Metale neferoase cristina bumbac

PPrriinncciippaalleellee ppiieeţţee ddee mmăărrffuurrii

294

2.4.4. METALE NEFEROASE SPECIALE ŞI PĂMÂNTURI RARE

Cristina BUMBAC

I. Evenimente pe piaţa metalelor speciale Departamentul de Energie al S.U.A. a identificat ca principala problemă care pune frână

mineritului din ţară perioada de 7 - 10 ani care este necesară pentru obţinerea unui permis,

comparativ cu 1 - 2 ani în Australia (ţară care are un minerit foarte bine dezvoltat şi care este cel

mai mare exportator mondial de o serie de minereuri considerate "critice"). Firma de consultanţă

internaţională Behre Dolbear a declarat că, în conformitate cu studiile sale, S.U.A. are una din cele

mai mari durate din lume pentru obţinerea permiselor pentru minerit.

Ca urmare, pe data de 23 mai 2012, "The Gold Report" a anunţat că Comitetul pentru

Resurse Naturale al Camerei Reprezentanţilor a Congresului american a adoptat (cu 27 de voturi

pentru şi 10 contra) Actul pentru Minerale Critice şi Strategice Naţionale (H.R. 4402), act care va

uşura foarte mult întregul proces de emitere a permiselor pentru minerit. Urmează adoptarea în

plenul Camerei Reprezentanţilor, dar Comitetul consideră aceasta ca fiind o simplă formalitate.

Actul are o deosebită importanţă pentru revigorarea economiei americane. Prin eliminarea

birocraţiei excesive, producţia de minereuri critice (cum ar fi pământurile rare, pe a căror piaţă

China domină în proporţie de aproape 100%) şi de alte minereuri şi minerale de importanţă vitală

pentru întreaga economie americană (de la telefoane celulare la maşini hibride) va putea fi relansată

chiar în ritmuri accelerate. Reprezentantul statului Nevada, Mark Amodei, a declarat că

"reglementările paralele, ineficienţa birocraţiei şi lipsa de coordonare dintre agenţiile federale

reprezintă o ameninţare la revenirea economiei statului meu şi a securităţii naţionale", mulţumind

apoi colegilor care l-au susţinut în adoptarea Actului H.R. 4402.

Reprezentatul statului Massachusetts, Ed Markey, a propus perceperea unei taxe de 12,5%

din valoarea mineralelor obţinute ca urmare a permisului acordat pentru exploatare, dar propunerea

sa a fost respinsă.

Biroul Rezervelor de Stat din China s-a decis, în luna august 2012, să-şi majoreze rezervele

strategice, cumpărând 80 tone de indiu şi 20 tone de germaniu. Iniţiativa guvernului chinez a dat

naştere unor speculaţii referitoare atât la dorinţa guvernului de a profita de preţurile relativ mici de

pe piaţa celor două metale, cât şi la o posibilă dorinţă să ajute micii producători aflaţi în dificultate.

Reamintim în acest context că, în China există două burse pentru metale neferoase rare (strategice),

la Wuxi şi Yunnan.

II. Evoluţii pe piaţa metalelor speciale

1. ANTIMONIU (stibiu) Producţia mondială minieră de antimoniu a scăzut simţitor în ultimii ani, cu evoluţii uşor

fluctuante de la an la an. Cel mai mare producător mondial continuă să fie China, cu circa 44.000

tone conţinut Sb anual, urmată de Rusia cu circa 12.800 tone/an. S.U.A., Kîrgistanul şi Tajikistanul

deţin de asemenea ponderi importante, fiind urmate de Bolivia, a cărei pondere a scăzut drastic în

ultima perioadă. În ţările vest-europene producţia de antimoniu a scăzut substanţial datorită

modificărilor intervenite în nivelul cererii şi în relaţiile comerciale cu partenerii externi (mai ales

China), cărora li s-a permis accesul pe piaţa nord-americană. Japonia nu produce antimoniu minier

deoarece nu dispune de astfel de resurse, asigurându-şi necesarul prin importuri, provenind din

ţările din zonă.

Preţul stibiului a crescut, în anii 2010 - 2011, foarte mult (practic s-a dublat): de la circa

6450 dolari/tonă în ianuarie 2010, la 13.112,50 dolari/tonă media lunii ianuarie 2011 şi apoi la până

la 13.800 dolari/tonă în februarie. Oferta de antimoniu a fost limitată, iar cererea a crescut constant

în toate zonele şi domeniile de consum.

În 2012 însă preţurile au scăzut constant, până la 11.850 dolari/tonă în luna decembrie. Criza

economică a afectat şi această piaţă, consumul diminuându-se şi utilizatorii ne mai fiind dispuşi să

plătească preţurile mari cerute de producători.

CCoonnjjuunnccttuurraa eeccoonnoommiieeii mmoonnddiiaallee

295

La sfârşitul anului 2012, China a aprobat o cotă de export de 40.672 tone de antimoniu şi

produse din antimoniu pentru prima jumătate a anului 2013. Cota se împarte în 7.128 tone de

antimoniu metal şi 33.544 tone de oxid de stibiu şi în total reprezintă 68,5% din cota probabilă a

anului 2013 (preconizată la 59.400 tone, aceeaşi ca în 2012).

Tabelul nr. 1 : Evoluţia preţurilor antimoniului

- preţuri pentru Sb 99,65%, pe piaţa liberă vest-europeană la disponibil, în dolari/tonă -

Perioada Medie anuală (lunară) Modificare % faţă de perioada

anterioară

2009 5188,75 - 15,1

2010 8981,70 +73.1

2011 14742,41 +64,1

Tr.I 2012 12679,57 -14,0/2011

Tr.II 2012 13597,91 +7,2/tr.I

Tr. III 2012 12741,67 -6,3/tr.II

Tr.IV 2012 12325,00 -3,3/Tr.III

Medie 2012 12767,18 -13,4/2011

Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.

2. BISMUT Nici piaţa bismutului nu a mers prea bine în anul 2012, preţurile având un trend descendent

continuu. Cererea a fost relativ stabilă, dar criza atipică care a adectat toate ţările dezvoltate nu le-a

permis consumatorilor să plătească preţurile cerute în 2011 de către furnizori.

Tabelul nr. 2 : Evoluţia preţurilor la bismut 99,99%

- piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit. dolari/tonă -

Perioada Medie anuală/lunară

UM

Modificare %

faţă de perioada precedentă

2009 18377,93 - 30,3

2010 19552,25 +6,2

2011 25750,41 +31,9

Tr. I 2012 23672,14 -8,0/2011

Tr.II 2012 23089,00 -2,5/tr.I

Tr.III 2012 21205,70 -8,2/tr.II

Tr.IV 2012 20355,98 -4,0/tr.III

Medie 2012 22080,70 -14,3/2011


3. CADMIU

Consumul de cadmiu s-a redus în multe ţări cu economie avansată datorită măsurilor de

reducere a poluării (cadmiul este considerat un metal foarte toxic) iniţiate de guvernele respective.

Astfel, ţările Uniunii Europene încearcă să diminueze consumul acestui metal prin impunerea unor

limite restrictive la diferite produse: pentru baterii se preconizează un conţinut maxim de cadmiu de

0,025% din greutatea acestora, iar pentru pigmenţi şi stabilizatori de 0,01% din masa acestora.

