TEORII ŞI METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ

Teorii genetice

-comportamentul social e predeterminat şi transmis genetic -teorii reducţioniste, cu impact redus

-reprezentanţi:

K. Lorenz (1966)

McDougall (1908) – el consideră că modul în care ne comportăm e determinat de instincte transmise genetic. El explică astfel nevoia de interacţiune socială prin instinctul gregar, comportamentul mamei faţă de copil prin instinctul matern etc. Explicaţiile sale nu fac decât să reeticheteze realitatea socială, fără a permite predicţii.

Teorii genetice

Teoria derivată din cele genetice şi care a supravieţuit e sociobiologia: orientare actuală ce explică comportamentul social prin prisma factorilor biologici şi genetici.

Ea postulează că un comportament are cu atât mai multe şanse să supravieţuiască (dpdv evoluţionist-), cu cât valoarea sa adaptativă pentru specie e mai ridicată.

Lorenz explică în acest fel comportamentul altruist, considerând că individul ce adoptă un astfel de comportament are mai multe şanse de reproducere, deci de perpetuare a speciei.

Teorii psihanalitice

• încearcă explicarea unor comportamente precum agresivitatea • postulează că instinctele (în acest caz, cel al morţii) se activează

mai ales în momentele în care supraeul slăbeşte, facilitând astfel comportamente prin care acest instinct se poate manifesta (comportamente agresive)

• teoriile nu sunt testabile, nu permit predicţii acurate; influenţă minoră în cercetare

Teorii ale învăţării

• pun determinismul comportamentului social pe seama unor factori externi (ambientali şi situaţionali)

• explică comportamente precum: comportamentul agresiv, altruismul, relaţiile interpersonale, comunicarea interpersonală, prejudecăţile, discriminarea, formarea atitudinilor

• primele teorii cu impact mare în psihologia socială

Teorii ale învăţării

• Exemple de aplicaţii ale teoriei condiţionării clasice: comportamentul gregar este condiţionat prin asociere cu un stimul pozitiv, care este reducerea experienţelor anxioase când eşti în grup, inducerea stării de relaxare; în timp, ideea de grup se asociază automat cu starea de relaxare.

• Exemple de aplicaţii ale teoriei condiţionării operante: un comportament social se învaţă datorită relaţiei ce se stabileşte în mintea subiectului între desfăşurarea comportamentului şi consecinţele lui pentru subiect: E.g.: comportamentul altruist –un copil care îşi împarte bomboanele cu ceilalţi va fi lăudat pentru gestul său, care îi va fi ulterior întors.

• Exemple de aplicaţii ale teoriei învăţării vicariante (observaţionale): Bandura –comportamentele sociale sunt învăţate prin observarea consecinţelor lor asupra persoanelor apropiate. E.g.: învăţarea unei fobii de la mama, care prin asta captează atenţia tatălui

Teorii cognitive

• preocupate de ceea ce se întâmplă în sistemul cognitiv înainte, în timpul şi după interacţiunea socială

1. Teoriile gestaltiste: oferă baza teoretică pentru explicarea comportamentului social pornind de la conţinuturile mentale care emerg din experienţă; e.g.: principiul similarităţii în formarea primei impresii

• asumpţia de bază este că atributele personale sunt asociate în clusteri formaţi din experienţă

• experiment Osgood despre formarea primei impresii prin raţionamente ce se justifică doar prin apelul la experienţa trecută: poze de femei frumoase/urâte ataşate la articole scrise bine/prost

2. Abordarea cogniţiei sociale 3. Teoria atribuirilor cauzale (Heider): analizează modul în care

atribuim comportamentele unor cauze interne sau externe

Teoria rolurilor

• fiecare individ deţine la nivel social unul sau mai multe roluri • definim rolul ca un set de comportamente asociate unei poziţii

sociale bine determinate. • modul în care un individ se comportă în societate este în strânsă

dependenţă de rolurile pe care le deţine, deci factorul predictiv în comportamentul social este rolul.