Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale · 2015. 8. 3. · pescuit. În 2005, speciile...

1

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Programul Operaţional pentru Pescuit, România

2007-2013

GUVERNUL ROMÂNIEI

2

Acronime

AA Autoritate de Audit

AM Autoritate de Management

CE Comunitatea Europeană

CM POP Comitet de Monitorizare pentru Programul Operaţional pentru Pescuit

DGP-AMPOP Direcţia Generală Pescuit – Autoritatea de management pentru POP

FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEDR Fondul European pentru Dezvoltare Regională

FEP Fondul European pentru Pescuit

FLAG Grup Local de Acţiune pentru Pescuit

FSE Fondul Social European

GAL Grup de Acţiune Locală

INS Institutul Naţional de Statistică

MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

NUTS Nomenclatorul Unităţii Teritoriale Statistice

ONG Organizaţie Non-Guvernamentală

ONU Organizaţia Naţiunilor Unite

PAC Politica Agricolă Comună

PAEF Planul de Ajustare a Efortului de Pescuit

PCP Politica Comună pentru Pescuit

PIB Produs Intern Brut

PND Planul Naţional pentru Dezvoltare

PNDR Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

PNS Planul Naţional Strategic pentru Pescuit

PO/ POP Program Operaţional/ Program Operaţional pentru Pescuit

TIC Tehnologia Informaţiei şi Comunicării

UE Uniunea Europeană

VAB Valoarea Adăugată Brută

3

CUPRINS

Introducere........................................................................................................5

1. Programul Operaţional pentru Pescuit, România ........................................ 6 2. Eligibilitatea geografică ................................................................................ 6 3.Analiza ........................................................................................................... 6

3. a. Descrierea generală a sectorului pescăresc din România ...............................................................6 3.a.1 Analiza circumstanţelor naţionale şi/sau locale…………………………………………………………….6 3. a. 1. 1. Pescuitul marin ...........................................................................................................................8 3.a.1.2. Pescuitul în apele interioare ........................................................................................................12 3.a.1.3. Acvacultura ..................................................................................................................................15 3.a.1.4. Procesarea ..................................................................................................................................18 3.a.1.5. Comercializarea ...........................................................................................................................20 3. a.1.6. Zone pescăreşti ..........................................................................................................................21 3.a.2. Analiza regiunilor de Convergenţă şi Non-Convergenţă ..........................................................23

3.a.3. Experienţa dobândită din programele anterioare în sectorul pescăresc …………………23 3. b. Forţele conducătoare şi tendinţele de dezvoltare: analiza SWOT ...............................................25

3. c. Descrierea: ...........................................................................................................................................26 3. c. 1. Situaţiei de mediu .........................................................................................................................26 3. c. 2. Egalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi ................................................................................... 28

3. d. Rezultatele analizei ............................................................................................................................30

4. Strategie la nivel de Program Operaţional ................................................. 32 4.1. Obiective generale ale Programului Operaţional: o viziune strategică pentru sectorul pescăresc din România .................................................................................................................................................32

4.2. Obiective specifice din sfera priorităţilor Programului Operaţional ...............................................33

4.3. Calendarul şi obiectivele intermediare ..............................................................................................38

5. Rezumatul Evaluării ex-ante ..................................................................... 41 6. Axele prioritare ale programului ................................................................. 44

6. a Coerenţa şi justificarea axelor prioritare ...........................................................................................44

6. b. Descrierea axelor prioritare ...............................................................................................................48 6.b.1. Axa prioritară 1: Măsuri de adaptare a flotei de pescuit Comunitare ............................................48 6.b.2. Axa prioritară 2: Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din pescuit şi acvacultură ............................................................................................................58

6.b.3. Axa prioritară 3: Măsuri de interes comun ………………………………………………................ 67 6.b.4. Axa prioritară 4; Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti …………………………………………76

6.b.5. Axa prioritară 5: Asistenţă tehnică ……………………………………………………………………...85

7. Prevederi financiare…………………………………………………………....90 8. Prevederi de implementare.....................................................................91

8.1 Management.........................................................................................................................................91 8.1.1 Desemnarea autorităţilor.................................................................................................................91

4

8.1.2 Specificarea funcţiilor îndeplinite de autorităţile care asigură gestionarea şi controlul POP .....................................................................................................................................................................92

8.2 Management şi control financiar .....................................................................................................96

8.3. Monitorizare şi evaluare ....................................................................................................................99 8.3.1. Monitorizare……………………………………………………………………………..99 8.3.2. Evaluare………………………………………………………………………………..101 8.4 Schimbul de date electronice cu Comisia Europeană ………………………………………....103 8.5 Parteneriat……………………………………………………………………………………..103 8.6 Informare şi publicitate ………………………………………………………………………..103

Anexa1.........................................................................................................105

5

Introducere Programul Operaţional pentru Pescuit al României a fost elaborat de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în conformitate cu articolul 17(3) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1198/2006 din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit, în urma unui proces de consultare a agenţilor socio-economici, autorităţilor publice centrale şi locale, sindicatelor, ONG-urilor şi organizaţiilor profesionale¹. În continuarea procesului început cu elaborarea Planului Naţional Strategic (PNS), au avut loc alte câteva întâlniri cu factorii interesaţi, Comisia Europeană şi alţi parteneri în vederea realizării Programului Operaţional, cu contribuţia grupurilor tematice de lucru înfiinţate în acest scop. Planul Naţional Strategic, pentru perioada 2007-2013, este elaborat în conformitate cu Politica Comună de Pescuit şi politica de guvernare a României pentru dezvoltarea sectorului. Fondul European pentru Pescuit contribuie sub mai multe aspecte la implementarea Politicii Comune de Pescuit în România şi a unei strategii specifice care a fost dezvoltată având ca punct de plecare strategia propusă de Planul Naţional Strategic. ¹ vezi în Anexa 1 lista partenerilor, organismelor consultate şi un rezumat al procesului de consultare

6

1. Programul Operaţional pentru Pescuit, România 2. Eligibilitatea geografică Întreg teritoriul României este eligibil în cadrul “Obiectivului de Convergenţă”. România va aplica sistematic pentru cel mai înalt nivel de finanţare în acest Program Operaţional. 3. Analiza România este o ţară cu dimensiuni medii, având un teritoriu de 238.391 km2. În 2005, populaţia ţării era de 21.623.849 locuitori, iar densitatea medie a populaţiei era de 90,7 locuitori/km2. Există variaţii semnificative între densitatea populaţiei din mediul rural (47 locuitori/km2) şi cea din mediul urban (383 locuitori/km2). Cele 41 de judeţe corespund nivelului statistic NUTS III în România. Disparităţile economice şi sociale dintre regiuni, cât şi în interiorul regiunilor de dezvoltare sunt în continuă creştere, iar reducerea acestora face obiectul politicilor structurale. Tranziţia de la o economie centralizată la economia de piaţă a implicat schimbări radicale ale cadrului instituţional şi legal după anul 1990 în România. Economia a parcurs mai multe faze de recesiune şi revenire, dar după 2000 s-a înregistrat o creştere susţinută: între anii 2000-2005, creşterea anuală a PIB depăşind în medie 5 %, pe fondul stabilităţii macroeconomice. Rata anuală a inflaţiei în anul 2005 a fost de 8,6 %, fiind mai ridicată decât rata inflaţiei în Zona Euro.

Între 2003 şi 2005, numărul persoanelor ocupate a scăzut uşor, în vreme ce rata şomajului a crescut de la 7% la 7,2%. Cu toate acestea, se poate spune că rata şomajului este scăzută în comparaţie cu alte ţări din regiune (NSM -10 şi UE -15).

În concluzie, cu tot progresul realizat în ultimii ani, România se află încă în urma competitorilor europeni din punct de vedere al dezvoltării economice. Standardul puterii de cumpărare a fost doar o treime din media UE-25 în anul 2005, aproximativ 50% din media PIB/locuitor a noilor state membre.

Aceste valori scăzute arată că modificările structurale şi de recuperare a decalajelor faţă de UE nu şi-au atins nici pe departe potenţialul. Procesul de convergenţă reală dintre România şi UE trebuie susţinut puternic prin reforme structurale.

3. a. Descrierea generală a sectorului pescăresc din România 3.a.1. Analiza situaţiei naţionale şi/sau locale România are la Marea Neagră o zonă economică exclusivă de 25 000 km2 şi o zonă de coastă de 250 km. Reţeaua hidrografică a României este de 843.710 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa totală a ţării. Capacitatea de producţie a sectorului piscicol românesc cuprinde: 400.000 ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunării) şi

7

lacuri de acumulare, 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.000 ha pepiniere, 66.000 km de râuri, din care 18.200 km în zona montană şi 1.075 km fluviul Dunărea.

Pescuitul şi acvacultura au ocupat şi ocupă încă un loc important între domeniile de interes naţional. Cu toate că sectorul piscicol a avut o contribuţie mică la economia naţională (PIB şi VAB), importanţa acestui sector este dată mai ales de rolul social pe care îl are pentru populaţiile din zonele costiere (resursele financiare rezultate sprijină o parte semnificativă a populaţiei), prin potenţialul de resurse alimentare. Contribuie la protejarea zonelor umede şi biodiversitatea speciilor din apele ţării. Ponderea pescuitului şi pisciculturii în total VAB şi PIB (%) Tabelul nr.1 INDICATORI 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Pescuit şi piscicultură/ VAB 0,0058 0,0061 0,0043 0,0049 0,0047 0,0080 0,0063 0,0062

Agricultură, vânătoare şi silvicultură/VAB 16,21 15,15 12,51 14,97 12,75 13,02 13,89 9,58

Pescuit şi piscicultură/ PIB 0,0051 0,0054 0,0038 0,0043 0,0042 0,0071 0,0056 0,0054

Agricultură,vânătoare şi silvicultură/PIB 14,38 13,34 11,07 13,37 11,42 11,56 12,40 8,46

*recalculate în preţuri curente 2004 Sursa: Calculaţii pe baza datelor din anuarul Statistic al României

Sectorul piscicol din România include activităţile de acvacultură, pescuit marin şi pescuit în apele interioare, precum şi activităţile de procesare şi marketing. Cea mai importantă activitate este acvacultura în ape dulci, fiind urmată de pescuitul în ape interioare. Activitatea de pescuit în ape interioare este mai dezvoltată decât pescuitul costier de la Marea Neagră.

