8/6/2019 Mitropolit Hierotheos Vlachos - Viata dupa moarte

1/5

Mitropolit Hierotheos Vlachos

Despre Viata dupa moarte

Sfantul Nicodim Aghioritul scrie: "rai este un cuvant persan si are intelesul degradina in care sunt saditi feluriti pomi...". Asadar raiul, viata vesnica siImparatia lui Dumnezeu sunt unul si acelasi lucru. Termenul de iad (Kolasij)deriva din verbul kolazo, care are doua sensuri: primul este "a curati copaculde crengile uscate", iar al doilea sens este cel de "a pedepsi". In SfantaScriptura se foloseste cu precadere al doilea sens, dar nu cu implicatia caDumnezeu il pedepseste pe om, ci in sensul ca omul se pedepseste pe sine,pentru a nu accepta darul dumnezeiesc.

Invatatura comuna a Sfintilor Parinti este ca raiul si iadul nu exista decat dinpunctul de vedere al oamenilor, nu si al lui Dumnezeu. Este adevarat ca raiul siiadul exista ca doua feluri de viata distincte, dar nu Dumnezeu le-a creat. Intraditia patristica este evident faptul ca nu exista doua locuri diferite, ciDumnezeu Insusi este raiul pentru sfinti si tot El este iadul pentru pacatosi.

Vom incepe cu Sf. Isaac Sirul, care ne arata ce este raiul si ce este iadul.Vorbind despre rai, sfantul afirma ca acesta reprezinta iubirea lui Dumnezeu.Dar referindu-se la iad, el spune aproape acelasi lucru, ca si iadul estepedeapsa iubirii. El scrie: "Iar eu spun ca cei pedepsiti in gheena, sunt biciuiticu biciul dragostei - si ce poate fi mai amar si mai cumplit decat pedeapsadragostei?". Asadar, iadul reprezinta chinul iubirii lui Dumnezeu. Asa cum arataSf. Isaac, durerea pricinuita in suflet de pacatuirea impotriva iubirii luiDumnezeu "este mai apriga decat orice osanda". Ne simtim nevrednici si neosandim singuri atunci cand nu vrem sa recunoastem iubirea cuiva si ne ridicamimpotriva ei. Ne simtim cumplit atunci cand suntem iubiti si nu raspundem cuiubire. Daca facem o paralela cu iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, putemintelege chinul iadului. In legatura cu aceasta, Sf. Isaac mai spune ca ar fi ogreseala ca oamenii sa creada "ca pacatosii din focul gheenei sunt lipsiti deiubirea lui Dumnezeu".

Asadar El isi va trimite harul dumnezeiesc asupra tuturor, dar oamenii vor primifiecare dupa puterea lor. Iubirea lui Dumnezeu se va revarsa asupra tuturor,dar va avea urmari felurite, pedepsindu-i pe cei pacatosi si fericindu-i pe ceivrednici.

Asadar iubirea si slava dumnezeiasca sunt aceleasi pentru toti, dar fiecare le vaprimi diferit. In ce va consta insa aceasta diferenta? Dumnezeu i-a zis lui Moise:"Pe cel ce va fi miluit il voi milui, si cine va fi vrednic de indurare de acela Ma

8/6/2019 Mitropolit Hierotheos Vlachos - Viata dupa moarte

2/5

voi indura"(Iesirea 33, 19). Sf. Apostol Pavel, citand acest pasaj din VechiulTestament, arata: "Deci dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cinevoieste il impietreste"(Rom. 9,18). Aceste pasaje trebuie interpretate dinpunct de vedere ortodox. Cum se poate ca Dumnezeu sa se indure de uniioameni si sa-i impietreasca pe altii? Este Dumnezeu partinitor? Potrivit

interpretarii pe care o da Fericitul Teofilact al Bulgariei, aceasta nu tine deDumnezeu, ci de firea omeneasca. Sf. Teofilact spune: "Asa cum soareleinmoaie ceara lumanarii, dar intareste lutul, nu la intamplare, nu de la sine,ci din pricina deosebirii intre materia cerii si cea a lutului, tot asa se spune caDumnezeu a impietrit inima lui Faraon". Asadar, slava dumnezeiasca, adicaiubirea Lui, se va revarsa asupra tuturor, dar va lucra dupa treaptaduhovniceasca a fiecaruia.

Sf. Grigorie ii sfatuieste pe cei carora se adreseaza sa se patrunda deinvataturile Bisericii cu privire la invierea trupurilor, la judecata si larasplatirea dreptilor. Aceste lucruri ar trebui privite prin prisma faptului ca

viata ce va sa fie va fi "lumina celor ce si-au curatit cugetul"- fireste, "dupamasura curatirii fiecaruia"- si vor ajunge in Imparatia Cerurilor, in vreme ceviata ce va veni va fi "intuneric pentru cei a caror parte stapanitoare asufletului este oarba", intuneric ce reprezinta in realitate indepartarea deDumnezeu, dupa"masura slabirii din aceasta viata a vederii duhovnicesti".

Putem analiza aceasta diferenta si din punct de vedere al realitatii palpabile.Acelasi soare "aduce lumina vederii sanatoase, dar o intuneca pe cea bolnava".Nu soarele poarta vina, ci ochii. Exact acelasi lucru se va intampla la a DouaVenire a lui Hristos. Unul este Hristos, "dar este pus spre cadere si ridicare:

cadere pentru cei necredinciosi, si ridicare pentru cei credinciosi".

Asadar, potrivit Sf. Grigorie Teologul, Dumnezeu Insusi este si raiul si iaduloamenilor, de vreme ce fiecare traieste slava lui Dumnezeu potrivit sufletuluisau. De aceea, in unul din din textele sale doxologice, Sf. Grigorie exclama: "O,Treime, Careia m-am invrednicit a-I fi si inchinator, si mai vartos

propovaduitor nefatarnic! O, Treime pe Care toti o vor cunoaste candva - uniiintru luminare, altii intru pedeapsa!". Dumnezeu Insusi este si luminare si iadpentru oameni. Cuvintele sfantului sunt limpezi si revelatoare.

Voi folosi doar doua exemple pentru a arata ca ceea ce am spus este o

conceptie larg raspandita printre slujitorii Bisericii.

Unul dintre exemple este cel al Impartasaniei cu Trupul si Sangele lui Hristos.Sfanta Impartasanie lucreaza in functie de starea duhovniceasca a omului. Dacanu este curat, aceasta il arde, iar daca se lupta sa fie curatit sau daca esteindumnezeit, atunci aceasta il lumineaza. Ceea ce se intampla acum in cadrulSfintei Impartasanii, se va intampla si in timpul celei de a Doua Veniri a lui

8/6/2019 Mitropolit Hierotheos Vlachos - Viata dupa moarte

3/5

Hristos. Pentru cei care s-au curatit ori s-au pocait, Dumnezeu va fi rai, si va fiiad pentru cei care nu s-au curatit.

Celalalt exemplu este luat din Vechiul Testament si reprezinta expresiainvataturii Bisericii.

Privind iconografia celei de a Doua Veniri a lui Hristos asa cum este ilustrata innartexul manastirilor, se observa ca lumina care ii inconjoara pe sfinti vinedirect de la tronul lui Dumnezeu, si tot de la tronul Sau curge un parau de foc,arzandu-i pe toti pacatosii nepocaiti. Atat focul, cat si lumina, izvorasc dinacelasi loc - si acest lucru ilustreaza foarte bine invataturile parintilor Bisericiidespre puterea luminatoare si arzatoare a slavei dumnezeiesti. Aceasta estestrans legata de conditia duhovniceasca a omului.

a) Raiul si iadul reprezinta energia slavei necreate a lui Dumnezeu, asa cum otraiesc oamenii, si prin urmare sunt necreate. Asadar raiul si iadul exista, dar

nu sub forma amenintarii si a osandei, ci sub formabolii si a vindecarii. Dreptii si pacatosii Il vor vedea pe Dumnezeu intr-o altaviata, dar in vreme ce dreptiise vor bucura de participarea si trairea intru Dumnezeu, pacatosii nu vor aveaacest privilegiu.

b) Deoarece oamenii traiesc diferit slava dumnezeiasca potrivit starii lorduhovnicesti, curatirea este trebuincioasa inca din timpul acestei vieti. SfantulGrigorie Palama sublineaza: "Asadar, omul trebuie mai intai sa se curateasca

pe sine, si apoi sa primeasca mantuirea".

e) Iadul nu reprezinta absenta lui Dumnezeu, asa cum se spune de obicei, cieste prezenta si perceperea lui Dumnezeu ca foc. Si desigur, asa cum am maispus intr-un alt capitol, putem sa traim deja raiul si iadul. Ba mai mult, asspune ca modul in care vom trai cea de-a Doua Venire a lui Hristos depinde defelul in care il percepem pe Dumnezeu acum, in aceasta viata.

