Protectia juridica a fondului piscicol

Prin fond piscicol se intelege totalitatea populatiei piscicole si a celorlalte resurse naturale de hrana constituite de fauna si flora acvativa a bazinelor piscicole.

Prin pescuit se intelege capturarea pestelui si altor vietuitoare acvatice in scop comercial,stiintific sau recreativ/sportive pe baza de autorizatie /licenta/permis de pescuit,in locuri,perioade si cu unelte prevazute de lege.

Pentru protejarea si dezvoltarea fondului piscicol,legea prevede perioadele si zonele de prohibitive,limitarea pescuitului unor specii de pesti si dimensiunile minime ale pestilor.

Pentru protectia si dezvoltarea faunei acvatice,agentii economici pe ale caror terenuri sunt situate bazinele piscicole au anumite obligatii,cum sunt:

-sa infiinteze si sa dezvolte pepiniere piscicole

-sa imbunatateasca tehnologia de producere si crestere a puietului

-sa introduca tehnologii noi de folosire a furajelor si ingrasamintelor

-sa mecanizeze operatiile de exploatare piscicola.

Din punctul de vedere al metodei de reglementare,importanta deosebita pe care o reprezinta conservarea,dezvoltarea si protectia fondului piscicol ,precum si a mediului in ansamblul sau,reclama interventia directa a statului.

Activitatea de reglementare a sectorului piscicol e impartita intre mai multe agentii din cadrul diferitelor ministere,precum si la nivel national local.

La modul general, Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice a elaborate politici in ceea ce priveste exploatarea durabila a mediului acvatic, in timp ce Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale s-a axat pe formularea politicilor referitoare la exploatarea comerciala a bazei de resurse.

Centrele si institutele de cercetare din tara isi aduc si ele contributia la realizarea acestui dialog de politica sectoriala.

Ca o recunoastere a importantei Deltei Dunarii, aceasta a fost declarata in 1990 rezervatie internationala a biosferei.

In anul 1991,rezervatia a fost declarata loc sau zona de conservare mondiala de catre World Heritage Committee al UNESCO.

Piscicultura se desfasoara in sistem extensiv sau semi-intensiv,cu aporturi limitate de furaje sau nutreturi.

Protectia fondului piscicol este asigurata si din punct de vedere tehnic,singurul producator de scule si plase pescaresti fiind Fabrica de plase si unelte pescaresti Galati.

In domeniul pisciculturii,raspunderea juridical intervine datorita situatiei ecologice afectate grav de consecintele industrializarii si automatizarii,ale exploatarii nerationale a resurselor naturale.

Categoriile de raspundere care sunt aplicabile pt.incalcarea dispozitiilor legale cu privire la protectia fondului piscicol sunt,dupa caz: raspunderea disciplinara,contraventionala,penala sau civila.

Aplicarea normelor dreptului civil in material raspunderii pentru prejudiciile aduse fondului piscicol se face prin adaptarea lor la particularitatile raporturilor juridice de drept al mediului.

Persoanele care desfasoara activitati potrivnice regulilor ori care nu indeplinesc obligatiile legale ce decurg din raporturile juridice vor fi sanctionate contraventional.

Pentru a angaja raspunderea penala,fapta trebuie sa aiba caracterul unui pericol social ridicat sis a reprezinte o serioasa amenintare a intereselor societatii in domeniul ocrotirii fondului piscicol,folosirii resurselor naturale ,ori chiar sa ameninte viata sau sanatatea oamenilor.

Protectia juridica a mediului artificial

Mediul artificial - reprez. tot ceea ce e creat de mintea si respectiv de mana omului.

Daca constructiile de orice fel se gasesc in interiorul locului unde traiesc oamenii,vorbim de asezari umane(UAT : sate,orase,comune),iar daca se gasesc in afara acestor perimetre le numim conventional obiective artificial din afara asezarilor umane(cai de comunicatii,baraje,monumente istorice,etc).

In anul 1976,a avut loc la Vancouver prima conferinta a Natiunilor Unite asupra asezarilor umane,numita “Habitat 1”.

Printre propunerile generale ale declaratiei adoptate se mentioneaza ca imbunatatirea calitatii vietii oamenilor e primul obiectiv si cel mai important din fiecare politici referitoare la asezarile umane.