În perioada 1995-2005, producţia piscicolă a României a suferit o scădere accentuată, de la 18.675 tone în 1998 la 13.352 tone în 2005. În 2005, producţia piscicolă obţinută a prezentat următoarea structură: acvacultura 7.284 tone (54,55%), pescuitul în ape interioare 4.042 tone (30,27%), pescuitul în Marea Neagră 2026 tone (15,17%). Cauzele scăderii producţiei piscicole, atât în apele dulci cât şi în cele marine, au fost reprezentate de condiţiile caracteristice stării de tranziţie de la economia centralizată la economia de piaţă (investiţii scăzute în acest sector) şi instabilităţii cadrului instituţional şi legal, în special cel privind proprietatea asupra terenului. Specificăm că aceste date pot fi incomplete datorită nivelului slab de organizare al lanţului comercial.

Disponibilul pentru consum pe piaţa internă a fost de 92.696,90 tone în anul 2005, în creştere cu 18,89% faţă de cel al anului 2004. Gradul de acoperire al consumului din producţia internă a scăzut de la an la an, de la 24,31% în anul 2003 până la 14,40% în anul 2005. În ceea ce priveşte consumul de peşte şi produse din peşte acesta era în anul 1989 mai mare de 8 kg/locuitor, dar a scăzut până la 2 kg în 1993 şi apoi s-a înregistrat o tendinţă de creştere progresivă a acestuia până la 4,5 kg/loc în 2005.

8

La nivelul anului 2005, numărul total al angajaţilor din sector era de 6811, din care 633 (9,29%) persoane implicate în activitatea de pescuit marin, 2531 (37,16%) persoane în activitatea de pescuit în ape interioare, 2781 (40,83%) persoane în activitatea de acvacultură şi 866 (12,71%) persoane în activitatea de procesare.

3.a. 1. 1. Pescuitul marin În România, pescuitul marin se practică de-a lungul litoralului românesc, în zonele marine până la izobata de 60 m, datorită caracteristicilor navelor şi autonomiei limitate a acestora.

• Încă din anul 1986, România a declarat unilateral Zona Economică Exclusivă (ZEE) la Marea Neagră, a cărei suprafaţă este de cca. 25.000 km², alături de ţările riverane. În prezent, zona de pescuit a României la Marea Neagră, aşa cum este stipulat în Convenţia ONU privind dreptul mării, nu este încă delimitată. Din această cauză, navele de pescuit româneşti pescuiesc, de regulă, până la o distanţă de 30 – 35 mile marine faţă de ţărm.

Pescuitul cu traulul are un caracter sezonier şi este legat de prezenţa peştelui în zonele de pescuit. În 2005, speciile predominante în Marea Neagră sunt specii de talie mică: şprot (73,39%), hamsie (7,60%), guvid (4,67%) şi bacaliar (4,55%),.

O importantă zonă de pescuit este Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, unde activităţile de pescuit cu traulere sunt interzise. De asemenea, în zona de coastă a Mării Negre, până la izobata de 20 m, este interzis pescuitul cu traulere. Singura activitate de pescuit permisă, este cea în care se folosesc echipamente fixe şi plase.

În anul 2005, în cadrul activităţii de pescuit marin, erau angajate 633 de persoane (97% bărbaţi). Delimitarea pe categorii de vârstă este următoarea: 37,44% între 40-60 de ani, 58,93% între 20-40 de ani şi 3,63% sub 20 de ani.

Flota

Capacitatea de pescuit a României la Marea Neagră, este de 439 de nave şi ambarcaţiuni (22 cu lungimi peste 12m şi 417 cu lungimi mai mici de 12 m), totalizând 2.604,86 tone (GT) şi 8.691,79 kW, înscrise în Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit.

Din cele 22 de nave cu lungimi de peste 12 m, o parte nu au fost active în ultimii ani. Majoritatea navelor de pescuit sunt de acelaşi tip, cu o lungime de aproximativ 25 m. Aceste nave au fost construite în perioada anilor ’80. Vârsta medie a acestor vase este de 20 de ani, iar materialul predominant din care sunt construite este oţelul. Navele de pescuit la Marea Neagră au echipamente şi instalaţii învechite, nu oferă siguranţă în exploatare şi nu corespund actualelor cerinţe, lipsind instalaţiile de gheaţă şi de depozitare. Datorită tipului construcţiei şi echipamentelor, aceste nave operează doar în condiţii meteorologice favorabile.

9

• Majoritatea celor 13 nave care nu au mai activat recent, au fost construite în anii ’80, fiind similare ca model. Aceste nave sunt incluse în Fişierul Navelor şi fac parte din capacitatea de pescuit a României şi ar putea practica pescuitul la un moment dat .

• De la desfiinţarea Întreprinderii de Pescuit Oceanic, în 1993, toată flota de pescuit oceanic şi-a încetat activitatea.

Pescuitul de coastă la scară redusa este format din 417 ambarcaţiuni (tabel nr. 2), construite din fibră de sticlă sau lemn, 200 din acestea fiind dotate cu motoare de mică putere. Acest tip de pescuit nu este mecanizat practicându-se numai cu unelte staţionare: taliene, ave, paragate şi setci. Vârsta medie a acestor ambarcaţiuni este de 15 ani.

Această flotă se află într-o stare de degradare accentuată şi necesită îmbunătăţirea siguranţei, condiţiilor de muncă şi facilităţilor de debarcare. Flota de pescuit se confruntă cu o profitabilitate scăzută determinată de preţul combustibilului şi valoarea scăzută a celor mai multe dintre capturile din Marea Neagră.

Principalele specii capturate de aceste ambarcaţiuni sunt cele de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar şi calcan). Numărul pescarilor implicaţi în această activitate este de aproximativ 500. Tabelul nr. 2. Flota la Marea Neagră

Tip Număr Tonaj total Putere totală (kW) Nave cu lungimea ≥12 m 22 2056,26 5884,69 Ambarcaţiuni cu lungimea

10

12-24 3 133,00 794,00 >24 2 240,00 1.111,60

Total 195 628,08 6.153,06 Tab.2.b) Capacitatea flotei de pescuit în apele interioare Clasa de lungime

(m) Nr. bărci Tonajul

(GT) Puterea motoarelor

(kW) 6-12 2.321 - - Total 2.321 - -

Producţia

Capturile înregistrate în Marea Neagră au scăzut de la 16.000 de tone în anii 80 la aproximativ 2.000 de tone în prezent. Situaţia s-a îmbunătăţit uşor din 2003, înregistrându-se o creştere de la 1.612 tone în 2003 la 2.026 de tone în 2005. Cantitatea de calcan înregistrată în anul 2005 a fost de 40 de tone.

Mai mult de 70% din capturi sunt efectuate de traulere, restul fiind capturi provenite din pescuitul la scară redusa.

În anul 2004, partea României din totalul capturilor la Marea Neagră, a fost de 0,4% (sursa: FAO FishStat). Aproximativ trei sferturi din capturile traulerelor constau în şprot, care din lipsa facilităţilor de stocare este debarcat ca şprot sărat. Această specie dominantă are o valoare mică, generând venituri reduse, fapt ce a limitat realizarea de noi investiţii.

Din studiile ştiinţifice ale Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa„ – Constanţa, efectuate în scopul evaluării stocurilor de peşte precum şi necesitatea de a adopta măsuri de conservare, s-au evidenţiat următoarele aspecte:

• distribuţia neuniformă a aglomerărilor pescuibile ale principalelor specii de peşti de-a lungul litoralului românesc, atât în zona de acţiune a talienelor, la adâncimi de 3 -11 metri, cât şi în zona de activitate a navelor trauler, la adâncimi de 20-70 metri, precum şi îndepărtarea de ţărm a aglomerărilor pescuibile.

• Structura pe limita de vârstă mult modificată, şprotul neajungând la maturitate (3 ani), ceea ce determină un procent ridicat al aruncărilor în mare, acestea fiind exemplare subdimensionate, necomercializabile ( 56,5% exemplare în vârstă de 1 an şi 23% în vârstă de 2.2 ani).

• Concentrarea întregului efort de pescuit în cele două sectoare: Constanţa-Corbu şi Zătoane-Sulina, determină creşterea presiunii exercitate asupra resursei.

11

Figura 1. Capturile la Marea Neagră, 1971 - 2005

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

2001

2003

2005

sprot hamsie bacaliar stavrid alte specii

Sursa datelor : FAO FishStat

Echipamentele: porturile de descărcare şi uneltele de pescuit

În România nu există porturi pescăreşti specializate, iar navele de pescuit marin trebuie să folosească porturile comerciale pentru debarcări. Navele de pescuit în Marea Neagră, folosesc ca porturi de debarcare, porturile Mangalia, Constanţa şi Sulina. Nici unul dintre aceste porturi nu are facilităţi specifice de debarcare, stocare şi vânzare a produselor pescăreşti, sau de întreţinere a navelor şi asigurare cu apă, combustibil şi gheaţă. Instalaţiile existente nu mai asigură siguranţa la bord şi nu întrunesc cerinţele de consum şi siguranţa alimentară. Infrastructura pentru puncte de descărcare, depozitare şi locaţiile de primă vânzare, lipseşte în România.

Există tipuri diferite de unelte de pescuit, active şi pasive, folosite în România. Echipamentele de pescuit folosite la Marea Neagră sunt învechite. Uneltele fixe de pescuit includ echipamentele pentru capturarea, în special, a speciilor ce migrează spre locuri de reproducere şi hrană (paragate, setci). Pescuitul activ este efectuat cu traulere pelagice.

Investiţii în flota de la Marea Neagră nu au mai fost făcute din 1990. Flota la Marea Neagră necesită îmbunătăţiri privind siguranţa la bord, condiţiile de lucru, igiena, calitatea produselor, eficienţa energetică şi selectivitatea.

În vederea realizării cerinţelor Directivei MARPOL (33/2005), România intenţionează să-şi modernizeze flota de pescuit în sensul stocării la bord a tuturor deşeurilor în vederea prevenirii poluării de toate tipurile. Prevederile Convenţiei Internaţionale pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL 73/78) vor fi astfel respectate. România va lua în considerare pentru flota sa, 4 anexe ale acestei Convenţii şi anume: Anexa I – Reguli pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi, Anexa 4 – Reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave, Anexa 5 – Reguli pentru prevenirea poluării cu gunoi de la nave, Anexa 6 – Reguli pentru prevenirea poluării atmosferei de către nave.

