1872-1942)10 – sculptor cu o activitate excep�ional�, a fost al treilea membru al familiei Storck care s-a consacrat artei. Arta lui Frederick Storck s-a întemeiat pe profesionalism �i studii des�vâr�ite chiar înainte de a intra la �coala de Arte frumoase din Bucure�ti �i apoi la M�nchen, unde s-a perfec�ionat din punct de vedere tehnic.

Pentru a-�i îmbog��i �i consolida cuno�tin�ele, artistul a c�l�torit pe jos din ora� în ora�, din Italia de nord pân� la Floren�a11, intrând în contact direct cu mari mae�trii ai sculpturii din trecut �i prezent. Dorea nu numai s� guste pl�cerea contactului cu minunile artei Rena�terii, dar �i s� mediteze asupra lor, s� înve�e ceva ce i-ar putea fi de folos toat� via�a. A exersat chiar �i t�ierea pietrei ca �i fratele s�u Carol, sau ca sculptorul Tronescu �i Brâncu�i

Înc� de la primele opere el apare ca un profesionist preocupat de am�nunte, de precizia formelor �i de elegan�a compozi�iei. În anul 1899 la întoarcerea în �ar�, a primit comenzi pentru realizarea unor busturi: al lui Eliade R�dulescu (pentru Târgovi�te), Ion Ghica, Spiru Haret, Anastasie Simu, al compozitorului Castaldi (aflat la Muzeul Storck).

În anul 1906, Frederic Storck a fost numit profesor de desen �i modelaj la �coala de Arte frumoase unde, dup� m�rturia fo�tilor s�i elevi, s-a distins prin firea sa serioas�, con�tiincioas�, metodic� �i prin însu�irile artistice.

7 Marin Nicolau-Golfin, op. cit., p. 274 8 Nr. inventar 39; dimensiuni 0,470x0,250x0,240 cm; stare bun� de conservare 9 Nr. Inventar 40; dimensiuni 0,380x0,220x0,240 cm; stare bun� de conservare 10 Octavian Barbo�a, Dic�ionarul arti�tilor români contemporani, Bucure�ti, 1976, p. 21 11 G. Oprescu, Sculptura româneasc�, Bucure�ti, 1965, edi�ia a II-a rev�zut�, p. 85


299

Storck nu a avut ocazia s� execute monumente de mari dimensiuni, de�i a avut comenzi pentru pie�e publice, dar a realizat un num�r foarte mare de portrete, de mici dimensiuni, de plachete �i medalii.

În colec�ia de art� din cadrul Muzeului Jude�ean Vâlcea se g�se�te o lucrare a sculptorului Frederic Storck.

Portretul Ceciliei12 este o sculptur� din bronz, ce dateaz� din anul 1908, care o reprezint� pe so�ia sa, în perioada anilor de tinere�e, cu o figur� senin�, plin� de elegan��, încadrat� de plete ondulate. Atitudinea personajului care a fost pus� în valoare prin modul de tratare clasic, sintetic, al formei. (foto. 3.).

Oscar Han (1891-1976)13 - s-a n�scut la Bucure�ti, la 3 decembrie 1891 dintr-un tat� de origine german� �i o mama românc� din Vrancea. Înc� de la începutu-rile activit��ii, lucr�rile lui au purtat semnele unei incontestabile individualit��i creatoare.

În anul 1909 a intrat prin concurs la Academia de Arte frumoase din Bucure�ti14 unde a studiat cu Dimitrie Paciurea (sculptura) �i cu Frederic Storck (desenul). A expus înc� de când era student în anul III �i a fost premiat la Salonul Oficial. De�i tot în primii ani de activitate �i-a f�cut cunoscute mai ales calit��ile de portretist �i de autor ale unor lucr�ri cu inten�ii compozi�ionale, Oscar Han a fost înclinat spre monumentalism.

În anul 1917 a f�cut parte dintre cei 30 de arti�ti, pictori �i sculptori trimi�i pe front de Marele Cartier General al Armatei15, pentru a realiza lucr�ri inspirate din luptele purtate de armata român�. Cu aceste opere, statuete �i schi�e, care poart� pecetea emo�iei directe resim�ite de artist în experien�a r�zboiului, Oscar Han a participat, în anul 1918, la expozi�ia deschis� la Ia�i în str. L�pu�neanu. Dup� mai mul�i ani, aceste lucr�ri erau apreciate de Cezar Petrescu, care spunea despre ele c� „vorbesc despre r�zboiul autentic mai mult decât atâtea monumente care pâng�resc în aceea�i vreme �i pie�ele noastre publice �i amintirea osta�ilor care au luptat �i murit altfel decât în atitudini de operet�16”.

La 1 ianuarie 1927, a fost numit profesor suplinitor la catedra de sculptur� a �colii de Arte frumoase din Bucure�ti, unde a împ�r�it singurul atelier de sculptur� cu fostul s�u profesor D. Paciurea17, dup� moartea c�ruia, r�mâne profesor titular pân� în anul 1946. Oscar Han �i-a creat o aur� de om respectuos, pedant, ordonat, dorind s� dobândeasc� un anumit prestigiu.

Din anul 1911 �i pân� în 1976, anul mor�ii sale, a participat statornic la expozi�ii oficiale, cât �i la unele manifest�ri peste hotare, unde a prezentat împreun� cu al�i creatori de prestigiu, arta ��rii noastre. Socotind nudul drept baz� a sculpturii �i r�mânând preocupat, de-a lungul anilor, de reliefarea plasticit��ii trupului omenesc, Oscar Han �i-a relevat viziunea clasic�.

Dominate de tendin�a spre tipizare �i simbol, numeroasele portrete pe care le-a realizat se caracterizeaz� prin formele simplificate, monumentale, urm�rind concentrarea �i re�inerea esen�ialului.

Un num�r de 4 lucr�ri realizate de Oscar Han se reg�sesc în colec�ia de art� din Muzeul Jude�ean Vâlcea.

12Nr. inventar 785; dimensiuni 0,330x0,250x0,210 cm; stare bun� de conservare 13 Octavian Barbosa, op. cit, p. 225 14 Marin Mihalache, Oscar Han, Bucure�ti., 1985, p. 15 15 Marin Mihalache, op. cit., p. 89 16 Cezar Petrescu, Evoc�ri �i aspecte literare, Timi�oara, 1974 17 Marin Mihalache, op. cit., p. 90


300

Sculptura în bronz Elegie18 dateaz� din anul 1935. Compozi�ia rezum� aproape toate calit��ile de concep�ie �i de realizare monumental� ale artei sculptorului din perioada maturit��ii. Reduc�ia stilistic� a formelor naturale se îmbin� cu grija pentru redarea detaliilor anatomice, întreaga lucrare fiind str�b�tut� de c�ldura sentimentului, emo�ia particip�rii efective. (foto. 4)

Realizat� tot în bronz, compozi�ia Eden19 (foto. 5) dateaz� din anul 1935, se remarc� prin stilizarea expresiv�, particularizant�, a celor dou� forme umane, masculin� �i feminin�. A�ezate simetric, cu rotunjimi mai ferme sau mai pronun�at�, cele dou� nuduri, cu capetele sprijinite, unul pe um�rul celuilalt, formeaz� un tot ritmic, unitar, gra�ios.

Constantin Brâncoveanu20– sculptura din bronz, reprezint� macheta statuii monumentale aflat� în fa�a bisericii Sf. Gheorghe din Bucure�ti. Înf��i�at în picioare, într-o atitudine fireasc�, cu capul pu�in plecat, voievodul poart� costumul oriental specific epocii, cu tunic� lung�, mantie �i c�ciul� cu �urgiuc. În mâna stâng� �ine cartea, simbolul preocup�rilor sale culturale. Sculptorul l-a investit cu însu�iri plastice remarcabile, care sugereaz� st�pânirea de sine �i demnitatea, întreaga sa �inut� fiind de o impresionant� distinc�ie �i con�inând o not� de dramatism. (foto.6)

Vasile Lupu21 – sculptur� în bronz, reprezint�, de asemenea, macheta monumentului închinat lui Vasile Lupu, ambi�iosul voievod moldovean, iubitor de cultur�. Înf��i�at în picioare, voievodul, aflat într-o atitudine dinamic�, are mâna stâng� arcuit�, iar în dreapta �ine un hrisov f�cut sul. Voievodul are o privire impun�toare, este îmbr�cat într-un costum specific boierimii din perioada respectiv�. Peste tunica lung�, poart� caftan, iar pe cap o c�ciul�. (foto.7)

Acestea sunt câteva lucr�ri care ne fac s� credem c� în urma succeselor ob�i-nute pân� acum, preluând �i dezvoltând în continuare mo�tenirea realist� l�sat� de sculptorii no�tri din trecut, sculptura româneasc� va cunoa�te în viitor o mare înflorire.

Summary In this study we attempted to survey some artworks done by several sculptors

noted in the interwar period, becoming some of the highlights figures of the Romanian sculpture (Dimitrie Paciurea, Frederic Storck �i Oscar Han) with the contribution they have made to art. The sculptors submitted to this article have a unique and well defined vision.

Dimitrie Paciurea is remarkable by creations, which are especially allegories, with stylized forms, while carrying bust- portraits.

Frederic Storck has made a very large number of small portraits, of plaquettes and medals, although he had the opportunity to make large pieces.

Oscar Han prefers the simplified forms, monumental, seeking to concentrate and retain the essential.

The text seeks to show an overall image which is current committed our sculpture.

18 Nr. inventar 781; dimensiuni 1,200x0,800x0,750 cm; stare bun� de conservare 19 Nr. inventar 780; dimensiuni 0,600x0,720x0,600cm; stare bun� de conservare 20 Nr. inventar 761; dimensiuni 0,120x0,370x0,410 cm; stare bun� de conservare 21 Nr. inventar 762; dimensiuni 0,830x0,320x0,290cm; stare bun� de conservare


301

Foto. 1. Cap de fat� Foto. 2. Portretul pictorului

Eugeniu Voinescu

Foto. 3. Cecilia Foto. 4. Elegie


302

Foto. 5. Eden

Foto. 6. Constantin Brâncoveanu Foto. 7. Vasile Lupu


303

Noul concept al omului

Prof. univ. dr. Andrei Marga [email protected]

Dac� – a�a cum am semnalat în conferin�a Sur la societé postseculière – avem noi certitudini ast�zi, �i anume: viitorul Europei nu poate fi desp�r�it de religie; suprapolitizarea societ��ilor amplific� adeziunea la biserici; religiozitatea nu se las� redus� la participarea la serviciile divine; globalizarea spore�te religiozitatea; neîncrederea crescând� în administra�ii înt�re�te un humanitic concern printre oameni; am intrat deja, pe nesim�ite, într-o societate postsecular� – dac�, deci, a�a stau lucrurile, nu cumva întregul dosar al abord�rii moderne a religiei, ce �i-a acumulat piesele de la Kant la Foucault �i Luhmann, trebuie revizuit? Este clar c� odat� cu infirmarea tezei caracterului istoric al religiei, se pr�bu�e�te o întreag� constela�ie cultural�, din piesele c�reia: morale relativiste, estetici inconsistente, teorii ale adev�-rului pozitivate, axiologii contradictorii, �tiin�e cu fundamente confuze, comportamente f�r� orizont, futurism negativ, se înal�� ca singur reper pentru oameni religia. Pe de alt� parte, dup� indicii deja concludente, democra�ia redus� la proceduri nu are capacitatea de a-�i genera resursele de motivare a cet��enilor, de care este nevoie. Intui�ia de aproape un secol a lui John Dewey cap�t� ast�zi confirmare empiric�. O alt� surs� de motivare a oamenilor trebuie identificat�, dar aceasta nu o mai pot oferi nici �tiin�ele, care se proclam� pur constatative, nici filosofia, care s-a descompus în numeroase discipline, �i nici artele, care mai exploateaz� doar ni�ele unei lumi ce li se pare opac�. Aceast� surs� de motivare a oamenilor poate veni acum doar din religia care, între timp, a trecut – prin ra�ionalizarea necuprinsului, universalizare �i ecumenism – dincoace de pragul ce o izola de dinamica modernit��ii. Kant mai putea considera c� ra�iunea este tribunalul în fa�a c�reia se prezint� litigiile �tiin�elor, religiei, artelor. Ast�zi ra�iunea îns��i este scindat� în numeroase forme de ra�ionalitate �i proceduri de ra�ionalizare �i are a-�i l�muri sensul propriu. Tribunalul s-a mutat undeva în sfera reflexivit��ii, în care ra�iunea nu mai r�mâne ra�ional� f�r� a se confrunta cu sensul propriu. Dar dac� aceast� descriere este adecvat�, nu cumva, în�untrul vastei reconot�ri a conceptelor conduc�toare cu care oper�m, va trebui s� reconstruim chiar conceptul omului din discursul de ast�zi? Împ�rt��esc observa�ia c� în orice enun� asupra situa�iei oamenilor, indiferent c�rei �tiin�e îi apar�ine, este asumat inevitabil ceea ce este omul1. Care este, a�adar, conceptul de om de care avem nevoie ast�zi, în societatea postsecular�, a unui enorm progres �tiin�ific �i a revenirii religiei, al�turi de filosofie, în pozi�ia de constant� a spiritualit��ii umane? Voi c�uta s� dau r�spuns direct la întrebare printr-o argumentare ce începe cu reevaluarea punctului de plecare al conceptualiz�rii antropologice moderne (1), continu� cu examinarea mo�tenirii antropologice pe care (2), înainteaz� cu men�ionarea importan�ei extinderii listei conceptelor antropologice de baz� datorat� lui Hannah Arendt �i Habermas (3) �i evocarea contribu�iilor antropologice ale celor mai profila�i teologi de ast�zi, Ratzinger, Küng �i Pannenberg (4), pentru a oferi, în încheiere, un scurt bilan� al semnifica�iei omului (5).

1Hans-Eduard Hangstenberg, Die Frage nach verbindlichen Aussagen in der gegenwärtigen philosophischen Anthropologie, în Philosophische Anthropogie heute, C.H. Beck, München, 1974, p. 65 �i urm.


304

1

Hobbes a vrut s� ajung� „dincoace” de îndoielile �i disputele interminabile, din Antichitate încoace, în privin�a organiz�rii politice �i a întemeiat „dreptul natural” pe o teorie a naturii umane. Aceast� teorie urma s� fie o �tiin�� capabil� s� ofere certitudini construite “sur les fondements solides”, “lois de la nature”. Prin “natur� uman�“ celebrul filosof a în�eles “la somme de ses facultés naturelles, telles, que la nutrition, le mouvement, la génération, la sensibilité, la raison, etc.”, care sunt „renfermées dans la notion de l’homme que l’on définit comme un animal raisonnable” 2. Hobbes a distins, desigur, „facultés du corps” �i „facultés de l’esprit”, dar le-a aplicat acestora din urm� teoria calit��ilor „primare” �i „secundare”, ceea ce are drept consecin�� un �ir de reduc�ii: a ra�ionamentelor la „leg�turi” între datele sim�urilor, a limbajului la un ansam-blu de „nume” date lucrurilor, a „facult��ilor spiritului” la „affections au passions”3. Toate pornirile, chiar �i cele superioare ale spiritului, sunt ancorate în c�utarea origi-nar� a „pl�cerii”. De aici rezult� �i conceperea specific reduc�ionist� a lui Dumnezeu: „ainsi les attributs que l’on donne à la Divinité ne signifient que notre incapacité, ou le respect que nous avons pour lui”4. Hobbes pune politica sub controlul unui concept al naturii umane stabilit cu procedura naturalismului, deci reduc�ionist, prin c�utarea de elemente simple legate de „legi naturale”.

2 Acest concept al naturii umane a trebuit s� fie abandonat �i a fost, desigur,

înlocuit odat� cu apari�ia �i expansiunea economiei politice, lingvisticii, sociologiei, antropologiei. Mai cu seam� ultimele dou� secole adus perspective radical noi în ceea ce prive�te conceptul omului. M� voi referi la aceste perspective pe scurt, pe baza a trei sinteze, ce surprind schimb�rile majore de la nivelul anilor �aptezeci pân� ast�zi.