Aceste politici trebuie sa faciliteze imbunatatirea rapida si continua a calitatii vietii tuturor,incepand cu satisfacerea necesitatilor de baza privind hrana,adapostul,apa curate,ocuparea fortei de munca,sanatatea,educatia,securitatea sociala fara nici o discriminare indiferent de rasa,sex,religie.

In 1996,a avut loc la Istambul ,conferinta “Habitat 2” care a urmarit promovarea unei viziuni pozitive asupra asezarilor umane durabile ale sec.XXI,punand accentual pe rolul autoritatilor locale.

In urma conferintei au fost adoptate 2 documente:

-Declaratia de la Istambul ,ce promoveaza solidaritatea intre popoare

-Planul mondial de actiune ce cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul Guvernului de a asigura accesul pers.la locuinta.

Aceste masuri sunt menite sa asigure dezvoltarea durabila a tuturor loc.urbane,mai ales in tarile in dezvoltare in scopul imbunatatirii conditiilor de trai.

In anul 2005 a fost adoptat acordul de la Bristol in care sunt prezentate 8 caracteristici pe care ar trebui sa le indeplineasca o comunitate pt.a putea fi considerate durabila:

- Sa fie activa,cuprinzatoare,sigura

- Sa fie bine administrata

- Sa fie bine conectata

- Sa aiba servicii publice dezvoltate

- Sa aiba constiinta economica

- Sa fie infloritoare

- Sa fie bine proiectata si construita

- Sa fie echitabila pt. toti

Comunitatea durabila - acea regiune in care locuitorii acesteia doresc sa traiasca sis a lucreze atat in prezent cat si in viitor.In conformitate cu art.70 din OUG nr.195/2005 privind protectia mediului,pt mentinerea unui mediu de viata sanatos,autoritatile adm.publice locale si pers.fizice sau juridice,au urmatoarele obligatii:-sa imbunatateasca microclimatul urban-sa prevada la elaborarea planurilor de urbanism,masuri de mentinere a fondului peisagist natural.-sa informeze publicul asupra riscurilor generate de functionarea sau existent obiectivelor cu risc-sa adopte masuri pt intretinerea si infrumusetarea cladirilor.

Obiectivele artificiale din afara asezarilor umane cuprind tot ceea ce e creat de om,intre diferitele asezari umane respectiv drumuri,cai ferate,etc.Legislatia specifica acestor obiective stabileste masuri tehnice de supraveghere,intretinere si exploatare.In concluzie,la nivel national,protectia mediului artificial e reglementata sub aspect global de Constitutie si de OUG nr.195/2005 precum si de legi speciale.

Protectia apelor si ecosistemelor acvatice

Apele fac parte integranta din domeniul public al statului. Legea stabileste ca apartin domeniului public al statului: apele de suprafata cu albiile lor minore, cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazinele hidrografice ce depasesc suprafata de 10 kmp, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii cu bogatiile lor natural si potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime.

Referitor la apele de izvor – 579 Cod Civil – cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului, deoarece acesta face parte integranta din fond.

Mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale a apelor se realizeaza printr-un ansamblu de reguli privind:

- Normele tehnice referitoare la protectia apelor si ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane, in cazul poluarii accidentale si in contextual transfrontalier.

- Procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice, pentru lucrarile de indiguire si si regularizare a cursurile de apa, de irigatii, de desecare-drenaj.

- Standardele de emisie- Standardele de calitate a apelor- Cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape

Criterii de clasificare a apelor.

Dupa administrarea lor:

Apele nationale sunt fluviile, raurile, paraurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, dar si apele fluviale si raurile de frontiera stabilite prin acte juridice internationale.

Apele teritoriale sunt cele cuprinse de la tarm spre larg, limitele fiind stabilite de fiecare stat prin lege.

Apele internationale sunt cele la care statul roman este riveran cu alte state, cele cu care intra, sau trec prin granitele tarii, precum si cele cu privire la care interesele unor state au fost recunoscute prin tratate sau conventii international.

Dupa destinatia lor economica

Ape de uz general destinate in principal satisfacerii nevoilor populatiei.Ape destinate industriilor sau agriculturilor

Ape cu destinatii speciale (pentru pescuit, pentru navigatie, pentru producerea de energie, etc).

