METODE ACTIV- PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA ISTORIEI

Inst. Crişan Lucica , Şcoala nr.8 „Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi Noi, învăţătorii avem menirea de a prezenta istoria ca pe o carte frumoasă , în care să păstrăm neşterse faptele de seamă din trecutul de luptă al poporului român. Istoria nu se compune numai din legende şi povestiri , ci este o ştiinţă care se bazează pe adevăr , pe fapte şi lucruri reale. Reforma sistemului de învăţământ pune accent pe efortul propriu al copilului în toate cele trei mari etape : predare, învăţare, evaluare. Noua programă pentru clasa a IV-a , la disciplina istorie se aplică începând cu anul şcolar 2006-2007 prin Ordinul nr. 3919 din 20 aprilie 2005. Iată câteva considerente ,care conduc spre necesitatea schimbării complete a programei de istorie :

Prelungirea învăţământului obligatoriu ; Recomandările referitoare la studiul istoriei din documentele elaborate la nivel

european ; Există un interes scăzut faţă de istorie ; Există tendinţa de a suprapune disciplina istorie cu ştiinţa istorie , Abordarea strict teoretică a istoriei României , fiind ignorată istoria locală ; Slaba valorificare a experienţelor de viaţă ale elevilor ; Există tendinţa de a reproduce date şi teama elevilor de a exprima opinii ; Elevii nu erau capabili de a opera cu diverse surse de informare ; Conţinuturile vechii programe aveau relevanţă redusă pentru universul de

cunoaştere al elevilor , iar informaţiile relevante pe care copiii le aveau despre lumea şi timpul în care trăiau erau deseori ignorate ;

Istoria nu era corelată cu geografia şi cu educaţia civică şi nici cu istoria de clasa a V-a ;

Din vechea programă lipseau elementele care vizează integrarea europeană . Este foarte important ca în primii ani de şcoală , copilul să fie orientat corect spre a-şi dezvolta gândirea , capacitatea de a răspunde unor situaţii problematice , de a fi creativ şi eficient . Încă din clasele primare trebuie să-l familiarizăm pe copil cu utilizarea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală , să-i dezvoltăm abilităţi de a învăţa prin descoperire , prin investigarea realităţii , în scopul stimulării curiozităţii şi creativităţii . Istoria la clasa a IV-a este o introducere în istorie , o disciplină pregătitoare , nu un curs de istorie . Studierea personalităţilor este construită pe ideea de modele şi nu de informaţii pur istorice . Învăţătorii au posibilitatea de a opta pentru anumite conţinuturi relevante pentru copii . Dacă vechea programă de istorie prevedea ca istoria naţională să se predea în ordine cronologică , noua programă propune un alt mod de abordare , cel tematic , în cadrul unei istorii integrate , această viziune stând la baza studierii istoriei şi la celelalte niveluri curriculare . Conţinuturile învăţării sunt grupate în jurul unor teme precum : Istoria locală , Popoare de ieri şi de azi , Momente ale istoriei , Europa unită , care fac trimitere la trei din cele trei domenii prezentate pe toată durata studierii istoriei în învăţământul preuniversitar . În această viziune , istoria de clasa a IV-a nu mai este un decupaj al istoriei naţionale , nu mai există prăpastia între istoria din învăţământul primar şi istoria studiată în clasa a V-a .

Metodele de predare – învăţare folosite , vor trebui să dezvolte învăţarea activă , interogativă . Iată câteva modalităţi de însuşire activă a cunoştinţelor şi deprinderilor şi de asimilare activă a experienţei sociale : folosirea unor lecturi captivante pentru elevi ( legende , povestiri , mituri ), discutarea cu elevii a unor fotografii , stampe , ce ilustrează aspecte ale vieţii oamenilor în diverse momente ale istoriei , prezentarea şi discutarea cu elevii a surselor orale ( interviuri , anchete ) , a unor obiecte , produse , dosare tematice , a reprezentărilor vizuale , a vizitelor etc. Astfel , se evită achiziţionarea de informaţii care nu au relevanţă pentru orizontul de cunoaştere al elevului din clasa a IV-a . Curriculum actual pune accent pe un demers adaptat vârstei , punându-l pe elev în contact direct cu orizontul geografic local şi regional , ; favorizează învăţarea axată pe observarea realităţii înconjurătoare , în mod direct sau mediat ; raportarea realităţii teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare ; realizează o corelaţie strânsă cu elementele de geografie , educaţie civică , limbă şi literatură română . Iată câteva metode activ-participative ce se pot folosi frecvent în lecţiile de istorie : Jurnalul cu dublă intrare este o metodă activă ce se poate folosi pentru a înţelege conţinutul unui text sau a unei imagini , elevii reţinând mai multe informaţii semnificative referitoare la subiectul sau problema pusă în discuţie .Este o metodă folosită pentru a-i pune pe elevi să coreleze noile informaţii cu experienţa personală şi să reflecteze la semnificaţia pe care o are un text pentru fiecare dintre ei . Această metodă presupune următoarele etape :

1. Se cere elevilor să citească un text , să privească o anumită imagine ;2. Fiecare elev alege un fragment / aspect care l-a impresionat , l-a surprins , i-a

contrazis opiniile .3. Pagina caietului este împărţită în două coloane : în prima coloană fiecare elev

notează fragmentul ales , iar în a doua coloană notează comentariile personale referitoare la acel pasaj sau imagine . Pot nota şi impresii , păreri , întrebări etc.

Elevii pot răspunde la unele întrebări cum ar fi : - De ce au ales acel pasaj /imagine ?- La ce i-a făcut să se gândească ?- Ce nedumeriri au în legătură cu acel text / imagine ?

În predarea-învăţarea istoriei la clasa a IV-a , accentul trebuie pus pe înţelegerea faptelor istorice , pe cooperarea lor şi mai puţin pe memorare . Învăţătorul trebuie să-l ajute pe elev să perceapă istoria ca pe o ştiinţă care studiază fapte istorice , pe baza documentelor . Strategiile activ-participative utilizate în cadrul lecţiilor de istorie , mobilizează energiile elevului , dezvoltându-i capacitatea de concentrare şi spiritul de observaţie . Ele contribuie la dezvoltarea gândirii critice ale elevului şi la realizarea obiectivelor propuse . Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă , stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor , dezvoltă abilităţi de comunicare , răspunderea individuală de grup . Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru , după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). Se explică subiectul pus în discuţie .Fiecare elev va fi , pe parcursul orei , învăţător şi elev , pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta . În a doua etapă , toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat . La fel vor proceda şi numerele 2,3,4. Din acest moment ei devin experţi . Citesc fragmentul primit , se

consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţiale . Ei pot folosi şi material didactic disponibil . În etapa a treia , după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit , încercând să fie cât mai convingători . Ei pot primi şi întrebări , iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică , ajungându-se la reconstituirea întregului . La final , învăţătorul reaminteşte tema studiată , urmând ca elevii să prezinte din nou , în ordine iniţială , fiecare parte a materialului , aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi . în acest moment , învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme :

Copilăria lui Ştefan ; - numerele 1 Obţinerea tronului Moldovei ; - numerele 2 Politica internă şi externă ; - numerele 3 Ctitorii . – numerele 4

Elevii formează grupe de câte patru . Fiecare primeşte un număr de la 2 la 4 şi se formează noile grupe . Grupele de experţi , astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie . Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale : portretul lui Ştefan , fragmente din legende şi povestiri istorice , citate din cronici , harta Moldovei , imagini cu ctitorii etc. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor . Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clasa . Se poate interveni la final cu un test . Folosirea metodelor activ-participative în studiul istoriei şi promovează învăţarea prin cooperare a elevilor . Acestea sunt mecanismele prin care conţinuturile noilor programe capătă sens , valoare ,scop. Aceste modificări ale programelor pentru clasa a IV-a implică importante schimbări metodologice , identificarea de resurse materiale , corelarea conţinuturilor aparţinând diferitelor discipline , o atitudine reflexivă a fiecărui învăţător pentru a construi un demers educaţional fundamentat psihopedagogic şi atractiv pentru elevi . ,, După priveliştea lumii, după minunile naturii , nimic nu este mai interesant , mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte decât ISTORIA”. Prin conţinutul său , are bogate şi variate resurse formative, care i-au asigurat de-a lungul vremii un rol deosebit de important în procesul instructiv – educativ. Prin faptele istorice pe care le dezvăluim , istoria devine o sursă de idei morale, iar prin exemplul marilor personalităţi, un mijloc de integrare socială şi de formare a comportamentului. Cunoaşterea şi aprecierea trecutului prin lecţiile de istorie nu urmăresc nici întoarcerea la un model din trecut, nici idealizarea lui , ci desprinderea acelor elemente ce folosesc la consolidarea moral-politică a lumii contemporane. Având în vedere particularităţile de vârstă ale elevilor , cantitatea de cunoştinţe ce se predă la istorie , în clasle primare , este relativ redusă , dar are o remarcabilă valoare educativă, fiind suportul material al valenţelor formative. Activităţile extracurriculare pot completa lecţiile de istorie , sporind astfel trăirile afective ale copilului . În acest sens ,am organizat activităţi extracurriculare cu elevii din clasa a IV-a, pentru a stimula interesul elevilor pentru cunoaşterea trecutului istoric al patriei. Cele două activităţi: excursia şcolară tematică şi concurs interactiv cu elevii clasei paralele au sporit interesul copiilor pentru învăţarea istoriei. Cele două activităţi au o structură şi un conţinut distinct , dar interferează pentru atingerea obiectivelor educaţionale şi afective propuse.

Prima activitate bazată pe proiect ,, PE URMELE LUI ŞTEFAN “s-a desfăşurat în ţinutul Bucovinei , având ca obiectiv fundamental cunoaşterea personalităţii marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Au fost vizitate următoarele obiective de interes istoric : Mănăstirea Putna , Chilia lui Daniel Sihastru, Mănăstirea Voroneţ, Cetatea de Scaun a Sucevei, Biserica Sfântul Nicolaie din Popăuţi. Muzeul Mănăstirii Putna este un lăcaş plin de istorie , aici au înţeles copiii importanţa personalităţii marelui voievod Ştefan. Aici , în dulcea şi minunata Bucovină elevii au înţeles că dragostea de ţară s-a manifestat cu putere în munca pentru crearea valorilor materiale şi spirituale , ca şi în perioadele de grele încercări prin care a trecut poporul român .Am simţit în sufletul copiilor sentimente de respect , de mândrie şi de admiraţie faţă de strămoşi , dorinţa lor de a deveni demni urmaşi. Cea de-a doua activitate , cu o structură diferită s-a desfăşurat interactiv, împreună cu colegii din clasa a IV-a C, sub genericul ,, UNIREA NAŢIUNEA A FĂCUT-O”. Desfăşurată sub semnul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, activitatea a scos în evidenţă importanţa acestui mare eveniment.. Originalitatea acestei activităţi constă în modul în care copiii s-au manifestat interactiv, adresându-şi reciproc întrebări legate de marele eveniment şi evoluţia istorică a neamului românesc. Proba artistică a concursului a scos în evidenţă importanţa evenimentului de la 1 Decembrie , iar prin interpretarea deosebită copiii au reuşit să creeze trăiri patriotice asistenţei. Activităţile desfăşurate au scos în evidenţă umanismul ce caracterizează pe românii , care au ridicat omenia la rangul unei virtuţi de seamă. Elevii au fost puşi în situaţia de a lua o atitudine activă , de a săvârşi fapte şi acţiuni cu caracter patriotic. Confruntarea elevilor cu noţiunile şi reprezentările istorice prin documente, monumente, evenimente istorice contribuie la educarea sentimentului patriotic , dar şi la dezvoltarea conduitei etice şi morale a personalităţii. Cultivarea acestor idealuri conduce la dezvoltarea personalităţii elevului , favorizând integrarea conştientă în marea colectivitate a neamului românesc. Şcoala rămâne locul unde se formează toate posibilităţile devenirii umane . Trezirea spiritului copilului către inedit , solicitarea în activităţi bine dozate şi puternic motivate reprezintă cheia dublului succes pentru elev-performanţe progresive, iar pentru învăţător –satisfacţia şi mulţumirea ,, lucrului bine făcut”.

Bibliografie : M.E.C. Programe şcolare pentru clasa a IV-a ,Istorie ,Bucureşti , 2005. M.E.C. , Învăţarea activă , ghid pentru formatori şi cadre didactice , Bucureşti , 2001Dumitru ,Al. , Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă , Timişoara , Editura de Vest , 2000