Metode de Comitere a Falsului Si Examinarea Criminalistica a Falsului

8/12/2019 Metode de Comitere a Falsului Si Examinarea Criminalistica a Falsului

http://slidepdf.com/reader/full/metode-de-comitere-a-falsului-si-examinarea-criminalistica-a-falsului 1/32

1

1.1.Scurt istoric

Documentele reprezinta un capitol important în istoria de milenii a omenirii. De-a

lungul timpului documentele apar ca înscrisuri de o însemnatate deosebita, înca de la aparitia lor

acestea au început a fi falsificate. Istoria României retine falsificari celebre începând cu domnia

lui stefan cel Mare. Pâna în secolul XVII falsificarile de documente erau pedepsite aspru,

pedepse ca taierea mâinii, pierderea capului sau arderea pe rug.

Un document plasat în domnia lui stefan cel Mare a fost scris de cel mai cunoscut diac al

cancelariei Moldovei dintre 1458-1460, un anume Stetco. Falsul a fost depistat de specialisti la

studierea amprentei sigilare, care nu respecta standardele. În epoca în care el ar fi trebuit sa fie

realizat, daca dam crezare scrisului de pe el, pecetea ar trebui sa fie confectionata fie din ceara

naturala, fie dintr-o capsula metalica, fie dintr-o capsula de lemn în interiorul careia sa segaseasca ceara rosie, în care urma sa fie imprimat sigiliul domnitorului, cum este la

Hrisovul Manastirii Hurezi. La acest fals, în loc de ceara naturala este un fel de bitum. Pe

marginea acestei amprente sigilare, unde trebuia sa fie legenda sau inscriptia, în care se gasea

numele domnului si tara unde domnea, nu se poate citi nimic, numai niste semne grafice care nu

se pot citi, textul în totalitate este într-o limba care vrea sa fie cea slavona - limba de cancelarie.

O categorie anume de falsuri a fost numita de slavistul Ioan Bogdan "Noi falsificate

basarabene".Sunt în numar de 30, au fost create dupa ce Basarabia a cazut la Imperiul Ţarist

dupa "Pacea de la Bucuresti" din 1812. Pentru falsificarea acestora se pare ca a fost folosit un

atelier întreg pentru ca toate aceste documente sunt cam pe acelasi tipar.

Falsificatorii instruiti nu îsi permiteau sa faca falsuri sub forma originala. Aceste

documente nu reuseau sa se impuna ca autentice. Exista un întreg proces ce verificare a

autenticitatii unui document. O cercetare porneste de la suport, de la scris si de la însemnele de

validare,ori falsificatorii cunosteau aceste lucruri. Un falsificator ilustru? Bogdan Petriceicu

Hasdeu. El a creat doua falsuri, unul este "Diploma Bârladeanu", care ar fi fost elaborata în

19419b110t 1134 si prin care se confereau unor negustori dreptul de a face comert în Moldovafara a plati taxe, acest fals intrând în categoria falsurilor patriotice sau falsuri pentru marirea

neamului. Al doilea fals al lui B.P.Hasdeu este "Hrisovul lui Iurg Koriatovici".În acest hrisov el

a încercat sa puna pe tronul Moldovei acel personaj Iurg, pe care l-ar fi gasit într-o cronica

lituana, dar negasind documentele care sa dovedeasca si ceea ce sustine el, si-a permis luxul sa



3

Termenul de înscris are sens restrâns, facând distinctie între infractiunile de fals în

înscrisuri si falsificarea de monede, timbre si alte valori1si în examinarea criminalistica trebuie

facuta delimitarea între cercetarea propriu-zisa a falsurilor în înscrisuri - inclusiv a celor

dactilografiate si cercetarea altor categorii de falsuri: monede, marci postale, instrumente de

marcare si de autentificare 2.

Actul scris reprezinta mai întâi de toate o scriere, ca modalitate de exprimare a gândirii,

fixata pe un anumit suport, care în mod obisnuit este hârtia, dar poate fi si pergamentul, pânza,

lemn, materiale plastice etc.

Textul scris, ca expresie grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa ori a atestarii

unui fapt, reda continutul actului si poate cuprinde fapte, împrejurari, evenimente, stari, actiuni

de care legea penala leaga anumite consecinte juridice. Lipsa textului scris înseamna inexistenta

actului.Ioan Mircea ne da urmatoarea definitie a documentului: orice scris tiparit, dactilografiat,

manuscris, schita, desen prin care se atesta starea civila, identitatea persoanei, pregatirea scolara

si profesionala, încheierea de diferite contracte, declaratii, bilete de banca, timbre etc.3 .

În sens larg, termenul de document, cuprinde diverse obiecte materiale confectionate si

destinate fixarii în timp si spatiu a ideilor, gândirii si vointei umane. Astfel sub incidenta

termenului de document este si filmul, fotografia, audio - videogramele si alte modalitati de

înregistrare. Toate aceste feluri de înregistrare pot fi si sânt folosite pentru pastrarea datelor în

diferite scopuri inclusiv juridice.

În procesul judiciar, actele scrise pot interesa nu numai ca mijloace de proba, dar si

pentru reconstituirea împrejurarilor în care au fost întocmite. În asemenea situatii, ele sunt

considerate probe materiale, având acest regim si în cadrul expertizei criminalistice. Actul scris

se considera mijloc de proba atât timp cât veridicitatea sa nu este contestata. Din momentul

contestarii acesta devine proba materiala. Actul nu va mai avea atunci rolul de atestare a

anumitor raporturi juridice, ci va servi la dovedirea falsului si stabilirea autorului acestuia,

precum si la elucidarea altor împrejurari revelatoare sub aspectul judiciar.

Ca mijloc de proba, actului îi este proprie concordanta între ceea ce comunica si faptul

respectiv, pe când actul - proba materiala este lipsit de o asemenea concordanta.

1 Codul penal al României,Partea speciala,Titlul VII

2 E. Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p.383 si urm.

3 Mircea Ion, Criminalistica - Bucuresti, 1999, pag. 181.



4

1.3. Notiunea de fals

Notiunea de fals nu este precizata printr-o definitie legala. În majoritatea legislatiilor se

face o enumerare a diferitelor feluri de fals,dar fara a se da o definitie generala si completa,care

sa delimiteze caracteristicile acestei infractiuni.Literatura de specialitate enumera urmatoarele elemente esentiale ale falsului în acte,

aratând ca aceasta prezinta trei caracteristici principale, si anume: alterarea adevarului continut

într-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice, savârsirea faptei cu

intentie. Astfel se poate spune ca prin fals în acte urmeaza a se întelege orice alterare a

adevarului privitor la forma sau continutul unui act scris, oficial sau neoficial, savârsita cu

intentie si care poate produce consecinte socialmente periculoase. Pentru a fi considerat oficial ,

înscrisul trebuie sa faca parte din categoria celor întocmite, emanate sau întarite de o autoritate.

Constituie înscrisuri oficiale toate actele scrise provenind de la autoritatile publice, institutiile

publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public ori care fac parte din actele de

procedura scrisa si de documentare ale institutiilor sau organizatiilor publice respective. Pe de

alta parte, sunt considerate înscrisuri oficiale atât exemplarele originale, cât si copiile legalizate

sau certificate ale acestora, daca sunt susceptibile de produce consecinte juridice, fiind lipsit de

relevanta faptul ca sunt redactate în limba româna ori într-o alta limba.

În cazul înscrisurilor sub semnatura privata, un astfel de înscris fiind caracterizat prin

continut cu relevanta juridica, semnatura, data redactarii etc. Un înscris sub semnatura privata

devine înscris oficial din momentul în care a fost supus autentificarii.4

Alterarea adevarului cuprins într-un act are loc, în principal, prin actiune, fiind posibil ca

ea sa se produca si prin inactiune .

Exista doua forme principale de fals: intelectual si material.

Falsul intelectual consta în atestarea unor fapte sau împrejurari care nu corespund

adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a însera unele date sau împrejurari. Un asa act desi

dupa forma poate fi corect este fals din punct de vedere a continutului.Falsul materi al consta fie în contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în

orice mod, de natura sa produca consecinte juridice .

4 V.Dongoroz s.a.,op.cit.,p.433



5

2 . Metode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a falsului

2.1. Falsul prin înlaturare de text

Falsificarea prin înlaturare a actelor poate fi efectuata prin metodele: mecanica si

chimica. Metoda mecanica este si ea de doua feluri: prin radiere si prin razuire. Prin radiere se

întelege înlaturarea scrisului pe cale mecanica cu folosirea gumei, miezului de pâine s.a. Prin

razuire - înlaturarea scrisului cu lama, cutitul si alte obiecte de felul acesta.

Metoda chimica poate fi efectuata prin corodare sau spalare. Corodarea consta în

decolorarea scrisului prin atacare cu substante chimice. La spalare scrisul se decoloreaza si în

acelasi timp se dizolva, total sau partial. Orice metoda aplicata va înlatura scrisul total sau partial

si astfel în unele cazuri va putea fi relevat iar în celelalte, nu.

2.2. Înlaturarea textului pe cale mecanica

În cazul înlaturarii textului pe cale mecanica textul se îndeparteaza printr-o actiune de

stergere, constând în fie în razuire, fie în radiere, executata cu o guma, lama de ras, orice obiect

ascutit sau miez de pâine. Înlaturarea mecanica a textului poate sa fie urmata sau nu de înscrierea

unor noi mentiuni în locul celor existente initial.