Din punct de vedere al asezarii lor: de suprafata si subterane.

Protectia juridica a apelor. Se realizeaza sub doua forme principale: cantitativa(folosirea ei rationala) si calitativa(prevenirea si combaterea poluarii).

Protectia cantitativa se realizeaza cu ajutorul organelor centrale si locale, ale puterii executive, al agentilor economici, al altor persoane juridice ce au obligatia de a lua masuri pentru reducerea cerintelor si respectiv a consumului de apa, prin cresterea gradului de reciclare sau de folosire repetata a apei, precum si pt evitarea pierderilor de apa, prin intretinerea corespunzatoare a instalatiilor, instituind in acest scop controlul permanent al folosirii apeelor in procesele de productie. Cei ce folosesc si gospodaresc apa au obligatia de a lua masuri de dotare cu mijloace de masurare a debitelor de apa captatem folosite si evacuate.

Protectia calitativa se realizeaza prin: - Interzicerea poluarii in orice mod a resurselor de apa

- Stabilirea de norme de calitate a resurselor de apa, prin norme privind calitatea apei potabile, de limitele de incarcare cu poluanti a apelor uzate, evacuarea in resursele de apa si care sunt inscrise in avizul sau autoriizatia de gospodarire.

- Stabilirea unor restrictii si interdictii de siguranta in cazul punerii in functiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, realizarea de lucrari pentru alimentarea cu apa potabila sau industriala ori de extindere a celor existente, aruncarea saau introducerea in orice mod a deseurilor de orice fel.

- Instituirea de norme de protectie sanitara cu regim sever sau cu regim de restrictii, precum si de perimetre de protectie hidrologica in jurul surselor si instalatiilor de alimentare cu apa potabila, al surselor de ape minerale.

- Stipularea in sarcina utilizatorilor de apa a unor obligatii in scopul folosirii rationale si protejarii calitatii resurselor de apa.

- Elaborarea de planuri de prevenire si combatere a poluarii accidentale si de pedepsire a poluarii intentionate.

Autoritati specializate in domeniul protectiei apelor.

In prezent, gestionarea calitativa si cantitativa a apelor in Romania, exploatarea lucrarilor de gospodarire a apelor, precum si aplicarea strategiei nationale de mediu se realizeaza de Administratia Nationala Apele Romane si filialele sale bazinale.

Administratia Nationala Apele Romane are ca scop aplicarea strategiei nationale in domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor, cu exceptia apelor minerale, termominerale, de uz alimentar, destinate utlizarii fizico-terapeutice si altor scopuri, actionand pt cunoasterea resurselor de apa, folosirea rationala si protectia lor impotriva epuizarii si degradarii, precum si pentru prevenirea efectelor distructive ale apelor, asigurarea supravegherii meteorologice si hidrologice, in conditii de eficienta economica si de productie sociala.

Sistemul sanctionator.

Printre mijloacele utilizate in directia atingerii obiectivului protectiei si conservarii mediului acvatic, alaturi de gospodarirea complexa si folosirea rationala a apelor, un rol important revine combaterii faptelor de incalcare a regimului legal, de ocrotire a acestui factor esential al mediului prin intermediul raspunderii civile, contraventionale sau penale, dupa caz. In dreptul mediului se recurge adesea la raspunderea contraventionala pt prevenirea sau combaterea nerespectarii prescriptiilor legale in materie, date fiind avantajele pe care le procura o atare forma de raspundere, deoarece e mult mai rapida.

Pt. angajarea raspunderii penale e necesar ca infractiunile sa fie savarsite cu vinovatie si sa aiba un anumit grad de pericol social, adica se exprime o serioase amenintare pt sanatatea umana, animala sau vegetala.

Protectia juridica a mediului impotriva poluarii cu deseuri

Existenta deseurilor toxice ori periculoase a devenit o problema majora a tuturor statelor. Din ce in ce mai frecvent se descopera depozite de deseuri toxice si trafic illegal cu acestea.

