W etH N E A

PortOatwin,

* c&kkuios.

Bxàstotewfr' ...;\

NCWCdSti

'kcfonwrry \1 * 'X —.- i. ,^MAftf/fe 5fŞ£R7

/af wïjp

Alice Spring:

thark M'fig

J*lăyerfon , ' ^AjfêlE SiV

Broten Utì

Imn fträte prmìpeìe■ Unti taf era le • Auf o - st rôtie 'Soseie sitfrttmvri

m m ate

SOSELE

■BaHW■nEKrKti■■K■KSJ»l'U■89SH

MUSONUL, - STĂPÂNUL INDIEIUN FOARTE INTERESANT REPORTAJ DE ACTUALITATE IN PA G

A TI AUZIT DE AVIONUL CU MOTORUL PE 0ARIPÜ?

W r . i m , A n u l K W I I

2 i — 2 7 M a i 1 9 4 2! Cit iţ i amănunte

senzaţionale IţllH in g iag ino 16

BĂTĂLIA DIN MAREA CORALILOR

SUS: T a n c u r i b o lş e v i c e d is t r u s e la K e rc i ; J O S : P r e g ă t i r i dl* o fe n s i v ă un r in va <n R ă s ă r i t

H a r t a de m a i sus a r a t ă t e a t r u l p a s io n a n te i l u p t e n a v a le d in M a r e a C o r a l i l o r , c a r e a d u r a t t o a t ă s ă p tă m â n a t r e c u t ă . C io c n i r e a a a v u t lo c la 15 k m . d e c o a s te le a u s t r a ­l iene . T o t o d a t ă , c i t i t o r i i p o t u r m ă r i s i t u a ţ i a s t r a t e g i c ă c ce lu i d e -a l c i n c i l e a c o n t i n e n t

0 NOAPTE de G R O A Z Ă L A V I L A « ŞERPILOR NEGRIO E M O T I O N A N T A

N U V E L A D I N

V I A Ţ A î : ........i

C O L O N I Ş T I L O R

N U V E L EI N E D I T E

SCRISOAREAd e L I A N E F I E L D i

ADULTERULde A. VIVIAN*

DRAMA DELA LACUL DE AUR

de KURT G E O R G E

P Ă Ţ A N I AU N U I = 5M I L I O N A Rde P I T I G R I L L 1

AVETj ] F R U N T E A

L A T A ?O gravă e r o a r e ştiinţifică rectificată recent de un savant

Beethoven dela a cărui moarte s‘a împ lin it recent 135 ani

Coloane de aproviiionare in Ooneţ Gata de luptă; T o a le t a unui a v io n d im in e a ţa

C itm a â ita UO MOTOCICLETA ELECTRICĂ

O ştire din Toulouse anunţă că un pentru 3 viteze şi pusă în mişcare de o mecanic (tin Dunkerque a inventat o baterie de 12 volţi. Viteza maximă a a- motocicletă care funcţionează electric, cestei motociclete eete de 60 km. pe Aceasta este prevăzută cu schimbător oră, raza de acţiune fiind de 90 km.

UNTDELEMN ş. RĂŞINĂDIN SEMJHTttE Şl C O J I L E DE ROŞII

B rid w te din rum eguş C u rb » ram tam entobiSecţiunea combustibilelor din minis- O m i f S l l i

terni aprovizionării poporului finlandez S ’au făcut cercetări ştiinţifice în pri-__ vinţa curbei randamentului omului. Se6ld>oor6â <i un p]<in pentru iolosi^êâ ru- , , , . ,

. . . deosebesc trei tipuri: unul produce pa-xneguşului Întreprinderilor de ferăstraie. nă la o vârstă înaintată; curba randa-

Rumeguşul va fi presat cu ajutorul mentului lui se ridică din ce în ce mai

unei instalaţii speciale de uscat şi unei vertical.

maşini de b.khetare Şase metri cubi . ^ se măeoajâ numai după. , . forţa corpului, care ajunge punctul cul-de rumeguş rtau 800 kgr. de brichete, minaait la etate intre 26 şi 30 ani. La caie pot fi întrebuinţate şi pentru in- al treilea tip, forţa de creaţie se tre. SÖlsalu] caaamelor cu vapori. aeşte subit pe linia descendentă a vieţii.

uiiiiiiiiiimmmtimimmiiiiiimmiiiiimmmimtiiiiiimiiiiiiiiiimiiiiisiiiiiiiiiiiiiim'

A V E Ţ I F J t U N T E L V Ä S U N T E Ţ I D E C I U M „ G Â N D I T O . i " ■ ■NU ESTE ADEVARAT!

Un învăţat gernu«, prof. Spatz, a arătat de «urând, în cadrul unei lucrări *le specialitate, că forma craniului omenesc nu mai suferă trsfisformări de seamă după vâr­sta de creştere, adică după 25 de ani, iar activitatea spirituală a omului nu are nici o înrâurire a- snpra înfăţişării craniene. In felul acesta, afirmaţia curentă că, omul cu activitate spirituală intensă are o frunte de „gânditor“, se do­vedeşte neîntemeiată.

De când a început să reflecteze asupra semenilor săi, omul a cre­zut că poate cunoaşte fire? celor­lalţi după înfăţişarea lor. Aşa s’a născut' arta fizionomiei, care, pe hrza cercetării părţilor exterioare ale corpului, dar mai ales prin studiul feţii încearcă să desprindă concluzii cu privire la caracterul omului. Dar nu numai în antichi- irte, ci şi în timpurile moderne s’a socotit că se pot trage unele concluzii din fizionomia câte unui om care avea, pe faţa sa, o expre­sie semănând cu cea a anumitor inimaie. Acum câteva decenii, un medic italian a vorbit chiar, cu tiuită hotărîre, despre anumitetipuri“ de oameni, făcând o de-

«criere a .craniului de criminal“ . Ştiinţa însă a depăşit acest punct /Ic vedere.

Forma craniană nu mai spune astăzi multe asupra facultăţilor apirituale ale oamenilor. Un alt în- »ăţat german, prof. Lange-Miin- «lien, a declarat că ştiinţa fiziono­miei trehue să se reducă Ia studiul materiei care acoperă craniul, la grăsimea şi muşchii de sub pielea feţei. Prof. Lsnge a colecţionat, ilc-a-lungul a 50 de ani, o întreagă *oric de fotografii, reprezentând feţe omeneşti dela sugaci până la moşnegi. Schimbările fiecărei vâr­ste se exnrimă limpede pe faţă. Bît nici de aci nu sunt de tras firea nuille concluzii asupra ca- »»cfrmhji' câte unui om.

Ito rol mult mai mare tn ce prî-

A R T I C O L U L DE FAŢĂ’ VĂZUT DE CERCETĂRILE UNUI SAVANT DE SPECIA­LITATE V Ă LĂMUREŞTE■ DE CE. -..— -

veşte aprecierea caracterului ome­nesc îl joacă muşchii feţei în acti­vitatea şi expresia lor zilnică. Fie­care muşchiu, spune prof. Lange, e pus în mişcare de câte o stare afectivă. Omul care râde uşor, are desvoltaţi, pe faţa sa, muşchii co­respunzători. Caracterul Iui vesel poîie fi văzut chiar în clipa când nu râde. La fel se întâmplă cu tri­steţea, care şi ea se exprimă prin muşchii feţei, sau cu amărăciunea şi alte stări afective. In ce priveşte caracterul său, însă, nici faţa nu poate da indicaţii precise cu atât mai puţin craniul.

In urma unor îndelungate cercetări, întreprinse de ingi­nerii ehimişli italieni din in­dustriile aliimnlare, s’a ajuns la punerea în valoare a semin­ţelor şi cojilor de pătlăgele roşii, care s’a dovedit că con­ţin o însemnată cantitate de ulei şi răşină.

Aceste seminţe şi coji, care în trecut erau nefolositoare şi cereau o cheltuială pentru a fi îndepărtate formează a- stăzi o căutată materie primă.

Seminţele de pătlăgele ro­şii conţin până la 20 Ia sută ulei, ce se poate extrage, de preferinţă prin mijlocul des­compunerii. Acest ulei, bine filtrat, decolorat şi după ce i s’a îndepărtat mirosul speci­fic, este un foarte bun aliment şi, în acelaş timp, poate fi întrebuinţat în industrii. La t<naliză s’a constatat că el conţine: 45% oleina, 35% li- noleină, 12,47*/» palmitină, 5,09% stearina şi 2,44®/# ma­terii nesaponificabile. După extragerea uleiului, seminţele sunt un minunat nutreţ pen­tru vite, căci conţin: 35% proteină, 3% amidon, 5®/* pentosan şi 2-3% materii grase.

Cojile de roşii conţin apro­ximativ 50% materii răşinoa- se. Extragerea se free după

ce ele au fost uscate şi trata­te cu o soluţie de sodă causti­că, în autoclave. Acest ame­stec obţinut apoi acidifi- cat, spre a se precipita mate­ria răşinoasă, care apoi este separată cu ajutorul apa­ratelor centrifuge. Rămăşiţele care conţin aproximaliv 60% celuloză şi aproape 26®/« lig-

O ADEVARATA

C O M O A R A

2 8 P A G I N I

L E 1 4 0

ESTE REVISTA FEMININA IDEALA

M A R I A N Aapărută astăzi cu numeroase rubrici

de frumuseţe, literatură, cinema,

teatro, gospodărie modă, etc., etc.

nină, pot fi întrebuinţate Isi fabricarea hârtiei sau la fa­bricarea alcoolului etilic, prin metoda zaharificării.

Din materia răşinoasă, bine amestecate cu alte răşine, se obţine o pastă, care întinsă pe ţesuturi din fire de rayon sau alt fibre textile autarhi­ce, se fabrică un nou tip de pardoseală, autarhică sută în sută, şi care înlocueşte de mi­nune linoleum-ul. Acestui nou produs al industriei naţionale italiene i s’a dat numele de „italeum“ .

Experienţele repetate au a- rătat că la presiune şi la ra­liere, acest produs are însu­şiri mult superioare linoleum­ului.

Materia răşinoasă obţinută din cojile de roşii, în afară de întrebuinţările de mai sus, poate fi utilizată, prin dife­rite tratări, la impermeabili- zarea ţesuturilor şi ,tot atât de bine la fabricarea vopsele­lor.

Continuând astfel, oamenii de ştiinţă italieni, erre în răs­timpul a câtorva ani a ştiut să creeze o industrie chimică italiană de sine stătătoare, a- rată întregii lumi că voinţa şi geniul latin pot crea materii­le prime necesare pentru a lupta şi a învinge.

S tud ii »supura ciwïtï*afsei Bornei

Studiile asupra civilizaţiei Homei înregistrează în Italia o continuă sporire. Cercetătorii găsesc un real sprijin în acest domeniu, atât la Instituţiile vechi cât şi Ia cele de curând create. Acestor Instituţii li se datoresc multele şi importan­tele publicaţii asupra Romei, ca de pildă ,,Italia Romană“ apărută în anul bimilenar augusteu, odată cu înfiinţarea institutului de stu­dii romane, unul din cele mai ac­tive.

Însuşi solul celor mai multe o- raşe şi sate italiene constitue do­cumentul originci lor romane, conservând adesea nealterale în­semnele perioadei antice şi măr­turii artistice de seamă.

începutul a fost făcut cu mono­grafia lui Carlo Peirangeli, Spo* Ictiuin-ului, căreia i-a urinat Tibur de Carlo Carducci. Au apărut apoi Sestinum de Antonio Minto, Ca- sinum de Gian Filippo Caretioni, Fesulae de Lombardo şi mai re­cente Florentia de Guglielmo Ma* etzke, şi Arminum de Guido A- chille Mansuelli. Monografiile cu­prind date precise şi complete a-> supra centrelor studiate pentru perioada luată în cercetare atât' din punct de vedere istoric, cât şî artistic şi monumental, şi sunt ijn- zeslrate de numeroase indice, hărţi şi planşe ilustrate.

2

Era catte ceasurile cinci după amia­ză, la Paris. Doi bărbaţi şi o femeie luau ceaiul pe o măsuţă de tablă,

îu fundul unei grădini de trandafiri şi begonia la umbra unui platan bătrân ce-şi resfira ramurile deasupra lor în semn de binecuvântare.

Unul dintre ei. Contele Cyramon de la Kose, vânător şi voiajor celebru, era oas­petele căpitanului Laurier şi al soliei sale.

Contrastul dintre cei doi bărbaţi era izbitor. Amândoi erau voinici, impună­tori şi extrem de civilizaţi, dar despre soţul doamnei Laurier se spunea că aste cel mai urât bărbat din Franţa, cu două excepţii numai, iar despre contele de la Rose, că era cel mai frumos bărbat din Europa.

Discutau, toţi trei cu multă aprindere, despre frică...

Căpitanul Laurier susţinea, cu tărie şi fără nici o umbră de lăudăroşie, că nu cunoscuse în viaţa lui, sentimentul fricei.

Doamna Laurier, ascultàndu 1 zâmbi ironică şi neîncrezătoare, apoi rosti ju ­mătate serioasă, jumătate glumind:

— Sunt două momente în viaţa unui bărbat tânăr când nu se poate să nu-i fie frică. Primul e atunci când cere pă­rinţilor mâna fetei pe care o iubeşte, iar al* doilea moment, hai să 1 numim celă­lalt moment... Dacă soţul meu va susţine mereu, că nu i-a fost frică în nici unul dim aceste momente, atunci...

Şi doamna Laurier râse iară.IJnele femei au păr frumos, ochi, nas,

gură, dinţi, mâni sau picioare frumoase. Doamna Laurier avea toate acestea, iar pe deasupra şi mai cu seamă, avea un lâs fermecător. Un râs inimitabil şi de neuitat, cristalin, muzical, desfătător şi maliţios.

— Nu, serios, — continuă căpitanul — şi să nu credeţi că sunt un fanfaron, dar nu ştiu ce se numeşte frica. Nu-mi fac în­să nici o cinste din asta. Poate sunt mai curând prost şi nesimţitor. Un om care nu ştie ce este frica, nu-i numaidecât, un om curajos. Se poate spune de el nu­mai sau că are un sistem nervos, puţin obişnuit, au poate că are un creer foarte greoi...

— Şi crezi într’adevăr — întrebă de la Rose — că nu există nici o împrejurare care ar putea să-ţi dea senzaţia de frică?

Căpitanul rămase o clipă pe gânduri urmărit de privirea cercetătoare a soţiei sale.

— Nu, răspunse el în cele dm urmă,— nu există. Netrecând niciodată prin frică, nu ştiu ce fel de sentiment e aces­ta şi n’am să ştiu niciodată. Am umblat pretutindeni şi am făcut de toate — războiu, aviaţie. In tinereţe, am vânat, cu aceiaş patimă, leii sălbateci şi femei­le frumoase... Şi. fireşte omul cu cât înaintează în vârstă, şi simţimintele i se

__ îm i plac la nebunie — rosti el —emoţiunile puternice şi neaşteptate. Nu ştiu ce-i frica, dar îmi închipui că est«» una dintre cele mai aprige emoţii şi u% fi foarte bucuros să cunosc acest fior. Astfel că, dragul meu prieten, sunt I® dispoziţia d-tale !

Doamna Laurier râse cu poftă.

I n tăcerea care se făcu apoi, se au*t gunguritul a doi porumbei car»* se cuibăriseră în platanul ce-i um­

brea.

L a auzul frazei: — Cartierul Saint Ger­main, la Vita Şerpilor! fa ţa şoferului se

fâcu din stacojie, galbena ca de mort. Vârân- du-şi capul pe gulerul hainei, răspunse cutre­murat de groaza :

La Vila şerpilor negri? Niciodatâ !

P a g i n i m i n u n a t e p l i n e d e a c - ■ H u n e t r e p i d a n t a ş i s e n z a f î o n a l ad e G O U V E R N E U R M O R R I S

oţelesc. Astfel că acela care n’a’ cunoscut ce-i spaima între optsprezece şi treizeci şi nouă de ani, cu greu ar mai putea-o Întâlni de atunci încolo.

Rămaseră toţi trei tăcuţi câteva clipe.

Apoi contele de la Rose exclamă:— Nu, nu! Nu mă |x>t împăca cu con­

cepţia că există un om care desfide frica! Şi chiar dacă aş admite teoria, făgădu­iesc faptul. Şi sunt sigur că, dacă îmi daţi un răgaz de câteva ceasuri, aş pu­tea pregăti ceva încât să fac pe căpitan să-şi iasă din fire de frică.

Ochii lui L'U'rier se aprinseră de cu­riozitate.

Mă fac forte să isbutesc — spuse de lu Rose. — Cum însă nu-i lucru uşor munca mea merită să fie răsplată. Ce ai zice dacă am face un mic rămăşag? De pildă să ne prindem pe zece mii de franci?