Am în vedere mai întâi Le paradigme perdu: la nature humaine (1973), în care Edgar Morin voia s� integreze rezultate ale extinderii cercet�rii istorice la noi culturi, din perspectiva c�reia natura uman�, în care Hobbes vedea ceva ferm devine o „protoplasme mou”, „une matière première malléable à laquelle seule la culture ou l’histoire donne forme”5. Ambi�ia autorului este de a prinde în concepte fiin�area uman� ca una bio-psiho-socio-cultural� �i de a descrie aventura uman� în cosmos ca una având astfel de dependen�e. Omul este, conform acestei reprezent�ri, „l’unité d’une systéme hypercomplexe”, „une ensemble de principes générateurs” ce nu s-ar l�sa redus la ”defini�ii simple”. „Il nous faut lier l`homme raisonnable (sapiens) à l`homme fou (démens), l`homme producteur, l`homme technicien, l`homme constructeur, l`homme anxieux, l`homme jouisseur, l`homme extatique, l`homme chantant et dansant, l`homme instable, l`homme subjectif, l`homme imaginaire, l`homme mythologique, l`homme critique, l`homme névrotique, l`homme érotique, l`homme ubrique, l`homme destructeur, l`homme conscient, l`homme inconscient, l`homme magique, l`homme rationnel en un visage à multiples faces où l`hominien se transforme définitivement en homme”2. Impresionat de înnoirile foarte variate aduse de �tiin�e în reprezentarea omului, Edgar Morin a l�rgit îns� atât de mult conceptul de om încât nu a mai putut s� g�seasc� ca determina�ii ferme decât pe cele vagi. Am în vedere, apoi, Seven Theories of Human Nature (1987), în care Leslie Stevenson s-a l�sat mai impresionat� de rivalitatea conceptualiz�rilor omului de pe scena filosofic� a

2 Thomas Hobbes, De la nature humaine (1640), Babel, Actes Sud, 1997, p. 12 3 Ibidem, p. 51 4 Ibidem, p. 91 5 Edgar Morin, Le paradigme perdu: la nature humaine, Seuil, Paris, 1973, p.20 2 Ibidem, p. 163


305

anilor optzeci: cre�tinismul, freudismul, marxismul, etologia lui Konrad Lorenz, existen�ialismul, behaviorismul �i platonismul, decât de determina�iile omului ce ar trebui p�strate. Autoarea insist� îns� ca abord�rile s� fie analizate cu aten�ie �i s� fie socotite mai curând sub aspectul a ceea ce adaug� conceptelor existente ale omului („one might begin to see the rival theories as adding up, rather than concelling out”)7. Din aceast� perspectiv� ea consider� c� în conceptul omului sunt de re�inut „the influence of socioeconomic factors and biologically innate factors”, „the evolutionary origin of human nature”, f�r� excesele evolu�ionismului, „changes with the grace of God”, efectele „înv��rii”, ”the challenges of dualism”. „Human nature is a topic which breaks down the boundaries between the sciences and what have been called <<the humanities>>. Our urgent social and political problems worldwide cry our for better understanding of human nature”8. În sfâr�it, am în vedere culegerea Human Nature. Fact and Fiction (2006), care pleac� de la ceea ce Francis Collins anun�a, în 2000, în celebra recep�ie de la Casa Alb�: încheierea, prin completare apropiat�, a Human Genome Project, încât „we have caught the first glimpse of our own instruction book, previously known only to God”9, pentru a explora, cu participarea speciali�tilor, din biologie �i �tiin�ele culturii, posibilitatea de a articula un tablou al naturii umane în era cunoa�terii codului genetic. Astfel de explorare este, desigur, înc� în curs.

Aceste trei sinteze permit o generalizare care nu este riscant�: aceea c� nu doar imensitatea volumului datelor noi complic� elaborarea noului concept al omului, ci �i dificultatea reg�sirii unghiului de vedere adecvat din care acest volum s� fie fructificat.

3 Consider c�, în continuare, r�mâne adecvat unghiul de vedere pe care Hannah Arendt, cu Human Condition (1958), l-a profilat, prin reluarea contactului cu Aristotel. Pe bun� dreptate, cu aceast� carte, s-a redeschis conotarea omului nu atât la nivelul „naturii umane”, prea controversabil�, cât la cel al „condi�iei umane”, adic� al ac�iunilor care fac omul s� devin� om. „What I propose in the following is a reconsideration of the human condition from the vantage point of our newest experience and our most recent fears”10. Aceast� reconsiderare a dus la conotarea omului prin trei activit��i de baz� — labor, work, action — ireductibile una la cealalt�, chiar dac� sunt legate. „Labor assures not only individual survival, but the life of the species. Work and its products, the human artifact, bestow a measure of permanence and durability upon the futility of mortal life and the fleeting character of human time. Action, in so far as it engages in founding and preserving political bodies, creates the condition for remembrance, that is, for history”11. Desigur c� se poate discuta dac� lista celor trei activit��i este suficient� pentru a da seama de specificul uman. Cu siguran��, lista nu este suficient� ast�zi, când suntem în posteritatea totalitarismelor �i în criza democra�iei redus� la proceduri, dar �i în condi�iile pr�bu�irii unei întregi constela�ii culturale a modernit��ii, în cadrul globaliz�rii �i al unei profunde crize de motiva�ie a oamenilor. Dar Hannah Arendt are meritul durabil de a fi aflat unghiul de vedere fecund, în care se poate persevera pentru solu�ii mai bune. De aceea, Habermas a avut dreptate s� fac� simultan trei pa�i: s� duc� mai departe conceptualizarea specificului uman, din unghiul de vedere al identific�rii

7 Leslie Stevenson, Seven Theories of Human Nature, Oxford University Press, 1987, p.135 8 Ibidem, 143 9 Vezi Robin Headlam Wells, Johnjoe McFadden (eds.), Human Nature. Fact and Fiction, Continuum, London, New York, 1006, p. 17 10 Hannah Arendt, Human Condition, Doubleday Anchor Books, New York, 1959, p. 6 11 Ibidem, p.10


306

ac�iunilor fundamentale presupuse de reproducerea cultural� a vie�ii”12, s� repun� în mi�care distinc�ia tân�rului Hegel dintre munc�, limb� �i reflexivitate13 �i s� dea propria list� a acelor ac�iuni operând la început cu „munc�” �i „interac�iune” �i, odat� cu monumentala Theorie des kommunikativen Handelns (1984), cu trei ac�iuni: ac�iunea ra�ional� în raport cu un scop, ac�iunea comunicativ� �i ac�iunea dramaturgic�, cu bogatele lor specific�ri14. În acest fel s-a reu�it s� se absoarb� într-o conceptualizare a omului ce se las� pus� la prob� (în sensul lui Popper „falsificat�”) o dezvoltare enorm� a cercet�rilor din cele mai diverse �tiin�e, ale naturii �i ale culturii, ale realit��ii �i ale reflexivit��ii.

4 Cel pu�in dou� ac�iuni majore de explorare istoric� au permis eliberarea unui poten�ial nou de conceptualizare a omului dinspre teologie. Am în vedere cercet�rile prin care Rudolf Bultmann a pus în relief schimb�rile intervenite în antropologie odat� cu constituirea, pe bazele mo�tenite ale iudaismului, a cre�tinismului originar, în�untrul elenismului, care adusese ierarhia fiin��rilor, dualismul platonician, asceza, tema form�rii omului �i a virtu�ii. Das Uhrcristentum: im Rahmen der antiken Religionen (1949) este locul acestei descrieri15. Am în vedere apoi reconstituirea de c�tre Wolfahrt Pannenberg, cu Problemgeschichte der neueren evangelischen Theologie in Deutschland (1979), a pa�ilor pentru dezvoltarea religiei dincoace de Critica ra�iunii pure a lui Kant, care destr�mase preten�iile de cunoa�tere ale religiei la concuren�a cu �tiin�a �i filosofia, eforturi ce au culminat cu Schleiermacher, care a abordat „die Religion als eine eigenständige Thematik des Menschseins”16. Aceste dou� ac�iuni majore au relansat în deceniile recente reflec�ia asupra întreb�rii „ce este omul?” �i au atras aten�ia asupra contribu�iei teologilor la un r�spuns în condi�iile modernit��ii târzii. Wolfahrt Pannenberg a �i elaborat, prin Was ist der Mensch? (1962) �i Die Bestimmung des Menschen (1978), o antropologie structurat� de trei teze: 1. „Die Weltoffenheit des Menschen setzt eine Gottbezogenheit voraus...”; 2. Die Offenheit des Menschseins ist noch nichtgenügend tief erfa�t, wenn man nur von einer Bestimmung des Menschen zur Kultur spricht...”; 3. „Der Umweltbgebundenheit der Tiere entspricht also beim Menschen weder sein Verhältnis zur Naturwelt noch die Vertrautheit mit seiner Kulturwelt, sondern seine unendliche Angewisenheit auf Gott”17. Este meritul marilor teologi ai timpului relansarea pe scena filosofic�, cu argumente noi, a temei ac�iunilor specifice ce diferen�iaz�, în pofida oric�rui reduc�ionism, omul printre specii. Teologii de referin�� au prins în termeni mai clar decât alte conceptualiz�ri „reflec�ia de sine (Selbstreflexion)” ca determina�ie a omului. Ioan Paul al II-lea a recurs la imaginea consacrat� – „l’uomo – lo sappiamo dal libro

12 Jürgen Habermas, Technik und Wissenschaft als <<Ideologies>>, Suhrkamp, Frankfurt am main, 1973, pp.62-65 13 Jürgen Habermas, Arbeit und Interaktion. Bemerkungen zu Hegels Jenenser <<Philosophie des Geistes>>, în Jürgen Habermas, op.cit. pp.23-47 14 Jürgen Habermas, Theorie des kommunikativen Handelns, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1984, I, pp. 437-452. Pentru comentariu mai extins vezi Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, Polirom, Ia�i, 2006, pp. 90-96 15 Rudolf Bultmann, Das Urchristentum: im Rahmen der antiken Religionen, Patmos, Busseldorf, 1988, p. 47-48 16 Wolfahrt Pannenberg, Problemgeschichte der neureren evangelischen Theologie in Deutschland, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1997, p. 49 17 Wolfahrt Pannenberg, Was ist der Mensch? Die Anthropologie der Gegenwart im Lichte der Theologie, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1995, p…


307

della Genesi – è stato creato al immagine e somiglianza di Dio”18 – pentru a surprinde pozi�ia specific� a omului în lume �i a aborda tema formelor „sclaviei omului”. Cardinalul Joseph Ratzinger a promovat o conceptualizare nou�, alternativ� la conceptualiz�rile dominate de paradigma „autoreproducerii (Seblstreproduction)” �i, apoi, de cea a „func�ionalit��ii (Selbstfunktionieren)” �i a desf��urat concludente argumente, începând cu Einführung in das Christentum (1968), pentru ideea dup� care omul nu se las� redus la „produc�ie” �i „func�ionare”. In Gott und die Welt. Glauben und Leben in unserer Zeit (2000) teza este aceea c�, deja în organizarea sa, omul are un „strat (Schicht)” în plus. „Zunächt ist Leben etwas Biologisches. Es tritt schie�lich aus dem Anorganischen heraus und beschreibt dann eine neue Ebene von Wirklichkeit... Beim Menschen kommt eine neue Schicht hinzu. Es ist der Geist, der lebt und Leben ist. Der Geist verschmilzt sich mit der biologischen Existenz und gibt damit dem Leben eine weitere Dimension ... Und es empfängt seine höchste Stufe, wo es Miteben mit Gott wird.”19 Joseph Kardinal Ratzinger a argumentat în modul cel mai variat �i mai concludent pentru a se recunoa�te c� omul nu „încape” în conota�ia pe care i-o atribuie abord�rile naturaliste, pozitiviste �i func�ionaliste de ast�zi. Iar recent, dintre teologi, Hans Küng, cu Das Anfgang aller Dinge. Naturwissenschaft und Religion (2005), a adus din nou dezbaterea asupra omului într-un punct crucial: „Die Hominisation erforderte nicht nur eine Veränderung von Körpermerkmalen. Sie erforderte vor allem die Entfaltung der geistigen Lehrfähigkeit – Vorausetzung für die Entwicklung von Technik, Kultur und gesellschaftlichen Leben”20.

5 Atunci când discut�m, în împrejur�rile societ��ii postseculare, despre om, se cuvine s� lu�m în seam�, împreun� cu cuno�tin�e datorate unei lungi istorii a reflec�iei antropologice, cel pu�in dou� praguri. Primul este, cronologic vorbind, trecerea de la clasica interpretare a „naturii umane” la moderna listare a ac�iunilor propuse de reproducerea cultural� a vie�ii. Al doilea este venirea chiar dincoace de optica reproducerii spre reproducerea cu sens a vie�ii umane �i preluarea în termeni noi a reflexivit��ii. Probabil c� ne afl�m deja departe pe calea spre un nou prag, cel al prelu�rii, în conceptele antropologiei, a vie�ii tr�ite cu sens. Oricum ar sta, îns�, lucrurile, cele dou� praguri sunt suficiente pentru a ne îndrept��i s� vorbim de noul concept al omului.

Summary

When talking about man, in the circumstances of the postsecular society, it is necessary to consider, together with knowledge through a long history of anthropological reflection, at least two thresholds. The first one is, chronologically, the transition from classical interpretation of "human nature" to the modern listing of the actions proposed by the cultural reproduction of life. The second one is the reproduction with purpose of human life and the taking over in new terms of the reflexivity. Perhaps we are already forward towards a new threshold, the one of the acquisition, in the concepts of anthropology, of a life lived with purpose. Whatever be the case, the two thresholds are sufficient to entitle us to talk about the new concept of man.

18 Giovanni Paolo II, Parole sull’uomo, Fabri Editori, Corriere della Sera, Roma, 1995, p. 489 19 Joseph Kardinal Ratzinger, Gott und die Welt. Glauben und Leben in unserer Zeit, Ein Gesprächt mit Peter Seewald, Knaur, München, 2000, p. 297-298 20 Hans Küng, Der Anfang aller Dinge. Naturwissenschaft unde Religion, Piper, München, Zürich, 2005, p. 180


308

Func�ionarea statului, manuscris din sec. XVI, Nürenberg


309

Modernitate versus tradi�ie

Alexandru Nancu [email protected]

„Pilat I-a zis: Ce este adev�rul?”

(Ioan, 18.38) Perspective �i mentalit��i Exist�, în principal, dou� perspective din care putem privi lumea: cea

modern�, proprie omului contemporan �i cea pre-modern� corespunzând cu ceea ce numim omul tradi�ional. Acestor dou� perspective, care în fond observ� �i judec� aceia�i lume, le corespund tot atâtea mentalit��i dominante. Chiar dac� sunt mai multe lucrurile care despart aceste perspective decât cele care le apropie, ele nu sunt în toate aspectele lor de ordin particular pe pozi�ii divergente sau incongruente. Desigur, lucrurile �i aspectele care compun lumea �i via�a oamenilor nu au fost �i nu vor putea fi niciodat� delimitate abrupt ori judecate, s� spunem a�a, ‘în alb �i negru’. A fost �i va fi mereu o multitudine de nuan�e subtile �i adesea contradictorii: dialectica lumii pare c� nu are un început, tot a�a cum nu pare a se sfâr�i vreodat�. �i totu�i, pentru a ne face mai lesne în�ele�i, va trebui adesea s� îngro��m tr�s�turile de penel, astfel ca înseilarea de argumente �i demonstra�ii care va urma s� prind� un contur mai conving�tor.

Despre perspectiva modern� putem spune c� ea apar�ine lumii în care tr�im ast�zi, cel pu�in noi, cei care ne consider�m a face parte din ‘lumea civilizat�’. În tr�s�turile ei generale gândirea modern� se situeaz� pe pozi�ii care au fost definite ca ‘umaniste’ �i care pun în centrul universului omul �i personalitatea sa. Este o viziune care corespunde unei perspective mentale antropocentrice proiectat� asupra unei lumi autonomizate în raport cu Dumnezeu �i în care evolu�ia, progresul, inova�ia, dezvoltarea, democra�ia sunt valori care par ast�zi de net�g�duit.

Cealalt� perspectiv�, cea tradi�ional�, corespunde unor perioade istorice care au premers modernit��ii. Este, desigur, o perspectiv� proprie unei lumi apuse �i pe care ast�zi o mai putem doar întrez�ri în mo�tenirea cultural� a trecutului ori, pe alocuri, în lucr�rile istoriografice. Acest unghi de vedere asupra lumii �i existen�ei umane era unul teocentric �i a�eza divinitatea drept cheie de bolt� �i, totodat�, ca temelie a lumii, sensibil� ori suprasensibil�, deopotriv�. Valorile supreme corespun-z�toare acestei viziuni erau tradi�ia, d�inuirea, identitatea, ordinea divin�, meritocra�ia �i erau �i ele, în acele timpuri, de net�g�duit.

Desigur, dac� aceste dou� perspective asupra lumii – prezentate aici într-o manier� generalizant� �i simplificatoare – s-ar afla pe pozi�ii riguros simetrice, lucrurile ar fi mult mai simple, astfel c� o analiz� comparativ� ar avea �ansa de a aduce o serie de clarific�ri utile filozofiei istoriei �i studiului mentalit��ilor. În realitate îns�, în ultimele �apte secole de istorie european� mentalit��ile moderne au câ�tigat teren treptat – uneori pe nesim�ite, alteori în mod manifest – ducând mai târziu, odat� cu Revolu�ia Francez�, la declan�area unui autentic proces de secularizare care la rându-i a determinat instituirea �i fixarea în con�tiin�a public� a unor ierarhii de valori cu totul inversate fa�� de cele care dominau în epocile medieval�, antic� ori str�veche. Acest


310

proces a transformat societ��ile �i statele europene din temelii, astfel c� ast�zi, la cap�tul acestui drum, antropocentrismul �i autonomizarea omului fa�� de divinitate s-au substituit aproape în totalitate teocentrismului �i ierarhiilor tradi�ionale.

Avem a�adar cu un �ir amplu de prefaceri �i evenimente, adesea marcate de contradic�ii, care au avut loc în condi�ii dintre cele mai complexe din punct de vedere politic �i religios, ceea ce face aproape imposibil� aplicarea unor judec��i liniare ori ‘simetrice’ în în�elegerea, clasificarea �i judecarea faptelor. În încercarea de a aprecia cu con�tiin�a prezentului nostru acest proces, trebuie s� nu uit�m c� practic nu a existat, nu exist� �i nu va avea cum s� existe vreodat� o istorie obiectiv� a umanit��ii. Asumate sau nu, mentalit��ile �i valorile dominante în societate la un moment dat influen�eaz� viziunea asupra trecutului �i viitorului. Orice prezent, am putea afirma, simplificând lucrurile într-o anumit� m�sur�, are trecutul s�u, tot a�a cum acela�i prezent are �i o proprie proiec�ie asupra viitorului. Cu certitudine, o anumit� ‘ajustare’ a trecutului, pe m�sura mentalit��ilor �i a aspira�iilor fiec�rui prezent, a marcat toate perioadele istorice �i toate regimurile politice care s-au succedat de-a lungul istoriei.