Acum se pune cu acuitate problema reciclării acestui metal. Companiile SNAM şi SAVAM,

ambele aparţinând grupului vest-european Hempel, au iniţiat măsuri de majorare a capacităţilor de

reciclare. Capacitatea de reciclare a cadmiului pe plan mondial este estimată la circa 2.600 tone,

reprezentând circa 15% din consumul total mondial de cadmiu. Capacitatea de recuperare a

cadmiului din reziduuri solide este estimată la circa 1.800 tone, la care se adaugă 350 tone

recuperate din şlam şi pudre. Alte surse de recuperare a cadmiului ar fi reziduuri provenind din

pigmenţi (150-200 tone/an), prafuri (200 tone/an) şi alte reziduuri (100 tone/an).

Preţul cadmiului a scăzut substanţial în anul 2012 comparativ cu 2011, cauza fiind aceeaşi

criză care a afectat aproape toate pieţele.


296

Tabelul nr. 3 : Evoluţia preţurilor cadmiului 99,95%

- piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit, dolari/tonă -

Perioada Medie anuală UM Modificare faţă de perioada

precedentă %

2009 3453,90 - 52,1

2010 4101,50 +38,3

2011 2929,55 -28,0

Tr.I 2012 2108,16 -27,1/2011

Tr.II 2012 1919,85 -9,0/tr.I

Tr.III 2012 1949,71 +1,5/tr.II

Tr.IV 2012 1301,48 -33,3/tr.III

Medie 2012 1819,80 -37,9/2011


4. COBALT

Piaţa chineză a cunoscut o consolidare susţinută a industriei cobaltului în anul 2012, în

condiţiile în care preţurile au fost mici la nivel internaţional, iar oferta ridicată.

Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat la nivel global (adică mai nimic!), în China au avut

loc câteva fuziuni semnificative. Compania producătoare de metale şi produse chimice Jinagsu

Cobalt Nickel Metal a vândut 51% din acţiunile sale grupului Shenzhen Green Eco-manufacture Hi-

tech pentru suma de 272,07 milioane yuani, grupul devenind astfel unul din principalii jucători de

pe piaţa cobaltului. Compania de stat New Era Group a cumpărat masiv (devenind acţionarul

majoritar) acţiunile companiei Quingfeng Cobalt Alloy.

China şi-a diminuat şi importurile de concentrate de cobalt, deoarece topitoriile au încercat

să-şi reducă stocurile şi să devină mai eficiente din punct de vedere economic. Pe ansamblu,

măsurile luate de chinezi au consolidat într-adevăr piaţa cobaltului, rămânând mai puţini

producători, dar mai eficienţi.

În cursul anului 2012 piaţa cobaltului a fost un adevărat carusel, cu suişuri şi coborâşuri

abrupte de la o săptămână la alta. Pentru 2013 se pare însă că piaţa se va stabiliza şi preţurile vor

creşte în ritmuri lente, dar certe. Principala cauză pare să fie cererea potenţială din China.

China şi-a majorat cererea pentru cobalt încă din ultimele săptămâni ale anului 2012 (de

exemplu, în luna noiembrie 2012 importurile de concentrate de cobalt ale Chinei s-au dublat

comparativ cu cele din octombrie, la 17.625 tone) şi consumatorii chinezi continuă să cumpere

metalul la preţul mic de pe piaţa internaţională, constituind stocuri. Pe de altă parte, producţia

internă de cobalt este în scădere în China, astfel încât importurile sale vor creşte şi mai mult. Unii

comentatori se tem că va apare chiar un deficit pe piaţă.

Un factor de influenţă care ar putea atenua acest deficit este proiectul Ambatovy din

Madagascar, care va avea în final o capacitate totală de 5.600 tone cobalt. Un alt element cu

importanţă determinantă este modul cum LME va gestiona tranzacţiile cu cobalt în anul 2013. De la

lansarea contractului pentru cobalt din 2010, tranzacţiile cu metal efectuate prin intermediul Bursei

de Metale de la Londra au crescut constant, dar încă nu se bucură de suportul consumatorilor.

Producătorii care au fost admişi să coteze la LME se plâng de faptul că sunt prea puţini consumatori

activi care folosesc bursa (una din cauze fiind şi aceea că este cotată o gamă largă de tipuri de

metal, fapt ce face dificilă cumpărarea de cantităţi mari) şi că în aceste condiţii contractul nu va

progresa prea mult. O soluţie ar fi ca marii producători de cobalt să vândă metalul şi în afara bursei

tot la preţul stabilit la LME, dar pentru moment numai compania Votorantim din Brazilia face acest

lucru. Reamintim în acest context faptul că London Metal Exchange, bursa de metale de la Londra,

instituţie tradiţională britanică de 135 de ani, a fost preluată în 2012 de către compania asiatică

HONG KONG EXCHANGE şi CLEARING şi că în viitor bursa se va numi HKEx/LME.


297

Tabelul nr. 4 : Evoluţia preţurilor cobaltului 99,8%

-piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit dolari/tonă-

Perioada Medie anuală/lunară

UM

Modificare %

faţă de perioada precedentă

2009 38173,80 - 55,5

2010 43576,34 +19,4

2011 38874,26 -10,8

Tr. I 2012 33739,86 -13,0/2011

Tr. II 2012 32375,76 -4,0/tr.I

Tr. III 2012 29814,42 -8,0/tr.II

Tr.IV 2012 27364,84 -8,2/tr.III

Medie 2012 30823,72 -20,7/2011

Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie

5. COLUMBIU

CMMB din Brazilia este cel mai mare producător mondial, cu o capacitate instalată de

30.000 tone/an feroniobiu la uzinele Araxa din Brazilia. Depozitele exploatate aici dispun de

rezerve de 456 milioane tone minereu cu conţinut de 25% Nb2O5, suficiente pentru multă vreme, la

actualul consum de 20.000 tone/an pentru multă vreme. În afară de feroniobiu aici se obţin anual şi

2400 tone oxid de niobiu de înaltă puritate, 800 tone/an feroniobiu tip VG şi nichel-niobiu, 150

tone/an oxid de niobiu pentru întrebuinţări în industria optică şi 50 tone/an niobiu metal de înaltă

puritate. Compania a reuşit până acum să menţină preţurile de pe piaţa internaţională a columbiului

stabile şi acţionează în continuare în acest sens. Astfel, prevăzând o creştere a cererii în următorii

ani, CBMM investeşte la ora actuală în extinderea capacităţilor de producţie pentru feroniobiu cu

încă 45.000 tone/an, fapt ce îi va permite să menţină nivelul ofertei la cote care să nu pună în

pericol stabilitatea pieţei chiar în condiţii de creştere substanţială a cererii.