— Pe œ vrei! — fâcu Laurier, care, caşi prietenul său, era bogat. — Fie şi pe zece m ii de franci...

Iar acum spune-mi: ce trebuie să fac?

— Ah, nimic extraordinar! Să te duci. pur şi simplu, într’o casă părăsită, să intri într’o odaie şi să stai acolo zece m i­nute. Dacă în timpul acesta nu vei fi cu­noscut fiorul fricei, plătesc eu cei zece mii de franci sau vice-versa.

— Şi de unde ai să ştii tu dacă mi-a fost sau nu frică?

— îm i vei spune răspunse de la Rose.

Căpitanul Laurier înclină capul, în în-

(Urmare în oas. 4)

0 PALPITANTĂ NUVELA DIN VIATA P L iN Ă DE MISTER A JUNGLEI

O coapte da groază(Urmare dm paj,. -3)

crederea ce i se arătă văzu un omagiu adus în chip delicat reputaţiei sale de cm Integru.

— Iar ateu m — rosti el — să-mi spui cari sunt condiţiunile? Care-i casa unde trebue sâ mă duc?

— E o casă ocolită de toată lumea, — răspunse contele. E aşezată în mijlocul unei grădini mari, lăsată în părăsire, jilavă şi plină de burueni. Fântânile din ea au secat, iar frunzele căzute n’au mai fost adunate de ani de zile. In co­pacii găunoşi s’au cuibărit bufniţele. Grădina e înconjurată de ziduri înalte, pereţii casei deasemenea sunt foarte groşi, iar ferestrele duble, astfel că e cu nepu­tinţă ca vreun sfri"-”* aiutor să stră­bată până afară. N’ai face deci rău, dacă ţi-ai lua revolverul cu tine.

__ Oho! Atunci înseamnă că am să fiuataicat.

— Nu. atacat nu! Numai înfricoşat!— Şi unde se află casa aceasta plină

de mistere, ca una din poveştile lui Ed- gasr Poe? ,

— E prin vecinătatea cartierului Saint-Germain. Odinioară a fost locuinţa unui naturalist celebru, care trăia re- fra«, misteriosul Abbé Ciume. Iţi amin­teşti, cred, că a fost găsit mort într’o co­rnerà a casei sale, cu tot corpul acoperit de pete negre şi vinete, iar oasele sfărâ­mate în bucăţele. Părea a fi fost prins între două mâini uriaşe şi strâns până ce a fost strivit de tot. aproape măci­nat.

—Nădăjduesc că bărbatului me» » ’are să i se întâmple nimic, rău, nici chiar în glumă! — exclamă doamna Laurier.— N’a re să fie nici măcar atins, sper!

— Ba da. ră^nunse do 1rs Rose, liniş­tit,—va fi atins, dar... numai în mândria şi orgoliul său!

— Şi cum am să ajung până la locul unde s’a petrecut crima aceea groaznică?— întrebă Laurier.

— Oricine, te poate îndrepta! — răs­punse de la Rose. Casa se numeşte Vila şerpilor. Ai să găseşti poarta întredes­chisă. N’ai să dai de nici o piedică. E o casă mare, cu odăile numerotate. Aceea în care va trebui să stai tu zece minute, poartă numărul treisprezece. E odaia în care a fost omorât sărmanul Abbé.

— Dar cine l-a omorât? — întrebă d-na Luriet.

— In orice caz. n’a fost omorât de mână omenească. Asta cel puţin e clar! — răspunse contele.

— Abbé Clune, — adaogă căpitanul — era naturalist. Ultima sa locuinţă se nu­meşte Vila Şerpilor. E foarte limpede, deci, că unul dintre... supuşii săi—vreun boa enorm sau vreo altă lighioană — îl Va fi strivit.

—■ In cazul nostru însă, şarpele n’a /ost descoperit, — replică de la Rose. Nici urmă n’a mai fost de el!

— Desigur că nu a putut supravieţui âemei noastre pariziene, — spuse căpita­nul. Şerpii şi Americanii nu pot trăi fără căldură artificială... Şi când trebue să fac această vizită în faimoasa vilă?

— Mâine seară la opt îţi convine?— Minunat!— Cât despre mine, — rosti d-na Lau­

rier, — sunt îngrozită numai că o aseme­nea casă există!

Apoi, întorcându-se către soţul ei:— Nu ţi-a fost frică deloc? Şi nu creai

ră s’ar putea întâmpla ca în ette zece

minute, cât vei sta acolo, să se petreacă ceva, care să facă să-ţi sară inima din loc, fie chiar numai o clipă?

— Nu, câtuş de puţin! — răspunse el.Şi ca dovadă îţi propun să te duci

mâine dimineaţă la Keller şi să-ţi cum­peri ceva frumos cu cei zece m ii de franci, pe cari îi voi câştiga cu rămăşa­gul de mâine seară.

Doamna Laurier râse iar cu râsu i cristalin.

Contele Cyramon de la Rose, frumos ca un zeu, se uită la ea pe furiş, clipind cu coada ochiului.

— Unde vă duc, domnule? — întrebă respectuos şoferul, un om cât un muinte, cu obrajii şi nasul roşu şi cu o expresie de curaj în faţă, aproape fioroasă.

Când însă căpitanul Laurier ii răs­punse scurt: In cartierul Saint Germain, la Vila Şerpilor« din

stacojie, faţa i se făcu galbenă ca de mort, şi vârându-şi capul in gulerul hai­nei, cutremurat de groază, răspunse cu glas stins, dar hotărât:

— Până la Saint-Germain, nu pot re­fuza să vă duc. Dar la Vila Şerpilor n i­ciodată !

Şi nimic nu 1 ar fi putut scoate din re­fuzul său.

— Porţi totuşi medalia militară,—făcu Laurier. Ai fost rănit, în războiu, şi li-e frică de o casă părăsită?

— Nu de casă mi-e frică...— Dar de ce atunci?— De stafiile ce umblă prin ea.— Ce stafii, ai putea să-mi spui?— Apoi asta — răspunse el — n’o ştie

nimeni. Şi de aceia esite şi mai înfrico­şător.

— Rine răspunse căpitanul, __ ceia cevă îngrozeşte pe voi, mă atrage pe mine. Astfel că, galantul meu compatriot, du-mapână în apropiere de Casa Şerpilor, atât cât îndrăzneşti, ce drum mai rămâne, îl fac pe jos.

Plimbarea până acolo era frumoasă. Căpitanul Laurier regreta că nu şi luase soţia cu el. Ar fi făcut plimbarea aceas­ta împreună şi apoi ar fi lăsat-o în taxi, cele zece minute cât ar fi durat aventura sa. Se întreba apoi, cu oarecare uimire, dece nu i-a dat ei în gând lucrul acesta, dece n’a propus singură? Şi nici măcar nu protestase că o lasă să cineze singură, ba încă refuzase cu încăpăţânare, când el îi propuse să trimeată automobilul său ca să aducă pe mama-sa să-i ţină de urât.

— Ciudate sunt femeile îşi spunea el.Când taxiul se opri şi căpitanul se

ŞERPILORN E G R I “

4

dete jos, şoferul îi arătă de departe calea ce ducea spre vila misterioasă; nu era nici stradă de oraş, nici drum de ţară. Ziduri înalte se ridicau de amândouă părţile, iar deasupra lor, vârfurile co­pacilor îşi profilau umbra neagră pe cerul întunecat.

Se uită la ceas şi, cu pas hotărât, se îndreaptă, apoi, spre vila blestemată.

Se înoptase de tot. Razele lunei care tocmai se ivise, aruncau câte o fâşie de lumină ici şi colo, făcând un joc de uni. .bre şi lumini fantastice în grădina pă- răginită a casei pustii.

Zări îndată poarta de fier, o împinse binişor şi ea se deschise uşor, fără zgo­mot, caşicum balamalele fuseseră unsfe de curând.

Urcă în fugă treptele de piatră ale pe­ronului, deschise uşa şi păşi înăuntru. U« val de aer închis, de umezeală şi mu­cegai, îi izbi nările. Printr’o fereastră fără canaturi, pătrundea o rază slabă de lumină, desvăluind, din întunericul de nepătruns, scara largă ce ducea sus.

Căpitanul o urcă cu paşi grăbiţi şi prinse a căuta numărul 13. Aprinse două chibrituri, unul după altul.

Ceasurile erau aproape opt. La al trei­lea chibrit ajunse în faţa camerii cu pricina. Se uită încă odată la ceas. Nu mai era decât un minut până la opt fix.

Aşteptă câteva clipe încă. Apoi stinse chibritul, împinse uşa binişor şi intră.

Era o odaie de culcare, mare şi înaltă.' Prin ferestrele fără canaturi, lumina lunii pline năvălea înăuntru, învăluind în razele-i palide mobilierul demodat.

In afară de superstiţia că odaia purta numărul 13 şi de atmosfera de mister care înconjura mobilele grele, de modă veche, nu era nimic altceva care să te impresioaieze acolo. Mai rămâneau, în- tr’adevăr, câteva colţuri de întuneric unde ochiul nu putea străbate şi gândul că în locul acela fusese găsit un om mort, ucis în chip atât de misterios.

Nu era însă nimic înfricoşător sau ne­firesc în umbra de întuneric, iar natura­listul asasinat fusese luat de mult de a- colo şi îngropat.

— Cel mult, — îşi spunea căpitanul, — ai putea să răiceşti de moarte aiei, dac’ai sta mai mult timp.

Umezeala era aşa de grea şi pătrunză­toare că puteai par’că să o tai cu cuţitul.

O gaură făcută în duşumea, prin care ieşea un tutb de fier sfărâmat, îi atrase privirea.

— De la Rose — îşi spuse el — a avuto zi întreagă la dispoziţie ca să pregă­tească casa în vederea redepţiunei mele. Ar fi putut să aprindă şi puţin foc la m p torul caloriferului.

Se uita la ceas, apropiindu-i de fâşia de lumină ce se strecura pe fereastră.

Trecuseră cinci minute. Laurier zâmbi gândindu-se că şi câştigase jumătate din rămăşag şi spunându-şi că oricare încer­care s’ar face spre a-1 înfricoşa va ră­mâne zadarnică.

In clipa când îşi spunea aceasta, înce­pură să se audă de jos o serie de sunete misterioase, cari porneau din temelia casei şi al căror ecou ajungea, mărit, prin conductele caloriferului, până la u- recliile sale. Era caşicum nişte burlane de metal erau luate din loc şi. rostogolite, şi ale căror încheeturi scârtâiau şi troz-

»oau.(€*»lin»are h» p*g. S i

ADULTERULO duioasa nuvela al cârei subiect ce constitue escapada unei tinere femei —------ maritate cu un pictor bolnav de tuberculoza ......

I n sătutul Santa Maria dei Monti, se abătu într’o zi un pictor. Era un tânăr firav şi

subţirel, cu părul roşcat şi ochii ceacâri, însă limpezi şi reci ca la­curile din valea Arnoului. Străinul trase în gazdă la hanul din sat. Dar în Ioc de două zile cât aVea de gând să stea, rămase doi ani.

Tăcut si retinut din fire, tânărul nu supără pe nimeni. Primarul spu­nea că-i un artist de seamă, venit să picteze gheţarii. Doctorul susţi­nea, că-i vorba de un bolnav de piept, care caută vindecare în aerul curat al munţilor. Fie cum o fi, omul dormea noaptea pe terasa hanului, iar ziua se ducea cu pale­ta si cutia cu culori pe morene, în căutarea unor motive de peisagiu

După gheţari, veni rândul copii­lor din sat, şi după aceea, al tutu­ror muerilor tinere. Pe unele le picta individual, pe altele tn gru­puri pe punte sau în piaţă cu co­şurile pe spate.

Dar celei mai frumoase dintre toate—Ricăi, nevestei lui Luigi Qrh va, zis „Ursul“, care locuia în cea din urmă colibă din sat —încă nu-i făcuse portretul. Putea să se o- prească cât poftea pe puntea ce du­cea peste râu, cu ghietarii în fund, sau pe piaţă, înaintea bisericii, şi să se tie nemişcată ca celelalte „modele“ — pictorul trecea nepă­sător, ou cutia [ieste umăr. Âi fi jurat, că n’o vede.

Niciodată nu se opri pentru » spune:

— Aşa e bine! Mai stai niţel, te rog!

Nu, el întorcea capul său roşco­van, cu pălăria trasă peste ochii verzi, si se îndepărta fără a scoate un singur cuvânt. Ca şi cum femeia aceea înaltă cu basmaua galbenă pe capul bălan, nici n’ar fi existat

R ica îl ura. Ar fi vrut să aibă şi ea un portret ca Rozica, Tincuta sau Anica: cu chi­

pul zâmbitor şî cu bucheţelul de flori în mână. iar în futid gheţarul sau tumul de biserică. Dar femeia era prea mândră, pentru a se ruga de artist.

De abia peste un an, dorinţa a- vea să i se împlinească.

Când Rica se sculă pentru în­tâia oară din lăuzie şi stătu pali­dă, dar strălucitoare de bucurie, cu pruncul în braţe la uşa colibei, văzu pe bărbatul său în arie $i alături de el străinul. Zărind-o, acesta întinse braţul şi rosti în sfârşit mult aşteptatele cuvinte:

— Stai aşa, te rog!Tabloul cu titlul de „Madona !a

Tară”, fu pe urmă expus la Veneţia şi cumpărat de rege.

Trecu încă un an, şi Rica se a- rătă iarăşi cu un pruncuşor în braţe la uşa colibei.

Dar în arie nu se afla de astă dată nimeni. Bărbatul Ricăi lucra undeva în pădure. Şi pictorul ple­case pentru totdeauna.

C ei doi copii crescuseră şi se­mănau cu mama. Amândoi aveau părul bălan, tenul

fraged, mâinile subtiri şî firea delicată.Tatăl lor, „Ursul“, un om smead,

osos, violent, cu privirea tulbure şi graiul aspru, îl privea cu o mân­drie îngrijorată şi cu o dragoste mânioasă. Gingăşia lor se potrivea atât de puţin cu coliba sărăcăcioa­să în care trăiau şi eu viaţa aspră ce erau meniţi s’o ducă! Ii iubea în felul său şi-i trata cu străşnicie şi brutalitate, căutând ca prin pumni şi cuvinte grosolane să facă din ei oameni de treabă.

într’o zi, mama se îmbolnăvi. Când se afla pe patul de moarte, veniră bocitoarele şi preotul, ca să spue rugăciunile.

Bolnava căuta pe bărbatul săli cu privirea, făcându-i semn să se apropie.

somnul cel de veci, un strigăt al bărbatului stârni încă odată viaţa într’ânsa.

— Copţii... spune-mi, dacă copiii sunt ai mei.

Ochii sticloşi ai femeii clipeau.— Spuue! porunci el, aproape

ieşit din minţi...Muribunda nu a mai putut rosti

nn cuvânt. Făcu doar o uşoară mişcare cu mâna, ridicând degetul cel mare,

Bărbatul înţelese.— Unul!Citi confirmarea în privirea ne­

vestei sale.— Care din amândoi? Care?

Care?De astădată ochii stinşi nu mai

dădură nici un răspuns...

C are din aceşti doi copii era a! său, şi care al celuilalt?

Ţăranul ü privea scrută­tor — cu ură, cu dragoste şi cu durere.

Uneori îşi spunea:— Băiatul e ©el dintâi« născut.

El trebuie să fie al meu. Doară nu

Muribunda lua mâna cu bătături a bărbatului în mâinile saie umede.

— Ie rta re ! suspina ea... îartâ-ma, horeai femeia,» La sä-m i sâ mor îm­păcată •••

— Copiii !... Spune-mi daca copii sunt ai mei.*. Spune! porunci el« aproape îesit d ii minti

— Trimite-i pe tot* afară, şopti ea. Vreau să rămân singură cu tine. Trebue să-ti spun ceva.

— Lăsaţi-ne singuri, zise Luigi Qriva, cu glasul răguşit.

Toţi eşiră încet şi uluiţi din o- odaie.

Muribunda luă mâna cu bătături a bărbatului în mâinile sale umede.

Iertare, suspioă ea. I« numele Mântuitorului, iertare!

Luigi tresări.— Iartă-mă. horeai femeia, la-

să-mă să mor împăcată.ăfbatul se înfiora, cuprins deo mânie sălbatecă. Faţa i se

întunecă şi tot sângele îi năvăli la cap. Dar înaintea misterului morţii, Luigi căuta să se stăpân escă şi să se liniştească. Izbuti, să nu mai simtă nici mânie, nici mirare şi nici durere. Sufletu-i parcă amor­tise.

