Motivele de Recurs

5/13/2018 Motivele de Recurs - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/motivele-de-recurs 1/17

Curs XIII

Motivele de recurs

Recursul, spre deosebire de apel, presupune o sfera limitata de motive pentru care

poate fi admis. In principal exista 2 situatii – erorile de drept formal sau procesual (error

in procedendo) si erorile de drept material sau substantial (error in jus judecando) este de

esnta recursului faptul ca in procedura de recurs instanta verifica doar daca s-a procedat

la o corecta aplicare a legii la starea de fapt retinuta in mod suveran de instanta de fond si

apel. Din aceste considerente in art. 385 ind. 9 CPP stabileste in mod limitativ un numar

de 21 de motive de recurs care pot fi grupate in 2 principale categorii:

A. motive formale sau de proceduraB. motive de judecata sau substantiale

A. Motive formale

1) in conformitate cu art. 385 ind. 9 CPP alin. 1 lit. a constituie motiv de recurs

faptul ca nu au fost respectate dispozitiile procesual penale incidente in materia

competentei materiale (ratione materiae) si a competentei personale (ratione personae).Incalcarea dispozitiilor de aceasta natura determina nulitatea absoluta a hotararii, cazurile

fiind incluse in dispozitiile art. 197 CPP alin. 2.

2) incalcarea regulilor privind sesizarea instantei. In acest caz este vorba despre

actul de sesizare si nu continutul probator. Atunci cand e vorba despre regularitatea

sesizarii, ne referim atat la sesizarea primara cat si la sesizarea derivata (de exemplu prin

declinare de competenta) sau o sesizare complementara (procedura prevazuta de art. 278¹

alin. 8 lit. c sau la alte moduri de sesizare cum e cazul casarii cu trimitere, cand instanta

ierarhic superioara a desfiintat hotararea si a trimis-o spre rejudecare in masura in care

sunt incalcate dispozitiile prevazute in art. 197 alin. 2 CPP.

3) situatia in care instanta nu a fost compusa potrivit legii, ori s-au incalcat

dispozitiile art. 292² (stabilitatea si unicitatea completului de judecata) sau situatia in care

a existat un caz de incompatibilitate prevazut de lege.

1



In privinta compunerii instantei, ne referim atat la aspectul constitutiv ( alcatuirea

completului de judecata da la instantele anterioare cu numarul de judecatori prevazut de l.

304/2004) cat si cel functional al compunerii instantei1.

In privinta celui de-al doilea caz si anume incalcarea principiului stabilitatii si

unicitatii completului de judecata, legea dispune imperativ, sub sanctiunea nulitatii

absolute, faptul ca membrii completului trebuie sa ramana aceeasi. Prin exceptie daca in

mod obiectiv se schimba acesti membri, procesul se reia obligatoriu din faza dezbaterilor

(principiul nemijlocirii).

O a treia situatie este cea in care a existat un motiv de incompatibilitate (art. 46 si

urm.).

4) situatia in care sedinta de judecata nu a fost publica, cu exceptia cazurilor

anume prevazute de lege. Cerinta publicitatii sedintei de judecata se impune in raport dedispozitiile alin. 2 al art. 1 CPP, in coformitate cu care procesul penal trebuie sa aiba un

rol educativ. Prezenta partilor si a asistentei permite realizarea perceptiei opiniei publice

asupra cauzei dezbatute.

5) judecata a avut loc in absenta procurorului sau a inculpatului, in situatia in care

prezenta acestora este obligatorie.

a) referitor la participarea procurorului la sedinta de judecata art. 315 CPP2

stabileste situatiile in care prezenta acestuia este obligatorie. b) in privinta prezentei inculpatului – in art. 291 alin. 3 se prevede ca partea

prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar

1 Diferenta dintre compunerea si alcatuirea completului - aceasta din urma presupune si participarea la judecata a procurorului de sedinta si a grefierului. Compunerea rezulta in mod expres din incheierea desedinta sau din preambulul hotararii atacate. In practica judiciara s-a stabilit ca nesemnarea de pe minutaechivaleaza cu absenta.2 Art. 315. Participarea procurorului. (1) Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale

judecatoriilor, in cazul in cauzele in care instanta penala a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in carelegea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare ori in cauzele in care

unul dintre inculpate se afla in stare de detentie sau in vreuna din situatiile prevazute de art .171 alin. 2( cand invinuitul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institute medicaleducativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura desiguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori cand organul deurmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul sa inculpatul nu si-ar putea face singur apararea,

precum si in alte cazuri prevazute de lege), precum si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepseiamenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa candconsidera necesar.(2) La sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie in toate

cazurile.

