Motocicleta Cu Atas ca Arma (1),(2)

8/17/2019 Motocicleta Cu Atas ca Arma (1),(2)

1/16

Istoria motocicletei cu ataș ca armă (partea I)Pera Baity articol pentru Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme

În 1885 inginerul german Karl Benz termina construcția triciclului său Benz Motorwagen, primul automobil cu

MotorAprindereScanteie4T, a cărui funcționare era o repetiție ciclică a unei arderi rapide si expansive. Fără să se fi

cunoscut cu dânsul, în același an, echipa de ingineri Daimler&Maybach termină construcția primei motociclete cu motor

MAS4T și transmisie primară cu 2 viteze, Daimler Reitwagen.

În noiembrie 1885, Paul Daimler- fiul de 17 ani - conduce motocicleta pe o distanță scurtă între orașe.

Cu toate că șaua de piele a luat foc de la sistemul de alimentare și aprindere, este î nceputul unei povești tehnologice

interesante și al pasiunii deosebite simțite de posesor pentru motocicleta sa.

1885 a inaugurat și relativa rivalitate între automobil și motocicletă iar pentru î nceput automobilul a fost preferat,

producțiile de serie pentru diferite mărci de automobile au demarat până sa înceapă noul secol XX. Dar amploarea pe

care o capată ciclismul și consacrarea cadrului de bicicleta Rover (țevi alămite și roti egale, cea spate tractivă) fac din

instalarea unui motor pe bicicletă un deziderat general.

La finele Belle Epoque, în ajunul războiului, motocicleta modernă a luat naștere: s-au patentat cadre tubulare ranforsate,

suspensii față lamelare, frâne, ambreiaj, cutii de viteza cu roți dintate mobile, transmisie finala pe lanț sau cardan,

magnetouri și carburatoare, motoare mono, bicilindrice până la remarcabilul FN Four cvadricilindru. Desigur nu toatecele 720 de mărci diferite de motociclete din epoca antebelică întruneau toate aceste atribute moderne simultan.

Majoritatea dispar de pe scenă ca eșecuri tehnice și comerciale însă excepțiile au fost remarcabile.

Poate nimic nu spune mai mult de calitatea inalta oferită de unii fabricanți decât călătoria neozeelandezului Ron

Fellowes (http://oldblokeonabike.com/ ) ce a poposit și în Romania în 2012 în drumul său din Nepal până la fabrica

belgiana unde s-a născut al său FN Four 1910.

Cartea din 1920 ”Reminescence of motor cycling Ixion” – împart cu plăcere o varianta electronică –descrie, intr-o

manieră seducătoare, experiențele motociclistului în aceasta epoca de pionierat. Epocă plina de praf, vaselină, curele de

transmisie rupte și prea puțină recunoștință din partea pasagerei rămase și ea î n drum.

După scaunul din coșul frontal ce incurca vizibilitatea și expunea pasagera la accident sau remorca- șaretă tractată după

motocicleta ce umplea veșmintele de damă cu gaze de esapament si ulei nears, ataşul lateral a aparut ca o soluție foartebună.

Atașele nu s-au montat inițial de constructorul motocicletei, ca și circuitul cu acetilenă sau electric de iluminare, se

achiziționau ca acesorii de la felurite firme ofertante. În 1912, spre exemplu, apare marca britanică Watsonian ce și

astăzi are o producție de atașe de mică serie pe când aproape tot la fel de venerabile marci germane Steib și Stoye au

incetat producția în 1990.

Dar și motocicleta trebuia să aibă o rezervă de putere pentru a acomoda greutatea și frecările suplimentare. În epocă 4

până la 6cp erau considerați potriviți pentru înhămat și un ataș, iar aceștia se obțineau din motoare bicilindrice de peste

500 cm3.

Motociclete se folosesc pentru prima data în războiul burilor cât și în războaiele balcanice.Mecanicii-motocicliști în dese

răgazuri de meșterire și speranțe, formaseră un atașament deosebit pentru motocicletele personale și le vor aducealături î n luptă, convingând superiorii că și motocicletele pot fi folositoare.

În 1914, atunci când izbucnește războiul mondial, motociclismul luase o mare amploare iar Anglia dar și Germania aveau

deja unități militare de motocicliști. Motocicletele fără ataș- noi atașiștii le spunem ”solo”- au preluat din primele zile

rolul de curier și semnalizare. Din mișcare avându-se în vedere și multitudinea de comenzi de mânuit în epocă

(concomitent ghidon, manșon de accelerație, manșon sau levier de avans aprindere, levier de îmbogățire amestec,

schimbător de viteze și pompă de ulei manuală) nu se puteau mânui și arme de foc.

Pe lângă transport ofițerime, echipament și muniție, ”atașistele” au îndeplinit acest rol: ocupantul lateral a sprijinit cu

foc automat de mitralieră coloanele sau patrulele pe liniile de aprovizionare. Acolo unde războiul nu era impotmolit în

http://oldblokeonabike.com/http://oldblokeonabike.com/http://oldblokeonabike.com/http://oldblokeonabike.com/


2/16

rețele și tranșee, motocicleta înarmată a întreprins recunoașteri și asalturi alături de cavaleria hipo și mecanizată.

Motocicletele se specializaseră și fabricanții produceau modele dedicate frontului.

