Mostenire urmasilor de Petru Demetru Popescu

*Bucur, Radu si Carlan faceau parte din oastea lui Mihai Viteazul.*Voievodul ii pretuia mult pentru credinta si pentru vitejia lor.*Cand isi aduna ostirea, cei trei rasareau cu un cap dintre ceilalti luptatori, atat erau de inalti. Tinand seama de inaltimea lor, Mihai Voda le poruncise sa aiba grija de Steagul cel Mare al Tarii si sa-l ridice pe campul de lupta cat mai des, sa-l vada toti ceilalti osteni.-Sa nu il pierdeti niciodata in lupta! le poruncise voievodul. Sa-l purtati cu vrednicie prin batalii si sa nu-l plecati niciodata in fata dusmanului!-Suntem trei, Maria-Ta! Macar de-ar avea dusmanii atatea palose incat sa ne doboare pe toti odata. Daca am sa cad eu, zise Bucur, are sa-l poarte Radu! -Am sa-l port cu cinste, Maria-Ta! raspunse Radu. N-am sa-l plec in fata dusmanului, ci am sa-l inalt spre tariile cerului, ca vrajmasii ce ne cotropesc glia sa vada ca suntem liberi si asa vrem sa ramanem in veci. Si de-o fi sa mor si eu in valtoarea luptei, am sa i-l las cu limba de moarte lui Carlan. Sa-l inalte si mai sus.*Carlan privi ganditor la steag. Vorbi inflacarat si cu o dulce emotie in glas:-Si eu voi lupta, Maria-Ta, pana la ultima picatura de sange, pentru a pastra credinta si mandria tarii! Si daca voi cadea si eu, am sa-l las mostenire urmasilor sa-l inalte prin vreme si mai sus. Il voi lasa tarii. Tara nu va muri niciodata!