— Te iert. zise el. Mori în pace.Femeia duse mâna omului la

gură. si i-o sărută^Dar când voi să se cufunde tn

m’o ft înşdat ea aşa de curând!Dar pe urmă, cu o svâenitură a

inimii, rşi aduse aminte că, toc­mai în primul an al căsătoriei, eî fusese plecat pentru câteva luni. Ghemuit într’un ungher al graj­dului. cu capui lăsat în jos. Luigi îşi muşcă mâinile, căutând să-şi amintească, să socotească.

— Ianuarie. Februarie, Martie... Dar cu cât cugeta mai mult, cu

atât mai rău se încurca în socoteli. Lunile jucau hora în capul său.

Si aţintind din nou privirea tur­bure la copii, cari nu bănuiau ni­mic, omul se căznea în zadar.

— Care?... Care?... Care?.. Veşnic eia frământat de această

întrebare.fntr’o zi. Luigi se duse la preo­

tul din sat, ca să i se destăinuîas- că si să-i ceară sfatul.

— Supune-te, îi răspunse părin­tele oftând. Cel mai bun lucru e să ui ti. Adevărul tot nu-1 poţi afla.

— Ba vreau să ştiu! Trebue să

ştiu! Pe care să-l iubesc, pe cara să-l urăsc?

— lubeşte-î pe amândoi, zisa preotul.

— Asta n’o pot.— Atunci întreabă-ţi inima. As»

cultă glasul sângelui, când va grăi.Şi sângele grăi într’adevăr. Spu­

nea ba una, ba alta. Câteodată îi şoptea:

— Ăsta-i copilul tău!Dar poate chiar în clipa urmă«

toare:— Nu; celait!Astăzi » zicea:— Băiatul e zămislit de tine,

Fata e străină. Uită-te cât e de ai bă şi de gingaşă! Ascultă numai cum râde şi cântă!

Atunci Luigi o privea cu ură si 9 trata cu străşnicie şi cruzime. Co» pila, când cânta, îi auzea mimaf glasul, şi fugea în pădure unde sc ascundea...

Dar altă dată, dnpă o ceartă cu băiatul, sălbatic, aspru şi groso­lan ca dânsul, omul pricepea în si­ne o duşmănie tainică şi adânca Nu! Iată-1 pe străinul — rodul pă­catului — pe acela, care îi mân­ca pe nedrept pâinea câştigată cu atâta trudă! II gonea din fata Sa şj căuta pe copilă. O îmbrăţişa şio mângâia, până ce redevenea ve­sela ca odinioară. Şi cântecul S« râsul ei răsunau iarăşi prin casă.

Lunile şi anii treceau, dar lu#U» asta lăuntrică nu mai contenea. Totuşi, glasul sângelui se ridica din ce în ce mai des si mai stărui­tor, pentru a-î striga că fata e o®- pilul său sâ eă Intrusul era băiatul

îndărătnic si îndrăzneţ, care-i răs­pundea obraznic şi îl privea sfidă­tor.

Luigi nu-i mai vorbea de loc. Se obişnui să-l considere ca pe un ti­călos şi netrebnic. II ura şi-l temea în acelaş timp.

Î ntr’o seară, Luigi Griva, se înapoia dela muncă. Fra iarnă şi viscolea Trecând pe lângă biseri cuta Maicii Domnului a

Pustnicului, ţăranul zări de departe un flăcău, care eşea din codri».

Era... fiul său! Pe umeri băiatul purta un brad desrădăcinat, care constituia o armă primejdioasă Târa vârful verde prin zăpadă şi părea a se uita cu grijă împrejur Când văzu pe tatăl său, tresă«, apoi întoarse iute capul şi dispar« în pădurea dela spatele bisericuţei

Tatăl simţi cum i se strânge •**-

...*■• (üantinuare în pag ®

ADULTERULS

If

fl

ll

LU

nn

il

ll

HU

nU

WW

MM

MI

ll

lU

ll

im

il

UU

IJ

MI

II

ll

lH

li

UW

WU

ll

M...

...........

tl!ll»lll!»!!l!IVIIII!III!!iHlinfl!iIflitil!lf!ifVii!l!IUIfflim

ADULTERUL I(Urniare d in pag. 5)

ma. Ce făcea oare băiatul la mar­ginea pădurii, în viforul serii, cu copacul desrădăcinat?

Mai târziu, când îl văzu sosind, posomorât ca întotdeauna, spre a se aşeza la masă, Luigi îl întrebă:

— Ce aj vrut tu adineaori cu trunchiul ăla în dosul bisericuţei?

Fiul nu-i răspunse.— Pe cine ai pândit acolo? Pă­

reai un criminal, un ucigaş, care îşi aşteaptă victima.

— Eşti nebun, zise băiatul, clă­tinând capul.

Şi vroi să ducă lingura la gură. Tatăl sări în sus.

— Cum? fs nebun? Aşa? Afară cu tine, afară! N’ai să-mi mai mă­nânci pâinea, blestematule, copil al păcatului!

Urmă o clipă de adâncă tăcere. Apoi flăcăul se repezi la tatăl său, gata să-l lovească. Fu însă oprit de fată, care îl apucă de brat.

Liberându-se din strânsoare, bă­iatul stătu o clipă locului, nemişcat parcă ar fi fost de piatră. Apoi se întoarse, fără a scoate un cuvânt, îşi luă pălăria ruptă, haina udă de zăpadă din cui şi deschise uşa. Un suflu rece de vânt, un vârtej de fulgi albi, şi usa se închise cu sgo- mot după dânsul.

N inse toată noaptea, iar a doua zi dimineaţa, când Luigi Qriva eşi din coli­bă şi îşi îndreptă paşii spre sihăstrie, tot mai

viscolea. Omul mergea încet $î aplecat^ dar când ajunse la biseri­cuţa dărăpănată, ridică privirea... şi se cutremură. Cine rezemase bradul acela înalt de altar, ca să ferească icoana Prea Curatei de vi­for şi viscol? Tatăl recunoscu arbo­rul desrădăcinat. Atunci, aseară, fiul său nu plănuise o crimă! Tainic!, în luptă cu vântul şi neaua, băiatul săvârşise o faptă frumoasă şi cu­cernică. Cuprins de remuşcare, ţă­ranul îngenunchiă în zăpadă şi plânse lacrimi amare.

In cursul primăverii, fata se că­sători şi plecă din sat.

Dar peste un an reveni ca să-şi vadă părintele. Sosi voioasă, cu un pmncuşor în brate.

— Vezi numai, tată, zise ea, ri­dicând basmaua de pe chipul copi­lului — vezi cât e de drăgălaş!

Luigi privi, d ir se dădu înapoi, parcă ar fi primit un pumn la ini­mă. Pruncul avea părul roşcat iar ochii-i ceacâri erau reci şi limpezi ca lacurile verzi din valea Arnou- lui.

Bătrânul rămase singur. Singur în primăvara primejdioasă. în vara dogoritoare. în toamna mohorîtă şi în iarna aspră.

Intr’o noapte, câinii vecinului lă­tra prelung şi înverşunat. Un flă­cău, cu o desagă pe spate, urcă în lumina lunii poteca râpoasă care ducea la colibă.

Ajuns acolo, tânărul se opri ri­dicând privirea către ferestrele în­tunecate. Apoi ciocăni în uşă.

—- Cine-i acolo? întrebă Luigi Qriva...

Prin noapte răsună glasul sonor al flăcăului.

— Eu sunt, tată!Ö clipă de tăcere si uşa se des-

cfiîse.

O NOAPTE d e GROAZĂ IN „VILA ŞERPILOR NEGRI”

B

(Urmare dm pag. ,4)

D upă câteva clipe luate aceste aunetc păreau că se concentrează în tu­bul care răspundea în odaia unde

se afla Laurier. Nu mai încăpea nici o îndoială că ceva greoi şi mare, o vietate ce venea din subteranele casei, u'rca tip­til, prin tubul de fier.

— Acesta trebue că a fost sgomotul au­zit de naturalist — îşi spuse el — puţin înainte de a muri, sau pe care l-ar fi auzit dacă nu era adormit... presupunând că dormea.

Astfel că Laurier nu fu nici surprins, nici speriat, când capul cu ochii de agată, cu nasul bont şi trupul gros. molatec şl greoi, al unui şarpe boa enorm, începu să se strecoare în odaie, prin gaura din du­şumea. Mergea încet, tiptil, cu ondula- tiuni molatece, îngrozitoare, pornit spre atac.

Căpitanul Laurier se uită la ceas. Tre­cuseră exact opt minute din cele zece. Jumătate din corpul lighioanei, era deja în^ odaie. Monstrul ridică puţin capul, mişcându -1 dintr’o parte într’aUa, adul­mecând pair’că alerul. Avea ochii sticloşi, năuciţi, fără viaţă.

Laurier îl privea uimit. Nu-şi putea închipui cum un şarpe boa poate trăi într’un cuptor de calorifer pă-

răsit şi cum poate să-şi strecoare corpul Iui uriaş printr’o deschizătură aşa de mică. Mai ştia însă că foamea sau frica poate însufleţi şi transforma într’un ful­ger, în primejdioasă agerime, chiar pe cel mai greoi şi letargic boa. Astfel că, în timp ce jumătatea cealaltă a reptilei era încă în tubul de fier, căpitanul scoase revolverul din buzunar, se aplecă, îndrep­tă ţeava spre capul monstrului şi trase. Apoi se dădu câţiva paşi înapoi.

Şarpele muri uimitor de repede, pen­tru un şarpe. Capul, zdrobit în chip groaznic, de glonţ, nu mai mişcă, iar cor­pul zguduit de câteva convulsiuni, făcea unde şi valuri uriaşe. Apoi, după câteva momente, nu mai mişcă.

Căpitanul Luaurier puse revolverul în buzunar şi se uită la ceas, spunându-şi:

— Nu cred că de la Rose, are de gând

să mai încerce şi altceva... De altceva n ’ar mai fi timp. Şi eu încă nu ştiu ce înseamnă frica!..

In clipa aceea se auzi zbârâind tele, fonul la capătul palului, prin întuneric.

Laurier trecu peste stârvul şarpelui şi se repezi la aparat.

— Allo!.. Cine e acolo? — întrebă e l— Eu... de la Rose. E i! ai cunoscut fio*

m l fricei?

— Nu, nu încă! Dar mai avem o jum ă­tate de minut.

— Multe — se auzi glasul lui de Ia Rose — (şi avea în voce un accent neplă­cut de îngâmfare), — multe se pol în­tâmpla într’o jumătate de m inut! As­cultă !..

Căpitanul Laurier ascultă. Sârma ma­gică îi transmise râsul cristalin al unei femei.w— Aud râsul nevestei mele, — rosti

căpitanul Laurier. Ce mai e altce\a?— Nimic, absolut nimic!— Dar... unde sunteţi voi, împreuna.,*

amândoi?

Firul magic îi transmise iară râsul doamnei Laurier, râsu-i inimitabil, ur­mat de acel al contelui.

Apoi de la Rose închise telefonul.Deodată, anumite lucruri cari odini­

oară îi păreau mofturi, străbătură ca ful­gerul mintea Iui Laurier.

I şi aduse aminte cum odată, într’o împrejurare oarecare, dacă el ac fi fost o fire bănuitoare, ar fi gă­

sit că picioarele lor, pe subt masă erau prea apropiate... Sau altădată, cum părul doamnei Laurier, pieptănat deobicei cu atâta îngrijire era deranjat pe partea stângă...

Râsul acela subtil, părea că-i suma încă în urechi, plin de înţeles caşi ecoul râsului lu i de la Rose, râs răguşit, obraz­nic, fără scrupul... râsul bărbatului tri­umfător!

Şi atunci, pentru prima oară în viaţa sa, căpitanul Laurier cunoscu sentimen­tul fricei!

Erau ceasurile opt şi zeice minute.Pierduse rămăşagul !

Fosforul trădează pe omul

iRiiiiiiiuiiiiiiiittiiiiiuiiuiiiiiiiiiiiiiuîiiiiiiifiiiinim»!

Una din cele mai grele probleme ale cercetărilor preistorice este stabilirea locurilor unde au fost colonii ome­neşti. Nu trebue să se creadă că numai acolo unde se găsesc resturi de oase, oale, unelte şi arme au trăit cândva oameni. Şi e probabil că pe vremea epocii păstoritului, locul se schimba foarte des. Şi la coloniile ţărăneşti se întâm pla des ca un sat să fie părăsit după câteva sute de ani, deoarece pă­mântul nu mai dădea rod bun. Până acum, toate problemele coloniilor din epocile preistorice se bazau numai pe obiectele găsite. Dar aceste săpături sunt foarte grele, scumpe şi cer timp m ult, aşa că rentează numai acolo unde este vorba de colonii sau de locuri de cultură mai mare.

Un învăţat german, a găsit o nouă metodă care lasă să se constate, ca un minimum de timp şi de cheltuieli, unde a fost o localitate colonizată, până pe vremea epocii de ghiaţă. Ea se bazează pe observaţia că acolo un­tie oamenii au trăit mai multă vreme, pământul are im procent mai mare

de fosfaţi decât este normal. Se iau spre exemplu, din pământul de-alun- gul unei ape sau unei şosele vechi, în distanţe de vreo 60 paşi şi o adânci­me de 30 cm., probe. Probele se usu­că, se strecoară printr’o sită fină, şi Cu ajutorul unei metode chimice simple şi eftine, se constată procentul de fosfat.

De obicei pământul agricol din Eu­ropa Centrală conţine 10 unităţi, câmpiile 5 şi pădurile numai 2. Dacă însă în apropierea acestor locuri a fost o colonie de Oameni, atunci din cauza resturilor de materii de tot felul, procentul creşte la 20-25 unităţi. Chiar dacă o anumită regiune este acoperită cu nisip, pietriş, etc. se poate reconstrui, cu ajutorul acestei metode, o imagine a locului care a fost colonizat.

Astfel, cu mijloace relativ simple, se pot afla nu numai colonii de oa­meni din epoca de ghiaţă, ci se pot trage concluzii valoroase şi asupra re­formelor economice şi felului de viaţă al locuitorilor de pe atunci.

din

epoca

de

g h i a ţ ă

DELA LACUL DE AURCC

»»

In aşa zis ..hotel cu ora“ îu tr ’un orăşel depărta t d in nord-vesbul C ana ­

dei., Z idurile de lenui ale casei, eu două cana tu ri sunt a tâ t de

subtiri, că sgomotul străzii■ pătrunde p ân ă ’n u ltum ii un ­gher. Nestânjen it ds uti ..abat- jour“. raze'e r>re* vii ale be»u- lu i electric lum inează nuca in- eă’psre în cane p a tu l se lăţeşte ato tstăpânitor. Altceva tiu prea se a flă în odaia modestă, dar celor doi tineri m âna ţi u- inul spre a ltu l de patim a iub i­rii. pubin le pasă. S tau strâns îm brăţişaţi. în dep lină uitare de sine. tră in d doar pentru su­prema fericire a clipei.

Astfel ei n ici nu bagă de seamă că uşa s’a întredeschis încetişor si că un flăcău p r i­veşte pe furiş în odae. O clipăi se t ie m etisu lu i răsuflarea.

De groază. owhii îi ies aproal»e d in orbite. Şansele îi năvăleşte la cap. întunecându-î faţa . destul de m ohorîtă si a ltm in ­teri.

Ia tă în braţele a ltu ia pe fe­meia care i-a ju ra t dragoste si credinţă!

M an ia şi ura îl sufocă. Nu

poate scoate o vorbă, ci doar un strigăt înăbuşit si aspru, asemeni sunetelor nearticulate ale surdomuţilor. î i iese d in gâtle j. Speriaţi, cei doi. sar in picioare, eu feţele crispate de frică. P ăru l le « sbârlit: vest­m intele. sfâşiate în beţia pa- timei, a tâ rn ă pe <*i ca ceva străin . N ic iunu l d in cei trei n u è în s U » să facă o mişcare. E caşicum m intea şi raţiune^ a r f i părăs ii trupurile încreme­n ite de spaimă... Apoi m âna flăcău lu i ap'ncă încet, crun t şi neînduplecat, patu l revolver« - lui...

Ceilalţi tot n u s’au c lin t it d in loc. Văd arm a ridicându- fte... ţeava îndreptâudu-se în ­spre ei... Ar vrea să facă o mişcare, să fugă. — dar glon­ţu l a şi pornit.

F ata se clatină... Capul m u­ribundei cade greu ne m arg i­nea patu lu i.

Geam urile ferestrei se pre­fac în ţăn d ăr i; aerul rece pă­

trunde în zăiwweala odăii: băr­batul în teania-i lasă. şi-a croit un drum . F lăcăul p ’are a se f i trezit d in tr ’un vis îngro- zitur. încordarea teribilă, de­m onu l nebuniei, care-i s tăp â ­nise trup şi suflet l-au părăsit; roşe a ta m ân ie i a făcu t loc u- n©î palori de moarte. Disperat, se apropie de victimă... D ar ia tă că răsună nişte paşi pe

sală... D e tunătura a a larm at lum ea d in hotel.

