Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

Biserica Neagra Biserica Neagră din Braşov este unul dintre cele mai reprezentative edificii ale

goticului transilvănean. Biserica parohială evanghelică din Braşov, având hramul Sf. Fecioare

Maria, şi-a primit numele ca urmare a marelui incendiu care a cuprins oraşul în 1689, când

fumul şi flăcările i-au înnegrit zidurile. Biserica Neagră are o lungime de 89 m şi o lărgime de

23 m, fiind cel mai mare edificiu religios între Viena şi Istanbul.

Construcţia bisericii a fost începută înainte de sfârşitul secolului al XIV-lea, documentele

amintind anul 1383, în timpul parohului Thomas Sander, pe locul unei biserici străvechi în

stil romanic, datând din secolul al XIII-lea. Construcţia a durat până în a doua jumătate a

secolului al XV-lea, mai exact 1477, deoarece încă neterminată, biserica a fost distrusă în

mare parte la prima invazie a turcilor, în anul 1421.

Biserica Neagră este o biserică de tip hală, caracterizată prin înălţimea egală a navei

centrale şi a navelor laterale, spre deosebire de tipul bazilică, la care nava centrală este mai

înaltă decât cele laterale. Focul a distrus în mare parte caracterul original al interiorului,

restaurările ulterioare contribuind şi mai mult la acest proces de degradare. Corul bisericii

(28,5m x 16,5m), construit în stilul goticului târziu, este şi el ca o navă înaltă, structurată în

trei nave, de înălţimi aproape egale. A fost cel mai aspru lovit de marele incendiu, ajungând

în zilele noastre cu multe modificări. La început, spaţiul navelor corului era compartimentat

în câte cinci travee cu ajutorul a cinci perechi de stâlpi, partea estică fiind întregită de o

absidă cu şapte laturi. Corul este sprijinit în afară de 15 contraforţi, care sunt decoraţi cu

statui şi care se termină în fiale. În cor alternează plinurile şi golurile pe laturile de sud şi est:

o travee din două este străpunsă de înalte ferestre bipartite. Coronamentul corului este realizat

dintr-o galerie cu balustradă de piatră traforată cu motivul patrulobului.

Corpul principal al clădirii, concepută ca o biserică-hală, cu două turnuri pe latura vestică,

a fost executat între anii 1420-1450. Turnurile însă, nu au fost realizate în întregime, cel de

nord-vest oprindu-se la nivelul navelor, iar cel de sud-vest a fost construit doar până la etajul

patru, rămânând nerealizată camera clopotelor. Deşi a fost refăcută de mai multe ori, în urma

incendiului din 1689, biserica păstrează organizarea iniţială, fiind alcătuită din trei nave

1

Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

despărţite prin cinci perechi de stâlpi octogonali care delimitează, în plan şi spaţiu, câte şase

travee: dreptunghiulare în nava centrală, pătrate în navele laterale.

Un element nou introdus de Biserica Neagră este faptul că navele laterale şi traveea vestică a

navei centrale sunt prevăzute cu tribune susţinute pe bolţi stelare, asemănătoare cu cele de la

biserica Sf. Mihail din Cluj; la ambele biserici lucrând meşteri care au provenit de la Košice.

Semnificativi în acest sens sunt contraforţii cu mai multe retrageri treptate, decoraţi cu fiale şi

încununaţi de pinacli. Bolta este sprijinită de şase coloane subţiri, care au fost refăcute după

incendiu. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din interiorul bisericii, din anul 1980, a fost

scoasă la iveală varianta coloristică, gotică, a pereţilor exteriori.

După 1689, în urma reparaţilor, navele laterale au fost despărţite la parter şi etaj, iar

unele elemente decorative au fost refăcute în stil baroc. Arhitectura exterioară este bogat

decorată, având cinci portaluri: cel al intrării principale, pe faţa dinspre apus şi patru pe lături,

câte două în părţile extreme ale faţadelor dinspre miazănoapte şi miazăzi, cel mai vechi fiind

cel al intrării principale, care este totodată şi cel mai neobişnuit ca arhitectură, având un gol

larg, terminat sus cu un trapez sprijinit pe două semicercuri şi încoronat de un arc trilobat cu

vârful în acoladă, al cărui intrados este festonat, iar extradosul este decorat cu un ornament

