MEDIUL FORESTIER TROPICAL

UMED

  Acest tip de mediu caracterizeaza zona

ecuatoriala a planetei ,extinzandu-se de o parte si de alta

a ecuatorului, pana la cinci grade latitudine nordica si sudica .Acest mediu depaseste si spre N si spre S

fasia longitudinala mentionata . In cazul acestui mediu , elementul

determinat al caracteristicilor sale il reprezinta un fenomen de

natura climatica foarte important si cunoscut :existenta in lungul ecuatoriului a unei zone de convergenta intertropicala

.

MEDIUL TROPICAL Climatele semiarid si arid, de la latitudini tropicale, au numeroase trasaturi caracteristice comune. Tipul semiarid face tranzactia de la climatul arid catre climatele mai umede. Principala caracteristica distinctiva a acestor tipuri de climat consta in lipsa aproape totala sau insuficienta precipitatiilor. Geografic ele sunt centrate aproximativ la 20 - 25(C latitudine nord si sud, unde actioneaza cu precadere masele de AERdin atmosfera înalta a zonelor subtropicale.Chiar si in regiunile unde apar depresiuni barice datorate încalzirii excesive a suprafetei terestre si aerului din troposfera inferioara,stratul de convectie ramâne subtire, puternicele inversiuni termice din troposfera superioara ramânâd atotstapanitoare si extinzând conditiile aride pâna la latitudinea alizeelor

Principalele regiuni de clima tropicala arida sunt situate în nord – vestul Mexicului si în lungul coastelor vestice ale Republicii Peru si partii nordice a Republicii Chile, în Africa de Nord (Sahara) si Arabia, în sud – estul Iranului si jumatatea sudica a Pakistanului, în vestul Indiei si în Australia Centrala si Vestica.Regiunile cu climat tropical semiarid au o dezvoltare mai mare în Africa, unde se întind sub forma a doua zone care marginesc la nord si la sud desertul Sahara, precum si a unei zone de forma neregulata care se întinde la nord si la vest de pustiul Kalahari (în Angola, Namibia, Zambia, Botswana si Republica Africa de Sud). Pe continentul asiatic, climatul tropical semiarid se dezvolta în zona muntoasa din Peninsula Arabia, în cea mai mare parte a Iranului si în parti însemnate din Pakistan si India.

AUSTRALIA zona tropicala semiarida margineste la nord si la est Marele Desert Australian. America de Nord cunoaste aceste conditii climatice în Podisul Mexican, iar America de Sud în BRAZILIA, la nord de Capul Săo Roque.

În regiunile tropicale aride precipitatiile aproape lipsesc, din cauza uscaciunii aerului si marii înaltimi a nivelului de condensare. Convectia ascendenta, care ia nastere datorita supraîncalzirii aerului, nu reuseste sa atinga acest nivel, dar provoaca adesea vartejuri puternice care ridica la înaltimi apreciabile coloane imense de praf si nisip. Rareori ciclonii formati pe frontul polar (temperat) patrund în regiunile tropicale, dând nastere unor averse puternice de ploaie, care umplu vaile seci cu torenti vijeliosi si fac sa apara o vegetatie efemera, grabita parca sa-si încheie ciclul vegetativ înainte ca rezervele de umezeala sa se fi terminat. Asemenea averse pot sa apara o data la mai multi ani sau la mai multe decenii. Se întelege deci ca mediile anuale ale cantitatiilor de precipitatii sunt sub 200 mm si pot coborî chiar pâna la 0 mm, cum s-a întâmplat la Calama (oras în interiorul Republicii Chile, situat la altitudinea de 2264 m), unde de-a lungul timpurilor istorice nu s-a semnalat nici o ploaie.