Şi deodată crim ina lu l ştie ouo s iguranţă chinuitoare, că Şi el va trebui să m oară, că va f i da t pe m ân a că lău lu i. în treg trupu l său tâ n ă r si voinic^ se împotriveşte, cerând să tră ia ­scă ou orice preţ. Se smulge brusc d in contemplarea iub ite i şi fuge.

Pădurea canad iană se în ­

tinde departe. D ar fu ­garul. în goana-i nebu­

nă. n u tine seamă de direc­ţia ©e-o apucă. în a in te , tot

NUVELĂ INEDITA■■■■ DE —~

KURT GEOSGE

mereu îna in te , departe de lo­cul fap te i sale! Uneori i se p a ­re că zăreşte ch ipu l fetei în spasmele ago:iiet. Alteori vede. ou o preciziune cum p lită şi im placabilă , o a ltă imagină... Ştie, că pentru dânsu l n u m a i

e scăpare: e osândit să m oară şi îna in tea ochilor săi răsare spânzurătoarea.

Astfel el rătăceşte ore dea- rându l fă ră t in tă si fă ră o- d ihnă.

Nesfârşită pare pustietatea. Fugarul de a ltfe l n ici n u în ­drăzneşte să se apropie de re­giunile locuite. Ştie, ca, peste

tot jandacm eria a fost în ş ti­in ţa tă . E ch inu it de foame, căci n ’a m âncat de eri la a- m iazi. îm preună cu această neplăcută senzaţie fizică, con­ş tiin ţa de a-şi f i pierdut drep­tu l la v iată, se trezeşte în el cu îndo ită putere.

Nu simte frigul, n ’aude foş­netul v ân tu lu i în vârfurile co­pacilor seculari. T im p înde lun ­gat stă astfel întins, cu fr u n ­tea în fie rb ân ta tă lip ită de m uşchiu l umed. Adânc Ş» l i ­

n iştit respiră pădurea, fă ră a se sinchisi de bucuriile să durerile oamenilor. Ia r d in păm ân t, din buinul si atotier- tătorul p ăm ân t, pă trund în . el

forţe noui şi o voinţă nouă.

P riv ind în iuru-i flăcău l ob­servă că n ici n u s’a depărtat prea m u lt de orăşel. In turbu- rarea sa, trebue să se f i în v âr ­tit mereu în cerc. Dar acum cu ra ju l i-a crescut. Vrea să se duca departe de tot şi să în ­ceapă a ltă v iaţă , in tr ’a ltă ta ră şi subt a lt nume.

Ingenunchiază, im p lo rând pe Dum nezeu să nw-1 p ă ­răsească. Buzele sale lin­

eate îng ână vorbe fie rb in ţi de rugă. Aiw i se şcoală şi porne­şte la drum ...

înce tu l cu începtul. flăcău l s’a lin iş tit şi s’a îm păca t cu i-

reparabila pierdere ce i-o p r i­cinuise soarta. Visoarea trupu­

lu i său tâ n ă r şi sănătos îi gră- eşte d in ce în ce m a i tare de o nădeide nouă.

Astfel tra je noaptea.Z iua a zugrăvit rotocoale de

(Continuare în pag. 10)

V ei *U profoaM, îmi poveste*Iustas, că încercarea mea de a întemeia la Berlin o so­

cietate de filme sonore a dat greş: capitaliştii şi-an retras adeziunea.

Ce era să fac? M’tm gândit să fabric cremă de ghete, dar pers­pectivele nu pitreau tocmai bune.

Şi asfel 4111 devenit detectiv. Pot spune că din frageda copilărie am avut o preferinţă si — de ce rt ’ aş recunoaşte-o — aptitudini speciale pentru această profesiune.

Ar fi.fost dacă o forţă ca mine s’ar fi lăsat exploatată de un şef avid. Deci, din capul locului, am lucrat independent.

Hotărîi să mă feresc de o mun­că cantitativă. Ceeaoe-mi trebuia mie erau vre-o două-trei însărci­nări, reclamând iscusinţă si dibă­cie, dar răsplătite cum se cuvine.

Iată cum am procedat: Mai în­tâi am închiriat o odaie elegantă în cartierul cel mai select si am trimis tuturor cunoscuţilor noua mea carte de vizită, cu marginile aurite.

Pe urmă am aşteptat, calm, e- v en in tentele, citind un roman cri­minal, adică de branşă. Căci omul trebue să folosească fiece clipă pentru întregirea cunoştinţelor sale.

Ei bine, ce să-ti spun? Chiar a doua zi a sunat la uşa inea. Intrăo doamnă în vârstă, foarte agita­tă. Fotoliul de piele o aştepta, precum şi un păhăruţ de Vermuth, special pregătit pentru astfel de cazuri.

A şa e clientela. Se amestecSl în chestiuni profesionale.Trebuia să văd cum locueş-

te Madame Rinösel, ca să ştiu ce pretenţii să formulez.

Era fenomenal de bine aranjată, văduva Rinosel. Am inspectat în­tre altele, garderoba Iui Egon şl am rămas foarte mulţumit. Nuniaï costumul de voiaj lipsea, după spusele tnamei sale.

Pe noptieră se afla mersul tre­nurilor. Era deschis la pagina cu trenurile pentru Veneţia. Alături văzui un prospect: Brioni.

— Vedeţi, doamnă — arătai co­le două obiecte — cred că noi cu­noaştem acum tinta fugarului — nu-i aşa?

— Vai de mine, copiii aceşti« nesocoti ti o să moară acolo îm­preună! gemea d-na Rinöset, cu a privire în acelaş timp plină de ad­miraţie şi de rugă fierbinte.

— Asta nu, spusei ou tărie. Ră­mâneţi cu bine, doamnă. Trenul cil direcţia Sud pleacă la 12 fix, adi­că peste două ore.

D-na Rinösel îmi dădu bani d<( drum. binecuvântându-mă. cw ochi. înecaţi în lacrimi.

I a Muerichen am petrecut*" doar o noapte. înainte da

a-mi continua drumul, am putuf doar arunca o privire în Pinaco» tecă, spre a mă convinge încă oda­tă, că noi, germanii, nu suntem îndeajuns de mândri de comorile de artă, ce se află îngrămădite acolo.

DETECTIVULO foarte p a l p i t a n t ă nuve la de aventuri datorită celebrului scriitor

R O D A - R O D ADoamna gâfâia şi nu era în stare

să scoată un singur cuvânt.— Sunteti văduvă, doamnă, zisei,

privind la cele două aliante. Aveţi un singur fiu (purta un portret de email ipe mărţişorul dela brăţară). A dispărut. Cu ea? Cu o fiinţă ne­demnă de el? Şi cum se numeşte această persoană?

— Domnule Iustus, exclamă, însfârşit bătrâna, ştii că eşti ex­traordinari

— Ati găsit cartea mea pe birou (o trimisesem, cum am mai spus, tuturor cunoscuţilor) şi vi s’a pă­rut că e un semn ceresc.

Aţintii privirea pe mărţişor.— Lăsaţi... II vom regăsi pe E-

gon al nostru... Egon Rinosel. Dar hai să mergem acum, couită.

— Unde?— La locuinţa dvs. şi a lui.— Patul său a rămas neatins, se

văita bătrâna. Egon a lăsat doar câteva rânduri:

„Nu mă căuta, mamă. Vei auzi de mine“. Avusesem discuţii cu el. Vrea să se căsătorească imediat cu fiica portarului... Caută-! d-ta, d-le Iustus! Oăseşte-1, înainte ca să-şi facă seamă. Dă-mi-t îna'poi, pentru Dumnezeu. Sunt gata la ori ce sacrificiu, numai să-l găseşti în viată. Orăbeşte-te, preîntâmpină nenorocirea! Nu mai e . timp de pierdut... Şi d-ta vrei să te duci la uiiue acasă, în singurul ioc unde Egm ou siguranţa că «iu se aflăi

La Innsbruck n'am avut decât o oră de oprire. Dar, întâmplător, aerul era limpede aşa că văzui munţii îu toată splendoarea lor. Statutele regilor în catedrală nu le-am admirat niciodată atât de mult.

Pe urmă a urmat traversarea pasului Brenner, cea mai frumoasă carte de ilustraţiuni a Alpilor. Am numărat 24 de tuneluri şi cotituri.

Un sue rat... întuneric şi vuet.Alt şuerat... Un peisaj nou se în­

tinde înaintea ochilor.Apoi Bolzano. Am treout pe aco­

lo la ora cea mai potrivită: la apu­sul soarelui. Trandafirii lui Laurin (muntele stâncos) păreau scufun­daţi în purpură.

Şi vestita „Strâmtoare“ la lumi­na lunii — ce măreţe se înălţau fortăreţele Domnului! !

La revărsatul zorilor ieşirăm din munti şi acum vedeam duzi, vită de vie, c»p*reşi: eram în Lom­bardia.

Trei ore de aşteptare la Verona, Piazza d’Erbe e cea mai frumoa­să piaţă de flori din lume. Lângă prefectură se află un pasaj îngust: de acolo să te uiti la catedrala Santa Maria Antiea! Şi mormântul lui Romeo şi al Giulettei!

Plin de năduşeală, am făcut în­conjurul vestitului fctmfiteatw, căci soarele începuse să dogorească.

(Continuam în pag. 10)

7

0 SGÜRTÄ Şl SUBSTANŢIALĂ PIESĂ CU TREI PERSONAGII: KURT, LISA Şl UN BLĂNAR

Lisette, fu,gi de lâng ă band it să nu te ©moare...Lasă-mă, dragule, să-i a ră t că banii nu sunt fericirea pe pămâv

Dragule, am impresia că c ineva ne spionează!

8

I L L

SCHil  HUMOR STICÂde GABRIEL DENIS

NEGRUL: __ Cur»? Nu m ă recunoşti? Te am m ânea t abea

niânn trecută...

Domnul şi doamna Le Huehvur vine un număr de atracţie. Facem erau o pereche de oameni de neam tombola.bôçrésc. mândri şi rezervaţi. Da- Musafirii’ începură să strige toti torită însă unor speoulaţiuni neiib- deodată.roci te şi unui continuu nenoroc la -r-'Faceti linişte, vă rog! portine»* cărţi, averea le scăzuse simţitor şi demnul Gourinet. N’am isprăvit-«ică. numai în urma unor privaţiuni dis- Să auziţi ce mi-a trăznit mie in crete şi extrem de mari reuşeau gând. La tombolă se câştigă de- să-şi menţină situaţia lor în socie- obiceiu lucruri de care nici n‘ai tate. trebuinţă. Eu m‘am gândit să vă

In cursul vieţii, aceşti Le Hu- las pe dv. să alegeţi ce-aţi vrea să cheur făcură cunoştinţă la băi de căştigâţi ca să vă fie bucuria mare. mare.cu alde Gourinet. Cu n ftfe Ei, acum cum credeţi dv.„ domnilor greu se hotărîseră să li se alăture, şi doamnelor ca am aranjat eu lu­da r aceştia din urmă îi copleşeau crul ăsta? De unde să ştiu eu ce cu atâtea amabilităţi şi atenţiuni, v‘a place dv? Aşa dar, numerele* încât, deşi felul lor de 'a fi nu le câştigătoare dau dreptul nu la un - plăcea de loc, nu ayrfră încotro şi obiect oarecare ci la o sumă de bani se lăsară în voiai întâmplării.• ' adică fiecare număr la altă sutn®.

Domnul Gourinei ca şi nevastă-sa începând dela o sută de frânei în se ridicaseră „de jos“ — cum spu- sus. Cu banii castigati la tombolă neau ei singuri. Fuseseră tăbăcari vă puteţi cumpăra dv. singuri ce îü vremea lor şi făcuseră mare a- vă face plăcere. Şi acum, poftiţi vere. Acum sè ' străduiau din toate domniilor şi doamnelor că începe puterile să se introducă în „lumea tombola. Să cânte muzica • bună“. Urmară aprobări sgomotoase.-nir

Trag nădejde că ne vom re- mai Le Lucheur-ii rămaseră tăcuţi, vedea la I?aris şi cât mai des, zi- Domnul Le Hucheur zise încet rwe- sesë doamna Gourinet. vesti-'si:

Le Hucheur zâmbi r e s e m n a t căci — Bani! Auzi, bani! Dă musafi- nimic şi când, primiră pe la începu- rilor bani! Ce oi dinar! Nu crezi ca tul iernii o invita tie pe hârtie de lux ar merita să le dăm o lecţie buna. dela cunoştinţele lor de peste vară, — Ba bine că nu! Dar ce-ai de prin care-i pofteau la un mare gând să faci? .bal, statură pe gânduri la început — Ceva foarte simplu: da«a- scot dacă să se ducă sau nu. un număr câştigător, ban» caşti-

- Ei şi, ce-o să fie dacă ne-am «aţi îi dau în văzul tu4wor-teresn duce. zise domnul Le Hucheur. servitorilor . . .S ă ne închipuim că suntem la un Admirabila lecţie,bal mascat. O să ne distrăm şi noi doamna Le Hucheur şi niţel pe socoteala caraghioşilor de pe acum de mutra pe care o s-o ăştia atâta tot. Trebue însă sa ne faca aştia de rand. ferim ea de foc să-i invităm pe la Atenţiune, vă rog! striga noj da. Apropiaţi-vă de tombolă.

-• ,Nicó irâ£* s l ï ï T ” - A * » " S - s " . £ Ş PLe Hucheur zămbi resemnat căci Gourmet, arata o gwnta cu tot a-

o mai strămtorat ca ori când. tetea câştiguri cate pucuri, bi Alde Gourinet rânduiseră lucru- tombola începu. Gourinet apucase

rile cum nu se poate mai frumos, sa strige mai mui e numere şt de­

in vila lor splendid luminată se afla Aceluia care

avusese numărul. Se auzeau de

şi şampanie. Se mai găsea şi o so- „dC'£???•cietate foarte numerică dar nu prea 1 p 1 • » _ aleasă. Sub privirea tăioasă si rece ^ am casjiga a slugilor, musafirii galagioş, dan- _ E^ n' zjse Le Hudicr ş, se

,> apropiă cu mutră de om blazat de

îl aprobă mă bucur

un belşug de flori, muzici, servitori, pateuri de ficat de gâscă cu trufe

săptă-

sau, beau, mancau,gând. _ masâ

Gazda. când văzu pe Le Hu Gourinet îi întinse plicul. Le cheur-ii intrând, se facu roşu ca ra- fjBCj,eur j] desfăcu şi se pregătea

Şi sacui de bucurie. Se repezi şi el nevastă-sa spre ei,zicând:

— Ce drăguţ din par

X?as*r' 1.-\.at Vn tL — rittet însă jubilă,să vă plictisiţi. Duceţi-va la bufet A c„rr

facă gestul despre care-i vorbi " u- , nevesti-si, dar mâna începu să-iitea dumnea- trenmre şj dătină pe picioare. Gou-

. . _ A, ce surpriză! Domnul Lesă vi se dea ce va pofteşte inima. Hl,cj)eur a câştigat lotul cel mareSe găsesc de toate.

Domnul şi Doamna Le Hucheifr rugară gazda să nu se deranjeze.

Cu zâmbetul dispreţuitor pe buze

Dragă prietene, anunţă, rogu-te, publicului câştigul.

— 10.000 de franci.Urmă o salvă de aplauze. Noro-

perniră să cutreere ■ saloanele pline cosul câştigător al lo tu lu i , cel mare, de vuet ca şi când ar fi vizitat o ft]jcitat din toate părţile, dea- expoziţie de lux de prost gust. ţ,ea putu face loc prin mulţime

La miezul nopţii, domnul» Gouri- p^nă fa nevastă-sa. net se «sui pé un-scann şi strigă:

rvmmilor şi doamnelor, atttm (Gowkinuare în pag- toj

£

- f f i r >

C la s if ic a re a e r e d U t ă f ă i m « i u II um

Cu scopul de a culege şi a clasi­fica in mod ştiinţific problemele asupra eredităţii omului, din punct de vedere fiziologic şi pato­logic, profesorul Litigi Zoia a fon­dai la Milano un ,,Centru de stu­dii rte genetică umană".

In afara cercetărilor, Centrul are de scop propaganda prin publica­ţii şi conferinţe în vederea cunoa­şterii şi popularizării, fenomene­lor eredităţii umane.

Centrul stă la dispoziţia tuturor jH'rsoanelor şi Instituţiilor ce au ifăcnt or fac observaţii sau sludii osttpra caracterelor fiziologice sau patologice umane şi mai ales asu­pra gemenilor.

DECE A F0ÜT ATÂT DE FRIG IARMA TRECUTĂ?