Elemente ce atesta falsificarea partiala prin înlaturarea mecanica :

- scamosarea hârtiei

- subtierea hârtiei,urmata de cresterea porozitatii si a transparentei în locurile unde s-a

actionat prin razuire sau radiere.

- alterarea trasaturilor grafice învecinate

- difuzia mare a cernelii în locurile unde a fost alterata hârtia

- aparitia unor zone de alta culoare sau a unor zone,în locurile unde s-a încercat refacerea

satinajului

- resturi de coloranti sau trasee grafice, incomplet înlaturate prin radiere ori razuire- existenta unei fluorescente accentuate - sau de alta culoare - comparativ cu fluorescenta

generala a înscrisului examinat.

Examinarea criminalistica a falsului partial prin înlaturare de text parcurge doua faze :

a.Stabilirea locului în care a fost înlaturat textul

b.Refacerea textului înlaturat



6

a.Stabilirea locului în care a fost înlaturat textul

Determinarea locului în care s-a înlaturat textul pe cale mecanica - radiere sau razuire - se

realizeaza prin mai multe metode :

Examinarea prin transparenta

Pentru a se realiza examinarea prin transparenta se procedeaza la observarea înscrisului

în lumina naturala sau în fata unei surse puternice de lumina artificiala. Se va observa

modificarea grosimii hârtiei si cresterea transparentei. Stabilirea locului unde s-a actionat se face

pe cale fotografica, procedându-se la expunerea unei hârtii fotografice la lumina transmisa prin

înscrisul examinat. În locul unde s-a actionat se va observa o înnegrire mai accentuata a hârtiei la

developare datorita trecerii unei cantitati mai mari de lumina.

Examinarea în lumina incidenta

Examinarea se face cu ajutorul unei surse de lumina, dirijata pe suprafata înscrisului subun anumit unghi sau paralela cu aceasta. Scamosarea hârtiei se va observa prin jocul de lumini si

umbre produse de microrelieful suprafetei acesteia.

Examinarea în radiatii infrarosii si ultraviolete

Examinarea în radiatii infrarosii se foloseste mai rar,fiind conditionata de faptul ca

materialele de scriere de pe înscrisul analizat se comporta diferit fata de acestea. Radiatiile u.v.,

în schimb, pun în evidenta locul unde s-a actionat, locul razuit aparând sub forma unei pete cu o

fluorescenta mai accentuata si uneori chiar cu o culoare diferita de cea a înscrisului.

Examinarea microscopica

Daca cercetarea în lumina incidenta si cea prin transparenta nu a dat rezultate se recurge

la acest gen de cercetare. Înscrisul se examineaza în lumina dirijata, folosindu-se o putere mica

de marire, oferind posibilitatea evidentierii atât a dispunerii dezordonate a fibrelor, cât si lipsa

unor particule de hârtie.

Examinarea fosforescentei materialelor de scriere

Spre deosebire de fluorescenta, fosforescenta se pastreaza o anumita perioada de timp,

chiar dupa încetarea izvorului de energie luminoasa utilizat. Capacitatea anumitor materiale de

scriere de a fi fosforescente ofera posibilitatea identificarii urmelor provenite din scrisul razuit,

acestea fiind evidentiate atât la suprafata, cât si în profunzimea hârtiei.

Tratarea înscrisului cu pulbere de grafit,negru de antimoniu sau miniu de plumb



7

Se foloseste în cazul în care înscrisul examinat a fost redactat pe hârtie de calitate

superioara, lucioasa. Datorita scamosarii hârtiei, pulberea fina de grafit, negru de antimoniu sau

miniu de plumb adera într-o cantitate mai mare, locul unde a fost razuit înscrisul fiind pus în

evidenta sub forma unor pete de culoare neagra. Pulberea depusa în exces trebuie înlaturata, fie

cu un curente de aer, fie cu plastilina înmuiata, prin tamponarea usoara a suprafetelor înnegrite.

Tratarea înscrisului cu vapori de iod

Procedeul consta în expunerea suprafetei hârtiei la actiunea vaporilor de iod. Vaporii de

iod se obtin prin încalzirea granulelor de iod metalic, într-un creuzet sau cu ajutorul unui

vaporizator în care se afla cristale de iod, acesta fiind tinut în podul palmei timp de circa un

minut. Datorita vaporilor de iod, locurile unde a fost înlaturat textul se vor îmbiba mai mult,

portiunile alterate capatând o culoare galbena. Fotografierea trebuie facuta rapid întrucât

culoarea dispare repede din cauza sublimarii stratului de iod pe suprafata hârtiei.Exista si alte metode cum ar fi :tratarea înscrisului cu un solvent organic, examinarea

holografica, tratarea cu solutie moser, betagrafia.


Relevarea scrisului înlaturat pe cale mecanica se face atât dupa urmele elementului

scriptural, cât si dupa urmele materialului de scriere ramas în hârtia înscrisului examinat. Aceasta

relevare este conditionata de natura si vechimea materialelor de scriere, precum si de calitatea

hârtiei. Pentru punerea în evidenta a scrisului preexistent sunt utilizate atât metode fizice, cât si

metode chimice.

Metode fi zice :

a. relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast;

b. relevarea scrisului prin întarirea electronica a contrastului

c. metoda examinarii în radiatii invizibile

d. evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori

a. Relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast

În cadrul acestei metode, întarirea contrastului se realizeaza în procesul reproducerii

fotografice, folosindu-se materialele negative si pozitive adecvate si respectându-se anumite

conditii de developare, precum si prin aplicarea unor procedee speciale.



8

Principalul neajuns al procedeului mentionat îl constituie faptul ca paralel cu marirea

contrastului are loc si o crestere daunatoare a contrastului. Totodata, se reduce calitatea imaginii

datorita difuzarii luminii în limitele de contact a celor doua emulsii. În obtinerea contrastului

necesar relevarii scrisului, o larga aplicare o au filtrele de lumina, care sunt transparente pentru

lumina propriei culori si opace pentru lumina culorii complimentare.

O metoda eficace de întarire a contrastului, aplicata însa rar în practica, datorita

operatiunilor anevoioase pe care le necesita este acea a suprapunerii emulsiilor fotografice. Ea

are la baza principiul cresterii transparentelor în progresie aritmetica, iar a opacitatilor în

progresie geometrica; suprapunând mai multe emulsii fotografice continând fiecare aceeasi

imagine, opacitatile vor creste mai rapid decât transparentele, determinând contrastarea imaginii.

Metoda a fost initiata de Burinski, care a propus doua modalitati de lucru:

1. fotografierea actului pe emulsie de coloid turnata pe o placa de sticla, deasupracareia dupa developare se aplica un alt strat de coloid, se fotografiaza si se developeaza din nou,

operatia repetându-se pâna la obtinerea contrastului necesar;

2. fotografierea actului pe mai multe placi, în conditii absolut similare, dupa

prelucrarea si uscarea acestora emulsiile se desprind si se suprapun între doua placi de sticla,

urmând copierea sau marirea imaginii pe hârtie fotografica.

Metoda consta în producerea pe cale artificiala a unui contrast de stralucire sau de

culoare de natura sa conduca la evidentierea scrisului pe fondul pe care a fost depus initial . În

acest scop se foloseste urmatoarele:

● materialele fotografice - pozitive si negative - cu un coeficient de contrast foarte ridicat ;

● revelatori cu actiune energica în prelucrarea imaginii;

● suprapunerea imaginilor;

● contratiparirea;

● ozobromarea;

La prelucrarea revelatorilor se foloseste hidrochinona, iar pentru atenuarea efectului

voalat al imaginii se introduce în solutie în cantitate mai mare de bromura de potasiu.

b. Relevarea scrisului prin întarirea electronica a contrastului.

Aceasta metoda se aseamana cu obtinerea copiei pozitive dupa doua sau mai multe

negative suprapuse. Deosebirea consta în aceia ca întarirea contrastului nu se realizeaza prin



9

mijloace optice, ci prin amplificare electronica. Dezavantajul acestei metode consta, pe de o

parte, în aceia ca are o sensibilitate mica în sesizarea densitatilor optice, iar, pe de alta parte,

datorita câmpului vizual redus al aparatului , nu este posibila examinarea unei suprafete mai mari

din înscris.

La elaborarea metodei electronice de stabilire a contrastului s-a pornit de la ideea

suprapunerii emulsiilor fotografice. Metodei electronice îi este caracteristic faptul ca

suprapunerea imaginilor scrisului cercetat se face pe cale optica, prin

amplificare electronica. Cel mai simplu aparat de intensificare a contrastului are la baza

principiul fototelegrafiei si cel cinescopic. Procesul de accentuare a imaginii cuprinde câteva

etape5. Cele mai importante sunt: descompunerea imaginii, înregistrarea sa fragmentara,

reproducerea imaginilor fragmentare într-o singura imagine, transformarea diferentei de

stralucire a urmelor scrisului si fondului hârtiei în dependenta de impulsuri electrice,transformarea semnalelor electrice în semnale luminoase.

Metoda expusa are urmatoarele avantaje:

timp putin pentru executare;

posibilitatea de a fi supusa controlului la diferite etape de desfasurare;

Dezavantaje:

suprafata câmpului vizual este mica;

sensibilitate scazuta de diferentiere a densitatilor optice.

c. Metoda examinarii în radiatii invizibile.

