Motiunea a 2-a ISIS –guvern

Atentie :sa nu uiti sa faci case division, sa enumeri argumentele Guvernului

1) SELECTEZI SI IMI SPUI DACA E BINE CE AI AICI, IN SPECIAL LA ARGUMENTUL CU DREPTURILE OMULUI , APARAREA CETATENILOR AMERICANI DIN IRAK SI LUPTA IMPOTRIVA TERORISMULUI, IMI SPUI DACA MAI TREBUIE SA ADAUG CEVA

2) Maine iti trimit pentru opozitie.3) Te rog sa citesti urmatoarele discursuri ale lui Obama. Sunt foarte importante,

deoarece prezinta argumentele interventiei impotriva terorismului, si vb si despre ISIS.

Citesti neaparat- foarte important: http://www.shallownation.com/2014/08/09/video-president-obama-iraq-speech-press-conference-august-9-2014/

Citesti neaparat-nu dronele ma intereseaza, ci istoria, exemplele folosite, argumentele aduse, le poti folosi la argumentul tau cu drepturile omului, pentru a intari ideea ca SUA s-a implicat in apararea drepturilor omului : http://foxnewsinsider.com/2013/05/23/transcript-president-obama-speaks-about-fighting-terrorists-drones-gitmo

-daca nu ai timp, da-i si lui Anca sa citeasca-Isis : http://blog.vision-strike-wear.com/president-obama-iraqi-representative-speak-isis-isil/

Video http://www.youtube.com/watch?v=zuaO5EJzLAE http://www.vox.com/2014/8/7/5981449/president-obamas-full-statement-on-the-iraq-crisis

• TEMA –TE ROG SA CAUTI PE NET- Roxana: cauti despre incalcari are drepturilor omului. Ce abuzuri, ce victimie, cati morti, discriminare de gen, discriminare religioasa facuta de ISIS. Ai multe slide-uri si mai mult ca sigur nu le vei putea spune pe toate. La prezentarea contextului, ii dai niste slide-uti si lui Anca. Cauti rezolutie ONU “R2P” –responsabilitatea de a proteja- in Libia 2012-Primavara Araba, care, in mare, subliniaza faptul ca “se poate interveni” atunci cand un stat nu este capabil sa isi protejeze cetatenii.

• Context (slide-ul cu IRAK si ISIS) – sumar – maxim 1 minut + Aliante (1 min)

Militanţii jihadişti ai Statului Islamic au ucis cel puţin de 80 de bărbaţi din minoritatea yazidi găsiţi într-un sat din nordul Irakului, în timp ce femeile şi copii au fost răpiţi, informează BBC. Luptătorii jihadişti au intrat vineri în satul Kocho aflat la 45 de kilometri de munţii Sinjar, unde i-au somat pe localnici să se convertească la islamism, în caz contrar urmând a fi ucişi. Refuzul îndeplinirii doleanţei celor din Statul Islamic a fost urmat de executarea a peste 80 de bărbaţi.

IRAK : Are frontiere cu Kuweitul și Arabia Saudită la sud, Iordania la vest, Siria la nord-vest, Turcia la nord și Iran (Persia) la est. Irakul are o zonă îngustă de coastă la Umm Qasr în Golful Persic. A doua țară de pe Pământ ca rezerve de petrol (după Arabia Saudită) a fost invadată în anul 2003 de către trupele a peste 50 de state coalizate, sub conducerea Statelor Unite și a Regatului Unit.

