CONCEPTE DE BAZA PRIVIND SISTEMELE DE PRODUCTIE (C1) Managementul productiei = domeniu esential de care depinde nivelul eficientei si gradul de profitabilitate al organizatiilorobiectul de studiu al managementului productiei este reprezentat de procesele si relatiile de management corespunzatoare activitatilor care fac parte din functiunea de productie a firmei, cu rolul de a asigura transformarea resurselor in bunuri si serviciiFunctiuni le firmeiFunctiuni de baza:

- Comerciala- Cercetare – dezvoltare- Productie

Functiuni auxiliare/suport:

- Financiar – contabila- Resurse umane

Functiunea comerciala are responsabilitatea comunicarii pe piata a informatiilor despre produsele si serviciile firmei, pentru a genera cereri de servire din partea clientilor, precum si a intelegerii solicitarilor si nevoilor clientilorFunctiunea de cercetare – dezvoltare creeaza produse si servicii noi si modificate/imbunatatite pentru a genera cereri viitoare de servire din partea clientilorFunctiunea de productie responsabila cu indeplinirea solicitarilor de servire ale clientilor prin realizarea bunurilor si serviciilorFunctiunile auxiliare:Functiunea financiar – contabila ce furnizeaza informatiile de sustinere a deciziilor economice si gestioneaza resursele financiare ale organizatieiFunctiunea de resurse umane care asigura aceste resurse, precum si utilizarea, dezvoltarea si motivarea lorIn activitatea practica:

- nu exista o linie de demarcatie clara intre functiuni- denumirea si continutul functiunilor poate diferi de la o firma la alta- fiecare organizatie poate opta pentru un set specific de functiuni de sustinere- granitele functionale nu trebuie sa stanjeneasca procesele interne, reducandu-le eficienta - prin

urmare, una din cele mai importante responsabilitati ce revine managementului productiei este conlucrarea eficienta cu celelalte parti ale organizatiei

- majoritatea organizatiilor au cele trei functiuni de baza amintite - in esenta, orice firma trebuie sa valorifice produsele/serviciile pe care le realizeaza, sa-si satisfaca clientii si sa isi asigure modalitatile de a-si servi clientii si in viitor

Sistemul de productie:

- firma reprezinta un sistem deschis fata de mediul inconjurator ce are drept obiectiv realizarea de bunuri si servicii in cantitatile potrivite, la locul potrivit, la momentul de timp dorit, cu o anumita calitate si la costuri minime

- Componentele firmei, ca sistem de productie sunt: intrarile, iesirile si procesul de transformare

Procesul general de transformare = mecanismul care transforma intrarile in iesiri

- cuprinde procese in care se utilizeaza resurse de intrare pentru a transforma ceva sau a fi ele insele transformate in iesiri

- toate activitatile de productie se conformeaza acestui model general intrari-transformare-iesiri; ceea ce difera este natura intrarilor si iesirilor respective

Intrarile = resurse.Categorii:

- resurse supuse transformarii - tratate, convertite sau transformate in cadrul procesului (combinatie de materiale, informatii sau clienti, unul dintre cele trei elemente fiind predominant)

- resurse transformatoare – actioneaza asupra resurselor supuse transformariiResursele supuse transformariiActivitatile de productie care transforma materiale le pot modifica/transforma:

- proprietatile fizice (forma/configuratia sau compozitia)- locul- posesiuneaunele activitati de productie depoziteaza materialeleActivitatile de productie care transforma informatii vizeaza:

- modificarea proprietatilor informationale (scopul sau forma)- schimbarea posesiunii- schimbarea locului- depozitarea informatiilorActivitatile de productie care proceseaza clienti ii transforma prin modificarea:

- proprietatilor fizice- starii fiziologice- locului- prin depozitare/cazare- starii psihologiceResursele transformatoare

- mijloacele de productie/dotarile materiale: cladirile, echipamentele, instalatiile si tehnologiile de proces ale firmei

- personalul – angajatii care opereaza, intretin, planifica si gestioneaza firmaIesirile dorite = produse/servicii

In sens larg, produs = orice bun/serviciu produs pentru vanzare, schimb in natura sau consum intern

- Unele activitati de productie produc doarbunuri, iar altele numai servicii, insa majoritatea produc o combinatie intre cele doua

Performantele unui sistem de productie – masurare:

- Eficienta min(Intrari/Iesiri) sau max(Iesiri/Intrari)valoare adaugata(diferenta pozitiva dintre valoarea produsului finit si valoare acumulata a intrarilor de resurse)

- eficacitate (Iesiri realizate/Iesiri dorite sau prevazuteElemente de proiectare a firmei de productie (C2)Proiectarea firmei = stabilirea, pe baza unei documentatii adecvate a amplasarii fizice a acesteia si a diferitelor sale parti componentese refera la:

- stabilirea celui mai bun aranjament fizic pentru resursele care consuma spatiu in cadrul firmei (inclusiv amplasarea mijloacelor de productie in cadrul unitatilor structurale)

- stabilirea modului de amplasare a diferitelor unitati structurale in cadrul firmei, pe suprafetele de teren existente

Proiectareafirmei – impact:

- cresterea productivitatii- construirea unui climat de munca propice prin favorizarea interactiunii si imbunatatirea comunicarii

interpersonale- cresterea volumului vanzarilor prin asigurarea vizibilitatii unor articole sau elemente cheie, cu

implicatii asupra satisfactiei clientilor In activitatea practica

- activitatea complexa de proiectare tine seama de cerintele desfasurarii procesului de conversie, urmarind cresterea utilizarii resurselor

- sub raport tehnic si economic exista o mare varietate de procese de transformare care se pot intalni si pentru care trebuie proiectate cele mai adecvate forme de organizare

- activitatea complexa de proiectare tine seama de cerintele desfasurarii procesului de conversie, urmarind cresterea utilizarii resurselor

- sub raport tehnic si economic exista o mare varietate de procese de transformare care se pot intalni si pentru care trebuie proiectate cele mai adecvate forme de organizare

Clasificarea proceselor – criterii

- gradul de standardizare a produsului (cu referire la lipsa varietatii atributelor unui produs – exemple de produse standard: calculatoarele, aparatele TV, tricouri albe din bumbac, etc.)

- volumul productiei (care variaza de la productia unei singure bucati si pana la realizarea de cantitati foarte mari de produse, in masa)

Procesele intermitente – caracteristici

- Varietate mare a productiei- Cantitati mici- Grad redus de standardizare- Resurse grupate pe functiuni- Traseele produselor variate- Volumul productiei determinat de comenzi- Resursa critica: munca- Tip de resurse: universal- Grad redus de automatizare- Durata mare a ciclului de productie- Costuri mari de transport intern si manipulare- Necesita mult spatiu- Stocuri mari de productie neterminata

Procesele repetitive – caracteristici

- Cantitati mari- Varietate mica a productiei- Grad ridicat de standardizare- Resurse grupate pe linii de productie- Traseele produselor prestabilite, liniare- Volumul productiei este determinat de volumul previzionat al cererii- Resursa critica: capitalul- Tip de echipament: specializat- Grad ridicat de automatizare- Costuri reduse de transport intern si manipulare- Necesita putin spatiu- Durata mica a ciclului de productie- Stocuri mici de productie neterminataStabilirea schemei generale de amplasare:

- potrivit principiului tehnologic /pe baza procesului- potrivit principiului obiectului de fabricatie /pe baza produsului- potrivit principiului mixt - potrivit principiului “pozitie fixaAmplasarea resurselor pe baza procesului:

- se aplica pentru procesele de productie intermitente- consta in gruparea resurselor pe functiuni (grupe omogene de masini)- obiectiv: maximizarea eficientei si minimizarea deplasarilor inutile (fara contributie la valoarea

adaugata si producatoare de pierderi); in acest sens, perechile de resurse/unitati structurale intre care exista numeroase legaturi/trasee de materiale, informatii si produse se amplaseaza unul in vecinatatea celuilalt

- problema amplasarii resurselor/unitatilor structurale pe baza procesului este complexa (relatiile dintre toate perechile de resurse trebuie luate in considerare simultan)

Amplasarea resurselor pe baza procesului – etape:ETAPA 1: Colectarea informatiilor

- Stabilirea necesarului de spatiu pentru fiecare resursa cheie- Identificarea spatiului disponibil - Stabilirea modalitatii de masurare a proximitatii (in functie de numarul de deplasari ale unitatilor de

produse si materiale intre perechile de resurse/unitati structurale sau in raport cu opinia managerilor privind importanta amplasarii a doua resurse/unitati structurale una in vecinatatea celeilalte)