12

Analiza SWOT – Pescuitul marin Punctele tari şi oportunităţile includ:

• Existenţa resurselor pescăreşti; • Tradiţie în pescuitul marin; • Cererea pe piaţă a produselor din peşte.

Punctele slabe şi riscurile includ:

• Nivelul scăzut al infrastructurii şi echipamentelor: porturi pescăreşti, cheiuri, facilităţi de depozitare, de întreţinere etc.

• Starea degradată a flotei de pescuit; • Produsele nu răspund cerinţelor pieţei; • Organizarea deficitară a producătorilor; • Control inadecvat în exploatarea resurselor; • Competiţia cu alţi producători din UE pe produse specifice; • Degradarea mediului.

Concluzii România trebuie să-şi adapteze flota de pescuit în aşa fel încât să existe un echilibru durabil între capacitatea de pescuit şi resursa accesibilă şi disponibilă. Oprirea temporară sau permanentă a activităţii navelor de pescuit, ar putea permite României să îşi ajusteze efortul de pescuit în concordanţă cu Politica Comună de Pescuit. România doreşte să menţină un nivel minim al numărului de nave („minimum vitalis”), care ar fi estimat la 12–13 nave moderne şi performante. Flota de pescuit trebuie înnoită şi modernizată pentru satisfacerea nevoilor pieţei, fără creşterea presiunii asupra resurselor naturale. Acţiunile viitoare trebuie întreprinse pentru îmbunătăţirea siguranţei pe mare, întreţinerea flotei şi o mai bună distribuţie a capturilor în stare proaspătă. Privind pescuitul la scară redusa este necesară modernizarea ambarcaţiunilor în scopul îmbunătăţirii siguranţei navigaţiei şi a condiţiilor de păstrare a capturilor la bord. Trebuie înfiinţate şi modernizate locurile de debarcare. 3.a.1.2. Pescuitul în apele interioare Pescuitul comercial în apele interioare a realizat o producţie de 4000 tone în 2005. Este practicat pe Dunăre, Delta Dunării, complexul de lacuri Razim-Sinoe, lacuri de acumulare etc. Pescuitul în apele interioare este practicat, în special, ca o activitate principală şi permanentă, realizată de pescarii tradiţionali, dar în unele cazuri este un mod de existenţă pentru persoanele care nu au un venit suficient din alte activităţi. Punctele principale sunt Fluviul Dunărea şi Delta lui.

Activitatea de pescuit este practicată în baza unor permise sau licenţe. Mai mult de 2500 de muncitori din sectorul de pescuit (din care 98% sunt bărbaţi) pescuiesc în apele

13

interioare din România, folosind 2256 de ambarcaţiuni înregistrate. Acestea sunt înregistrate în Fişierul Navelor care este administrat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Pescuitul este practicat cu unelte fixe sau în derivă, folosind ambarcaţiuni mici din lemn. În apele interioare nu se practică pescuitul mecanizat.

În ceea ce priveşte ocuparea pe grupe de vârstă, situaţia la sfârşitul anului 2005, se prezintă astfel: grupa de vârstă între 40-60 ani a înregistrat un număr de 523 persoane (20,66%), grupa de vârstă între 20-40 ani a înregistrat un număr de 1937 persoane (76,53%) şi grupa tinerilor sub 20 ani a înregistrat un număr de 71 persoane (2,81%).

Tabel nr. 3. Situaţia ambarcaţiunilor din Delta Dunării şi de pe Dunăre

Zona Număr Tonajul total

Total puterea motor (kW)

Dunăre 1.333 1.715,76 2.144,46 Delta Dunării 923 670,25 2.882,94 TOTAL 2.256 2.386,01 5.027,40

• Sursa: Fişierul navelor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

Fig.2 Evoluţia pescuitului în apele interioare 1995-2005

Productiile obtinute din Pescuit in apele interioare

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Productiile obtinute din Pescuit in apele interioare

* Sursa: Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură

Datele înregistrate arată o producţie anuală de aproximativ 5000 de tone, atingând totuşi cantitatea maximă de 9000 de tone în 1995 şi în 2003.

Oricum aceste cifre ar trebui luate în considerare ţinându-se cont şi de braconaj.

Principalele specii capturate în anul 2005 din apele interioare au fost: carasul (47,44%), plătica (14,37%), scrumbia (11,55%), crapul (5,05%), babuşcă (4,40%), somn (2,50%), şalău (2,82) şi ştiucă (2,60). Producţia obţinută din pescuitul în apele interioare a fost de 4.042 tone, reprezentând doar 44,67% din captura înregistrată în anul 1995. Oricum, aceasta reprezintă o creştere de 24,18% comparativ cu anul precedent (2004).

14

• Există dubii că o cantitate importantă din captura de peşte provenit din pescuitul din apele interioare nu este înregistrată. Pescuitul sportiv realizează de asemenea o anumită cantitate de captură care nu este înregistrată în statisticile oficiale.

În ciuda faptului că navigaţia poate fi destul de dificilă, locurile de debarcare sunt puţine şi neechipate de-a lungul fluviului Dunărea şi în Delta Dunării. Există 83 de locuri de debarcare, 36 în Delta Dunării şi 47 de-a lungul Dunării. Doar 16 locuri de debarcare în Delta Dunării şi 5 de-a lungul Dunării corespund standardelor sanitar-veterinare. Restul de 62 de locuri de debarcare au nevoie de modernizare şi echipare. În ultimii ani, noi depozite şi facilităţi de procesare au fost construite, dar muncitorii din sectorul pescăresc nu au facilităţile necesare pentru transportul capturilor. Aceste servicii, care conduc la o creştere a valorii adăugate, sunt realizate de cei care comercializează aceste produse pescăreşti. Analiza SWOT – pescuit în apele interioare Principalele puncte tari şi oportunităţi sunt:

• Existenţa resurselor piscicole exploatabile; • Tradiţie în pescuit (ambarcaţiuni, îndemânare, unelte); • Prezenţa unor suprafeţe semnificative de ape; • Cerere pentru produsele pescăreşti; • Diversitatea speciilor disponibile în apele interioare.

Punctele slabe şi riscurile sunt:

• Nivelul scăzut al siguranţei (locurile de debarcare); • Vechimea flotei; • Produsele nu sunt în concordanţă cu cererea pieţei; • Slaba organizare a producătorilor; • Control inadecvat asupra exploatării resurselor; • Degradarea mediului.

Concluzii Vârsta echipamentelor şi lipsa facilităţilor de pregătire, condiţionare şi procesare a peştelui, îngreunează transportul capturilor de peşte din apele interioare către o piaţă care nu este locală. Este necesară modernizarea ambarcaţiunilor în vederea creşterii siguranţei navigaţiei şi îmbunătăţirea condiţiilor de conservare a produselor din peşte la bordul navei. Facilităţile pentru siguranţa şi debarcarea capturilor, din punctele de debarcare, trebuie stabilite sau modernizate. Sunt de asemenea necesare facilităţi pentru creşterea calităţii produselor înainte de vânzarea acestora, dar şi canale de distribuţie mai bune, cât şi promovarea produselor provenite din pescuitul în apele interioare.

15

3.a.1.3. Acvacultura În România structura producţiei din acvacultură este dominată de ciprinide, reprezentând aproximativ 85% din producţia totală, urmate de păstrăv, şalău, ştiucă, somn şi sturioni de apă dulce (15%). Sistemul tradiţional folosit în acvacultura românească este extensiv sau semi-intensiv, bazat în principal pe creşterea ciprinidelor în policultură. În prezent majoritatea bazinelor sunt degradate, având în vedere că în ultimii 15 ani nu s-au realizat măsuri de întreţinere a acestora. O mare parte din suprafeţele amenajate pentru acvacultură nu sunt corespunzătoare pentru această activitate, mai ales pentru faptul că nu au fost adaptate la cerinţele unui proces de producţie performant.

• Un motiv este procesul lent de privatizare, unde situaţia incertă a proprietăţii a împiedicat realizarea de investiţii în acest sector. Oricum, în ultima perioadă, bazinele din multe zone au fost privatizate sau concesionate pe o perioadă mai lungă de timp şi se aşteaptă o evoluţie cât mai curând.

În România existau la nivelul anului 2005 cca.100.025ha amenajări piscicole structurate astfel: 84.500ha crescătorii piscicole (84%), 15.500 ha (15%) pepiniere piscicole si 25 (cca1%)ha crescătorii salmonicole. În 2011, din datele statistice A.N.P.A., rezultă că există emise licenţe de acvacultură pentru o suprafață de 98.232,78 ha, din care 8.617,55 (9%) ha pepiniere şi 89.615.23 (91%) ha crescătorii. În 2012, din datele statistice ANPA, rezultă că, există licențe de acvacultură pentru o suprafață de 95.229,55 ha, din care 8.180,80 ha pepiniere şi 87.048,75 ha crescătorii. Totalitatea fermelor piscicole sunt înscrise în Registrul Unităţilor de Acvacultură, ţinut de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, care emite licenţele de acvacultură. În anul 2005 erau înregistrate 381 întreprinderi care desfăşurau activităţi de acvacultură, din care 166 aveau şi pepiniere. Potrivit aceloraşi surse la sfârşitul anului 2012 numărul unităţilor de acvacultură înregistrate de ANPA în Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA) a crescut la 895, din care 233 pepiniere şi 662 crescătorii. În 2005, erau angajate în activitatea de acvacultură 2.781 de persoane (din care 90% bărbaţi), care reprezintă peste 40% din totalul forţei de muncă din sectorul pescăresc din România.

• S-au înregistrat 601 persoane (21,61%) între 40 – 60 de ani, 2.161 persoane (77,71%) între 20 – 40 de ani şi 19 persoane (0,68%) sub 20 de ani.

La sfârşitul anului 2005, producţia din acvacultură, înregistrată oficial a fost de 7.248 tone, care reprezintă 54,55%din producţia totală piscicolă. Aceasta reprezintă doar o mică parte din producţia înregistrată la sfârşitul anilor 1980, care era de 50.000 tone. În ultimii

16

ani, producţia înregistrată din acvacultură a scăzut de la 9.042 tone în 2003 la 8.056 tone în 2004 şi a continuat să scadă la 7.284 de tone în 2005. România intenţionează să susţină dezvoltarea acvaculturii pentru a acoperi cererea de pe piaţă şi de a creşte exportul într-un mediu internaţional din ce în ce mai competitiv.