1

Statul Islamic în Irak și Levant ISIS : grupare sunită insurgentă afiliată al-Qaida, activă în Irak și Siria și un stat islamic nerecunoscut cu capitala la Ar-Raqqah, în Siria Charles Lister, cercetător la Brookings Doha Centre, estimează că organizația are cca. 5-6.000 de combatanți în Irak și cca. 6-7.000 de combatanți în Siria, cifre care nu pot fi coroborate cu alte surse. Pe 24 iulie 2014, SIIL a emis un decret prin care impune mutilarea organelor genitale, la femeile cu vârste cuprinse între 11 și 46 de ani

Recenta ocupare a unei părţi a Irakului de către gruparea intitulată ISIS a scos la iveală cît de complicate sînt lucrurile cînd e vorba de zona în discuţie. Gruparea amintită are drept ţel declarat un deziderat istoric al suniţilor: instituirea unui mare califat islamic (despre suniţi am putea spune că sînt  ramura principală a islamului, cu cei mai mulţi aderenţi). În Irak suniţii sînt însă minoritari, majoritari fiind şiiţi (o altă ramură importantă a religiei musulmane) care controlează şi guvernul de la Bagdad condus de Nuri al-Maliki, instalat cînd trupele americane erau încă prezente în Irak. Majoritar sunită e zona de unde provenea Saddam Hussein, în al cărui regim (chiar dacă religia aparent nu conta) cercurile conducătoare erau în cea mai mare parte sunite. Republica Iraniană islamică vecină, cu populaţie  majoritar şiită, nu vede cu ochi buni ofensiva sunită a grupării ISIS. E o situaţie în care, în  mod paradoxal, interesele americane se întîlnesc cu cele iraniene, în ciuda vechii şi puternicei adversităţi existente între cele două ţări încă de la căderea şahului din 1979, adversitate alimentată în ultimii ani şi de suspiciunile că Iranului încearcă să producă arme nucleare (Iranul fiind supus sancţiunilor occidentale şi americane pentru netransparentele sale activităţi nucleare).

La nivelul aliantelor, constatam faptul ca SUA si Irakul sunt in relatii conflictuale cu Siria (regim nedemocratic) si Iran (detinatoare a armei nucleare), iar aceasta situatie a favorizat atat aparitia ISIS, cat si extinderea acesteia.

Probleme: ce probleme mari fac teroristii : maxim 1 minut – ce iti ramane dai lui Anca sau Alex

Siteurile de ştiri kurde şi arabe informează despre numeroasele execuţii comise de rebeli, în timp ce 200.000 de oameni s-ar fi refugiat din calea islamiştilor, conform datelor ONU. De astă dată, cele mai multe victime sunt membri ai minorităţii religioase Yezidi, consideraţi "necredincioşi" de către rebelii IS (care îi mai includ în această categorie pe şiiţi şi pe celelalte confesiuni). Anterior, minoritatea creştină a părăsit la rândul ei regiunea, pentru a nu fi obligată să se convertească la Islam sau să plătească taxe speciale.

Se pune tot mai acut întrebarea: cine poate să oprească teroarea IS? Armata irakiană a dovedit deja, prin pierderea oraşului Mosul, că este incapabilă să le facă faţă rebelilor mai bine înarmaţi şi finanţaţi. Oraşul a fost practic predat fără luptă islamiştilor. Ultimele victorii ale islamiştilor arată că până şi faimoasele miliţii kurde Peşmerga au capacităţi limitate de ripostă. Kurzii au demarat o contraofensivă şi rămâne de văzut dacă vor avea succes. De data aceasta, ei vor fi sprijiniţi de aviaţia militară irakiană. La început însă, au fost nevoiţi să accepte înfrângeri amare. Nu au reuşit să protejeze populaţia din regiune.

Între timp, "Statul islamic" controlează în Irak şi Siria un teritoriu de câteva ori mai mare decât Libanul sau Iordania. Metodele de conducere, marcate de o teroare fără precedent, depăşesc cu mult vechile atrocităţi comise de Al-Qaida sau de talibanii din Afganistan. Populaţia locală este omorâtă sau alungată - aceasta este deja o realitate, chiar dacă, în cele din urmă, jihadiştii nu vor reuşi să-şi extindă dominaţia.