6. GALIU

Cel mai mare producător mondial de galiu este la ora actuală compania niponă Dowa

Mining, care a reuşit să menţină în ultimii ani o remarcabilă stabilitate a preţurilor pe piaţa

internaţională a metalului. Declaraţiile recente ale reprezentanţilor companiei arată că Dowa este

hotărâtă să menţină aceeaşi politică de stabilitate a preţurilor chiar în condiţiile creşterii susţinute a

cererii. Cu toate acestea, preţul galiului pe piaţa europeană s-a înjumătăţit în cursul anului 2012

comparativ cu 2011. Tabelul nr. 5 : Evoluţia preţurilor galiului

Perioada/Sortiment Galiu, piaţa liberă vest-

europeană, dolari/kg

Modificare %

faţă de anul anterior

2011 801,59 ...

Tr.I 2012 521,04 -35,0/2011

Tr. II 2012 414,17 -20.5/tr.I

Tr. III 2012 305,97 -26,2/tr.II

Tr. IV 2012 335,00 +9,4/tr.III

Medie 2012 394,04 -50,9/2011


7. GERMANIU

Piaţa internaţională a germaniului s-a bucurat în ultimii ani de o stabilitate a tendinţei de

creştere a preţurilor pe fondul menţinerii unei cereri ferme la niveluri destul de ridicate.

Anul 2011 a adus majorări de preţuri substanţiale, de la 880 dolari/kg în ianuarie 2011 la

1350 dolari/kg în august, preţ menţinut până la sfârşitul lunii noiembrie, când s-a înregistrat o

scădere cu 100 dolari/kg, media lunii decembrie fiind de numai 1250 dolari/kg. Preţurile s-au

menţinut mici până în august 2012, când a început un trend ascendent, care s-a finalizat cu un preţ

de peste 1.420 dolari/kg în luna noiembrie, urmat de o uşoară diminuare în decembrie la 1.387,50

dolari/kg.


298

Tabelul nr. 6 : Evoluţia preţurilor germaniului

Perioada/Sortiment Ge 99,99%, piaţa liberă vest-

europeană, $/kg

Modificare %


2009 771,93 - 19,6

2010 639,17 -17,2

2011 1213,61 +89,9

Tr. I 2012 1150,00 -5,3/2011

Tr. II 2012 1043,75 -9,3/tr.I

Tr. III 2012 1285,42 +23,1/tr.II

Tr. IV 2012 1432,29 +11,4/tr.III

Medie 2012 1227,86 +1,2/2011

Sursa: Metal Buletin, Marea Britanie, colecţie.

8. INDIU

Cel mai mare nivel de preţ atins până acum pe piaţa indiului a fost de 1000 dolari/kg la

începutul anului 2006 şi opinia operatorilor de pe piaţă este că acest nivel nu va mai fi atins, dar

totul este posibil atunci când este vorba de Japonia şi China. Revenirea economiilor din S.U.A. şi

Europa va determina probabil o cerere majorată pentru LCD-uri, ceea ce va conduce şi la o cerere

mai mare de indiu, mai ales că ecranele sunt din ce în ce mai mari.

În cursul anului 2012 preţul metalului a scăzut substanţial comparativ cu media anului 2011,

scădere înregistrată pentru prima oară în ultimii trei ani. Totuşi în lunile octombrie şi noiembrie s-a

înregistrat o oarecare majorare a preţurilor pe piaţa vest-europeană, fapt ce ar putea indica o posibilă

stabilizare în 2013.

Tabelul nr. 7 : Evoluţia preţurilor indiului

Sortiment/Perioada Indiu 99,97%, piaţa liberă vest-

europeană, dolari/kg

Modificare % faţă de anul

anterior

2009 398,46 - 27,5

2010 566,78 +42,2

2011 696,35 +22,8

Tr. I 2012 563,12 -19,2/2011

Tr. II 2012 528,33 -6,2/tr.I

Tr. III 2012 445,40 -6,6/tr.II

Tr. IV 2012 517,50 +4,9/tr.III

Medie 2012 527,30 -24,3/2011


9. IRIDIU

Evidenţa preţurilor iridiului se ţine la nivel internaţional din anul 1911, când iridiul costa 62

dolari uncia fină (1993,34 dolari/kg). Iridiul este în general mai scump decât platina, paladiul,

rutheniul, argintul şi - în unele perioade - aurul. Vârfurile de preţ au fost în anii 1920 (331

dolari/uncie fină), 1925 (363 dolari/uncie fină), 1975 (477 dolari/uncie fină) şi, mai recent, în anii

1984 şi 1985 (cu 424 şi respectiv 438 dolari/uncie fină). Începând cu 1993 preţul metalului a scăzut

la 47 dolari/uncie fină şi s-a menţinut la niveluri deosebit de mici până în 1996, când media anuală a

fost de circa 68 dolari/uncie fină. Începând cu 1997 preţurile au crescut din nou, atât pe fondul

sporirii cererii absolute dar şi ca urmare a unor acţiuni speculative: iridiul a început să fie

achiziţionat mai degrabă ca mijloc de protecţie împotriva fluctuaţiilor preţului aurului. În 2007 şi

2008 preţurile au fost deosebit de mari, iar în 2010 au depăşit orice maxim atins până la momentul

respectiv.

În ultimii 2-3 ani preţurile s-au remarcat printr-o stabilitate fermă (fluctuaţiile au fost

nesemnificative) şi anul 2012 nu a făcut excepţie: preţurile s-au menţinut ridicate, media anuală

fiind puţin mai mare decât cea a anului 2011.


299

Tabelul nr. 8 : Evoluţia preţurilor iridiului

- dolari/uncie fină de 32,1505 g -

Perioada/Piaţa Ir 99,9%, preţ pe piaţa liberă

vest-europeană

Modificare %


2009 395,62 - 7,5

2010 608,43 +53,8

2011 1010,52 +66,0

Tr. I 2012 1060,00 +4,9/2011

Tr.II 2012 1060,00 0,0/tr.I

Tr. III 2012 1044,17 -1,5/tr.II

Tr. IV 2012 1055,00 +1,0/tr.III

Medie 2012 1054,79 +4,4/2011


10. LITIU

Producţia de baterii pe bază de litiu s-a dezvoltat în ritmuri mai accelerate în ultimii ani.

Bateriile rezistă foarte mult neutilizate şi se comportă foarte bine la temperaturi extreme, fapt ce le

face atractive şi eficiente din punct de vedere al costurilor. Aplicaţiile militare ale bateriilor pe bază

de litiu au dat un impuls acestui domeniu mai ales în S.U.A. (programul Intercontinental Ballistic

Missile, rachete balistice intercontinentale). Ca urmare litiul este constituit în stocuri strategice de

către Departamentul Energiei şi de către armata americană.

Politica energetică a Statelor Unite este influenţată acum de o serie de factori: preţul ridicat

al petrolului, poluarea prea mare provocată de autovehicule, încălzirea globală, reducerea de

dependenţa de importuri de resurse energetice şi nevoia de noi locuri de muncă. În aceste condiţii

preşedintele Obama a declarat că "o nouă economie a energiei va contribui la crearea de milioane

de noi locuri de muncă". Principalul obiectiv în acest context este dezvoltarea unei noi industrii, cea

a bateriilor bazate pe litiu-ioni.