ETAPA 2: Stabilirea schemei generale de amplasare (prin incercari succesive sau cu ajutorul computerelor; aplicatii informatice dedicate: ALDEP (automated layout design program), CRAFT (computerized relative allocation of facilities technique)ETAPA 3: Stabilirea schemei detaliate de amplasare – in functie de dimensiunile si formele resurselor/unitatilor structuraleStabilirea schemei generale de amplasare pe baza procesului – situatii speciale

A. depozite- produsele sunt depozitate in unitati structurale pe grupe omogene/functiuni- trasee de deplasare a produselor: intre unitatile structurale in care sunt depozitate produsele si zona de incarcare/descarcare - Daca unitatile structurale necesita arii de depozitare egale, se va urmari amplasarea unitatilor structurale in proximitatea docului astfel incat sa se minimizeze circulatia (numarul de deplasari)- Daca unitatile structurale necesita arii de depozitare inegale se va lua in considerare raportul dintre numarul de deplasari si suprafata de depozitareB. birouri- seurmareste eficientizarea interactiunii si comunicarii - performantele profesionale depind de ambient – trebuie asigurat un raport optim intre:a) proximitate (ex.: organizarea tip spatii deschise asigura vizibilitate si interactiune facila)b) intimitate (ex.: peisagistica de birou poate asigura spatiu privat si flexibilitate)Stabilirea schemei generale de amplasare potrivit principiului obiectului de fabricatie /pe baza produsului (C3+C4)

Stabilirea schemei generale de amplasare implica stabilirea secventei de sarcini de productie ce trebuie executate pe fiecare loc de munca, astfel:

- stabilirea ordinii logice a sarcinilor de productie ce trebuie realizate si a timpului necesar pentru a realiza fiecare sarcina

- luarea in considerare a vitezei procesului de productie (timpul disponibil al fiecarui loc de munca pentru realizarea sarcinii de productie)

Echilibrarea liniilor de productie = procesul de repartizare a sarcinilor de productie pe locuri de munca in scopul realizarii unui anumit volum de productie Stabilirea schemei generale de amplasare pe baza produsului – etape:

1. Identificarea sarcinilor de munca si a relatiilor de precedenta2. Determinarea ritmului de productie3. Determinarea tactului4. Determinarea numarului de locuri de munca5. Repartizarea sarcinilor de productie pe locurile de munca6. Determinarea eficientei solutiei propuse

Organizareaproductiei in flux – liniile de productie in flux continuu sincronizateLiniile de productie in flux continuu – trasaturi1. Divizarea procesului tehnologic in operatii egale sau multiple sub raportul volumului de munca

necesar efectuarii lor si precizarea celor mai rationale succesiuni de executare a acestora 2. Repartizarea executarii unei operatii sau a unui grup de operatii obtinut prin agregare pe un anumit

loc de munca3. Amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor procesului

tehnologic, asigurandu-se circulatia pe traseul cel mai scurt a obiectului de prelucrat

4. Trecerea produselor de la un loc de munca la altul in mod continuu, operatiile fiind sincronizate in timp, iar ritmul de lucru si tactul fiind reglementate

5. Executarea in mod concomitent a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul liniei de productie – lansarea produselor in productie, trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se fac la intervale de timp egale cu marimea tactului de functionare

6. transport mecanizate sau automatizate (benzi transportoare si conveiere) caror viteza de deplasare este corelata in mod strict cu tactul de functionare

7. Executarea unui singur tip de produs su a mai multor tipuri de produse asemanatoare din punct de vedere constructiv, al procesului tehnologic si al gabaritelor

Eficienta economica a organizarii productiei in flux se concretizeaza in:

1. cresterea productivitatii muncii, prin:a. utilizarea unor utilaje specializate, de mare randament si a unui echipament tehnologic

perfectionat b. reducerea sistematica a cheltuielilor de timp de munca

2. cresterea volumului productiei fabricate, prin folosirea completa a capacitatii de productie pe baza unei mai bune folosiri a timpului de functionare a utilajului

3. imbunatatirea calitatii produselor, ca urmare a pregatirii tehnice minutioase si a specializarii locurilor de munca

4. reducerea stocurilor de productie neterminata, micsorarea ciclului de productie, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante

5. folosirea rationala a suprafetelor de productie si reducerea fluxurilor tehnologice6. intarirea disciplinei muncii si asigurarea unor conditii mai bune de munca7. contribuie in mod direct la introducerea tehnicii noi8. reducerea costurilor de productie