Pentru a realiza acest lucru este necesară modernizarea capacităţilor de producţie existente. De asemenea sunt luate în considerare şi investiţiile în infrastructura specifică (acvacultura tradiţională în sistem extensiv) dar şi introducerea de noi specii. O atenţie deosebită i se va acorda transferului şi utilizării de noi tehnologii şi know-how. Producţia de păstrăv a avut o evoluţie crescătoare, astfel încât în 2005, ea a atins 14% din cantitatea totală şi 24% din valoarea întregii producţii din acvacultură. De asemenea şi producţia altor specii este în creştere printre care şi cea de sturioni. În ceea ce priveşte acvacultura intensivă a sturionilor (specii cu o valoare adăugată ridicată pe piaţă) perspectiva dezvoltării acesteia este promiţătoare având în vedere condiţiile de producţie, condiţiile de mediu şi perspectiva pieţei. În prezent sunt cinci producători şi producţia este estimată la 500 tone pe an. Acest tip de acvacultură pentru sturioni, păstrăvi, calcan şi alte specii locale are potenţial de creştere. În prezent, aproape că nu există acvacultură marină în România, cu toate că unele studii sugerează că există interes în dezvoltarea acestui sector.

• În conformitate cu Directiva 79/923/EEC privind calitatea apei pentru moluşte, de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre au fost identificate patru zone pretabile pentru cultura midiilor.

Figura 3: Producţia de acvacultură din România, 1950 - 2005

17

Sursa: FAO FishStat Analiza SWOT – Acvacultură Principalele puncte tari şi oportunităţi sunt:

• Existenţa bazinelor şi a infrastructurii • Personal calificat • Existenţa speciilor locale cu valoare ridicată (sturioni, calcan, şalău) • Populaţia este familiarizată cu produsele • Există apă de calitate, disponibilă în zonele de munte • Există o cerere internă în creştere pentru peşte şi produse din peşte • Potenţial pentru dezvoltarea acvaculturii marine • Potenţial pentru dezvoltarea turismului rural şi a ecoturismului • Existenţa unor zone naturale protejate adecvate reproducerii şi hrănirii peştilor

Punctele slabe şi riscurile includ:

• Procesul de privatizare a terenului este incomplet • Schimbări în preferinţele consumatorilor • Competiţia cu produsele importate • Atractivitatea limitată a sectorului pentru investitori • Echipamente tehnice insuficiente şi instalaţii învechite • Slaba organizare a producătorilor • Diversitatea produselor este scăzută iar valoarea adăugată este mică • Degradarea mediului

Concluzii Producţia de peşte cu valoare şi calitate ridicată, aşa cum sunt sturionii, are oportunităţi bune de dezvoltare şi trebuie stimulată alături de creşterea producţiei de specii tradiţionale. O creştere a valorii adăugate prin procesare şi comercializare apare ca o oportunitate, la fel ca şi diversificarea către noi specii (sturioni, calcan, moluşte,…), dar şi către turism şi activităţi corelate, cum ar fi amenajarea bazinelor piscicole pentru pescuitul sportiv.

Dezvoltarea acvaculturii tradiţionale în România trebuie să încerce să reducă posibilul impact negativ sau să intensifice efectele pozitive asupra mediului şi orientarea către speciile cu bună desfacere pe piaţă.

Pentru o evaluare mai detaliată privind oportunităţile de dezvoltare a acvaculturii se va realiza un studiu amănunţit al sectorului şi un master plan pe termen lung pentru dezvoltarea acvaculturii, luând în considerare obiectivele Strategiei pentru o dezvoltare durabilă a acvaculturii europene (COM 2002).

18

3.a.1.4. Procesarea Până la sfârşitul anilor 80, România a avut o importantă industrie de procesare a peştelui. În anii 90, industria de procesare a peştelui şi-a încetat practic activitatea. Aceasta a fost determinată probabil, în parte, de reducerea accentuată a producţiei ca urmare a încetării activităţii flotei de pescuit, şi parţial de preferinţele consumatorilor pentru produsele noi importate pe care companiile româneşti nu le pot oferi pe piaţă. Ca o consecinţă, produsele străine au câştigat o mare parte din piaţa produselor procesate din România. În ultimii ani câteva companii româneşti au început să ofere produse moderne iar producţia internă, în special produsele semi-preparate, a început să crească din nou. Majoritatea materiei prime este importată, macroul şi heringul fiind cele mai comune specii. În prezent există 56 de întreprinderi în industria de procesare a peştelui. În 2005, erau angajate în industria de procesare 866 de persoane (58% femei). Figura 4: Dezvoltarea producţiei de conserve şi semi-conserve, 1996 - 2005

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Din Fig. 4 se poate observa o scădere a producţiei de peşte procesat până în anul 2000 şi o creştere semnificativă în perioada 2004-2005. Această creştere a producţiei a fost determinată în special de noile unităţi construite după 2000 şi de modernizarea unor unităţi mai vechi prin programul SAPARD. Având în vedere absorbţia destul de mare a fondurilor SAPARD în perioada 2005-2006, pentru activitatea de procesare şi marketing, se poate presupune că şi capacitatea de producţie din procesare a fost extinsă şi/sau semnificativ modernizată. Având în vedere că standardele de igienă ale UE vor deveni obligatorii, vor avea loc modernizări în toată ţara.

Datorită lipsei profitabilităţii, nu este folosită în prezent nici măcar jumătate din capacităţile de conservare pentru produse preparate şi semipreparate.

19

Dezvoltarea capacităţii de producţie nu este susţinută de dezvoltarea sectorului primar de producţie din România, având în vedere că principalele specii folosite în procesare sunt specii marine importate, în special macrou şi hering. Importurile constau în principal în peşte congelat (macrou, hering, şprot, cod de Alaska, bacaliar, sardine şi anşoa). Speciile locale procesate sunt crap (90% din peştele local procesat), păstrăv, şalău, ştiucă, somn şi biban. Analiza SWOT - Procesare Principalele puncte tari şi oportunităţi sunt:

• Cerere pentru produsele procesate • Personal tehnic calificat • Forţă de muncă relativ ieftină


• Nerespectarea standardelor UE în unele părţi ale industriei de procesare • Accesul dificil la împrumuturile bancare şi proceduri greoaie în accesarea fondurilor • Investiţii insuficiente • Dependenţă în asigurarea materiei prime din import • Slaba organizare a producătorilor

Concluzii

Prin programul SAPARD s-a finanţat construirea de noi unităţi de procesare, a căror capacitate de producţie nu poate acoperi cererea pieţei, fiind necesare noi investiţii. Diversitatea produselor procesate din peşte este încă destul de limitată.

Principala oportunitate de dezvoltare este realizarea unor produse piscicole „moderne”, de calitate ridicată şi solicitate de consumatori, de exemplu produse din peşte care sunt uşor de preparat şi consumat. Acest segment a determinat creşterea cantităţii de peşte procesat în ultimii ani. Acest potenţial se regăseşte în special în sectorul produselor semi-preparate, dar nu atât de mult în producţia de conserve care stagnează, mai mult sau mai puţin, în cea mai mare parte a Europei. Este posibil ca şi produsele din peşte congelat să aibă o bună desfacere pe piaţă, dar acest lucru trebuie verificat printr-un studiu de specialitate.

În particular, pescuitul costier la scară redusă, pescuitul în apele interioare şi acvacultură, creşterea valorii adăugate prin procesare, comercializarea directă şi unele activităţi de aprovizionare, reprezintă o oportunitate pentru producătorii primari.

Provocările pentru sector sunt reprezentate de continuarea procesului de adaptare a sectorului românesc de procesare şi comercializare a peştelui la standardele UE şi dezvoltarea produselor care nu sunt doar competitive cu produsele importate pe piaţa naţională (unde producătorii români au avantajul că pot să realizeze mai uşor produse care să corespundă gustului şi preferinţelor locale), dar să şi găsească cumpărători şi în alte ţări, atâta timp cât forţa de muncă din România este ieftină şi face această industrie foarte competitivă.

20

3.a.1.5. Comercializarea Consumul de peşte înregistrat a scăzut de la mai mult de 8 kg/locuitor/an în 1989 la un minim de 2 kg/locuitor/an în perioada 1993 – 1999. De atunci a început să crească iar şi a atins valoarea de 4,5 kg/locuitor/an în 2005, care încă este printre cele mai mici valori din UE. O categorie largă de produse este disponibilă pe piaţa românească, reflectând o schimbare în preferinţele consumatorilor către noi specii şi noi forme de prezentare (filetat, decapitat, eviscerat).

În 1989 producţia piscicolă din România acoperea 96% din consumul intern. Producţia de peşte a ţării a avut un declin constant până când s-a stabilizat. Ca rezultat, România a trecut din poziţia în care îşi asigura necesarul pieţei interne din producţia de peşte proprie la situaţia în care producţia internă a României acoperă doar 14,4% în 2005 din consumul intern (vezi figura de mai jos).

Această diferenţă este acoperită prin import. Exportul de peşte şi produse din peşte a scăzut continuu din 1989 şi România suferă din cauza balanţei comerciale negative, în fiecare an. Între 2001 şi 2005, volumul mediu al exportului a fost doar de 693,37 tone/an, în timp ce în fiecare an s-au importat 60.336,40 tone.

• În concordanţă cu datele provenite de la MADR, importul a crescut cu 22,19%, de la 65.604 tone în 2004, la 80.160,60 tone în 2005, în timp ce exportul a crescut doar cu 4,60% de la 779,80 tone în 2004, la 815,70 tone în 2005.

Figura 5: Consumul de peşte şi cota parte din producţia internă, 1989 - 2005

Sursa: FAO FishStat (1989-2004) / PNS (2005) Acest deficit în producţia naţională comparat cu consumul de peşte poate fi interpretat ca un potenţial pentru dezvoltarea sectorului piscicol din România.