Litiul pare astfel să devină un metal extrem de interesant pentru investitori şi pentru

companiile de cerecetare-dezvoltare. S.U.A. sunt practic obligate să dezvolte o industrie de baterii

pe bază de litiu la ei acasă, pentru că cine va putea fabrica bateriile competitive va fabrica şi

autovehiculele corespunzătoare. Cererea pentru litiu va urma probabil un trend excesiv ascendent,

în timp ce, pentru moment, oferta şi potenţialul de procesare sunt limitate. Pe de altă parte este

foarte puţin probabil ca Revoluţia Energetică a lui Obama să se bazeze pe resurse externe şi să rişte

dependenţa de surse străine, aşa cum este cazul acum cu combustibilii tradiţionali. În fapt toată

lumea se aşteaptă ca importurile de litiu să iasă din discuţie, ceea ce înseamnă dezvoltarea unei

industrii proprii.

Tabelul nr. 9 : Evoluţia preţurilor minereurilor de litiu

- Lire sterline/tonă -

Produsul/Perioada Petalit, 4,2%

Li2O

Spodumen, peste 7,25% Li2O

2009 212,50 655,73

2010 212,50 675,00

2011 212,50 743,54

Tr. I 2012 212,50 745,00

Tr. II 2012 212,50 745,00

Tr. III 2012 212,50 775,00

Tr. IV 2012 212,50 775,00

Medie 2012 212,50 760,00


11. MAGNEZIU China a început să joace un rol din ce în ce mai important pe piaţa metalului, devenind nu

numai unul din principalii ofertanţi, dar ameninţând în acelaşi timp şi poziţia marilor firme

occidentale, producătoare de tradiţie.


300

Problema reală a acestei pieţe este însă în opinia multor comentatori supraoferta absolută

care domină de mai multă vreme tranzacţiile cu magneziu. La ora actuală există cinci mari

producători mondiali în afara Chinei şi toţi au fost afectaţi de politica comercială a chinezilor.

Creşterea paralelă a cererii pentru magneziu, mai ales din partea producătorilor de

autovehicule şi a domeniului reprezentat de turnarea continuă poate echilibra parţial balanţa, dar

aici intervine o problemă de politică (nu neapărat economică): consumatorii se află, în covârşitoarea

lor majoritate, în ţările occidentale avansate şi în general doresc să aibă ca furnizori companii de

acelaşi tip, pe care să se poată baza atât în ceea ce priveşte calitatea cât şi ritmicitatea livrărilor. Ori

producătorii chinezi sunt departe de a fi consideraţi în Occident ca statornici; ruşii, ucrainenii sau -

mai nou - congolezii nu se bucură nici ei de o reputaţie prea bună în rândul consumatorilor vestici,

astfel încât apare un adevărat paradox: cerere pentru magneziu există, există şi producţie, dar cele

două nu se întâlnesc ori din cauza diferenţelor calitative ori din cauza diferenţelor cultural-

comerciale.

Piaţa vest-europeană se află într-o situaţie destul de dificilă în ceea ce priveşte acoperirea

necesarului de magneziu. Metalul intră pe piaţa Uniunii Europene în toate formele posibile şi pe

toate căile care pot evita plata de taxe vamale suplimentare. Metalul chinezesc intră nu numai ca

atare, dar şi - mai ales - ca re-export efectuat de diferite alte ţări ale căror companii comerciale au

legături strânse cu producătorii din China. Anchetele şi măsurile luate de oficialităţile comunitare

par pur şi simplu să nu poată opri magneziul chinezesc să intre pe piaţă în cantităţi din ce în ce mai

mari şi sub forme din ce în ce mai variate.

Pe parcursul anului 2012 preţul magneziului de pe piaţa europeană s-a menţinut stabil,

media anuală fiind uşor mai mare decât cea a anului 2011.

Tabelul nr. 10 : Evoluţia preţurilor magneziului 99,8% pe piaţa liberă europeană

- dolari/tonă-

Anul Media anuală Modificare %


2009 2752,86 -41,2

2010 2919,12 +6,3

2011 3108,07 +6,5

Tr. I 2012 3150,00 +1,3/2011

Tr. II 2012 3221,87 +2,3/tr.I

Tr. III 2012 3202,08 -0,6/tr.II

Tr. IV 2012 3250,00 +1,5/tr.III

Medie 2012 3205,98 +3,1/2011

Sursa: Metal Bulletin. Marea Britanie, colecţie.

12. MERCUR

Metalul este extrem de poluant şi contaminarea cu mercur reprezintă unul din cele mai mari

pericole atât pentru mediu cât şi pentru oameni. Ca urmare extracţia sa s-a redus treptat şi în unele

zone utilizarea sa a fost interzisă. Problema mercurului secundar a început să se pună cu acuitate

acum mai mulţi ani. Oferta depinde de industria chimică şi pe termen lung există o tendinţă de

înlocuire a mercurului cu alte metale şi/sau elemente din cauza nocivităţii sale şi a riscurilor pe care

le prezintă pentru mediu. Chiar şi în cadrul proceselor unde mercurul este indispensabil, se remarcă

diminuarea consumului datorită noilor tehnologii care permit - şi tind către - reducerea permanentă

a utilizării acestui metal.

În paralel cu diminuarea absolută a ofertei, s-a înregistrat o creştere destul de susţinută a

cererii pentru mercur, mai ales în China, India şi Indonezia. Consumatorii chinezi au asaltat piaţa cu

o cerere sporită şi în continuă creştere, îndreptându-se chiar spre furnizori care nu acţionează în

mod tradiţional pe piaţa chineză (cum ar fi cei din Europa) deoarece se pare că livrările din

Kîrgistan s-au micşorat foarte mult.

Renunţarea la extracţia mercurului se pare că nu a fost o idee foarte bună, deoarece efectiv

s-a creat un deficit pe piaţă şi preţurile au început să crească. Practic din 2008 încoace preţul a


301

crescut de la 616,21 dolari/flacon la 3300 dolari/flacon în decembrie 2012 (o creştere cu peste

430%). Tabelul nr. 11 : Evoluţia preţurilor mercurului 99,95%

- dolari/flacon, piaţa vest-europeană -

Perioada Preţ mediu anual

$/flacon

Modificare %


2009 616,25 +7,3

2010 989,79 +60,6

2011 1655,83 +63,7

Tr.I 2012 2100,00 +26,8/2011

Tr. II 2012 2483,33 +18,2/tr.I

Tr. III 2012 2900,00 +16,7/tr.II

Tr. IV 2012 3300,00 +13,8/tr.III

Medie 2012 2695,33 +62,8/2011


13. RENIU

Cel mai mare consumator mondial de reniu este S.U.A., cu un total de circa 32.000 kg anual.

Principala sa sursă de aprovizionare cu metal rămâne Chile, dar în ultimii ani au crescut importurile

de perreniat de amoniu provenite din Kazakhstan.

Producţia mondială de rheniu este practic obţinută în numai câteva ţări. Kazakhstanul a

devenit principalul producător mondial cu 8,5 tone reniu/an rezultate ca produs secundar la extracţia

cuprului. Molymet din Chile, care produce în principal molibden, obţine de asemenea unele cantităţi

relativ importante de reniu. Ambele companii lucrează la întreaga capacitate şi nu au posibilitatea să

mărească producţia.