2



daca ar lipsi la vreunul din aceste termene. In cazul inculpatului in stare de

arest fie preventiv, fie in stare de detentie, asigurarea prezentei sale este

obligatorie, sub sanctiunea nulitatii absolute. Art. 385¹¹ alin. 3 prevede ca in

recursul declarat de inculpat impotriva incheierii de luare a masurii arestarii

preventive, prezenta acestuia nu mai este necesara in fata instantei de recurs.

O alta situatie de obligativitate e prevazuta in art. 484 alin. 1 in cazul

judecarii infractorilor minori, cand trebuie asigurata prezenta acestora.

6) in art. 385 ind. alin. 6 este prevazut ca motiv de recurs situatia in care

urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era

obligatorie in conditiile legii (art. 171 CPP). Practica judiciara (ICCJ) – echivaleaza cu

lipsa aparatorului, nedepunerea delegatiei de aparator, chiar daca in partea introductiva

(incheiere sau preambul) s-a trecut mentiunea ca inculpatul a fost asistat de aparator, fara precizarea numelui acestuia. Aceasta situatie apare si atunci cand judecarea a avut loc cu

un vocat din oficiu, desi inculpatul avea aparator ales sau numirea de catre instanta, in

cursul procesului, a unui avocat din sala in calitate de aparator din oficiu. Apararea

trebuie sa fie reala nu formala.

7) situatia in care judecata avut loc in absenta referatului de evaluare, in cazurile

cu infractori minori. Art. 482 CPP impune sub sanctiunea nulitatii absolute,

obligativitatea acestui referat de evaluare care se intocmeste de cosilieriisociali din cadrulServiciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

8) cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si

conditiile prevazute de art. 117 alin. (1) si (2) CPP3. In aceste cazuri expertiza trebuie

efectuata in conditiile stabilite de procedura si anume internare nu si ambulatoriu. In

practica judiciara s-a considerat ca nu s-a respecatat cerinta cand expertiza s-a facut prin

observatie clinica (din foaia de observatie clinica).

3 Art. 117. Expertiza obligatorie. (1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazulinfractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de

judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.(2) Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuariiexpertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispuneinternarea invinuitului sau inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce laindeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.

3



9) hotararea judecatoreasca nu cuprinde motivele pe care se bazeaza solutia

adoptata, ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau hotararea nu se

intelege.

a) nemotivarea hotararii este in cazul in care judecatorii de la

instanta anterioara nu precizeaza motivele, temeiurile, ratiunile, nu

argumenteaza considerentele pe care s-a ajuns la solutia pronuntata. In

practica judiciara s-a retinut acest caz in situatia simplei inserari in

considerente ca istanta retine „vinovatia” si pe baza probelor din dosar sau

in cazul in care instanta de apel in motivare precizeaza ca constata

hotararea primei instante legala si temeinica.

b) in situatia in care exista divergente evidente intre partea

expozitiva si dispozitiv – de exemplu se motiveza necesitatea condamnariiinculpatului iar in dispozitiv se pronunta achitarea ori in motivare se

probeaza necesitatea schimbarii incadrarii juridice iar in dispozitiv e

condamnat in baza incadrarii prevazute in rechizitoriu. O alta situatie e cea

in care in motivare se justifica necesitatea admiterii in parte a actiunii

civile iar in dispozitiv actiunea civila e admisa in intregime.

c) cand hotararea nu poate fi inteleasa – de exemplu cazurile in

care din partea expozitiva rezulta o totala confuzie asupra starii de fapt. Deregula acest lucru se intampla in cazul infractiunilor concurente sau la

pluralitatilor de faptuitor.

10) instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin

actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori cu privire la cereri

esentiale care sunt de natura care sunt de natura sa asigure partilor garantarea exercitiului

drepturilor procesuale si care sunt de natura sa influenteze modul de solutionare al cauzei.