Atunci britanicii au fost cei mai avansați din punctul de vedere tehnologic și al utilizării motocicletei cu ataș în luptă.

Fabricanții de ataşiste Scott, BSA, Matchless, Royal Enfield, Douglas și în special Clyno au asigurat nevoile frontului.

motocicleta de luptă Matchless-Vickers 1917 8B2/M cu ataș cu 3 amplasări pentru mitraliera Vickers cal .303(foto Bonhams prin Dailymail)

Organizate inițial în unități de motomitraliere î n cadrul artileriei de camp, apoi încorporate în Motor Machine Gun Corps

vor fi mai ales folositoare pe fronturi unde se cerea mobilitate: Orient şi Africa de est.

Armamentul principal al acestor motociclete britanice proiectate pentru lupta a fost mai rar mitraliera uşoara Lewis cal

.303. Majoritatea au avut ataşe construite în jurul unui afet pentru Vickers cal .303 răcită cu lichid. Afetul avea rotația şi

elevația libere pentru a executa foc din mişcare, renuntându-se la clinometru. O placa față de blindaj proteja tragătorul

iar pentru trageri antiaeriene exista un lagăr special pe care se putea muta arma. Cutia pentru banda mitralieră eraergonomic plasată, exista roată de rezervă interschimbabilă cu toate cele 3 roți ale motocicletei şi efecte de campanie

precum lopată şi cordelină îngreunau şi mai mult ansamblul. Pentru 2 astfel de ansamble de lupta exista în ordinea de

bătaie câte o motocicletă de transport muniție şi piese de schimb.


3/16

Armata franceză s-a folosit în special de moto cu ataş britanice şi belgiene dar și indigene: Terrot și Gillet, dar nevoile

razboiului de poziție din vest au consacrat ataşiste ambulanță. O mare parte a motociclistilor brancardieri francezi au

fost femei.

După ce şi în Est marile ofensive nu mai mutau linia frontului semnificativ, Armata germană a luat mai puțin în serios

rolul motocicletei şi cu atât mai puțin al celei cu ataş. Principalul fabricant a fost legendarul NSU din Nekarsulm, cea mai

puternică motocicleta la care s-a montat ataș a fost NSU 7.5cp.

Armata chezaro-crăiască a folosit ceva mai mult mobilitatea oferită de produse Austro-Daimler şi Puch, Puch-ul de 900cc oferind suficientă putere pentru ataș. Pe întinderile Galiției se puteau întâlni motociclete austro-ungare și rusești.

Se poate observa cum către sfârşitul războiului se adâncise un decalaj tehnologic: forțele Puterilor Centrale rămăseseră

cu o flotă mică majoritar format din motociclete antebelice de concepție civilă.

Henderson, Excelsior şi mai ales Indian şi Harley Davidson au format grosul celor 80 000 de motociclete intrate in uzul

armatei americane după 1915.

Excelentele atașiste Indian 1916 Powerplus cu motor bicilindru in V de 61 in3 (aprox 1000cm3) au fost echipate cât au

stat pe pământ american cu mitraliere invechite Colt-Browning M1895 dar in scurta ofensivă americană î n Vest au primit

francezele Hotchkiss M1914 în calibru 8mm Lebel sau varianta americana de Hotchkiss portabil.

Este atestată folosirea Harley Davidson seriile J și F la urmărirea lui Francisco ”Pancho” Villa în campania din Mexic din1916, apoi atașistele au trecut oceanul către Frontul de Vest.

Stânga Indian Powerplus 1916 a fost o motocicletă

deosebit de puternică în epoca 18cp din 998cm3, mitralieră

Colt-Browning M1895

Dreapta Harley Davidson model J cu mitraliera Benet-Mercie, variantă americană de Hotchkiss Portable

Armata țaristă a beneficiat printr-un contract special de o cantitate mare de Clyno-Vickers apoi Matchless-Vickers

inaugurând o tradiție a trupelor moto ce s-a încheiat doar odata cu disoluția Uniunii Sovietice.

România iernii 1916- 1917 era redusă teritorial la așa numitul ”Triunghi al Morții”. Iarna a prilejuit o perioadă de

refacere. S-a îmbunătățit substanțial dotarea armatei, achiziționându-se de la francezi și britanici pe filieră țaristă și

vehicule mecanizate.


4/16

Clyno 5-6hp cu ataș și prințul Carol II mânuind mitraliera Vickers probabil în calibru 8mm LebelMotocicletă britanică grea (1910-1918) cu motor JAP,V2 cu supape laterale de 744cc, carburetor AMAC, 3 trepte de viteza cu arbori cu pinioane,120 kg fără ataș, viteza maxima 81km/h. Vickers este o evoluție Maxim funcționând după principiul recuperării energiei cinetice de recul, răcită cu lichid, a fost o armă cu largă

răspândire, unanim apreciată pentru fiabilitate. (poză arhiva Pathe France)