Piaţa reniului a cunoscut în ultimii ani o majorare constantă a cererii mai ales din partea

industriei aerospaţialelor, unde se utilizează aliaje pe bază de reniu, şi a extracţiei petrolului, unde

metalul se utilizează la producerea catalizatorilor. Preţurile reniului au crescut de asemenea

constant.

După declanşarea crizei din septembrie 2007, preţurile reniului s-au diminuat constant, de la

4250 dolari/lv media anului 2007 la 1550 dolari/lv în decembrie 2012.

Tabelul nr. 12 : Evoluţia preţurilor reniului

Perioada Reniu pelete metalice, dolari/lv. în

depozit Rotterdam, taxe neplătite

Modificare %


2009 3421,93 - 26,1

2010 2139,58 -37,5

2011 2100,98 -1,5

Tr. I 2012 2047,92 -2,6/2011

Tr. II 2012 1950,00 -4,8/tr.I

Tr. III 2012 1750,00 -10,3/tr.II

Tr. IV 2012 1600,00 -8,6/tr.III

Medie 2012 1836,98 -12,6/2011


14. SELENIU

Preţul seleniului a atins la începutul lunii februarie 2011 cel mai mare nivel al tuturor

timpurilor de până atunci, fiind comercializat la 50 - 56 dolari/lv. (1 livră= 0,453 kg), de la nivelul

anterior de 46 - 52 dolari/lv. Dar trendul ascendent nu s-a oprit aici, următorul vârf fiind înregistrat

în luna aprilie 2011 (148.811,85 dolari/tonă, respectiv 67,5 dolari/lv.). Apoi preţul metalului a

început să se dimineze constant, trend menţinut pe parcursul anului 2012 (cu o scurtă majorare în

luna octombrie.

Creşterea preţurilor seleniului a început cu mai mult timp în urmă, dar a fost o creştere lentă,

fără salturi. Ori saltul de la începutul anului 2011 a fost prea brusc şi, în mod normal, ar da naştere


302

unor discuţii referitoare la operaţiuni speculative pe piaţă. Însă nimeni nu vorbeşte despre speculaţii,

ci numai despre restrângerea drastică a ofertei.

Exporturile Indiei au scăzut remarcabil deoarece cererea de piaţa indiană a crescut

substanţial. Oferta de seleniu s-a diminuat în ultimul timp şi - conform opiniei exprimate de

producători - va rămâne strânsă în continuare. Unul din motive este faptul că topitoriile de cupru se

îndreaptă din ce în ce mai mult spre reciclarea deşeurilor din cupru pentru a economisi la

cumpărarea minereului de cupru, ceea ce înseamnă o producţie mai mică de cupru, şi, deci, de

seleniu. Un alt motiv este faptul că recuperarea seleniului s-a diminuat deoarece sortimente mai

complicate de aliaje de cupru (care conţin şi seleniu) au început să fie produse pe scară mai largă.

Preţurile seleniului vor creşte probabil în cursul anului 2013, după ce în a adoua jumătate a

anului 2012 au cunoscut un trend descendent. Cauza o constituie eliminarea taxei de export de 20%

pe care China o impusese la manganul fulgi (15% în noiembrie 2006, majorată apoi la 20% în

ianuarie 2008). Eliminarea acestei taxe de export intră în cadrul condiţiilor impuse de Organizaţia

Mondială a Comerţului, la care China a aderat de curând.

Industria manganului din China este cel mai mare consumator de seleniu, cumulând circa

jumătate din consumul total mondial de seleniu. Ca urmare - în condiţiile în care nu mai există taxă

de export pentru producătorii de mangan - producţia de mangan va creşte şi va consuma şi mai mult

seleniu, principala consecinţă fiind majorarea preţului metalului rar.

Tabelul nr. 13 : Evoluţia preţurilor seleniului 99,5%

Perioada Se 99,5%, piaţa liberă

vest-europeană, dolari/tonă

Modificare %

faţă de anul precedent

2009 51152,61 - 26,2

2010 81573,83 +59,5

2011 135129,00 +66,0

Tr. I 2012 139442,21 +2,9/2011

Tr. II 2012 127278,12 -8,8/tr.I

Tr. III 2012 92008,59 -27,8/tr.II

Tr. IV 2012 98794,53 +7,3/tr.III

Medie 2012 114380,88 -15,6/2011


15. STRONŢIU

Stronţiul se utilizează în principal în S.U.A. şi Japonia la producţia de tuburi pentru

televizoare color, tuburi care conţin 5 - 7% oxid de stronţiu şi 3 - 5% oxid de bariu. Carbonatul de

stronţiu se utilizează în industria ceramicii şi a magneţilor feritici, ca şi la obţinerea zincului prin

electroliză. Azotatul de stronţiu se utilizează la producţia de echipamente speciale militare. Stronţiul

metal este folosit ca element de aliere, respectiv agent de modificare la producţia de aliaje de

turnare hipoentectice aluminiu-siliciu.

Datele referitoare la producţia şi consumul de stronţiu la nivel mondial sunt sporadice mai

ales din cauza cantităţilor mici implicate. Se apreciază că la nivel mondial producţia totală de metal

nu depăşeşte 55 - 60 mii tone, iar capacităţile totale de producţie se situează în jurul valorii de 76

mii tone conţinut Sr. Preţul minereului a variat în ultimii 20 de ani între 85 şi 150 dolari/tonă, iar

preţul produselor pe bază de stronţiu prezintă o varietate extrem de mare care nu permite avansarea

unui preţ mediu relevant: fiecare producător are preţul său pentru o gamă largă de produse cu

conţinut extrem de variabil de stronţiu.

16. TANTAL

Începând cu anul 2000 cererea pentru tantal a cunoscut pentru prima oară după mai mulţi ani

o evoluţie net ascendentă, care a luat prin surprindere piaţa internaţională, mai ales în condiţiile în

care preţurile concentratelor de tantal au înregistrat un salt semnificativ.

Nivelul de vârf al preţurilor pe piaţa liberă a fost atins în lunile ianuarie şi februarie 2001, cu

462.970,20 dolari/tonă, dar chiar şi producătorii au afirmat că acesta este un preţ exagerat, care nu

face altceva decât să destabilizeze piaţa. Producătorii australieni au luat imediat măsuri de majorare

a ofertei şi de scădere a preţurilor cerute şi au încheiat contractele direct cu consumatorii, eliminând


303

în mare parte veriga intermediară a comercianţilor. Ca urmare începând cu martie 2001 preţurile au

avut un trend descendent controlat, apoi preţurile au scăzut din nou la nivelul de 66.138 dolari/tonă

Ta2O5. Cu toate acestea producătorii din Australia sunt convinşi că perspectivele pieţei tantalului

sunt foarte bune şi că cererea va creşte din nou, iar ei sunt hotărâţi să ofere consumatorilor metalul

solicitat la preţuri "normale" şi să evite oscilaţiile de prea mare amplitudine.