Subiectivitatea istoriei Putem considera c� istoria este obiectiv� doar dac� o privim ca pe o

succesiune de evenimente care ar fi avut loc într-un trecut absolut impersonal �i care s-ar fi desf��urat cumva izolat, altfel spus, cu totul �i cu totul în afara con�tiin�ei umanit��ii. Desigur, o asemenea istorie nu ar fi avut cum �i nu ar avea cum s� fie scris� vreodat� fiindc�, pur �i simplu, nu ar avea cine s�-i fie martor �i deci nici cine s� o consemneze.

Atunci îns� când privim istoria în realitatea ei, �i anume ca înregistrare a con�tiin�ei colective asupra trecutului, trebuie s� constat�m faptul c� ea nu se poate sustrage în nici un chip subiectivit��ii inerente percep�iei �i judec��ilor umane. Subiectivitatea istoriei î�i are sursa atât în mentalul social, în ansamblul lui, cât �i, în mod particular, în cel al istoricului însu�i, ambele aspecte nefiind altceva decât proiec�ii la fel de pu�in obiective ale unor ‘prezenturi’ asupra unuia �i aceluia�i trecut.

Pentru istoricii greci din vechime – acei logografi1 din Ionia secolului VI î.H. care sunt ast�zi considera�i drept precursorii istoriografiei2 – con�tientizarea, obiectivarea �i apoi dep��irea limitelor de scriitori epici ori de simpli compilatori de date reprezenta un �el la fel de lipsit de consisten�� a�a cum, cu siguran��, era �i cel al emancip�rii societ��ii în care tr�iau de subiectivitatea ei dominant�. Ast�zi, cu toate c� au la îndemân� mult mai multe informa�ii �i surse substan�ial mai diversificate, avantaje care le ofer� o perspectiv� incomparabil mai larg� asupra trecutului, istoricii contemporani se afl� asemenea anticilor lor predecesori în aceia�i postur� subiectiv�. Chiar daca se revendic� de la conflictualul ‘materialism istoric’ ori de la elitista ‘istorie critic�’ care dominau gândirea european� în a doua jum�tate a secolului XIX sau, dimpotriv�, chiar dac� se afl� în siajul democratic al ‘noii istorii’ ori al ‘structuralismului istoric’ de la mijlocul secolului XX, istoriografia contemporan� nu este cu nimic mai obiectiv� decât cea ‘tradi�ional�’. Cu toate eforturile de a instrumenta o gândire autonom� menit� s� asigure mult râvnita ‘obiectivitate �tiin�ific�’, istoriografia modern� nu s-a putut feri câtu�i de pu�in de influen�ele exercitate de conjuncturile ideologice �i de mentalit��ile vremii. Cu prec�dere în secolul XX, discursul istoric a cunoscut o

1 Termenii logographos (��) gr. = scriitor, scriitor de proz�, scriitor de istorie �i syngrapheus ( ��) gr. = cel ce compune un text punând datele împreun�, compilator apar la Tucitide �i Polibiu. Cf. Anatole Bailly. Dictionnaire Grec-Français, Hachette 1935. 2 Cf. M. A. Fitzsimons. Alfred G. Pundt. Charles E. Nowell. The development of historiography. Port Washington, N.Y.: Kennikat Press, 1967, Introduction, pp.3-5.


311

profund� politizare �i ideologizare, iar rezultatul atâtor demersuri de obiectivare a fost, inevitabil, atingerea contrarului, adic� ad�ugarea unui nou filtru de subiectivitate peste cele deja a�ezate �i osificate de-a lungul precedentelor secole de gândire modern�.

Asupra inevitabilei ideologiz�ri a istoriografiei insist� �i Lucian Boia în cartea sa Jocul cu Trecutul. Istoria între adev�r �i fic�iune, publicat� în prim� edi�ie în 1998: „Istorie f�r� ideologie nu se poate. Mesajul istoricului poate fi explicit sau implicit, istoricul însu�i poate fi con�tient, mai pu�in con�tient sau deloc con�tient de implica�iile ideologice ale demersului s�u. […] În mod obiectiv �i esen�ial, istoria este înc�rcat� cu ideologie. Iar prin ideologie, în�eleg ideologie în sensul deplin al conceptului: nu un amalgam oarecare de opinii despre lume, via�� i societate, ci un sistem bine definit de idei, inserat într-un cadru social �i politic nu mai pu�in bine definit”3. Ideologizarea istoriografiei secolelor XIX �i XX este aceia�i ideologizare politic� ce a transformat Europa imperiilor, în care exista o convie�uire multi-etnic� relativ pa�nic�, desigur, în cadrul unor limite coercitive, în Europa na�iunilor, în care logica confrunt�rii s-a impus cu o violen�� nemaiîntâlnit� de la n�v�lirile barbare care fr�mântaser� sfâr�itul antichit��ii. „Lupta de clas�, formulat� de Marx (sclavi împotriva st�pânilor de sclavi, �erbi împotriva feudalilor, proletari împotriva burghezilor)” – arat� Lucian Boia –, „decurge din aceast� logic� a confrunt�rii. Aceste trei principii antagonice: na�iuni contra na�iuni, rase contra rase �i clase contra clase au marcat în mod semnificativ discursul istoric al ultimelor dou� secole. �i nu numai discursul istoric, fiindc�, a�a cum am putut constata discursul despre trecut este, în fond un discurs al prezentului, un discurs despre prezent �i pentru prezent”4.

Chiar dac� am pune între paranteze presiunile politice �i cele generate de sistemele de idei, amintite mai înainte, judecata istoricului nu poate sc�pa pe de-a întregul unei subiectivit��i care vine din îns��i pozi�ionarea sa în raport cu perspectiva temporal� asupra trecutului pe care îl tr�ie�te �i c�ruia, implicit, îi apar�ine. Paul Ricœur se opre�te asupra acestor aspecte delicate în eseul Objectivité et subjectivité en histoire, publicat întâia oar� în anul 1952 �i apoi anul 1955 în volumul Histoire et vérité. Recunoscut în mediile academice europene ca unul dintre cei mai importan�i filozofi ai sfâr�itului de secol XX, Ricœur arat� prin intermediul unei subtile hermeneutici cauzele de fond care submineaz� obiectivitatea istoricului în perceperea, în�elegerea �i redarea trecutului: „Istoricul se adreseaz� oamenilor cu experien�a sa uman� proprie. Momentul în care subiectivitatea istoricului cap�t� un relief pregnant este acela în care, dincolo de orice cronologie critic�, istoria face s� ias� la suprafa�� valorile de via�� ale oamenilor de alt� dat�. Aceast� evocare a valorilor, în cele din urm� singura evocare a oamenilor care ne este accesibil�, dat fiind c� nu putem retr�i ceea ce ei au tr�it, nu este posibil� f�r� ca istoricul s� fie în mod ‘vital’ interesat de aceste valori �i f�r� a avea cu ele o afinitate profund�…”5. În cadrul aceluia�i eseu Ricoeur analizeaz� �i problema raporturilor temporale complexe pe care le are de înfruntat istoricul care este nevoit a se „transporta ipotetic într-un alt prezent”, astfel încât ”epoca pe care o studiaz� conteaz� pentru el drept prezentul de referin��, centrul perspectivei temporale. Exist� �i un viitor al acestui prezent �i care e alc�tuit din a�tept�rile, din ignoran�a, din previziunile, din temerile oamenilor de atunci �i nu din ceea ce noi, cei de-acum, �tim c� s-a întâmplat. Exist� de asemenea �i un trecut al acestui prezent �i care este memoria oamenilor de odinioar�, �i nu ceea ce noi,

3 Lucian Boia, Jocul cu Trecutul. Istoria între adev�r �i fic�iune, edi�ia a III-a, ed. Humanitas, Bucure�ti 2008, cap. Inevitabila ideologie, p.106. 4 Idem, cap. Atenuare, sau conflict, p.92. 5 Paul Ricœur. Istorie �i Adev�r, traducere �i prefa�� de Elisabeta Niculescu, ed. Anastasia, Bucure�ti (1996), Obiectivitate �i subiectivitate în istorie, p.40.


312

ace�tia de acum, �tim despre trecutul lor. Or, acest transfer într-un alt prezent, care �ine de tipul de obiectivitate a istoriei, este într-adev�r un spa�iu de imagina�ie; o imagina�ie temporal�, dac� vrem, pentru c� un alt prezent este re-prezentat sau re-portat pe fondul ‘distan�ei temporale’ – odinioar�” 6.

Dar subiectivitatea care caracterizeaz� istoriografia european� filtreaz� nu numai percep�ia �i aprecierea trecutului propriu ci �i perspectiva din care sunt privite celelalte culturi �i spiritualit��i din afara Europei. Avem ast�zi de a face cu o �es�tur� complex� de prejudec��i �i judec��i apriori, bine consolidate din nefericire în ultimele secole, care face pentru occidentali �i pentru mai to�i europenii aproape imposibil de în�eles la adev�rata valoare orice alteritate cultural�. Odat� cu debutul marilor descoperiri geografice �i al epocii moderne – dat� fixat� ulterior de istoricii europeni la 12 octombrie 14927 – �i continuând în timpul expansiunii coloniale din secolele XVII �i XVIII, percep�ia asupra spa�iului extra-occidental a fost tot mai mult dominat� de ideea superiorit��ii �i a preeminen�ei valorilor culturale �i materiale europene asupra celor apar�inând restului lumii. Aceste mentalit��i, osificate în secolul XIX sub forma unui eurocentrism agresiv cu conota�ii rasiste �i xenofobe, s-a manifestat din plin în prima jum�tate a secolului XX provocând o suit� de r�zboaie sângeroase extinse la nivel global, de genociduri ori purific�ri etnice. Desigur, dup� mai multe ajust�ri prin care multiculturalismul a luat locul excluziunii rasiale, eurocentrismul continu� s� fundamenteze �i ast�zi procesul de occidentalizare a lumii la care suntem martori. În secolul XXI, Occidentul, din care fac acum parte �i state din afara Europei, export� pe întreg mapamondul Miracolul European8 sus�inut de avatarurile sale fundamentale: democra�ia, progresismul, ra�ionalismul, capitalismul �i tehnologizarea. Un tablou sugestiv al mentalit��ilor care domin� ast�zi ‘lumea civilizat�’ este prezentat de John M. Hobson, unul dintre politologii contemporani importan�i care au abordat în ultimele decenii problema eurocentrismului �i a procesului de globalizare. În introducerea la primul capitol al c�r�ii sale Originile estice ale civiliza�iei vestice, Hobson observ�: „Mul�i dintre noi au convingerea natural� c� Estul �i Vestul sunt �i au fost dintotdeauna entit��i separate �i diferite. Mai credem c�, în general, caracterul ‘independent’ �i ‘originar’ al Vestului este cel care singur a deschis calea c�tre dezvoltarea lumii moderne – cel pu�in a�a am fost instrui�i în �coli �i în universit��i cei mai mul�i dintre noi. În mod obi�nuit, avem preten�ia c� acest caracter originar al Vestului se datoreaz� doar ingeniozit��ii �tiin�ifice, unei ra�ionalit��i neobosite precum �i calit��ilor progresist-democratice. De atunci s-a împ�mântenit ideea c� europenii, extinzându-se �i cucerind Estul �i Vestul Îndep�rtat �i dogmatizând calea capitalist�, aduc întregii lumi eliberarea din f�lcile spolierii �i mizeriei pentru a l�sa locul luminii str�lucitoare a modernit��ii. Tot astfel, pare cu totul natural� �i de la sine în�eleas� pentru cei mai mul�i dintre noi identificarea întregii istorii a umanit��ii cu Ridicarea �i Triumful Vestului. Aceast� concep�ie, ajuns� tradi�ional�, poate fi denumit� ‘eurocentric�’ fiindc� în

6 Idem, pp.38-39. 7 Este data la care expedi�ia genovezului Christofor Columb debarc� în insula Guanahani din arhipelagul Caraibe. 8 Sintagma a fost introdus� de c�tre politologul �i economistul Eric Jones, fiind titlul uneia dintre c�r�ile sale cele mai apreciate în anii 80 ai secolului XX. Jones face un studiu analitic �i comparativ asupra cauzelor �i conjuncturilor istorice, politice, ideologice �i geografice care au a�ezat Europa în postura de lider mondial în secolele XVIII–XIX �i la începutul secolului XX. Studiul arat� influen�a ideologiilor asupra modelului dinamic de industrializare �i dezvoltare economic� pe care l-a cunoscut civiliza�ia european� în compara�ie cu modelul liniar pe care au evoluat în aceia�i perioad� India, China sau Imperiul Otoman. Eric Lionel Jones. The European miracle: environments, economies, and geopolitics in the history of Europe and Asia, Cambridge University Press, 1981.


313

centrul ei se afl� ideea c� Vestul merit� pe bun� dreptate s� ocupe centrul scenei istoriei lumii progresiste, atât în trecut, cât �i în viitor.”9 Tot în primul capitol, Hobson alc�tuie�te o înl�n�uire antinomic� de atribute prin care pune fa�� în fa�� în mod sintetic percep�ia pe care o are Vestul asupra sa în raport cu cea pe care o are asupra Estului �i, implicit, asupra restului lumii, percep�ie întemeiat� pe o serie de prejudec��i fixate în mentalul colectiv occidental. Astfel, Vestul are despre sine o imagine care îl arat� ca „dinamic, inventiv, ingenios, ra�ional, �tiin�ific, disciplinat, ordonat, cerebral, independent, liber, democratic, tolerant, onest, civilizat, moral �i economic progresiv”. Estul este în con�tiin�a occidentalilor la antipod �i apare ca „încremenit, imitativ, igno-rant, ira�ional, supersti�ios, ritualic, lene�, haotic, spontan, nesocotit, carnal, exotic, dependent, robit, despotic, intolerant, corupt, s�lbatic, barbar, moral regresiv �i economic stagnant”.10

Nu inten�ion�m s� aprofund�m aici o critic� a problemelor cu care se confrunt� istoriografia modern� �i cercetarea mentalit��ilor. Am considerat suficient s� ar�t�m doar câteva aspecte care pun în eviden�� tocmai falsa preten�ie a obiectivit��ii istoriei, idee cl�dit� pe convingeri partizane �i mentalit��i înguste, adesea contaminate ideologic �i care, a�a cum am ar�tat, au adus serioase distorsiuni în aprecierea trecutului �i a societ��ilor aflate în afara frontierelor ‘lumii civilizate’. Eroarea fundamental� pe care o s�vâr�e�te adesea gândirea modern� în aceste condi�ii este evident�: ea prive�te trecutul exclusiv prin perspectiva prezentului �i a ra�ionamentelor contingente.

Desigur, oricât de nep�rtinitoare s-ar dori �i oricât de precaut� ar încerca s� fie cercetarea trecutului, ea tot nu s-ar putea sustrage întrutotul mentalit��ilor prezentului, a�a cum nici cel mai scrupulos cercet�tor nu ar putea s� nu fie marcat de prezentul s�u. Îns� a aplica judeca�i �i metode contaminate de prejudec��ile ultimelor dou� – trei secole �i, mai grav, a nu fi con�tient de aceste prejudec��i, înseamn� a face în fapt imposibil� constituirea metodelor �i a premiselor adecvate necesare unei cercet�ri serioase a lumii pre-moderne.

Tradi�ional �i modern: o compara�ie Lucrul care poate fi observat cel mai lesne atunci când compar�m

mentalit��ile dominante în societ��ile pre-moderne cu cele prezente ast�zi în societ��ile contemporane este modificarea evident� care s-a produs în raportul dintre valorile spirituale �i cele materiale.

Desigur, înc� de la începuturi, oamenii au fost ‘sub vremi’, cum spunea cronicarul, iar existen�a le-a fost determinat� de nevoile materiale c�rora trebuia s� le r�spund� adecvat, astfel c� aspectele practice care decurgeau din aceast� determinare au ocupat mereu un rol important în formarea categoriilor mentale. Ar fi cu totul eronat s� credem c� oamenii unei societ��i tradi�ionale ar fi fost mai pu�in pragmatici decât sunt cei de ast�zi. Din cele mai vechi timpuri oamenii �i societ��ile ca ansamblu au ac�ionat pentru a-�i satisface nevoile de trai în mod punctual ori pentru perioade mai îndelungate. Fire�te, asigurarea existen�ei cap�t� în vremuri de pace o

9 John M. Hobson. The Eastern Origins of Western Civilisation. Cambridge University Press 2004, Cap.I. Countering the Eurocentric myth of the West: discovering the Oriental West, pp.1-2 (tr.n.). Critica mentalit��ilor contemporane dezvoltat� în aceast� carte este cu atât mai semnificativ� cu cât acesta vine de pe pozi�iile stângii politice britanice c�reia Hobson îi apar�ine din familie. John M. Hobson, actualmente profesor la Departamentul de Politici al Universit��ii din Sheffield, este nepotul cunoscutului publicist, economist �i politolog al stângii radicale britanice din secolul XIX John Atkinson Hobson. 10 Idem, p.8 (tr.n.).