Stabilirea scrisului anterior existent poate fi facuta si prin examinarea documentului în

radiatii invizibile, de exemplu în radiatii infrarosii, ultraviolete si roentgen. Aceasta metoda este

rar aplicata datorita dificultatii sale si datorita faptului ca scrisul îndepartat prin înlaturare foarte

rar poate fi detectat cu ajutorul metodei date. Meritul radiatiilor invizibile este acela ca au

proprietatea de a fi absorbite de substantele folosite pentru scriere si îndeosebi care contin

coloranti organici, al tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde. Rezultate

îmbucuratoare se obtin la relevarea scrisului alterat prin stergere chimica, adica prin spalare sau

corodare.

5 EismanA.A., Malîsev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de culoare, «Criminalistica sovetica în

serviciu urmaririi penale», 11 editia 6. 1958.



10

Obtinerea imaginii se face prin corelarea corespunzatoare a sursei de radiatie, a filtrului

asezat în fata obiectivului fotografic si a materialului negativ.

Este cunoscut faptul ca focarul razelor ultraviolete se afla mai aproape de obiectiv decât

cel al razelor care se pot observa. Iata de ce este necesar sa apropiem obiectivul aparatului

fotografic de emulsia fotografica. Corectarea o facem prin experiment, coeficientul ei fiind cu

atât mai ridicat cu cât mai scurta este lungimea de unda a radiatiilor ultraviolete ce trec prin filtru

aflat în fata obiectivului si cât mai mare este scara imaginii. Situatia se poate clarifica si cu

ajutorul unui ecran fluorescent care se aseaza în locul sticlei mate, stratul fluorescent fiind

îndreptat spre obiectiv. De obicei ca ecran se foloseste o solutie apoasa de suflat de chinina, sau

o solutie apoasa de fluoresceina, sau un fixator fotografic oxidizat.

Pentru stabilirea a ceea ce a fost scris anterior se pot aplica si razele Roentgen. Ele se

aplica rar datorita faptului ca putine substante sunt transparente la astfel de radiatie. Ca filtru înasa situatii se pot folosi cele ce contin saruri metalice, brom, talc, coloranti minerali, eozina s.a.

Aceste substante au un numar atomic relativ mare si absorb radiatiile Roentgen moi si se

evidentiaza cu ajutorul roentgenografiei, roentgenoscopiei sau fotoelectronografiei.

Rontgenografia se obtine prin suprapunerea actului cu materialul fotografic si se introduc

într-o caseta confectionata dintr-un material prin care nu patrund radiatiile, dar cu partea

superioara transparenta pentru radiatiile Roentgen si netransparenta pentru radiatiile spectrului

vizibil. Trebuie de explicat ca actul trebuie sa fie deasupra filmului, iar ca material opac trebuie

folosita o placa subtire de aluminiu sau o hârtie rezistenta acoperita cu un strat de zaponlac.

Iradiind caseta cu raze Roentgen numite si X, care vor penetra doar hârtia, impresionând

materialul fotografic, iar trasaturile scrisului sters vor ramâne neimprimate.

Roentgenoscopia se face prin plasarea în locul materialului fotografic a unui ecran

fluorescent, iar restul este ca si la roentgenografie. Caseta cu actul care urmeaza a fi examinat si

ecranul fluorescent se monteaza, de regula, într-un dispozitiv conic de observare. Imaginea

trebuie urmarita prin partea superioara a conului.

Dupa cum am mentionat fotoelectonografia constituie un alt mijloc de descifrare a

continutului preexistent falsificarii actului. Cunoastem ca anumite obiecte care au fost supuse

radierii cu raze X emit electroni. Aceasta si este pus la baza electronografiei. În literatura

întâlnim doua procedee de obtinere a fotoelectronografiei. Unul consta în faptul ca electronii sunt

emisi de o placa de plumb slefuita. Actul banuit îl punem între placa de plumb, despre care am



11

vorbit si un material fotografic negativ, presându-se bine între ele. Radiatia la care va fi supusa

caseta va trece mai întâi prin film, apoi prin act, iar ajungând la placa de plumb se va întoarce

înapoi, traversând actul si imprimând cu o intensitate mai redusa, în dreptul scrisului sters, o

imagine pe materialul fotografic. Acest procedeu se aplica mai des în cazul scrisului executat pe

hârtie foarte subtire. A doua metoda se bazeaza pe emiterea fotoelectronilor de ramasitele

materialului de scriere. La acest procedeu nu se foloseste placa de plumb, iar în rest totul este la

fel. Razele X trec prin materialul fotografic si ajung la act de unde se degaja electroni.

Fotoelectronii se degaja mai intens acolo unde exista urme a materialului de scriere si vor actiona

asupra peliculei fotografice de unde vom putea citi continutul preexistent al actului.

Fotoelectonografia are neajunsul urmator: razele X au actiune fotografica si densitatea

optica a filmului este conditionat fasciculul radiatiei Roentgen. Pentru reducerea acestui efect se

folosesc raze X mai dure, care sunt slab absorbite de emulsia materialului fotografic. Totodata sefoloseste, ca filtru, o placa de plumb groasa de 0,2-0,4 mm. Urmarind acelasi scop, materialele

fotografice trebuie sa aiba granule cât mai putine si sa fie cât mai putin sensibile la radiatiile

Roentge.

d. Evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori

Aceasta metoda utilizeaza filtrele de lumina si se bazeaza pe faptul ca filtrele lasa sa

treaca lumina specifica culorii pe care o au, retinând ori atenuând lumina culorilor

complementare. Folosirea acestor filtre colorate este recomandata în cazul când este necesara

corectarea contrastelor, în sensul atenuarii contrastului daunator si întaririi contrastului util, mai

ales când scrisul este mascat de imaginea cromatica înconjuratoare.

Rezultatul folosirii fotografiei separatoare de culori se concretizeaza prin colorarea

scrisului de pe negativ într-o nuanta mai întunecata pe fond deschis, pe pozitiv scrisul aparând

într-o nuanta mai deschisa pe fond întunecat.

Metode chimice :

-relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scriptural

-metoda difuzo-copiativa

► Relevarea scri sul ui pe baza urmelor de presiune ale elementul ui scri ptural

Evidentierea scrisului dupa urmele de presiune ale instrumentului sciptural este utila, în

special în cazul înscrisurilor redactate cu stiloul cu bila sau cu creionul.



12

Instrumentele scripturale lasa pe versoul hârtiei urme de apasare. Din acest motiv, scrisul

poate fi evidentiat prin tratare prin fotografia de umbre sau prin frecarea usoara a versoului cu

hârtie carbon, în scopul colorarii proeminentelor existente pe suprafata acestuia.

Intensitatea pronuntarii urmelor de presiune are o mare importanta pentru posibilitatea

aplicarii metodei date. Evidentierea unor asemenea urme se face prin diverse metode de

examinare cum sunt: tratare cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod, crearea contrastului de

umbra, tratarea cu substante pulverizate si ridicarea cu ajutorul mulajului.

Crearea contrastului de umbra se face cu ajutorul surselor de lumina si prin iluminarea

unei singure parti a zonelor falsificate, din diferite unghiuri. Unghiurile sunt direct proportionale

cu intensitatea urmelor de apasare. Ele sunt mai mari cu cât mai mare este adâncitura lasata pe

hârtie.

Prelucrarea cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod da îmbucuratoare rezultate siatunci când apasarile pe hârtie sunt neînsemnate. Urmele grafismului sters vor fi conturate de iod

mai pronuntat în locurile unde hârtia a fost presata.

Solutiile de baza care sunt folosite la stabilirea scrisului dupa urmele de presiune sunt:

- solutie apoasa cu un continut de 16,7% clorura de sodiu, 13,3% iodura de potasiu, 6,7%

clorura anhidrica de aluminiu, 11,7% glicerina si 35% iod;

- solutie de iod (0,4 gr), solutie de clorura de magneziu (50 gr în 25 ml apa), iodura de

potasiu (10gr) si apa (10ml);

- amestecul a doua solutii: una formata di 1 gr de iod, 2 gr de iodura potasiu, 97 ml de

apa, iar a doua solutie saturata de clorura de calciu (70%);

- iod (1 gr), iodura de potasiu (4 gr), glicerina (20 ml), apa (8 ml).

Dupa ce alegem solutia, aceasta se aplica cu ajutorul unui tampon de vata înmuiat în

solutie. Colorarea urmelor scrisului este pe putin timp si din aceasta cauza este necesar

fotografierea actului. La tratarea actului, cu solutia potrivita, apar niste pete ce pot fi înlaturate

prin tratare cu hiposulfit de sodiu sau numit si fixator fotografic.

Mai este cunoscuta o metoda de stabilire a scrisului preexistent dupa trasaturi, este vorba

de metoda ridicarii urmelor cu ajutorul mulajelor, care sunt de obicei materiale plastice. La

aceasta metoda sunt mai multe procedee de aplicare. Un procedeu mai simplu este urmatorul:

luam o pelicula de vinilin si acoperim suprafata alterata a actului, peste aceasta pelicula se aplica

o placa de sticla, iar de asupra sticlei se aseaza o bucata de plumb scobit. Pelicula de vinilin



13

trebuie sa aiba o grosime de 0,8 mm, grosimea sticlei de 3 mm. Mulajul, în cazul nostru vinilinul,

trebuie încalzit pâna la topire si el va patrunde în relieful hârtiei format prin apasare în timpul

scrierii. Încalzirea se face cu o sursa de radiatii infrarosii timp de aproximativ 10 minute. Dupa

aceasta procedura asteptam ca materialele sa se raceasca, apoi vom dezlipi pelicula de pe

act dupa care o asezam pe o foaie alba6. Astfel vom putea citi scrisul. La citire aplicam metoda

amintita mai sus numita contrast de umbre. Lumina la citire trebuie s-o îndreptam sub un unghi

ascutit. Ridicaturile de pe pelicula pot fi relevate si cu ajutorul diferitor pigmenti sau materiale

care sa-i contina.

Autorii mai mentioneaza faptul de a realiza mulaje optice, folosind substante care se

topesc usor, cum ar fi: aliajul "Lipovitz" cu temperatur

5% cadmiu, 8% staniu, 19% indiu, 23% plumb si 45% bismut.

Mulajul dupa întindere se vopseste cu tus si se apasa usor pe o hârtie alba pe care se vordesena urmele de presiune.

Scrisul sters poate fi relevat dupa urmele de presiune lasate pe alte suprafete decât a

actului si anume pe masa ori alte obiecte. Deseori scrisul este relevat prin aceasta metoda dupa

urmele produse pe o alta hârtie care se afla sub act în timpul scrierii. Procedeele care sunt

aplicate în asa situatii sunt acelea pe care le-am descris mai sus. Încercarea de a releva scrisul pe

asa cale se face, de cele mai dese ori, în situatiile când stabilirea scrisului, care a fost sters, nu a

putut fi facuta prin alta procedura.

► Metoda difuzo-copiati va

Se bazeaza pe efectul de sensibilizare si desensibilizare optica a materialelor

fotografice. Actul modificat se pune în contact cu o hârtie fotografica. Urmele scrisului sters vor

actiona asupra materialului fotografic, provocând acestuia schimbari. Aceasta metoda este mai

eficace la relevarea scrisurilor înlaturate pe cale mecanica. Falsificarile prin folosirea

substantelor chimice pot fi depistate pe aceasta cale mai rar, deoarece colorantul materialului de

scriere este decolorat sau este întins pe o suprafata mare de hârtie.

Cu un mare succes putem releva pe aceasta cale scrisurile care sunt executate cu

materiale ce contin coloranti solubili în apa. Exemplu de asa materiale: cernelurile si creioanele

chimice preparate cu albastru sau violet de metil, cernelurile de anilina etc. Executarea acestei

6 Craciun V., Folosirea polimerilor în criminalistica, în "Probleme de medicina judiciara si de criminalistica", vol.3 - Bucuresti,

1965, p.141



14

metode cuprinde trei faze principale: copierea; prelucrarea materialului fotografic; reproducerea

imaginii.

Copierea trebuie efectuata într-o camera în care sa nu patrunda alta lumina decât lumina

rosie. Este necesar sa cunoastem ca desi unii autori propun folosirea placii fotografice este totusi

mai potrivit a folosi hârtia fotografica. Bine se primeste operatia data cu folosirea hârtiei de

contrast normal sau ridicat. Preventiv contactarii actului cu materialul fotografic ultimul se tine

în apa distilata cu o temperatura de 18-20 de grade timp de 1-5 minute, pentru ca stratul gelatinos

sa se înmoaie. Ca sa marim gradul de dizolvare a colorantului organic adaugam în apa distilata

solutie de amoniac. Cantitatea de amoniac este de 10-15 picaturi la 1000 ml de apa. Introducerea

hârtiei fotografice în alcool etilic usor acidulat va da acelasi rezultat. Factorul de umezeala mare

se poate îndeparta cu ajutorul hârtiei de filtru. Vorbind de timpul de contact a actului cu hârtia

fotografica trebuie de mentionat ca el poate fi de la doua pâna la zece minute. Variatia data esteîn dependenta de mai multi factori ca gradul de umectare a emulsiei fotografice, cantitatea

colorantului, felul hârtiei, proprietatea colorantului etc.

Dupa desprinderea hârtiei fotografice de pe act prima trebuie lasata sa se usuce pentru o

mai buna fixare si pentru ca sa nu aiba loc raspândirea particulelor copiate pe hârtia fotografica.

Dupa aceasta hârtia fotografica se developeaza sub actiunea unei lumini speciale. Ceea ce apare

este imaginea negativa a scrisului, dupa care prin copiere se poate obtine imaginea pozitiva.

2.3. Înlaturarea textului pe cale chimica

Corodarea si spalarea reprezinta înlaturare de text datorata actiunii unui agent chimic.

Agentul chimic intra în reactie cu colorantii existenti în substanta de scriere, formând saruri

incolore.

Potrivit literaturii de specialitate pentru înlaturarea textului sunt folosite mai multe

procedee, dintre care :

introducerea si tinerea înscrisului în apa fierbinte,pâna la disparitia scrisului

tinerea înscrisului nemiscat în apa rece, timp de 2-3 zile

tamponarea textului cu vata îmbibata în diversi solventi chimici, urmata de spalare si

uscare fortata etc.

Cunoasterea substantelor folosite la corodarea înscrisului este necesara, în raport cu

acestea alegându-se reactivul adecvat pentru refacerea scrisului înlaturat.



15

Solventii folositi pentru corodare si spalare provoaca o serie de transformari ale hârtiei si

materialelor de scriere. Alterarea chimica poate fi recunoscuta dupa :

- pierderea luciului hârtiei si aparitia unor portiuni mate

- existenta unor pete albe albicioase sau galbene

- cresterea porozitatii si fragilitatii hârtiei

- deteriorarea liniaturii imprimate si a desenului de protectie corodat,precum si a

mentiunilor executate ulterior corodarii

- existenta unor fragmente din traseele grafice ale scrisului initial

- fluorescenta diferita a locurilor alterate fata de fluorescenta generala a înscrisului.

Examinarea criminalistica a falsului partial pin înlaturare de text pe cale chimica

parcurge doua faze :

a.Stabilirea locului în care s-a produs corodarea si spalarea; b.Refacerea textului înlaturat.

a. Stabilirea locului în care s-a produs corodarea si spalarea

În afara de metodele folosite la stabilirea locului unde a fost înlaturat textul pe cale

mecanica, în cazul alterarii pe cale chimica se utilizeaza si metode specifice, mergând pâna la

identificarea substantelor cu care s-a realizat corodarea.

Acestea sunt :

tratarea cu nitrat de argint

tratarea cu vapori de ionidina


Fiind o operatie destul de dificila, la refacerea scrisului sters cu agenti chimici se folosesc

atât metode fizice cât si chimice.



16

Metodele chimice de relevare a textului înlaturat, desi prezinta riscul deteriorarii grave a

înscrisului,se dovedesc eficace în cazul în care cerneala stearsa a avut un continut redus de fier.

Metode chimice utilizate :

tratarea scrisului cu eosina

2.4. Falsul în documente executat prin adaugire de text

Adaugirile de text sunt specifice falsului partial, pot fi de cele mai diferite feluri,

începând de la un semn de punctuatie si terminând cu un fragment din text. Aceste adaugiri pot fi

stabilite dupa mai multe criterii. În primul rând dupa criteriile fizico-grafice si fizico-chimice. De

asemenea este cunoscuta si metoda ordinii cronologice a trasaturilor.

Adaugirea de text constituie, de multe ori, o continuare a actiunii de falsificare,

faptuitorul vizând fie modificarea continutului întregului scris, fie doar schimbarea sensului unor

fraze.

Un element evident de adaugire îl constituie scrierea unor mentiuni pe act de catre alta

persoana decât cea care a scris restul textului. Stabilirea adaugirii este posibila si în cazurile când

ea se face de catre aceeasi persoana care a scris textul initial. Scrisul adaugat poate prezentadeosebiri fata de cel anterior, datorita executarii sale în alt moment si în alte conditii. La fel se

stabilesc adaugirile si datorita pozitiei semnelor grafice fata de axa verticala, valorilor

dimensionale, spatiilor dintre ele, gradului de presiune, calibrului trasaturilor etc.

Schimbarile din documente sunt deseori observate datorita pozitiei convexe ori concave a

rândurilor. Mai pot fi observate prescurtari neobisnuite de cuvinte, rasfirari sau comprimari de

litere s.a.

Stabilirea adaugirii poate fi efectuata si dupa elementele grafice furnizate de instrumentul

de scriere7. Adaugirea efectuata cu un alt stilou decât cel cu care s-a scris va putea fi stabilita

dupa particularitatile morfologice ale trasaturilor. Asa particularitati sînt: zgârieturile produse pe

suportul de scriere, cantitatea de substanta depusa pe foaie, grosimea trasaturilor. O sarcina

usoara este deosebirea trasaturilor efectuate cu stilou cu penita si stilou cu bila. Dificil este sa

7 Crîlov I.F.., Criminalistica- Leningrad, 1976,p229



17

deosebim semnele grafice efectuate cu stilou de acelasi fel sau cu acelasi stilou, dar în perioade

de timp diferit.

Aspecte aparte prezinta completarile deasupra semnaturilor autentice. Uneori, acestea

sunt date în alb, deasupra lor completându-se un alt text decât cel voit de semnatar. Mai

frecvente însa sunt situatiile de obtinere a semnaturii unei persoane prin surprindere, de scriere în

spatiul liber aflat deasupra semnaturii existente pe un original sau de stergere a întregului text

aflat deasupra semnaturii autentice. În toate aceste cazuri se vor examina dimensiunile hârtiei,

marginile ei, eventualele urme de înlaturare, o atentie deosebita acordându-se, de asemenea

elementelor de ordin topografic, cum ar fi ocolirea extremitatilor superioare ale semnaturii si

comprimarea rândurilor.

Stabilirea adaugirilor dupa criterii fizico-chimice. Aplicarea metodelor grafice nu

întotdeauna dau rezultate. Dupa cum am aratat mai sus deseori elementele grafice trebuie sa fiecombinate cu altele cum ar fi cele fizico-chimice. Daca particularitatile fizico-chimice ale unui

text difera de ale altui text va fi clar ca scrierea s-a efectuat cu materiale diferite. Este greu a

aplica aceasta metoda când se scrie cu cerneala de aceeasi culoare sau natura.

Metodele de analiza a materialelor de scriere în vederea diferentierii lor sunt diverse,

completându-se una pe alta. Se vor aplica cu prioritate metodele fizice de examinare, care sa nu

afecteze în vre-un fel actul. Specifice stabilirii adaugirilor sunt procedeele de examinare a

comportarii materialelor de scriere, analiza cromatografica, diferentiere cromatica, metoda

copierii si examinarea comportarii fata de radiatiile invizibile a materialelor de scriere.

Metoda chimi ca

Un procedeu frecvent întrebuintat în expertiza criminalistica pentru stabilirea

adaugirilor, îndeosebi la scrisurile executate cu cerneala, consta în tratarea scrisului presupus

adaugit si a celui initial cu diversi solventi si urmarirea reactiilor ce se produc la decolorarea

materialului de scriere, schimbarea nuantei sale de culoare, întinderea rapida pe hârtia sau pe

suportul pe care a fost transferat etc.8. Comportarea diferita a scrisurilor comparate fata de

aceeasi reactivi chimici dovedeste ca s-a scris cu acelasi material, pentru elucidarea situatiei fiind

necesare si alte investigatii.

Examinarea se poate face direct pe act ori pe o parte a materialului de scriere, desprinsa

din trasaturi. În primul caz, se aplica o picatura a solventului cu ajutorul unei baghete sau a unei

8 Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta - Bucuresti, 1970, p.124.



18

pipete, observându-se cu lupa sau microscop, comportarea materialului de scriere. Extractia se

realizeaza prin aplicarea unui dizolvant, de regula un amestec de spirt si apa distilata, pe trasatura

de cerneala si absorbirea sa cu un tub foarte îngust de sticla, continutul aplicându-se pe lamela.

Operatia se repeta pâna când dizolvantul capata pe lamela culoarea cernelii respective. Dupa ce

dizolvantul se evapora, se actioneaza asupra materialului de scriere cu solventi chimici si se

urmaresc reactiile ce au loc. Extractia cu dizolvant nu da întotdeauna rezultate bune, deoarece

hârtiile de calitate inferioara, cu un grad de încleiere redus, îl absorb înainte ca el sa solubilizeze

cerneala. În asemenea situatii se recomanda transferul materialului de scriere pe lamela, prin

razuire cu vârful unui ac ori cu lama. Gama reactivilor chimici ce se folosesc în scopul aratat este

larg.

Diferenta trasaturilor de creion si trasaturilor obtinute cu hârtia indigo se poate realiza

prin folosirea însusirii silicatilor ce intra în componenta creioanelor colorate de a absorbicolorantii organici din solutii. S-a constatat ca atunci când asupra trasaturilor de creion colorat si

de hârtie indigo se actioneaza cu un colorant organic de culoare complementara celei pe care o

au trasaturile, scrisul executat cu creion se coloreaza în culoarea solutiei cu care a fost tratat, în

timp ce scrisul executat prin intermediul hârtiei indigo îsi pastreaza culoarea initiala. Scrisurile

comparate se trateaza în prealabil cu dicloretan si acetona, în vederea înlaturarii constituentilor si

a liantilor. Metoda este ineficienta în cazul scrisului executat cu creion negru si a celui executat

prin intermediul hârtiei indigo de culoare neagra.

Absorbtia mai intensa a iodului de catre trasaturile de creion colorat în comparatie cu

trasaturile executate prin intermediul hârtiei indigo, constituie un alt mijloc de deosebire a

acestora9. La trasaturile de creion colorat prelucrate în prealabil cu dicloretan si acetona, si tratate

apoi cu vapori de iod, prezenta iodului se constata si dupa o luna de la operatia respectiva. La

trasaturile executate prin intermediul hârtiei indigo, prelucrate cu aceeasi dizolvanti, iodul

dispare dupa câteva ore.

Examinarea microscopica .

O astfel de metoda are o sfera larga de aplicabilitate, mai ales când adaugirile au fost

executate cu cerneala. Ea ofera posibilitatea diferentierii trasaturilor executate cu cerneala,tus si

creion,prin studierea constituentilor si a modului în care aceste materiale de scriere au fost

depuse pe înscrisul în litigiu. Cu ocazia analizelor constituentilor cernelurilor, tusurilor,

9 Mircea I., Criminalistica - Bucuresti, 1999, p.189



19

examenul microscopic pune în evidenta atât particulele straine a unor amestecuri întâmplatoare,

cât si gradul diferit de coagulare al colorantilor, datorat adaugirilor executate la intervale mari de

timp. Datorita acestui fapt, traseele grafice se diferentiaza între ele prin nuanta de culoare - mai

închisa ori mai deschisa - în raport cu timpul când au fost executate.10

Eficace este si microfotografia în radiatii infrarosii, care ne permite sa stabilim -

comparativ - daca particulele sunt ori nu opace la aceste radiatii.

Examinarea microscopica constituie principalul mijloc de diferentiere a trasaturilor de

creion. Pe aceasta cale se stabileste densitatea optica a trasaturilor executate cu creion de grafit,

ea fiind direct proportionala cu cantitatea materialului depus pe hârtie11. Cantitatea depusa este

dependenta, la rândul ei de taria mâinii, de presiune si de calitatea hârtiei.

În practica se întâlnesc adesea cazuri când adaugirea efectuata pe un exemplar al actului

executat prin intermediul hârtiei indigo se face cu un creion de culoarea aceleihârtii12.Examinarea microscopica constituie o metoda eficienta de diferentiere a celor doua

materiale. Trasaturile de creion vor prezenta un anume luciu, iar particulele masei sale vor fi

orientate pe directia scrisului, înregistrându-se uneori si striatii produse de constituentii mai duri.

Trasaturile executate prin intermediul hârtiei indigo apar în imaginea microscopica mate, fara

stralucire si cu particulele fara a fi orientate în vre-o directie. În plus, marginile lor nu sunt bine

conturate, iar colorantul este repartizat de obicei uniform, fara a prezenta variatii ca la trasaturile

de creion.

Adaugirile operate cu cerneala ori cu creionul se pot depista si cu ajutorul microscopului

electronic. În cazul cernelurilor de pilda, se reuseste sa se stabileasca natura si caracterul

diverselor amestecuri sau a corpurilor straine. La microscopul electronic se pot observa doua

imagini ale acelasi probe de cerneala si anume imaginea electronomicroscopica si imaginea

difractiei (electronografia). Observarea imaginii electronomicroscopie are loc în câmp luminos si

în câmp întunecat. În prima faza, se stabileste forma si dimensiunea particulelor materialului

examinat, iar în a doua se face distinctia între particulele cristaline si cele amorfe.

Electronografia, stabilirea indicelui de difractie, serveste la deosebirea particulelor cristaline în

functie de structura lor interna, ceea ce constituie un mijloc în plus de separare a materialelor de

scriere comparate. Examinarea necesita circa 0, 00001 gr material de scriere. Este indicat sa se

10 Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004,pag 578.

11 Iablokov, Koldin, Criminalistica - Moscova, 1990, p. 130.

12 Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul în acte -Bucuresti, 1985, p.253



20

efectueze 6-8 examinari din diferite portiuni ale scrisurilor comparate, pentru a se constata daca

rezultatele sunt constante.

Anal iza cromatograf ica .

Cromatografia consta în separarea componentilor unui amestec de substante dizolvate,

prin trecerea lor printr-o coloana din material solid. Ea este o metoda de separare si de analiza a

unui mare numar de compusi organici si anorganici. Metoda si-a gasit aplicabilitate, în primul

rând la compararea cernelurilor.

Desi eficienta si simpla, metoda nu a cunoscut o dezvoltare prea mare. Locul ei a fost luat

în practica de expertiza, de cromatografia pe hârtie. Ea da rezultate foarte bune când cernelurile

comparate sunt de tipuri diferite sau când acestea au în compozitia lor si alti coloranti decât cei

de baza. Când însa ele nu au un singur colorant si acesta nu difera, delimitarea numai pe baza

cromatografiei este dificila. Metoda consta, în esenta, în migrarea constituentilor cernelii -antrenati de un solvent - pe hârtia de filtru. În functie de directia de migrare, se disting patru

tipuri de cromatografie pe hârtie: orizontala, descendenta, ascendenta si circulara (radiala). Mai

utile pentru compararea cernelurilor si a altor materiale de scriere s-au dovedit a fi procedeele

cromatografiei ascendente si a celei radiale.

Cromatografia ascendenta se bazeaza pe fenomenul capilaritatii fibrelor hârtie de filtru.