Conditiile de ariditate specifice deserturilor tropicale sunt accentuate în regiunile desertice litorale, care se afla sub influenta curentilor oceanici reci. Fenomenul se datoreaza temperaturilor mai coborâte ale apei si aerului de deasupra curentilor reci, care se opun convectiei termice ascendente, favorizând, dimpotriva, descendenta aerului si predominarea totala sau cvasitotala a timpului senin. El este propriu desertului Sonora, influentat de curentul rece al Californiei, deserturilor Peru si Atacama, infulentate de curentul rece al Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest, aflata sub influenta curentului Canarelor si desertului Namib, influentat de curentul Benguelei. Exemplul mentionat, al localitatii Calama de la periferia desertului Atacama, cel al localitatii Arica, din nordul statului Chile, unde în 43 de ani s-a înregistrat o medie anuala a precipitatiilor de numai 0,5 mm, cel al orasului Iquiqe (situat pe litoralul desertului Atacama), în care media anuala este de numai 3 mm, cel al localitatii Walvis Bay (situata pe tarmul Oceanului Atlantic în desertului Namib) unde media anuala este de 30 mm si multe altele, costituie dovezi graitoare ale influentei graitoare ale influentei curentilor reci asupra reducerii pana la disparitia aproape totala a precipitatiilor atmosferice.

Aceasta nu înseamna ca, în interiorul continentelor, ariditatea nu pate fi pe alocuri aproape la fel de severa. Dovada precipitatiilor medii anuale, însumand numai 1mm, înregistrate în localitatea egipteana Luxor. Uneori, ploile, si asa destul de rare, nu ajung pana suprafata terestra, picaturile evaporându-se în cadere din cauza temperaturilor extrem de ridicate ale aerului.

Ploile fiind absolut întâmplatoare, se întelege ca nebulozita-tea are valori extrem de reduse, iar Soarele straluceste aproape tot timpul cât acest lucru este astronomic posibil. Drept urmare suprafata terestra, mai ales când este acoperita cu nisip, se încalzeste excesiv, atingând chiar temperaturi de 80(C. Dimpotriva, noaptea, lipsa valorilor de apa si a norilor determina cresteri exceptionale ale intensitatii radiatiei efective, ceea ce permite racirea suprafetei terestre, uneori pana la valori de 0(c.Încalzirile si racirile de la nivelul suprafetei terestre se rasfrâng si asupra aerului de deasupra, în regiunile cu climat tropical arid îregistrându-se valori termice absolut extrem de mari.

Temperaturile, anuale sunt cuprinse obisnuit între 20 si 28(C (21,6(C la El Golea în Sahara algeriana si mai scazute datorita cresterii altitudinii (19,1(C Windhoek în Namibia) sau influentei curentilor oceanici reci (16,6(C la Walvis Bay, pe tarmul desertului Namib).Amplitidinile termice anuale se cifreaza de regula între 22 si 25(C (la Jacobabad luna cea mai rece, ianuarie, înregisrând 15(C, iar luna cea mai calda, iunie, 37(C, iar la El Golea 9 si, respectiv, 34(C). În regiunile tropicale aride cu altitudini mai mari diferentele scad pâna la 10(C (la Windhoek lunile cele mai reci, iunie si iulie, îregistreaza 13(C, iar cele mai calde, noiembrie, decembrie si ianuarie, 23(C), iar în cele aflate sub influenta curentilor oceanici reci, pana 5(C (Walvis Bay temperaturile medii lunare variaza între 14 si 19(C). Spre deosebire de regiunile desertice joase, cu temperaturi extrem de ridicate si precipitatii neînsemnate, în cele cu relief înalt (Muntii Ahaggar si Tibesti din Sahara, Muntii Hijas din Arabia Saudita, Muntii Ymenului, Muntii Macdonnel si Musgrave din Desertul Australiei etc.), temperaturile scad, iar cantitatiile de precipitatii cresc apreciabil (la Windhoek, de pilda, ele ele sunt de 375 mm pe an).