Finalul războiului a relevat succesul pe care îl puteau avea în ofensivă formațiuni mari de tancuri, fiecare națiunereceptând noile realități și aplicându-le după posibilități. Atunci când tancurile aliate intraseră adânc in spatele linieiinamice în decursul ofensivei finale din toamna lui 1918, legătura informativă au ținut-o motocicletele. În Rusia cuprinsă de război civil nu a existat răgaz. Vorba cântecului de propagandă: ”de la taiga până la mările britanice,armata roșie este cea mai puternică” s-a adeverit după ani sângeroși și mulțumită mobilității unor unități speciale. Pe întinderi nefortificate s-au folosit cu success automobile blindate Austin Putilov, motocicletele cu ataș Clyno și HarleyDavidson și tachanka, trăsuri rusesti portmitralieră cu mult mai rapide decât chesoane de artilerie. În conflictul dintre Polonia renăscută și Armata Roșie, șeful statului polonez Josef Pilsudski, ofițer de cavalerie, a răspunstacticilor rusești cu ”taczanka” poloneze. Ulterior, în perioada interbelică, Polonia va dezvolta gama de motociclete CWSSokol, remarcabila CWS M-III 1000 fiind o motocicletă grea atașată, echipată cu afet și mitralieră CKM Wz.30- o variantă de Browning M1917.


5/16

Moto-mitraliere de la Centrul de Instructie al Cavaleriei Sibiu. Motocicletele sunt Harley Davidson JD model 1928. Vopseaua lor era probabil ceaoriginala de fabrică verde-oliv H-D.Motor de 74 in3(1231cm3) și 18cp cu supapă de admisie în cap si de evacuare lateral – de unde decupările ce se văd în rezervor (așa numitulmotor F-head), pompă de ulei antrenată de motor, system de ungere fără retur ”total-loss”, frâne pe tambur, claxon,far electric și vitezometru. În nomenclatorul armatei române, motociclete Harley Davidson au rămas înregistrate până în preajma celui de-al doilea război mondial.

Moto-mitralierele românesti incadrate inițial î n Batalionul Carelor de asalt au fost transferate în subordinea cavalerieipentru cercetare. Deși foarte promițătoare dotarea inițială cu 76 tancuri Renault FT 17 și autoblindate cât și doctrineale trupelor blindate redactate de tanchiști români in anii ’20, în anii interbelici România nu a asigurat un ritm dedezvoltare militar corespunzator. Zorii celui de-al doilea război mondial surprindeau România cu puține FT17 rămase funcționale, perimate si uzate moral. În acea clipă critică, cu costuri mari, dotarea regimentelor de care de luptă și motomecanizate s-a completat prin achizițiurgente de la toate taberele beligerante de la vehicule blindate până la motocicletele cu ataș.

Terminând războiul cu doar 4500 motociclete în serviciu, majoritatea solo și în scopuri auxiliare, armata germană arevizuit situația în interbelic în ciuda reducerii numerice și constrângerilor. Republica de la Weimar(1919-1933) aintrodus în dotare sute de Victoria KR 6 cu ataș, suplimentate apoi de BMW R11. Concepția însă a suferit cea mai mare

schimbare și, odată cu regimul nazist, noua doctrină blitzkrieg va da motocicletei cu ataș un rol foarte important.


6/16

Stânga BMW R11 fabricată în aprox 7500 exemplare in anii 1929-1935, cadru

perimetral, motor boxer, și transmisie cardanică, 750cm3, raport de

compresie 5,5:1, 18cp la 3400 rot/min, 3 viteze, viteză maximă cu ataș

85km/h, 162 kg fără ataș.

Spandau MG-08 în calibrul cel mai întâlnit Mauser 7.92x57, o excelentă

evoluție Maxim

jos BMW R11 1931 al poliției prusace Berlin-Kreuzberg,

restaurată

Lecțiile războiului mecanizat au fost pe deplin studiate și aplicate în Uniunea Sovietică cu ale sale ambiții de cucerire

mondială. Capacitatea motocicletelor cu ataș de infiltrare adâncă în spatele frontului a fost validată în exerciții militare

extinse alături de armate de parașutiști și de tancuri rapide.

Institute de cercetare militarizate au depus eforturi pentru creerea unor motociclete indigene.

Precum majoritatea produselor tehnologice în întreaga istorie sovietică, neglijând considerente de profitabilitate sau

atragerea cumpărătorului, acestea au fost proiectate în primul rând în scop militar. Poate de aceea, deși inspirate din

produse civile americane sau germane de succes, motocicletele sovietice de început nu au fost prea reușite. La

tradiționalul arsenal Izmash din Izhevsk a început o producție separată moto, Izh-7 solo și PMZ A-750 echipat cu ataș.

Și uzinele moto ce se construiau de la zero la Moscova, Taganarog, Irbit, Leningrad, Harkov erau neobișnuite. Ele

asimilau producția integrală a componentelor: de la piesele nemetalice până la șuruburi, cauciucuri vulcanizate și

componente din aluminiu turnat sau forjate de oțel.

La sfârșitul anilor ’20, BMW R11 cu ataș era un ansamblu deosebit de elegant și de scump format din piese de la

aproximativ 80 de furnizori. Rațiunea pentru care PMZ A-750 cu ataș nu avea ca piesă furnizată (în afară de materia

primă brută) decât mitraliera ușoară Degtiariov DP 7.62x54R era una pur militară: autonomia fabricației și funcționarea

neîntreruptă la capacitate maximă pentru războiul ce urma sa vină.

Stânga PMZ-A-750 exemplar din 1938 în stare originală proprietarmilitary-angar.ruSus kit la scara 1/35 de PMZ-A-750 cu mitralieră DP 7.62x54R


7/16

Despre fapte de arme deosebite ale motocicletelor cu ataș în cel de-al 2-lea razboi mondial și despre evoluția lor până în

zilele noastre, într-un articol următor.