CÂ TEV A INTERESANTE SUPOZJŢSI METEOROLOGICE

M a r c i c o t n e m o r a i i « «

pentru G a l i l e o GalileiIn Ianuarie 1642 muret' la Flo­

renţa, pe ţărmul Sfântului George, marele învăţat Galileo Galilei, că­ruia i se îngăduise să se întoarcă lşV casa sa, după ce fusese prizo­nier la Gibiello, unde îl aruncase­ră ignoranţa şi prejudecăţile tim ­pului.

In acest an, celebrându-se al treilea centenpr dela moartea sa, Poşta Italiană va emite, după cât se spune în cercurile informte, ni­şte mărci comemorative. Seria va fi compusă din patru velori, între care va figura, pentru întâia oară, mărci în valoare de o liră, ce vor fi întrebuinţate la frf-ncarea scri­sorilor între Italia şi Germania, care, după recentele acorduri, a convenit să reducă tarifele poştfle existente între aceste două ţări stiate.

D R A M A-■ - ■ DELA -----------

„L«CUL DE AUR“(Urmare d in pag. 7)

s«are pe crâng şi stuf, ia r a-

cum e si ea în declin.B ar ucigaşul tot m a i pribe­

geşte. Vrea să se îndepărteze cat m a i m u lt tie orăşel, ca să

n u -1 găsească patrulele de ja n ­darm i, care îl urmăresc călare w in oădure. Puţin. însă, în a ­in te de apusul soarelui, tocmai când trece istovit si cu paşi şovăitori p r in tr ’im lum iniş, ti­n ta din urm ăritori it zăreşte. U n strigăt face pe fugar să se întoarcă cu iuţeala fulgerului. Aude o de tunătură si vede cum ţă rân a sboară lâng ă dânsul.

P rim e jd ia îi dă puteri nebă­nuite, Aleargă ea un cerb prin lum in iş şi dispare în crângul

des. Noaptea se coboară, scă­pând u-l de urmărire.Ridică şi el arma şi trage...

Dar ştie prea bine, că

în zori de zj poterele „îi, vor căuta urm a cu o

ravna îndoită. Şi cum ar p u ­

tea să nu-1 găsească, când ei dispun de cai sprinteni, iar el n u se bizue decât pe iuţeala si vigoarea picioarelor sale?... A doua zi d im ineaţă, jan dar­m ii i-au găsit spânzurat de

Um copac, cu o rană la cap, p ric inu ită de un glonte. Pe jos se a fla un bileţel :

Să nu m ă înv inovăţiţi de m oarta Eugeniei. Am găsit-o iu braţele u n u i a lt bărbat.

Doar a tâ t, cu ş lw e marţ, slâ.nga,ce şi cu m ulte greşeli.

Frigul îngrozitor şi Imensa cantitate de zăpadă căzută in această iarnă au dafc meteorologilor o oarecare bătaie de cap in oe priveşte aoest fenomen clima tic, căci este sigur faptul, că formarea vremii in kune, mai alee valurile ex­cepţionale de frig şi cantităţile mari de ploaie, au drept cauză influenţe cos­mice.

Obse rvaţii de deoenii şi comparaţiile meteorologice in legătură cu petele so­lare şi poziţia stelelor, au dus la con vingerea că atunci când Jupiter se află in faţa soarelui, oare se îndreaptă spre steaua Lirei din Hercules şi străbate zodiile „Peştilor” şi „Vărsătorului” a tunci avem ani răi, adică foarte umezi. Şi străbunii noştri ştiau aceasta şi au numit aoeste zodii, ,.zodiile umede”, spre deosebire de cele usoate ca ,.Loul” şi ,.Fecioara’,

După o regulă fundamentală fixată de câţi va cercetători, Pământul se poate aştepta la veri umede şi ierni grele, atunci când marile planete, mai ales Jupiter şi Saturn (ca anul trecut), trec prin zodiile wnöde. Acest fenomen este accentuat atunci când şi Venus se afla in aceiaş direcţie, lucru care s’a în ­tâmplat in iam a 1941.1942.

Cercetările meteorologice dispun de nenumărate constatări statistice cari a- rată că în timpurile unei înmulţiri a petelor solare au loc diferite fenomene fizice pe pământ; oă mişcările ciclonice din atmosfera solară produc puternice variaţiuni ale nivelului mărilor noastre, influenţând nefavorabil vremea şi exer citând putemioe deranjamente magne­tice şi asupra masselor subpimântene, producând astfel cutremure de pământ, erupţii vulcanice, etc.

Puternicele revoluţii solare au loc in anumite perioade de durată diferită. Observatorul italian Benda,ndi din Faen­za, a prevăzut i» Octombrie 1938. când

a apărut una din cele mai mari pete solare văzute până aourn la marginea de răsărit a discului solar, o perioadă de veri umede şi ierni grele. De atunci, soarele nu s’a liniştit încă. Pe el se în ­tâmplă un fenomen de proporţii- imense şi care nu poate rămâne fără urmări a supra pământului, atât de mic in raport cu el. Din toate ţările lumii s’au în­mulţit comunicările cu privire la

schimbarea subită a vremii, la cataatro

fe climatice, la cicloane şi cutremure de

pământ. Chiar Rusia nu a mai avut de

paste 100 de ani o iarnă atât de grea

ca aceea de războiu a anului 1941-42.

Primele reproduceri exacte aJe unei imense revoluţii solare, care a fost ob servata şi fotografiată, ne-a parvenit in Martie 1938 dela observatorul de pe Mount Wilson din California. Se vedea că protuberanţa atingea o înălţime cate nu fusese până atunci constatată la soare, anume de 150 milioane kilometri.

Pete solare, de câteva ori mai mari decât pământul, s’au văzut formăudu-se in câteva ore. Unele ajungeau de multe ori la o mărime de 5—10 ori mai mare decât pământul, în timp ce unele pete solare, de mărimea Germaniei, se ve­deau în telescop ca un mic punct pe soare. Şi globul solar este veşnic acope­rit cu nenumăraţi pori de acest fel.

Dar cauzele iernii grele pot proveni şi din condiţiunile şi poziţiile pămân­teşti. Printre faotorü oare favorizează frigul, se pot număra: : presiunea at mosferică, intensitatea radiaţiei asupra feţelor mari de zăpadă şi cuienţii de aer din regiunile nord-eetree. S'a emis părerea că marile caracteristice ale vre mii stau in legătură cu schimbările din stratosfera. Curios şi de netăgăduit este totuşi faptul că iarna grea apare de o- biceiu câtva timp după maximul alj.so lut al petelar solare.

T dev'îziuttiea î n s j jS f î i l e S e g u a r n ì ; ! « «

Germania a fost prima ţară oare R introdus televiziunea pentru marele pu­blic. In sălile publice din Berlin emisiu­nile de televiziune din săli publice se desfăşoară conform unui program diu- nainte stabilit ca şi reprezentaţiile ci­nematografice, bucurând« se de o mare popularitate. Reoent a fost introdusă o inovaţie în această direcţie, care me­rită toată atenţiunea şi care a fost pusă în serviciul îngrijirii soldaţilor. Este vorba de instalarea unor posturi de re oepţie în spitalele germane, unde cei ră­niţi pe fronturi, pe lângă emisiunile ra dtofonice şl reprezentaţiile cinematogra­fice, voit- avea de acum Înainte prilejul să asiste şi la recepţia emisiunilor de televiziune şi să se bucure din plin de avantajele pe oare le creiază aoeastă nouă cucerire a tehnioei moderne.

Deşi in felul acesta emisiunile de te leviziune sunt mai mult exploatate oa niciodată şi vor trebui să suporte o po­vară în plus, sălile publioe de televiziu ne vor rămâne şi mai departe deschise publicului.

Avizul peştilorDireotorul Aquariului grădinet zoolo­

gice din Frankfurt, dr. Gustav I/ederer, povesteşte un caz oare dovedeşte ce bine aud peştii. In secţiunea peştilor de apă duloe a fost pus un clopot, pe care vi aitatorii îl puteau face să sune. Iii ace laş loc se găsea însă şi un alt clopot care anunţa „mesele”, cu un sunet ase- mănătir. Acest clopot de masă se folo­sea pentru a anunţa vizitatorilor că va urma curând hrămirea animalelor. Când răsuna clopotul de masă, peştii se adu­nau în aşteptarea hranei, în timp ce celălalt clopot nici nu era băgat în seamă.

’ îl

VENINUL DE ALBINĂ VATĂMĂ CELULE« E V IIUna din caracteristicele veninului de

albină este acela că dizolvă globulele de sânge, ceea« arată că poate vătăma celule vii. Savantul german Schmidt Lange a făcufc cercetări pentru a con­stata dacă această proprietate se nia nifestă şi la bacterii.

Pentru aceste experienţe s’a între­buinţat un preparat făcut din veninul

de albină, oare se foloseşte pent.ru tra­tamentul reumatismului. S ’a constatat că preparatul, care conţine venin in

formă concentrată de 40 la sută, a ucis

agenţi patogeni de puroi după două m i­

nute, in timp oe bacteriile intestinale

au fost mai rezistente, desvoltarea lor

fiind totuşi oprită.

C I N E M ASINGURA REVISTĂ SÀPTAMÂNALÀ DE SPECIALITATE

PUBLICA IN FIECARE NU­MĂR ULTIMELE STIRI CINE­MATOGRAFICE. ECOURI DIN STUDIOURI. SCANDALURI Şl EKCENTRICITAŢI ALE VEDE- TELOR ECRANULUI PRECUM Şl APRECIERI ASUPRA PRO­GRAMELOR PREZENTATE DE C IN E M A T 0 6 R A F E L E

CAPITALEI

PREŢUL LEI 15

E T E C T I V U L(Urmare d in pag. 7}

Veneţia... De fieca>re dată când vad acest oraş, mă cutremur, gâti- dindu-mă la istoria sa: Dragoste Şi Crimă... ce amestec înfiorător!

Cum, devii nerăbdător? Din pri­cina lui Eson, dispărutul? Puţintică răbdare, dragul meu!... Dela sec­torul poştal Merceria am telegra- fiat pentru prima oară d-riei Rrnö- scl, cerându-i... un avans...

nainte, la Brioni. Pentru ca­zul că n’ai fost acolo. Ui spun că e un gfup minunat

de insule cu un singur hotel. Dacă ai noroc — ca mine — nu găseşti decât o sută, două de pasageri. In curând te simţi ca la tine acasă. Zilnic soseşte lume nouă; alţii pleacă. Trăeşti ca pe un vapor mare, oare acostează porturile, debarcă şi îmbarcă pasageri. O veşnică, aproape nesimţită împros­pătare a societăţii. Dar toti din a- celaş strat social, foarte simpatic.

A m început să jooc cărţi, iar după o săptămână eram nevoit să-i cer telegrafic

clientei mele trei mii de mărci...Dar la naiba, tot ce vrei cu E-

gon Rinösei ? Oare încă nu ţi-am povestit... Ascultă atunci: la Berlin mai avem două ore până la pleca­rea trenului, nu-i aşa? Le-am folo­sit bine. Mai întâi l-am întrebat pe portar, unde se află fiica sa si omul a ştiut. Apoi în grabă am în­chiriat odaia mea tinerei perechi (doară nu eram prost ca să plă­tesc chiria degeaba, pe când mă plimba«! prin Italia!) şi i-am pă­răsit «ràndtf-io lericir-e.

10

f

PAŢANIA O A M U ZA N TÀ A V E N ÏÜ 8 Â A UNUI PREA FERICIT MURI­TOR C A R E C Â Ş T I G Ă LA LOTtRiE LOZUL CEL MARE.

Acum câteva luni, 700.000 de idioţi dă- ură fiecare câte trei lire, în speranţa unui câştig de un milion.

Beneficiul loteriei era destinat creării unui Observator în republica Andora, unde, până acum, se putuse examina ste­lele cu ochii liberi. Printre cei 700.000 de idioţi mă număram şi eu, cu mica dife­renţă că, pe când toţi ceilalţi au rămas cu biletul, eu, în schimb am câştigat milio­nul. Atâta vreme cât n’ai acest blestemat milion, nimeni nu-ţi dă vreo atenţie. Cum se află însă că eşti milionar, toţi te dispre­ţuiesc că ai numai un milion şi te trezeşti, deodată, asaltat (în tren, acasă, la restau­rant, la bărbier) de diferiţi indivizi ferche­zuiţi care îţi recomandă fel de fel de sis­teme ca să poţi, strânge cele şase-şapte mi­lioane ce-ţi lipsesc. Un astfel de tip mi se adresă astfel:

— Sunteţi doctor în chimie, nu-i aşa?— Nu, domnule; mi-am dat numai exa­

menele de farmacist.— Cu atât mai bine.— Dar e aşa de mult de atunci, că n'aş

putea să combin nici măcar o tinctură de revent.

— Nici nu-i nevoie: eu sunt Baæa-Baca!— A! exclamai eu.Şi repetai mecaniceşte reclama: ,,Baca-

Baca vă împrospătează arterele”.El zâmbi:— Aşa este. Colo, afară (şi arată un

,,Isotta braschini” nou-nouţ) aşteaptă au­tomobilul meu.

Aş dori să vă arăt fabrica mea.

Baca-Baca este celebrul doctor egiptean ale căror leacuri împotriva arterio- sclerozei sunt atât de slăvile în ziare

afişe lipite pe ziduri şi reclame luminoase colorate.

Pornirăm. Indicatoarele ridicate în drum de administraţia judeţului sburau pe di­naintea noa-stră: ,,Automobilişti!^ 15 kilo­metri viteză pe oră. Baca-Baca dă nouă vi­goare arterelor voastre!” Şoferul, într’o manta de chirurg, albă ca zăpada, spinteca localităţile, iar poliţiştii salutau respec­tuos, de ’ndată ce recunoaşteau pe cei din maşină. ,,Atenţie! Curbă periculoasă! Ba­ca-Baca vă dărueşte noi artere”.

Construcţia Baca-Baca făcea o impresie impunătoare. Nici n’am văzut ceva asemă­nător. Cinci etaje, ferestre largi, trei ascen­soare. 0 centrală telefonică, cu trei teleio- nisfe. într’o galerie mare, de sticlă, trei pictori schiţau reclame. O comisie de control le cerceta, le da spre execuţie, după oare mergeau în secţia litografică, pentru reproducere. *

Întreprinderea avea tipografie proprie, unde se tipăreau în trei limbi sub supra;- vegherea a trei profesori streini, broşuii, etichete, foile conţinând modul de între­buinţare şi diferite păreri. Două sute ma­şini de scris, treizeci de maşini calculatoare sguduiau imensele geamuri.

—- Avem şi o mică turnătorie de sticla,__ observă d-rul Baca-Baca, — inclusivlucrători şi funcţionari 700 de persoane.

Laboratorul de cercetări ştiinţifice era cel mai bun din întreaga Europă. Pereţii spoiţi cu alb, mesele de sticlă, aparatele complicate, ferite cu clopote de sticlă iţi impuneau. Intrarăm în camera de studiu a directorului general (lemn de mahon şi palisandru iar căminul de malachit).

— Vă rog, şedeţi — zise doctorul.Şi, în mai puţin de cinci minute, ma

convinse să învestesc un milion în întie- prinderea sa, propunându-mi să-i pun la dispoziţie numele şi b a n i i mei pentru un produs împotriva anemiei. îmi vorbi de

UNUI MILIONARsalarii, venituri, câştiguri laterale, medalii, mă conduse în biroul său particular şi peste câteva zile, intrai în afacere.

Mă interesai, curios, de atelierele Baca- Baca.Directorul general făcu semn unui servitor, care mă conduse prin curte. In colţ, sub un acoperiş de ţine trei-patru bătrâne erau ocupate să umple nişte sticluţe cu un li­chid negricios, pe care un bărbat îl prej para într’o găleată mare, amestecând apă de băut, zahăr ars şi măciniş de castane.

Niciodată n’am aflat ce funcţiuni îmi erau destinate în acest palat industrial- Primeam salariu. Mi se arătă, deasemeni, calcule complicate pe cari nu le-ar fi pri­ceput nici faimoşii cai savanţi din Elber­feld. Altfel însă, aveam sarcina să expediez pe solicitatori.

Î ntr’o zi, secretarul intră în biroul meu amenajat în formă de templu:

— In anticameră aşteaptă un băr­bat şi o femeie.

— Vorbeşte-mi despre bărbat; femeia nu mă interesează.

B A C A - B A C A

B A C A -B A C A— Dar tocmai cu ea e lucrul mai greu.

Bărbatul n’are slujbă, atâta tot.— Dă-i cinzeci de lire.— Pe femeie însă n’o putem expedia.— Umilinţele şi durerile ce le pricinue-

şti unei femei sunt, numai o răsplată. Cine ştie pe câţi nu i-o fi chinuit ea!