Sursa acestor precipitatii este, ca si în deserturile înconjuratoare, trecerea rara a ciclonilor. În regiunile cu climat tropical semiarid valorile termice sunt relativ asemanatoare cu cele din deserturile tropicale. Ba mai mult, maxima termica absoluta a planetei Pamânt s-a înregistrat în regiunea cu climat tropical semiarid din nordul Libiei. Ea a fost de 58(C si s-a produs în ziua de 13 septembrie 1922 în orasul Al’Aziziyah, situat la 50 Km sud – est de Tripoli. Valoarea respectiva depaseste cu 13,5(C temperatura maxima absoluta înregistrata pe teritoriul României.

Desigir, la periferiile mai înalte, si cu latitudini mai mari, temperaturile scad, dupa cum la periferiile dinspre regiunile cu climat intertropical alternativ, mai apropiate de ecuator, amplitudinile termice diurne si anuale se diminueaza.Cât despre precipitatii, acestea nu sunt întâmplatoare ca în deserturile tropicale, ci au o distributie sezoniera bine conturata. La periferiile dinspre regiunile subtropicale ale yonelor cu climat semiarid, precipitatiile sunt aduse în timpul iernii de ciclonii latitudinilor medii care înaiteaza spre tropice. La periferiile dinspre ecuator, dimpotriva, ploile cad vara si sunt determinate de activitatea frontului tropical. Perioadelor ploioase li se asociaza scaderi usoare ale temperaturii aerului

PADUREA TROPICALAPadurile tropicale de asemenea joaca un rol important in clima, absorband DIOXIDUL DE CARBONele absorb mai mult dioxid de carbon decat orice ecosistem de pe Terra. Pentru a clasifica o padure ca fiind tropicala trebuie ca regiunea in care se afla padurea respectiva sa aiba o temperatura medie ridicata si precipitatii bogate. Padurile care implinesc aceste conditii se gasesc spre ecuator in AMERICA CENTRALA si de sud, Asia, Africa si AustraliaO alta caracteristica a padurii tropicale este aceea ca coroanele copacilor sa comunice. In sudul Americii se afla o mare padure de acest tip ce acopera 3,5 de milioane kilometri patrati si se intinde din bazinul Amazonului pana in tarile vecine. O alta padure de acest fel se intalneste in arhipelagul Malaesiei, unde padurea include si insulele Sumatra si Borneo, peninsula Malaesia si Republica Filipine. O alta padure principala in Asia se afla in insula Noua Guinee si se intinde pana in nordul Australiei. In Africa, cele mai multe din padurile tropicale sunt adunate spre coasta Atlanticului si a bazinului raului Congo. In regiunile din emisfera sudica si nordica, padurile tropicale se intalnesc in mici zone unde precipitatiile si umiditatea sunt ridicate, acestea se gasesc in nord-vestul Pacificul si in sud-vestul Canadei.

Aceste paduri difera de cele de la tropice prin diferite specii de arbori.In padurile tropicale temperatura medie anuala ajunge la 25 grade C, iar cea minima lunara la 18 grade C, aceste paduri nu se intalnesc unde temperatura este aproape de 0 grade, aceasta padure continand plante si animale care nu sunt adaptate la inghet. Temperatura intr-o padure tropicala nu depinde numai de distanta de la ecuator ci si de altitudine. O padure tipica tropicala nu se intalneste la mai mult de 1000 metri deoarece dinferentele de temperatura dintre zi si noapte ar distruge ecositemul.

In padurea tropicala nu se intalneste un anotimp secetos asa ca precipitatiile lunare sunt pe undeva la 100 mm. Dca intradevar ele au o perioada de seceta, acestea sunt scurte si imprevizibile. In multe climate, evaporatia ploilor este purtata in alte zone, dar in padurea tropicala, aproape 50 % din precipitatii vin din evaporatii locale. Aceste evaporatii sunt purtate de vant, ridicate in atmosfera si ciclul continua.