Aceste motive constau in omisiuni ale instantelor de fond.

a) instanta desi a fost investita prin rechizitoriu cu mai multe

infractiuni s-a pronuntat doar asupra unora din acestea si dintr-o eroare

esentiala a omis sa hotarasca asupra altor infractiuni imputate inculpatului.

b) vicii in legatura cu administrarea unor probe propuse fie de

procuror fie de parti ( de ex. in rechizitoriu sunt indicati 6 martori iar

4



instanta nu citeaza niciunul, sau apararea solicita audierea unor martori si

instanta nu se pronunta asupra cererii).

c) instanta nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale de natura

sa influenteze hotararea in cauza – de ex. nu se pronunta asupra unor

cereri privind efectuarea unor expertize contabile sau instanta respinge

cererea pt. angajarea aparatorului ales dispunand apararea din oficiu.

Cererea trebuie sa fie de natura sa influenteze fondul cauzei ( ajuta la

clarificarea situatiei juridice) fie in sensul unei solutii gresite fie care ar fi

ajutat la clarificarea situatiei juridice.

11) instanta admis o cale de atac neprevazuta de lege sau tardiv introdusa – de ex.

in cauza nu se putea introduce apel si totusi instanta judeca in apel.

12) cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara indeplinirea procedurii de citare sau partea, desi a fost citata, s-a aflat in imposibilitatea de a se

prezenta si de anunta instanta despre aceasta impiedicare( identitate cu cazul de

contestatie in anulare prevazut in art. 386 lit. b).

a) judecata a avut loc fara indeplinirea procedurii de citare

b) partea desi a fost legal citata a fost in imposibilitate obiectiva de

a se prezenta – de ex. cel internat de urgenta si supus unor interventii

chirurgicale sau cel care a fost arestat preventiv in strainatate si aveatermen in Romania sau cel care datorita unor calamitati naturale nu se pot

prezenta. Partea trebuie sa nu fi fost in masura sa incunostinteze instanta.

B. Motive substantiale

13) instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea

pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, cu exceptia extinderii obiectului judecatii

pentru alte infractiuni ( art. 336), respectiv fata de alte persoane ( art. 337) – de ex. in

cazul in care o persoana e trimisa in judecata pt delapidare si cu ocazia judecatii se

constata ca fapta a fost comisa prin fals material si uz de fals, infractiuni concurente cu

delapidarea respectiv in cazul in care un martor in timpul sedintei de judecata recunoaste

ca a contribuit la comiterea faptei.

5



14) inculpatul a fost condamnat pentru o fapta neprevazuta de legea penala ( art.

10 litera b).

15) cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate sau in alte limite decat cele

stabilite de lege (art. 72 CP4). Pedeapsa este fie disproportionata in raport cu fapta reala

fie sunt depasite limite fara a se retine circumstante agravante sau atenuante sau se

depaseste maximul special fara motivatie sau a maximului general de 30 de ani.

16) persoana condamnata a mai fost judecata definitiv pentru aceeasi fapta sau

exista o cale de inlaturare a raspunderii penale ori pedeapsa a fost gratiata, a intervenit

decesul inculpatului.

Incalcarea autoritatii de lucru judecat – prezumtie absoluta de legalitate care se

bucura o hotarare judecatoreasca care nu a fost atacata ori fata de care s-au epuizat toate

caile de atac (art. 10 litera j).17) in mod gresit inculpatul a fost achitat pe motiv ca fapta nu e prevazuta de

legea penala sau in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal pe motivul ca exista

autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a rapsunderii penale ori ca a

intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata.

18) faptei i s-a dat o gresita incadrare juridica fie s-a schimbat incadrarea juridica

in mod nejustificat. S-a retinut de exemplu talharie si era furt.

19) cand s-a comis o grava eroare de fapt avand drept consecinta pronuntarea uneihotarari gresite, fie de achitare fie de condamnare. Conditiile ce trebuiesc indeplinite

pentru a fi in prezenta erorii grave:

- sa fie evidenta adica starea de fapt sa se afle in discordanta reala

cu realitatea obiectiva

- eroarea sa fie esentiala adica sa se rasfranga major asupra

hotararii

- sa se fi retinut in mod nejustificat in circumstante de atenuare sau

agravare inexistente.

4 Art. 72. Criteriile generale de individualizare. (1) La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama dedispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de

pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveazarasunderea penala.

6



20) judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in

domeniul unei altei puteri constituite in stat. De ex. in cazul unei condamnari judecatorul

aplica si o sanctiune administrativa ori judecatorul inventeaza o noua infractiune.