Deosebit de periculoasă este şi atracţia pe care "Statul islamic" o exercită asupra jihadiştilor din întreaga lume. Rebelii islamişti practică o propagandă perfidă, dar foarte eficientă: publică rapid pe Internet actele de cruzime comise, precum execuţii şi decapitări. Postările găsesc mereu adepţi, ceea ce duce la sporirea rândurilor grupării - între timp, mii de islamişti din ţările arabe şi sute din Europa luptă în cadrul IS, după cum

2

au informat serviciile secrete din mai multe ţări. Şi bărbatul acuzat că a ucis în mai patru persoane la Muzeul Evreiesc din Bruxelles a luptat anterior ca jihadist în Siria.

Pe lista ţărilor ameninţate de haos este foarte posibil să mai apară şi alte state din regiune. Libanul de pildă a preluat un milion de refugiaţi sirieni, decizie care, la fel cum s-a întâmplat în Iordania, ameninţă masiv stabilitatea socială; şi aşa ţara este deja implicată în războiul civil sirian prin participarea la conflict a organizaţiei Hezbollah.

La rândul ei, Libia a devenit sursa principală de alimentare cu armament a teroriştilor din Algeria şi alte ţări vecine, printre care şi Egipt, unde guvernul crede că poate diminua problemele unei societăţi polarizate, apelând la acţiuni de represiune.

Între timp a devenit limpede că violenţele nu se vor opri la graniţele externe ale Europei. Iar tragedia petrecută la finele lunii mai la Bruxelles, când un luptător jihadist întors din Siria a orchestrat un atentat tragic împotriva unui muzeu evreiesc, a confirmat aceste temeri.

Exemplu: asta ii poti da lui Alex : Peste o treime din populaţia irakiană este formată din arabi suniţi, care locuiesc majoritar în nordul şi vestul ţării. Până la înlăturarea dictatorului Saddam Hussein, în anul 2003, minoritatea arabă sunită domina Irakul. Şiiţii şi kurzii au fost violent oprimaţi. La finalul războiului din Irak s-au organizat primele alegeri libere, dar nu s-a ajuns la nici o împăcare între suniţi, şiiţi şi kurzi. Premierul Nuri al-Maliki guvernează în mod autoritar şi este acuzăt că exclude participarea suniţilor la deciziile importante. Prin urmare, membrii ISIS sunt sprijiniţi de diverse grupări sunite şi de luptători de gherilă, printre ei se numără şi Jaysh al-Muhammad, Ansar al-Sunnah precum şi armata Naqshbandi, braţul armat al partidului interzis Baath.

• ARGUMENT 1 Drepturile Omului si apararea cetatenilor americani si a civililor si lupta impotriva terorismului– 4 minute – ii mai lasi exemple si lui Anca

SUA s-a erijat ca un aparator al pacii si al drepturilor omului iar ISIS este o org terorista care incalca drepturile omului,ex cu crestinii persecutati si fortati sa plece Sua a militat in orientul mijlociu pt stabilitate dovada si a stationari militare in Irak si Afghanistan ,unde au sustinut niste regimuri non corupte si care lupta imp teroristilor iar ISIS vine ca un factor care ar putea sa puna in pericol stabilitatea regimurilor oricum fragile din aceasta zona,deci SUA trb sa intervina

Alt exemplu: 13.06.2014 –problema migratiei o incluzi in Argumentul nr 1/

Exemplu: SUA trimit un portavion în Golful Persic pentru a pregăti o eventuală intervenţie în Irak. Ordinul emis de secretarul apărării Chuck Hagel 'va permite comandamentului să dispună de mai multă flexibilitate dacă se va impune declanşarea unei operaţiuni militare în scopul protejării cetăţenilor americani sau a intereselor

3

noastre în Irak', a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, contra-amiralul John Kirby. –legimitmitate SUA pentru a interveni.

Marile conflicte ale secolului XX între lumea liberă şi cea a totalitarismului s-au încheiat cu

victoria decisivă a forţelor puse în slujba libertăţii şi a unei unice formule valabile pentru

reuşita statului naţional: libertate, democraţie şi economie de piaţă.