Solul padurii tropicale este sarac in substante hranitoare care pot fi consumate de plante. Aceste substante au fost “ spalate “ de pe sol de precipitatiile bogate, arborii absorb decat substantele care ii ajuta sa intretina tesutul viu. Cand copacii din padurile tropicale mor, substantele harnitoare se intorc in sol prin descompunere, iar alte organisme vi le absorb imediat.

Ecosistemele padurilor tropicale contin mai multe plante si animale decat oricare ecositem de pe Terra. Desi zonele padurilor tropicale s-au micsorat si s-au obisnuit cu schimbarile climatice in cateva milioane de ani, padurile tropicale sunt unele din cele mai vechi ecosisteme de pe Pamant. Ca rezultat, acestea servesc ca locuinta pentru milioane de diferite specii, unele se intalnesc doar in aceste paduri.

Desi contin numeroase specii,padurile tropicale sunt uniforme in toate zonele. Majoritatea copacilor au trunchiuri inalte, si au crengi ce pornesc aproape de la coroana. Plantele padurii tropicale au multe caracteristici fizice care apartin unui anumit habitat, cum ar fi bananierul, care are niste frunze largi pentru a capta cat mai multa lumina, cea care nu este interceptata de patura de frunze ale arborilor mai inalti.

Planta Rafflesia: Uriasa planta Rafflesia este cea mai mare floare din lume, cantareste pana la 7 kg si masoara pana la 91 cm. Gasindu-se in padurile tropicale din Malaezia si Indonezia, planta emana un miros de carne putrezita pentru a atrage unele specii de muste.

In unele cazuri, frunzele plantelor tinere pot fi de 10 ori mai mari decat cele ale unor plante adulte. Padurile tropicale, contin de asemenea si plante insectivore, care isi procura unele substante folositoare prin capturarea insectelor in frunzele lor. Insecta este prinsa intr-o cavitate, ce se afla in centrul plantei, si contine sucuri digestive. In padurea tropicala se intalnesc, de asemenea si liane care se urca pe copacii, astfel expunandu-si frunzele si florile la lumina.Padurea tropicalaSub denumirea de padure tropicala se intelege vegetatia care creste in zonele cu clima tropicala umeda

Caracteristic acestei paduri este o vegetatie foarte deasa aproape de nepatruns, cu o clima calda si umeda, dupa atolul de corali urmeaza din punct de vedere a densitatii florei si faunei, padurea tropicala. Regiunile padurilor tropicale cu o vegetatie verde tot timpul anului, alcatuiesc un sistem ecologic adaptat la clima calda cu o temperatura medie anuala de 25 grade Celsius, cu oscilatii de temperatura medie anuala de 0,5 - 0,6 grade Celsius si o cantitate de precipitatii de 2.500 mm.

PITONUL DIN ZONA TROPICALA

PADURI TROPICALE

ZONA CU CLIMAT TROPICAL

PADURI TROPICALE UMEDE

Vegetaţia Copacii în pădurea tropicală cresc sub formă de etaje, astfel se pot aminti şase etaje de vegetaţie care nu se pot delimita clar, - pe sol sunt plantele ierboase, tufişuri, arbuşti. Solul are un strat subţire de humus cu o capacitate redusă de hrană, de aceea un rol important joacă în asigurare cu hrană Mykorrhiza.Procesele de transformare a substanţelor sunt accelerate în această regiune din cauza climei calde şi umede, prin desişul de rădăcini absorbţia hranei e rapidă cu o fotosinteză intensă.Dar numai 5 % din hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte din sursa de hrană cade ca materii în descompunere pe frunziş, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor există tot timpul anului frunze căzute care sunt supuse imediat unor procese de descompunere, prin capacitatea redusă de depozitare a stratului subţire de humus, aceste substanţe în descompunere sunt imediat absorbite de plante.Furnicile şi termitele joacă un rol important în aceste procese complexe de simbioză, şi de transformare a biomasei vegetale în proteină animală, fiind intermediari între producător şi consumator, în prezent se cercetează procesele de transformare care au loc în coroana arborilor din etajele superioare a pădurii tropicale.