Pentru aceasta ,hârtia trebuie sa se afle în pozitie verticala, suspendata. Totodata se cere ca

spatiul în care se desfasoara procesul migrarii sa fie saturat cu componentele solventului

întrebuintat la antrenarea pe hârtie a colorantului. De aceea, hârtia de filtru se acopera cu un

clopot de sticla ori cu un vas de sticla paralelipipedic (înalt de circa 50 cm), la baza caruia se afla

o chiuveta ce contine solventul respectiv. Pentru a se feri de lumina, de curenti de aer ori de

variatii de temperatura, este indicat ca vasul de sticla sa fie acoperit cu o cutie de carton sau din

material plastic opac.

Linia de start se trage cu un creion de grafit la circa 3 cm de capatul inferior al hârtiei de

filtru. Probele de comparat se depun la distante de 3 cm una de alta. Dupa ce hârtia de filtru se

suspenda în vasul de sticla, la baza caruia se afla, dupa cum am aratat, cuva cu solventul ales, ea

se lasa sa se satureze câteva ore în mediul creat, iar apoi se introduce cu capatul inferior în

solvent fara a se atinge însa linia de start. Datorita proprietatii absorbante a hârtiei de filtru,

solventul antreneaza, în mersul sau ascensional, materialele de scriere depuse pe linia de start,



21

dizolvându-se si separându-le. N.M. Ziuskin propune, de asemenea examinarea cromatogramei

în luminescenta rosie, sub infrarosie si infrarosie, indicând în acest sens aparatura adecvata[45].

Elementele care se urmaresc si se compara sunt forma, dimensiunea, nuanta culorii si

nivelul petelor formate pe hârtia de filtru. Un alt indiciu de comparare îl constituie valoarea Rf-

ului, care reprezinta raportul între distanta parcursa de colorant si solvent. Deosebirile nete dintre

imaginile obtinute pe hârtia de filtru denota ca materialele de scriere comparate sunt diferite. În

cazul când cromatogramele sunt asemanatoare sau apropiate, este necesar sa se repete întregul

proces, însa cu un alt element, mai acid ori mai amoniacal, pentru a urmari daca se mentine

acelasi tablou. Asemanarea cromatogramelor a doi coloranti înca nu face dovada ca cernelurile

comparate sunt identice, ci doar ca ele sunt de acelasi tip, având aceeasi apartenenta generica.

Cromatografia radiala pe hârtie are o arie de raspândire mai redusa, desi rezultatele ce se

obtin nu sunt inferioare celor oferite de cromatografia ascendenta.Di ferentierea cromatica .

Lumina vizibila cuprinde diferite culori spectrale, care difera unele de altele prin

lungimea lor de unda. Prin examinare directa cu ochiul liber se deosebesc relativ usor culorile

pure, dar nu si nuantele apropiate ale aceleiasi culori13. Tocmai asemenea situatii se întâlnesc în

cazul alterarii actelor prin adaugiri, scrierea ulterioara fara a prezenta vre-o deosebire vizuala fata

de cea initiala. Limita de diferentiere a nuantei de culoare de catre ochiul omenesc se poate

depasi prin aplicarea de procedee tehnice.

Selectarea razelor cu anumite lungimi de unda se realizeaza cu ajutorul filtrelor de

lumina. Cu filtrele obisnuite de lumina se delimiteaza zone de circa 40 m. Deseori, asemenea

delimitari se dovedesc a fi insuficiente pentru a separa doua nuante de aceeasi culoare. De aceea

se apeleaza la filtre confectionate pe baza altor principii optice ca: interferenta, polarizare,

dicroism. Cu ajutorul acestora se obtin zone spectrale foarte înguste si astfel, se pot separa

nuante de culori foarte apropiate. În acest sens se recomanda folosirea filtrelor dicroice, care au

la baza fenomenul de absorbtie inegala a razelor obtinute prin refractia unui fascicul de lumina

ce cade pe un cristal ce are o singura axa optica. Alti autori indica utilizarea filtrelor de

interferenta, bazate pe efectul de suprapunere a actiunii a doua fascicule de lumina naturala

provenind de la doua surse monocromatice care vibreaza cu o diferenta de faza constanta14.

13 Puri E.T., Problemele fizicii - Bucuresti, 1974, p.94

14 Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale în expertiza criminalistica a documantelor pentru coloranti,

în "Probleme criminalistice", nr.3 - Моscova, 1962

http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-LICENTA-DISCIPLINA-1441911024.php#_ftn45





23

În functie de constituentii materialelor de scriere, acestea au opacitate si permeabilitate

diferita fata de radiatiile invizibile. Doua materiale de aceeasi culoare se pot deosebi între ele

prin felul cum absorb sau reflecta radiatiile respective. Un larg câmp de aplicare îl au în acest

sens radiatiile infrarosii si ultraviolete. Examinând de pilda un act în radiatii infrarosii si

constatând ca o parte a grafismului este penetrata iar alta opaca, vom avea dovada certa a scrierii

actului în doua etape, cu materiale de scriere diferite.

Comportarea materialelor de scriere fata de radiatiile infrarosii se poate înregistra nu

numai pe cale fotografica sau cu ajutorul convertizorului electrono-optic, dar si prin masurari

fotometrice, care ofera valoarea cantitativa a absorbtiei si permeabilitatii.

Metoda fotografierii în radiatii infrarosii este anevoioasa. Din aceasta cauza cercetarile au

fost orientate spre electronica. Astfel pot fi folosite convertizoarele bazate pe fenomenul "efectul

fotoelectric exterior" sau pe fenomenul de stingere a luminescentei16.Luminescenta infrarosie s-a dovedit a fi un element de seama în deosebirea cernelurilor

de acelasi tip, însa aplicate pe hârtie în momente diferite. Exista o serie de factori de natura sa

particularizeze o anumita cerneala si sa favorizeze în acest fel analiza prin luminescenta.

Determinarea succesiuni i tr asatur il or intersectate .

Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate cere o mare experienta si ridica mari

dificultati. Deseori când cercetam un document observam ca unele trasaturi se suprapun. În mod

normal pot sa se suprapuna peste trasaturile posterioare. Liniatura grafica a semnaturii la

suprapunere trebuie sa fie în partea de deasupra deoarece semnatura se pune dupa ce textul

documentului este scris. Devierea de la aceste reguli va dovedi ca actul a fost falsificat prin

adaugire.

Stabilirea ordinii depunerii trasaturilor nu este un lucru simplu, însa aceasta nu înseamna

ca este ceva imposibil de realizat. Rezultatul final depinde de starea documentului cercetat si de

metodele aplicate. Solutionarea acestei întrebari este posibila deoarece la intersectia a doua

trasaturi au loc unele schimbari. Sunt cunoscute trei grupuri de schimbari: cele provocate de

instrumentul scriptural prin modificarea stratului superior al hârtiei, schimbarile efectuate de a

doua trasatura fata de prima; a doua trasatura este influentata de modificarile anterioare ale

hârtiei si de prima trasatura.

16 Malîsev I.A., Еisman A.A., Metode EleCtronooptice de cercetare probelor materiale, în «Criminalistica sovetica în serviciu

urmaririi», 9 editia 1957.



24

Schimbarile despre care am vorbit mai sus sunt în mare dependenta de calitatea hârtiei.

De hârtie depinde în mare masura si gradul de dificultate a stabilirii ordinii trasaturilor.

Importanta sa, vizavi de problema studiata, si-o are si instrumentul scriptural si materialul

de scriere. Influenteaza asupra trasaturilor si conditiile de scriere ca si timpul scurs între

executarea primei trasaturi si a doua.

În cele mai dese cazuri, daca deasupra unei trasaturi de creion se va executa o trasatura de

cerneala ultima va fi neîntrerupta. Cu cât intensitatea scrierii scade cu atât mai greu este de

observat întreruperea trasaturii de creion. Daca presiunea de scriere cu creionul este mare si în

cazul când prima trasatura este executata cu materiale de scriere care contin grasimi, trasatura de

cerneala executata ulterior va fi întrerupta.

La cercetarea scrisului efectuat cu masina de tapat, cu pasta, cu creion întretaiat cu o

imprimare de stampila, în cele mai dese cazuri, vom observa întreruperea impresiunii destampila, chiar daca aceasta a fost depusa la urma.

În urma depunerii unor materiale de scriere pe foaie si pe suportul de sub ea, ramân urme

de presiune. Studierea acestora, ca studierea trasaturilor, ne poate demonstra dupa aceleasi

principii al continuitatii, ce a fost scris pentru început.

Sânt cunoscute metode de aflare a ordinii executarii trasaturilor care sunt specifice doar

pentru documentele scrise prin tragere. Asa procedee sunt: dupa deplasarea unor particule din

materialul trasaturii anterioare pe directia miscarii instrumentului scriptural cu care s-a executat

trasatura ulterioara si dupa orientarea fibrelor de hârtie în directia trasaturii ulterioare.

La intersectarea primei linii cu una de pe hârtie putem atrage atentia pentru stabilirea

ordinii trasaturii, la inundarea trasaturii aflate dedesubt. Faptele ce influenteaza difuzia sunt:

debitul cernelii pe penita în momentul intersectarii cu trasatura precedenta, calitatea hârtiei,

fluiditatea cernelii.

Aplicarea iluminarii pentru cercetarea intersectiilor trasaturilor se face pe scara larga.

Vom ilumina actul sub diferite unghiuri si alegând pozitia necesara. Trasaturile de creion le vom

ilumina oblic.