314

perspectiv� temporal� extins�, pe când în perioadele de restri�te supravie�uirea reduce drastic nevoile materiale la aspecte imediate, ocupând astfel primul plan al preocup�rilor. Nu de pu�ine ori, atunci când privim spre trecutul îndep�rtat al umanit��ii, facem constatarea c� asprimea condi�iilor de via�� a determinat formarea unor mentalit��i al c�ror pragmatism era chiar mai consistent �i mai bine aplicat decât cel pe care îl vedem ast�zi în ’lumea tehnologizat�’11. Iar în ceea numim ’spiritualitate’, compara�ia cu trecutul ni se arat� înc� �i mai defavorabil� pentru vremurile noastre. Constat�m cu surprindere ast�zi, când de�inem mai multe informa�ii despre trecut ca oricând înainte, c� monumentalele idei �i valori pe care s-a întemeiat �i se sprijin� umanitatea au ap�rut în timpuri deosebit de fr�mântate �i instabile, adesea în scurtul r�stimp dintre dou� r�zboaie ori n�v�liri du�mane, în timp ce o Europ� a p�cii �i bun�st�rii, cum este cea a ultimilor �aizeci de ani, nu a putut aduce gândirii nici un adaos fundamental, fie el filozofic, politic ori practic.

Dar tot acest pragmatism, care poate surprinde ast�zi, nu-l împiedica pe omul tradi�ional s� acorde lucrurilor ce-i alc�tuiau existen�a, fie ele de ordin spiritual ori material, o importan�� diferen�iat� pentru ca astfel s� le a�eze într-o ierarhie coerent�. Aceast� ierarhie difer� îns� substan�ial de cea pe care o consider� adecvat� �i o aplic� omul modern. Desigur, din cele mai vechi timpuri, organizarea �i d�inuirea societ��ilor a presupus instituirea �i apoi p�strarea unor reguli bine definite, a�ezate stabil într-o rânduial� consacrat� în comunitate �i consim�it� de majoritatea indivizilor, fapt care d�dea acestor reguli valoare de norm� �i pild�. În fapt, orice societate, fie ea tradi�ional� ori modern�, se sprijin� pe ierarhie, pe lege �i pe ritual, repere care jaloneaz� a�ezarea statului, precum �i exercitarea autorit��ii administrative, a celei judec�tore�ti �i a celei spiritual-morale. �i totu�i, în societatea tradi�ional�, aceast� ierarhie pune aspectele spirituale ale vie�ii pe o pozi�ie superioar� în raport cu cele materiale, fapt vizibil cu u�urin�� dac� ne amintim fie �i numai de importan�a �i de pozi�ia privilegiat� pe care o ocupau religia, filozofia �i artele.

Tranzi�ia umanit��ii c�tre mentalit��ile �i reperele valorice materialiste care

aveau s� caracterizeze modernitatea s-a produs treptat. Din antichitate �i pân� la sfâr�itul Evului Mediu european acest proces s-a petrecut lent, aproape pe nesim�ite, �i s-a manifestat mai ales în cercurile filozofice �i teologice. Apoi, începând cu epoca Rena�terii �i accelerându-se c�tre epoca modern�, desf��urarea procesului avea s� duc� la inversarea raportului spiritual–material, r�sturnare ce avea s� se reflecte nemijlocit în stabilirea �i ierarhizarea valorilor fundamentale care guverneaz� societatea în ansamblu �i via�a indivizilor. Substituirea aspira�iilor superioare, înalte, de ordin spiritual, cu unele predominant materiale, de ordin inferior, a c�p�tat cu timpul aspectul unei adula�ii în fa�a materiei, constituindu-se ca o adev�rat� contra-religie, a�a cum observa reputatul orientalist britanic �i exeget al tradi�iilor Martin Lings în cartea sa Ancient Beliefs and Modern Superstition: „Fiind prin îns��i natura sa preg�tit s�-L sl�veasc� pe Dumnezeu, omul nu poate s� nu sl�veasc�. �i dac� viziunea sa este desp�r�it� de planul spiritual, el va g�si, totu�i, la un nivel inferior, un

11 Un exemplu elocvent îl constituie locuirea tradi�ional�. Aproape f�r� excep�ie, elementele tipologice �i structurale ale caselor �i habitatelor din vechime care s-au perpetuat pân� ast�zi respect� riguros determin�rile impuse de condi�iile climatice �i specificitatea resurselor locale. Adaptabilitatea �i flexibilitatea lor deosebit� au la baz� aplicarea sistematic� �i, totodat�, în detaliu a ‘legii minimului efort’, ceea ce le face exemple notabile de gândire pragmatic�. Se remarc�, de pild� în cazul caselor tradi�ionale din lemn, gradul înalt de eficien�� i chibzuial� de care d�deau dovad� me�terii constructori în folosirea materialului, chiar dac� în acele timpuri vecin�tatea codrilor f�cea ca lemnul s� se g�sea din abunden�� i s� aib� un cost neglijabil.


315

«dumnezeu» c�ruia s� i se închine, atribuind astfel unui lucru relativ ceea ce apar�ine numai Absolutului. De aici folosirea în zilele noastre a atâtor cuvinte magice, ca libertate, egalitate, educa�ie, �tiin��, civiliza�ie, cuvinte la auzul c�rora o mul�ime de suflete cad prosternate într-o adora�ie sub-mental�. Supersti�iile libert��ii �i egalit��ii nu sunt doar rezultatele, ci, în parte, �i cauzele dezordinii generale, deoarece fiecare în felul s�u este o revolt� împotriva ierarhiei.”12

Adev�r �i rânduial� În ordin general, schimbarea perspectivelor mentale care s-a produs odat� cu

tranzi�ia societ��ilor tradi�ionale c�tre modernitate a coincis cu gradul în care s-a manifestat apropierea sau distan�area omului de divinitate. Pivotul în jurul c�ruia s-a petrecut aceast� autentic� basculare a mentalit��ilor l-a constituit raportarea omului la ideea de adev�r.

În cadrul unei societ��i tradi�ionale, caracterul imuabil �i permanent al adev�rului era dincolo de oricare îndoial�. Obâr�ia adev�rului era considerat� a fi sacr� �i din acest motiv religia, tradi�ia, justi�ia �i morala erau de neseparat de divinitate. Fiind considerate deasupra timpului �i a oamenilor, de�inerea, administrarea �i transmiterea adev�rului nu puteau constitui sub nici o form� un apanaj individual ori al unor grupuri. N�scocirea �i promovarea unui adev�r individual ori autonom era la fel de blamat� de societate ca �i îndep�rtarea de tradi�ia înainta�ilor. Exista convingerea c� reu�ita activit��ilor umane, fie ele �i cele mai simple, se datoreaz� leg�turii vii cu un sistem de valori care asigura atât accesul, cât �i continua raportare la adev�r. Un lucru particular era apreciat ca bun atunci când se revendica de la un adev�r general, de la un principiu. Iat� cum prezenta succint dar foarte sugestiv pozi�ia pe care o ocupa adev�rul în mentalit��ile tradi�ionale academicianul Virgil Cândea în conferin�a intitulat� Tradi�ie �i desacralizare sus�inut� la Facultatea de Teologie în mai 1994: „Într-o societate tradi�ional�, adev�rul este de origine sacr�, este de origine divin�. El a fost dat umanit��ii, din acest fapt decurgând pentru umanitate anumite obliga�ii. Prima obliga�ie este de a nu interveni în acest depozit sacru primit de la Dumnezeu. Nu po�i s� intervii, nu ai autoritate, nu ai c�dere s� modifici în vreun fel adev�rul care �i-a fost transmis de sus �i, în al doilea rând, alt� datorie e aceea de a transmite acest adev�r, nealterat, genera�iilor urm�toare. Adev�rul se manifest� la origini dar nu se arat� fiec�rei genera�ii. El se reactualizeaz� prin revela�ii în anumite momente privilegiate ale evolu�iei umanit��ii. �i dac� n-am primi aceast� lumin� de la genera�iile precedente, n-am între�ine-o �i n-am transmite-o la rândul nostru, ar însemna, ad absurdum, c� fiecare genera�ie ar trebui s� porneasc� de la zero, adic� s� reia eforturile de descoperire a adev�rului. Acest lucru este inimaginabil, pentru c� altfel nu s-ar explica nimic din trecutul umanit��ii, din continuitatea, din permanen�a, din structurarea umanit��ii pân� în zilele noastre”.13

Convingerea c� adev�rul este de origine sacr�, cu alte cuvinte, c� este un lucru dat umanit��ii de c�tre Dumnezeu, era, indiscutabil, o idee profund înr�d�cinat� în societ��ile din vechime. Mai mult, ideea de adev�r era uneori suprapus� pân� la a fi identificat� cu divinitatea îns��i �i cu numele ei: „Eu sunt Calea, Adev�rul (hé Alétheia, gr., n.n.) �i Via�a”14 spune Hristos, iar Coranul spune în Sura XX: „În�l�are lui

12Martin Lings, Ancient Beliefs and Modern Superstitions, Archetype ed., Cambridge, 2001 (traducere în limba român� de Anton Perussi în revista Ianus nr. 3/2001, Bucure�ti, p.171). 13Virgil Cândea. Conferin�a Tradi�ie �i desacralizare, arhiva Funda�iei HAR – 1994/ 121.06_audio. 14 Ioan, 14.6


316

Dumnezeu, Regele, Adev�rul (al-�aqq)”15. Din aceste motive, atât termenul de adev�r, cât �i o seam� de al�i termeni semnificativi din aceia�i familie semantic�, a�a cum sunt dreptate, rânduial�, ritual, par a fi contemporani cu geneza �i alc�tuirea vorbirii, a cuvintelor, a limbajului însu�i. În societ��ile indo-iraniene str�vechi16, de pild�, ideea de adev�r era exprimat� prin termenul generic r�t�17 (rita) care însemna ordine divin� �i ritual sacru dar �i lege, dreptate, justi�ie, regul�, rânduial�, tradi�ie18. Acest fapt pune în eviden�� leg�tura profund� care exista între ordinea divin�, consi-derat� a fi sacr� �i imuabil�, �i ordinea care guverneaz� societatea, între ideea de adev�r �i aspectele punctuale care �in de administrarea justi�iei �i men�inerea s�n�t��ii morale a comunit��ii �i a indivizilor. Adev�rul este astfel surs� de Drept, este ‘regula’ care asigur� buna ocârmuire a societ��ii �i, totodat�, este norma care p�streaz� rânduiala tradi�iei. În Br�hadáran�yaka, considerat� al�turi de Ch�ndogya a fi cea mai timpurie Upani�ad� �i unul dintre cele mai vechi texte sanscrite (secolul VIII î.Hr.), legea, autoritatea �i adev�rul au aceia�i surs� fiind create �i date omului de divinitatea îns��i prin manifestarea puterii sale: „El [Brahm�] a creat cu mare putere legea suprem� (Dharma). Aceast� lege este puterea puterii (Ks�atra). Nimic nu e mai presus decât legea (Dharma). Chiar �i cel slab îl poate supune pe cel tare dac� se sprijin� pe lege. Adev�rata lege este adev�rul (Rt��). De aceea se spune despre cel ce care propov�duie�te adev�rul c� este drept, iar despre cel care propov�duie�te dreptatea c� spune adev�rul. În fapt acestea sunt una �i acela�i lucru”.19 Upani�ada Ch�ndogya red� în capitolele VI–X ini�ierea lui Swetaketu de c�tre bunicul s�u Arun�i care iden-tific� adev�rul cu cauza suprem� �i cu principiul pe care se întemeiaz� lumea: „Toate lucrurile din univers au ca obâr�ie, sus�in�tor �i sfâr�it Adev�rul. […] Întreg universul exist� prin Zeul Suprem. Acest Zeu este Adev�rul. El este Sufletul Universal”20.

Pentru vechii egipteni adev�rul �i dreptatea î�i aveau originea în zei�a Maat care, al�turi de Bata �i Mut, f�cea parte din seria divinit��ilor primordiale ale Egiptului antic21. În limba egiptean� din perioada Vechiului Regat (2.650–2.184 î.Hr.) cuvântul ma’at însemna literal ‘ceea ce este drept’, ‘ceea ce este bine rânduit’ sau ‘ceea ce este adev�rat’. Zei�ei drept��ii – Maât – era cea c�reia i se datora ordonarea cosmosului

15 Coranul, XX, 114. 16 Este vorba de o serie de popula�ii a c�ror limb� reconstituit� fragmentar de c�tre lingvi�ti a fost încadrat� în familia mai mare a limbilor indo-europene. Descoperirile arheologice au scos la iveal� c� proto-indo-iranienii ocupau la sfâr�itul mileniului III î.Hr. un areal care cuprindea nordul subcontinentului Indian �i Asia central�, m�rginit la vest de Marea Caspic�, la est de mun�ii Tian Shan, la sud de valea Indusului �i la nord de stepele kîrghîze. Din limba proto-indo-iranienilor au derivat sanscrita vedic� �i avesta ghatic�. 17 În proto-indo-iranian� *art�. Din r�t� a derivat latinescul ritus apoi francezul rite, rituel. Cf. Adolphe Pictet, Les origines indo-européennes ou, Les Aryas primitifs, Essai de paléontologie linguistique, vol. II, Joël Cherbuliez ed., Genève, Paris 1863, cap. II – §205 p.126, �i cap.III – §329 p.452. 18 Cf. Sir Monier Monier-Williams, A Sanskrit-English Dictionary: Etymologically and Philologically Arranged with Special Reference to Cognate Indo-European Languages, Oxford Clarendon Press, 1899, 1956, 1960, 1964 în UNIVERSITÄT ZU KÖLN – INSTITUT FÜR INDOLOGIE UND TAMILISTIK http://www.sanskrit-lexicon.uni-koeln.de/index.html 19 The Brihad A´ranyaka Upanishad, and the commentary of Sankara Acharya, translated from the original sanscrit by Dr. E. Röer, Asiatic Society of Bengal, Calcutta 1856. Cap. I. Br�hman�a 4, 14 – pp.123-124 (tr.n). 20 The Chhándogya Upanishad of the Sáma Veda, with extracts from the commentary of �ankara Ácharya, translated from the original Sanskrita by Rájendralála Mitra, Asiatic Society of Bengal, Calcutta 1862, Cap.VI, Section VIII, 6,7 – pp.110-111 (tr.n.). 21 Victor Kernbach, Dic�ionar de mitologie general�, cu o postfa�� de Gh. Vl�du�escu, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti 1989, p.313.


317

dar �i men�inerea tuturor rânduielilor în lume, fie ele de ordin ritual ori juridic22. Pentru a guverna societatea, a emite legi �i a exercita justi�ia, faraonul î�i revendica autoritatea de la Adev�rul suprem (Maât), iar marele preot care slujea zei�ei era totodat� �eful tribunalelor din întregul Egipt23. În Înv��turile lui Ptahhotep24, papirus datând de la începutul mileniului II î.Hr, dar care red� o serie de pilde �i pove�e cu caracter moral care circulau deja în Egipt cu �ase secole mai devreme, g�sim o imagine edificatoare despre rela�ia societ��ii cu sacrul �i tradi�ia dar �i despre felul în care se oglindeau ideile de adev�r, ordine �i justi�ie în mentalit��ile epocii. Ptahhotep arat� înc� din introducere c�, fiind la sfâr�itul vie�ii, las� mo�tenire fiului s�u „înv��tura înainta�ilor auzit� de la zei” 25 îns�rcinându-l s� o p�streze �i s� o transmit� mai departe pentru a fi astfel „un exemplu m�re� pentru copiii s�i”26. Textul insist� asupra caracterului divin al adev�rului �i al rolului s�u de ordonator �i de reper imuabil al dreptei judec��i �i practici: „Mare este Adev�rul (Maât), p�trunz�toarea sa judecat� este etern� �i neîntrerupt� de la Osiris (de la începutul lumii, n.n.)”27.