greoi de frunziş. O replică simplificantă a portalului vestic se află pe latura sudică. Pe aceeaşi

latură, spre răsărit, se află un alt portal precedat de un pridvor închis. Atribuit munificenţei

regelui Matei Corvin ansamblul acestui portal, terminat în anul 1476 prezintă caracteristici

stilistice caşiovene trecute prin filiera şantierului bisericii Sf. Mihail din Cluj. Latura de nord

a Bisericii Negre este prevăzută cu două intrări: Poarta de Aur şi Poarta Sf. Jertfe. Traseele

polilobe se menţin şi aici, dar profilele au forme mai moi, iar arcul exterior semicircular şi

fără cezură al Porţii Sf. Jertfe arată trecerea lentă către stilul Renaşterii.

Portalele sunt executate aproximativ la jumătatea secolului al XV-lea şi se detaşează pe o

ramă dreptunghiulară mare, a cărei parte superioară cuprinde o serie de şase arcaturi oarbe

bilobate. Cele două portaluri laterale s-au păstrat într-o stare bună. Cel de pe latura nordică,

cunoscut sub numele de Poarta de Aur, este precedat de o nişă boltită încheiată spre faţadă cu

o largă arcadă în plin centru, prinsă între cei doi contraforţi vecini, şi cel de pe latura sudică

(datat în anul 1467) are două porţi, despărţite printr-un stâlp.

Zidurile sunt sprijinite de contraforturi; cele două, care consolidează arcul de triumf, mai

greoaie, au fost ataşate mai târziu, în 1656. Contraforturile sunt decorate cu sculpturi sub

baldachine, astăzi copii, care reflectă etape şi curente diferite ale goticului; statuile aparţin

unor perioade distincte, diferite ca manieră de execuţie, întregul complex putând fi datat spre

2

Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XV-lea. În partea superioară, contraforţii sunt

prelungiţi printr-un pinaclu piramidal, împodobit cu frunze şi fleuroane.

Decorarea bisericii a început puţin după anul 1400, perioadă din care se pare că datează

statuia Sf. Ioan Botezătorul. Pe la 1430 au fost executate statuile Iisus-salvatorul lumii, Maria

cu pruncul şi statuia apostolului Petru. Cel mai mare grup de statui realizate la Braşov

decorează contraforţii corului şi absidei, fiind aşezate pe console şi protejate de baldachine,

dintre acestea notabile sunt statuile: Iacob cel Mare, Sfântul Nicolae, Evanghelistul Luca,

Sfântul Sebastian, ca şi statuia preotului Thomas, menţionat în anul 1377, lui i se atribuie

iniţiativa construirii bisericii, şi statuia numită a “plebanului”. Figura preotului Thomas pare a

fi un adevărat portret, tratarea unghiulară a veşmintelor, cu falduri complicate este

caracteristică vremii. Majoritatea meşterilor care au realizat statuile, au fost încadraţi în

şcoala Parlerilor, biserica a beneficiat însă în faza ei târzie şi de prezenţa unor pietrari de la

Košice.

Ornamentaţia sculpturală a corului prezintă asemănări cu corul bisericii evanghelice din

Sebeş-Alba. Lumina pătrunde prin vitralii înalte, frumos profilate, oferind, corului o

luminozitate deosebită. Pe peretele estic al navei laterale sudice, se află un tablou (din ulei pe

pânză), realizat de pictorul Fritz Schullerus (1866-1898), reprezentând jurământul sfatului

orăşenesc pe “Cartea Reformei” lui Honterus, în anul 1543. Cu ocazia renovărilor, cauzate de

marele incendiu din 1689, acoperişul a fost prelungit deasupra galeriei, care era înainte

descoperită. Galeria este sculptată în patru lobi ajuraţi şi înconjoară biserica la baza

acoperişului. Ca urmare a renovării bisericii în secolul al XVIII-lea, interiorul şi-a pierdut

parţial aspectul gotic. Bolţile gotice iniţiale au fost înlocuite cu bolţi semicilindrice. Între anii

1710-1720, pentru a mării capacitatea bisericii, în navele laterale s-au construit galerii în stil

baroc.