Bibliografie: Military Motorcycles- P. Ware, Hermes

Ultimate Harley-Davidson- H. Wilson , DK Publishing

Kräder der Wehrmacht – H. Hinrichsen, Dorfler

Trupele Blidate din Armata Română 1919-1947 – C. și I. Scafeș, H. Șerbănescu, MMN

www.ridingvintage.com

www.1914-1918.invisionzone.com

www.world.guns.ru

wikipedia.org

http://www.ridingvintage.com/http://www.ridingvintage.com/http://www.1914-1918.invisionzone.com/http://www.1914-1918.invisionzone.com/http://www.world.guns.ru/http://www.world.guns.ru/http://www.world.guns.ru/http://www.1914-1918.invisionzone.com/http://www.ridingvintage.com/


8/16


9/16

fost şi este şi astăzi prezentă pe şosele într-un numar considerabil ținând seama de producția nu foarte numeroasă.

La adresa http://tudorg.com/ puteți găsi un Zundapp K 500 superb restaurat şi păstrat în România.

Sus: Cvadricilindre K 800W concurs militar şi marş de antrenament cu mitraliere montate, Jos: K 500W antrenament din 1938 al NSKK

Astfel de motociclete elegante şi cu dublă destinație (solo sau ataş) au fost vedete incontestabile ale vremii însă, în

epocă, motocicletele uşoare în 2 timpi de ex de la marca Ardie sau DKW, sau medii 4T cu lanț NSU, Victoria le depăşeau

cu mult numeric.

1937 a prilejuit lansarea Zundapp KS600, pricipalul atribut fiind motorul deosebit de puternic, boxer cu supape în cap de

28 cp alături de cutia de viteze cu pinioane şi lanțuri, cu varianta sa militară KS600 W, cea mai rapidă motocicletă cu ataş

şi produsă in 18 000 de exemplare. Ataşul militar era unul standardizat BW38/39 Heeresseitenwagen.

Gama BMW militară pornea cu BMW R-4 din 1932, întotdeauna solo, cu un motor monocilindru ce s-a perpetuat

evolutiv până la inceputul anilor 60.

În clasa motocicletelor grele cu ataş, cea mai reprezentativă antebelică este

BMW R12 aparută în 1935, ca evoluție a lui BMW R11, fiind dotată cu prima

furcă cu amortizoare telescopice. Reflectând liniile stilului Bauhaus, BMW R12

a fost cea mai întâlnită motocicletă cu ataş în dotarea Wehrmacht servind pe

toata perioada războiului. A întrunit o mare sumă de calități ce au facut-o

foarte îndrăgită în exploatare până î n zilele noastre. S-a evidențiat prin

fiabilitate şi reparabilitate şi î n ciuda apariției unor motociclete BMW mai

moderne, BMW R12 a fost preferată de armată, ultimul an de producție 1941,

fiind anul când s-a fabricat cea mai mare cantitate (producție totală 36 000 moto plus cadre şi motoare de rezervă.

http://tudorg.com/http://tudorg.com/http://tudorg.com/http://tudorg.com/


10/16

BMW R12 a fost depaşită tehnologic de noua familie BMW R5 şi R6 (1936) ce a evoluat rapid în clasa BMW R51,R66 si

61, 71 din 1938 (primele fiind numite „touring” cu motoare cu supape laterale, respectiv „sport” cu motoare cu supape

în cap puternice, toate putând cupla un atas). Aceste superbe motociclete se sprijineau pe acelaşi cadru dublu-leagan

de țevi sudate cu suspensii duble ce s-a dovedit foarte robust şi în forma evoluată a rămas în fabricație până în anii ‘90.

BMW, prin pilotul Ernst Henne, tocmai ce bătea recordul mondial de viteză atingând 279,5km/h cu o motocicletă

„sport” supraalimentată. Broşurile comerciale cu noile modele BMW erau foarte atractive însa în scurt timp civililor nu li

s-a mai permis cumpararea niciunui vehicul ce putea fi folosit pe front.

De ani de zile unități de motociclişti străbăteau ca antrenament Reichul german pe orice anotimp şi pe toate tipurile de

teren. Curierii „Kradmelder” stăpâneau motocicletele solo şi erau primii în coloanele de marş, urmați de vânătorii moto

„Kradschutzen” cu ataşiste şi vehiculele blindate de însotire ce în asemenea unități se subordonau motocicletelor.

Dobândeau abilități de orientare şi aprofundau tactici speciale pentru asalt sau formarea rapidă a dispozitivului de

apărare cu motocicleta paravan, precum se poate vedea in filmul https://www.youtube.com/watch?v=ou2QOEHPcaw .

Toate diviziile blindate aveau, de asemenea, un batalion de recunoaştere moto.

Nu doar motocicletele aveau echipamente speciale de lupta dar şi echipajul primise excelenta manta din cauciuc

„Kradmantel”, ochelari de protecție şi pe lângă armament de infanterie s-a livrat uneori armament individual special

precum pistolul automat Mauser C96. Unitățile moto SS precum cele ale Grossdeutschland, Das Reich, Leibstandarte şiulterior corpul Waffen SS au avut inițial echipament şi armament secundar, dotarea Wehrmacht primând. Vanatorii

moto SS au primit BWM R61 cu atas şi motociclete rechizitionate.