Ilie Presviterul spune ca raiul, ca stare de spirit lipsita de emotii si dureripamanesti, este ascuns in noi si este "un chip a locului unde dreptii vorsalaslui". Potrivit Sfantului Grigorie Sinaitul, focul si intunericul, viermii sitartarul, adica iadul, se caracterizeaza prin "obsteasca patima a dulcetii sinestiinta intunericului si placerea moliciunii din toti si tremurul si miasma cea

imputita a pacatului". Asadar, patima dulcetii, intunericul si moliciunea,tremurul si miasma imputita a pacatului sunt primele experiente ale iadului, siele sunt resimtite chiar si acum. Toate aceste lucruri sunt deja "prezente sireprezinta primele semne ale chinurilor iadului".

* * *

8/6/2019 Mitropolit Hierotheos Vlachos - Viata dupa moarte

4/5

In alta parte a acestui capitol am vazut mai amanuntit faptul ca sufleteleoamenilor, dupa ce parasesc trupul, fie sunt primite de ingeri si merg in sanullui Avraam, fie sunt primite de demoni si merg in iad.

Oricum, nici cei drepti si nici cei pacatosi nu dobandesc in chip desavarsit raiul

sau iadul, ci doar pregusta din bucuria celor drepti si, respectiv, chinurile celorpacatosi. Sf. Marcu Evghenicul spune ca fericirea si bucuria sfintilor, fie ca onumim vederea lui Dumnezeu, partasia sau comuniunea cu Dumnezeu sauImparatia lui Dumnezeu, chiar daca este traita in momentul despartirii trupuluide suflet, "e nedeplina fara de reintregirea nadajduita". E nedeplina fiindcasufletele asteapta sa se intregeasca cu trupurile lor la a Doua Venire a luiHristos, asa incat sa poata fi slavite impreuna.

Dupa ce paraseste trupul, sufletul asteapta venirea lui Hristos si judecataviitoare, atunci cand va avea loc invierea trupurilor, insa traieste inca de peacum starea care i se cuvine potrivit faptelor lui, aflandu-se in locuri aparte,

care trebuie intelese ca feluri aparte de viata. Sf. Marcu Evghenicul spune cacei drepti si cei pacatosi "se afla in locuri potrivite lor". Cei drepti duc o viatalibera si fara griji in rai, impreuna cu ingerii si cu Dumnezeu, in raiul din care acazut Adam, in vreme ce pacatosii sunt in iad si traiesc in chin si in durerenemangaiata, ca osanditii care asteapta hotararea judecatorului. Nici dreptii,nici pacatosii nu dobandesc in intregime Imparatia lui Dumnezeu sau iadul.Astfel, observam ca exista o deosebire intre rai si Imparatia lui Dumnezeu, siintre iad si gheena vesnica. Cei drepti intra in rai dupa ce mor, si asteaptaintrarea in Imparatia lui Dumnezeu, dupa invierea trupurilor lor. Iar ceipacatosi intra in iad dupa moarte, si vor intra in gheena vesnica dupa inviereatrupurilor lor si Judecata de Apoi.

Asa cum am mai spus, dupa despartirea de trup, sufletele pacatosilor care nuse pocaiesc pentru faptele lor se afla in iad, care este deosebit de gheenavesnica. Iadul reprezinta pregatirea pentru chinurile vesnice. L-am putea numianticamera unde sufletele raman ca niste osanditi care asteapta judecata. Sf.Grigorie de Nyssa ne spune ca nu trebuie sa ne gandim ca iadul este un locanume, ci o stare a sufletului, nevazuta si netrupeasca. Cand vorbim despre iadnu ne referim la nimic altceva decat la "stramutarea sufletului in nevazut". Sf.Nichita Stithatul foloseste cuvantul iad cu acest inteles - de loc obscur siintunecos - pentru a caracteriza o inchisoare si o temnita. Daca sufletul nu afost vindecat pe cand era inca unit cu trupul, dupa despartirea de acesta el

sufera si este chinuit de patimi, nu simte alinare si mangaiere, nu seimpartaseste de Lumina si Dumnezeire, iar aceasta reprezinta o experientaneagra, chinuitoare, un chin. Aceasta se numeste iad.

Prin contrast, dupa ce parasesc aceasta viata, cei drepti traiesc in rai in sanullui Avraam. Cu alte cuvinte, ei participa intru luminare si dumnezeire. Sf.Nichita Stithatul spune ca sufletele sfintilor, care sunt curate sibineinmiresmate, cu dumnezeiasca asemanare si plini de slava lui Dumnezeu si

8/6/2019 Mitropolit Hierotheos Vlachos - Viata dupa moarte

5/5

de lumina cea mai curata, atunci cand ies din trup stralucesc ca soarele defaptele lor bune, de intelepciune si curatie. Aceste suflete sunt purtate "decatre ingeri prietenosi catre lumina cea dintai". Prima Lumina e DumnezeulTreimic, Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treimi, lumini de rangul al doileasunt ingerii si cei drepti ce se impartasesc de Prima Lumina.