În interiorul bisericii se păstrează astăzi unele piese de mobilier şi obiecte de cult

remarcabile. Cristelniţa din bronz – donată în anul 1472 de către parohul Johannes Reudel –

nu a fost afectată de incendiul din 1869 şi este una din lucrările cele mai de seamă ale

meşterilor locali turnători din bronz, din evul mediu. Pentru împrejmuirea cristelniţei, în anul

1716, fierarul Meensen Hannes a confecţionat un grilaj frumos ornamentat, din fier forjat.

Din perioada anterioară marelui incendiu s-a păstrat şi pictura murală din pridvorul sudic,

executată după anul 1476. Pictura prezintă figura Mariei cu pruncul, aşezată între Sf.

Ecaterina (cu simbolul ei, roata şi paloşul) şi Sf. Varvara (ţinând în mână un turn). În colţurile

de jos ale picturii se află stema lui Matei Corvin şi a soţiei sale Beatrice de Napoli-Aragon.

3

Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

Pictura aparţine din punct de vedere artistic stilului gotic târziu, dar prezintă şi influenţe ale

Renaşterii italiene.

În Biserica Neagră se mai păstrează trei canate cu cinci tablouri de la altarul din Feldioara

(sfârsitul sec. al XV-lea), unul din cele mai valoroase altare poliptice în stilul goticului târziu

din Transilvania. Actualul altar în stil neogotic al Bisericii Negre a fost construit în anul

1866. Pe peretele frontal al navei laterale din nord se află o pictură din ulei pe pânză a

pictorului braşovean Hans Eder (1883-1955), reprezentând nunta din Cana (1932). Amvonul

a fost realizat în 1696, în stil baroc. Pe stâlpul din faţa amvonului se află în relief stema

oraşului Braşov – coroana pe un trunchi de copac cu rădăcini – deasupra, stema lui Matei

Corvin. Stranele cele mai vechi din navele laterale datează din anul 1696, altele din prima

jumătate a sec. al XVIII-lea, prezentând o frumoasă ornamentaţie în stil baroc, sculptată în

lemn. Picturile pe lemn de pe stranele fostelor bresle de meşteşugari prezintă motive

folcloristice interesante. Stranele neogotice din cor datează din anul 1866, iar băncile din

stejar cu spetezele mobile din nava centrală au fost montate în anul 1937. În spaţiile laterale

ale antreului dinspre vest au fost zidite pietre funerare ale unor personalităţi braşovene din

secolele XVI-XVIII. Aceste pietre acopereau odinioară mormintele din interiorul bisericii şi

au fost scoase cu ocazia ridicării altarului neogotic (1866) şi a construirii instalaţiei de

încălzire cu aer cald (1937).

Orga Bisericii Negre – una din cele mai mari din sud-estul Europei – este renumită pentru

sonoritatea ei de o rară frumuseţe. Cu circa 400 de tuburi, a fost construită între anii 1836-

1839 de către constructorul de orgi Buchholz din Berlin. În ultimele decenii, în lunile de vară

sunt organizate stagiuni de concerte cu muzică de orgă, realizându-se şi înregistrări. În anul

4

Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

1924, a fost extinsă galeria din faţa orgii, pentru a permite susţinerea unor concerte mari de

muzică sacră cu participarea corului bisericii.

Un tezaur deosebit de valoros al Bisericii Negre, este constituit de covoarele anatolice din

secolele XVII-XVIII, care în ansamblul lor reprezintă una din cele mai bogate colecţii de

covoare anatolice din Europa. Covoarele din regiunile Brussa, Usak şi Ghiordes din Asia

Mică, renumite centre ale artei confecţionării covoarelor, au fost donate bisericii de către

breslele meşteşugarilor din oraş, de către negustori şi alţi cetăţeni ai oraşului. Diversitatea

motivelor şi culorile strălucitoare, conferă interiorului bisericii un farmec aparte.

Bibliografie

Drăguţ, Vasile, „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979, p. 49, 52-53.

Vasile Cucu, Marian Ştefan, „România - Ghid atlas al monumentelor istorice”, Editura Sport-

Turism, Bucureşti, 1979, p. 131-132.

Fabini, Hermann, „Die Schwarze Kirche in Kronstadt” (Biserica Neagră din Braşov), Editura

Monumenta, Sibiu, 1997

5

Universitatea TransilvaniaFacultatea de Psihologie si Stiintele EducatieiStere Andreea,PIPP,anul 3

6