În ultimii doi ani preţurile tantalitului (minereu de tantal) şi ale tantalului metal au crescut

semnificativ ca urmare a majorării cererii în domeniul electronicelor şi al politicii S.U.A. de a

impune noi reglementări referitoare la importurile de materiale care provin din zonele de conflict

din Africa Centrală. Tantalul s-a comercializat în luna august 2011 la preţuri de peste 500 dolari/kg,

comparativ cu 330 dolari/kg în aceeaşi lună a anului 2010 şi cu 150 dolari/kg la începutul anului

2010. Tantalitul s-a vândut la peste 150 dolari/lv., comparativ cu 70 - 80 dolari/lv. în iulie-august

2010.

Tabelul nr. 14 : Evoluţia preţurilor la concentrate de tantal

- dolari/tonă -

Sortiment/Perioada Tantalit baza 30%

Ta2O5 + ThO2

Tantalit 40% Ta2O5 de origine

Greenbushes, Australia

2005 79366,32 88184,80

2006 78309,94 88184,80

2007 77161,70 -

Nota: Începând cu anul 2008 publicaţia britanică de specialitate a încetat publicarea preţurilor la tantalit, pe de o parte

din cauza imobilităţii preţului de producător transmis de australieni, pe de altă parte din cauza informaţiilor

inconsistente venite de la consumatori şi comercianţi. Informaţiile oferite mai sus referitoare la anii 2009 - 2011 se

regăsesc în diferite articole de profil.


17. TELUR Compania Boliden a pus în funcţiune în anul 2012 mina Kankberg din Suedia, care conţine

aur şi telur, adăugând astfel o producţie de 41 tone/an la totalul producţiei mondiale, echivalentul a

10% din aceasta. Compania a investit 475 milioane de coroane suedeze (70 milioane de dolari) în

echipamente şi facilităţi de exploatare în subteran, precum şi în dezvoltarea concentratorului de aur

prin leşiere, ceea ce va îmbunătăţi şi rata de recuperare a telurului. Producţia de telur va fi vândută

printr-un contract pe termen lung unui cumpărător nenumit, la preţul fix de 280 dolari/kg.

Proiectul a devenit interesant odată cu creşterea cererii pentru telur, fenomen care a antrenat

şi majorarea preţurilor. Telurul se obţine în mod frecvent ca produs secundar la rafinarea cuprului,

dar deoarece producţia de cupru s-a diminuat la nivel mondial în ultimii doi ani, şi oferta de telur a

scăzut, ducând la preţuri de 250 - 320 dolari/kg la disponibil. Piaţa telurului - ca şi pieţele tuturor

metalelor neferoase rare - a devenit extrem de strânsă odată cu creşterea cererii din partea unor

domenii consumatoare care folosesc tehnologii inovatoare. Mai există depozite din care poate fi

exploatat telurul în China şi Mexic, dar pentru moment nu există proiecte viabile în aceste zone,

astfel încât iniţiativa suedezilor este bine venită.

Criza actuală a lovit însă şi piaţa telurului, preţurile anilor 2011 şi 2012 scăzând foarte mult,

până la 115 dolari/kg în luna decembrie 2012 (cu o oarecare revenire în luna octombrie).

Tabelul nr. 15 : Evoluţia preţurilor telurului

piaţa liberă vest-europeană, dolari/kg

Perioada Preţ Modificare %

faţă de perioada anterioară

2010 224,61 ...

2011 347,35 +54,6

Tr. I 2012 203,33 -41,5/2011

Tr. II 2012 150,62 -16,0/tr.I

Tr. III 2012 115,06 -23,6/tr.II

Tr. IV 2012 127,92 +11,1/tr.III

Medie 2012 149,23 -57,1/2011



304

18. ZIRCONIU ŞI HAFNIU Preţurile zirconiului au crescut substanţial în cursul anului 2012, după ce şi în 2011 s-a

înregistrat o creştere semnificativă. Principala cauză a fost cererea majorată care a depăşit nivelul

ofertei. Domeniile unde s-a înregistrat o creştere puternică a consumului sunt ceramicele şi

refractarele. Observatorii pieţei zirconului apreciază că balanţa cerere - ofertă se va dezechilibra şi

mai mult în viitor din cauza reducerii în continuare a ofertei.

Producătorii mondiali de zirconie sunt însă hotărâţi să ia măsuri în vederea majorării viitoare

a producţiei mai ales în condiţiile în care prognozele referitoare la cererea de zirconie arată creşteri

susţinute în următorii ani: compania sud-africană Foskor Ltd., compania din Marea Britanie UCM,

în Japonia firmele Tosoh Corp. şi Sumitomo Osaka Cement Co. şi în Rusia firma Kovdor din

peninsula Kola. Toate aceste măsuri nu sunt însă suficiente pentru a acoperi necesarul sporit de

zirconie şi lipsa materialului sud-african.

În ceea ce priveşte noi capacităţi pentru extracţia şi prelucrarea zirconului, există două

proiecte cu adevărat importante care s-ar putea ca în următorii ani să reechilibreze piaţa: proiectul

Dubbo din Australia şi proiectul companiei CSM Energy din S.U.A..

Tabelul nr. 16 : Evoluţia preţurilor la minereu de zirconiu

Sortiment/Perioada Minereu de zirconiu pt. turnătorie, vrac, FOB

Australia, $/t

Minereu de zirconiu premium, FOB

Australia, $/t

2009 854,73 943,83

2010 844,68 935,94

2011 1678,02 (+98,6/2010) 1881,46 (+101,0/2010)

Tr. I 2012 2450,00 2697,50

Tr. II 2012 2500,00 2570,00

Tr. III 2012 2500,00 2570,00

Tr. IV 2012 2500,00 2570,00

Medie 2012 2487,50 (+48,2/2011) 2615,00 (+39,0/2011)


III. Pământuri rare şi ytriu Pământurile rare, denumite şi lantanide, cuprind un grup de 15 elemente similare, cu

numărul atomic cuprins între 57 şi 71, căroara li se asociază şi ytriul, cu numărul atomic 39,

deoarece în general acesta se găseşte în natură împreună cu pământurile rare. Aceste elemnete sunt:

lantan, ceriu, praseodim, neodim, promethium, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, dyprosium,

holmium, erbiu, thulium, yterbiu şi luteţiu, plus ytriu.

Tabelul nr. 17 : Clasificarea pământurilor rare

Pamânturi rare grele Domenii de utilizare

Ytriu TV, sticlă, aliaje

Promethium baterii nucleare

Europiu ecrane de televizoare, monitoare

Gadolinium superconductori, magneţi

Terbium lasere, celule pentru combustibili regenerabili, aliaje

Dyprosium TV, lasere

Holmium lasere

Erbiu lasere, aliaje din vanadiu

Thulium surse de raze X, ceramică

Yterbium lasere cu infraroşii, sticlă înalt reactivă

Lutetium catalizatori, scanere

Pământuri rare uşoare

Samariu magneţi, lasere, sisteme de iluminat

Neodymiu magneţi

Lantan baterii reîncărcabile

Ceriu baterii, catalizatori, şlefuirea sticlei

Praseodymium magneţi, coloranţi pentru sticlă

Scandiu aliaje din aluminiu, aerospaţiale

Sursa: Kitco Metals Inc., 9 ianuarie 2012.


