Moldova de La Ştefan Cel Mare La Movileşti
2
Moldova de la Ştefan cel Mare la Movileşti (1450 – 1610) - premisele formării stilului moldovenesc - utilizarea limbii slavone de redacţie medio-bulgară ca limbă de cult şi cultură (transmiterea directă a tradiţiei sud-slave posibilă datorită exodului de cărturari şi artişti la nord de Dunăre, după căderea sub turci a ţaratului bulgar de la Vidin (1393) şi a despotatului sârb (1456). - În Moldova, Bizanţ după Bizanţ începe cu Ştefan o Iniţiază o cruciadă anti-otomană - vezi fresca de la Pătrăuţi (1487) o Sf. Gheorghe – patron saint al Moldovei - arta moldovenească : “o variantă de artă post-bizantină în care elementele de estetică şi cele de morfologie occidentală sau, la sfârşitul secolului, cele de sorginte orientală, sunt puternic asimilate sau subordonate celor ortodoxe, uneori reprezentând numai detalii decorative, elemente din repertoriul unor mode trecătoare” ICOANE Cea mai veche icoană atestată: DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, înc. sec. XVI, pictată de monahul Amfilofie, primul zugrav de icoane cunoscut din Moldova - simbolica se mută de la Mântuire la Judecată, prin înlocuirea lui Iisus Emanuel (Fiul lui Dumnezeu) cu Iisus Hristos (Fiul Omului). Cele mai vechi tâmple: - domnia lui Petru Rareş - icoanele representând pe Iisus Hristos şi pe Maica Domnului cu Emanuel în braţe sunt obligatorii în programul iconostasului. Sfântul Simeon din Tesalonic le asemăna metaforic cu “coloanele [templon-ului] care sunt ale Bisericii însăşi” - Proorocii David şi Solomon, care apar în scena Bunei Vestiri, sugerează ascendenţa lui Iisus Hristos şi, totodată, relaţia de continuitate dintre Vechiul şi Noul Testament *alungirea în sens monumental a siluetelor Buna Vestire – istoria Noului Testament Evanghelişti – mărturisirea veştii *palma deschisă a mâinii drepte – gestul acceptării
-
Upload
damian-iuliana -
Category
Documents
-
view
5 -
download
2
description
-
Transcript of Moldova de La Ştefan Cel Mare La Movileşti
Moldova de la Ştefan cel Mare la Movileşti (1450 – 1610)
- premisele formării stilului moldovenesc - utilizarea limbii slavone de redacţie medio-bulgară ca limbă de cult şi cultură (transmiterea
directă a tradiţiei sud-slave posibilă datorită exodului de cărturari şi artişti la nord de Dunăre, după căderea sub turci a ţaratului bulgar de la Vidin (1393) şi a despotatului sârb (1456).
- În Moldova, Bizanţ după Bizanţ începe cu Ştefano Iniţiază o cruciadă anti-otomană - vezi fresca de la Pătrăuţi (1487)o Sf. Gheorghe – patron saint al Moldovei
- arta moldovenească : “o variantă de artă post-bizantină în care elementele de estetică şi cele de morfologie occidentală sau, la sfârşitul secolului, cele de sorginte orientală, sunt puternic asimilate sau subordonate celor ortodoxe, uneori reprezentând numai detalii decorative, elemente din repertoriul unor mode trecătoare”
ICOANE
Cea mai veche icoană atestată:
DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, înc. sec. XVI, pictată de monahul Amfilofie, primul zugrav de icoane cunoscut din Moldova- simbolica se mută de la Mântuire la Judecată, prin înlocuirea lui Iisus Emanuel (Fiul lui Dumnezeu) cu Iisus Hristos (Fiul Omului).
Cele mai vechi tâmple:
- domnia lui Petru Rareş
- icoanele representând pe Iisus Hristos şi pe Maica Domnului cu Emanuel în braţe sunt obligatorii în programul iconostasului. Sfântul Simeon din Tesalonic le asemăna metaforic cu “coloanele [templon-ului] care sunt ale Bisericii însăşi”
- Proorocii David şi Solomon, care apar în scena Bunei Vestiri, sugerează ascendenţa lui Iisus Hristos şi, totodată, relaţia de continuitate dintre Vechiul şi Noul Testament
*alungirea în sens monumental a siluetelor
Buna Vestire – istoria Noului TestamentEvanghelişti – mărturisirea veştii
*palma deschisă a mâinii drepte – gestul acceptării
Marea Deisis – “pe Hristos în cer cu sfinţii săi, Hristos aşa cum este cu noi acum şi Hristos care va veni din nou” – concentrează simbolica întregului iconostas, ilustrând aspectul eshatologic al Bisericii
ARTA MANUSCRISELOR
Culori – pigmenţi minerali: alb de plumb, ocruri roşii şi brune, cinabru, miniu, smalţ, verde de pământ, negru de cărbune
Meşteri: miniaturişti, făurari, zlătari- cartea cea mai des copiată - Tetraevanghelia
Colofon - Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu
