Migraţiile ca modalităţi de supravieţuire în medii

schimbătoare

Definiţia migraţieiMigraţia peştilor Migraţia animalelorMigraţia in mediul terestruMigraţia păsărilorMigraţia in mediul acvatic

CUPRINS:

Migraţia peştilor

Peştii migrează în căutarea surselor de hrană sau a locurilor de reproducere. Multe specii rătăcesc prin oceane în urmărirea „norilor” de plancton (un amestec de vegetale şi vieţuitoare microscopice), ce au densitate variabilă în funcţie de sezon. în plus, multe specii migrează spre locurile de reproducerepentru a-şi depune icrele

Adaptarea peştilor migratori Migraţia între râu şi mare

nu este o sarcină uşoară. Apa mării este mult mai sărată decât cea a râurilor; schimbarea salinităţii are consecinţe semnificative asupra tuturor peştilor.în apa dulce conţinutul de sare al lichidelor corporale este mult mai mare decât al mediului înconjurător, în urma procesului de echilibrare numit osmoză, apa pătrunde prin pielea peştelui.

Pe urmele migratorilor

Migraţia peştilor este în continuare o enigmă pentru cercetători, dar prin dezvoltarea tehnologiei, studierea peştilor devine din ce în ce mai uşoară. în acest scop pot fi utilizate proprietăţile a trei tipuri de unde: UHF, VHF şi unde acustice. Un aparat tipic de telemetrie (pentru măsurarea distanţelor) este reprezentat de un „clopoţel” acustic ce poate fi fixat de exteriorul peştelui, în stomacul acestuia sau implantat în corpul său. Acest dispozitiv emite ultrasunete, ce pot fi ulterior transformate în sunete auzibile. Aria de acţiune a acestor dispozitive este de regulă un kilometru, iar urmărirea peştilor se face de pe vapoare sau de pe malul râurilor.

SOMONUL

Somonii, alături de unele specii de broaşte ţestoase marine, călatoresc pe distanţe mari de la locul unde au eclozat, reuşind să se intoarcă cu exactitate in acelaşi spaţii pentru a se reproduce, atunci cand ating maturitatea. Modalitatea in care astfel de peşti şi reptile reuşesc să-şi regăsească cu exactitate traseul străbătut in primele luni de viaţă, a fost unul dintre misterele care au tulburat generaţii intregi de naturalişti.

Anghila Ca toate speciile de

Amphihaline, anghila migreaza in Marea Sargaselor pentru reproducere. Depunerea are loc la sfarsitul iernii - inceputul primaverii in Marea Sargaselor. Larvele leptocefale sunt aduse pe coastea Europei de Curentul Golfului in aproximativ 7 - 11 luni dar poate dura pana la 3 ani. In stadiul de larve, puii de anghila nu seamana deloc cu parintii avand forma unor frunze, semitransparente si se hranesc numai cu plancton.

Ca peste migrator anadrom, primavara (aprilie-mai) urca in susul Dunarii, pentru reproducere, pana la Portile de Fier, depunand icrele in tot cursul fluviului, in locuri adanci, cu fund pietros si nisipos (mai-iunie); catre toamna, cea mai mare parte dintre adulti si tineri se intorc in mare, unde ierneaza la adancime in grupuri mici.Se hraneste cu moluste si pesti mici.Traieste circa 45 de ani si chiar mai mult.

NISETRU

Migraţia animalelor este un fenomen mult mai amplu, dar şi mai planificat, decât simpla deplasare a animalelor.

Un biolog pe nume Hugh Dingle, încercând să înţeleagă esenţa ei, a identificat cinci caracteristici care se aplică tuturor migraţiilor, în diferite grade şi combinaţii. Ele sunt deplasări prelungite care duc animalele în afara habitatelor familiare; tind să fie liniare, nu întortocheate; presupun comportamente speciale de pregătire (cum ar fi supraalimentarea) şi de sosire; necesită consum special de energie. Şi încă ceva: animalele migratoare menţin o concentrare intensă asupra misiunii importante care le determină să nu fie distrase de tentaţii şi deturnate de obstacole care ar abate alte animale.