21

Comerţul cu peşte şi produse din peşte de pe piaţa internă este determinat de fermele piscicole, fabricile de procesare, importatori, vânzătorii en-gros şi comercianţi. Promovarea produselor piscicole este făcută de unităţile de procesare prin mass-media şi expoziţii realizate împreună cu produsele agricole. Nu există centre de primă vânzare şi canalele de distribuţie nu sunt dezvoltate. Produsele piscicole sunt distribuite în principal prin producători şi importatori şi mai puţin prin intermediari specializaţi ajungând în final la consumatori prin intermediul super-marketurilor şi a magazinelor specializate. Analiza SWOT – Comercializare Principalele puncte tari şi oportunităţi sunt:

• Cerere pentru produse procesate • Potenţial pe piaţă pentru specii şi produse noi de peşte


• Producţia nu este în concordanţă cu aşteptările pieţei • Lipsa unei pieţe en-gros de peşte • Lipsa centrelor de primă vânzare şi a echipamentelor de condiţionare • Slaba organizare a producătorilor • Diversitate redusă a produselor din peşte • Promovare insuficientă a produselor din peşte

Concluzii : Piaţa românească pentru peşte şi produsele din peşte este în dezvoltare dar există puţine legături între piaţă şi producătorii primari din România.

Creşterea consumului produselor din peşte reprezintă o necesitate. Aceasta trebuie realizată prin reducerea dependenţei de importuri şi creşterea acoperirii din producţiile piscicole locale pe piaţa internă.

Este necesară adaptarea comercializării produselor pescăreşti la aşteptările pieţei: specii noi, produse semi-preparate, produse de calitate, în perspectiva asigurării trasabilităţii. Este de asemenea nevoie de o monitorizare mai bună a pieţei, în scopul anticipării evoluţiei acesteia şi adaptarea în consecinţă a capacităţii de producţie.

3. a. 1. 6. Zone pescăreşti Fluviul Dunărea, cu lunca inundabilă şi Delta Dunării, au făcut ca, până la mijlocul secolului trecut, pescuitul din apele interioare să fie cea mai importantă activitate pentru locuitorii acestor zone. Alte zone mai includ şi coasta Mării Negre şi alte suprafeţe restrânse în zonele montane.

Începând cu anul 1950, s-a produs un declin al pescuitului în apele interioare, conducând la scăderea capturilor şi a numărului de locuri de muncă. Investiţiile importante de-a lungul

22

Dunării au transformat zona umedă în suprafaţă agricolă şi au redus potenţialul pentru pescuit.

Cu toate acestea, în Delta Dunării pescuitul rămâne cea mai importantă activitate, urmată de creşterea oilor şi a vitelor şi agricultura tradiţională. Deşi nu există date oficiale, sunt cca. 1500 de pescari din aproximativ 15.000 de locuitori ai Deltei Dunării. Delta Dunării este una din puţinele zone din Uniunea Europeană care depinde într-adevăr de pescuit, deoarece numărul populaţiei ce depinde de activitatea de pescuit este în creştere.

Delta Dunării este situată la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră, fiind unul dintre cele mai extinse ţinuturi umede din lume şi are un multiplu statut internaţional de arie protejată. Prin urmare, activităţile economice vor fi permise doar în afara zonelor protejate.

Numărul mare de persoane implicate în activitatea de pescuit în apele interioare, mai puţin Delta Dunării, nu este comparabil cu cel al pescarilor din oricare alt stat membru al UE.

În zona de coastă a Mării Negre o parte a populaţiei are ca activitate tradiţională pescuitul, dar datorită lipsei infrastructurii specifice, a stării precare a ambarcaţiunilor şi uneltelor de pescuit, producţia provenită din pescuitul marin a scăzut semnificativ, determinând şi scăderea veniturilor pescarilor .

Densitatea localităţilor este destul de redusă, pescarii locuind în Năvodari, Corbu - Vadu, Ovidiu, Agigea, Lazu, Costineşti, Tuzla, Mamaia, 2 Mai - 23 August, Constanţa, Mangalia, Eforie Sud şi Nord, Limanu, cel mai mare număr de pescari regăsindu-se însă în sudul litoralului.

Potenţialul turistic al acestei zone este deosebit, având în vedere şi faptul că de aici a pornit prin apostolul Andrei creştinismul în România, iar siturile istorice de la Adamclisi - Monumentul Tropaeum Traiani, Cetatea Capidava, Cetatea Histria lângă lacul litoral Sinoe, cetatea Tomis, Callatis, printr-o promovare susţinută, pot atrage un număr important de turişti care vor contribui la diversificarea activităţilor pentru comunităţile de pescari.

O altă oportunitate de dezvoltare pentru aceste zone este reprezentată de pescuitul recreativ. Există 200.000 de membri ai asociaţiilor de pescari sportivi în România. Pescuitul recreativ reprezintă o activitate practicată în timpul liber sau chiar un sport, şi numărul pescarilor este în creştere în fiecare an. Analiza Swot – Zone pescăreşti Principalele puncte tari şi oportunităţi sunt:

• Zone locale cu o tradiţie veche în pescuit • Resurse naturale excepţionale • Potenţial pentru dezvoltarea turismului


• Slaba diversificare a activităţilor economice în zonele pescăreşti • Lipsa tradiţiei în cooperarea dintre partenerii locali

23

• Valoare adăugată scăzută a produselor pescăreşti • Lipsa programelor de dezvoltare locală • Migraţia populaţiei spre zone mai dezvoltate din punct de vedere economic

Concluzii:

În România există comunităţi importante care depind de pescuit. Potenţialul de dezvoltare al zonelor pescăreşti este valorificat prin implementarea de strategii integrate de dezvoltare locală.

Zonele pescăreşti vor fi delimitate ulterior prin planurile strategice integrate prezentate de grupuri.

Lipsa experienţei anterioare (dezvoltarea parteneriatelor, planificarea strategică) cu privire la procedurile de dezvoltare locală trebuie avută în vedere în procesul de pregătire a implementării măsurii.

3.a.2.Analiza regiunilor de Convergenţă şi Non-Convergenţă Întreg teritoriul României este eligibil în cadrul “Obiectivului de Convergenţă”. 3.a.3.Experienţa dobândită din programele anterioare în sectorul pescăresc

Până la sfârşitul anului 2006, Programul SAPARD a inclus sectorul pescăresc în priorităţile sale:

• 22 de proiecte, în valoare de 28 mil. euro, au fost finanţate în cadrul măsurii 1.1.Procesare;

• 51 de proiecte, în valoare totală de 11.5 mil. euro, au fost finanţate în cadrul măsurii 3.4. Acvacultura.

Totuşi, până la sfârşitul anului 2005, fondurile propuse pentru acest sector au fost în majoritate neutilizate. Analiza situaţiei arată faptul că au fost 4 cauze principale care au condus la aceasta :

- proceduri administrative prea birocratice, cu multe structuri instituţionale implicate, prin urmare un proces decizional îndelungat;

- lipsa informaţiilor şi a publicităţii către potenţialii investitori;

- programul SAPARD a luat în considerare numai o parte a sectorului, respectiv acvacultura (măsura 3.4.) şi procesarea (măsura 1.1.);

24

- investitorii, în special cei din domeniul acvaculturii, nu au putut furniza procentul cerut de 50% din fonduri private, datorită statutului juridic neclar al terenurilor. Băncile nu au oferit împrumuturi în absenţa unui statut clar al terenurilor.

Implementarea Planului Naţional Strategic în România, în special prin intermediul FEP, trebuie să ia în considerare aceste puncte slabe care trebuie revizuite de administraţia română.

25

3. b. Forţele conducătoare şi tendinţele de dezvoltare: analiza SWOT

Forţele conducătoare şi tendinţele de dezvoltare au fost prezentate în capitolele anterioare şi sunt sintetizate în următoarea analiză SWOT.

Puncte tari Puncte slabe • Resursei exploatabile de peşte • Tradiţie a pescuitului marin • Tradiţie în pescuit (ambarcaţiuni, abilităţi,

unelte) • Suprafeţe mari de luciu de apă bazine

amenajate şi infrastructura în acvacultură • Personal tehnic calificat (pescari, lucrători

în acvacultură şi procesare) • Ape de calitate disponibile în zonele

montane • Cerere de produse procesate • Forţă de muncă relativ ieftină • Zone cu tradiţie îndelungată în pescuit

• Nivel scăzut al infrastructurii şi echipamentelor: porturi pescăreşti, de stocare, de întreţinere

• Starea degradată a flotei de pescuit • Nivel scăzut al siguranţei (locurile de

debarcare) • Echipamente tehnice insuficiente şi instalaţii

învechite în acvacultură • Statut incert al proprietăţii terenurilor • Unele sectoare ale industriei de procesare nu

sunt aliniate la standardele UE • Producţia nu este în concordanţă cu aşteptările

pieţei • Slaba organizare a producătorilor • Control inadecvat asupra exploatării resurselor • Diversitate scăzută a produselor şi valoarea

adăugată mică • Lipsa unei pieţe de peşte en-gros • Lipsa centrelor de primă vânzare şi a

echipamentelor de condiţionare • Promovare insuficientă a produselor pescăreşti • Diversificarea scăzută a activităţilor economice

în zonele pescăreşti

Oportunităţi Riscuri

• Cerere internă de peşte şi produse din peşte în creştere

• Perspectivă bună a pieţei pentru speciile şi produsele noi din peşte

• Resurse naturale excepţionale • Diversitatea speciilor existente în apele

interioare • Consumatori interni familiarizaţi cu

produsele • Potenţial pentru dezvoltarea acvaculturii

marine • Potenţial pentru agroturism şi eco-turism • Zone naturale protejate adecvate pentru

hrănirea şi reproducerea peştelui

• Competiţia pe piaţa Uniunii Europene pentru produsele specifice

• Degradarea mediului • Schimbări în preferinţele consumatorilor • Competiţia cu produsele importate • Lipsa de interes pentru sector a noilor investitori• Acces limitat la creditele bancare şi proceduri

greoaie în accesarea fondurilor • Dependenţa de materia primă importată • Lipsa tradiţiei în cooperarea dintre partenerii

locali • Migraţia populaţiei spre zone mai dezvoltate din

punct de vedere economic

26

3. c. Descrierea: 3. c. 1. Situaţiei de mediu În acest capitol va fi prezentată situaţia generală de mediu a României care are legătură cu pescuitul. Elementele cheie cu privire la situaţia de mediu care sunt relevante pentru Programul Operaţional pentru Pescuit sunt prezentate în detaliu în Raportul de mediu, realizat în conformitate cu Regulamentul privind evaluarea strategică de mediu. Acest raport prezintă şi evaluarea impactului asupra mediului a Programului Operaţional pentru Pescuit.