Deseu este orice substanta ori obiect de care detinatorii se desisteaza sau au obligatia de a se desista in virtutea dispozitiilor nationale in vigoare

Legat de eliminarea deseurilor, regimul juridic al acestor modalitati este prevazut in special in dreptul intern, in dreptul international fiind relevata doar imersia deseurilor radioactive in mare.

Analiza reglementarilor internationale releva doua probleme principale in materie: gestiunea deseurilor periculoase si fluxul transfrontarier al deseurilor periculoase.

Gestiunea deseurilor. Trei institutii s-au ocupat de aceasta problema: C.E.E., O.C.D.E. si P.N.U.E. Ultimele doua au elaborate texte neobligatorii, de constituire a unui cadru general pt actiunea administrativa, in vederea unei bune gestiuni a deseurilor periculoase in special in tarile in curs de dezvoltare (PNUE) si de recomandari legate de produse determinate: recipientele de bauturi si deseurile de hartie ( OCDE). Comunitatile au actionat mai ales pe cale directiva.

Fluxul transfrontarier de deseuri toxice ori periculoase. Motivatiile care pot determina un producator de deseuri sa le transporte in strainatate sunt multiple: costurile de eliminare in tara sa sunt mai costisitoare decat in altele, inexistenta in tara sa a utilajelor necesare pt eliminarea anumitor tipuri de deseuri, cum este cazul celor radioactive, etc.

Un moment important in protectia mediului impotriva deseurilor il reprezinta aparitia tehnicii listelor, utilizata pt prima data in in Conventia de la Londra, din 1972, pentru prevenirea poluarii marine prin operatiuni de imersiune. Atunci au fost elaborate Lista neagra si Lista gri sau cenusie, liste care interzic imersiunea unor substante si materiale in mare sau care accepta imersiunea numai in anumite conditii.

Lista neagra constine denumirile unor substante foarte periculoase, ca: mercurul si compusii sai, cadmiul si compusii sai, deseurile foarte radioactive, materialele si reziduurile materiale rezultate in urma fabricarii si testarii armelor biologice si chimice. Acestora li se adauga alte materiale, care nu se descompun sau se descompun foarte greu (plasticul, spre ex) sau material de tipul petrolului brut, al motorinelor grele, uleiurilor de dresaj.

Lista gri contine materialele sau substantele a caror imersiune este supusa in prealabil obtinerii unui permis specific: deseurile si ce contine cantitati notabile de arseniu, plumb, zinc, cupru si compusii acestora, cianurile, pesticidele. Altele: conatainere, deseuri metalice.

Celelalte deseuri neprevazute in aceste liste se elimina pe baza unui permis general, recunoscut de toate statele cu rol in supravegherea a tot ce se arunca in mare in cantitati importante.

Regimul juridic al importurilor deseurilor periculoase.

Romania a aderat la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al desurilor periculoase si al eliminarii acestora prin legea nr 6 din 25.01.1991 prin care s-a hotarat ca : “Romania declara ca importul si depozitarea pe teritoriul sau national al deseurilor periculoase si al altor deseuri nu se face decat cu autorizatia prealabila a autoritatilor romane competente”. O obligatie notabila asumata de statul roman prin aderarea la aceasta Conventie este aceea de reimportare. Aceasta obligatie opereaza in acele situatii in care un transport de deseuri periculoase sau alte reziduuri, asupra carora statele au cazut de acord nu se poate realiza in conditiile din contract. In aceste situatii, statul exportator va asigura intoarcerea reziduurilor respective in statul exportator de catre exportatori, daca nu se pot gasi solutii alternative pt evacuarea lor intr-un mod in care sa respecte protectia mediului. Termenul de intoarcere in statul exportator este de 90 de zile si incepe sa curga de la data cand statul importator a informat statul exportator si secretariatul. In aplicarea acestui termen, partile interesate pot conveni si altfel. Statul exportator si orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor impiedica sau preveni intoarcerea acestor deseuri in statul exportator.

Exista si reglementari interne legate de importul deseurilor periculoase: hotararea nr.788 din iulie 2007 privind stabilirea unor masuri pt aplicarea Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului privind tranferul de deseuri. Regimul de import al deseurilor se face pe baza licentei de import care se elibereaza numai cu acordul Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice si Ministerului sanatatii.

Regimul imersiunii deseurilor.