— Nu cred să fi avut vreme: e aproape copil, nici douăzeci de ani.

— Ia lasă-mă cu prostiile astea! Nu uita că acest copil e chiar de pe acum femeie şi că femeia nu e niciodată copil.

El zâmbi, cugetând, probabil, că tre­bue să fi avut ghinion în dragoste.

— Câte lire să-i dau deci femeii— Tot cinzeci de lire.— Poarta ciorapi de o frumuseţe.— Dă-i atunci o sută.— Are o pălărie admirabilă, cărei stă

splendit.— Haide, fie o sută cinzeci.— Miroase a ,,'Tabac Blond”.— Nu-i mai da nimic ci ad-o la mine!Ceeace se şi făcu imediat.—• Şezi, domnişoară. Cu ce te pot servi?— Dacă întrebuinţăm cuvântul în sen-

su-i originar, apoi aş dori eu să vă ofer serviciile mele.

— Cauţi o slujbă. Ce ştii să faci?— Absolut nimic.

de PITIGRILLI

— Astai puţin, — socotii eu de euviinţăi să răspund. _(

Iris-ul galben-verzui al ochilor ei adora-* bili scânteia. Pielea-i cu reflexe aurii străzi lucea prin ciorapi, iar pieptu-i era uşolSh bombat ca o sticlă de ceasornic.

— Ce studii ai? < >— Din toate câte niţel.— Ceva certificate? *— Adeverinţa că am trecut cu succe#

examenul de şofer. . i— Multe, dar tocmai de aceea n’am ni#i

o diplomă.— Cu cine stai.— Cu o guvernantă bătrână. Sunt oţ-»

fană. Tata mi-a lăsat câteva sute de m it de lire şi o predispoziţie pentru tubercuk loză. Când am început să tuşesc, am in* trat int.r’un sanatoriu din Engadin, und« am cheltuit o sută de mii de franci elve­ţieni ca să mă vindec. Ar fi fost mai cu­minte să fi întrebuinţat o sută de mii d0 franci pentru o moarte plăcută...

— Zâmbetul d-tale e atât de fraged.— Şi cum ar putea fi altfel? Am zâm­

bit foarte rar.

Imi place fata aceasta delicată, căseiw suferinţa îi spiritualiza trăsăturile.

Afară de aceasta, tocmai mă curariseana de o pasiune ce durase şase luni, pentriio femeie sănătoasă robustă, care era, veş­nic bine dispusă şi stăpână pe nervii săi. Din motivele acestea, femeile suferinde pe care mereu le scutura febra şi poartă înl sacoşă, între pudrieră şi oglinda ineviU* bilul termometru îmi sunt extrem «V simpatice. .

Judecând după îmbrăcăminte nu par* însă tocmai săracă.

— Ca să mă îmbrac cuvincios, mi-amţ redus din mâncare şi şolduri, — declari* ea cochet. Dar nu mi-a stricat. Supoţl foamea tot aşa de bine ca şi hibernante!« şi broaştele. Ştiţi, cred, că broaştele pel s’o ducă nouă luni fără hrană.

Nu, habar n’am domnişoară. Şi acum eşlitsănătoasă? •

— Acum câţiva ani, un celebru specia^ list german mi-a spus că, în ^decursul ® doi ani, ori baccilii mă omoară p©ori eu pe ei. Precum vedeţi, trăesc... ca, viu să vă rog pe dvs. să-mi daţi o slujbă*

— Ce limbi cunoşti? A ,— Pot să citesc nemţeşte, iar englezeţjîŞi

să şi vorbesc.— Dar franţuzeşte?— Stăpânesc întru atâta limba

ceză ca s’o pot şi preda.— Vrei să-mi dai şi mi® lecţii ’Mă privi scrutător.— Aveţi talent la limbi?— Puţin. .— Memoria locurilor? Spirit ae

vaţie?— De, ştiu eu! ...__Vom vedea. Călătoriţi mult. Veţi H

observat, deci ca, în trenurile internal« naie, e afişat, sub fereastră, in doua hmftl ,,Nu vă plecaţi în afară”.

— Desigur. ÆÏ Cum se zice în franţuzeşte? t,2— Ne pas se pencher au dehors. 1 __E foarte bine; dar în italieneşte? ,— E probito sporgersi.— Exact. Dar mai e Si avizul: „fum aiw

—Défense de fumer”, — tradusei eu. f— Minunat; şi italieneşte? ^ _ E vietato fumare.— Excelent. A

(Continuare I» pag.

fra»-;«4

tobsi

11

(Urmare din pag. 11)

Ne înţeleserăm apoi asupra metodei: sS zmi înveţe să vorbesse fără însă să citim din clasici.

— Domnişoară, — O rugai, — să nu-mi explici niciodată participiu trecut: mă

sinchisesc prea puţin de el. Şi, iarăşi, te implor: nu întrebuinţa nici frazele obiş­nuite şcolare: „Le chanif, la plume, le cra­yon”! Vreau să fac pe croitorul meu să înţeleagă cum să-mi vătuiască umeri dela haină, dar briceagul unchiului lui Anton sau cartea vărului Gustav, îmi, sunt ab», salut indiferent.

Plăpânda mea profesoară mă linişti.’ Vom citi ziare şi autori din cei mai mo­derni, ca, de pildă: P. Morand, A. Gide, J. Cocteau; în nici un caz, pe Racine sau Cor­beille. Veti auzi astfel de lucruri, ca să vă obişnuiţi cu franţuzeasca de bulevard...

Era ameţitor parfumată. „Mitzouki” de Guerian, iar nicidecum „Tabac Blond”, [cum îi mirosise dobitocului aceluia de se­cretar. (E mai rău să nu poti deosebi parfu- inurile decât să nu cunoşti numele regilor francezi).

Prima lectiune urmă în biroul meu. Icni explică cum că în stânga (gauche) e ferastra, iar la dreapta (droite) uşa.

-Qu'il” faut qu’une porte soit ouverte ou formée”. Cu alte cuvinte: nu trebue nicio­dată să fii nehotărât. Scoase din gentuţa-i (sac) o gazetă (journal) şi mă puse să citesc fot procesul hoţilor de automobile. Apoi, îi dădui douăzeci şi cinci de lire — onorariul cuvenit — şi mă înclinai, zicând galant

— Votre recommandé.Zâmbi ştrengăreşte:— „Recomandée” se întrebuinţează la

scrisori: spuneţi mai bine: „Au revoir”Seena lecţiei a doua: un restaurant. Mă

învăţă anatomia păsărilor („aile", „cuisse") şi» că să ştiu odată pentru totdeauna- ce în­seamnă langustă, comandă „una laugouste pour deux". Nu pot suferi langustele dar ea nici nu se uneltişi. Sărmana fiinţă! Câtă abnegaţie nu-i pretinde profesiunea După masă, nu voi să meargă la teatru, aşa ©ă-i dădui cele douăzeci şi cinci de lire obiş­nuit, pe care chelnerul mi ie lăsase ca rest dela două hârtii de câte o sută...

A două zi, preşedintele consiliului de administraţie îmi încredinţă o misiu­ne penibilă: er« vorba de înăbuşit

«tacuriIc pe cari concurenţa le pornise în presa din Paris, împotriva produsului nos­tru principal Baca-Baca.

— Cunoştinţele mele franţuzeşti nu sunt Iacă suficiente. — protestai Cum să mă în­ţeleg cu oamenii?

Ga să faci pe cineva să tacă. — răspunse (preşedintele — nu e nevoie să vorbeşti, ci să plăteşi. lată aci biletul d-tale. Ai un loc în vagonul de dormit. Primeşti bani dela banca noastră din Paris. Trenul pleacă ia trei. Ţi s’a rezervat o cameră cu baie la „Hôtel de l’Opéra”.

Ziariştii parizieni mă scutiră de vorba mult; îmi numiră o sumă, încasară cu gra­vitate banii şi-mi dădură cuvântul de onoa­re că chiar din numărul viitor se va sus­penda campania împotriva preparatului Baca-Baca. Erau şantagişti atât de subtili că le-aş li acceptat invitaţia de a vizita, cu ei, un cunoscut local de noapte, dacă nu m'aş fi pomenit, deodată, cu profesoara mea de frantuzeşte în camera dela hotel.

Mirosul acru al unei valize de piele de iuft se amesteca cu parfumul unui buchet de viorele ce-1 purta în cordonul „tailleu”-ului ei distins. Porunci chelnerului să plătească trăsura, rugă camerista să pregătească o baie caldă, găsi prost „Eau de Cologne’"-ul meu (din care, totuşi vărsă o jumătate sticlă în apa de spălat) şi, pe când î.şi ştergea mâini­le, ceru o cameră cât mai departe de strada­le cutia cu sonerii, ascensor, pian şi apa­ratul de radio.

/ Iar abia după aceea, zise:'li.*— Am venit să-ţi predau lecţia a treia. iBum se "zice: noi v®rkim?

— „Nous parlons”, — îngânai.—■ Ei vorbiră?— „Ils parlèrent”.Furăm întrerupţi de comunicarea că baia

e gata. „Mademoiselle” examină parftimu- rile pentru bae. Alese cele care se bucura de aprobarea ei şi-mi făgădui să iasă seara cu mine.

T rebuii să mănânc, la Paillard, o „co­quille de homard”. Mă învăţă pe A- mouillé (coquille) şi „h aspire” (ho­

mard).In ziua următoare, lay ţinu o prelegere a-

supra ciorapilor în Rue du Faubourg St. Honoré.

— Cei bărbăteşti se chiamă ..chaussettes”, cu aricol femenin, iar cei feminini „bas”, cu articol masculin. A nu se confunda!

In acelaş timp, se plânse că nu mai are ciorapi. Vânzătoarea ne prezentă diferite ca­lităţi. Ea se interesă însă de cea mai bună, din care luă şaşe perechi! Măsura cea mai mică. Preţul: ,,quatre-vinqt dix-aeuf”. Pro­fesoara mea traduse: nouzeci şi nouă. Vân- zătoarea înmulţi cu şase:

— „Cinq-cent-quatre-quatorze".Tradusei curgător:— Cinci sute nouăzeci şi patru.Profesoara mea îmi permise să plătesc.Seara, nu mă culcai bine, când îmi bătu

în uşă, ca să-mi arate ce bine-i stau ciora­pii şi spre a-mi cere douăzeci şi cinci de lire de lectiune.

Talentul meu linguistic se desvolte. vă­zând eu ochii; eram, de-acu. pus în faţa' u- nor probleme mai grele

— „Maintenant nous causerons chapeaux» robes et chasseures”. ‘

I n atelierul de blănuri dela Brunswich (elegant şi eftin), mă edifică asupra

noţiunilor mele confuze cu privire la vulpe albă. vulpe albastră şi vupe obişnuită, şi fiindcă „tailleur’’-urile cele mai simple o prindeau mai bine, găsirăm, la Patou, un costum care-i venea ca turnat şi armoniza splendid cu vulpea albastră ce tocmai o cum parasem cu şase mii de franci. După aceea ne duserăm în Rue Castaglione, la „White House". „Lingeria cea mai elegantă din Pay ris”! Profesoarea mea vorbea englezeşte şi, pe când i se lega un pacheţel infim îmi pro­mise să-mi predea şi englezeşte, după ce voi fi învăţat franţuzeşte Fireşte, în aceleaşi condiţiuni. Plecaram cu pacheţelul. Cine ar fi crezut că erau în el şase eombinizoane şi şase cămăşi de noapte? Seara, mititica îmi bătu iar la uşă. Mă aşeptam să-mi arate, ile astă data, ce bine-i stă rărnaşa de noapte. In loc de aceasta însă, îmi ceru onorariul, pe care trebuii să 14 dau prin crăpătura uşii.

Zilele treceau fulgerător. Nu ne plicti­seam. Teatru, plimbări, convorbiri, instrui­re şi muzee, nu-mi permiseră să simt greu­tatea muncii mele intelectuale, şi toamna era aşa de fr uni oust! Profesoara mă initia

B A N C U R IUn bayâim dă următorul a-

nutiţ:

„Plecând î/t Orient, caut :n tânăr elegant care să şlie să vo, - bcască franceza şi engleza".

Mitică citind anunţul se pre­zintă :

— Domnule, am citit anunţul şi după cum vezi nu sunt nici tânăr elegant care să ştie să vor- franceza şi engleza...

— P ăi atunci la ce-ai venit?— Am venit să vă spun că nu

pot accepta rifrrta dv.t

ia ştiinţa dificilă automobilismului, absolut necesară pentru oricine trăieşte într’o ţară culturală. Intr’un magazin din Avenue des Champs Elysées şovăii mult asupra trăsurii isc care s’o aleagă. In cele din urmă, se ho­tărî pentru o maşină mică, roşie, cu două scaune, de şase cilindri, cu volan în inte­rior. Nu ne trebuiră mai mult de zece mi­nute ca să vedem murind. într’o zi de Oc­tombrie, ultimii trandafiri la Trianon.

fntr'un rând, o întrebai dacă, în vederea materiei grele ce mă învăţa să stăpânesc nu trebue să-i măresc onorariul.

— Nul — îmi răspunse sever, — învoiala rămâne învoială.

Sărmana fiinţă! Cum putea ea trăi cu un venit aşa de mic ? Ce se va face dânsa? îmi sfâşia inima, într’o dimi­

neaţă, când, arătându-mi, la o vitrină dela Lacloche, un safir tricolţurat, înconjurat de briliante, şopti:

— „Ma mère, quand nous étions riches, avait une baque comme ça”.

în seara' aceleaşi zile, intrai, sub un pre­text oarecare, în camera ei, după ce se cul­case. Vorbirăm de una, de alta, şi, fără ca ea să observe, îmi desenai conturul unui inel modest, cu brilinat, ce se afla pe masa ei. Degetele delicate, articulaţiuni fine, în­guste... fată de rasă!

— Noapte bună, zise, întinzându-mi mâna.

Mă aplecai peste pat şi sărutai mâna li­cee a albă, caldă. In acelaş timp, observai că, într’adevăr, cămaşa dela „White House" era: de prima calitate. Simţii mâna ei cealaltă alunecându-mi ca un pieptene prin păr, ca să mi-1 desmierde. Zi^c

— Fiecare vede lucrurile în felul său. Unii visează pajişti şi flori; eu însă te-am visat întotdeauna lângă mine. In vagonul restaurant al unui tren international. Te iubesc deci şi, de aceea, şi venii în Paris..-

in aceeaş noapte, dar mult mai târ«iu, zise:

— Sunt absolut singură pe lume şi ÎA-am dat lecţii de franţuzeşte ea să nu mai fiu singura

Şi fiindcă se simţea „singură”, îmi făcu loc în patul ei. alături de dânsa, alipindu-se de mine ca un copil eăruia'i e frică în întu­neric.

A doua kî. u â|>*s*i in mână safirul tri-

oollurat, peste cărei lunecai bancnote

de <*ouăzeci şi cinci de lire. îşi vârî

inelul îo deget. îmi înapoia banii şi zise:— Nu mai eşti «levai meu- iar dela băr­

baţi nu primesc parale.Acum o lună voind să-i ofer o sticlută eie

parfum, mă refuzase:— Nu primesc cadouri dela elevL Acum, în schimb, cumpărab aproape I»

fiecare xi un parfum nou şi profesoara mea simţea o deosebită plăcere să combine o a* de vă rată simfonie de miresme.

Profesoara mea! Dar nici nu mai e ! ta- tr’o seară, îm i zise'

— De ce nu te ’nsori cu mine? Am o vul­pe albastră, un safir montat cu briliante, un automobil cu două scaune şi lingerìe sa. ficientă. precum şi ciorapi şi pariuimi-n. N’aia avut decât un singur elev şi un singur iubit; acela eşti tu. Cântăresc patruzeci 3* cinci <!e kilograme* «"aşi ocupa prea mult

loc în viata unui bărbaţi...oii să răspund.Nu te grăbi să răspunzi, — mă pre­veni ea. E timp până mâine. Acum.,

hai la culcare, sunt obosită Câteva săptămâni în urma, cum tocmai

coboram, cununaţi, treptele dela oficiul stă­rii civile, şoptii:

Ei, profesor ico», dragă, de-acum începem capitolul „le mariage”... Cine şi-ar fi închi­puit?

Ea se sprijini de braţul meu şi răspunse:— Nu: capitolul acesta are ua nume «a**

frumos: îi zice: „l’amour!

O aventură tragicăEmoţionanta întâmplare din camera N r. 11 a hanului „ Calul de aur“ \

C uan? Nu ştii de ce a fost permutat primul preşedinte Ama don?

— Nu, deloe.— De altfel n’a ştiut-o nici tel, nicioda­

tă. Dor e o întâmplare dintre cele mai bizare.