Statele Unite se bucură în prezent de o putere militară fără egal şi de o deosebită influenţă

politică şi economică. Apărarea statului împotriva duşmanilor săi reprezintă cea dintâi sarcină

şi angajamentul fundamental al Guvernului Federal. În condiţiile de astăzi această sarcină a

suferit schimbări dramatice. Inamicilor din trecut le erau necesare armate puternice şi o mare

capacitate industrială pentru a periclita America. Acum însă, reţele de indivizi ce acţionează

din umbră pot aduce haosul şi suferinţa pe teritoriul SUA cu cheltuieli mai mici decât cele

necesare cumpărării unui singur tanc.

În septembrie 2002 a fost lansată noua strategie de securitate a SUA, supranumită şi

„strategia de supremaţie şi a atacului preventiv”. Însă ea a fost previgurată în discursul rostit

de către George W. Bush la 1 iunie 2002 la Academia Militară a SUA de la West Point:

„Cauza naţiunii noastre a fost întotdeauna mai cuprinzătoare decât cea a apărării naţiunii.

Noi luptăm, ca întotdeauna, pentru o pace dreaptă – o pace în favoarea libertăţii. Vom apăra

pacea împotriva ameninţărilor teroriste şi a tiranilor. Vom păstra şi proteja pacea instituind

bune relaţii între marile puteri. Şi vom extinde pacea încurajând societăţile libere şi deschise

pe toate continentele.[…] Trebuie să înfruntăm duşmanul la el acasă, să-i dejucăm planurile

şi să distrugem cele mai grave ameninţări, înainte ca ele să devină efective. În lumea în care

am intrat, singura cale spre siguranţă este calea acţiunii. Şi această naţiune va acţiona.”[1]

Statele Unite ale Americii desfăşoară un război împotriva terorismului global. Inamicul nu

este un singur regim politic, o persoană, o religie şi nici o ideologie. Inamicul este terorismul

– violenţa premeditată, motivată politic şi exercitată asupra celor nevinovaţi.

Lupta împotriva terorismului global se deosebeşte de oricare din războaiele precedente din

istoria noastră. Aceasta se va duce pe multiple fronturi, împotriva unui inamic  prin excelenţă

schimbător şi pe o perioadă îndelungată de timp.

Apărarea SUA cea mai eficientă rezidă într-o ofensivă puternică şi în întărirea siguranţei

interne a Americii pentru a se apăra de atacuri şi pentru le descuraja.

4

“... am reafirmat implicarea Americii în problema drepturilor omului ca principiu fundamental al politicii noastre externe. În ceea ce privește vechimea, religia, culoarea, locul de origine și fondul cultural, noi, americanii, suntem cea mai deosebită națiune din lume. [...]

Marile democrații sunt libere nu pentru că noi suntem puternici și prosperi. Eu cred că noi suntem puternici și influenți și prosperi pentru că suntem liberi.

Astăzi, peste tot în lume, în toate țările libere, dar și în cele totalitare, exista preocupare pentru tema libertății umane, a drepturilor omului. Și cred că nouă, celor din această țară, ne revine misiunea de a menține vie această discuție, această dezbatere, această teză. Nici o altă țară nu este în măsura se se dea pe sine ca exemplu.”1