Pe motocicliştii „Kradschutzen” i-a definit spiritul de corp de elita şi misiunea: să fie avangarda razboiului fulger.

În dimineața zilei de 12 aprilie 1941, Fritz Klingenberg şi grupa lui se aflau adânc în spatele frontului inamic aproape de

Belgrad, pentru care Hitler plănuise un asediu prelungit. Lasă motocicletele pe malul Dunarii pentru ca toate podurile

fuseseră dinamitate. Cu 8 soldați trece fluviul cu o şalupă găsită apoi atacă o coloană iugoslavă şi cu 3 camioane pline cu

prizonieri intră in Belgrad ocolind baricadele. Păcăleşte cei 1300 de apărători că sunt avangarda unei mari armate de

tancuri şi că ei decid dacă avioanele de bombardament vor ataca iar. Oficialitățile predau cheile oraşul f ără ca

motocicliştii să piardă vreun om şi pentru 24 ore motocicliştii stau la hotel pînă la sosirea diviziei lor.

În Grecia primii care trec granița sunt motocicliştii,

unitățile motorizate germane pătrund prin culoarul de

la sud de Bitolia in zona Megleniei şi coboară rapid spre

SV. În ocuparea unor trecători importante din munții

Pindului şi Gramoştei, batalioane de motociclişti atacă

primele ocupând capete de pod şi coordonand atacuri

ale avioanelor de bombardament în picaj Stuka. Acolo

unde opoziția este mai hotărâtă, artileria tractată de

vehiculele uşoare de însoțire şi autotunuri STUG aleunităților moto deschid calea ataşistelor şi trimit

trupele Commonwealth şi grecii în retragere.

La Vlahoclisura, Grevena, Siatiştea, Căstura, Meteora, în

relief montan deosebit de dificil pe cărările ciobaneşti ale aromânilor, motocicliştii batalioanelor 55 şi 59 lovesc spatele

şi flancurile trupelor greco-engleze înlesnind avansul din nord al armatei italiene. Spre sud batalionul 2 Kradschutzen

ocupă trecătorile spre Tesalia, Olimp şi insula Eubeea. Sunt blocați la Termopile dar ocolesc şi vor ajunge primii în Atena

şi apoi vor fi pe urma armatelor britanice grăbite să se evacueze.

Invazia aeropurtata din Creta va fi susținută şi de 700 de Kradschutzen ai diviziei 5 Panzer debarcați din avioane după

capturarea aeroportului.

SS-istul Fritz Klingenberg în prim plan în ataş la Dunare, pictură

https://www.youtube.com/watch?v=ou2QOEHPcawhttps://www.youtube.com/watch?v=ou2QOEHPcawhttps://www.youtube.com/watch?v=ou2QOEHPcawhttps://www.youtube.com/watch?v=ou2QOEHPcaw


11/16

Atacul asupra Uniunii Sovietice prilejuieşte aceleaşi acțiuni îndrăznețe ale motocicliştilor Wehrmacht şi Waffen SS în

cadrul blitzkrieg-ului. Au supraviețuit nenumărate poze şi filmări întrucât aparatele foto personale erau foarte

răspândite în randul trupei. Departe de rigiditatea cazonă pe care o atribuim spiritului prusac, camaraderia ofițerilor cu

trupa, este foarte evidentă, expusi la aceleaşi pericole în motociclete uşoare f ără blindaj, primau faptele de arme.

Condițiile pe câmpurile de luptă nesfârşite se inăspresc din lipsa drumurilor şi datorită ploilor şi apoi înghețului rusesc.

Armata sovietică era mult mai în masură ca alte armate ale vremii să î mpiedice acțiunile motocicliştilor cu foc automat

de la pistoale-mitralieră PPSH-41 sau proiectile de 14.5mm de la pusti anti-tanc PTRD sau PTRS-41 sub un foc protector

de artilerie tot mai dens. Iar asalturile ruse se insoteau cu un numar in crestere de tancuri tot mai grele.

BMW R12 pe frontul de Est. St sus cu afet si mitraliera MG 34, pe terasament, solicitare majora pentru cadrul din tabla presata farasuspensie spate. Se observa mantaua cauciucata ce a devenit insuficienta pe ger. Noroiul impotmolea motocicleta la viteze de convoi.

Reparația setului motor. Reparau şi întrețineau în

câmp. Eforturile mecanicilormotociclişti au dus lasupraviețuirea multor BMW

R12 până astăzi. În stanga, un BMW R12 cuMG34 dezactivat instalat pesuportul lateral de transport,.BMW-ul a fost cumpărat derestauratorul german dinRomânia anilor ’90.


12/16

Din stepele nesfârşite ale URSS până în deşerturile Libiei, motocicletele germane operau în condiții mult prea dificile

pentru caracteristicile constructive şi suprasolicitau fluxul de piese de schimb.