?— Spune_mi-o.— Iţi aduci aminte de d na Amandon,

mititica aceea drăguţă, brună, atât de distinsă şi de fină, cărteia îi ziceau doam­na Margareta în tot orăşelul?

— Da, perfect.__ Ei bine, ascultă. Iţi aduci amiate

deasemenea cât era de respectată, con­siderată, iubită, mai mult ca oricine în localitate? ştia să primească,, să organi­zeze o serbare sau o operă de bineface­re, să găsească bani pentru săraci şi să aranjeze distratrfii de tot felul pentru tinerime.

Era foarte elegantă şi foarte cochetă, însă de o cochetărie fără urmări şi de o eleganţă de provneie, căci era o provin­cială femeiuşcă asta. o provincială aleasă.

Pariziana e tirugmuir shhh L?hbb n Pariziana e triumful elegant al falsu­

lui. Provinciala e modestia adevărului.Doamna Amandon era un tip dim acea

rassâ rară: dar drăguţă. Niciodată ni- meni n’a bănuise, nimeni n’ar fi zis că viaţa ei nu e limpede, ca şi p ii vrea ei transparentă şi caldă, cam sălbatecă dar atât de cinstită — cum nu sie mai vede.

Deci, ea avea un meşteşug admirabil, de o născocire genială, de o ingeniozi­tate minunată şi de o simplitate de ne crezut.

Toţi iubiţii ei şi-i alegea din armată şi îi ţinea câte trei ani, timpul cât stă­teau în garnizoană, fată tot. Ea nu ştia ce.i dragostea, avea numai simţuri.

De îndată ce un nou regiment sosea ta Perthuis le-long, lua informaţii despre toţi ofiţerii între treizeci şi patruzeci de ani, — căci înainte de treizeci de ani bărbatul nu e încă destul de discret. Iar după patruzeci, omul adesea slăbeşte.

Cunoştea cadrele tot atât de bine ca şi pe coloöel. Ştia tot, tot, obiceiurile inti­me. educaţia, calităţile fizice, rezistenţa la oboseală, caracterul răbdător sau vio­lent, averea, tendinţa la economie sau la risipă. Apoi îşi făcea alegerea. Lua de preferinţă oamenii cu purtare liniştită, ca şi dânsa, dar frumoşi. Mai voia ca să nu fi avut nicio legătură cunoseută, nicio pasiune care să fi putut lăsa urme sau să fi făcut oarecare sgomot. Căci barba tul despre ale cărui legături de dragoste se vorbeşte, nu e niciodată nn om destul de tăinuit.

D upă ce deosebea pe cel destinat ca s’e iubească, vremea de trei ani reglementară, îi mai rămânea să-i

arauce batista. „ . ' /Câte sunt femeile care s’ar fi găsit în

încurcătură» ar f i ales mijloace ordinare, căi urmate de către toate, ar fi lăsat săi se facă curte, cu mersul gradat al îm­potrivirilor şi cuceririlor, lăsând într’o zi să i Se sărate vârful degetelor, apoi încheietura mâinii, pe urmă obrazul, în sfârşit gura ş’aşa mai departe.

Ea avea o metodă mai repede, mai discretă şi mai sigură. Dădea un bal.

Ofiţerul ales invita la dans pe stăpâna castei. In vals, răpită de mişcarea vie, a- metită de beţia dansului, ea se strângea de dânsul, părăsindu-se în voia patirnei, şi îi strângea mâna nervos şi într’una.

Dacă nu înţelegea, nu era decât un prost, şi atunci ea trecea la altul, clasi­fica! al doilea în catalogul dorinţelor sale.

Bacă înţelegea, lucrul era făcut, fără sgOBHffifL fără galanterii compromiţătoare.

Ce bine ar face femeile să se foloseas-

On euib nu prea luxos, ce e dreptul,__patru ziduri tapetate cu hârtie cenuşiecu flori albastre, un pat de brad cu per­dele de muselină, un fotoliu cumpărat prin îngrijirea hangiului, două scaune,, un covoraş de pat şi câteva vase nece­sare pentru toaletă.... Ce trebuia ma£ mult?

Şi. o să întrebi, n’a fost ea recunoscută niciodată de nimeni în toate vizitele ei la „CaJul de aur” .

Niciodată. De nimeni.

Mijlocul ce întrebuinţa ea era admira bid şi simplu. închipuise şl organizase serii de întruniri de binefacere la care se ducea adesea şi dela care uneori lip­sea. Bărbatul cunoscând operele ei pioo- ste, cari îl costau foarte scump, trăia fără bănueli.

Deci, odată întâlnirea dată, ea zicea, în auzul servitorimii.

— Âstăseară mă duc la Asociaţia cin- gătoarelor de flanelă pentru bătrânii pa­ralitici.

O

...Dintr'o săritură fu afară din pat... Vâxw o faţă în f io ră to a re p e c a r e n'o cunoştea... Scoase un strigat, unul din acele strigate pe care Se scote femeile când spaima te fnefeuneşte...— Scap â-m o ! Scopà-mâ Goutran! e un om ucis în odaia noastră...

P leca seara pe la opt, apoi în loc să se întoarcă, ocol'ea prin câteva străzi deşarte, se op>rea într’un

colţ întunecos oarecare, îşi scotea pălă­ria* punea o bonetă pe care o aducea sub manta, despătură un şorţ adus tot astfel şi-l încingea, şi strângând într*o servietă pălăria şi haina cu care fusese îmbrăcată până atunci pleca sprinten, îndrăzneţ, ca o bonă trimisă undeva de stăpâna ei şi uneori chiar alerga, ca şi când ar fi foarte grăbită.

Cine oare ar fi recunoscut in această subretă subţirică şi vioaie pe doamna A- mandon,. soţia primului preşedinte?

Sosea la „Calul de aur” , se urca la o- daia ei a cărei cheie o purta ta dânsa şi bătrânul hangiu, moş Trouveau. văzân- d.o trecând, murmura :

— Iată domnişoara Clarissa la dragos­tele ei...

Bătrânul şiret ghicise el ceva. dar ce-1 păsa? Nu cânta să afle mai departe şi ar fi fost foarte surprins dacă cineva i-ar fi spus că mica sa clientă era ..doamna Margareta” , cum i se zicea în Perthuis. le-Long.

lată însă cum i a fost dat sa facă a. ceastă descoperire.

fT'nntinuarr în pag. fi-a.)

tragică

că de un procedeu ca acesta ca să ne facă să înţelegem că le suntem pe plac! Ce multe greutăţi, îndoeli, cuvinte, miş­cări, nelinişti, turbură ri, neînţelegeri, sFar înlătura cu acest chip!

Derulată ce el pricepea, îi cerea o în­tâlnire. Şi ea întotdeauna îl făcea să aş- l'epte o lună sau şase săptămâni, ca să i pândească, să-l cunoască şi să se păzeas­că da că avea vreun defect primejdios.

I n vremea aceasta, tel îşi frământa gândul ca să găsească un loe u«de să se poată întâlni fără primejdie,

făcea combinaţii complicate şi puţin si­gure...

Deodată, în mijlocul unei serbări oîi ciale oarecare, ea îi zicea încet:

— Să vii, Marţi seară, ta nouă, la ha­nul „Calul de aur” de pe dramul Vou- zers, lângă fortificaţii, şi să întrebi de domnişoara Clarissa. O să te aştept; să nu uiţi. mai ales, să vii îmbrăcat civil.

De opt ani, într’adevăr, ea avea o ca­meră mobilată, cu anul, în acel han ne­cunoscut. Fusese o ideie a primului ei iubit, pe care ea o găsise practică, şi după ee acela plecase, ea păstrase cui­bul.

de GUY DE M A U P A S S A N T

O AVENTURĂ TRAGICĂ(Urmare din pag. 13-a)

N iciodată domnişoara Clarissa au venea la întâlnirile oi două seri de_airândul, — fiind prea pruden­

tă şi prea şireată pentru aşa ceva. Şi mcxş Trouveau ştia bine acest lucru, după ce de opt ani de zile niciodată n’o văzuse venind a doua zi după o vizită. Adesea chiar, în zilele intermediare, el nu se sfia sa iîispună de odaia domnişoarei pentru câte o noapte.

■JK ra abia ora nouă, când d-na AmanS don se strecură pe furiş, pe scă­

rile hanului la „Calul de aur” , fără a fi văzută de nimeni în acea zi. A . j unse la odaia ei, deschise uşa, intră. Pe cămin, ardea o lumânare. Se întoarse spre pat. Căpitanul era culcat, dar lă­sase perdelele.

— Un moment, dragă şi sunt la tine.Se desbrăcă repede, ca în friguri. A.

poi lăsând să-i cadă rochia neagră şi fus. ♦ele pe jos, in cerc în jurul picioarelor, tie ridică în cămaşe roşie, ca o floare ce îmboboceşte.

— Ai adormit, dragă?El nu răspunse, atunci ea râse uşor,

murmurând:77 Cu adevărat a adormit; ciudat!

Ciorapii nu şi-i scoase. — nişte ciorapi de mătase neagră, fini, — şi alergând la pat se strecură sub plapornă repede, cuprinzând cu braţele pătimaşe şi săru­tând cu buzele arzânde, ca săli deştepte fată veste... cadavrul unui călător!

Un moment rămase nemişcată, prea îngrozită ca să fi putut pricepe ceva. Dar vaccaia cadaverică o pătrunse cu o soai- mă teribilă.

Dintr o săritură fu afară din pat. tre­murând din tot corpul, apoi. alergând la camm,^luă lumânare, se întoarse si se •uita... Văzu o faţă înfiorătoare pe care n o cunoştea, — neagră, umflata, ou o. chil închişi, cu o strâmbătură oribilă a t aleilor.

Scoase un strigăt, unul din acele stri­gate ascuţite şi nesfârşite pe care le scot torneale cand spaima le înebuneşte si. scapami lumânarea din mâini, deschise’ uşa şi alergă, goală, prin coridor, conti- .-ii lia n-d a urla într’u-ii chip îngrozitor.

Un voiajor de comerţ care ocupa ca­nnera nr. 4 ieşi în ciorapi şi o primi drept în braţe.

Speriat, întrebă:—Ce e? ce s’a întâmplat,'fetito dragă? ha mgână, rătăcită:~ , E " e- unul- un om... ucis în odaiaSlKcl ;Alţi călători se arătau. Patronul însuşi

êuerga.Si deodată se arătă statura înaltă a că

p dan ului din capătul caridorului

« a n d ” 1 ' ' Z ă r i’ ea repCZÌ la dAnsu l str i-

— Scapă-mă, scapă.mă, Gontran _ un om ucis în odaia noastră!

E xplicaţiile fură cam greşite. D.1 1 ouvea.u, însă, spuse adevărul şi ceru să tie lăsată în pace domni

şoar Clarissa, de care răspundea cu ca. pui sau. Voiajorul de comerţ în ciorapi, oupa ce e.iaminase cadavrul, afirmă că e o cruna la mijloc, şi convinse pe ceilalţi calatori sa nu lase pe domnişoara Cla rissa şi pe amantul ei să plece.

} rebuiră să aştepte sosirea comisa ru­liu de poliţie, care îi lăsă în libertate, «a r care n’a păstrat secretul.

In lima următoare d nul prim-preşe.< mte Amandon, poate singurul care ră­măsese în necunoştinţă d e sp re cheia a- venturii. fu înaintat si trimis la altă re­şedinţă

red întoarse butonul lămpii de pe măsuiţa de noapte iii zise prie­tenos:

— Bună seara, domnule spărgător. Omul în tricou negru sări speriat de

lângă sertarul, deasupra căruia sta aple­cat şi se pregătea s’o ia la fugă.

— Poţi sta liniştit. Te rog, împinge fo­toliul acela mai aproape de patul meu şi ia loc — îl pofti Fred. Omul în tricou ridică din umeri, împinse cu uşurinţă lângă pat unul din fotoliile grele de ho tel, încrucişă braţele şi se uită la Fred pliu de curiozitate. In crăpătura ochilor măştii lui strălucia o lumină verzuc, li­niştită şi retìe.

— Din păcate, vii la momentul cel mai nepotrivit, pe care ţi l-ai putut închipui— zise Fred, aruncând o privire spre sertarul întredeschis. Portofelul care za ce acolo e — gol. Acel „din păcate” I’am spus deci şi pentru d-ta, dar şi pentru mine. Azi noapte am jucat la club ba­cara şi am avut ghinion. Acum am cele mai groaznice dureri de cap; nu pot să adorm şi puţina distracţie îmi prieşte de minune. Te rog serveşte-te.

Fred îi intinse portţigaretuj său.— Mulţumesc, zise scurt celălalt. îşi

ridică masca de pe obraz atât de sus, în cât îşi liberă gura şi îşi aprinse ţigara.

— Prea eşti tăcut — continuă Fred cu oarecare reproş în glas. La urma ur­mei, în situaţia de acum te pricep, dar te asigur că faţă de mine nu trebue să ţi faci sânge rău. E’n zadar! Sunt străin de toate prejudecăţile curente şi în fond criminalii — iartă-mi expresia prea tare— cari îşi fac meseria, ca să zic aşa. pe fata, îmi sunt mult mai simpatici decât cei toarte mulţi, cari se ascund cât pot, pentru faptele cărora legea nu are încă paragrafe, sau cari cunosc toate porti­ţele paragrafelor şi ştiu să se folosească la ocazie. Legile sunt, din păcate, tot a tât de strâmte, pe cât sunt de elastice.

Î mprejurul buzelor subţiri în tricou juca mn surâs ironic.— Pentru oameni de teapa mea...

filozofările d-tale mângâie şi dau curaj, răspunse el, cu o uşoară nuanţă de amă răciune’n glas.

Apoi întrebă brusc:— Cine sunt câştigătorii de azi?Clasul lui capatase deodată un sunet

metalic, dur. Focul verzui din crăpătu­ra ochilor pâlpâi luminos.

B l H i B iH H

— N’a fost decât un singur câştigător. Numai unul. A avut un noroc nemaipo­menit. Ne-a ras pe toţi. Ne înghiţea banii ca un Moloch. E regele cerealelor bra­ziliene, Don Rosario. Loeueşte aici, în hotel....

— Camera No. 19, complectă celălalt.— Eşti bine informat, zise Fred surâ­

zând.— Nu totdeauna suficient, altfel n’aşi

ti venit la d-ta, zise darz omul în tricou. Dar în ultimili timp am avut ghinion, n’am putut să peseuesc nimic, niciun ban. Nervii ţi se tocesc în astfel de îm­prejurări şi uneori procefczi — cam

grăbit.— Da, da, nesuferiţii de bani, oh!

cum te mai înţeleg! oftă Fred.

in crăpăturile ochilor o rază ver- zue alunecă cercetătoare pe chi­pul lui Fred. Apoi, ciudatul v iz i-

tator, zise:

— Acum mă duc. Stai douăzeci de mi­nute nemişcat şi stinge lumina, dar nu încuia uşa. Dacă peste douăzeci de .mi­nute nu m’ am întors — poţi să dormi!

Se ridică, făcu un semn amical luiI re«, şi se îndepărtă fără sgomot. Fred stinse lampa. In odae era întuneric şi li­nişte adâncă. O licărire din coridor ţâşni o clipă, apoi pieri imediat.

Fred îşi dete seama că celălalt pără­sise odaia. De auzit, nu auzise nimic. Trase cu urechea şi cercetă cu încordare bezna...

Ce-o să se ’ntâmple? — Minutele că­deau ca plumbul.

Deodată lumina din coridor ţâşni din nou în ochii Ini Fred şi din nou dispăru.

Dinspre uşă un cuvânt trecu în şoaptă prin odaie:

— „Lumină!”

O mul în tricou se întorsese.De pe noptieră lampa răspân­

dea iar lumina-i mată în odaie. 0 - mul in tricou se atfeză pe locul lui de mai înainte, scoase de sub tricou un pa- cliet de bancnote, le numără cu băgare de seamă şi întinse lui Fred o parte din ele.

— Parte dreaptă — nui aşa? întrebă oarecum nesigur, aproape dibuind.

Drept mulţumire pentru indicaţiile şi discreţia d-tale.

— Mulţumesc foarte mult! zise Fred, în curând o să mă revanşez şl eu, cu plăcere. încă odată, îţi mulţumesc foar­te mult, colega!

tricou14

oCh capul lăsat în jos. Tereza as-

culta vorbele blânde şi drăgăstoa­se care o strabutemi oa un fior uşor prin tot corpul. Pulsul îi batea mai repede; stătea nemişcată, fără să scoată un cuvânt, doar degetele ei ti emurătoare strângeau încet mâna lui Gilbert.

— Aşa dar răspunsul tău e „da“ , Tereza mea dragă?

Ea ridică încet capul şi tânărul îi văzu ochii plini de lacrimi. La urmă zse:

— Ce nătâng eşti!—— Oiu fi, dar ăsta ntt e un răs­

puns.— Ştii doar bine că mi-eşti drag.