În Grecia arhaic� adev�rul era personificat de zei�a Alétheia, fiic� a lui Zeus �i patroan� a virtu�ilor morale �i totodat� a justi�iei28. Este foarte semnificativ faptul c� în greaca veche cuvântul alétheia (�’��) care numea adev�rul este un termen compus care pune privativul a (�’) înaintea cuvântului léthe (��), termen care denu-mea uitarea, ignoran�a ori ascunderea29. Astfel, cuvântul alétheia ar�ta literal tocmai starea de a nu fi ascuns, de a nu fi t�inuit, fiind sinonim cu eviden�a, dest�inuirea ori dezv�luirea �i se afla în acela�i câmp de semnifica�ii cu o serie de termeni cu conota�ii rituale �i anamnetice: încredin�area, revelarea, m�rturisirea30. De aceea, nu este deloc întâmpl�tor faptul c�, în contextul mai larg al ideilor religioase, vechii greci asociau ideea de adev�r cu cea de memorie – mními (��) – �i cu cea de ‘aducere aminte’ – mneia (��)31. La Hesiod, de pild�, muzele – printre care �i cele ale Helikonului: Mnemé (muza adev�rului), Meleté (muza medita�iei �i a intelectului) �i Aoidé (muza rostirii, a poeticii �i a cântului) – sunt fiice ale aceleia�i �i unice Mnémosyné (M�� ) – memoria32. Memoria este cea care reitereaz� adev�rul �i face astfel posibil� p�strarea rânduielilor care la rândul lor asigur� sus�inerea �i func�ionarea societ��ii. Uitarea (Léthe), dimpotriv�, este cea care aduce dezordinea, dec�derea �i

22 Anna Mancini. Maât Revealed: Philosophy of Justice in Ancient Egypt, Buenos Books America LLC, New York 2004, pp.11-12. 23 Cf. Ann Rosalie DAVID, The Ancient Egyptians: Beliefs and Practices, Sussex Academic Press, 1997, p.137. 24 Este vorba de Ptahhotep I, vizir al faraonului Djedkare Isesi (2414 – 2375 î.Hr.) din a cincea dinastie a Regatului Vechi. 25 Les Maximes de Ptahhotep (Le Papyrus Prisse, Le Papyrus L1, L2 du British Museum, La Tablette Carnarvon), Zbynek Zába tr., Éditions de l'Academie Tchécoslovatique des Sciences, Prague 1956, I, 23-24 (tr.n). 26 Idem, II, 30. 27 Idem, II, 5, 77-78. 28 Wilhelm Vollmer, Wörterbuch der Mythologie aller Völker, mit einer Einleitung in die mythologische Wissenschaft, Stuttgart 1874 – http://www.vollmer-mythologie.de/, Alethea, p.28. 29 Cf. Anatole Bailly. Dictionnaire Grec-Français, Hachette 1935. Léthe provine din aceia�i r�d�cin� care a dat în limba latin� cuvântul lateo �i apoi în francez� latent. 30 Cf. Jan Wolenski, Aletheia in Greek thought until Aristotle, Annals of Pure and Applied Logic nr.127 (1-3) /2004, pp.339-360. 31 Cf. Thomas Cole, Archaic truth, Quaderni Urbinati di Cultura Classica, Nuova Serie, 13, Universita degli Studi di Urbino, Urbino 1983, pp.7-28. 32 Cf. Marcel Detienne. St�pînitorii de adev�r în Grecia arhaic�, cap. VI. ALEGEREA: ALETHEIA SAU APATE, pp.175-225, ed. Symposion, Bucure�ti 1996.


318

moartea33. La pitagoricianul Petron din Himera, reluat de Plutarh în De defectu oraculorum, toate principiile î�i au s�la�ul în adev�r, în Câmpia Aléhteiei: „Suprafa�a interioar� a triunghiului este vatra comun� a tuturor acestor lumi34 �i se nume�te Câmpia Adev�rului. Aici sunt p�strate netulburate principiile, formele �i modelele a tot ce a fost sau urmeaz� s� fie. Iar în jurul lor s�l��luie�te eternitatea din care timpul, asemenea unui �uvoi dintr-o fântân�, curge peste aceste lumi”35.

Un exemplu semnificativ de sacralitate absolut� a adev�rului, privit ca dat divin revelat umanit��ii, îl reg�sim �i în tradi�ia ebraic�. În Sabbath – tratatul referitor la rânduielile sabatului din Talmudul Babilonian – adev�rul este prezentat ca pecetea lui Dumnezeu: „Tav este la sfâr�itul pece�ii Celui Sfânt, binecuvântat fie El. […] Pecetea Celui Sfânt, binecuvântat fie El, este Adev�rul (’Emet�)”36. Exegeza rabinic� consider� drept sacru cuvântul ’Emet� �i arat� c� nu este deloc întâmpl�tor faptul c� cele trei litere care compun r�d�cina cuvântului – � (alef), � (mem) �i � (tav) – sunt cea dintâi, cea din mijloc �i cea din urm� din alfabetul ebraic. Astfel, litera alef indic� faptul c� Dumnezeu este începutul tuturor lucrurilor �i sursa Adev�rului, nimeni �i nimic nefiind înainte de El. Litera mem arat� c� lumea exist� prin Dumnezeu �i c� Adev�rul divin este cel prin care ea subzist�. Litera tav arat� c� nu este nimic care s�-i supravie�uiasc� lui Dumnezeu, Adev�rul însu�i întorcându-se la El. Cu alte cuvinte, adev�rul s�l��luie�te în mod absolut �i în toat� plenitudinea sa în Dumnezeu37. În acest context trebuie amintit �i faptul c� r�d�cina cuvântului ’emet� îl constituie verbul ’aman (��) care înseamn� a sus�ine cu fermitate, a avea credin�� nezdruncinat�, a fi pe deplin încredin�at, sau a pune în bun� rânduial�. Din cuvântul ’aman a derivat în ebraica biblic� interjec�ia ’amen (� �) prin care se exprima aprobarea ferm� c� o afirma�ie este pe deplin adev�rat� ori înt�rirea unei afirma�ii adev�rate rostit� mai înainte, a�a cum citim în Psalmul 105, versetul 48: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac �i pân� în veac. Tot poporul s� zic�: Amin. Amin.”38

Chestiunea unui adev�r cu finalit��i practice a fost pus� în discu�ie înc� din

cele mai vechi timpuri. Filozofii greci ai antichit��ii, de pild�, au c�utat s� identifice �i s� defineasc� un adev�r ra�ional c�ruia îns�, nu-i acordau câtu�i de pu�in autonomie în raport cu principiul, cu fiin�a, în ultim� instan��, cu adev�rul divin. A�a cum arat� Platon în Republica, un enun� este adev�rat sau fals nu în sine ci doar în rela�ie cu ceva numit ‘realitate’, cu alte cuvinte, c� adev�rul unui enun� const� în capacitatea sa de a traduce cu fidelitate esen�a unui lucru �i a dezv�lui astfel adev�rul despre acel lucru. Mai mult, Platon insist� c� un enun� nu poate fi corect dac� se întemeiaz� pe o

33 Antiteza între Aléthe �i Léthe o întâlnim �i la Platon (Phaidros 248b-248c) care f�r� îndoial� este transmi��torul unor tradi�ii mult mai vechi atestate �i la Empedocle din Acragas (Diels, FVS, I.4) cu un secol �i jum�tate mai devreme. 34 În viziunea lui Petron realitatea este format� din 183 de lumi, a�ezate sub forma unui triunghi cu cate 60 de lumi pe fiecare latur� �i celelalte 3, în dreptul unghiurilor triunghiului. 35 Plutarh, De defectu oraculorum, XXII, în Plutarchi Operum, volumen tertium – Plutarchi Scripta Moralia, græce et latine, vol.I, Fredericus Dübner ed., Parisiis MDCCCXLI, p.513 (tr. C.O.). 36 Sabbath 55a în The Babylonian Talmud, translated into english with notes, glossary and indices under the editorship of Rabbi Dr. I. Epstein, The Soncino Press, London 1935–1961, Seder Mo‘ed, Sabbath, Capter V, Folio 55a în The Soncino Babylonian Talmud – http://www.come-and-hear.com/tcontents.html (tr.n.). 37 Cf. The Catholic Encyclopedia, Encyclopedia Press, Inc., New York 1914, Vol.I, pp.332-333 – Alpha and Omega in Jewish Theology and Christian Usage. Vezi �i Abraham Cohen, Talmudul, C. Litman, trad., ed. Hasefer, Bucure�ti 2007, cap.VII. Eternitatea, p.65. 38. Cf. The Jewish Encyclopedia, Funk & Wagnalls, New York 1901-1906, pp.491-492.


319

conven�ie sau este rezultatul unei decizii umane – lucruri care stau sub semnul arbitrarului – ci doar prin raportarea la adev�r, adic� la o realitate exterioar� �i superioar� omului. În discu�ia cu Glaucon despre accesul la �tiin�� a „iubitorilor de în�elepciune”, Socrate pune adev�rul deasupra experien�ei individuale �i din acest motiv îl împreuneaz� cu în�elepciunea: „Dar ai putea afla ceva mai înrudit cu în�elepciunea decât adev�rul? […] �i este cu putin�� ca aceia�i fire s� fie iubitoare de în�elepciune, dar �i iubitoare de minciun�?”39. Platon revine asupra chestiunii adev�rului în Legi, de data acesta rezervând un spa�iu mai amplu dezbaterii. Prin vorbele Atenianului el arat� principialitatea adev�rului dar �i atributele emergente pe care se sprijin� aprecierile morale ale societ��ii: „Adev�rul, atât pentru zei cât �i pentru oameni, este supremul bine. Cel care n�d�jduie�te s� ajung� fericit �i îndestulat trebuie s� împ�rt��easc� de la început de acest adev�r. C�ci omul adev�rat este statornic, în timp ce acela care se complace în minciun� este nedemn de încredere”40. Tot adev�rul este cel la care se raporteaz� �i guvernarea societ��ii: „Când toate condi�iile necesare sunt întrunite pentru ca o �ar� s� aib� o bun� guvernare trebuie ca întotdeauna Statul s� g�seasc� un legiuitor ata�at adev�rului”41. Dreptatea42, la rândul ei, este privit� ca o expresie direct� a adev�rului �i reprezint�, în viziunea lui Platon, un jalon f�r� de care o societate nu poate func�iona. O defini�ie adev�rat� a drept��ii nu poate fi supus� contingen�ei, dreptatea fiind dreapt� în orice privin��, a�a cum spune Socrate: „ea [dreptatea] apar�ine lucrurilor celor mai înalte �i de aceea ea trebuie iubit� pentru ceea ce este ea în sine”43.

Pentru Aristotel adev�rul este principalul obiect �i scop al �tiin�elor teoretice iar filozofia care st� în capul acestor îndeletniciri este din acest motiv „�tiin�a adev�rului”44. Nici aici adev�rul nu este un lucru de sine st�t�tor �i nu este supus timpului �i judec��ilor arbitrare. Aristotel pune deasupra adev�rului o cauz�, un principiu care d� adev�rului un caracter inteligibil �i îl face accesibil gândirii umane. Raportarea la un principiu superior etern �i imuabil, altfel spus la Fiin��, face ca adev�rul s� aib� o ontologie �i astfel s� fie ‘adev�rat’: „adev�rul nu îl putem cunoa�te dac� nu cunoa�tem cauza. Un lucru oarecare constituie cauza celorlalte lucruri în m�sura cea mai mare, atunci când el e inerent acestora, ca o not� comun� a lor. A�a, de pild�, focul e lucrul cel mai cald, pentru c� el e cauza c�ldurii �i la celelalte lucruri. De aceea cel mai adev�rat lucru este acela care e pricina adev�rului �i a celorlalte lucruri provenite din el. De aceea, în chip neap�rat, principiile celor ve�nic existente con�in cea mai mare doz� de adev�r. C�ci ele nu au însu�irea de a fi adev�rate doar în chip temporar, iar temeiul adev�rului lor nu st� în afar� de ele, ci ele sunt temeiul adev�rului celorlalte lucruri. A�a c� fiecare lucru particip� la adev�r în m�sura în care particip� la fiin��.”45

39 Republica, 485c-d în Platon, Opere V, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti 1986. 40 Laws, V. 730c în Plato in Twelve Volumes, R.G. Bury tr., Cambridge, MA, Harvard University Press; London, William Heinemann Ltd. 1967, 1968 – Perseus Digital Library, http://www.perseus.tufts.edu/hopper/ (tr.n.) 41 Laws, IV. 709c, op. cit. (tr.n.) 42 În grece�te diké (��) înseamn� regul�, dreptate, din care deriv� cuvântul dikaiosyné (�� ) care traduce termenul de justi�ie. Cf. Auguste Bailly. Dictionnaire Grec-Français, Hachette 1935. 43 Republic, 358a în Plato in Twelve Volumes, R.G. Bury tr., Cambridge, MA, Harvard University Press; London, William Heinemann Ltd. 1967, 1968, Republic, Book 2 – Perseus Digital Library, http://www.perseus.tufts.edu/hopper/ (tr.n.) 44 Metafizica, 993b în Aristotel. Metafizica, �tefan Bezdechi trad., ed. IRI, Bucure�ti 1999. 45 Idem, infra.


320

Desacralizarea adev�rului Desacralizarea, democratizarea �i apoi relativizarea ideii de adev�r au

schimbat în mod radical pilonii pe care se întemeiaz� societatea uman� �i au f�cut posibil� r�sturnarea ierarhiei valorice de care vorbeam mai înainte. Temeiurile doctrinar-filozofice pe care se sprijinea ierarhia politic� �i ordinea social�, justi�ia �i morala au fost reformulate treptat �i apoi, în timpurile moderne, modificate pân� a fi de-a dreptul inversate. În occidentul secolelor X–XII, de pild�, jurispruden�a se spriji-nea pe dou� sisteme: sistemul civil mo�tenit din tradi�ia antic� care cuprindea codurile lui Constantin cel Mare, Teodosius cel Mare �i Justinian (Corpus Juris Romani), la care se ad�ugau capitula�iile lui Carol cel Mare �i sistemul religios care cuprindea canoanele conciliilor �i decretele papale (Corpus Juris Canonici)46. În intervalul dintre secolul VIII �i secolul XII sistemul civil a fost tot mai mult adaptat la doctrina cre�tin� �i pus în acord cu Legea Canonic� (Corpus Juris Canonici). Ambele sisteme recuno�teau divinitatea ca surs� a dreptului �i astfel conlucrau pentru a asigura coeren�a guvern�rii în ceea ce s-a numit ‘unitatea statului cu biserica’. Începând cu perioada Rena�terii, în occident, puterea în stat înceteaz� treptat s� mai fie privit� ca o autoritate conferit� ‘de sus’, încredin�at� de divinitate �i aplicat� dup� principiile transmise prin tradi�ie. Guvernarea îmbrac� tot mai mult aspectul unei func�ii publice autonome în raport cu divinitatea �i care se pretinde a fi exercitat� de c�tre popor prin reprezentan�i, în fapt printr-o autoritate venit� ‘de jos’. În cartea sa de referin�� intitulat� La crise du monde moderne publicat� în 1927, René Guénon arat� foarte sugestiv aspectele contradictorii ale invers�rii ierarhiilor �i structurilor de putere: ”superiorul nu poate emana din inferior, pentru c� din ‘mai pu�in’ nu poate ie�i ‘mai mult’ […]. E limpede c� poporul nu poate conferi o putere pe care nici el nu o posed�; adev�rata putere nu poate veni decât de sus �i de aceea ea trebuie legitimat� întotdeauna de un element superior ordinii sociale, adic� de o autoritate spiritual�; altfel, nu e decât o contrafacere a puterii, o stare de fapt ilegal� prin absen�a principiului”47. Urmând acela�i proces, principiile care stau la baza ideii de Drept au fost în cele din urm� radical modificate. Odat� cu Revolu�ia Francez�, Dumnezeu înceteaz� a mai fi sursa de legitimare a Dreptului care devine astfel unul democratic, emanat de la popor �i întemeiat, cel pu�in teoretic, pe voin�a �i puterea acestuia. Consecin�a a fost c� drepturile �i libert��ile naturale pe care fiecare om le avea din na�tere – drepturi considerate într-o societate tradi�ional� ca inalienabile tocmai fiindc� î�i aveau originea în divinitate – sunt reconsiderate �i reglementate prin lege �i contract social. Statul devine astfel cel care, în numele poporului, are autoritatea de a acorda, reglementa �i ap�ra drepturile �i libert��ile indivizilor.

Punerea în discu�ie a originii divine �i unice a adev�rului �i apoi primele

încerc�ri de a ‘ra�ionaliza’ acest concept apar în Europa occidental� odat� cu debutul celui de al doilea mileniu cre�tin. Ideea unui adev�r autonom în raport cu cel divin �i care poate fi dedus pe c�i ra�ionale s-a înfiripat pe fondul exacerb�rii în Fran�a secolului XI a controversei care a avut ca obiect doctrina Euharistiei. Controversa ap�ruse ini�ial în dezbaterile interne ale clerului francez înc� din prima jum�tate a secolului IX �i îl opusese pe abatele Paschasius Radbertus c�lug�rului teolog Ratramnus, amândoi vie�uitori ai mân�stirii benedictine din Corbie – lâng� Amiens. La

46 Cf. Cf. Philip Schaff, History of the Christian Church, Volume IV: Mediaeval Christianity. A.D. 590–1073, Grand Rapids, MI: Christian CLassics Ethereal Library (1882), Electronic Bible Society, 2002, Chapter IX. Church and State. pp.236-239. 47 René Guénon, Criza lumii moderne, trad. Anca Manolescu, ed. Humanitas, Bucure�ti 1993, cap.IV. Haosul social, p.129.


