Pletosu Alexandra-NicoletaBFKT, anul I , grupa 6

Membrul superior

Topografic, cuprinde întreg membrul superior şi zonele învecinate, respectiv centura scapulară.        

Scheletul este format din următoarele oase:

Clavicula  este un os lung, dublu curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal întreacromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe: superioară și inferioară, și două margini: anterioară și posterioară) și două extremități: extremitatea medială (sternală) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea medială a claviculei se articulează cu manubriul sternului și primul cartilaj costal - articulația sternoclaviculară. Extremitatea laterală a claviculei se articulează cu acromionulscapulei - articulația acromioclaviculară. Corpul claviculei prezintă două fețe și două margini: FAȚA SUPERIOARĂ,FAȚA INFERIOARĂ,MARGINEA ANTERIOARĂ și MARGINEA POSTERIOARĂ. 

Omoplatul sau scapula intră în alcătuirea articulației sau centurii scapulare (articulației umărului) de la mamifere. La această articulație iau parte capul humerusului (osul brațului superior), clavicula .       

Humerusul sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală).Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). 

Ulna sau cubitusul este un os lung și pereche, situat în partea medială a antebrațului, așezat medial față de radius cu care formează scheletul antebrațului. Ulna se află în prelungirea degetului mic. Ulna prezintă un corp și două extremități sau epifize. Corpul ulnei are trei fețe (anterioară, medială și posterioară), trei margini (anterioară, posterioară și laterală sau

1

Pletosu Alexandra-NicoletaBFKT, anul I , grupa 6

interosoasă). Extremitatea (epifiza) superioară prezintă două procese (olecran și procesul coronoid), două incizuri (trohleară și radială) și tuberozitatea ulnei. Extremitatea (epifiza) inferioară prezintă capul și procesul stiloid. Ulna se articulează cu humerusul (proximal), radiusul (proximal și distal) și piramidalul (distal).

Radiusul este un os al antebrațului situat între cot și încheietura mâinii. Este poziționat lateral față de ulnă, pe care o depașește în lungime și grosime. Carpul este ansamblul anatomic format din cele opt oase carpiene de mici dimensiuni din zona încheieturii mâinii, situate între radius și ulnă, proximal, și metacarp, distal. Oasele carpiene permit încheieturii să execute mișcări de rotație orizontală, verticală și laterală.Metacarpul este partea intermediară din scheletul mâinii, localizată între falange (oasele degetelor) și carp (format din oasele ce fac legătura cu antebrațul). Metacarpul fiecărei mâini este format din cele cinci oase metacarpiene. Falanga este o un os al degetelor mâinii sau piciorului, cu o lungime de până la 4 sau 5 centimetri, care permite mișcarea degetelor. Fiecare deget are trei falange (în afară de degetele mari, care au cate 2 )

Falanga distală; Falanga intermediară; Falanga proximală.            

Articulaţiile membrului superior sunt:

- articulaţia acromioclaviculară;       - articulaţia sternoclaviculară;       - articulaţia scapulohumerală;       - articulaţia cotului, articulaţie „în balama“ (ginglymus) între humerus şi ulnă, şi condilartroză între humerus şi radius. Este întărită prin ligamente mai dezvoltate în părţile laterale (ligamentele collaterale radiale, ligamentele collaterale ulnare);       - joncţiunile radioulnare sunt legături articulare şi membranoase între radius şi ulnă. La partea superioară, este trohoidă (în pivot), completată de ligamentul inelar. Între ulnă şi radius, ligamentul pătrat limitează supinaţia, iar membrana interosoasă antebrahială, fibroasă, puternică, le ţine legate. La partea inferioară, articulaţia este trohoidă. Flexia antebraţului îl aduce la 40ş faţă de braţ, iar extensia la 180ş;       - articulaţia radiocarpiană prezintă o cavitate glenoidă, un disc articular ce înveleşte radiusul şi ligamente ce imobilizează oasele proximale ale carpului;       - articulaţia intercarpiană este o diartroză planiformă, cu o cavitate articulară unică, emiţând prelungiri între oasele ce participă la articulaţie;       - articulaţiile metacarpofalangiene leagă suprafaţa

2

Pletosu Alexandra-NicoletaBFKT, anul I , grupa 6

convexă a capului metacarpienelor şi suprafaţa concavă a falangelor proximale;       - articulaţiile interfalangiene.

MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR

       a. Muşchii umărului:        - deltoidul este un muşchi de formă triunghiulară, care dă forma şi tăria umărului. Este format din trei fascicule: deltoidul clavicular, anterior, cu originea pe faţa anterioară a claviculei;deltoidul acromial, lateral, cu originea pe acromion; deltoidul scapular, spinal, posterior, cu originea pe spina omoplatului. Toate aceste fascicule se inseră pe tuberozitatea deltoidiană de pe osul humerus. Muşchiul deltoid roteşte braţul pe lângă corp şi îl ridică anterior, posterior şi lateral.       b. Muşchii braţului:       - coracobrahialul are originea pe vârful coracoid al omoplatului şi inserţia pe terimea mijlocie a marginii humerusului. Flectează şi adduce braţul, împreună cu deltoidul anterior şi pectoralul;       - bicepsul brahial are originea pe tuberculul supraglenoidal (capătul lung) şi pe apofiza coracoidă a omoplatului (capătul scurt), iar inserţia se face printr-un tendon lungpe tuberozitatea radiusului, prelungindu-se spre fascia antebraţului printr-o expansiune fibroasă. Realizează flexia braţului şi supinaţia antebraţului;        - muşchiul brahial anterior are originea pe faţa anterioară a humerusului (jumătatea inferioară) şi inserţia pe tuberozitatea ulnei. Contribuie la flexia antebraţului pe braţ.       - tricepsul brahial este un muşchi posterior, cel mai masiv al braţului. Are trei capete de origine: capătul lung, cu originea pe tuberculul infraglenoidal al omoplatului; capătul lateral, care are originea pe faţa posterioară a humerusului, şicapătul medial, originar de pe faţa posterioară a humerusului, mai jos de cel lateral. Inserţia, comună, se face printr-un tendon puternic, pe olecranon. Este principalul extensor al braţului;       - acroneul este scurt, triunghiular, considerat a fi o porţiune detaşată din corpul lateral al tricepsului. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi inserţia pe faţa laterală a ulnei, olecranon şi sub acesta. Este extensor.       c. Muşchii antebraţului:       - rotundul pronator are originea pe epicondilul medial al humerusului şi inserţia la baza metacarpianului II. Este flexor al articulaţiei radiocarpiene şi adductor medial al carpului;       - palmarul lung are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi inserţia prin aponevroza palmară. Este flexor al carpului;       - flexorul ulnar al carpului are originea pe epicondilul medial al humerusului şi faţa medială a ulnei, de la olecranon până în treimea mijlocie, şi inserţia pe oasele: pisiform, hamat, baza metacarpianului V. Flexor al articulaţiei radiocarpiene, abductor ulnar al carpului;       - flexorul superficial al degetelor are originea pe epicondilul medial al humerusului, apofiza coronoidă a ulnei şi pe marginea anterioară a radiusului, şi inserţia pe falanga a II-a a degetelor II – V, pe care le flectează;       - flexorul profund al degetelor se află sub cel superficial, având originea pe faţa anterioară a ulnei şi pe membrana interosoasă a antebraţului şi inserţia pe falanga distală a degetelor II – V. Este flexor al antebraţului;

3

Pletosu Alexandra-NicoletaBFKT, anul I , grupa 6

       - flexorul lung al policelui este un muşchi profund, cu originea pe faţa anterioară a radiusului şi inserţia pe falanga a II-a a policelui, pe care îl flectează;       - pătratul pronator este cel mai profund muşchi, prezentându-se sub forma unei benzi patrulatere între ulnă şi radius. Este un pronator al antebraţului;       - brahioradialul are originea pe marginea laterală a humerusului, deasupra condilului lateral şi inserţia pe apofiza stiloidă a radiusului. Pronator al antebraţului în supinaţie, supinator al acestuia în pronaţie;       - extensorul radial lung al carpului are originea pe marginea laterală a humerusului, deasupra epicondilului lateral şi inserţia pe faţa dorsală a bazei metacarpianului II. Extensor al carpului, abductor radial al mâinii;       - extensorul radial scurt al carpului are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi inserţia pe faţa dorsală a bazei metacarpianului III. Extensor al carpului, abductor radial al mâinii;       - extensorul comun al degetului mic are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi inserţia pe faţa dorsală a falangei proximale a degetului mic. Realizează extensia articulaţiei metacarpo – falangiene a degetului mic;       - extensorul comun al degetelor are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi fascia antebraţului, divizându-se în patru tendoane, care se inseră pe faţa dorsală a bazei falangei mijlocii şi distale a degetelor II – V. E extensor al degetelor II – V;       - extensorul ulnar al carpului are originea pe epicondilul lateral al humerusului, fascia antebraţului şi marginea posterioară a ulnei. Inserţia are loc la baza metacarpianului V. Este extensor al carpului şi abductor al ulnei;       - supinatorul profund este situat în partea posterioară şi laterală a antebraţului, are originea pe epicondilul lateral al humerusului, creasta supinatoare a ulnei şi pe capsula articulară a cotului, iar inserţia pe faţa laterală a radiusului. Este supinator al antebraţului, ajutat de bicepsul brahial şi brahioradial;       - abductorul lung al policelui se găseşte pe faţa posterioară a antebraţului. Este originar de pe treimea mijlocie a ulnei (dorsal) şi pe membrana interosoasă, coborând oblic spre afară, formând un tendon ce se inseră pe faţa laterală a bazei primului metacarpian. Este abductor al policelui şi supinator al antebraţului în pronaţie;       - extensorul lung al policelui are originea pe treimea mijlocie a feţei posterioare a ulnei şi pe membrana interosoasă şi inserţia la baza falangei distale a policelui. Este extensor şi abductor al poilcelui şi supinator al antebraţului în pronaţie forţată;       - extensorul scurt al policelui are originea pe faţa dorsală a radiusului şi membrana interosoasă şi inserţia pe baza falangei proximale a policelui;       - extensorul indexului (indicelui) are originea pe porţiunea inferioară a ulnei, unde se ataşează tendonului extensorului comun al degetelor, prin intermediul căruia se inseră pe baza falangelor mijlocie şi distală ale arătătorului. Produce extensia arătătorului.

4