305

În prima parte a anului 2011 preţurile pământurilor rare au crescut foarte mult şi apoi s-au

menţinut în general la nivelurile ridicate atinse. Încetinirea ritmului economic din a doua jumătate a

anului 2011 în ţările occidentale a determinat o oarecare diminuare a cererii, astfel încât

consumatorii s-au aprovizionat "de pe-o zi pe alta" deoarece nu au mai avut posibilitatea să

plătească sume mari pentru cantităţi relativ ridicate (pentru piaţa pământurilor rare, o cantitate

ridicată poate fi de ordinul kilogramelor, deoarece preţurile pot ajunge, la anumite sortimente, chiar

la sute de mii de dolari/kg). Situaţia s-a menţinut relativ stabilă pe tot parcursul anului 2012.

În anul 2011 statul chinez a luat o măsură fără precedent de consolidare a producţiei de

pământuri rare: toată producţia din provincia Mongolia Interioară a trecut în mâinile companiei de

stat Baotou Steel Rare Earth Group. Motivul oficial a fost cel de a îmbunătăţi standardele de

producţie, dar majoritatea observatorilor au apreciat că acesta a fost numai un efort de a echilibra

balanţa internă a cererii şi ofertei de pământuri rare. Rgelementările referitoare la protecţia mediului

sunt atât de drastice încât analiştii se tem că producţia va scădea atât de mult încât abia va mai

acoperi cererea internă, fără să mai lase un disponibil convenabil pentru export.

Tot acest scenariu pesimist a fost dezminţit de măsurile luate de China încă din primele zile

ale anului 2012. Pentru prima jumătate a anului 2012 cota de export a producătorilor chinezi a fost

majorată la 24.904 tone de pământuri rare, iar pentru ansamblul anului 2012 se estimează o cotă

totală de 31.130 tone, cu 3% mai mult decât în 2011. China a mai luat o măsură, cu perspective pe

termen mult mai lung decât anul 2012: a împărţit cotele de export pe pământuri rare grele şi

pământuri rare uşoare. Conform acestei noi împărţiri, cota de pământuri rare grele pentru întregul an

2012 va fi de circa 4.050 tone, respectiv circa 13% din cota totală, restul reprezentând pământuri

rare uşoare.

Această "concesie" făcută pieţei internaţionale a fost comentată de unii observatori ca un

succes al diferitelor guverne occidentale în încercarea lor de a obliga China să mai relaxeze

restricţiile la export impuse în ultimele luni ale anului 2011. Dar pe termen lung, noul sistem de

cote s-ar putea să fie spre paguba netă a consumatorilor de pământuri rare grele, deoarece cererea

internă a chinezilor este în creştere constantă pentru acest tip de minerale. Oferta la nivel mondial s-

ar putea majora pentru pământuri rare uşoare prin darea în funcţiune a unor exploatări în afara

Chinei, dar aceasta va rămâne principala sursă pentru pământuri rare grele.

Compania americană Molycorp a mai făcut un pas către ţinta sa de a deveni cel mai mare

producător de pământuri rare din afara Chinei, prin începerea construcţiilor la uzinele de la mina

Mountain Pass din California. Mountain Pass a fost închisă în 2002 din cauza presiunilor impuse de

măsurile pentru protecţia mediului şi a preţurilor relativ scăzute ale pământurilor rare. În 2008

compania americană s-a decis să repună în funcţiune mina şi a achiziţionat întregul sit de la

compania Chevron. În decembrie 2010 Molycorp a obţinut permisiunea de la autorităţile de mediu

pentru construirea uzinelor de procesare şi a şi început lucrările.

Compania se aşteaptă să obţină în prima fază 19.050 tone/an echivalent oxizi de pământuri

rare încă din trimestrul III al anului 2012. Molycorp va obţine pământuri rare uşoare: ceriu, lantan,

neodymiu-diprosiu şi lantan metal. Pământurile rare grele (cum ar fi terbiu, europiu şi samariu) vor

rămâne în continuare apanajul producţiei din China.

The Gold Report din 23 mai 2012 a publicat un articol în care a descris pe larg opinia d-

nului Michael Silver, preşedintele companiei americane producătoare de pământuri rare "American

Elements", care consideră că acum este momentul cel mai potrivit pentru firmele de mici

dimensiuni din America să exploateze minereurile cu pământuri rare din S.U.A., diminuând astfel

dependenţa de cotele de export stabilite de China (care deţine 97% din piaţa mondială a acestor

elemente).

American Elements a fost fondată în urmă cu 22 de ani şi furnizează aproximativ toate

elementele din tabelul periodic al lui Mendeleev, sub orice formă pe care tehnologia actuală o

permite. În mod uzual, numai o optime din elementele din tabel sunt produse şi comercializate ca

produse comune. Restul de 78 de elemente sunt furnizate de American Elements, care produce


306

cupru metal, dar şi nanoparticule de ultra înaltă puritate. Compania produce pământuri rare sub

formă naturală sau sintetică, ca şi alte elemente rare sub formă de metaloizi.

Clienţii companiei fac parte din toate domeniile industriale şi din toată lumea. Ca urmare

poziţia cestei companii este relevantă pentru piaţa elementelor rare.

China domină în ultimii ani piaţa pământurilor rare şi în opinia d-nului Silver "comunitatea

minerilor nu poate decât să aplaude dezvoltarea efectuată de chinezi în acest domeniu", cu toate că

acest lucru a condus la majorări substanţiale de preţuri. Înainte de 2009 minerii din S.U.A. nu aveau

nici o justificare să pornească noi exploatări miniere. De la sfârşitul celui de-al II-lea Război

Mondial şi până în anii 1990, în industria pământurilor rare a existat un "duopol": compania

americană cunoscută acum sub numele de Molycorp. Inc., cu minele sale de la Mountain Pass

deţinute anterior de Unocal, şi compania franceză Rhone-Poulenc (denumită acum Rhodia Group),

care distribuia în toată lumea producţia de pământuri rare a Chinei. Atunci când Deng Xiaoping a

început procesul de industrializare a Chinei (la sfârşitul anilor 1990) producătorii chinezi au făcut

ceea ce au făcut întotdeauna toate ţările la început de industrializare: au început să-şi vândă

materiile prime (resursele naturale) direct la preţuri mult mai mici decât cele practicate de cele două

mari grupuri. Ca urmare a intrării Chinei pe piaţă, între anii 1998 şi 2010 piaţa pământurilor rare a

rămas plată, cu preţuri foarte mici. În 2007 totuşi China a început să introducă cotele de export ca

formă de control şi restricţionare a alienării resurselor ţării. Ca urmare companiile vestice (inclusiv

American Elements) au format societăţi mixte cu chinezii pentru a-şi putea asigura necesarul de

materii prime.

Pământurile rare nu sunt produse şi - în opinia American Elements - nu vor fi niciodată

comerciabile ca investiţii. Toate sunt materii prime cu valoare foarte ridicată necesare în toate

domeniile posibile, de la autoturisme la telefoane mobile. Chinezii, dispunând de resurse suficiente

şi exploatându-le foarte bine, au avut astfel o oportunitate extraordinară de a obţine la preţuri mici

toate produsele tehnologiilor de vârf, devenind astfel mai mult decât competitivi la nivel global.