Comform defintiei date prin Conventia asupra dreptului marii, prin imersiune se intelege totalitatea deversarilor deliberate a deseurilor sau a altor material de catre nave, aeronave, platform si alte lucrari.

Deversarea in mare a deseurilor a ridicat numeroase si complexe probleme datorita efetelor negative care au fost create in urma deversarilor, efecte care s-au rasfrant in special asupra faune si florei marine. Utilizarea marii ca “lada de gunoi universal”este o solutie tentanta pt cei care doresc eliminarea deseurilor cu efecte financiare si fizice minime.

Prin acesta Coneventie se prevede ca statele trebuie a adopte legi si regulamente precum si alte masuri in vederea prevenirii, reducerii si eliminarii poluarii mediului prin imersiune. La inceputul partii XII se stabilesc masurile prin care statele trebuie sa actioneze separat sau in grup in vederea evacuarii substantelor toxice, nocive, nedegradabile, precum si notificarea imersiunii, printer altele.

Fauna si flora

Prin fauna se intelege totalitatea speciilor de animale de pe tot globul, dintr-o singura regiune sau dintr-o anumita epoca geologica.

In sensul reglementarilor legale ddin tara noastra, prin animale se inteleg toate mamiferele si pasarile domestice si salbatice, albinele, pestii si viermii de matase.

In ultimul sfert de veac a aparut in societatea umana cerinta fireasca de a reglementa, prin adoptarea unor reguli de conduita civilizate, prrotectia juridica a animalelor. Desigur, problema protectiei animalelor trebuie privita din mai multe puncte de vedere: economic, stiintific, social-politic si prin prisma tehnicii. Acolo unde interesele oamenilor si animalelor se opun, organele competenete trebuie sa ia pozitie, cu luarea, desigur, in considerare a tuturor acestor aspecte.

Protectia juridica a animalelor este o cerinta vitala pt. a pastra si dezvolta speciile de animale, pentru a impiedica sau intarzia disparitia unor specii de animale de pe Terra. Protectia faunei terestre si acvatice cuprinde orice specie, individual sau pe categorii, priveste orice stare a acestei lumi vii, in ansamblu si separat; protectia faunei este o cerinta vitala, o necessitate obiectiva. Fauna constituie o bogatie a tarii prin rolul sau in mentinerea echilibrului ecologic si in satisfacerea necesitatilor economiei nationale.

Protectia faunei se realizeaza in statul nostru prin masuri speciale de conservare si prin rationalizarea speciilor de animale care formeaza obiectul unor interese economice sau stiintifice, toate reflectate in normele legale.

In legislatia moderna a tarii noastre nu a existat vreo lege de protectie a animalelor. Asta nu inseamna insa ca legislatia nu contine unele reglementari cu privire la situatia juridica a animalelor. In temeiul legii se stabileste si obligatia organelor de stat, agentilor economici, cetatenilor de a lua masuri pentru combaterea, in sfera lor de activitate, a agentilor poluanti toxici, microbieni sau de alta natura care pot determina perturbari directe asupra dezvoltarii normale a faunei. In ordonanta de urgent nr. 88 din 2004 privind organizarea activitatii veterinare se prevede ca apararea sanatatii animalelor si transmiterea bolilorr de la animale la om sunt problem de stat si constituie sarcini permanente pt. toate unitatile, precum si indatoriri pt. toti locuitorii tarii.

Exista in legislatie dispozitii privind animalele aflate in captivitate in gradini zoologice sau in acvarii publice , privind animalele de interes cinergetic, privind animalele domestice, privind animalele folosite in scopuri stiintifice sau experimentale, privind protectia fondului piscicol si acvacultura.

Prin flora intelegem totalitatea speciilor de plante dintr-o anumita regiune si zona geografica, dintr-un anumit mediu caracteristic sau dintr-o perioada geologica.

Aparitia de necroze, cloroze, epinastii, caderea prematura a frunzelor, intarzieri ale ritmului de crestere sunt rezultate ale interactiunii mediu-planta-noxe. Datorita sensibilitatii mecanismelor fiziologice, plantele

au servit adesea drept indicatori ai poluarii aerului, reducere functiilor biologice fiind foarte promta si sesizabila prin inteermediul analizelor delaborator sau al observatiilor si testarilor din teren.