Drepturile omului Încă din anul 1973 în Congresul Statelor Unite s-au purtat vii dezbateri asupra importanţei componentei „drepturilor omului”, sintagmă urma să devină în anii ’70 o componentă fundamentală a strategiei externe a SUA. Congresmenul democrat de Minnesota, Donald Fraser, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru Organizaţii şi Mişcări Internaţionale (mai târziu avea să fie denumită Comisia pentru Drepturile Omului şi Organizaţii Internaţionale), a militat pentru ca administraţia americană să acorde o importanţă deosebită respectării drepturilor omului în  cadrul relaţiilor sale internaţionale. Comisia condusă de Fraser a câştigat sprijinul Congresului în ceea ce priveşte includerea paragrafului 32 în Legea ajutorării ţărilor străine din 1973, potrivit căruia preşedintele trebuia să refuze orice ajutor economic sau militar guvernelor care îşi condamnau cetăţenii la închisoare din motive politice. Un an mai târziu, Fraser a introdus un nou amendament conform căruia preşedintele trebuia să suspende acordarea de ajutor militar guvernelor care încălcau drepturile omului, dacă nu existau „circumstanţe extraordinare” care să impună un astfel de ajutor. În 1975 Fraser a solicitat ambasadelor americane din diverse state să realizeze rapoarte asupra respectării drepturilor omului în ţările respective.  Administraţia Carter instalată la Casa Albă în 1977 a aplicat criteriul încălcării drepturilor omului în derularea diverselor programe de ajutorare a ţărilor străine precum:Legea alimentelor pentru pace, creditele Cooperaţiei de Investiţii Particulare Externe şi cele ale Eximbank. La 12 ani după atacurile din 11 septembrie, Barack Obama a spus că terorismul rămâne cea mai directă ameninţare la adresa securităţii Americii, deşi riscurile unui atac masiv pe teritoriul Statelor Unite nu există şi au fost înlocuite de ameninţările difuze ale unor grupări afiliate Al-Qaeda.Iar dacă ameninţările se schimbă, trebuie să se schimbe şi răspunsul Americii, crede preşedintele SUA. Locul unor efoturi militare la scară largă trebuie luat de parteneriate cu ţări în care reţelele teroriste caută refugiu, precum Yemen, Libia şi Mali. În Afghanistan, SUA se vor concetra pe măsuri antiteroriste în ultimii doi ani ai misiunii americane.Siria a fost prezentată ca o provocare de luptă împotriva terorisului, mai degrabă decât o criză umanitară. Preşedintele Obama a apărat decizia sa de neimplicare armată în Siria şi a susţinut că răspunsul Statelor Unite trebuie să se concentreze asupra ajutorului pe care îl poate da opoziţiei moderate şi ţărilor vecine – Iordania şi Liban – care trebuie să facă faţă fluxului de refugiaţi şi se confruntă cu riscul de contagiune extremistă peste graniţe.Una dintre puţinele propuneri concrete ale discursului lui Barack Obama fost ideea de a proteja securitatea Statelor Unite de ameninţări teroriste prin antrenarea şi susţinerea ţărilor patenere din Sahel.Această asistenţă va fi finanţată dintr-un Fond de parteneriat Antiterorist în valoare de 5 miliarde de dolari. Discursul a fost şi o pledoarie pentru a obţine aprobarea Congresului în acest sens.

1 Jimmy CARTER, Public Papers of the presidents of the United States: Jimmy Carter, vol. 1 (1977), p. 954, apud. Melvin UROFSKY, Op. cit., pp. 331-332.

5

Obama : Influenţa americană este mai puternică atunci când suntem un exemplu. Nu putem să nu aplicăm regulile care se aplică tuturor. Ceea ce ne face excepţionali nu este abilitatea noastră de a vorbi despre normele internaţionale şi statul de drept, ci voinţa noastră de a le arăta prin acţiunile noastre”, a mai spus preşedintele american.

Terorism La începutul mileniului III se constată acutizarea unei probleme mai vechi, cea a

terorismului internaţional. Dacă, până la căderea comunismului, reţelele teroriste acţionau în plan regional, fiecare având revendicări specifice, lucrurile s-au modificat semnificativ în ultimul deceniu. În lumea contemporană, majoritatea statelor lumii manifestă preocupare pentru redefinirea strategiei lor de securitate în condiţiile în care ameninţările cărora trebuie să le facă faţă îşi au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare, iar terorismul este din ce în ce mai prezent, mai specific şi mai ancorat în capabilităţi materiale. Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi de gestionat, ne mai fiind doar un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social, ci s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată în afară şi împotriva normelor internaţionale.