Implementarea Programului Operaţional pentru Pescuit va ţine cont de cerinţele Directivei Cadru privind Apa (2000/60/EC).

Situaţia de mediu în zonele pescăreşti:

1. Marea Neagră

Apele Mării Negre sunt alcătuite dintr-o mixtură de ape dulci din marile râuri ale Europei şi ape sărate din Marea Mediterană. În ceea ce priveşte substanţele organice şi alţi poluanţi, numai Dunărea aduce reziduuri din cele zece ţări traversate. Litoralul Mării Negre este important pentru pescuit, dar în acelaşi timp o zonă balneoclimaterică, unde au fost construite mai multe staţiuni cunoscute.

De-a lungul litoralului românesc are loc un proces de eroziune, cu intensitate diferită, în funcţie de regiune. Procesul de eroziune este mai pronunţat în zona Deltei Dunării şi mai scăzut în sectorul centru-sud al litoralului românesc. O altă cauză care contribuie la eroziune este reducerea fluxului de sedimente aduse de Dunăre.

Până în anii 1990, în jur de 20 specii erau de interes comercial, dar astăzi, pescuitul comercial cu traulul se bazează pe 5-6 specii marine de mici dimensiuni: şprotul (aproximativ 75% din captura totală), hamsia (7,60%), bacaliarul (4,55%) sporadic şi stavridul.

2. Râuri şi lacuri În România sunt multe lacuri – în jur de 3500 – multe dintre ele fiind cele mici şi numai 1% sunt mai mari de 1 km². Cele mai importante sunt lacurile generate de fostele lagune ale Mării Negre (Razim 425 km2, Sinoe 171 km2) şi lacurile formate de-a lungul Dunării (Oltina 22 km2, Brateş 21 km2), la care se adaugă şi lacurile-iazurile artificiale create la Porţile de Fier. Sunt şi câteva lacuri glaciare situate în Munţii Carpaţi. Calitatea apei, monitorizată în 2003, a fost în general bună. Lungimea râurilor importante în România e de 22.569 km. Potrivit Raportului asupra stării mediului 2004 calitatea apei a fost în general bună, cu un procentaj scăzut al sectoarelor de râu cu apă degradată. O comparaţie cu monitorizarea realizată în 1989 evidenţiază o ameliorare semnificativă a calităţii apei.

27

3. Dunărea

Dunărea este al doilea fluviu ca mărime din Europa cu o lungime de 2.850 km şi cu un bazin hidrografic de 817.000 km². Din punct de vedere al compoziţiei chimice, apa Dunării a fost încadrată, în 2003, în clasa de calitate II (stare bună), arătând o îmbunătăţire a tuturor indicatorilor (produse uleioase, pesticide organo-clorurate, cererea de oxigen chimic). Din 1950, politica axată pe îndiguirea fluviului pentru a reduce riscul inundaţiilor şi pentru a furniza pământ pentru agricultură, a condus la câteva rezultate negative: îngustarea albiei Dunării, a crescut riscul inundaţiilor, pământul destinat agriculturii nu aduce venituri prea mari fermierilor, iar pescuitul a scăzut dramatic.

Îndiguirea a redus în acelaşi timp şi nivelul de sedimente duse către Marea Neagră, modificând astfel peisagistica deltei şi crescând riscul eroziunii ţărmului. Se pare că această politică nu mai este aplicată fiind înlocuită de o politică a inundaţiilor controlate în anumite zone.

Arii protejate

Responsabilitatea pentru ariile protejate aparţine Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Comisia pentru Monumentele Naturii a Academiei Române este autoritatea ştiinţifică care răspunde de conservarea naturii şi a ariilor protejate. România a ratificat Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, în 1993.

În România, suprafaţa totală a ariilor protejate este de cca. 2,02 mil. ha, acoperind aproximativ 8,48% din suprafaţa ţării. Aceasta cuprinde următoarele tipuri de arii protejate (statutul acestor zone şi nivelul lor de protecţie sunt variabile):

• 55 Rezervaţii ştiinţifice (111.277 ha); • 12 Parcuri Naţionale (304.730 ha); • 234 Monumente Naţionale (7.705 ha); • 617 Rezervaţii Naturale (204.355 ha); • 13 Parcuri Naturale (728.272 ha); • 3 Rezervaţii ale Biosferei (664.446 ha).

Ariile NATURA 2000 sunt definite în legislaţia naţională din anul 2000 iar cele 28 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică, ce acoperă 21.052 ha, în 2004. Unele dintre aceste zone, mai ales Delta Dunării, se suprapun cu zonele de pescuit.

Delta Dunării este situată la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră, fiind unul dintre cele mai întinse ţinuturi umede din lume în stare naturală şi având un triplu statut de protecţie internaţional: Sit al Patrimoniului Natural Universal recunoscut de UNESCO, Zonă Umedă de Importanţă Internaţională din 1990 (conform Convenţiei asupra zonelor umede, Ramsar) şi Rezervaţie a Biosferei în cadrul Programului “Omul şi Biosfera“.

Pescuitul este principala ocupaţie, fiind urmată de creşterea oilor şi a vitelor şi de agricultura tradiţională. În Delta Dunării sunt delimitate trei categorii de zone funcţionale: zone strict protejate (506 km2), zone tampon (2.233 km2) şi zone economice, inclusiv localităţile (3.061 km2). Conceptul de rezervaţie a biosferei nu exclude activităţile umane

28

realizate prin metode prietenoase faţă de mediu, compatibile cu măsurile de conservare şi protecţie a acestor zone.

Alte zone protejate importante pentru pescuit sunt:

• Rezervaţia Marină Vama Veche – 2 Mai, are a suprafaţă de 5.000 ha de-a lungul a 7 km de coastă, între localitatea 2 Mai şi graniţa cu Bulgaria şi a fost propusă ca sit în reţeaua de arii protejate NATURA 2000;

• Parcul Natural Porţile de Fier, cu o suprafaţă de 117.855 ha din care 9.250 ha luciu de apă (amenajare hidrotehnică);

• Parcul Natural Balta Mică a Brăilei care din 17.523 ha cuprinde 5.756 ha luciu de apă. În plus Balta Mică a Brăilei este şi situl Ramsar.

Situaţiile de mediu relevante pentru Programul Operaţional pentru Pescuit Un rezumat al situaţiilor de mediu identificate la momentul actual şi care sunt relevante pentru Programul Operaţional pentru Pescuit, sunt:

• în ultimii ani, calitatea apelor din râuri şi lacuri s-a îmbunătăţit; • calitatea apei fluviului Dunărea este la un nivel acceptabil, exceptând accidentele şi

deversările poluante; • îndiguirea cursului Dunării pentru a preveni inundaţiile şi a recupera pământul

pentru agricultură a avut un impact negativ asupra habitatelor şi stocurilor de peşti; o nouă strategie de mediu este preconizată pentru a reface zonele umede şi a permite inundarea controlată a anumitor zone; astfel, vor fi create noi oportunităţi de dezvoltare a zonelor respective;

• cele doua baraje de la Porţile de Fier care au fost construite pentru a produce electricitate ieftină au indus două consecinţe nedorite: migrarea în amonte a peştilor, în special a sturionilor, a fost obstrucţionată iar sedimentele purtate de Dunăre nu mai ajung pe litoralul Mării Negre în aceeaşi cantitate ca în trecut;

• Delta Dunării este o zonă vulnerabilă declarată rezervaţie tip biosferă şi include numeroase situri NATURA 2000; apele sale sunt considerate a avea un nivel acceptabil al calităţii; biodiversitatea Deltei Dunării este un bun important ce ar trebui protejat;

• Marea Neagră este o mare închisă, cu o ecologie specifică; numai 5-6 specii pelagice de mici dimensiuni sunt capturate în mod curent de flota românească în cantităţi semnificative. Un număr mic de alte specii sunt de interes economic, dar se află în afara zonei de acţiune a flotei româneşti, cu vasele şi echipamentele actuale;

• Litoralul Mării Negre este supus unui proces de eroziune datorat reducerii cantităţii de sedimente transportate de Dunăre.

România încă mai adăposteşte unele specii sălbatice care au dispărut din centrul şi vestul Europei. De asemenea, Delta Dunării este o rezervaţie tip biosferă cu un număr enorm de animale sălbatice, păsări, peşti şi floră ce constituie un patrimoniu important al României şi UE. Acest Program Operaţional a luat în considerare majoritatea recomandărilor din Raportul SEA. Cu toate acestea recomandările privind crearea de recifuri artificiale în Marea Neagră

29

(care sunt prevăzute în Regulamentul privind Fondul European pentru Pescuit) nu au fost introduse. Ministerul Mediului a fost consultat cu privire la acest Program Operaţional şi şi-a dat Avizul printr-o scrisoare oficială pe 23 iulie 2007. 3. c. 2. Egalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi Prin punerea în aplicare a Fondului European pentru Pescuit, statele membre vor promova egalitatea dintre bărbaţi şi femei, precum şi principiului egalităţii şanselor. Legislaţia naţională, în primul rând Constituţia României, afirmă egalitatea de şanse între cetăţenii ei. Strategia Comunitară privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi are cinci obiective:

1) egalitatea în viaţa economică; 2) participarea egală la procesul decizional; 3) egalitatea în viaţa socială; 4) egalitatea în viaţa civilă; 5) schimbarea rolurilor tradiţionale şi depăşirea stereotipurilor dintre sexe.

Principalele instrumente pentru realizarea acestor obiective sunt :

• aplicarea planurilor pentru egalitatea dintre sexe; • abordarea integratoare a egalităţii între sexe, cu scopul de a produce schimbări

structurale ale societăţii. În sectorul de pescuit, totalul forţei de muncă este de 6.811 persoane, din care 5.954 bărbaţi şi 857 femei. Pescuitul este, prin tradiţie, o activitate specific masculină.

Tabelul nr.4. Situaţia forţei de muncă din sectorul pescăresc pe sexe 2005 în România

(Sursa: Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură) Aşa cum rezultă din tabelul de mai sus, numărul cel mai mare de femei lucrează în sectorul de procesare, unde reprezintă aproximativ 58% din forţa de muncă, urmat de sectorul de acvacultură, sectorul de pescuit pe ape interioare şi sectorul de pescuit marin.