Cum ai crede că m‘aşi împotrivi lao căsătorie cu tine?

— Deci. ne-am înţeles. Si, fiindcă mie nu-mi place tărăgăneala, mă vciu duce mâine să fac o vizită mamei tale ca să te cer de nevastă.

— Cum vrei să?...— Negreşit. Ori mi cumva ai in­

tenţia să te căsătoreşti fără con­simţământul ei? Ştii că eşti minoră şi afară de asta, stai cu ea împreu­nă. Toate aceste motive mă silesc s'o fac. De altfel, când o găsesc pe mama ta acasă?

— Toată ziua.— Aşa dar, nu lucrează afară din

casă?— Nu.— E si ea tot croitoreasă ca tine?

Tereza îşi muşcă buzele şi tăcu.La lumina slabă şi gălbue a feli­narului Gilbert văzu chipul fetei îmbujorându-se.

— De c t taei?Hotărâtă. Tereza ridică sus capul.— E... cărturărească. Da, aşa e.

Până acum n'am îndrăznit să-ţi mărturisesc asta. Ghiceşte în cafea şi în cărţi viitorul. E cunoscută sub numele de „Madame Lydia, Garto- mancieră“ . Nu tăgăduesc că mese­ria asta pare cam ciudată, dar e destul de onorabilă.

Gilbert se uita amuzat la Te­reza care părea foarte agitată.

■— Bine’hteles. dragă. Mi se pare cliiar admirabilă. O soacră ghici­toare. Delicios! Ce siguranţă pen­tru viitor... Dacă aşi îndrăzni, m‘aşi duce imediat la mama ta, dar e trecut de miezul nopţii şi ea nu mi se pare tocmai potrivită.

Nici un zâmbet nu însenină chi­pul mâhnit al fetei care privea în­gândurată înaintea ei;

— La ce te gândeşti, dragă?— Mă gândesc că mama n‘o să-ţi

dea niciodată consimţământul. E foarte bună la suflet, dar încăpă­ţânată. O să spuie că tânăr cum eşti, — n‘ai doar decât 23 de ani— nu poţi întemeia o gospodărie. A- fară de asta. n‘ai încă nici o si­tuaţie.— Nici o situaţie? Sunt desenator şi am talent. N‘o ştie încă lumea, dar o să afle în curând şi...

— Dragul meu Gilbert, nu ştiu, zău dacă mama o să se învoiască.

— O să vedem noi.Se mai sărutară odată prelung,

apoi se despărţiră. In drum. Gilbert chibzui bine ce hotărîse.

Nu era o nesocotinţă din partea lui să se însoare aşa de tânăr? Că­sătoria e cu adevărat o povară şi cu greu o s‘o poata suporta. O cn- hOştea însă bine pe Fereza Şi stia că e e făptură serioasă, drăgălaşe

GHICITOARE!şi muncitoare, foarte bine văzută la atelierul unde lucra. Şi apoi... se iubeau. Ce putea pune înîpotriviri unui astfel de argument?

Uşa pe care se afla o tăbliţă de alamă pe care scria cu litere mari: „Madam Lydia, Cartomancieră“ se deschise. Treptat, treptat, se ivi şi mama Terezei; ca un ghem gros şi mare de lână, corpul ei impună­tor zăgăzui intrarea. Numai ochii în chipul ei înţepenit, nişte ochi mititei, iscoditori şi pătrunzători. Cartomancia, după cum se ştie, e în strânsă legătură cu psihologia şi cu desvoltat spirit de observaţie!

— Ce doriţi, mă rog?— O consultaţie, madame, «iacă

mi vă supăraţi.Ea conduse pe G iltert Valuni în-

Pîintre altele, Gilbert află eă-1 aşteaptă o moştenire dela o femeie oacheşă. Că ar fi spre norocul lui dacă şi-ar piassi banii în moşii şi mai află că trebue să se ferească de plimbări pe apă de oarece îl ame­ninţă o primejdie. Madame Lydia îi mai prooroci o carieră strălucită în negustorie.

După ce sfârşi, Gilbert îi zise:— Mult trebue să fi muncit d-ta,

cucoană, ca să ajungi să ghiceşti aşa de bine.

— Foarte mult, domnule.__ Eu, urmă el, am avut întot­

deauna o adevărată patimă pentru lucrurile oculte şi sunt chiar un fel de diletant pe tărâmul ăsta.

Şi dacă nu ţi se pare o neruşi­nare din partea mea, te-aşi ruga să

O N U V E L Ă I N E D I T Ă

MAUR!C E D E KOBRAtr’o încăpere mititică, îmbâcsită cu fel de fel de lucruri. Pereţii erau a- coperiţi cu imitaţii de stofe de caş- mir. O notă deosebită dădeau încă­perii nişte animale împăiate cari,— mai toate, probabil datorită secre­telor :pe, care le auzea zilnic — că­pătaseră un fel de expresie de mi­rare.

Cărturăreasa îl pofti pe Gilbert aluni să ia loc lângă masă. Mada­me Lydia se aşeză în faţa lui şi întinse cărţile, sporovăind mereu, un ceas încheiat. Apoi Gilbert ceru să-i ghicească şi în drojdie de ca­fea. Cărturăreasa îi ghcii cu glas monoton trecutul, îi povesti ce-1 aşteaptă în viitor. îi dădu fel de fel de poveţe cum să se ferească de ne­norociri, şi ce să facă. cum să for­ţeze norocul şi reuşita în viaţă.

mă laşi şi pe mine să-ţi ghicesc în cărţi.

Madame Lydia se uită la el mi­rată şi bănuitoare. Până acum nu i se întâmplase s‘audă ca un client să dea în cărţi unei cărturărese. Dar tânărul stărui:

— Te rog, cucoană, lasă-niă să-ţi ghicesc. Pentru mine lucrul ăsta ar fi o piatră de încercare; dacă voiu face vreo greşeală, d-ta să-mi a- tiagi atenţia.

Şi fără să aştepte răspunsul, puse mâna pe cărţi, le amestecă şi le întinse la întâmplare pe masă. A- poi, după o lungă cercetare, începu:

— Mi se arată în cărţi că numele pe care-1 porţi nu e numele adevă­rat. Ti l-ai schimbat în urma unei împrejurări dureroase pentru d-ta; poate că moartea soţului d-tale

te-a hotărît s‘o faci. Ti-ai ales me­seria asta dela moartea lui; un co- copil, o fată peremi-se, te-a în­demnat.

Madame Lydia asculta cu tura căscată la vorbele lui Gilbert care punea la întâmplare degetul pe vreo carte şi repeta ce auzise cu o seară înainte dela Tereza.

— Fata d-tale drăguţă, urmă e l inteligentă şi — după cum arată cărţile, în vârstă de măritat. Iu­beşte pe un tânăr foarte cumsecade care i adoră. Un băiat admirabil, care... stai să număr cărţile., da, aşa c: vrea să vie la d-ta să ţi-o ceară de nevastă. Parcă i-ar fi frică... dar tot vine... uite-J... s‘a- propie... a sosit. II chiamă Gilbert Valimi, e de meserie desenator şi are onoare să ceară mâna fetei d-tale, Tereza.

Pleoapele cărturăresei începu să se agite puternic ca şi când i-ar fi pătruns în ochi lumina vie a_ unui far. Apoi, luând o atitudine mândră, se ridică în picioare şi zise cu dem­nitate:

— Ceri mâna fetei mele... dar bine, domnule eu nici nu te cunosc Pe d-ta!

Gilbert răspunse cu blândeţe:— Ba mă cunoşti, mă cunoşti

chiar foarte bine si mi poti să mă re­fuzi. Nu mi-ai spus d-ta adineaurea că-mi vine o moştenire dela o damă oacheşe, că sunt băiat de treabă şi că mă aşteaptă un viitor strălucit? Ce mai vrei atunci?

Grăsuna madame Lydia se simţi bătută, zâmbi şi zise după puţină chibzuire:

— Poate că nu strică să credem uneori şi în ce spun cărţile...

D!N N IC I O C A S A nu trebue să lipsească

excelenta rev istă de p o p u l a r i z a r e a

p r o b l e m e l o r m e d i c a l e în R o m â n i a :

i

M E D I C U L N O S T R Uc a r e cuprinde in f i eca re număr a rt ico l e » « r i s e spe ­cial de cei mai reputat i medici români şi străini, staturi medica l e spre folosul oricui şi îndrumări In v ia ţa sexuală. P rac t i co educaţiei f izice. S f at ar

higenîce. g o spodă r e ş t i şi de f rumuseţe.

DOUĂ PAGINI! BE CORS. MEDICALE GRATUITEA P A R E L A 1 S l 15 A L . F F ì F C A R B L U N

1 6 P A G I N I R

LOTUL CEL MARE(Urmare din pag. 9)

Aceasta îl privi fără o vorbă.— Tu ce crezi? o întrebă el cu

glasul scăzut.— Să nu faci vreo nesocotinţă,

îi şopti ea.După o jumătate de ceas se des­

părţiră cu multe mulţumiri de gazdă şi se retraseră. Pe când se aflau in taximetru înapoindu-se spre casă, Le Huclieur zise neveste-si:

— Ba nu zău, ce zici de ideia asta caraghioasă?

— Nu n’avem de ce ne plânge, răspunse ea.

— Nu era mai bine să dau din banii ăştia un bacşiş gras slusilor?

— Nu vorbi p’ ostii. Crezi tu că parveniţii ăştia au nevoe de tine ca să le pricopseşti slugile?

— Dar bine. dragă, pareă era verba...

— Să le dăm ălora o lecţie, ştiu, dragă, dar m are prostie era să fa­cem, Ş* apoi, fie vorba între noi, mie mi se pare foarte ile treabă ©amsnii ăşia...

15

M O U S S O N U L RESPIR A ŢIA A S IE I — C A TA S TR O FE D E PR O PO R ŢII M A R I . — C Â N D I S B U C N E Ş T E M O U SS O N U L. — G E N E R A L U L . . M O U S S O N “ NU

P O A TE F A V O R IZ A PE ENG LEZ*

V.

; iî!Hni ;11 < 1

!\

1!

Pe vremuri, «jeaeraău „ Ia rn ă " râuri impetuoase. Ia câte o sin. ,»Arşiţă , „Zăpadă", etc., erau gură noapte aipele mici îşi ri- m arile nădejdi ale puterilor an- dică nivelu l eu 10 metri, prăpă- Sltt-saxone. Acestea socoteau că dind totul ia calea Iar

sssr L* s ä t « it* *d1* ' ,lc,i 1 1 1 « « t a « ! « ü....» " i r stru ele. D ar nadejdule lor nu iunj( Maiu. Apoi el se întinde

s au împlinit. Forţele naturu au sprB Nor(L 3)afa mijlocie den“ e_

S Â Ï Â Â Î S f f ’^ ' l a ^ Ä t a ^ A * 5 ^ta nu-i împiedică, totusi, să-şi ’ ^ - Sa“‘ S “facă noui nădejdi, închipuin- s -r , . c?iai7fel; a?lare du şi că. dacă qeneralul W ave ll J i f ; S f» 7 ltu ‘ ‘ ‘î1 s.esau Qeneralul Stillwell n au ^ o m b r i e 1 ' “reuşit să oprească pe Japonezi . . . "ân B irm ania atunci cu siguran - înainte vreme, Moussonul pu­tă, după părerea lor. o va face Jţf® caPăţ tuturor acţiunilor mi- generalul „Mousscn” . Mousso- e Râuleţele fără însem nă- au l trezeşte im agini confuze, de ţa eJ. * ransf orni ate dintr'odată soiul ,,iernii siberiene" cu deo- ln „ u,v l*; creiau granite de ne. sebi rea că, în cazul său, este depăşit între cştile inamice, iar vorba de un fenomen natural şi drumurile erau impracticabile, mai puţin cunoscut europenilor chiar pentru carele cu boi. Nici

In cadrul schimbărilor perio- un va* şi nici un mijloc de dice ce se creiază necontenit în transport nu m ai putea servi atmosferă, Moussonul poate fi pentru apro vizionare, furtunile înfăţişat ca un fenomen de res- din Golful Bengalului creiând piraţie. Iarna, când imensul piedici de nedepăşit, continent cel m ai mare de pe Astăzi însă s au schimbat »lob, se răceşte, aerul îngheţat niulte. Englezii nu m ai pot îm,- 5* uscat se depărtează de con. piedica înaintarea japoneză în fanent, sub forma Moussonului direcţia Indiilor chiar dacă îşi rece: A sia expiră. Acum, însă, aşteaptă salvarea dela genera- sand încălzeşte soarele conU- Iul „Mousson", cu aceeaşi ar- nenUii asiatic încins din nou, doare cu care au aşteptat-o de produce, o depresiune atmosfe- ia „eneralul „ Iarnă” . Mbusso- neă prilejuind ivirea Mousso- nul însă nu va pute», abate pe nului propriu zis. Cu violenţa Japonezi, la fel cum nici gene- anei forţe a naturii ce înlătură ralul „ Ia rn ă " nu a putut sdrun- totul în calea ei, masse intregi cina forţa m ilitară germană, ie aer din atmosfera umezită Valurile Moussonului se vor a m ărilor înconjurătoare p ă - abate deopotrivă peste cele 2 trund deasupra spaţiului asia. tabere aflate in luptă; dar Iu­lie. Tot sistemul, bine ordonat, nile viitoare v i t arăta care din- alcatuit de alizee, e scos din tre ele a ştiut mai bine să le funcţiune prin intervenţia u ria - facă fată Să a Moussonului.

Continentul asiatic îşi începe dintr'odată, fără nici o tranzi- Jie, procesul său de respiraţie.Ca toate fenomenele naturale,Moussonul are şi el grave ur­mări. Nouri uriaşi, se adună a - supra continentului, iar va lu ri­le Oceanului Indian devin tot mai neliniştite. O căldură apă­sătoare se lasă pe sol şi toată natura aşteaptă, înfrigurată, is- bucnirea Moussomului. E l Isbuc- neşte întocmai ca o catastrofă.Tunete şi fulgere însoţesc to­ten tele de ploi, care revarsă ap® întregi peste pământ, de unde revin în mare sut» form a unor

m p »

I N D

Vedere din C a ic u ta c a p i ta la Indiei.

M. V. 41 =■ P R IM U L A V IO NIndustria aviatică nu se m ărgi­

neşte să-şi sporească neîncetat capacitatea de luptă a aparatelur ei verificate în acţiune, ci, pe baza experienţelor făcute, între­prinde construcţii noui, din ce/în ce m ai bine adaptate războiului.

In ultimele săptămâni, opinia publică mondială a nutut afla des­pre o întreagă serie de noui ti­puri germane de aparat Nu este vorba de modele şi proecte fan­tastice, ci de aparte în serie a că­ror verificare a şi fost făcută în luptă.

Astfel, de curând » fost descris noul aparat „Focke Wukff 41”, iar de câteva zile s ’au dat amănunta asupra noului avion de luptă „D. O. 217’’, amândouă tipuriie con-

firm ându-şi în acţiune calităţile lor.

Presa străină publică fotografii ale prim ului avion asimetric, u » nou prototip al aviaţiei germane, care a repurtat succese surprin­zătoare, dela primele acţiuni pe frontul de Răsărit.

Noua construcţie este creaţia constructorilor de avioane Blom şi Voss precum şj a conducătoru­lui iafiiricei, dr. E Voght şi repre­zintă, din punct de vedere al for­mei şi al construcţiei, un avion cu totul nou.

Perform anţele speosinlie pentru care acest avion a fost conceput, au impus o modificare totală a

ASIMETRCmetodelor de onstrccţie, din teta­nica aviaţiei

După ani de zile de cercetări, soluţia găsită acum poate fi pri­vită ca epocală.

Pentru întâia dată se întâlne- şte aci o construcţie de tip cu de­săvârşite asimetric, ohţinându-se un aparat care are în aripa sa

stângă motorul şi în cea dreaptă turela cu vizibilitatea totală, pen­tru un echipaj de trei oameni. A - ceastă particularitate a noului a - vion are totodată o influenţă con­siderabilă asupra calităfilor avio­nului, care câştigă în viteză su­pleţe şi putere ascensională.

Noul avion, care e denumit „M. V \ i1’’: e înzestrat cu tunuri şl mitraliere de cel m ai modern tip. Motorul ste noul B.M.V., în dublu stea.

M. V. H este de multă vreme construit *** serie, în Germania Răsăriteană, de către întreprinde­rile Blom şi Voss.

Avionul a fost verificat în lup­te şi constitue o piesă da seamă a aviaţiei germane, contribuitili Ia superioritatea sa. Fabricarca lu i în serie sporeşte forţa de lup ­tă a aviaţiei germane.