ȚARA ROMÂNEASCĂ în timpul domniei lui MIRCEA CEL BĂTRÂN

(1386 – 1418)

La sfârșitul sec. al XIV –lea , IMPERIUL OTOMAN amenință întreaga creștinătate europeană. Țările române, regatul Ungariei și regatul Poloniei se aliază și se sprijină unii pe alții ca să țină piept expansiunii otomane.Începuturile domniei:

În anul 1386, în Țara Românească este pus (înscăunat) ca domnitor, MIRCEA CEL BĂTRÂN, urmaș de-al lui Basarab I.

În timpul domniei lui, economia țării a înflorit, agricultura și mineritul s-a dezvoltat, comerțul se făcea folosindu-se și moneda de argint.Organizarea țării:

MIRCEA CEL BĂTRÂN : a mutat capitala – cetatea de scaun, la Târgoviște și a împărțit țara în județe; a organizat armata; a întărit cetățile de pe Dunăre; a încheiat tratate de alianță cu ungurii și polonezii; a anexat Țării Românești și Dobrogea, pe care o pierde spre sfârșitul

domniei;Luptele pentru independență:

în anul 1394, sultanul Baiazid a trecut Dunărea cu oastea sa în 1395 are loc lupta de la Rovine unde Mircea cel Bătrân îl învinge

pe Baiazid; alături de regele Ungariei participă la cruciada antiotomană în 1396,

dar sunt învinși la Nicopole; în ultimii ani de domnie, Mircea cel Bătrân acceptă să plătească tribut

( aur, produse, cereale) turcilor doar pentru a evita noi războaie; în 1417 a cedat Imperiului Otoman teritoriul Dobrogei; în 1418, Voievodul Mircea cel Bătrân moare, și este îngropat la

Mănăstirea Cozia, pe malul Oltului, care se construise din ,,voia Măriei-sale”.