SITUATIA FORTEI DE MUNCA PE SEXE -2005-

SUB-SECTOR BARBATI % FEMEI % TOTAL ACVACULTURA 2495 89.72 286 10.28 2781 PESCUIT MARIN 614 97.00 19 3.00 633 PESCUIT ÎN APE INTERIOARE 2480 97.98 51 2.02 2531 PROCESARE 365 42.15 501 57.85 866 TOTAL SECTOR 5954 857 6811

% 87.42 12.58 100.00

30

În cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit se va acorda atenţie promovării principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. În special, parteneriatele locale realizate în cadrul axei 4 vor avea în vedere o echilibrare a raportului dintre persoanele de ambele sexe. O reprezentare importantă a tinerilor va fi de asemenea luată în considerare. 3. d. Rezultatele analizei Având în vedere situaţia actuală a sectorului piscicol, se impune modernizarea şi susţinerea financiară a restructurării, în vederea asigurării unei politici pescăreşti durabile în România. Această restructurare necesită implementarea unui număr de acţiuni ce au ca scop menţinerea pescuitului durabil şi creşterea competitivităţii sectorului.

Următoarele rezultate cheie din analiză vor sta la baza elaborării strategiei Programului Operaţional, care va fi prezentată în secţiunea următoare. Pescuitul marin România trebuie să-şi adapteze flota de pescuit în aşa fel încât să existe un echilibru durabil între capacitatea de pescuit şi resursa accesibilă şi disponibilă, în concordanţă cu Politica Comună de Pescuit. Cererea de pe piaţă trebuie luată mai bine în considerare. Pescuitul în apele interioare Este necesară modernizarea ambarcaţiunilor şi infrastructurii în vederea creşterii siguranţei navigaţiei şi îmbunătăţirii condiţiilor de conservare a produselor pescăreşti la bordul navei. Sunt necesare facilităţi pentru creşterea calităţii produselor înainte de vânzarea acestora dar şi canale de distribuţie mai bune, cât şi promovarea produselor provenite din pescuitul în apele interioare. Acvacultura Producţia de peşte cu valoare şi calitate ridicate, aşa cum sunt sturionii, are oportunităţi bune de dezvoltare şi trebuie urmărită pe lângă creşterea producţiei de specii tradiţionale. O creştere a valorii adăugate prin procesare şi comercializare apare ca o oportunitate, la fel ca şi diversificarea către noi specii (sturioni, calcan, moluşte,…), dar şi către turism şi activităţi corelate, cum ar fi amenajarea bazinelor piscicole pentru pescuitul sportiv. Procesarea Principala oportunitate de dezvoltare este realizarea unor produse din peşte cu o calitate ridicată şi cu o cerere mare pe piaţă. În particular, pescuitul costier la scară redusa, pescuitul în apele interioare şi acvacultura, creşterea valorii adăugate prin procesare, comercializare directă şi unele activităţi de aprovizionare, reprezintă o oportunitate pentru producătorii primari. O provocare pentru sector este reprezentată de continuarea procesului de adaptare a sectorului românesc de procesare şi comercializare a peştelui la standardele UE.

31

Comercializarea Creşterea consumului la produsele din peşte reprezintă o necesitate. Aceasta trebuie realizată prin reducerea dependenţei de importuri şi creşterea ponderii producţiei piscicole locale pe piaţa internă. Este de asemenea nevoie de o monitorizare mai bună a pieţei, în scopul anticipării evoluţiei acesteia şi adaptării în consecinţă a capacităţii de producţie. Zone pescăreşti Prin zonă pescărească se înţelege zona în care se desfăşoară activităţi pescăreşti nu doar activităţi de pescuit. În România există mai multe zone unde comunităţi locale importante depind de pescuit. Potenţialul de dezvoltare al acestor zone se bazează pe implementarea unei strategii locale de dezvoltare integrată, de către un parteneriat local public-privat.

32

4. Strategie la nivel de Program Operaţional Strategia propusă pentru Programul Operaţional al României se bazează pe trei elemente complementare şi interconectate: • Ajută la realizarea Planului Naţional Strategic pentru Pescuit adoptat de România în

Mai 2007; • Ia în considerare analiza SWOT realizată de autorităţile care se ocupă de programare; • Ajută la îndeplinirea obiectivelor prevăzute în articolul 4 din Regulamentul FEP. Evaluarea ex-ante prezentată în capitolul 5 a verificat coerenţa dintre obiectivele stabilite la nivelul PO cu PNS-ul şi Regulamentul FEP.

4.1. Obiective generale ale Programului Operaţional: o viziune strategică pentru sectorul pescăresc din România Viziunea strategică exprimată în Planul Naţional Strategic pentru Pescuit este următoarea: “Un sector piscicol competitiv, modern şi dinamic, bazat pe activităţi durabile de pescuit şi acvacultură care ia în considerare aspectele legate de protecţia mediului, dezvoltarea socială şi bunăstarea economică.” În baza principalelor concluzii ce au reieşit în urma analizei, un element important al viziunii strategice îl reprezintă şi promovarea calităţii vieţii. Următorii indicatori de impact pot măsura îndeplinirea acestei viziuni strategice:

• Creşterea competitivităţii sectorului (creşterea valorii adăugate, creşterea productivităţii);

• Locurile de muncă create sau menţinute în cele trei sub-sectoare (flota Mării Negre, acvacultură şi pescuit în apele interioare) precum şi în industria de procesare şi în zonele pescăreşti;

• Adaptarea capacităţii de pescuit. Programul operaţional contribuie la realizarea acestei viziuni strategice. Programul operaţional este principala sursă financiară, dar nu este singurul instrument de care dispun autorităţile române pentru a urmări realizarea acestei viziuni şi reglementarea sectorului pescăresc. Realizarea viziunii strategice va necesita eforturi suplimentare ce depăşesc aria de acoperire ce poate fi realizată prin FEP.

• Spre exemplu este importantă finalizarea procesului de privatizare a terenului. • Îndeplinirea strategiei poate fi de asemenea realizată prin utilizarea altor

instrumente ale comunităţii. "Liniile de demarcare" între Programul Operaţional pentru Pescuit şi celelalte instrumente financiare sunt prezentate în Capitolul 6.

Deoarece ia în considerare situaţia specifică a sectorului pescăresc din România, prezentarea strategiei nu corespunde strict cu structura axelor prioritare a FEP. Însă, această structură va fi respectată în Capitolul 6, unde va fi prezentat conţinutul măsurilor.

33

4.2. Obiective specifice din sfera priorităţilor Programului Operaţional Pentru a contribui la îndeplinirea viziunii strategice, Programul operaţional a stabilit patru obiective generale: • Dezvoltarea competitivităţii şi durabilităţii sectorului piscicol primar; • Dezvoltarea pieţei pentru produsele sectorului piscicol; • Susţinerea dezvoltării durabile a zonelor pescăreşti şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în

aceste zone; • Susţinerea unei implementări adecvate a PO în cadrul PCP. În această secţiune sunt prezentate, împreună cu obiectivele specifice care le susţin, rezultatele preconizate ce arată mai clar obiectivele de atins. Atingerea acestor rezultate ar trebui să aibă impactul scontat din punct de vedere al competitivităţii, creării de locuri de muncă şi durabilităţii sectorului. Grafic nr. 1. Viziune strategică, obiective generale şi obiective strategice

Viziunea strategică Obiective generale Obiective specfice

Obiectiv 1: Dezvoltarea competitivităţii şi sustenabilităţii sectorului piscicol primar

Un sector piscicol competitiv, modern şi dinamic, bazat pe activităţi durabile de pescuit şi acvacultură.

Obiectiv 3: Susţinerea dezvoltării durabile a zonelor pescăreşti şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în aceste zone

Obiectiv 2: Dezvoltarea pieţei pentru produsele sectorului piscicol

1.1. Modernizarea flotei de pescuit de la Marea Neagră (nave şi ambarcaţiuni) şi ajustarea acesteia la un nivel de durabilitate

3.1.Sprijinirea înfiinţării de Grupuri Locale de Acţiune pentru Pescuitşi asigurarea capacităţii necesare pentru realizarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare locală

Asistenţă tehnică

1.2. Promovarea unui sector de acvacultură durabil

Obiectiv 4: Susţinerea unei implementări adecvate a PO în cadrul PCP

1.3. Menţinerea nivelului durabil al activităţii de pescuit în apele interioare

3.3. Realizarea proiectelor de cooperare

3.2.Implementarea strategiilor de dezvoltare locală

2.1. Sprijinirea structurării industriei de procesare

2.2. Susţinerea distribuţiei şi comercializării produselor din sectorul pescăresc

2.3.Susţinerea dezvoltării pieţei interne pentru peşte şi produse piscicole

3.4.Facilitarea comunicării în reţea a Grupurilor Locale de Acţiune pentru Pescuit

34

Obiectiv 1: Dezvoltarea competitivităţii şi durabilităţii sectorului piscicol primar Sectorul piscicol este prezentat în acest context ca producţie primară de peşte, incluzând în unele cazuri o prelucrare primară după capturarea peştilor. Procesarea ulterioară este inclusă în cadrul sprijinului pentru comercializare în următorul capitol deoarece urmăreşte îmbunătăţirea produselor pentru a răspunde aşteptărilor pieţei. Trei obiective specifice sunt incluse pentru acest prim obiectiv. 1.1. Modernizarea flotei de pescuit de la Marea Neagră (nave şi ambarcaţiuni) şi ajustarea acesteia la un nivel de durabilitate. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

Reglarea dimensiunii şi modernizarea flotei de pescuit; Modernizarea flotei de pescuit la scară redusă; Îmbunătăţirea igienei, siguranţei şi condiţiilor de lucru; Îmbunătăţirea abilităţilor pescarilor; Reducerea costurilor operaţionale ale flotei de pescuit.