In dreptul mediului intereseaza, in mod deosebit protectia plantelor cultivate, care are o importanta peentru realizarea de produse agricole vegetale necesare consumului uman si animale si ca materie prima, unor sectoare importante ale industriei.

Cresterea permanenta, cantitativa si calitativa a productiei agricole impune cu necesitate asigurarea unei protectii corespunzatoare a plantelor cultivate impotriva daunatorilor, bolilor si buruienilor, introducerea si generalizarea unui sistem integrat de prevenire si combatere a acestora, prin imbinarea mijloacelor chimice cu cele biologice, fizico-mecanice si agrotehnice, precum si prin crearea de soiuri de plante rezistente la boli si daunatori.

Intreaga activitate de protectie a plantelor trebuie desfasurata astfel incat sa se asigure pe langa sporirea cantitatii de produse agroalimentare si calitatea corespunzatoare a acestora, evitarea pierderilor, apararea sanatatii populatiei, mentinerea calitatii solului si in general protectia mediului.

Protectia juridica a monumentelor naturii

Aria protejata – este o zona delimitata geografic cu elemente naturale rare desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare. Aria protejata este deci un teritoriu protejat prin lege in cuprinsul caruia se gasesc plante, animale, minereuri, formatiuni geologice rare ce au o mare importanta din punct de vedere stiintific.

Parcurile nationale – suprafete de teren sau de apa ce pastreaza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa in scopul cercetarii stiintifice, recreatiei si turismului.

Prin monument al naturii se inteleg specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni sau structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic. (ex. Pesteri, chei, cursuri de apa, cascade, locuri fosiliere situate in afara sau in interiorul perimetrelor construite

In scopul protejarii monumentelor naturii a fost adoptata in cadrul conferintei din 1972 de la Stokholm Conventia privind patrimoniul mondial cultural si natural, potrivit careia patrimoniul natural este constituit din formatiuni fizice, biologice, geologice si fiziografice ce constituie habitatul speciilor vegetale si animale amenintate sau pe cale de disparitie.

Ariile protejate si monumentele naturii sunt desemnate prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind evidentiate in planul urbanistic si de amenajare a teritoriului.

Autoritatiile administartiei publice locale la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului pot sa puna sub ocrotire provizorie in vederea declararii ca arii protejate sau monumete ale naturii anumite obiective ce justifica aceasta.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului are mai multe atributii, respectiv:- Declara noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii,- Elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza catalogul ariilor protejate si a monumentelor naturii,

de asemenea editeaza cartea rosie a speciilor de plante si animale.- Coordoneaza activitatea retelei de arii protejate.

Raspunderi si sanctiuni

Incalcarea prevederilor legale atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala dupa caz.

Amenda contraventionala se aplica ori de cate ori se constata savarsirea urmatoarelor contraventii :- nedifuzarea informatiilor detinute de autoritatea administratiei publice locale- introducerea in tara a unor specii de plate sau animale vii- culegerea sau comercializarea plantelor - capturarea, detinerea sau comercializarea speciilor de animale declarate monumente ale naturiiProblema raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate se solutioneaza potrivit principiului:

poluatorul plateste.

Padurile

Fondul forestier este constituit, indiferent de natura dreptului de proprietate, din: padurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, iazurile, albiile paraurilor, precum si terenurile neproductive, incluse in amenajamentele silvice, in conditiile legii.

Padurile ocupa, in prezent, o treime din suprafata toatala a teritorilui tarii noastre, avand nu numai o valoare economica (insemnata), ci indeplinind si o serie de functii in:

- Apararea teritorilor agricole impotriva secetei- Impiedicarea surparilor si alunecarilo de teren- Procesul de ameliorare si de refacere a calitatilor natural ale solului- Purificarea aerului prin producerea de oxigen- Cresterea vanatului- Creerea de conditii natural pentru statiunile balneo-climaterice

Toate aceste roluri fac ca protectia padurilor sa aiba o insemnatate deosebita, iaar exploatarea lor sa se faca, avandu-se in vederea prevederile principiului dezvoltarii durabile.

Reglementarile legale cu privire la protectia padurilor se regasesc in OG nr. 195/2005 privind protectia mediului si in Codul silvic reprodus prin Legea nr 46/2008.

Administrarea fondului forestier inseamna aplicarea strategiei nationale in domeniul silviculturii si dezvoltarea durabila a fondului forestier.

Prin gospodarirea fondului forestier se intelege un ansamblu de mijloace globale de organizare folosite pentru satisfacerea nevoilor detinatorilor in vederea realizarii unor conditii de viata cat mai bune.

Gospodarirea fondului forestier, proprietate publica cuprinde:

- Reconstructia ecologica- Regenerarea si ingrijirea padurilor- Protectia padurilor- Paza fondului forestier- Exploatarea masei lemnoase- Gospodarirea produselor specific fondului forestier.

Notiuena de fon forestier nu se identifica in raport spatial cu notiunea de padure, intre acestea existand un raport de la gen al specie.

Nici notiunea de teren forestier nu se identifica cu notiunea de padure, deoarece nu toate terenurile forestiere sunt acoperite de padure.

Din toatalitatea terenurilor ce alcatuiesc fondul forestier, cea mai importanta categorie o reprezinta padurile. Acestea sunt inseparabile de terenurile pe care se afla si alcatuiesc impreuna categoria terenurilor forestiere.

Clasificarea padurilor:

Dupa functiile pe care le indeplinesc:

a) Grupa 1 cuprinde:- Paduri cu functii specific de protective a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes natural;- Paduri de recreere;- Paduri declarate monumente ale anturii;- Paduri de protective a genofondului si ecofondului.b) Grupa 2 cuprinde paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste sa se realizeze, in

principal, masa lemnoasa de calitate superioara, dar si alte produse ale padurii si concomitant se protejeaza calitatea factorilor de mediu.

Padurile reprezinta nu numai sursa de materie prima (lemn, fructe de padure, ciuperci, etc), ci au si un rol deosebit in reglarea factorilor climatic si in conservarea si protejarea mediului natural si artificial.

Detinatorii cu orice titlu ai padurilor au urmatoarele obigatii:

- Sa mentina suprafata impadurita a vedetatiei forestiere din afara fondului forestier, fiind interzisa reducerea acesteia;

- Sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatilor padurilor, aceasta fiind stabilita prin amenajamente silvice.

- Sa asigure respectarea reglementarilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului- Sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite, de protective- Sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor in functie de capacitatea de refacere a

acestora- Sa sesizeze autoritatile competente pentru protetcia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza

ecosistemele forestiere.- Sa exploateze resursele padurii, ale fondului cinegetic si piscicol in limitele potentialului de regenerare a

acestora.

Raspunderea juridica

Incalcarea prevederilor cu privire la protectia si conservarea fondului forestier poate atrage dupa sine raspunderea contraventionala, civila si penala.

Potrivit OG 195/2005 constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit legii urmatoarele fapte:

- Defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier situate pe terenuri cu pante foarte inalte;- Taierea sau scoaterea dinr adacini a arborilor, puietilor, arbustilor;- Degradarea terenurilor silvice, a imprejurimilor acestora, a bornelor si semnelor topografice.

Constatarea si cercetarea infractiunilor se face din oficiu de organele de urmarir penala conform competentei legale.

Poluarea atmosferica

Despre poluarea atmosferica se poate vorbi inca de la descoperirea focului de catre om, dar o mai mare extindere a luat in ultimele decenii . Cresterea productiei industriale de tot felul, a circulatiei vehiculelor cu motor, incalzirile central, in special cele pe carbine, producerea energiei electrice si termice, laturi ale activitatii din agricultura au fost insotite de eliberarea in aer a unor cantitati din ce in ce mai mari de

particule invizibile de bioxid de carbon, oxid de azot, metan, pulberi si alti agenti poluanti care afecteaza atmosfera lent, dar sigur si progresiv.

Poluantul atmosferic este o substanta solida, lichida, gazoasa, dispersata in aer, daunatoare organismelor vii, bunurilor materiale, operelor de arta si peisajelor, rezultata din procese chimice, fizice sau biologice.