Daca la iluminare obtinem umbre, care necesita a fi înlaturate, vom plasa un microscop

astfel ca fasciculul de lumina sa ilumineze actul prin obiectivul acestuia. La aceste operatii

decurgem mai des când una din trasaturile intersectate este executata cu cerneala ori prin

intermediul hârtiei indigo. Observarea inundarii cernelii liniei doi pe linia depusa prima o facem



25

sub o lumina perpendiculara. Sub unghi de 90 de grade, dintre fasciculul de lumina si act.

Cercetam documentul pentru a observa continuitatea trasaturii depuse ultima pe act.

O alta metoda de stabilire a succesiunii trasaturilor intersectate, mai cu seama

intersectarile materiale de diferite culori, consta în masurarea lungimii de unda a materialelor de

scriere.

Producerea de catre materialele de scriere a luminescentei este de folos si pentru

aplicarea unei alte metode de stabilire a succesiunii trasaturilor. Pentru a putea fi aplicata aceasta

metoda este necesar ca unul din materialele folosite la scriere sa fie luminiscent sau daca ambele

materiale sunt luminescente atunci luminiscenta trebuie sa fie diferita.

Intersectarea a doua linii dintre care una contine grafit permite a aplica pentru stabilirea

ordinii intersectarii trasaturilor aplicarea unei noi metode. Metoda data se bazeaza pe

proprietatea grafitului de a reflecta radiatiile ultraviolete cu un grad înalt. La macrofotografieretrasatura de creion va apare de culoare deschisa, astfel în dependenta de continuitatea trasaturii

albicioase vom întelege care linie este depusa prima si care ultima.

Cronologia trasaturilor poate fi stabilita si prin macrofotografiere cu ajutorul filtrelor de

lumina. Deoarece compozitia materialelor de scriere este diferita una din ele poate aparea pe

negativ mai închisa sau mai deschisa, iar densitatea optica diferita va determina continuitatea sau

întreruperea trasaturii.

O metoda de determinare a succesiunilor trasaturilor include folosirea tehnologiilor de

scoatere si examinare a intersectiilor utilizând electronic-video microscopul, pentru a determina

structura santului de intersectie, comparatorul video spectral pentru analize ce utilizeaza lumina

de excitatie, negativari, integrari. Cu ajutorul VSC 5000 are loc o scanare completa cu filtre de

lungime de unda de la 400 la 1000 si indicarea unui raport de intensitate de la 0 la maxim 120%.

Marea majoritate a cernelurilor, examinate în laboratoare, este albastra, atentia fiind focalizata pe

tehnologia independenta de culoare, dar de la care structura poate fi definita.17

O metoda mult discutata de stabilire a ordinii executarii trasaturilor este examinarea

microscopica a muchiei hârtiei taiate cu lama, ori la microtom sub un unghi de circa 45 de grade

în partea intersectiei. Daca suprafetele taiate nu vor fi suficient de netede, din cauza

constituentilor hârtiei, nu vom obtine nici un rezultat18.

17 Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV

18 Tamas V.P., Lectii de criminalistica - Bucuresti, 1971, p.129-180



26

Ordinea executarii trasaturilor intersectate se evidentiaza si prin examinare

stereomicroscopica, cu ajutorul careia se obtin imagini în relief.

Odata cu aplicarea oricarei metode examinate mai sus este necesar sa fixam rezultatul

prin fotografiere.

2.5. Falsul în documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte substante

Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act, fie a unei cifre,

litere cu diferite materiale (tus, cerneala) sau prin hasurare cu tocul, creionul etc. Stabilirea

scrisului acoperit depinde de asa factori: volumul scrisului alterat si nealterat, marimea

intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului si pâna la acoperire, gradul de

presiune exercitat la scriere, calitatea hârtiei si calitatea acesteia, prezenta altui text sau a altei

pete pe versul hârtiei, natura si culoarea materialului de scriere si de acoperire.

Mai usor se releva scrisul care a fost acoperit cu un material de alta natura si culoare

decât acela cu care s-a scris. Contribuie la usurarea lucrului si scurgerea unei perioade de timp

mai mare între aplicarea pe hârtie a ce lor doua materiale, presiunea mare cu care s-a actionat în

momentul scrierii, absenta altui scris pe versul actului, volumul mare a actului. Volumul mare a

actului permite studierea particularitatilor scrisului, reconstituirea sa dupa fragmentele care n-au

fost acoperite si dupa sensul textului.

Examinarea actului pe ambele parti cu lumina unilaterala si prin transparenta este metoda

cea mai simpla prin care se poate citi scrisul acoperit19. E recomandabil ca examinarea sa se facaîntr-o camera obscura. Partea opusa a actului se acopera cu o hârtie neagra cu exceptia locurilor

afectate. Imaginea obtinuta trebuie fotografiata, negativul si pozitivul putându-se prelucra pentru

accentuarea contrastului.

Diferenta culorilor materialului de scriere si a materialului cu care s-a acoperit scrisul se

obtine cu folosirea filtrelor de lumina adecvata. Pot fi folosite doua filtre de lumina odata, unul

care sa micsoreze culoarea petei, iar altul sa mareasca intensitatea culorii materialului de scriere.

Mai poate fi folosit si un filtru care sa micsoreze intensitatea culorii fondului hârtiei.

Folosirea radiatiilor infrarosii la fotografiere ne va da rezultate bune daca materialul de

scriere va fi opac pentru ele, iar cel care le acopera, penetrabil. Deoarece ziarul a fost acoperit cu

culoare neagra, iar fotografierea în radiatii infrarosii ne-a dat rezultatul dorit. Daca la acoperirea

19 Moscy L., Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de scris - Bucuresti, 1970, p.57.



27

scrisului se va folosi cerneala obisnuita si daca la scriere s-a folosit creion de grafit, tus negru,

cerneala tipografica vom putea aplica acest mod de relevare. Cernelurile care au în componenta

lor coloranti sintetici sunt în genere transparente la radiatii infrarosii, însa daca ele au o

concentratie mai mare, pot deveni opace si deci irelevabile pe aceasta cale.

Scrisul care este necesar a fi relevat daca are în componenta sa substante cu un numar

atomic mai mare de 24-25, poate fi stabilit cu ajutorul razelor X.

Aplicând prima metoda fotoelectronografica si metoda roentgenografica, pe care le-am

descris mai sus, obtinem rezultate pozitive chiar daca scrisul a fost acoperit cu aceeasi pasta cu

care s-a scris. Aceasta metoda poate fi aplicata, deoarece în locurile unde avem semne grafice la

acoperire se formeaza straturi mai groase. Este recomandabil acest procedeu si pentru a citi

scrisul executat cu creioane colorate, care contin coloranti minerali si talc, ce absorb razele X

moi si acoperite cu creion de grafit, care este transparent la aceste raze.Daca între scriere si acoperire s-a scurs mult timp, pentru relevarea scrisului putem aplica

si metoda difuzo-copiativa20. La aceasta metoda mai avem nevoie ca materialul de acoperire sa

fie inert. Scrisul efectuat cu cerneluri care contin violet si albastru de metil, cu creioane chimice,

creioane de grafit, tus negru sau alte materiale ce nu pot fi eliminate optic cu ajutorul filtrelor ori

a radiatiilor infrarosii, pot fi stabilite la fel prin aceasta metoda.

Scrisurile acoperite cu acelasi material cu care au fost executate pot fi relevate cu ajutorul

fenomenului de stingere a luminiscentei. La aceasta metoda materialul trebuie sa aiba capacitatea

de a absorbi solutia fluorescenta ce se aplica deasupra petei. Solutia data este compusa din 0,04

gr bromura de argint, 0,1 gr metol, 0,5-1 gr sulfat de sodiu, 0,5-1 gr carbonat de sodiu, 10 ml de

apa distilata sau 0,005 gr de fluoresceina, doua picaturi de amoniac, 10 ml apa distilata. În

continuare actul se va supunea radiatiei ultraviolete dar nu înainte de a întinde solutia

fluorescenta si uscarea ei. Grafismul apare de o culoare mata pe un fond stralucitor sau cu o

luminescenta mult mai redusa decât cea a hârtiei. Aceasta se întâmpla datorita concentratiei mai

mare a materialului de scriere în locurile unde se afla trasaturile grafice. Pentru fixare din nou

apelam la fotografie.

Daca procedeele explicate mai sus nu dau rezultatele scontate, atunci se procedeaza la

înlaturarea petelor pe cale chimica sau mecanica.

20 Papadopo V., Probleme generale privind infractiunile de fals în înscrisuri, 1994, p.57.



28

Scopul eliminarii chimice a petei este de a dizolva pata, iar scrisul sa nu fie înlaturat sau

sa se dizolve cât mai putin posibil. Ca solvent se foloseste în cele mai dese cazuri solutia

oxidanta si reducatoare. De exemplu tusurile se dizolva cu alcool etilic sau cu piridina, coloranti

de anilina, cu exceptia eozinei si nigrozinei, se dizolva cu permanganatul de potasiu; colorantii

acizi se dizolva cu solutie de amoniac de 10%.