În contextul situaţiei economice care a apărut în prima jumătate a anului 2008, urmată de creşterea dramatică a preţului petrolului este posibil să apară necesitatea de adoptare a unor măsuri temporare suplimentare, în conformitate cu Regulamentul 744/2008, în scopul unei adaptări mai rapide a flotei de pescuit româneşti la această situaţie, abordare necesară pentru asigurarea unor condiţii sociale şi economice durabile pentru sectorul în cauză. Următoarele măsuri ale FEP vor contribui la atingerea acestui obiectiv specific:

Măsura 1.1.: Încetarea permanentă a activităţilor de pescuit Măsura 1.2.: Încetarea temporară a activităţilor de pescuit Măsura 1.3.: Investiţii la bordul navelor de pescuit şi selectivitate Măsura 1.4.: Pescuitul de coastă la scară redusă Măsura 1.5.: Compensaţii socio-economice pentru managementul flotei

comunitare Măsura 3.1.: Acţiuni colective Măsura 3.3.: Porturi de pescuit, puncte de debarcare şi adăposturi Măsura 3.5.: Acţiuni pilot

1.2. Promovarea unui sector de acvacultură durabil Sectorul de acvacultură va fi susţinut pentru a-şi moderniza activităţile şi pentru a-şi adapta produsele conform cererilor pieţei. Rezultatele scontate sunt următoarele:

o Reabilitarea bazinelor pentru creşterea peştelui unde este cazul; o Dezvoltarea de noi activităţi (acvacultură organică, noi specii); o Dezvoltarea procesării la scară mică, în cadrul unităţilor de acvacultură.

35

Următoarele măsuri ale FEP vor fi folosite pentru a contribui la acest obiect specific:

• Măsura 2.1.Acvacultură o Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi

exploataţii piscicole; o Acţiunea 2: Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării

exploataţiilor piscicole existente; o Acţiunea 3: Creşterea cantităţii de alevini proveniţi din crescătorii; o Acţiunea 4: Măsuri pentru mediul acvatic; o Acţiunea 5: Măsuri de sănătate publică; o Acţiunea 6: Măsuri de sănătate animală.

• Măsura 2.2. Pescuitul în apele interioare o Acţiunea 1: Nave de pescuit în apele interioare; o Acţiunea 2: Investiţii pentru construirea de facilităţi de pescuit în apele

interioare; o Acţiunea 3: Investiţii pentru extinderea, echiparea şi modernizarea

facilităţilor de pescuit în apele interioare. • Măsura 2.3. Prelucrarea şi comercializarea peştelui

o Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de prelucrare (construirea de noi unităţi şi/sau extinderea unităţilor existente);

o Acţiunea 2: Construirea, extinderea, echiparea şi modernizarea unităţilor de prelucrare;

o Acţiunea 3: Construirea unui nou punct de comercializare; o Acţiunea 4: Modernizarea punctelor de comercializare existente.

• Măsura 3.2. Protecţia şi dezvoltarea florei şi faunei acvatice • Măsura 3.5. Acţiuni pilot

1.3. Menţinerea nivelului durabil al activităţii de pescuit în apele interioare Pescuitul în apele interioare va fi modernizat şi implementarea lui conferă siguranţă pescarilor. Rezultatele scontate sunt următoarele:

Îmbunătăţirea siguranţei şi a condiţiilor de lucru pentru pescarii din apele interioare;

Modernizarea ambarcaţiunilor şi a uneltelor de pescuit. Următoarele măsuri din FEP vor fi utilizate pentru a promova acest obiectiv:

Măsura 2.2.: Pescuitul în apele interioare; Măsura 3.5.: Acţiuni pilot.

Obiectiv 2: Dezvoltarea pieţei pentru produse din sectorul piscicol Dezvoltarea pieţei pentru produsele pescăreşti necesită intervenţii bazate pe procesarea produselor şi pe comercializarea acestora. Pentru a recăpăta o cotă de piaţă bună pentru produsele din sectorul piscicol din România, trebuie îmbunătăţită calitatea produselor (distribuţia de produse primare, procesare), şi trebuie asumat efortul de promovare.

36

Trei obiective specifice sunt prevăzute pentru acest al doilea obiectiv. 2.1. Sprijinirea modernizării şi structurarea industriei de procesare Modernizarea industriei de procesare va fi continuată şi se va acorda ajutor pentru o organizare mai eficientă a acestui sector. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

Modernizarea şi adaptarea facilităţilor de procesare Crearea de organizaţii reprezentative de producători prin restructurarea sau fuziunea organizaţiilor existente

Următoarele măsuri din FEP vor fi folosite pentru promovarea acestui obiectiv: Măsura 2.3. Prelucrarea şi comercializarea peştelui

Măsura 3.1. Acţiuni colective 2.2. Susţinerea distribuţiei şi comercializării produselor din sectorul pescăresc Se impune stabilirea unei mai bune legături între produsele piscicole din România şi cererea de pe piaţă. Pentru aceasta trebuie să înţelegem mai bine evoluţiile pieţei şi adaptarea produselor în mod corespunzător. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

o Crearea unei pieţe en-gros şi/sau o bursă de peşte; o Calitatea sporită şi trasabilitatea produselor; o Crearea unui observator al pieţei româneşti de produse pescăreşti.

Următoarele măsuri din FEP vor fi folosite pentru promovarea acestui obiectiv:

o Măsura 2.3. Prelucrarea şi comercializarea peştelui; o Măsura 3.4. Dezvoltarea de noi pieţe şi campanii de promovare.

2.3. Susţinerea dezvoltării pieţei interne pentru peşte şi produse piscicole Studiul a arătat că există un consum mediu de produse pescăreşti extrem de scăzut în România. Există nevoia de a realiza campanii de promovare pentru a stimula dezvoltarea pieţei. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

o Creşterea consumului de produse pescăreşti; o Orientarea consumatorilor spre produse ecologice şi/sau spre noi specii.

Următoarele măsuri din FEP vor fi folosite pentru promovarea acestui obiectiv:

• Măsura 3.4. Dezvoltarea de noi pieţe şi campanii de promovare. Obiectiv 3: Susţinerea dezvoltării durabile a zonelor pescăreşti şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în aceste zone Pescuitul a cunoscut un declin în România în ultimii 15 ani, şi comunităţile locale din zonele tradiţionale pescăreşti au nevoie de ajutor pentru a moderniza infrastructura

37

pescărească locală, pentru a realiza diversificarea activităţilor economice şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în aceste zone. Patru obiective specifice sunt exprimate pentru îndeplinirea acestui obiectiv. 3.1. Sprijinirea înfiinţării Grupurilor Locale de Acţiune pentru Pescuit Dezvoltarea locală este un nou mod de abordare în România, iar actorii locali dispuşi să se angajeze în acest tip de proiecte vor avea nevoie de susţinere înainte de a le implementa. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

o Actorii locali dobândesc abilităţile necesare pentru a înfiinţa şi a conduce Grupurile Locale de Acţiune pentru Pescuit;

o Parteneriatele public-privat sunt înfiinţate pentru elaborarea şi implementarea strategilor locale;

o Strategii locale integrate de dezvoltare sunt elaborate în zonele pescăreşti. Următoarea măsură din FEP va fi folosită pentru promovarea acestui obiectiv: Măsura 5.1.- Asistenţă tehnică,

Acţiunea 1 – Managementul şi implementarea programelor

3.2. Implementarea strategiilor de dezvoltare locală integrată în zonele pescăreşti Odată create, Grupurile Locale vor avea posibilitatea de a aloca fonduri pentru implementarea strategiilor lor de dezvoltare locale. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

o Îmbunătăţirea calităţii vieţii în micile comunităţi pescăreşti; o Economia locală este mai diversificată şi generează o mai mare valoare

adăugată la nivel local; o Resursele locale sunt mai bine folosite şi protejate; o O nouă formă de administrare se va aplica pentru dezvoltarea durabilă a

economiei locale. Următoarea măsură din FEP va fi folosită pentru promovarea acestui obiectiv: Măsura 4.1 Dezvoltarea zonelor pescăreşti 3.3. Realizarea proiectelor de cooperare Anumite Grupuri Locale de Acţiune pentru Pescuit pot necesita unirea forţelor cu alte grupuri pentru a realiza proiecte de cooperare. Rezultatul preconizat este următorul:

o Proiectele de cooperare naţionale sau transnaţionale se realizează atunci când este creată o masă critică mai mare.

Următoarea măsură din FEP va fi folosită pentru promovarea acestui obiectiv: Măsura 4.1 - Dezvoltarea zonelor pescăreşti

38

3.4 Facilitarea comunicării în reţea a Grupurilor Locale de Acţiune pentru Pescuit Crearea reţelei este o componentă importantă a dezvoltării locale ce va fi furnizată ca un serviciu Grupurilor Locale de Acţiune pentru Pescuit. Rezultatele preconizate sunt următoarele:

o Comunicarea în reţea stimulează schimbul de idei; o Acţiunile inovatoare sunt identificate, valorificate şi promovate.

Va fi creată reţeaua pentru sectorul piscicol din România, care va face parte din reţeaua europeană.

Următoarea măsură din FEP va fi folosită pentru promovarea acestui obiectiv:

Măsura 5.1. Asistenţă tehnică Acţiunea 1- Managementul şi implementarea programelor.

Obiectiv 4: Susţinerea unei implementări adecvate a PO în cadrul PCP Implementarea Programului operaţional va solicita dezvoltarea capacităţii administrative a organismelor publice implicate în realizarea programului. Asistenţa tehnică va fi disponibilă pentru a susţine acest proces. Rezultatele preconizate la acest nivel sunt următoarele:

o Este disponibilă o documentaţie completă cu privire la procedurile tuturor structurilor implicate în implementarea programului;

o Capacitatea de administrare a fost sporită mai ales în ceea ce priveşte aspectele legate de PCP/implementarea FEP şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor de către beneficiari.

Următoarele măsuri din Axa 5 şi Axa 2 FEP vor fi folosite pentru promovarea acestui obiectiv:

o Măsura 5.1. - Asistenţă tehnică; o Măsura 2.4 - Schema de inginerie financiară.

4.3. Calendarul şi obiectivele intermediare Tabelele următoare prezintă obiectivele stabilite în cadrul fiecărei axe prioritare, incluzând şi delimitările dintre obiectivele stabilite pentru anul 2010 şi 2013. Datele de bază prezentate sunt cele aferente anului 2007 sau cele mai recente date disponibile.

39

Axa 1

Indicatori Punctul de plecare2007 Obiective 2010 Obiective 2013

Reducerea capacităţii floteiprin oprirea temporară saupermanentă a activităţiinavelor:

• GT • kW

2.60

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale · 2015. 8. 3. · pescuit. În 2005, speciile...

Documents

Transcript of Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale · 2015. 8. 3. · pescuit. În 2005, speciile...