321

porunca împ�ratului Carol cel Ple�uv, Ratramnus redacteaz� în jurul anului 850 un tratat intitulat De corpore et sanguine Domini ca r�spuns la tratatul omonim scris de Paschasius Radbertus în anul 831. Ratramus încearc� s� identifice o cale de mijloc între credin�� i ra�iune �i respinge teza identit��ii persoanei istorice a lui Hristos cu cea Euharistic� pe care o formulase Paschasius Radbertus în tradi�ia teologic� a Sfin�ilor Ambrosie, Augustin �i Ioan Gur� de Aur. Tratatul lui Ratramus este respins �i de al�i clerici cu autoritate ai epocii cum sunt Hincmar din Reims, Haimo din Halberstadt sau Ratherius din Verona48. În anul 1049, îns�, controversa este redeschis� cu �i mai mult� virulen�� de c�tre teologul francez Berengar din Tour care redacteaz� un tratat intitulat De Sacra Coena49, text care face parte dintr-un mai amplu conflict de idei cu fostul s�u discipol lombard Lanfranc, pe atunci stare� al mân�stirii din Bet (din 1070 el este Arhiepiscop de Canterbury). În De Sacra Coena, Berengar î�i exprim� în mod explicit opozi�ia fa�� de viziunea Bisericii Romane referitoare la Prezen�a Real� a trupului �i a sângelui lui Hristos (Adev�ratul Trup �i Sânge) �i calific� doctrina transsubstan�ierii50 ca absurd� �i menit� s� aduc� sminteal� poporului („vecordia vulgi”). Asemenea lui Ratramnus cu dou� secole mai devreme, Berengar accept� prezen�a trupului �i a sângelui lui Hristos doar ca o prezen�� simbolic� perceput� intelectual („solo intellectu”) prin pâinea �i vinul jertfei Euharistice. În esen��, pozi�ia lui Berengar încerc� s� acrediteze în epoc� ideea cunoa�terii adev�rului divin pe c�i ra�ionale51 �i avea s� contribuie dramatic la adâncirea disputei care, dou� secole mai târziu, va duce în sânul clerul occidental la scindarea conceptului de unitate a adev�rului divin52.

La începutul secolului XII exist� deja o serie de filozofi �i teologi apuseni care, influen�a�i de doctrinele naturaliste ale antichit��ii târzii �i de unele scrieri aristotelice p�trunse în occident pe filiera arab�, consider� c� textul biblic �i tradi�ia Bisericii nu con�in suficiente elemente în m�sur� s� fundamenteze ‘o filozofie a naturii’ menit� a sta la rândul ei la temelia cunoa�terii realit��ii naturale. Ei sus�in necesitatea c�ut�rii

48 Cf. Philip Schaff. History of the Christian Church, Volume IV: Mediaeval Christianity. A.D. 590–1073, Grand Rapids, MI: Christian Classics Ethereal Library (1882), Electronic Bible Society, 2002, Chapter XI. Doctrinal Controversies, § 127. The Theory of Ratramnus, pp.336-339. 49 Berengarii Turoisensis. De Sacra Coena / Adversus Lanfrancum liber posterior. E Codice Guelferbytano, primum ediderunt, A. F. et F. TH. Vischer, Berolini 1834. 50 Termenul de transsubstan�iere (transsubstantiatio, transsubstantiare) este introdus oficial la Conciliul General de la Lateran din anul 1215: “Corpus et sanguis [Christi] in sacramento altaris sub speciebus panis et vini veraciter continentur,TRANSSUBSTANTIATIS PANE IN CORPUS ET VINO IN SANGUINEM, POTESTATE DIVINA, ut ad perficiendum mysterium unitatis accipiamus ipsi de suo, quod accepit ipse de nostro. Et hoc utique sacramentum nemo potest conficere, nisi sacerdos, qui fuerit rite ordinatus secundum claves Ecclesiae, quas ipse concessit Apostolis et eorum successoribus lesus Christus.” (Conciliul IV Lateran–1215, Canonul I, cap. 1). Doctrina transsubstan�ierii este îns� conturat� înc� de la Conciliile regionale din 1059 �i 1079 �inute tot la Lateran. 51 Împreun� cu Scotus Eriugena (cca. 815–877), Berengar din Tur a fost considerat în filozofia occidental� ca unul dintre precursorii ‘ra�ionalismul scolastic’ care postula posibilitatea �i necesitatea cunoa�terii adev�rului atât pe calea ra�iunii, cât �i prin cea a credin�ei. 52 În anul 1064 Lanfranc redacteaz� un tratat în 23 de capitole (De Eucharistiae Sacramento contra Berengarium) în care atac� pozi�ia lui Berengar �i dezvolt� o apologie punctual� a doctrinei Realei Prezen�e. Disputa se stinge dup� trei decenii de controverse �i conflicte violente odat� cu retractarea pe care o face Berengar însu�i la Conciliul de la Lateran din februarie 1079. Cf. Philip Schaff. Op.cit., Chapter XI. Doctrinal Controversies, §128. The Berengar Controversy, pp.339-342 �i § 130. Lanfranc and the Triumph of Transubstantiation, pp.347-351.


322

unei c�i alternative la cea a Adev�rului Revela�iei, urmând astfel pilda lui Anicius Boethius53 care la începutul secolului VI scria în ultima fraz� a epistolei sale intitulate Dac� Tat�l, Fiul �i Sfântul Duh m�rturisesc substan�ial divinitatea, fraza pe care scolastica avea s�-�i întemeieze legitimitatea patru secole mai târziu: „…dac� po�i, une�te credin�a cu ra�iunea”54. Printre ace�tia s-au num�rat englezul Adelard din Bath55 �i francezii Guillaume de Conches56 �i Pierre Abélard57, considera�i de istoriografii moderni ca întemeietorii filozofiei scolastice, perspectiv� de gândire care avea s� domine cultura european� occidental� în urm�toarele cinci secole58.

Cu Adelard �i Conches filozofia medieval� occidental� porne�te pe drumul desprinderii de teologie �i î�i contureaz� autonomia în cadrul �tiin�elor epocii. În dialogul Questiones naturales, Adelard î�i exprim� convingerea c� Dumnezeu nu trebuie invocat în explicarea a ceea ce mintea uman� poate face �i singur� cu succes, ci doar atunci când demersul ra�ional nu izbute�te: „Nu mic�orez rolul lui Dumnezeu, pentru c� orice exist� este de la El �i prin El. Chiar a�a stând lucrurile, aceast� dependen�� de Dumnezeu nu trebuie luat� întrutotul, f�r� distinc�ie. Ordinea natural� nu exist� într-un mod confuz, f�r� o ordine ra�ional�, iar ra�iunea uman� trebuie luat� în considerare în aceast� privin��. Dar atunci când [ra�iunea] e�ueaz� complet chestiunea trebuie raportat� la Dumnezeu. Prin urmare, cum nu ne-am pierdut complet min�ile, s� ne întoarcem, totu�i, la ra�iune”59. În De Philosophia Mundi,

53 Anicius Manlius Severinus Boethius (480 – 525), filozof, teolog �i demnitar roman, considerat în occident a fi ultimul filozof al antichit��ii romane �i primul medieval. A realizat o oper� vast� scriind tratate de aritmetic�, geometrie, muzic� �i astronomie (Quadrivium), precum �i de teologie �i filozofie, comentarii �i traduceri din Aristotel �i Porfir. 54 „… fIdem si poterit rationemque coniunge”. Anicius Manlius Severinus Boethius, The Theological Tractates, The Consolation of Philosophy (Opuscula Sacra, Consolatio Philosophiae), translated and revised by H.F. Stewart, E. K. Rand, S.J. Tester, W. Heinemann, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, London 1978, Ad Iohannem diaconvm, Vtrvm Pater et Filivs et Spiritvs Sanctvs de divinitate svbstantialiter praedicentvr, p.33, 35. 55 Adelardus Bathoniensis (cca. 1080 – cca. 1152), c�rturar englez cunoscut pentru traducerile pe care le-a f�cut din limba arab� a unor tratate de astronomie, filozofie �i matematic�, precum �i pentru contribu�ia la introducerea cifrelor arabe de origine indian� (Liber algorismi de numero indorum) �i pentru unele lucr�ri de filozofie (Quaestiones naturales �i De eodem et diverso), astronomie (De opere astrolapsus) �i matematic� (Regulae abaci). Istoriografia modern� îl consider� a fi primul savant englez. Cf. Cochrane, Louise. Adelard of Bath, the First English Scientist, British Museum Press, London 1994. 56 Guilielmus de Conchis (cca. 1080 – cca. 1150), filozof �i lingvist francez, cunoscut pentru comentariile sale la Platon �i Boetius dar �i pentru o serie de tratate filozofice �i etice (De philosophia mundi, Dragmaticon philosophiae, Magna de naturis philosophia �i Summa moralium philosophorum) scrise de pe pozi�ii naturaliste �i ra�ionaliste. 57 Petrus Abaelardus (1079 – 1142), filozof, teolog, poet �i muzician breton, considerat a fi cel mai important logician al Evului Mediu occidental �i unul dintre cei mai notabili formatori de �coal� în filozofia secolelor XII – XIII. Cele mai importante lucr�ri de logic� �i filozofie sunt Logica ingredientibus, Glossae in Porphyrium, Logica nostrorum petitioni sociorum, Tractatus de intellectibus �i Sic et Non. C�tre sfâr�itul vie�ii, Abélard scrie o serie de tratate teologice, lucr�ri care l-au pozi�ionat în opozi�ie cu clerul francez: Theologia Summi Boni, Theologia christiana �i Theologia scholarium. 58 Istoriografia modern� periodizeaz� filozofia scolastic� pe durata a cinci secole – din anul 1100 pân� în anul 1600 – din timpul lui Pierre Abélard pân� la cel al lui Francisco Suárez. 59 Adelard of Bath, Conversations with His Nephew: On the Same and the Different, Questions on Natural Science and on Birds (De eodem et diverso, Questiones naturales, De avibus tractatus), edited and translated by Charles Burnett, contributions by Italo Ronca, Pedro Mantas España, Baudouin van den Abeele, Cambridge University Press, New York 1998, Question on Natural Science (Questiones naturales) pp.96-99 (tr.n.).


323

Conches merge mai departe sus�inând existen�a unei simetrii ra�ionale între divinitate �i om, astfel încât credin�a nu trebuie s� se substituie cercet�rii fenomenelor naturale. Crezându-se un de�in�tor al adev�rului, el scrie ironic �i incisiv: „De�i �tim c� majoritatea oamenilor sunt înclina�i spre pove�ti molf�ite �i doar pu�ini sunt cei care st�pânesc adev�rul, noi în�ine, ignorând majoritatea �i glorificând corectitudinea celor pu�ini, vom trudi spre adev�r singuri, preferând s� ar�t�m adev�rul gol �i nu un fals cosmetizat. […] Oare exist� ceva mai mizerabil decât s� spui c� un lucru exist� fiindc� Dumnezeu ‘poate’ s� îl fac�, f�r� s� vezi c� acel lucru nu exist� fiindc� nu are nici o ra�iune s� existe �i î�i arat� inutilitatea din pricina c�reia nu va exista? Ca s� folosesc vorbele unui ��ran: Poare face Dumnezeu un vi�el dintr-un trunchi de copac? A mai f�cut-o cândva?”60.

Prin Pierre Abélard filozofia occidental� începe s� p�r�seasc� aria gândirii lui Platon mo�tenit� din antichitatea târzie �i adopt� reperele aristotelice care reveneau în apus dup� ce fuseser� uitate timp de mai bine de �ase secole. Lui Abélard i se datoreaz�, mai mult ca oric�rui filozof sau teolog medieval, orientarea aristotelic� a gândirii scolastice care nu va înceta în urm�toarele cinci secole s� caute expresii ra�ionale pentru a fundamenta credin�a �i doctrina cre�tin� apusean�. Ca filozof �i dasc�l, Abélard este una dintre cele mai iscoditoare �i dubitative min�i ale epocii. O fraz� de la sfâr�itul prologului tratatului s�u Sic et Non rezum� sugestiv întreaga sa atitudine privind problema adev�rului: „Nu e de prisos s� te îndoie�ti de fiecare lucru. C�ci îndoindu-ne ajungem s� ne întreb�m �i întrebându-ne pricepem adev�rul…”61. Pentru opera sa teologic� este semnificativ tratatul Theologia Summi Boni, cunoscut �i sub numele De Unitate et Trinitate Divina, redactat în anul 1120 în scop didactic pentru cursurile pe care Abélard le sus�inea la Universitatea din Paris. În tratatul cu pricina Abélard încearc� s� ra�ionalizeze dogma Sfintei Treimi �i astfel s� foloseasc� uneltele logicii �i ale dialecticii într-un domeniu care apar�ine prin excelen�� teologiei �i misticii. Publicarea tratatului îi atrage dezaprobarea autorit��ilor eclesiale care, la conciliul local de la Soissons din anul 1121, respinge con�inutul textului încadrându-l în ereziile sabellianiste62. Tezele privitoare la Sfânta Treime din Theologia Summi Boni au fost comb�tute �i de Albert cel Mare care repro�eaz� lui Abélard folosirea inadecvat� a investiga�iei ra�ionale �i arat� necesitatea de a face o distinc�ie între lucrurile naturale ce pot fi cunoscute prin ra�iune �i cele ce apar�in misterelor divine care se fac cunoscute doar prin revela�ie: „Filozofii condu�i de ra�iunea natural� nu au putut cunoa�te Trinitatea persoanelor”63. Ar�tând c� Biserica nu se opune studiului naturii, Albert cel Mare, el însu�i un adept al lui Aristotel, îi acuz� pe Abelard �i pe colegii s�i parizieni c� preiau în mod eronat o serie de teze aristotelice pe care le resemnific� �i chiar le rescriu în cheie naturalist� ori panteist�64.

60 Guillelmi de Conchis (Honorius Augustodunensis, atribuit), De Philosophia Mundi Patrologiae Cursus Completus, Series Latina CLXXII, Gamier Fratres, Paris 1884, Præfatio,col. 57(tr. C.O.). 61 Petri Abaelardi, Sic et non, Ernst Ludwig Theodor Henke, George Stephen Lindenkohl, Librariae Academica Elwertianae 1851, Incipit prologus Petri Abaelardi in sic et non, p.17 (tr. C.O.). 62 Cf. Philip Schaff, History of the Christian Church, Volume V: The Middle Ages. A.D. 1049–1294, Grand Rapids, MI: Christian CLassics Ethereal Library (1882), Electronic Bible Society, 2002, Chapter XII. Scholastic And Mystic Theology, § 100. Abaelard’s Teachings and Theology, p.331. 63 „Philosophi pro propria ductu naturalis rationis non potuerunt cognoscere trinitatem personarum”. Albertus Magnus, Opera omnia, ed. Augusti Borgnet, Vives, Parisiis 1890–1899, vol. XXXI, Summa theologica, col.60 (tr. C.O.). 64 Cf. Paul Haffner, The Mystery of Reason, Gracewing Publishing, Leominster Herefordshire 2001, Chapter 4. Medieval Meaning, p.89.


324

A�a cum ar�tam mai înainte, c�utarea unui adev�r alternativ la cel divin, a

unui ‘adev�r natural’, avea s� duc� în gândirea medieval� occidental� la scindarea conceptului de adev�r însu�i. Apare astfel ideea unui adev�r dublu, cu dou� fa�ete sau a dou� adev�ruri complementare care slujesc aceluia�i scop: unul supra-natural, revelat umanit��ii de c�tre Dumnezeu însu�i �i altul natural, deductibil de c�tre om pe c�i ra�ionale din realitatea creat� de Dumnezeu. C�utarea unui adev�r natural complementar celui revelat avea s�-i îndemne pe mai mul�i filozofi �i teologii occiden-tali ai începutului de secol XIII s� apeleze la ‘corpusul aristotelic’65 în care vedeau posibilitatea de a suplini ceea ce ei considerau a fi o lacun� a Scripturilor �i a tradi�iei. Presupusa lacun� avea s� fie prilejul pentru apari�ia în cercurile academice din apusul Europei a unei gândiri filozofice cu influen�e ra�ionaliste �i naturaliste, gândire care avea s� se desprind� progresiv pân� la autonomie de teologie în secolele ce au urmat �i s� genereze o serie de confrunt�ri între filozofi �i cler. Primele confrunt�ri încep la Universitatea din Paris �i au ecouri imediat la Oxford �i, câteva decenii mai târziu, la Padova �i Bolonia. La universitatea parizian� conflictul debuteaz� cu crizele din anii 1210 �i 1229 care aduc în prim plan controversa privind introducerea în programa �colar� a studiului unor opere aristotelice, disciplin� care, cu toat� opozi�ia clerului francez, avea totu�i s� fie introdus� în ratio studiorum, dup� 1255, când universitatea î�i dobânde�te o anumit� independen�� fa�� de biseric�.

C�r�ile de filozofie natural� ale lui Aristotel fuseser� condamnate �i scoase din curricula universit��ii pariziene, al�turi de alte scrieri ale unor filozofi medievali �i antici, la conciliul regional care avusese loc la Paris în anul 1210: „Nici o carte de filozofie natural� a lui Aristotel sau comentariile acestora s� nu fie citite public sau în secret în Paris �i aceasta o interzicem sub pedeapsa excomunic�rii”66. În 1228 Papa Grigore IX cerea printr-o scrisoare adresat� aceleia�i universit��i pariziene ca profe-sorii facult��ii de teologie s� nu foloseasc� la cursuri operele autorilor condamna�i prin hot�rârile conciliilor pentru ca astfel „s� se p�streze rela�ia tradi�ional� dintre teologie �i filozofie, cu respectarea subordon�rii acesteia din urm� celei dintâi”67.