La înlaturarea petelor pe cale chimica trebuie sa tinem cont de faptul ca dizolvantul sa nu

dizolve si trasaturile grafice ale scrisului. De exemplu, pasta neagra care se foloseste la

fabricarea stilourilor cu bila, se dizolva cu detilformiamida HCON(C2H5)2 . Aceasta substanta

dizolva alte materiale, dar nu dizolva scrisul executat prin intermediul hârtiei indigo, fie de

culoare albastra sau neagra21. Inactiv fata de materialele de scriere obisnuite si dizolva

majoritatea pastelor cu care se încarca stilourile cu bila, este amestecul din doua parti de alcool

butilic si o parte de alcool etilic, iata de ce unii autori o propun pentru dizolvarea pastei ceacopera scrisul. Stabilirea materialului chimic de decolorare se face pe cale experimentala, prin

aplicarea substantelor pe rând pe partea actului care a fost citita. La experiment se aplica pe rând

apa, alcool, benzenul, tetraclorura de carbon, terebentina, toluenul, xilenul, acetatul de amil.

Substanta folosita la acoperire se extrage de pe act cu hârtie de filtru, care se înlocuiesc tot

timpul dupa îmbibare. Mai trebuie sa cunoastem ca solventul trebuie aplicat pe versul actului.

Stabilirea scrisului acoperit se face si cu ajutorul electroforezei. Neajunsul acestei metode

este ca poate fi aplicata numai daca la scriere s-au folosit substante bazice, iar la acoperire

substante acide sau invers. Procedeul dat consta în deplasarea particulelor spre polul opus

încarcaturii lor. De aici întelegem ca colorantii bazici sânt antrenati spre catod, iar cei acizi spre

anod. Avem nevoie de doi electrozi care se vor lega la sursa de curent. La unul din ei se va pune

o hârtie de filtru îmbibata cu electrolit aplicata deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa

spre hârtia de filtru si se vor fixa pe aceasta. Electrolitul folosit este compus din solutie de acid

acetic si acid boric în proportie de 2:1.

O alta metoda de înlaturare a materialului ce acopera scrisul este cea mecanica. La

procedura data apelam când aplicarea primei metode n-a dat rezultatele scontate. Actiunile

urmatoare depind de natura petei si de calitatea hârtiei. Prelucrarea mecanica a petei de pe

materialele ca suport de scriere calitative se face cu hârtie fotografica nedevelopata si nefixata.

21 Munteanu I., Metode fizico-chimice folosite în expertiza criminalistica pentru diferentierea scrisurilor executate prin

intermediul hârtiei indigo de scrisurile executate cu creioane de culori asemanatoare, în "Probleme de medicina judiciara sicriminalistica", vol. 1 - Bucuresti, 1964, p.139.



29

La început înmuiem stratul de gelatina apoi taiem în fâsii de dimensiunea petei si le aplicam pe

rând de 10-15 ori. În caz ca pe una din ultimele hârtii fotografice vor ramâne si trasaturile grafice

le vom citi cu ajutorul oglinzii.

Pata aplicata pe un act din hârtie de calitate inferioara se înlatura cu un material care sa

nu fie prea adeziv fata de fibrele hârtiei. Este recomandabil de a se folosi albusul de ou fiert. Mai

putem folosi si plastilina alba pe care o aplicam pe act prin rulare pentru a nu desprinde fibrele

de hârtie.

Relevarea scrisului acoperit cu creion simplu de grafit se face cu ajutorul cauciucului

brut. Cauciucul al aplicam de mai multe ori pe partea actului acoperit si-l presam usor. Aceste

actiuni le efectuam pâna la capatarea rezultatului dorit.

Este cunoscuta si metoda ultrasunetului care trebuie sa aiba o frecventa nu mai mica de

20000 Hz. La ultrasunet apelam mai ales când scrisul este acoperit cu tus negru. Operatia seefectueaza într-un mediu lichid, deoarece într-un asemenea mediu ea este însotita de fenomenul

bulelor de aer care produc pulsatii de presiune egala cu sute de atmosfere, în stare sa provoace

distrugerea suprafetei de corp solid, aflat în zona de spargere a bulelor, iar în cazul nostru, tusul

ce acopera scrisul.

Unii savanti în domeniu propun boraxul ca substanta pentru crearea mediului umed 22.

Mai putem folosi si asa compusi ca: alcoolul etilic, tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit,

clorura de amoniu, morfolina si clorhidrina, care actioneaza nu numai mecanic dar si chimic,

ceea ce scurteaza timpul necesar pentru aceasta.

Pentru a înlatura riscul de deteriorarea întregului document este necesar a separa

fragmentul de hârtie cu scrisul acoperit prin decupare. Partea decupata pentru o perioada de 3

min. max., o introducem într-un vas cu una din solutiile aratate mai sus. La fel în acest vas mai

introducem si generatorul de ultrasunete. Se obtin rezultate înalte daca scrisul a fost executat cu

pasta, cu creion de grafit, dactilografiat sau scris prin intermediul hârtiei indigo, deoarece este

inactiv fata de lichidul folosit ca mediu. Se poate întâmpla ca compusul sa dizolve mai repede

urmele scrisului decât tusul si în asa conditii va ramâne un fond mai deschis a scrisului pe pata

întunecata.

22 Iurghin G.S., Problema posibilitatii aplicarii ultrasunetului în cercetarile criminalistice, în «Criminalistica sovetica în serviciu

urmaririi penale"_14 editia, 1961.



30

Concluzii

Astazi, riscurile si amenintarile cu care se confrunta un stat au din ce în ce mai mult un

caracter transfrontalier si pot fi tinute sub control numai prin o cooperare activa a statelor.Falsificarea sau contrafacerea documentelor de calatorie, a vizelor, cecurilor si valutei, a

timbrelor postale, certificatelor de valoare si a altor titluri de valoare emise de catre state, a

cartilor de credit si mijloacelor de plata sunt infractiuni grave care apartin, în cele mai multe

cazuri, unor retele de crima organizata transfrontaliere.

Documentele apar ca înscrisuri de o însemnatate deosebita, de aceea cercetarea

criminalistica a documentelor este importanta dar si dificila în acelasi timp. În general,

mijloacele de care dispun infractorii sunt în pas cu cele mai noi descoperiri tehnice, ceea ce face

inevitabila cresterea permanenta a nivelului tehnologic, al masurilor în replica. Organele de

expertiza din toate tarile au nevoie de dotari informationale si mijloace moderne de investigare

criminalistica a documentelor. La acest capitol datele tehnice si stiintifice necesita o înnoire

sistematica, deoarece metodele si procedeele de falsificare se schimba, apar noi posibilitati de

alterare a documentelor. Aceasta este si ratiunea pentru care s-a obtinut dotarea noastra cu

sisteme moderne de investigare stiintifica a documentelor, asistate de soft-uri specializate, cum

sunt SISTEMUL FORAM 685-2 si COMPARATORUL VIDEOSPECTRAL VSC 5000.

În ciuda nivelului înalt de dezvoltare al omenirii, falsificarea documentelor ramâne o problema actuala, infractiune ce capata, tot mai mult, un caracter international, care ar facilita

savârsirea altor infractiuni grave cum ar fi traficul de fiinte umane, traficul de stupefiante s.a.

Sub amenintarea tot mai mare a terorismului sau a altor infractiuni ce pun în pericol comunitatea

internationala e necesara implementarea unor masuri de siguranta atât la punctele de trecere a

frontierei cât si respectarea si perfectionarea elementelor de siguranta, în ceea ce priveste

eliberarea documentelor.



31

Bibliografie

I.Acte normative

1. Constitutia României

2.Codul Penal

3.Noul Cod Penal

4.Codul de Procedura Penala

II.Autori, lucrari si publicatii:

1. E. Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic,Bucuresti, 2002;

2.Mircea Ion, Criminalistica - Bucuresti, 1999;

3.EismanA.A., Malîsev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de

culoare, «Criminalistica sovetica în serviciu urmaririi penale», 11 editia 6. 1958;

4.Craciun V., Folosirea polimerilor în criminalistica, în "Probleme de medicina judiciara si de

criminalistica", vol.3 - Bucuresti, 1965;

5.Crîlov I.F.., Criminalistica- Leningrad, 1976;

6.Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta - Bucuresti, 1970;

7.Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004;

8.Iablokov, Koldin, Criminalistica - Moscova, 1990;

9.Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul în acte -Bucuresti, 1985;

10.Puri E.T., Problemele fizicii - Bucuresti, 1974;

11.Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale în expertiza criminalistica a

documantelor pentru coloranti, în "Probleme criminalistice", nr.3 - Моscova, 1962;

12.Jarov N.A., Filtrul de lumina universal, în «Probleme criminalistice», nr.1-2, Моscova, 1961;

13.Malîsev I.A., Еisman A.A., Metode EleCtronooptice de cercetare probelor

materiale, în «Criminalistica sovetica în serviciu urmaririi», 9 editia 1957;

14.Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV;

15.Tamas V.P., Lectii de criminalistica - Bucuresti, 1971, p.129-180



Moscy L., Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de

scris - Bucuresti, 1970;

16.Papadopo V., Probleme generale privind infractiunile de fals în înscrisuri, 1994;

17.Munteanu I., Metode fizico-chimice folosite în expertiza criminalistica pentru diferentierea

scrisurilor executate prin intermediul hârtiei indigo de scrisurile executate cu creioane de culori

asemanatoare, în "Probleme de medicina judiciara si criminalistica", vol. 1 - Bucuresti, 1964;

18.Iurghin G.S., Problema posibilitatii aplicarii ultrasunetului în cercetarile

criminalistice, în «Criminalistica sovetica în serviciu urmaririi penale"14 editia, 1961.

Metode de Comitere a Falsului Si Examinarea Criminalistica a Falsului

Documents

Transcript of Metode de Comitere a Falsului Si Examinarea Criminalistica a Falsului