De pe planşele de proiectare se nasc 2 motociclete grele cu atas, rivale admirate până în zilele noastre: BMW R75 şi

Zundapp KS750. Împărtăşeau remarcabile caracteristici: tracțiune cu diferențial planetar blocabil, 4 viteze + reductor

pentru off-road şi marşarier rezolvând practic multe situații de impotmolire până la nivelul cilindrilor. Frânele sunt

primele frane acționate hidraulic pe vreo motocicletă. Motoarele de 750 cm3 sunt cu supape în cap şi cu ajutorul

transmisiei pot urca pante de 45 si tracta o tona. Pentru simplificarea aprovizionarii celor 2 ataşiste se reuşeste

comunalitatea pieselor de schimb de până la 70%. Subansamblele sunt supradimensionate pentru a putea incărca sarcinmari. BMW R75 se deosebeşte printr-un cadru de țevi demontabil şi suspensie față telescopica iar KS 750 are cadrul

nedemontabil extrem de robust şi o suspensie față complexă şi eficientă.

Evoluția conflictului face tactica razboiului fulger tot mai puțin aplicabilă pe scară largă şi unitățile motocicliste primesc

tot mai multe VW Kubelwagen transportând Panzergrenadiere şi blindate de recunoastere ce incasează mai uşor focul

inamic. Un proces de restructurare începe în 1942 şi se finalizează în 1943 prin dizolvarea Kradschutzen şi distribuirea

motocicliştilor în unități mici de recunoaştere afectate tancurilor. Motocicletele de luptă cu ataş servesc până la finalul

războiului şi pe lângă rolurile consacrate de recunoaştere, patrulare şi legătură primesc şi roluri bizare. Puternicele şi

versatilele BMW R75 şi KS 750 au fost folosite ca remorchere pentru platforme pline cu soldați. Lăsate la vatră, aceste

vehicule grele de lupta se răspândesc prin vânzări succesive spre zonele rurale unde sunt folosite impropriu şi fiind

lipsite de piese de schimb apar improvizații. Legendele urbane vorbesc de „Zundappul cu ataş şi marşarier” din

tinerețe/al vecinului/ etc invariabil vândut, însă el se ascunde în bucăți prin diferite cotețe. Odată cu căderea Cortinei de

Fier, toate aceste rable şi subansamble sunt descoperite cu dibăcie de restauratori şi cu mari costuri sunt puse la punct

renăscand acesti leviatani complecşi de 450 kg.

Sus BMW R75: mai potrivit pentru drumuri desfundate şi totusi noroiul... /Culori aplicate unei poze cu vânători Afrika Korps/ Restaurare fidelă Pe BMW R75 şi KS 750 nu s-au montat MG 42 ci doar MG 34, 7.92x57mm, cadență de 900 cartuşe /min cu recuperarea energiei de recul. Jos Zundapp KS 750: primele modele la Afrika Korps / Restaurat impreună cu toate ataşamentele de luptă şi remorca specială IF-8.


13/16

Eforturile de înarmare de la finalul perioadei carliste şi începutul celei antonesciene aduc în dotarea României cateva

motociclete franceze Gnohme-Rhone 750XA cu ataş iar grosul îl formează nemțeştile: aprox 900 Zundapp KS 600 şi 750

BMW R35 pentru armata de uscat şi 60-100 motociclete BMW R12 la aviație. Divizia blindată avea 3 companii de

motociclete. Cavaleria s-a intărit cu brigăzi mecanizate cu tancuri rapide CKD R1 şi alături de ele, plutoane de

motociclişti. Motocicliştii aveau uniforma de cavalerist şi o insigna proprie.

Cavaleria şi tanchistii s-au acoperit de glorie pe front şi colegii motociclişti s-au remarcat in misiuni de cercetare.

Astfel în 1942, 2 escadroane cercetare motociclişti au capturat un comandament de divizie sovietică cu 3100 trupa,

14 tunuri şi 4 tancuri într-o misiune de 16 zile, ilustrand ceea ce puteau întreprinde românii cu echipament modern.La aviație abundă mențiuni despre motociclete: folosite de trupă, de curieri cât şi de piloți pe câmpul de zbor.

Din memoriile publicate într-un număr din frumoasa revistă Modelism, grupul de bombardiere Potez 631 avea mai

multe BMW R12 cu care piloții au tras o cursă de ataşe la beție iar în zori, la întoarcerea comandantului, au tras unele

ponoase. Comandantul lt. C-dor Popisteanu de la grupul 7 Vanatoare se deplasa numai în ataşul motocicletei.

Uzura puternică a materialului de lupta cere completări continue, dificil de realizat, iar datorită condițiilor din teren şi a

dezastrului de la Cotul Donului efectivele nu se pot reface. Inzestrarea unităților de tancuri cu echipament german mai

modern poate a adus în numar limitat, înainte de 23 August 1944, şi Zundapp-ul KS 750 si BMW R75. Cert este că în

campania din Vest aceste motociclete grele germane, multe de captura, sunt exploatate în lupta. Germanele vor ramane

in dotare până cel puțin î n deceniul 6, după care vor fi vândute la civili de unde începe povestea cu cotetul.

Cavalerie motomecanizată î n Crimeea cu KS 600,R35 solo şi tancuri R1

Zundapp KS 600 în convoi

Zundapp KS 600 ce necesită tinichigiu. Mitraliera cu banda ZB 53, 7.92x57 cu împrumut de gaze, 2 cadențe de tragere este adaptată pe ataş printr-o improvizație.

Eroul av. Al. Serbanescu pe BMW R12 cu ataşul demontat

KS 750, supraviețuitorul de la Muzeul Militar


14/16

Toate națiunile beligerante au avut motociclete cu ataş de cele mai multe ori înarmate însă puține le-au oferit un rol

important tactic precum germanii sau sovieticii. Merită mentionată motocicleta franceza Gnome Rhone AX2 boxer

800cm3 ce, datorita bunelor caracteristici, a fost produsă în continuare sub ocupație germană.