Conflictul între filozofi �i cler se redeschide îns� în 1270 �i atinge apogeul în 1277, când opune profesorii �i studen�ii Facult��ii de Arte din cadrul Universit��ii din Paris autorit��ilor clericale franceze. Între 1270 �i 1277 Siger de Brabant �i Boetius de Dacia, magi�tri la universitatea parizian�, redacteaz� o serie de comentarii �i tratate 65 Corpusul aristotelic nu cuprindea în epoc� doar scrierile apar�inând ilustrului stagirit, ci �i o vast� colec�ie de texte autentice ori apocrife care cuprindea gândirea elenist�, neoplatonic�, arab�, ebraic�, sirian�, persan� �i hindus�. Corpusul se constituie începând cu a doua jum�tate a secolului XII, când cultura occidental� recupereaz� o serie de lucr�ri de c�p�tâi ale gândirii antice est-mediteraneene uitate �i descoper� �tiin�a �i spiritualitatea arabo-persan�. Cele mai multe texte erau traduceri în limba latin� a unor surse arabe �i grece�ti. Gerardus din Cremona, de exemplu, a tradus 87 de c�r�i din arab� printre care unele apar�inând unor autori ca Ptolemeu, Aristotel, Al-Khwarizmi, Euclid, Arhimede, Jabir ibn Aflah, Galen, al-Farabi �.a. Pân� la sfâr�itul secolului XIII din scrierile autentice ale lui Aristotel au fost traduse: Categoriae (1), De Interpretatione (16), Analytica Posteriora (71), Physica (184), De Caelo (268), De Generatione et Corruptione (314), Meteorologica (338), De Anima (402), Historia Animalium (486), De Partibus Animalium (639), De Generatione Animalium (715), Metaphysica (980), iar dintre cele apocrife: De Mundo (391), De Plantis (815) �i Mechanica (847). Dup� The Complete Works of Aristotle, The Revised Oxford Translation, Jonathan Barnes, ed., Princeton, NJ: Princeton University Press 1984 (cu numerota�ia stabilit� de A.I. Bekker în 1831-1836). 66 Chartularium Universitatis Parisiensis, Heinrich Denifle, Emil Châtelain, eds. vol.I, Paris 1889, p.70 (tr.C.O.). 67 Apud, Edward Grant. The Foundations of Modern Science in The Middle Ages, Cambridge University Press, Cambridge 1996.


325

care contureaz� un model al lumii �i de cunoa�tere substan�ial diferit fa�� de cel acceptat prin tradi�ie de Biseric�. Afla�i sub influen�a unui aristotelism naturalist �i eclectic care începuse s� se r�spândeasc� în mediile c�rtur�re�ti occidentale de la începutul secolului XIII, mai cu seam� prin interpret�rile redactate de filozoful arab Averroes68, Siger �i Boetuis aduc o serie de argumente empirice �i alc�tuiesc construc�ii logice prin care, în mod direct sau indirect, sus�in superioritatea ra�iunii asupra credin�ei �i a filozofiei asupra teologiei.

Sub inspira�ia Eticii Nicomahice a lui Aristotel, Boetius de Dacia scrie în anul 1270 opuscula De summo bono sive de vita philosophi în care schi�eaz� un model intelectual diferit de cel ce se degaja din tradi�ia acceptat� de Biseric�. În primul paragraf al lucr�rii Boetius sus�ine ideea c� virtu�ile prin care omul poate dobândi adev�rul �i supremul bine sunt ra�iunea �i intelectul: „supremul bine pe care omul poate s� îl dobândeasc� este pe m�sura virtu�ilor sale celor mai înalte. (…) Cele mai înalte virtu�i ale omului sunt ra�iunea �i intelectul, iar ele constituie cea mai bun� cârmuire a vie�ii umane, atât în contemplare, cât �i în ac�iune”. Iar în paragraful al doilea el concluzioneaz� astfel: „supremul bine accesibil omului prin mijlocirea intelectului s�u speculativ este cunoa�terea adev�rului în fiecare lucru �i desf�tarea în el”69. Boetius face la sfâr�itul lucr�rii sale �i o pledoarie pentru superioritatea filozofilor, ar�tând accesul privilegiat pe care ace�tia îl au în cunoa�terea adev�rului: „...�i pentru c� fiecare se desfat� în ceea ce el iube�te, �i se desfat� cel mai mult în ceea ce iube�te cel mai mult, iar din moment ce filosoful nutre�te cea mai înalt� iubire fa�� de principiul prim, a�a cum a fost ar�tat, rezult� c� filosoful simte cea mai mare desf�tare în primul principiu �i în contemplarea bun�t��ii sale. �i aceasta este singura desf�tare adev�rat�. Aceasta este via�a filosofului, pe care cel ce nu a avut-o, nicicând nu va avea via�� adev�rat�”70.

Accesul privilegiat la adev�r de care ar beneficia filozofia este sus�inut �i de Siger de Brabant în Quaestiones in Metaphysicam, lucrare scris� între anii 1272 – 1274. Sintetizând cele scrise de Aristotel în debutul celei de a doua c�r�i a Metafizicii71, Siger face o afirma�ie tran�ant� care avea s�-l a�eze într-o pozi�ie conflictual� fa�� de teologi �i cler: „Cunoa�terea adev�rului apar�ine în principal filozofiei pentru c� ea are ca obiect prima cauza �i primul principiu care sunt întâiul adev�r”72. Mai devreme, în 1271, Siger scrisese De aeternitate mundi, tratat în care alc�tuise un construct logic pentru a sus�ine perenitatea existen�ei lucrurilor – a lumii 68 Pe numele s�u arab Abu 'l-Walid Muhammad Ibn Ahmad Ibn Muhammad Ibn Rushd. (1126 – 1198). Filozof, teolog, astronom �i medic andaluz, cunoscut în occidentul medieval drept ‘Comentatorul’ operei lui Aristotel, Averroes redacteaz� o serie de interpret�ri ale scrierilor stagiritului care au fost traduse �i în limba latin� de-a lungul secolelor XIII �i XIV: tratatele de logic�, Fizica, Metafizica, Despre Cer, Despre generare �i corupere, Meteorologicele, Despre suflet, Despre sim�uri �i sensibile, Etica Nicomahic�, Categorii, c�r�ile despre animale). Între 1174 �i 1180 Averroes scrie Tratatul despre intelect (Fasl al-maqal), lucrare care va avea o influen�� covâr�itoare asupra filozofilor latini �i va declan�a o serie lung� de controverse care se va întinde pe distan�a a trei secole �i va antagoniza cercurile clericale cu cele academice din apus. 69 Boetius Dacius, Magistri Boetii Daci De summo bono sive de vita philosophi, Documenta Catholica Omnia, De Omnibus Autoribus atque Argumentis Collectio, §1 �i §2 – http://www.documentacatholicaomnia.eu. (tr.C.O.) 70 Boetius Dacius, op.cit. §13 (tr.C.O.). 71 Metafizica, 993b. 72 Siger de Brabant, Quaestiones in Metaphysicam. Texte inédit de la reportation de Cambridge. Édition revue de la reportation de Paris, Armand. Maurer, éd., Éditions de l’Institut supérieur de philosophie, Collection «Philosophes médiévaux, XXV» Louvain-la-Neuve 1983, II.17, p.59 (tr.n.).


326

�i a omului –, viziune care contesta implicit crea�ia ex nihilo din Genez� �i îl pusese �i de aceast� dat� în conflict cu biserica. „Specia omeneasc� exist� dintotdeauna; ea nu a început s� existe la un moment dat când mai înainte nu exista deloc”, scrie Siger în primul capitol din De aeternitate mundi �i continu�: „Pentru a spune c� speciile au început s� existe într-un timp când mai înainte nu existau deloc este ca �i cum ai spune c� un individ apar�inând speciei ar fi început s� existe mai înainte ca s� fi existat vreun alt individ apar�inând acelei specii. �i din moment ce specia uman� nu este cauzat� într-un alt mod, fiind la rândul ei generat� prin generarea unui individ mai înainte de c�tre un alt individ, ea a început s� existe”73. Siger reia chestiunea perenit��ii existen�ei omului în capitolul al patrulea apelând �i aici la un lan� logic în aparen��: „Dintre lucrurile perpetue nici unul nu este precedent altuia în timp sau în durat�. (...) Mai mult, între aceste lucruri care se trag unul dintr-altul ca într-un cerc, la infinit, nu este cazul s� existe anterioritate în timp. Iat�, sperma provine din om iar omul provine din sperm�, la infinit, a�a cum sus�in filozofii. Din aceast� pricin�, între aceste lucruri nici unul nu este precedent celuilalt în timp. Dup� cum �i în cazul spermei din care un om este generat exist� mai înainte un alt om care o genereaz�, astfel c� sperma din care a fost generat precede omul care o genereaz� din moment �i ea a fost generat�.”74

Apari�ia acestor tratate �i opuscule �i sus�inerea lor în fa�a studen�ilor la Facultatea de Arte din Paris de c�tre magi�tri Siger de Brabant �i Boetius de Dacia, al�turi de alte scrieri filozofice medievale ori antice care circulau pe malurile Senei în acea epoc�, au prilejuit o reac�ie dur� a bisericii concretizat� prin Condamn�rile celor 219 propozi�ii filozofice redactate de episcopul Parisului Étienne Tempier (Stephanus de Orleans) în martie 127775. Dintre aceste propozi�ii câteva sunt simptomatice �i arat� motivele �i fondul controversei �i, totodat�, profunzimea rupturii care separa deja gândirea filozofilor de cea tradi�ional� pe care se situa Biserica. Tempier considera false �i condamna afirma�ii precum: „1. Cum c� Dumnezeu nu este întreit fiindc� trinitatea este incompatibil� cu simplitatea des�vâr�it� în timp ce în pluralitate exist� în mod necesar însumare �i compunere. 3. Cum c� Dumnezeu nu cunoa�te alte lucruri decât (cele) din El Însu�i. 37. Cum c� un lucru poate fi crezut doar dac� acel lucru este v�dit sau se manifest� din lucruri care sunt v�dite; 38. Cum c� Dumnezeu nu ar fi putut face ‘materia prima’ f�r� medierea unui corp celest; 40. Cum c� nu exist� o stare mai înalt� decât studiul filozofiei; 48. Cum c� Dumnezeu nu poate fi cauza unui lucru nou �i nici nu poate produce ceva din nou; 87. Cum c� lumea este etern�, tot a�a cum sunt �i speciile pe care ea le con�ine �i c� timpul este etern, tot astfel cum sunt �i mi�carea, materia, agentul �i recipientul. �i fiindc� lumea provine din puterea infinit� a lui Dumnezeu este imposibil s� existe noutate la nivelul efectului f�r� existen�a nout��ii în cauz�; 104. Cum c� o form� care trebuie s� existe �i s� se materializeze nu poate fi produs� de un agent care nu este f�cut din materie; 105. Cum c� forma omului nu provine dintr-o surs� exterioar� lui ci este indus� din poten-�ialitatea materiei, altminteri genera�iile nu ar mai fi univoce; 147. Cum c� ceea ce este absolut imposibil nu poate fi f�cut de c�tre Dumnezeu sau de un alt agent.(…); 152. 73 Sigerus de Brabantia, Magistri Sigeri de Brabantia De aeternitate mundi, Documenta Catholica Omnia, De Omnibus Autoribus atque Argumentis Collectio, Capitulum I. Qualiter species humana, et universaliter quaecumque alia generabilium et corruptibilium, causata sit, §23 (tr.C.O.) – http://www.documentacatholicaomnia.eu. 74 Sigerus de Brabantia, op.cit., CapitulumIV. Utrum actus duratione vel tempore praecedat potentiam, §70–71 (tr.C.O.). 75 Cf. Edward Grant, A Source Book in Medieval Science, Edward Grant ed., Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts 1974, The Reaction of the Universities and Theological Authorities to Aristotelian Science and Natural Philosophy, pp.42-44.


327

Cum c� aser�iunile teologice sunt întemeiate pe fabula�ii; 154. Cum c� cei mai în�elep�i oameni ai lumii sunt filozofii; 175. Cum c� legea Cre�tin� obstruc�ioneaz� înv��area; 185. Cum c� nu este adev�rat c� ceva poate fi f�cut din nimic �i c� astfel crea�ia din nimic este o afirma�ie neadev�rat�”76.

Cu siguran��, episcopul Étienne Tempier, al�turi de al�i teologi de la Universitatea din Paris, a alc�tuit în mare grab� �i f�r� o analiz� aprofundat� lista propozi�iilor pe care urma s� le resping� la 7 martie 1227 (Collectio errorum). Dovad� st� neorânduiala �i ambiguitatea unor formul�ri precum �i al�turarea unor teme de mare importan�� doctrinar� unor fraze cu subiect moral, fapt care las� s� se întrevad� caracterul pitoresc �i uneori chiar derizoriu al disputelor dintre filozofi �i cler77: „168. Cum c� perfecta abstinen�� de la actul carnal face s� decad� virtutea �i speciile; 172. Cum c� pl�cerea în actul sexual nu împiedic� activitatea sau folosirea intelectului; 181. Cum c� castitatea nu este mai bun� decât perfecta abstinen��; 183. Cum c� simpla acuplare a unui b�rbat nec�s�torit cu o femeie nec�s�torit�, nu este un p�cat”78. Zelului �i graba episcopului Tempier l-a transformat în victim� �i pe Toma D’Aquino, ilustrul teolog dominican care murise cu doar trei ani înainte de publicarea condamn�rilor �i care, peste mai pu�in de o jum�tate de secol, în anul 1323, avea s� fie sanctificat de c�tre Biserica Catolic�. Toma D’Aquino împ�rt��ise �i el o serie de idei aristotelice dar se distan�ase de multe interpret�ri vehiculate de averroi�ti, pozi�ie pe care o exprimase cu limpezime în De unitate intellectus contra Averrhoistas, tratat publicat în 1270. Mai mult, Summa Theologica, opera de c�p�tâi a lui Toma D’Aquino, tratat de dimensiuni ample la care ilustrul teolog a început s� scrie din 1265 dar pe care nu a reu�it s� îl sfâr�easc�, este o încercare de a concilia �i a pune împreun� doctrina cre�tin� cu filozofia, cu ‘intelectualismul’ lui Aristotel �i a altor filozofi antici, cu gândirea teologic� iudaic� �i musulman�.

Conflictul dintre filozofi �i cler are îns� �i o latur� care privit� ast�zi apare cel pu�in ca surprinz�toare. A�a cum am ar�tat mai înainte, autorit��ile eclesiale repro�au pe fond filozofilor averroi�ti sau ‘aristoteli�tilor radicali’ – cum au fost numi�i în istoriografia modern� – promovarea �i impunerea a ceea ce a fost definit drept ‘doctrina dublului adev�r’79. C�utarea unui adev�r natural complementar celui revelat – pe care l-am putea numi ‘adev�rul filozofilor’ – nu-�i putea g�si în textul biblic �i în tradi�ia bisericii acele elemente constitutive �i temeiuri necesare legitim�rii sale, ceea ce i-a dus pe filozofi, aproape în mod firesc, la c�utarea unor surse alternative pe care aveau s� le g�seasc� în gândirea antic� ori în alte religii din orient. Clerul, îndrept��it

76 Ralph Lerner, M!hsin Mahd", eds., Medieval Political Philosophy: a sourcebook, Ernest L. Fortin, Peter D. O’Neill, transl., Ithaca, NY: Cornell University Press 1963, Cap. Condemnations of 219 Propositions (Articuli condemnati a Stephano episcopo Parisiens) pp.335–354 (tr.n.). 77 Étienne Tempier pare s� fi ac�ionat din exces de zel �i f�r� s� fi avut acordul expres al Papei Ioan al XXI-lea, a�a cum au constatat istoricii moderni confruntând documentele epocii. Scrisoarea Papei Ioan XXI, în care, de altfel, suveranul pontif îi solicita lui Tempier doar s� investigheze �i s� îl informeze cu privire la zvonurile care circulau despre disiden�a de la universitatea parizian�, sosise la Paris pe 18 ianuarie 1277, deci cu doar trei s�pt�mâni înainte de publicarea textului condamn�rilor. Cf. J.M.M.H. Thijssen, What really happend on 7 March 1277? Bishop Tempier’s Condemnation in its Institutional Context, Edith Sylla, Michael McVaugh, eds., Brill, Leiden 1997, p. 92. 78 Ralph Lerner, M!hsin Mahd", op.cit. 79 Sintagma ‘dublul adev�r’ a fost inspirat chiar de o fraz� din condamnarea redactat� de Étienne Tempier: “Ei (filozofii, n.n.) spun c� potrivit filozofiei unele lucruri sunt adev�rate dar, totodat�, neadev�rate dup� credin�a catolic�, ca �i cum ar putea exista dou� adev�ruri contrare ...”. Chartularium Universitatis Parisiensis, Heinrich Denifle, Emil Châtelain, eds. vol.I, Paris 1889, p. 523.


328

pe partea sa, vedea subminate o serie de percepte �i idei fundamentale ale doctrinei �i ale tradi�iei cre�tine, prin aceasta fiind pus la îndoial� însu�i ‘adev�rul revelat’: puterea absolut� �i voin�a suveran� a lui Dumnezeu, eternitatea divin� în raport cu lumea creat� (în raport cu omul �i celelalte specii), atotcuprinz�toarea �i nelimitata în�elepciune divin� în raport cu limitarea intelectului uman, indeterminarea lui Dumnezeu fa�� de determinarea omului, crearea lumii de c�tre Dumnezeu din nimic (ex nihilo), unele aspecte care puneau în discu�ie adev�rul Euharistiei80. Totu�i, ceea ce par a nu în�elege nici filozofii �i nici unele autorit��i clericale occidentale din acele timpuri este c� textul biblic prezint� originea �i sensul existen�ei lumii �i al fiin�ei umane la un nivel principial, aflat deasupra formelor sensibile �i inteligibile în mod direct. Apare astfel ca total nepotrivit� îns��i ideea de a c�uta elemente pe care s� se sprijine cunoa�terea realit��ii naturale într-un text sacru, text care prin îns��i natura sa nu enumer� �i nu expliciteaz� contingen�ele, ci este eminamente izvorul unor informa�ii ontologice, fiind el însu�i o ontologie.

