Scopul lucrării: Studierea sortimentului și verificarea calității instrumentelor

muzicale

Generalități:

Instrumentele muzicale se pot grupa în:

Instumente cu coarde;

Instrumente de suflat;

Instrumente de percuție;

Instrumente electronice.

Calitatea instrumentelor muzicale în mare măsură, depinde de tipul materiei

prime, procesul tehnologic și controlul în alb, care vizează în mod deosebit,

asigurarea calității sonore.

1. Studierea construcției și a sortimentului instrumentelor muzicale cu coarde ciupite,

verificarea calității lor.

Se măsoară lungimea corpului, lățimea lui, distanța dintre strune, dimensiunile

gîtului și a limbii. Datele obținute se compară cu condițiile tehnice ale

instrumentului;

Se examinează suprafața corpului, determinînd dacă este lustruit sau vopsit;

Se determină dacă sunt fisuri , urme de clei și de lac;

Se cercetează forma corpului după etalon, simetria lui, se stabilesc condițiile

tehnice;

La finele cercetării instrumentului, el se acordează, determinîndu-se calitatea

sunetelor.

2. Studierea construcției și sortimentului instrumentelor muzicale cu coarde frecate cu

arcuș, verificarea calității lor.

Se examinează aspectul exterior al instrumentului muzical, determinîndu-se

lungimea și dimensiunile;

La examinarea corpului se determină dacă nu sunt pe el crăpături, fisuri, simetria

lui , cum a fost încleiat și ales lemnul;

Se controlează dacă nu sunt urme de clei și lustruirea perfectă, exactitatea unirii

capului cu limba, fixarea corectă a cuilor de tensionare;

Arcușul se examinează în lungime determinîndu-se dacă nu sînt înconvoire;

Elasticitatea se determină printr-o îndoire slabă a arcușului: el trebuie să fie ca un

resort;

Părul arcușului trebuie să fie repartizat uniform în inel, iar vîrful strîns;

Se determină lungimea arcușului, se cîntărește și rezultatele primite se compară

cu datele tehnice;

Calitatea instrumentului muzical se determină prin acordarea lui, se apreciază puterea și

claritatea sunetului.

3. Studierea construcției și sortimentelor muzicale cu coarde lovite, verificarea calității

lor:

Se examinează pianul drept și pianul cu coadă și detaliile acestora:

Placa de rezonanță cu barele de metal;

Clapele;

Ciocănele și pedale.

Se măsoară lungimea și lățimea pianului cu coadă, lungimea și lățimea pianului

drept;

La cercetarea instrumentului se atrage atenția asupra prelucrării și ansamblării lui;

Se controlează etanșietatea capacului;

La cercetarea clapelor, se controlează repartizarea clapelor de sus și după margine,

prelucrarea lor, la apăsarea cu degetul, se controlează dacă clapele nu se înfundă și

ușurințsa ei de funcționare;

Se cercetează detaliile din interior, se controlează dacă rama este fixată corecct și

nu are fisuri;

Se cercetează coardele, pe ele nu trebuie șă fie rugină;

La controlul acustic se atrage atenție la acordarea lui corectă a instrumentului. Se determină

claritatea, puterea sunetului și caracterul tembrului.

4. Studierea sortimentului instrumentelor muzicale de suflat și de percuție:

Se determină tipul instrumentului muzical după material, formă și metoda de

obținere a sunetului;

Se cercetează instrumentul și se determină dacă nu sunt defecte pe corpul

instrumentului, sub formă de pete de rugină, lăsături și deteriorări ale anumitor

detalii;

Clapele și ancile trebuie să funcționeze ușor, fără zgomot.

5. Studierea sortimentului de instrumente muzicale complexe:

După aspectul exterior se determină tipul instrumentului ( armoniul, acordionul);

Se enumeră clapele din partea dreaptă și strîngă a corpului instrumentului, se

determină marcarea lui;

Acordionul este un instrument polifonic, capabil, datorită construcției ( claviatură

ca de pian, burduf, butoanele mîinii stîngi-bașii, schimbătoare de registru), să emită

simultan melodia și acompaniamentul. Se execută într-o gamă largă de mărimi,

date, de obicei de numărul bașilor, 10, 24, 40, 48, 60, 72, 80, 96 și 120.

La acordeon se determină aspectul exterior, unirea corectă a capacilor corpului cu

rama foiului se ascultă sunetul clapelor la închiderea și deschiderea foiului;

Se determină dimensiunile instrumentului și se compară cu condițiile tehnice.

Am analizat 5 instrumente muzicale și am realizat caracterizarea lor

Denumirea instrumentului Caracteristica instrumentului

Pian cu

coadă medie

Instrument muzical cu coarde de

bătut, sunetul este produs de corzi metalice

fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite

de ciocănele acoperite cu pâslă, prin

intermediul unei claviaturi. Corzile montate

într-un cadru metalic, turnat din fontă și finisat

cu lac și pulbere de bronz. Corzile sunt dispuse

pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită

pe trei picioare. Este un pian cu coadă cu

lungimea, (lungime ~180–230 cm);

Violoncel

Este un instrument muzical cu

coarde și arcuș din familia viorii. El are

patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea

mai gravă având sunetul do din octava mare

(celelalte sunt: sol, re și la), când o coardă este

lovită sau ciupită, aceasta vibrează mișcând

aerul din jurul ei, astfel se produc undele

sonore. Violoncelul se ține în poziție verticală.

Are dimensiune 4/4, este construit manual din

lemn solid, finisaj cu ulei antic.

Ghitară clasică

Este un instrument muzical cu

coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat cu

ajutorul tastelor , și o cutie de rezonanță ale

cărei ambele fețe sunt plane. În lateral, se

formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care

dau corpului forma cifrei 8. Corpul ghitarii este

confecționat din lemn, iar în întregime ea are

mărimea de 54 cm. Formată din 3 componente:

cap, tastatură și corp.

Nai din lemn

Este un instrument muzical de

suflat alcătuit dintr-un grup de tuburi sonore de

dimensiuni diferite, lipite unul lângă altul într-

o linie ușor concavă, în ordinea lungimii lor.

Naiul se acordează prin ceara de albine care se

introduce în tuburi. Cu cât mai multă ceară are

un tub, cu atât mai mare este înălțimea

sunetului corespunzător acelui tub. El este

confecționat din lemn de bambus și finisat cu

ulei special.

Acordeon

Este un instrument musical complex,

manual, constând dintr-un burduf atașat la

două rame de formă dreptunghiulară, pe care

sunt montate butoane, sau la unele tipuri, clape

asemănătoare celor de la pian. O persoană

poate cânta la acordeon trăgând (expandând) și

împingând (comprimând) burduful, făcând ca

aerul să treacă prin conducte metalice,

denumite tubușoare. Acest flux de aer face

tubușoarele să vibreze, fapt care produce

sunete.

Instrumentele muzicale se pot grupa în: Instumente cu coarde; Instrumente de suflat;

Instrumente de percuție; Instrumente electronice. Ele sunt destinate pentru emiterea unor sunete

plăcute și sunt destinate pentru amatori dar și pentru muzicanții profesioniști.

În lucrarea practică numărul 4, am studiat sortimetul instrumentelor muzicale, părțile

componente, caracteristica fiecărei grupe de instrumente muzicale în parte și caracteristicile

principale de calitate . Am studiat caracteristica a 5 instrumente muzicale din diferite grupe și am

stabilit calitatea acestora.