ORGANIZAREA PRODUCTIEI IN FLUX – CAZUL FIRMELOR CU UN PORTOFOLIU DIVERSIFICAT DE PRODUSE, REALIZATE IN CANTITATI MICIMasuri pentru marirea seriilor de fabricatie

- folosirea de piese normalizate si standardizate, cu solutii constructive tip pentru mai multe tipuri de produse

- folosirea unor procese tehnologice tipizate pentru executarea unor produse cu caracteristici constructive sau de prelucrare asemanatoare

- organizarea productiei in flux pe linii tehnologice pentru anumite stadii de executare a produsului (prelucrare, finisare, montaj, etc.) sau procesului tehnologic (ex. turnarea pe banda a pieselor pentru toate produsele din nomenclatorul de fabricatie)

Organizarea productiei pe baza tehnologiei de grup/Organizarea celulara a productieiConditia esentiala: marirea seriilor de productie pentru unele componente din structura constructiva a diferitelor produse, prin normalizarea si unificarea constructiei si tehnologiei acestoraOrganizarea celulara a productiei - lucrari necesare:1. Clasificarea pieselor din componenta produselor in clase, subclase si tipuri in functie de elementele

comune referitoare la constructia lor si, ulterior, reunirea acestora pe grupe /familii de piese omogene din punct de vedere constructiv si tehnologic prin stabilirea unei piese reprezentative

2. Elaborarea procesului tehnologic pentru fiecare grupa/familie de piese in functie de caracteristicile constructive si tehnologice ale piesei reprezentative

3. Mecanizarea complexa, automatizarea si modernizarea utilajelor folosite in procesul tehnologic de grup

4. Proiectarea si executarea echipamentelor tehnologice de grup formate din elemente reglabile si demontabile care permit executarea pieselor de dimensiuni diferiteOrganizarea celulara a productiei – trasaturi

- Acest sistem organizatoric presupune crearea in unitatile structurale a unor grupuri functionale de locuri de munca, comasate si delimitate din punct de vedere teritorial, numite celule de productie.

- Fiecare celula de productie include in componenta sa mai multe tipuri de utilaje (unele „cheie”, altele auxiliare), precum si o serie de locuri de munca manuale pe care se executa o familie de piese din structura constructiva a diferitelor produse.

- Piesele care formeaza o familie se grupeaza in functie de asemanarea succesiunii operatiilor tehnologice de executare a acestora.

PREGATIREA PRODUCTIEI (C5)DEFINIREA NOTIUNII DE PREGATIRE A PRODUCTIEI, OBIECTIVE, ETAPEPregatirea productiei = ansamblul masurilor de creare si asimilare in fabricatie a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja in fabricatie si de utilizare a celor mai perfectionate tehnologii si metode de organizare in productiePregatirea productiei – obiective:

- asigurarea fabricatiei noilor produse si modernizarea celor existente la nivelul cerintelor din ce in ce mai diversificate ale consumatorilor

- asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii de pregatire a fabricatiei noilor produse si de asimilare a celor mai perfectionate tehnologii de fabricatie;

- reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei si realizarea acesteia cu cele mai mici costuri

Asimilarea in fabricatie a noilor produse se poarte realiza in trei moduri:

- dupa conceptie proprie prin valorificarea posibilitatilor proprii de cercetare si proiectare - pe baza unei licente de fabricatie, prin achizitionarea de documentatie tehnica - dupa un model de referinta (un produs care se constituie ca punct de plecare in activitatea de

proiectare a noilor produse)Pregatirea productiei – etape1. pregatirea tehnica;2. pregatirea material-organizatorica.1.Pregatirea tehnica a productiei – etape:- proiectarea produselor (forme, dimensiuni, caracteristici calitative);- pregatirea tehnologica (elaborarea tehnologiei de fabricatie);- executarea, incercarea si omologarea prototipului si a seriei zero (se verifica daca noul produs corespunde documentatiei elaborate in vederea asimilarii in fabricatie).2. Pregatirea material-organizatorica- consta in crearea conditiilor de ordin material si organizatoric pentru fabricarea noilor produse(determinarea necesarului de materii prime si materiale, combustibil si energie, comandarea din

timp la furnizori a utilajelor si echipamentelor tehnologice necesare, asigurarea unui personal specializat in realizarea noului proces tehnologic, etc.)Metode de alegere a variantei tehnologice optimein urma unei analize economice pe baza unui sistem de indicatori:

- indicatori in expresie naturala- indicatori valorici de cost.Indicatori in expresie naturala

- normele de consum de materii prime, materiale, combustibil si energie;- felul, cantitatea, complexitatea si valoarea noului utilaj si a echipamentul tehnologic necesar;- volumul de munca necesar;- complexitatea procesului de productie necesar etc.Indicatori valorici de cost

- costul tehnologic unitar (Ctu);- costul tehnologic total (CtT).OBS: Costul tehnologic este o notiune conventionala nu cuprinde toate categoriile de cheltuieli, ci doar suma cheltuielilor care depind de o anumita varianta tehnologica(ex. ch. cu materii prime si materiale, combustibil si energie, salariile si contributiile pentru muncitorii direct productivi, cheltuieli de exploatare a utilajelor, amortizarea utilajelor)Cheltuielile care compun costul tehnologic se impart in doua mari grupe:

- cheltuieli variabile;- cheltuieli conventional-constanteDeterminarea costului tehnologic se poate face grafic si analiticCtu = V + Cc/N, unde:V - cheltuielile variabile pe unitatea de produs; Cc - cheltuielile conventional-constante;N - cantitatea de produse fabricata.

- Exista o cantitate de productie, numita critica, pentru care costurile tehnologice a doua variante tehnologice sunt egale

Capacitatea de productie: concept, factori de influenta (C6)Capacit de productie = productia maxima ce poate fi obtinuta intr-o perioada data, intr-o anumita calitate si structura sortimentala, in conditiile folosirii intensive si extensive a mijloacelor de productie si a celui mai eficient regim de lucru al acestoraFactori care influenteaza marimea capacitatii de productie:

- numarul de utilaje existente in intreprindere si marimea suprafetelor de productie- normele tehnice de folosire a utilajului de productie si a suprafetelor de productie. Aceste norme

sunt de doua feluri: norme de utilizare intensiva; norme de utilizare extensiva- sortimentul optim de fabricatie

Norma de utilizare intensiva = reprezinta productia ce se poate obtine intr-o unitate de timp, pe unitatea caracteristica dimensionala a unui utilaj sau suprafata de productie.

- Ex. - in siderurgie, norma de utilizare intensiva poate fi exprimata in cantitatea de fonta, exprimata in tone, care se obtine pe un metru cub de volum al unui furnal, intr-o zi de lucru.

Normele tehnice de utilizare extensiva reprezinta timpul de functionare al utilajelor sau instalatiilor, sau timpul de utilizare al suprafetelor de productieSortimentul optim este cel care asigura cea mai buna utilizare a capacitatii de productieFUNDAMENTAREA MARIMII CAPACITATII DE PRODUCTIE - METODOLOGIA GENERALA DE CALCUL A CAPACITATII DE PRODUCTIEDPDV metodologic, unitatile de productie se impart in:

1. unitati de productie in care care produsul se obtine in urma prelucrarii materiilor si materialelor pe un singur utilaj sau instalatie - capacitatea de productie la nivel de intreprindere se obtine din insumarea capacitatii de productie a tuturor subunitatilor de productie componente (sectii sau ateliere)

2. intreprinderi in care produsul se obtine in urma unor prelucrari succesive la mai multe masini, utilaje sau instalatii-capacitatea de productie la nivel de firma este data de capacitatea de productie a verigii conducatoare

poate fi veriga conducatoare subunitatea de productie :

- cu ponderea cea mai mare in manopera- cu ponderea cea mai mare in valoarea totala a mijloacelor de productie Calculul capacitatii de productie a firmei incepe cu calculul capacitatii de productie a grupelor de utilaje sau instalatii, pentru care este necesar sa se determine mai intai:

- timpul disponibil de functionare a utilajelor sau instalatiilor- norma de productie a utilajelor pe unitatea de timp, sau norma de timp a produselor fabricateFundamentarea marimii capacitatii de productie se face in mod diferit, dupa cum utilajele sunt:

- cu specializare pe produs - cele care prelucreaza integral un anumit produs, dintr-o anumita cantitate de materii prime si materiale

- cu specializare tehnologica - se caracterizeaza prin aceea ca realizeaza o gama larga de tipuri de produse, dar pentru care executa o singura operatie sau un numar redus de operatii tehnologice

FUNDAMENTAREA MARIMII CAPACITATII DE PRODUCTIE LA UTILAJELE CU SPECIALIZARE PE PRODUSCapacitatea de productie la aceasta categorie de utilaje se determina in mod diferit dupa cum utilajele:

- elaboreaza sarje; - permit stabilirea unei norme de utilizare intensiva; - permit stabilirea unei norme de timp pe produs sau a unei norme de productie in unitatea de timpPentru utilajele si instalatiilecare elaboreaza sarje:Cp = Gmp x Kp x (Td/ds)Gmp - greutatea materiilor prime care sunt introduse in instalatie la o singura incarcare;Kp - coeficientul de transformare din materie prima in produs finit;Td - timpul disponibil de lucru al instalatiei;ds - durata de elaborare a unei sarje.

Pentru utilajele si instalatiile pentru care se poate stabili o norma de utilizare intensivaCp = IxKxTd, unde:I - indicele (norma) de utilizare intensiva;Td - timpul disponibil de lucru al utilajului; K - caracteristica dimensionala a utilajului.FUNDAMENTAREA MARIMII CAPACITATII DE PRODUCTIE LA UTILAJELE CU SPECIALIZARE TEHNOLOGICAUtilajele cu specializare tehnologica:

- fabrica mai multe produse, dar pentru care executa un numar limitat de operatii tehnologice- daca se iau in calcul normele de timp pentru determinarea capacitatii de productie, se transforma

toate produsele reale in produse reprezentative si apoi se calculeaza capacitatea de productie a utilajului ca si cum ar fi specializat in prelucrarea unui singur produs, si anume a produsului reprezentativ (cu cea mai mare norma de timp).

- coeficientul de echivalenta (col. 4) a unor produse reale cu un produs reprezentativ se calculeaza raportand normele de timp ale produselor reale la norma de timp a produsului reprezentativ;

- transformarea produselor reale in produse reprezentative (col. 5) se obtine inmultind cantitatea de produse reale cu coeficientul de echivalenta;

- structura productiei reprezentative se obtine prin impartirea fiecarei cantitati de produse reprezentative corespunzatoare fiecarui produs real, la total productie reprezentativa;

- pentru determinarea capacitatii de productie exprimata in produse reprezentative, se considera utilajul ca si cum ar avea specializarea in produs reprezentativ.

Cpr = Nn * Td/nn sau Cpr = Nn * Td * npr

unde:Cpr - capacitatea de productie exprimata in produs reprezentativ;Nn - numarul de utilaje care prelucreaza produsele reale; Td - timpul disponibil de lucru al acestor utilaje;nn si npr - norma de timp, respectiv de productie a produsului reprezentativ

- dupa determinarea capacitatii de productie exprimata in produs reprezentativ, aceasta se repartizeaza pe structura productiei calculata col.6;

- ultima etapa a metodologiei propune transformarea capacitatii de productie din produse reprezentative in produse reale; aceasta se obtine prin impartirea capacitatii de productie exprimata in produse reprezentative din col. 8 la coeficientul de echivalenta din col. 4.

Capacitatea de productie (continuare, C7)FUNDAMENTAREA CAPACITATII DE PRODUCTIE IN FUNCTIE DE MARIMEA SUPRAFETELOR DE PRODUCTIECp = Sx I x Td, unde:S - marimea suprafetei de productie;I - norma de utilizare intensiva a suprafetei;Td - timpul maxim disponibil de lucru al unitatii de productie.Norma de utilizare intensiva (I) se calculeaza pe baza realizarilor perioadei de varf:I = Pv/Cs * H * S

unde:Pv - reprezinta productia perioadei de varf;Cs - reprezinta coeficientul de schimburi din perioada de varf;H - numarul de ore lucratoare dintr-un schimb in perioada de varf; S - suprafata verigii de productie. Coeficientul de schimburi se determina dupa relatia:

Num a rul total de muncitori Num arul de muncitori din schimbul de bazaSe considera schimb de baza schimbul cu cel mai mare numar de muncitori.

FUNDAMENTAREA GRADULUI DE UTILIZARE A CAPACITATII DE PRODUCTIEGu = P / Cpma * 100unde:Gu - gradul de utilizare a capacitatii de productie;P - productia care urmeaza a fi executata intr-o perioada considerata;Cpma - capacitatea de productie medie anuala pentru aceeasi perioada de timp.