Neoterorismul specific începutului de secol XXI se caracterizează în principal printr-o nouă concepţie, şi anume că dacă autorii terorismului tradiţional îşi considerau victimele atentatelor că fiind responsabilitatea guvernelor care le-au ignorat avertismentele şi ameninţările,neoterorismul apreciază fiecare victimă a unui atentat că duşman declarat al promotorilor violentelor motivate politic. Astfel, în 1988, aproape de oraşul Khost, situat în estul Afganistanului, Osama bin-Laden a fondat Frontul internaţional de luptă împotriva evreilor şi cruciaţilor. Un prim edict al acestui front, afirma că este o datorie religioasă a fiecărui musulman să ucidă americani, oriunde este posibil, inclusiv civili. Neoterorismul nu mai presupune existenţă unei faze a negocierilor, nici înainte de atentat, nici pe timpul desfăşurării acestuia. De asemenea, nu mai este necesară asumarea responsabilităţii, deoarece noii terorişti nu mai urmăresc obţinerea de compromisuri cu statul sau regimul politic ţintă, nu mai încearcă să realizeze o coerciţie asupra populaţiei prin inducerea de teroare şi nesiguranţă. Actorii acestui tip de terorism îşi propun să elimine fizic pe toţi cei bănuiţi a nu se conforma idealurilor, viziunii sau programului lor politic. Neoteroriștii, odată cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei, au devenit parte integrantă a epocii postindustriale, a mediilor electronice şi a informaţiei, ale cărei mecanisme le înţeleg şi le utilizează fără scrupule, difuzând informația rapid, prin mediile electronice, astfel încât atentatele devin mesaje de ameninţare în sine. Neoterorismul ne demonstrează cât de vulnerabili suntem, cât de nepregătiţi am fost în faţa ameninţărilor nontradiționale cu care ne confruntăm astăzi şi probabil încă mult timp de aici încolo. Terorismul internaţional este considerat de specialişti drept o formă de protest împotriva expansiunii mondiale a țărilor dezvoltate. De regulă, activitatea organizaţiilor teroriste nu este îndreptată doar spre tensionarea şi destabilizarea situaţiei într-o anumită regiune a lumii, pentru rezolvarea unor probleme locale, ci vizează scopuri mai serioase, şi anume cucerirea sau redistribuirea puterii, reîmprăștierea teritorială, schimbarea forţată a formei constituţionale de guvernământ şi structurii de stat, în conformitate cu viziunile proprii. În plan socio-politic, acesta se pronunţă împotriva structurilor sociale şi instituţiilor politice existente, încercând să le atenueze, să submineze stabilitatea lor pentru a-şi realiza scopurile, de regulă, prin metode violente.

6

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au schimbat profund manieră de abordare a problemei terorismului. După această dată, terorismul va fi perceput drept unul din pericolele majore cu care se confruntă omenirea având în vedere caracterul organizat, transnaţional al marilor reţele teroriste. Întrucât informațiile autorităţilor americane au condus la Ossama Bin-Laden, iar acesta era adăpostit de regimul taliban de la Kabul, la începutul lunii octombrie 2001 o forţă internaţională, în care armata americană avea rolul principal, va ataca Afganistanul, iar până la finele anului, talibanii vor fi răsturnaţi de la putere, însă principalul suspect, Bin-Laden, a scăpat.