Migraţia animalelor face parte din comportamentul acestora. Ele migrează sau călătoresc de la un habitat la altul, pentru a beneficia de resurse diferite sau superioare, cum ar fi hrana mai multă sau locuri mai calde si mai sigure pentru reproducere. Cele mai multe migraţii au loc o data pe an într-un anumit anotimp, dar altele apar mai mult sau mai puţin frecvent. Cu toate că migraţiile sunt necesare, acestea consumă foarte mult din energia si timpul animalului, expunând-ul la pericole, cum ar fi lipsa mâncării sau epuizarea.

î

Comportamentul şi adaptarea animalelor în mediu

În mediul terestru, în regiuni precum savanele aficane si tundra arctică, mâncarea şi apa sunt rare mai tot timpul. Turmele de animale călătoresc în funcţie de sezon pentru a folosi cât mai bine resursele existente. De exemplu, în Canada, cariboul petrece iarna în padurile de conifere. în aprilie, el migrează în nord spre tundră (regiunea Arctica fară copaci) pentru reproducere, unde se hrăneşte cu licheni si ierburi. El se întoarce în pădure de îndată ce iarna arctică reîncepe şi pamântul este acoperit de o crustă groasă de gheaţă.

Multe păsări migrează sezonier. Primavara, ele zboară din zonele cu ierni mai calde şi cu cantităţi mari de hrană spre zonele mai reci unde îşi depun ouăle şi îşi cresc puii. Aceste regiuni mai reci au hrană numai primavara şi vara. Unele specii migrează oricum în zone cu mai puţină hrană, dar care oferă mai multă protecţie în perioada reproducerii şi creşterii puilor.

Cea mai lungă distanţă este parcursă de chira polară. Ea zboară din locul în care depune ouăle, din zona arctică până în Anctartica şi înapoi, în fiecare an – o călătorie dus – întors de aproximativ 36000 km.

Un alt exemplu sunt pinguinii Adelle care călătoresc peste 300 km pe gheaţa dură a mării pentru a ajunge la locurile unde se reproduc, pe continentul Antarctic. Aceeaşi pereche de pinguini va reveni la acelaşi cuib in fiecare an. 

Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile,căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit, fuga din faţa inamicilor naturali şi evitarea suprapopulării. Durata şi distanţa parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări migrează zilnic: nopţile şi le petrec în centrul oraşului, unde este mai cald decât la periferie.Alte păsări,care cuibăresc în emisfera nordică, observă că toamna zilele devin mai scurte şi mai reci, scade ritmul de creştere al plantelor şi oferta de hrană. Primăvara, în locurile de iernat temperatura creşte şi scade umiditatea, astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci.

De ce migrează păsările?

Păsările mai grele, cum ar fi berzele, trebuie să depună un efort mai mare pentru zbor. Tocmai din acest motiv, se străduiesc ca în timpul migraţiei să parcurgă distanţe cât mai mari prin planare. În timpul zborului de toamnă, dinspre Europa spre Africa, prin intermediul curenţilor ascendenţi calzi se pot ridica uşor,din ce în ce mai sus. Pentru multe păsări, Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării.

.

Specii de păsări călătoare:

• Lebăda pitică de exemplu, migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord, până la malul Mării Nordice.

În mediul acvatic există multe vieţuitoare care migrează. Astfel balenele călătoresc din teritoriile de hrănire spre cele unde se reproduc şi înapoi, în fiecare an. Din noiembrie până în aprilie, balena albastră şi balena cu cocoaşă se hranesc cu animale mici, numite krill în regiunile polare. Odată cu apropierea iernii ele străbat oceanul Atlantic, Pacific şi Indian ca să se reproducă în apele tropicale calde.

Temperatura mării, în continuă creştere, afectează obiceiurile de migraţie ale broaştelor ţestoase de pe coasta de nord a Italiei.

Ecologiştii din Italia se tem ca schimbările de climă influenţează migraţia broaştelor ţestoase.

Temperatura Mării Ligurice din nord-estul Italiei este mult mai mare în acest an, după ce peninsula a

traversat cea mai călduroasă iarnă din ultimele două secole.

De obicei, în lunile aprilie şi mai, apa mării are 12-13 grade Celsius. Anul acesta temperatura nu a scăzut sub 19 grade.

Încălzirea globală influenţează migraţia ţestoaselor

BiBLIOGRAFIE:

Revista,,Terra’’ Revista ,,Arborele Lumii’’

www.wikipwdia.ro www.descopera.ro

Proiect realizat de:

Bercu BogdanPopa AndreeaPopa TediStanciu DenisaZachia Diana