MODEL-Cerere Interventie Accesorie

3

Click here to load reader

Transcript of MODEL-Cerere Interventie Accesorie

Page 1: MODEL-Cerere Interventie Accesorie

Instanţa_

Secţia _

Dosar nr. /

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de intervenient în dosarul nr._la instanţa_, cu termen la_, având ca obiect_formulez prezenta cerere de

Intervenţie accesorie

prin care înţeleg să susţin apărarea reclamantului/pârâtului_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motive de fapt [3]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [4]: Invoc art. 49 C. proc. civ. şi_

Probe [5]: înţeleg să solicit proba cu_

Anexez: copii ale cererii pentru părţile din dosar, înscrisuri reprezentând _şi copii ale înscrisurilor pentru părţi, certificate

pentru conformitate, chitanţa ce atestă plata taxei judiciare de timbru în valoare de_lei, precum şi timbrul judiciar de_lei. [6]

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [7]_

¦¦ E-...: [email protected] ¦¦ ¦¦ Serial...: 1413D410F114F3BB

Page 2: MODEL-Cerere Interventie Accesorie

Explicaţii

[1] Natura juridică. Cererea de intervenţie în interesul altuia sau accesorie constituie o formă de participare voluntară a terţilor în procesul civil. Este o cerere destinată să sprijine apărarea uneia dintre părţi, prin aceasta deosebindu-se de cererea de intervenţie principală, prin care terţul urmăreşte realizarea sau conservarea unui drept propriu.

1.1. Termenul de introducere. Cererea de intervenţie accesorie poate fi făcută oricând în timpul judecării cauzei, chiar şi înaintea instanţei de recurs.

[2] Calitate de a formula cererea, potrivit dispoziţiilor art. 49 C. proc. civ., o are terţul care justifică un interes să intervină în pricina ce se poartă între alte părţi.

Terţul va trebui să specifice în cuprinsul cererii pe care dintre părţi înţelege să sprijine prin formularea intervenţiei accesorii.

[3] Motivele de fapt. Intervenientul va trebui să explice interesul său în formularea cererii, folosul practic pe care îl va obţine prin susţinere apărării uneia din părţi. De asemenea, intervenientul va explica în ce constă apărarea pe care înţelege să o facă în interesul părţii pe care o susţine.

[4] Temeiul de drept. Alături de temeiul de drept procesual, şi anume art. 49 C. proc. civ., vor fi indicate şi temeiurile de drept material pe care intervenientul înţelege să le invoce în apărarea părţii pe care o sprijină.

[5] Probe Intervenientul accesoriu va putea propune şi administra numai acele probe care sunt în interesul părţii pe care o sprijină, concluzie care se desprinde din art. 54 C. proc. civ.

[6] Timbrajul. Cererea se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale.

[7] Instanţa competentă este cea sesizată cu judecarea cererii principale.

7.1. Procedura de soluţionare. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. proc. civ., instanţa va asculta părţile şi pe cel care intervine, apoi va hotărî, prin încheiere, asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie. încheierea va putea fi atacată numai o dată cu fondul.

Instanţa va verifica dacă terţul justifică un interes, dacă există legătură între cererea de intervenţie şi cea principală şi dacă cererea este admisibilă.

După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazul în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va putea fi depusă.

Potrivit art. 53 C. proc. civ., cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei, iar actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de acesta.

Intervenientul accesoriu are o poziţie subordonată părţii în favoarea căreia a intervenit şi nu poate face decât acele acte procedurale care profită părţii respective (art. 54 C. proc. civ.). Aceasta înseamnă că, de pildă, dacă partea pe care o sprijină renunţă la judecarea cauzei sau achiesează la pretenţiile reclamantului, cererea de intervenţie accesorie rămâne fără obiect sau devine lipsită de interes.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.