Alături de belgiana FN tip 12 de 1000cm3 si Gillet Herstall 720 erau motociclete grele ce aveau prezente tracțiune

selectabilă la roata ataşului şi anvelope late cu cațiva ani înaintea germanelor, au fost surse de inspirație şi au intrat în

dotare ca motociclete de captură. În armatele britanice şi Commonwealth precum şi în cea americană, motocicletele cu

ataş au fost mai putin prezente proporțional, dar motocicletele solo de la multi fabricanți erau de mare importanța pe

linia frontului, în patrulare şi pentru legatură. Elegante Harley Davidson WLA şi Indian Scout, deşi ataşabile, erau folosite în general solo. Cu genți de piele laterale numite coburi, şeile largi brune şi un toc de piele pentru Thompson,

motociclistul iancheu aducea a Malboro Man. În locul unor motociclete grele pentru off-road existau destule Jeep-uri.

Uniunea sovietica pregătea de două decenii lupta cea mare care urma sa aducă noua ordine pe întreaga planetă.

Implicată în toate conflictele interbelice şi coordonând ca un păpuşar majoritatea organizațiilor socialiste de pe glob,

partidul i-a asigurat Armatei Roşii excelente arme şi vehicule de lupta. S-au obținut tehnologii industriale de ultimă ora ş

s-au produs, cu sau f ără licență, produse vestice. Pare deja bizar, dar practica s-a păstrat chiar pânp în zorii invaziei URSS

inginerii ruşi primind de la germani, spre studiere, bunăoară redutabile aeronave Me-109 sau Ju-88. Printr-un transfer

secret de tehnologie ante 1941, eleganta BMW R71 a fost reprodusă la uzina MMZ în Moscova. Alegerea asimilarii R71

pentru scopuri militare a fost inspirată. In ciuda economisirii la finisaje şi uneori la material, M-72 căpăta calitațileconstructive ale bavarezei şi au fost aduse în scurt timp unele imbunătățiri necesare frontului. Cadrul dublu leagăn din

țevi sudate şi suspensia integrală, motorul boxer cu supape laterale fiabil cu al său raport de compresie scăzut, totul

proiectat la indemână pentru întretinere şi reparații în drum. Ambreiajul cu 2 discuri mari permitea transportul şi

remorcarea de mari greutăți. Cutia era precisă şi proiectată să funcționeze cu o marjă largă de uzură, continua cu o

transmisie cardanică robustă cu raportul conic mărit. M-72-ul a fost dotat cu un ataş copiat după ataşul militar Stoye

Heeresseitenwagen, încăpător şi echipat cu ataşamente de lupta. Suma acestor elemente a fost o motocicletă cu

capacitate de trecere bună, cu motorul şi transmisia protejate de noroi sau zăpada, cal de povara în convoaie dar şi

unitate mobilă pentru cercetare. Regimentele de ataşiste sovietice ale celui de-al doilea Război Mondial, echipate cu M-

72, TIZ AM-600 si multe Harley WLA primite ajutor şi echipate cu ataşul clonă al celui german, erau destinate războiului

fulger sovietic, răspândirea rapidă în avangarda celorlalte unități de luptă. Intrarea adânc în teritoriul inamic acercetaşilor se f ăcea autonom indiferent de pierderi sau depărtarea de unitățile grele proprii. Astfel de acțiuni au avut

loc pe tot parcursul razboiului. Este des evocat regimentul 8 de motociclete ce a operat cu câteva sute de km în spatele

liniilor inamice la Stalingrad sau regimentul 7 ce a blocat retragerea unei coloane germane lungi de 5km în ianuarie

1945. În astfel de unități vehiculele blindate de însoțire şi artileria se subordonau motocicletelor. Afectată de pierderile

teritoriale şi mutarea î n Urali, productia M-72 işi revine şi creşte, în uzine mamut autosuficiente.

La parada victoriei din Piața Roşie a defilat prin fața lui Stalin un escadron numerous de M-72-uri inarmate.

Stânga: M-72-uri vopsite pentru iarnă şi mitraliere DP 7.62x54RDreapta: Harley WLA cu aruncătoare brand 82mm.Câteva motociclete au fost dotate şi cu puşti anti-tanc şi au fostexperimentate chiar ataşe specialo cu tunuri automate anti-tanc.


15/16

Sfârşitul războiului preface în scrum capacitățile de producție germane şi chiar daca îşi revin, sectorul civil vede

motocicleta cu ataş desuetă şi ultimul Zundapp cu ataş este KS 601 al anilor ’50 iar BMW R69S a fost ultimul proiectat să

poată fi ataşat. Armatele vestice retrag ataşistele din dotare.

Experiența războiului fulger intăreşte sovieticilor încrederea în utilitatea militară a ataşistelor. După modelul sovietic,

armatele Tratatului de la Varşovia, inclusiv România, au cumpărat M-72 şi Coreea de Nord şi Vietnamul vor folosi în lupta

M-72 asociate unităților blindate.

O imbunatațire esențială a lui M-72 a aparut în 1958 prin modelul K750 fabricat la uzina KMZ Dnepr din Kiev. Cadrul

spate a fost modificat introducând suspensia cu bascula şi amortizoare hidraulice. O alta evoluție a reprezentat-oimplementarea pe cadrul de K750 a unei transmisii cardanice cu diferențial planetar angrenând şi roata de ataş, modelul

MV 750 din 1964. În primii ani de fabricație, diferențialul avea un mecanism care permitea blocarea casetei cu sateliți.

Este introdus şi marşarierul şi un nou motor cu supape în cap mai puternic pe Dnepr MV 650. Nimic foarte nou, daca ne

gândim la KS 750 sau R75 totuşi sovieticii au fost precauți în a complica tehnologic vehiculul, imbunătățeau cu minimum

de modificări neesențiale. Există repere comune Ural 750 din 2016, Dnepr 650 1968, pana la BMW R71 din 1938.

Păstrarea î n fabricație a unor piese şi dimensiuni calculate în urmă cu 8 decenii (calcul dantură şi distanța între arbori,

rapoarte pinioane ş.a.) este remarcabilă. Închistarea în limite de proiectare arhaice a dus la un mare decalaj față de

performanțele şi obiectivele întrunite de motocicletele moderne însă trebuie avută în vedere destinația diferită, militară

Într-o noapte de august 1968, regimentul 50 de motociclete a fost primul care a ajuns în Praga în avangarda invaziei

Cehoslovaciei. Motocicletele cu ataş Dnepr MV 750 şi MV 650 au rămas în dotare până la finele sec.XX iar astăziexemplare militare sunt în mod special căutate. Producția a sporit continuu până la disoluția URSS, s-a ajuns la 150 000

exemplare pe an şi alături de surata Ural 650 destinată civililor şi miliției vorbim de milioane fabricate!

La lupta cea mare la care, teoretic, URSS nu a renunțat niciodată, toate boxerele cu ataş Dnepr şi Ural urmau să fie

rechiziționate.

In Rusia se fabrică în prezent Ural 750 cu ataş oferit şi în variantă cu tracțiune la roata ataşului şi până nu demult livrată

cu un afet tradițional precum la M72. Producția este integrală pentru piața civilă, doar Irakul lui Sadam Hussein

cumpărase in jur de 3000 de Ural in culoare deşert, militarizate, la începutul anilor 2000.

La testele armatei ruse, Ural 750 a primit mitralieră RPK sau un lansator de rachete antitanc ghidate prin fir, însă intrarea

în dotarea oficială intârzie, posibil pentru totdeauna. Tiparul antebelic după care este croită, îi limitează performanțele ş

utilitatea în luptă şi deşi există informații că î n conflictul din Georgia ruşii au folosit motocicleta de legatură când

transmisiunile au fost bruiate, nu avem informații dacă erau motociclete cu ataş.

Producția de ataşiste, destul de limitată, a uzinei IMZ Ural rămâne una care face deliciul clienților nostalgici.

KMZ MW 750M cu afet si mitraliera RPK

Ucraina anilor 2000, clienții aleg din parcul dezafectat al unui regiment de cercetare.Un Dnepr de cercetare avea de obicei diferențial planetar care putea primi printr-orapidă prelucrare kitul de blocare, afete de mitralieră față şi spate, mască de camuflar, suporți pentru puşca de asalt a pilotului, stație radio, lopată BSL-110, topor, rast

de muniție, canistră.


16/16

Surpriza mileniului III în acest domeniu de nişă este China. Fabricând în numar mare clone ale lui M-72 pentru armată,

a introdus recent în dotare JiaLing JH600 cu ataş şi afet pentru QBB-95, varianta mitralieră a puştii de asalt Tip 97.

JiaLing JH 600, proiectată cu unele caracteristici interesante: roata ataşului orientabilă cateva grade, motorul şisuspensiile moderne poate nu va fi un capriciu vremelnic al Chinei ci continuatoarea pe linie militară a acestei arme

uşoare şi agresivă: motocicleta cu ataş.

Bibliografie:

Schwere Beiwagenkräder der Wehrmacht – H. Hinrichsen

Trupele Blidate din Armata Română 1919-1947 – C. și I. Scafeș, H. Șerbănescu, MMN

The Romanian Army of World War II, Osprey, M. Axworthy, H. Şerbănescu

Dnepr- Cazacul de pe Nipru, Baity Pera articol în revista MotoBikes

www.wehrmachtsgespann.de, www.worldwar2.ro, www.motociclism.ro contribuțiile motocicliştilor pasionați

Antrenamente agresivecu batranele motocicleteChang Jiang 750, copii aleM72, copie a lui BMWR71.

In teren pot fi vehiculeoarte agile.

Dreapta jos, un exercițiude măiestrie clasic:demontarea rotii ataşuluişi remontarea in mers.In “BD in alertă” vedemaceiaşi cascadorie la

miliția română cu M-72.
http://www.wehrmachtsgespann.de/http://www.wehrmachtsgespann.de/http://www.worldwar2.ro/http://www.worldwar2.ro/http://www.worldwar2.ro/http://www.motociclism.ro/http://www.motociclism.ro/http://www.motociclism.ro/http://www.motociclism.ro/http://www.worldwar2.ro/http://www.wehrmachtsgespann.de/

Motocicleta Cu Atas ca Arma (1),(2)

Documents

Transcript of Motocicleta Cu Atas ca Arma (1),(2)