Exploatarea pământurilor rare - chiar şi în mine de mici dimensiuni - crează astfel practic milioane

de locuri de muncă în toate domeniile.

Perspective pe piaţa pământurilor rare. Cererea curentă pentru pământuri rare la nivel

mondial este de circa 136.000 tone (conţinut de oxid de pământuri rare - OPR), din care China

produce circa 133.000 tone. Freedonia Group din S.U.A prevede o creştere cu 7,1% anual a acestui

nivel, până la 180.000 tone în 2015. Asociaţia Chineză a Pământurilor Rare prognozează o creştere

la 210.000 tone în 2015, din care numai cererea internă chineză va fi de 130.000 tone. Conform

datelor publicate de Industrial Minerals Company din Australia, cererea mondială va fi în 2015 de

185.000 tone, în timp ce consumul Chinei va creşte de la circa 73.000 tone în 2010 la 110.000 tone

în 2015.

Cel mai mare domeniu consumator va fi cel al magneţilor, mai ales magneţii bazaţi pe

neodymiu-fier-bor. În 2010 magneţii au consumat 21% din total OPR consumat la nivel mondial,

fiind urmaţi de catalizatori (20%), aliaje metalice (18%), instrumente de polizare (15%), industria

sticlei (9%), obţinerea fosforului şi a compuşilor săi (7%) şi ceramică (5%). Se preconizează că

neodymiul şi dyprosiumul vor avea cea mare creştere în consumul total, urmate de lantan şi ceriu

(care îşi va păstra scara largă de utilizare).

Oricare dintre prognozele prezentate, chiar dacă diferă în ceea ce priveşte cifrele concrete,

afirmă ferm o creştere a consumului total mondial de pământuri rare. Aceasta înseamnă pe de o

parte preţuri mai mari, iar pe de altă parte - dacă situaţia actuală se menţine - o dominaţie clară a

Chinei pe această piaţă. China deţine într-adevăr cele mai mari rezerve de pământuri rare, dar există

şi alte ţări care au resurse importante, pe care însă nu le exploatează.

Ţările occidentale au început să fie conştiente de această situaţie abia în urmă cu 5 - 6 ani,

când s-au descoperit diverse şi variate aplicaţii ale pământurilor rare, în domeniile tehnologiilor de

vârf, fie ele militare sau civile. Preţurile au început să crească, consumatorii au intrat în unele

perioade în panică, piaţa s-a dezechilibrat. Ca urmare, singura măsură viabilă este cea ca ţările care

deţin rezerve - altele decât China - să înceapă să le exploateze, chiar dacă costurile sunt destul de

ridicate.


307

Tabelul nr. 18 : Principalele proiecte pentru extracţia de pământuri rare

din afara Chinei

Proiectul, Ţara Compania Rezerve de OPR

(tone/conţinut)

Pământuri rare grele

(% din total OPR)

Observaţii

Mt. Weld, Australia Lynas 23,9/7,9% 3 mina în operare; uzina de

separare a pornit în trim.II

2012

Mountain Pass, SUA Molycorp 31,6/6,6% 1 mina în operare; 40.000

tone pe an până la

jumătatea anului 2013

Kvanefjeld,

Groenlanda

GMEL 24,2/1,1% 14 studiu de fezabilitate

prevăzut pentru finalizare

în trim. II 2013

Nolans Bore,

Australia

Arafura

Resources

46/2,5% 4 studiu de fezabilitate

prevăzut pentru finalizare

în trim. II 2013

Dubbo Zirconia,

Australia

Alkane

Resources

73,2/0,9% 25 producţia va începe în

2014

Nechalacho, Canada Avalon Rare

Metals

315/1,4% 17 studiu de fezabilitate până

la sfârşitul anului 2012

Dong Pao, Vietnam Toyota

Tsusho,

Sokitz,

Lavreco

0,65 total .... 3000 tone până în 2013;

7000 tone până în 2014

Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, 23 aprilie 2012.

Până în anii 1980 SUA era principalul furnizor mondial de pământuri rare, dar atunci când a

fost închisă mina Mountain Pass (din cauza măsurilor de protecţie a mediului şi a presiunii

costurilor de producţie preamari) China a preluat conducerea pe această piaţă. Americanii au fost

chiar bucuroşi la acel moment că "au scăpat de-o grijă" şi că pot cumpăra material ieftin de la

chinezi. Mai mult, unele companii americane şi-au relocat producţia în China.

Până în anul 2000 producţia totală mondială de pământuri rare era de circa 80.000 tone/an,

iar preţul mediu era de 8 dolari/kg. După 2000 a avut loc o schimbare fundamentală pe acest

segment. Producţia totală mondială a crescut la 130.000 tone/an, iar preţul mediu la 50 dolari/kg,

adică o creştere de 850% în numai 11 ani. Analiştii prevăd pentru anul 2020 o cerere totală

mondială de 250.000 tone de pământuri rare de toate tipurile, cu un preţ mediu de 80 dolari/kg. La

asemenea valori, piaţa a devenit nu numai importantă, dar chiar extrem de atractivă pentru

investitori.

Este interesant de urmărit reacţia diferitelor companii, organizaţii etc. referitoare la

dominaţia de care se bucură acum China. De exemplu, companiile General Electric din S.U.A. şi

Siemens din Germania sunt foarte mulţumite că instalaţiile lor cu rezonanţă imagistică magnetică

sunt produse în China, unde costurile de producţie (şi mai ales cele cu forţa de muncă) sunt foarte

mici. Ca urmare există şi opinia conform căreia China trebuie lăudată pentru faptul că aplică tarife

şi restricţionează cotele de export la pământuri rare, contrar opiniei generale de condamnare a

Chinei ca "exploatator dominant" la nivel mondial.

UNITĂŢI DE MĂSURĂ

Unităţi de lungime 1 metru (m) = 1000 mm = 39,37 in = 3,28 ft = 1,093 yd

1 inch (in) = 25,4 mm = 0,0833 ft = 0,278 yd = 0,0254 m

1 picior (ft) = 304,8 mm = 12 in = 0,333 yd = 0,3048 m

1 yard (yd) = 915 mm = 36 in = 3 ft = 0,915 m

1 milă standard (mile) = 1760 yd = 1610 m

Unităţi de capacitate 1 litru (l) = 0,264 US gal = 0,220 Imp. gal


308

1 US gallon (US gal) = 3,78 l = 0,833 Imp. gal

1 Imperial gallon (Imp. gal) = 4,54 l = 1,20 US gal

1 baril (barrel) = 158,75 l

Unităţi de masă 1 tonă metrică (t) = 1000 kg = 2204 lb (lv) = 1,10 sh tn = 0,985 lg tn

1 tonă lungă (lg tn) = 1016 kg = 2240 lv = 1,12 sh tn

1 tonă scurtă (sh tn) = 907 kg = 2000 lv = 0,895 lg tn

1 kg = 35,3 oz = 2,2 lb

1 uncie (oz) = 28,33 g = 0,063 lb

1 uncie fină (troy oz) = 31,105 g

1 livră (lv, lb) = 453 g = 16 oz

1 flacon de mercur = 34,5 kg

Metale neferoase cristina bumbac

Engineering

Transcript of Metale neferoase cristina bumbac