21) cand a intervenit o lege mai favorabila condamnatului (art. 13 C. Penal)

Motivarea recursului

Conform art. 385 ind.10 - motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea

de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs, cu cel

putin 5 zile inaintea primului termen de judecata in fata instantei de recurs. In legatura cu

natura juridica a acestui termen opinia dominanta este aceea potrivit careia acesta este un

termen peremtoriu, adica nerespectarea lui atrage respingerea recursului ca nemotivat.

Prin sintagma depunerea recursului la instanta de recurs se intelege existenta faptica a

motivelor scrise depuse cel putin cu 5 zile inainte de recurs, si nu expediate prin posta cudovada stampilei postei cu recipisa expedierii. Exista si opinii contrare, astfel Inalta Curte

prin decizia 1626 din 1994 a stabilit posibilitatea sustinerii orale a recursului de catre

recurent

Prin exceptie de la aceasta regula – motivarea recursului - instanta este obligata ca

din oficiu sa ia in considerare motivele de recurs prevazute de art. 385 ind. 9 alin. 1

punctele 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20. A doua situatie - instanta este obligata sa ia in

considerare din oficiu numai anumite cazuri daca ele au influentat solutia in defavoareacondamnatului in situatiile prevazute 11, 12, 15, 17-18 pentru ca in aceste situatii s-a

creat celui in cauza o situatie mai grea in mod necuvenit. Pentru toate celelalte 3 cazuri in

stanta va lua in considerare motivele de recurs numai daca sunt invocate de catre

recurent.

Efecte

A. Efectul suspensiv.

Potrivit art. 385 ind. 5, recursul este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura

penală, cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. Efectul suspensiv al

recursului se produce ope legis atunci cînd acesta a fost declarat în termenul legal şi

numai în raport cu dispoziţiile hotărârii faţă de care s-au invocat motive de recurs. Ca

excepţie, recursul nu suspendă executarea hotărârii atacate în următoarele cazuri:

7



1) recursul declarat împotriva încheierii prin care judecătorul a dispus în cursul urmăririi

penale luarea măsurii arestării preventive sau prin care a constatat încetarea de drept a

acestei măsuri (art. 140 ind. 3 alin. 8);

2) recursul declarat împotriva încheierii prin care instanţa a dispus în timpul judecăţii în

primă instanţă sau în apel luarea sau menţinerea unei măsuri preventive sau prin care a

constatat încetarea de drept a acestei măsuri (art. 141 alin.3);

3) recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării

preventive (art. 159 alin.8)

4) recursul declarat împotriva încheierii prin care instanţa a suspendat cauza pe motiv de

boală a inculpatului (art. 303 alin.3)

5) recursul declarat împotriva hotărârii prin care instanţa a confirmat măsura internării

medicale;6) recursul declarat împotriva hotărâre (sentinţă sau decizie) s-a pronunţat asupra luării,

menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau

revocării obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara (art. 350 alin.1 şi alin.4);

7) recursul declarat împotriva hotărârii instanţei prin care aceasta a soluţionat plângerea

împotriva măsurilor asiguratorii (art. 168 alin.2).

B. Efectul devolutiv.

Spre deosebire de apel, recursul nu poate avea efect devolutiv total, ci numai parţial. Eldevoluează cauza în faţa instanţei de recurs numai în drept. Potrivit art. 386 ind. 6, efectul

devolutiv al recursului prezintă anumite limite determinate de:

a) persoana care l-a declarat;

b) persoana la care se referă declaraţia de recurs;

c) calitatea pe care recurentul o are în proces;

d) motivele de recurs prevăzute expres de lege în art. 385-9.

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel,

nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385 ind. 9, iar instanţa este obligată

ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga

cauză sub toate aspectele.

C. Efectul neagravării situaţiei în propriul recurs.

Potrivit art. 385 ind. 8, regula este incidentă atunci cînd :

8



1) există recursul unei singure părţi sau a mai multor părţi care formează un grup

cu aceeaşi poziţie procesuală

2) există recursul procurorului declarat expres în favoarea unei părţi.

În consecinţă, regula nu este aplicabilă atunci când:

a) există şi recursul unei părţi cu interese contrare

b) există recursul procurorului fără rezerve

D. Efectul extensiv.

Potrivit art. 385- ind. 7, instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la

părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în

privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea. De asemenea, procurorul,

chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el

în termen şi faţă de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fără a se putea creaacestora o situaţie mai grea.