La fel de surprinz�tor apare �i conflictul dintre filozofi �i teologi, conflict care avea s� scindeze definitiv gândirea european� în epoca Rena�terii �i apoi în cea a Reformei, dac� avem în vedere c� în spiritualitatea orientului arab, care a înrâurit atât de mult gândirea �i �tiin�a medieval� occidental� dup� secolul XII, teologia (kal�m) �i filozofia (falsafa) nu s-au situat pe pozi�ii radical antagonice �i ireconciliabile. Privind lucrurile dintr-o perspectiv� istoric� mai larg� devine evident c� (re)descoperirea culturii orientale (arab�, greac�, persan� �i indian�) de c�tre gânditorii occidentali a fost, pe lâng� o autentic� l�rgire de orizonturi, �i un prilej serios de poticnire. F�r� a fi în�eleas� în profunzime �i în complexitatea sa, asimilarea culturii grece�ti antice �i arabe avea s� nasc� un curent ra�ionalist care se va constitui în premizele seculariz�rii radicale a societ��ii apusene de mai târziu. Cu toate c�, al�turi de al�i filozofi arabi ca Ibn #ufayl �i Ibn B�jjah, Ibn Ru�d (Averroes) era un filozof musulman în toat� puterea cuvântului, „averroismul latin” avea s� se devin� o gândire laicizant� pe care s-au pus bazele atitudinilor anticre�tine �i chiar a celor atee de mai târziu. Percep�ia filozofiei arabe de c�tre occidentali este cu atât mai curioas� cu cât în aproape tot orientul filozofia se constituia mai degrab� ca o cale ajut�toare de cunoa�tere a lui Dumnezeu �i adesea îngem�nat� cu teologia, divinitatea nefiind nicicând pus� între paranteze ori negat� de-a dreptul, a�a cum aveau s� o fac� unii intelectuali occidentali, începând cu debutul secolului XV. Averroes însu�i scria în 1179–1180, când redacta lucrarea sa de referin�� Cuvânt hot�râtor (Fasl al-maqal), în paragraful 2: „...faptul de a filosofa nu este nimic altceva decât cercetarea lucrurilor existente �i considerarea lor precum o dovad� a existen�ei F�c�torului, adic�, din punctul de vedere al faptului c� ele sunt f�cute. C�ci lucrurile existente constituie o dovad� a existen�ei F�c�torului prin cunoa�terea facerii. Cu cât cunoa�terea facerii lor este mai des�vâr�it�, cu atât mai des�vâr�it� este cunoa�terea F�c�torului” �i apoi insist� în paragraful 18 asupra complementarit��ii între cunoa�tere �i revela�ie: „...aceast� cercetare prin demonstra�ie nu duce la nici o contradic�ie cu înv��turile din textele revelate, c�ci se armonizeaz� cu el, aducând, în sprijinul s�u, înc� o m�rturie”. Fiind con�tient de posibilele conflicte care s-ar putea na�te între teologi �i filozofi din pricina unor neîn�elegeri, Averroes avertizeaz� în paragraful 71: „Vreau s� spun c� filosofia este înso�itoarea Revela�iei �i sora ei de lapte �i de aceea r�ul f�cut de cei care se pretind filosofi este cel mai îngrozitor dintre rele, în afar� de du�m�nia, ura �i disputele pe care le creeaz� între ele, în vreme ce ele, de fapt, sunt prietene prin

80 Cf. Étienne Gilson, Études de philosophie médiévale, Université de Strasbourg. Commission des publications de la faculté des lettres, Strasbourg 1921, La doctrine de la double vérité, pp.51-69.


329

natura lor, iubindu-se una pe cealalt� datorit� esen�ei �i firii lor înn�scute”81. Cu certitudine, conflicte dintre filozofii �i clerul occidental din secolul XIII se

constituie într-o piatr� de hotar în istoria teologiei �i în cea a filozofiei europene. Nu sunt pu�ini oamenii de �tiin�� moderni care consider� Condamn�rile celor 219 propozi�ii filozofice de la 7 martie 1277 drept certificatul de na�tere al �tiin�elor moderne, a�a cum afirma fizicianul �i filozoful francez Pierre Duhem la începutul secolului XX82. Privite îns� într-un context istoric mai larg, conflictele de idei din sânul bisericii occidentale dar �i cele dintre cler �i filozofi, desf��urate de-a lungul secolelor XI, XII �i XIII, nu sunt altceva decât anticamera unei rupturi mult mai profunde care avea s� împing� societ��ile europene pe drumul seculariz�rii �i desacraliz�rii: Rena�terea.

Summary There are essentially two perspectives from which we could watch the world:

the modern one, specific to the contemporary man and the pre-modern one, corresponding to what we call the traditional man. To these two perspectives, which basically observe and judge the same world, correspond as many dominant mentalities. Even if there are several things that separate these perspectives than those they approach, they are not in all their aspects of particular nature on divergent or incongruous positions.

About the modern perspective we can say that it belongs to the world we live in today, at least we, who consider ourselves to be part of the “civilized world”. In its general features the modern thinking is located on positions which were defined as “humanist” and which place in the center of the universe of man his personality, too. It is a vision that corresponds to a mental anthropocentric perspective designed on an autonomous world in relation to God and where the evolution, progress, innovation, development, democracy are values that today seem undeniable.

The other perspective, the traditional one, corresponds to some historical periods that preceded the modernity. It is certainly a perspective peculiar to a bygone world and that today we can only glimpse in the cultural heritage of the past or, sometimes, in the historiographical works. This angle of view over the world and human existence was a theocentric one and it considered the divinity as the foundation of the world, sensible or supersensible, alike. The supreme values corresponding to this vision were the tradition, persistence, identity, divine order, meritocracy and they were also undeniable, at that time.

During the last seven centuries of the European history the modern attitudes have gradually gained ground - sometimes unintentionally, sometimes voluntarily - leading later, during the French Revolution, to the starting of a genuine process of secularization, which in turn led to the establishment and setting in the public consciousness of some hierarchies of values completely reversed from those that prevailed in medieval, ancient or old times. This process transformed societies and European states to the ground, so that today, at the end of this road, the

81 Ibn Ru�d – Averroes, Cuvânt hot�râtor privind stabilirea leg�turii dintre legea revelat� �i filosofie, studiu introductiv, traducere din limba arab� �i note de George Grigore, ed.Kriterion, Bucure�ti 2001. 82 „Dac� este s� stabilim o dat� a na�terii �tiin�ei moderne, vom alege f�r� îndoial� anul 1277”. Pierre Maurice Marie Duhem, Études sur Léonard de Vinci, A. Hermann, Paris 1906-1913, II, p.412.


330

anthropocentrism and automisation of man to the divinity have been almost completely substituted to the theocentrism and the traditional hierarchies.

The transition of the humanity to the materialistic mentalities and marks that were to characterize the modernity occurred gradually. From the Ancient times till the end of the European Middle Ages, this process happened slowly, almost imperceptibly, and it manifested mainly in philosophical and theological circles. Then, from the Renaissance and being more intense in the modern era, the process led to the reversal of the spiritual-material rapport, an overthrow that would be reflected directly in the setting and the hierarchy of the fundamental values that govern the society as a whole and the life of the individuals.

The belief that truth is of sacred origin, in other words, that it is something given to the humanity by God, was, undoubtedly, an idea deeply rooted in ancient societies. Moreover, the idea of truth was sometimes superimposed to be identified with the divinity itself and with its name. This fact highlights the profound relationship that exists between the divine order, regarded as sacred and immutable, and the order that governs the society, between the idea of truth and the punctual aspects related to the administration of justice and the maintenance of the moral health of the community and of the individuals. Truth is thus a source of Law, it is “the rule” that ensure a good leading of the society and it is also the rule that keeps the order of the tradition.

The desacralization, the democratization, and then the relativization of the idea of truth changed radically the pillars on which the human society is founded and made possible the overthrow of the hierarchy of the values mentioned above. The doctrinal-philosophical bases on which the political hierarchy and the social order, justice and morality relied, have been gradually reformulated, and then, in the modern times modified, even reversed.

The search for an alternative truth to the divine one, for a “natural truth”, was to lead in the Western medieval thinking to the splitting of the concept of truth itself. This raises to the idea of a double truth, with two faces or two complementary truths which serve the same purpose: one super-natural, revealed to the humanity by God himself and other natural, certified by man on rational ways from the reality created by God.

The conflict between philosophers and theologians was to divide permanently the European thought in the Renaissance and then in the Reformation, if we consider that in the spirituality of the Arab Middle, that influenced the Western medieval thought and science so much after the XII century, the theology (kal�m) and the philosophy (falsafa) were not located on radically antagonistic and irreconcilable positions. Looking at the things from a broader historical perspective it appears that the (re)discovery of the Oriental culture (Arabic, Greek, Persian and Indian) by Western thinkers was, in addition to a genuine broadening of horizons, a serious occasion of stumbling. Without being understood in its depth and complexity, the assimilation of the ancient Greek and Arab culture was to give birth to a rationalist current which would be built in the premises of the radical secularization of the Western society from later.


331

Bibliografie

Adelard of Bath, Conversations with his nephew: On the same and the different, Questions

on natural science, and On birds (De eodem et diverso, Questiones naturales, De avibus tractatus), edited and translated by Charles Burnett, contributions by Italo Ronca, Pedro Mantas España, Baudouin van den Abeele, Cambridge University Press, New York 1998.

Aristotel. Metafizica, �tefan Bezdechi trad., ed. IRI, Bucure�ti 1999. Aristotle. Nicomachean Ethics, Terence Irwin tr., Hackett Publishing, Indianapolis 2000. Bailly, Anatole. Dictionnaire Grec-Français, Hachette 1935. Biblia. Editura Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure�ti,

1982. Boethius, Anicius Manlius Severinus, The Theological Tractates, The Consolation of

Philosophy (Opuscula Sacra, Consolatio Philosophiae), translated and revised by H.F. Stewart, E. K. Rand, S.J. Tester, W. Heinemann, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, London 1978.

Boetius Dacius, Magistri Boetii Daci De summo bono sive de vita philosophi, în Documenta Catholica Omnia, De Omnibus Autoribus atque Argumentis Collectio, § 13 – http://www.documentacatholicaomnia.eu

Boia, Lucian. Jocul cu trecutul. Istoria între adev�r �i fic�iune, ed. Humanitas 1998. Cândea, Virgil. Conferin�a Tradi�ie �i desacralizare, arhiva Funda�iei HAR –

1994/121.06_audio. Cohen, Abraham. Talmudul, C. Litman, trad., ed. Hasefer, Bucure�ti 2007. Cole, Thomas. Archaic truth, Quaderni Urbinati di Cultura Classica, Nuova Serie, 13,

Universita degli Studi di Urbino, Urbino 1983. Coranul. Traducere, prezentare, note �i index de George Grigore, edi�ia a II-a, editura

Kriterion, Bucure�ti 2002. Detienne, Marcel. St�pînitorii de adev�r în Grecia arhaic�, ed. Symposion, Bucure�ti 1996. Fitzsimons, M. A.; PUNDT, Alfred G.; NOWELL, Charles E.. The development of

historiography. Port Washington, N.Y.: Kennikat Press, 1967. Flew, Antony. Dic�ionar de filozofie �i logic�, ed. Humanitas, Bucure�ti 1996. Gilson, Étienne. Études de philosophie médiévale, Université de Strasbourg. Commission

des publications de la faculté des lettres, Strasbourg 1921. Grant, Edward. A Source Book in Medieval Science, Edward Grant ed., Harvard University

Press, Cambridge, Massachusetts 1974. Guénon, René. Critica Lumii moderne, ed. Humanitas, Bucure�ti 1993. Guénon, René. Simboluri ale �tiin�ei sacre, ed. Humanitas 1997. Hobson, John M.. The Eastern Origins of Western Civilisation. Cambridge University Press

2004. Ibn Ru�d – Averroes, Cuvânt hot�râtor privind stabilirea leg�turii dintre legea revelat� �i

filosofie, studiu introductiv, traducere din limba arab� �i note de George Grigore, ed. Kriterion, Bucure�ti 2001.

Jones, Eric Lionel. The European miracle: environments, economies, and geopolitics in the history of Europe and Asia, Cambridge University Press, 1981.

Kernbach, Victor. Dic�ionar de mitologie general�, cu o postfa�� de Gh. Vl�du�escu, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti 1989.

La condamnation parisienne de 1277, nouvelle édition du texte latin, traduction, introduction et commentaire par David Piché, avec la collaboration de Claude Lafleur, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris, 1999.

Lerner, Ralph; Mahd", M!hsin, eds., Medieval political philosophy: a sourcebook, Ithaca, NY: Cornell University Press 1963.

Les Maximes de Ptahhotep (Le Papyrus Prisse, Le Papyrus L1, L2 du British Museum, La Tablette Carnarvon), Zbynek Zába tr., Éditions de l'Academie Tchécoslovatique des Sciences, Prague 1956.


332

Lings, Martin. Ancient Beliefs and Modern Superstitions, Archetype, Cambridge, 2001. Mancini, Anna. Maât Revealed: Philosophy of Justice in Ancient Egypt, Buenos Books

America LLC, New York 2004 Monier-Williams, Monier, Sir. A Sanskrit-English Dictionary: Etymologically and

Philologically Arranged with Special Reference to Cognate Indo-European Languages, Oxford Clarendon Press, 1899, 1956, 1960, 1964 în UNIVERSITÄT ZU KÖLN – INSTITUT FÜR INDOLOGIE UND TAMILISTIK http://www.sanskrit-lexicon.uni-koeln.de/index.html

Peters, E. Francis. Termenii filozofiei grece�ti, edi�ia a II-a, ed. Humanitas, Bucure�ti 1997. Pictet, Adolphe. Les Origines Indo-européennes ou Les Aryas primitifs, Essai de

paléontologie linguistique, vol. I+II, Joël Cherbuliez ed., Genève, Paris 1859, 1863. Plato in Twelve Volumes, R.G. Bury tr., Cambridge, MA, Harvard University Press; London,

William Heinemann Ltd. 1967, 1968 în Perseus Digital Library – http://www.perseus.tufts.edu/hopper/

Platon, Opere, vol. III, IV, V, VII, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti 1979-1986. Plutarchi Operum, volumen tertium – Plutarchi Scripta Moralia, græce et latine, vol.I,

Fredericus Dübner ed., Parisiis MDCCCXLI. Ricoeur, Paul. History and Truth, Northwestern University Press, Evanston – Illinois 1965. Schaff, Philip. History of the Christian Church, Volume IV: Mediaeval Christianity. A.D.

590–1073, Grand Rapids, MI: Christian CLassics Ethereal Library (1882), Electronic Bible Society, 2002.

Schaff, Philip. History of the Christian Church, Volume V: The Middle Ages. A.D. 1049–1294, Grand Rapids, MI: Christian CLassics Ethereal Library (1882), Electronic Bible Society, 2002.

Sfîntul Augustin. De Doctrina Christiana, ed. Humanitas, Bucure�ti 2002. Siger de Brabant, Quaestiones in Metaphysicam. Texte inédit de la reportation de

Cambridge. Édition revue de la reportation de Paris, Armand. Maurer, éd., Éditions de l’Institut supérieur de philosophie, Collection «Philosophes médiévaux, XXV» Louvain-la-Neuve 1983.

Sigerus de Brabantia, Magistri Sigeri de Brabantia De aeternitate mundi, Documenta Catholica Omnia, De Omnibus Autoribus atque Argumentis Collectio – http://www.documentacatholicaomnia.eu.

Thijssen, J.M.M.H. What really happend on 7 March 1277? Bishop Tempier’s condemnation in its institutional context, Edith Sylla, Michael McVaugh, eds., Brill, Leiden 1997.

The Babylonian Talmud, translated into english with notes, glossary and indices under the editorship of Rabbi Dr. I. Epstein, The Soncino Press, London 1935–1961– http://www.come-and-hear.com/tcontents.html

Stanford Encyclopedia of Philosophy, Stanford University – Center for the Study of Language and Information http://plato.stanford.edu/

The Brihad Áranyaka Upanishad, and the commentary of ankara Ácharya, translated from the original Sanscrit by Dr. E. Röer, Asiatic Society of Bengal, Calcutta 1856.

The Chhándogya Upanishad of the Sáma Veda, with extracts from the commentary of ankara Ácharya, translated from the original Sanskrita by Rájendralála Mitra, Asiatic Society of Bengal, Calcutta 1862.

The Catholic Encyclopedia, Encyclopedia Press, Inc., New York 1914 – http://oce.catholic.com/

The Encyclopaedia of Islam, Koninklijke Brill NV, Leiden 1999. The Jewish Encyclopedia, Funk & Wagnalls, New York 1901-1906 –

http://www.jewishencyclopedia.com/ Upani�ad. Ed. Herald, Bucure�ti 2001. Vollmer, Wilhelm. Wörterbuch der Mythologie aller Völker, mit einer Einleitung in die

mythologische Wissenschaft, Stuttgart 1874 – http://www.vollmer-mythologie.de/


MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA în cadrul micrii arheologice de la Tg. Jiu....

Documents

Transcript of MUZEUL JUDEŢEAN „AURELIAN SACERDOŢEANU” VÂLCEA în cadrul micrii arheologice de la Tg. Jiu....