Capacitatea de productie medie anuala este un indicator care tine seama de numarul utilajelor intrate sau iesite din functiune, precum si de utilajele modernizate in cursul perioadei considerateCpma = Cpe + Cpi * Ti / 12 + Cpm * Tm / 12 – Cps * Ts / 12unde:Cpe - capacitatea de productie existenta la inceputul perioadei considerate;Cpi - capacitatea de productie intrata in functiune in aceeasi perioada;Ti - numarul lunilor de functionare in aceeasi perioada, a capacitatilor intrate in functiune;Cpm - capacitate de productie modernizata in cursul perioadei; Tm - numarul lunilor de functionare a capacitatilor modernizate; Cps - capacitatile de productie scoase din functiune in cursul perioadei;Ts - numarul lunilor de nefunctionare a capacitatilor scoase din functiune.Altiindicatori:Impreuna cu indicatorul „capacitate medie anuala" se vor determina si indicatorii „productia posibila", „productia care urmeaza a fi executata" si „deficitul de capacitate"

- Productia posibila reprezinta volumul maxim de productie ce poate fi realizat de veriga/subunitatea de productie cu capacitatea cea mai mica.

- Deficitul de capacitate reprezinta diferenta de capacitate dintre capacitatea de productie a verigii conducatoare si capacitatea de productie a unei verigi de productie cu capacitate de productie mai mica decat a verigii conducatoare.

Pp = Cp-DPp - productia posibila;Cp - capacitatea de productie, data de marimea capacitatii de productie a verigii conducatoare;D - deficitul de capacitate al locului ingust.

Productia care urmeaza a fi executata „P", conform comenzilor primite de la clienti, poate fi mai mica sau cel mult egala cu productia posibila.

Corelatia dintre capacitatea de productie, productia posibila si productia ce urmeaza a fi executata poate fi data de relatia:Cp≥Pp≥ PFUNDAMENTAREA INDICATORILOR DE APROVIZIONAREPlanul de aprovizionare materiala = instrument managerial menit sa asigure cererile de consum cu resurse materiale de calitate, ritmic şi la timp, asigurandu-se sincronizarea momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele de consumStructura şi continutul planului de aprovizionare materialaNecesarul de consum:1. necesarul pt desfas activitatii de ansamblu2. stocul de resurse materiale la sfarsitul perioadei de gestiune3. necesarul total de resurse materialeNtpl = Npl + SsfTotal necesar: NtplResurse:1. resurse interne/proprii ale firmei:a) stocul preliminat de resurse mat pt inceputul perioadei de gestiuneb) alte resurse interne2) resurse din afara firmeiNecesarul de aprovizionat cu resurse materiale de pe piata interna si externaTotal resurse: Spi + Ari + NaConditia de echilibru: Ntpl = Spi + Ari + Na

- daca Ntpl < Spi + Ari + Na atunci stocurile sunt peste limitele necesare (supranormative), implicand imobilizari nejustificate de resurse

- Ntpl > Spi + Ari + Na atunci firma se confrunta cu un deficit de resurse, fiind in imposibilitate de a-şi desfaşura activitatea in mod normal şi de a-şi indeplini obiectivele

CALCULUL NECESARULUI PENTRU DESFAS ACTIVIT DE ANSAMBLU (Npl )Metode:A. Metoda de calcul directB. Metoda de calcul pe baza de analogieC. Metoda de calcul pe baza indicatorilor de consum la 1 milion lei productie nominalizataD. Metoda coeficientilor dinamici E. Metoda de calcul pe baza sortimentului tipF. Metoda de calcul a necesarului de materiale pentru şarja sau conform retelei de fabricatieMetoda de calcul direct = asigura dimensionarea necesarului de materiale principale, in conditiile in care se cunoaşte nomenclatura productiei (volumul fizic pe structura), felul materialelor principale care trebuiesc consumate pentru fabricarea fiecarei pozitii din nomenclatura, precum şi normele de consum ale acestora (consumul specific standard stabilit prin proiect, reteta de fabricatie, etc.).

A. Metoda de calcul direct – varianteIn activitatea practica, metoda se prezinta in doua variante:

- metoda de calcul direct pe piesa - se utilizeaza cu bune rezultate la determinarea necesarului de materiale principale produsele care, sub raport constructiv, sunt formate din mai multe piese.