Astăzi, terorismul internațional reprezintă una dintre amenințările cel mai serioase în materie de securitate. Prin caracteristicile sale și efectele pe care le generează formele sale de manifestare, are un impact negativ semnificativ asupra securității naționale, atât pe plan economic, militar, organizațional, psihosocial, uman2:

În plan economic, trebuie subliniat faptul că pericolul terorist este perceput drept un generator de consumuri însemnate de resurse materiale și financiare pentru a asigura și garanta securitatea națională. Drept urmare, amenințarea teroristă face ca instituțiile statului cu competență în materie de securitate să fie într-o permanentă stare de alertă, să monitorizeze orice mișcare fizică sau virtuală a teroriștilor internaționali, să consume resurse materiale pentru a asigura un serviciu de veghe permanentă și de intervenție promptă ori de câte ori este necesar. Totodată, posibilitatea unor acte teroriste face ca resurse financiare importante să fie alocate serviciilor de specialitate care au sarcina de a culege informații veridice, cât mai complete și în timp real despre organizațiile teroriste și teroriștii care pot organiza și desfășura atentate în țara respectivă, având ca efect o sporire a cheltuielilor bugetare pentru securitatea națională.

În plan militar, terorismul a adus o serie de schimbări care, prin natură, conținutul și formele de manifestare, se regăsesc și în domeniul securității naționale. Relevant în acest sens este faptul că, după 11 septembrie 2001, numeroase țări i-au parte la ceea ce s-a numit războiul împotriva terorismului internațional. Astfel, fiecare fiecare stat democratic și-a reorganizat forțele armate pentru a le face capabile să ducă lupta împotriva terorismului internațional.

În plan psihosocial, amenințarea teroristă are ca efecte imediate diminuarea coeziunii sociale și a consensului național, afectarea climatului din societate și a relațiilor interumane. Acestea sunt generate de instaurarea în rândul populației a sentimentelor de teamă, precum și a diminuării încrederii acestora în capacitatea instituțiilor abilitate în materie de securitate, de a preveni și combate actele teroriste.

Prin urmare, amenințarea teroristă este percepută atât de către instituțiile statului cu competențe în materie de securitate, cât și de segmente mari ale populației ca fiind permanentă. În consecință, securitatea națională este în centrul atenției guvernelor și este datoria oricărei societăți de a-și proteja cetățenii împotriva amenințărilor la care aceștia sunt expuși.

2 Cristina BOGZEANU, Op. cit., pp. 49-51.

7

8

9

• Iti mai ramane 1 minut pe care il poti folosi unde mai ai nevoie : pentru interventii de exemplu

Operaţiile militare desfăşurate în lupta împotriva terorismului după 11 septembrie 2001 i-au costat pe americani mai mult de 1 trilion de dolari, cel mai mare preţ de la al II-lea Război Mondial încoace, arată un raport al Administraţiei americane. 

Raportul a centralizat costul războaielor americane din ultimii 230 de ani.  Comparaţiile sunt au fost însă problematice, dată fiind inflaţia.Raportul remarcă însă că preţul războiului va fi din ce mai mare, din cauza noilor tehnologii utilizate.

Cel mai scump război pentru americani, Al II-lea Război Mondial  a costat Statele Unite 4,1 trilioane de dolari, ceea ce reprezenta la acea oră aproape 36% din PIB. Şi operaţiunile  din Irak - 784 miliarde  şi Afganistan - 321 miliarde de dinainte de 11 septembrie 2001 au fost costisitioare.

5 milioane de dolari a costat o oră de război în Afganistan, în 2009. Din 2010, valoarea indicatorului se va dubla (10 mil. de dolari/oră), odată cu suplimentarea trupelor din Afganistan cu încă 30.000 de militari la finele lui 2009.

Preşedintele Barack Obama a declarat pe 1 decembrie 2009 că vor mai fi trimise încă 30.000 de miliari în Afganistan, numărul soldaţilor americani în regiune ajungând la 100.000. În 2008 s-a înregistrat un record al numărului de militari trimişi în Afganistan şi Irak (188.000). Trupele din Afganistan şi Irak “consumau” zilnic 15 milioane de litri de combustibil, relativ la acelaşi an, potrivit unui studiu Deloitte.

Pentru finaţarea luptei împotriva terorismului administraţia americană a mai cerut 33 de miliarde de dolari până la sfârşitul anului 2o1o şi 159 de miliarde pentru a acoperi costurile operaţiunilor în 2011.

10

11