LICEUL TEORETIC DE INFORMATICĂ “GRIGORE MOISIL” IAŞI

Miniatura instrumentală

Proiect la Educaţie muzicală

Nume şi prenume elevi: Bouaru Codrin, Cazacu Sorin, Cernat Iulian , Sidor Robert

Clasa: a X-a D

Data: 15.01.2015

Miniatura instrumentală Miniatura instrumentală este o piesă muzicală de mici dimensiuni, cu formă monopartită,

bipartită sau tripartită, care a apărut o dată cu folosirea tot mai intensă a instrumentelor muzicale

în practica interpretativă. Romantismul îmbogăţeşte repertoriul pianistic în mod special, cei mai

reprezentativi compozitori romantici fiind şi pianisti: Franz Schubert, Robert Schumann,

Frederic Chopin, Franz Liszt etc.      

Frédéric Chopin

Pianist concertist, virtuoz, Frederic Chopin a adus genul miniaturii instrumentale pe culmi de

perfecţiune. Nocturnele,valsurile, mazurcile, polonezele sale sunt, astăzi, pietre de hotar în

cariera oricărui pianist şi prilej de reală încantare estetică pentru fiecare meloman.

Dezvoltând miniatura pentru pian în piese foarte dense şi expresive, Chopin realizează imagini

complexe şi foarte variate, mergând de la lirismul visător

până la cutremurătoare zvârcoliri tragice. Trăsăturile sale

stilistice se diferenţiază de cele ale contemporanilor săi

germani, întrucât atât climatul spiritual polonez în care

s-a format şi a trăit, cât şi lupta sa cu viaţa au fost

diferite.

Cu foarte puține excepții, întreaga operă a lui Chopin

este destinată pianului: poloneze, mazurci, preludii,

nocturne, studii, balade, sonate etc.

Compoziţii : Poloneze (dintre care amintim 2

poloneze,în La minor,Poloneza Militară ,şi do

minor,Poloneza în La bemol,Eroica,op.53,Poloneza-

fantezie in La major op.);mazurci( mazurci în Si bemol

major,La minor,Faminor, La bemol major şi Do major ,op.7,3 mazurci în Si major,Fa minor şi

Do diez minor,op.63 sunt doar câteva exemple demne de audiat);valsuri (Marele Vals în Mi

bemol major,op.18,2 valsuri în Fa minor,Adio,în Si minor ,op.69 etc.);sonate(Sonata cu marş

funebru în Si bemol minor,op.35,Sonata în Si minor,op.58 etc.);studii (12 mari studii,nr.

3,Tristeţea,nr.12,Revoluţionarul,op.10 etc.);scherzo-uri (Sherzo nr.1 în Si minor op.20,Scherzo

în Mi major,op.54 etc.);balade (Balada în Fa major,op.38, Balada în Fa minor,op.52

etc.);preludii (24 de preludii,nr.15,Gustul apei,op.28,Preludiu în Do diez minor,op.45);nocturne

(2 nocturne în Sol minor şi Sol major ,op.37,2 nocturne în Si major şi Mi major ,op.62

etc.);impromptu-uri(Impromptu în La bemol major,op.29,Impromptu în Fa diez major,op.36

etc.);fantezii (Fantezia în Fa minor,op.49);rondo-uri (Rondo în Re bemol

major,op.16);variaţiuni(Varaţiuni în Mi major pe o arie germană);piese diverse(Bolero în Do

major,op.19,Allegro de concert,în La bemol,op.46 etc.);

Franz SchubertNăscut în 1797, la Lichtenthal, o suburbie a Vienei, Schubert este

atras de mic de universul muzicii, întrucât în casa tatălului său,

învăţătorul Franz Schubert, membrii familiei erau instrumentişti

amatori.rimele lecţii de muzică le primeşte de la tatăl şi fratele său

mai mare, apoi de la organistul capelei parohiale Michael Holzer

care, constatând rapidele sale progrese, va declară că ”nu mai are

ce să-l înveţe”.

În secolul al XIX-lea, muzica pentru pian se dezvoltă pe

făgaşul evocării lirismului subiectiv, creându-se piese de

confesiune, alături de miniaturi de gen foarte accesibile şi sugestive. Aşa cum liedul este adecvat

cadrului intim, la fel miniatura pentru pian se adresează aceluiaşi cadru restrâns al muzicii de

cameră. Hărăzită unui cerc intim, muzica sa pentru pian este accesibilă, datorită legăturii strânse

cu folclorul rustic şi citadin vienez. În miniaturile pentru pian valorifică dansul, devenit mijloc de

zugrăvire a vieţii sufleteşti. Popularul vals vienez, provenit din ländler, ocupă un loc însemnat

printre piesele sale pianistice.

Scrise pentru “Schubertiade” sau alte prilejuri, Valsurile pentru pian, mici bijuterii, n-au nimic

din poezia afectată a muzicii de salon, ci ele păstrează caracterul robust al dansului popular. Pe

lângă ritmuri dansante, Valsurile nobile şi sentimentale op. 33 şi op. 18 conţin şi o serie de

imagini lirice. Formula melodică a valsului este prezentă şi în piese mai ample, intrând în

configuraţia temelor din creaţii simfonice sau de cameră: Simfonia a VIII-a, Cvartetul de coarde

în Sol major, Sonata op. 120 în La major pentru pian.

El a cultivat adesea marşul, mai ales în piesele la patru mâini, foarte preţuite în muzica

de casă (Marşuri caracteristice, Marş militar). Ritmul şi formulele de marş au pătruns şi ele în

genurile mari – Sonata op. 42, Simfonia a IX-a, Cvintetul de coarde.Dintre cele mai notorii

lucrări pentru pian la patru mâini amintim Fantezia în fa(1828), în patru părţi, al cărei profil

expresiv aminteşte de cele patru părţi ale simfoniei. Marele duet, despre care Schumann credea a

fi transpunerea pentru pian aSimfoniei Gastein, şi Divertismentul ungar au teme înrudite cu

cântecele maghiare.

Renumite sunt Impromptus-urile şi Momentele muzicale, modele de miniaturi

pianistice cu vădite contraste emoţionale. Preluând de la compozitorul ceh Worzischek

modelul Impromptu-ului, el foloseşte diferite procedee în aceste piese, ce sunt apropiate de

universul liric al liedurilor. Şi în Momentele muzicale surprinde diferite crâmpeie din viaţa sa

sufletească, cu spontaneitatea sa obişnuită. În aceste miniaturi, Schubert face, uneori, uz de

variaţiuni, constituind unul din rarele prilejuri de virtuozitate pianistică din opera lui. Singura

lucrare de mari dimensiuni, cu caracter improvizatoric, este fantezia Călătorul, în care strecoară

efecte briliante după modelul lui Hummel (pianist improvizator, apreciat de vienezi). Este, de

fapt, o sonată liberă, în care cele patru secţiuni se cântă fără întrerupere, alternând episoade de

strălucire tehnică cu altele de rafinament poetic.

Bibliografie: http://ro.scribd.com/doc/80563615/1-miniatura-lui-schumann#scribd

http://www.studentie.ro/campus/frederic_chopin/c-133-a-19470

Manual de educaţie muzicală pentru clasa a X-a, Editura Aramis, 2005