- metoda de calcul direct pe produs- folosirea relatiilor de calcul valorice nu asigura o determinare exacta a necesarului de materiale,

deoarece nu se ia in consideratie volumul şi structura reala a productiei neterminate - in practica se urmareşte corelarea volumului şi structurii fizice a productiei neterminate cu volumul

şi structura reala de materii prime necesare - daca se cunoaşte nivelul fizic al stocurilor de productie neterminata se apeleaza la metoda

indicatorilor naturali de calcul a necesarului de resurse aferent modificarii acestor stocuri (DN) Metoda indicatorilor naturali de calcul a necesarului de resurse aferent modificarii nivelului fizic al stocurilor de productie neterminata (DN)Nnpl – necesarul de materiale pentru indeplinirea planului in unitati naturaleQpri – volumul productiei programate pentru produsul i;Ncpri – norma de consum pe produs finit i in unitati naturale;

B. Metoda de calcul pe baza de analogie = se foloseşte pentru stabilirea necesarului de materiale pentru produsele noi, care nu au mai fost fabricate, dar urmeaza sa fie trecute in productia de serie, iar normele de consum specific din documentatie nu sunt inca definitivate

- Calculul porneşte de la consumurile specifice din documentatia produselor asemanatoare, fabricate anterior sau aflate in paralel in fabricatie curenta (Nca) şi volumul estimat al productiei pentru produsul nou (Qpn)

- rezultatul se corecteaza cu un coeficient (K) care exprima raportul (de greutate, marime, complexitate etc.) dintre principalele caracteristici ale produselor noi şi ale celor analoage

Npl = Qpn X Nca X Kin care:Qpn - reprezinta volumul de productie al produsului al carui necesar de materiale dorim sa-l determinam; Nca - norma de consum a unui produs analog;K - coeficient de corectie. Metoda de calcul pe baza de analogie - utilitate

- estimeaza necesarul de materiale intr-o prima etapa; - ulterior, pana la trecerea efectiva in fabricatia de serie, trebuie sa se elaboreze şi definitiveze

normele de consum specifice proprii pentru fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de produs nou asimilat, pe baza documentatiei tehnico-economice aferente.

Metoda de calcul pe baza de analogie - dezavantaj

- conduce la determinarea unor necesitati de materiale mai mari sau mai mici decat cele reale, in functie de relativitatea gradului de exprimare a diferentelor intre produse de catre coeficientul de corectie.

- din aceasta cauza, metoda se aplica foarte rar, in determinari globale ale necesarului de materiale sau in calculele de dinamica, de tendinta, pentru aprecierea pe o perioada mai lunga a evolutiei consumului de materiale.

C. Metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata = se foloseşte la stabilirea necesarului de materiale cand unitatea economica nu are nominalizata integral, la data elaborarii planului, productia marfa pe volumul şi structura fizica prevazute pentru fabricatie.

Necesarul de consum se determina in mai multe etape:1. stabilirea necesarului de materiale aferent productiei fizice nominalizate (Nn), folosind in acest sens

metoda de calcul direct: in care n reprezinta nominalizarea fizica a produselor i.2. determinarea indicelui global de consum de materiale (cantitatii de material exprimate valoric)

pentru fabricarea unui milion de lei productie nominalizata (Ic): in care: Pn - valoarea productiei nominalizate exprimate in milioane lei.

3. stabilirea necesarului de materiale aferent productiei nenominalizate (Nmn)Nmn = Pnn x Ic :in care Pnn reprezinta valoarea productiei nenominalizate, in milioane lei

4. determinarea necesarului de materiale pentru indeplinirea planului la intreaga structura a productiei (Npl) prin insumarea celor doua categorii de necesar:

Npl = Nn + Nmn

Metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata – limite- conduce la obtinerea unor rezultate de regula aproximative, deoarece se extrapoleaza consumul de

materiale aferent productiei fizice nominalizate asupra celei nenominalizate, fara o fundamentare riguroasa.

- diferentele fizice de volum şi structura dintre cele doua categorii de produse, precum şi deosebirile constructive, de tehnologie, de complexitate, de componenta materiala, nu pot asigura determinarea astfel a unui necesar real de materiale Metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata – utilitate

- poate fi utilizata in cazul unei structuri constante a productiei de la o perioada la alta- utila in determinarea volumului de materiale pentru lucrari de constructii, de intretinere şi reparatii

sau pentru productia secundara a atelierelor intreprinderii.