Renuntarea la recurs sau retragerea recursulului

Dispozitiile aplicabile in materia apelului pentru renuntarea la apel sunt aplicabile

si in cazul recursului (art. 366 si 367) In conformitate cu art. 385 ind. 4 alin. 2 oricare

dintre parti care a recurat hotararea, poate renunta la recurs inauntrul acestui termen.

Exista o diferenta intre renuntare si retragere deoarece aceasta din urma opereaza

dupa expirarea acestui termen si are ca efect constatarea retragerii in fata instanteiierarhic superioare. De asemenea dispozitiile aplicabile in materia retragerii apelului (art.

369) sunt aplicabile si in materia retragerii recursului. Astfel dupa expirarea termenului

de recurs oricand pana cel mai tarziu pana la acordarea cuvantului pentru dezbateri partea

sau procurorului poate sa-si retraga recursul. Daca retragerea nu intervine in termenul

rezonabil de 5 zile inaintea primului termen, si in cursul dezbaterilor, partea care a retras

recursul poate fi obligata la cheltuielile de judecata pentru ca se face in culpa procesuala.

Procedura judecarii recursului

Obiectul judecatii in recurs

Art. 385 ind. 14 – judecata in recurs se rezuma doar la verificarea hotararii atacate

exclusiv pe baza probelor existente la dosar. Prin exceptie sunt admisibile inscrisurile noi

ce pot fi depuse la dosar. Judecata in recurs are ca obiect verificarea legalitatii hotararii

atacate si nu a procedurii.

9



Procedura de judecata

Judecata recursului se deruleaza de regula dupa regulile procedurale aplicabile

judecatii in prima instanta. Prin derogare art. 385¹¹-385 ind. 14 prevad o procedura

derogatorie specifica judecatii in recurs.

Structura judecatii in recurs

a) pregatirea sedintei de judecata (masuri pregatitoare)

b) sedinta de judecata in recurs

c) deliberarea si pronuntarea hotararii

a) Pregatirea sedintei

Dupa inregistrarea cauzei la Registratura instantei, judecatorul delegat de

presedintele instantei procedeaza la rpartizarea cauzei (aleatoriu in sistem informatic).Presedintele completului trebuie sa dispuna in mod obligatoriu citarea partilor (recurent

este partea care a declarat recurs iar intimat este partea la care se referă recursul declarat).

Potrivit art. 385 ind. 11 alin. 2 judecarea recursului nu poate avea loc decât în

prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Ca situaţii de excepţie, în

care învinuitul sau inculpatul arestat poate absenta este prevăzută următoarea ipoteză: în

soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care judecătorul în cursul

urmăririi penale a dispus luarea măsurii arestării preventive, revocarea, înlocuirea sau prelungirea arestării preventive, învinuitul sau inculpatul aflat în stare de deţinere poate

să nu fie adus atunci cînd (art. 140 ind. 3 alin. 3):

î nvinuitul sau inculpatul se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi

adus în faţa judecătorului

din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate deplasarea învinuitului sau

inculpatului nu este posibilă

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Intocmirea unui raport scris asupra recursului - potrivit art. 385¹², preşedintele

instanţei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului şi poate

delega, totodată, unul din judecătorii care compun completul de judecată să facă un raport

scris asupra recursului (raportul este facultativ). La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent. Raportul trebuie să

10



cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluţiile pronunţate de instanţe şi faptele reţinute

de ultima instanţă, în măsura în care sunt necesare soluţionării recursului. Raportul

trebuie să mai conţină observaţii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenţa internă,

precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fără a se arăta opinia

raportorului. În raport se semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în art. 385-9

alin. 2. Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de

judecată.

b) Desfasurarea sedintei de judecata

Desfasurarea sedintei de judecaa presupune mai multe etape:

1. verificările prealabile. Etapa verificărilor prealabile se referă la:

a) regularitatea constituirii completului şi a compunerii instanţei de judecată;

b) citarea părţilor;c) prezenţa apărătorului în cazurile de asistenţă juridică obligatorie;

d) admisibilitatea recursului;

e) rezolvarea oricăror excepţii sau cereri (excepţii de necompetenţă, cereri de recuzare).

2. citirea raportului. Raportul asupra recursul se citeşte în ipotezele în care a fost

întocmit din dispoziţia preşedintelui instanţei de recurs.

3. cercetarea judecătorească . De esenţa recursului este lipsa oricărei cercetări

judecătoreşti; instanţa de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şimaterialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, fără a administra noi probe.

Totuşi, potrivit art. 385 ind. 14 alin. 1¹, cu ocazia judecării recursului, instanţa este

obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când: 1) inculpatul nu a

fost ascultat la instanţele de fond şi de apel; 2) instanţele de fond şi de apel nu au

pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

4. dezbaterile judiciare. Dezbaterile judiciare constau în susţinerea motivelor de recurs,

precum şi în combaterea acestora atunci când se apreciază că recursul este nefondat.

Potrivit art. 385 ind. alin. 1, ordinea în care se dă cuvântul este următoarea: 1. recurentul;

2. intimatul; 3. procurorul. Dacă între recursurile declarate se află şi recursul

procurorului, primul cuvânt îl are acesta. Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu

privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

5. ultimul cuvânt al inculpatului

11



c) Deliberarea si pronuntarea hotararii

În deliberare instanţa examinează:

1. temeinicia motivelor de recurs formulate de recurent

2. incidenţa motivelor de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu

Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută ce are conţinut identic

cu dispozitivul deciziei.

Solutiile posibile in recurs

1. respingerea recursului

2. admiterea recursului

1.Respingerea recursului

Prin respingerea recursului se menţine hotărârea atacată (sentinţa primei instanţe

sau decizia instanţei de apel). Instanţa respinge recursul în următoarele ipoteze:a) recursul este tardiv;

b) recursul este inadmisibil (de exemplu partea a facut recurs fara sa aiba calitate

procesuala);

c) recursul este nefondat (neintemeiat)

2. Admiterea recursului

Admiterea recursului înseamnă constatarea caracterului injust al hotărârii atacateşi casarea acesteia. Casarea poate fi:

a) casare totală – are ca obiect întreaga hotărâre atacată, dar în limitele efectului

devolutiv, extensiv şi al neagravării situaţiei în propriul recurs;

b) casare parţială - are ca obiect doar anumite aspecte ale hotărârii atacate.

Casând hotărârea atacată, soluţia de admitere a recursului este însoţită întotdeauna

de una din următoarele soluţii subsecvente:

1. menţine hotărârea primei instanţe. Această soluţie se dispune atunci când apelul a fost

greşit admis întrucât a fost tardiv introdus, a fost inadmisibil sau a fost nefondat.

2. dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Această soluţie se dispune atunci

când instanţa de recurs constată că este prezent unul din cazurile prevăzute în art.10.

3. dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată. Potrivit art. 385- 15

lit.c), această soluţie se dispune atunci când:

12



a) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292

alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

b) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede

altfel;

c) judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când

aceasta era obligatorie, potrivit legii;

d) judecata a avut loc în absenţa apărătorului când prezenţa acestuia era

obligatorie;

e) judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu

infractori minori;

f) când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în

condiţiile prevăzute de art. 117 alin. 1 şi 2 (ipoteza omorului deosebit de grav şi ipotezaîn care organul judiciar are îndoială asupra stării prihice a învinuitului/inculpatului);

g) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea

soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege;

h) instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin

actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale

pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;

i) judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi,sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre

această imposibilitate;

j) instanţa de recurs este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este necesară

administrarea de probe.

Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cât şi hotărârea instanţei de

apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost

casată, cauza se trimite la prima instanţă dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanţa

de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată.

În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel,

instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi

încălcări de lege ca în decizia recurată.

13



4. dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Această soluţie se dispune atunci

când au fost încălcate dispoziţiile privind competenţa materială sau personală.

5. dispune rejudecarea de către instanţa de recurs. Potrivit art. 385 ind. 15 lit.d), această

soluţie se dispune în următoarele cazuri:

a) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;

b) instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

c) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

d) s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;

e) persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau

dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori aintervenit decesul inculpatului:

f) în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este

prevăzută de legea penală sau, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru

motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale

ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată;

g) faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;

h) când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărârigreşite de achitare sau de condamnare;

i) judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei

puteri constituite în stat;

j) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

k) cazul prevăzut de 365 ind. 16 alin.1

Potrivit art. 385 ind. 16, când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre

rejudecare potrivit art. 385- ind. 15 pct. 2 lit. d), se pronunţă prin decizie şi asupra

probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. Rejudecarea

cauzei de către instanţa de recurs are loc deci în altă şedinţă decât cea în care s-a judecat

recursul deoarece suntem în prezenţa unor stadii procesuale distincte.

6. restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale. Potrivit art. 380 (la

care face trimitere art. 385-16 alin.2) dacă hotărârea este desfiinţată pentru că s-a

14



constatat existenţa unuia din cazurile prevăzute în art. 332 alin. 2 (ipoteze ce determină

restituirea cauzei la procuror pe motiv de ilegalitate a urmăririi penale şi care se

încadrează în motivele de recurs: încălcarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei, lipsa

asistenţei apărătorului în cursul urmăririi penale cînd prezenţa acestuia era obligatorie),

instanţa de recurs dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea

refacerii urmăririi penale.

Chestiuni complementare. Potrivit art. 381 (la care face trimitere art. 385 ind.16

alin.2), instanţa, deliberând asupra recursului, se mai pronunţă şi asupra următoarelor

chestiuni:

a) repararea pagubei;

b) măsurile asigurătorii;

c) cheltuielile judiciare;d) computarea reţinerii şi/sau a arestării preventive. Astfel, instanţa de recurs verifică

dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă şi de către instanţa de apel a

dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adaugă, dacă este cazul,

timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu recurs.

e) orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a recursului.

Hotărârea instanţei de recurs.

Potrivit art. 311, hotărârea instanţei de recurs se numeşte decizie.Decizia instanţei de recurs are următoarea structură:

1. partea introductivă (practicaua). Potrivit art. 385 ind. 17 alin.3, partea introductivă a

deciziei cuprinde aceleaşi menţiuni ca şi sentinţa primei instanţe cu trimitere la

dispoziţiile art. 305.

2. partea expozitivă (expunerea). Expunerea trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

a) temeiurile care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului şi casarea

hotărârii atacate şi

b) temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile adoptate în caz de admitere

a recursului.

3. partea dispozitivă (dispozitivul). Dispozitivul trebuie să cuprindă următoarele

menţiuni:

a) soluţia dată de instanţa de recurs;

15



b) în cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, timpul care se deduce din

pedeapsă;

c) data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică;

d) când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural

rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul;

e) măsuri cu privire la starea de libertate potrivit art. 350.

Efecte.

Hotărârea instanţei de recurs este definitivă. Ea se bucură de autoritate de lucru

judecat şi poate fi pusă în executare.

Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs.

Potrivit art. 417, hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării

acesteia când:a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără

rejudecare;

b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului. În

ipoteza în care recursul a fost respins şi a fost menţinută hotărârea atacată, decizia

instanţei de recurs va conţine şi obligarea la cheltuielile judiciare, iar decizia rămâne de

asemenea definitivă la data pronunţării acesteia.

Rejudecarea cauzei după casarePotrivit art. 385 ind. 19, rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se

desfăşoară potrivit dispoziţiilor privind judecata în general şi judecata în primă instanţă.

Rejudecarea cauzei după casare se realizează de către:

a. instanţa de recurs

b. instanţa de trimitere (instanţa a cărei hotărâre a fost casată sau instanţa competentă).

Atunci când rejudecarea se realizează de către instanţa de recurs, trebuie respectate

următoarele reguli:

1) rejudecarea se realizează de acelaşi complet care a judecat recursul;

2) participarea procurorului este obligatorie;

3) instanţa de recurs nu poate dispune în rejudecare extinderea acţiunii penale sau

extinderea procesului penal.

Art. 385- ind. 18 stabileşte care sunt limitele rejudecării:

16



1) conformitatea cu decizia instanţei de recurs în măsura în care situaţia de fapt rămâne

cea avută în vedere la soluţionarea recursului;

2) lipsa agravării situaţiei inculpatului. Dacă hotărârea a fost casată în recursul

procurorului declarat în defavoarea inculpatului sau în recursul părţii vătămate, instanţa

care rejudecă poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea;

3) investirea instanţei de rejudecare. Când hotărârea este casată numai cu privire la unele

fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare

se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată.

Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs după rejudecare este o decizie ce are

caracter definitiv. Hotărârea pronunţată de instanţa la care s-a trimis cauza după casare

este o sentinţă împotriva căreia se pot exercita căile ordinare de atac.

17

Motivele de Recurs

Documents

Transcript of Motivele de Recurs