Se stie ca in fiecare an se introduc in atmosfera terestra, ca urmare a activitatii umane circa 10 tone de diverse substante: fum, pulbere si gaze. Incarcarea in partea de sus a atmosferei cu astfel de substante are si un efect termic prin ridicarea temperaturii sub stratul format (efect de sera) cu un grad Celsius , iar la tropice si la poli cu 5 grade Celsius, care s-ar putea intensifica pana la a produce schimbarea climei, avand ca urmare topirea ghetarilor din zonele polare si deci cresterea nivelului oceanelor , cu toate consecintele respective.

Poluarile atmosferice pot sa polueze si stratul de ozon care, se stie, asigura protectia biosferei fata de nocivitatea radiatiei ultraviolete.

In cadrul materialelor poluante deosebim doua categorii: poluantii artificiali, rezultati din activitatile omului: pulberea, ceata poluanta si gazoasa, vaporii organici si anorganici, fumul precum si poluantii naturali: emanatiile de praf din vulcanii active, gazele toxice emise in urma fermentatiei din ape si descompunerii cadavrelor etc.

O alta problema privind poluarea atmosferei este prevazuta in Conventia asupra poluarii atmosferii pe distante lungi, incheiata la Geneva, conform careia poluarea tranfrontariera pe distante lungi produce schimbari vatamatoare in compozitia atmosferei.

Consecinte nefaste au si ploile acide cauzate de arderea minereurilor, carbunilor si petrolului, continand sulf; inclusiv emanatiile de la esampamente auto sunt din ce in ce mai frecvente cauzand distrugerea padurilor, plantelor, recoltelor de fructe.

Poluarea atmosferica face in unele cazuri numeroase victime omenesti si provoaca mari pierderi materiale. Aceasta in primul rand pt. ca repartitia substantelor nocive in atmosfera este extreme de inegala, ele fiind prezente in cantitati foarte mari in atmosfera centrelor industriale, a marilor aglomerari urbane. In al doilea rand, datorita caracteristicilor atmosferei, poluantii sunt transportati departe de surse si se depun in cele din urma, in buna masura, pe sol si in ape. In al treilea rand, unele substante straine ajunse in atmosfera sunt extreme de toxice chiar si in cantitati foarte mici.

Cea mai mare parte a substantelor nocive patrund in organism prin intermediul sistemului respirator . Aerul poluat reprezinta un pericol nu numai pt. fiintele vii, ci si pt. piatra si metale: catedralele, monumentele sunt roase, desfigurate de gaze, de fumuri, de acizii aerului.

Masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului:

Masuri medicale: stabilirea de norme sanitare sau de concentratii maxim admise pt. diversi poluanti atmosferici.

Masuri tehnico-organizatorice: cad in sarcina organelor administrative sau de specialitate.

Masuri legislative: emiterea de norme juridice restrictive, de dispozitie.

Politica nationala de protectie a atmosferei integrata politicilor regionale si globale si aplicata cu prioritate prin desfasurarea unor actiuni la nivel local si national se exprima, in principal, prin:

- Introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa- Gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai

scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenarare a atmosferei- Gestionarea resursei de aer in sensul asigurarii sanatatii umane

Pt. proprietarii si detinatorii legali de teren se instituie obligatia de a intretine si extinde perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii, pentru imbunatatirea capacitatii de reglementare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

Pagubele aduse atmosferei atrag raspunderea civila, cea pentru culpa si cea obiectiva si uneori chiar si cea penala, insa doar incidental pt. ca o analiza a legislatiei penale romanesti in materie releva caracterul incomplet si partial al reglementarilor privind protectia atmosferei, precum si a altor factori de mediu.

Autorizarea activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului

Acordul de mediu – reprezintă un act tehnico-juridic emis de autoritaţile competente pentru protecţia mediului care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus aprobării.

Auditul de mediu – reprezintă un instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, dar şi a proceselor destinate protecţiei mediului cu scopul de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului şi respectiv de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea tuturor obiectivelor de mediu ale organizaţiei.

Autorizaţia de mediu – reprezintă un act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile si parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea în funcţiune.

Autorizaţie integrată de mediu - reprezintă un act tehnico juridic emis de autorităţile competente conform dispoziţiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al poluării.

Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – este un act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protectia mediului in cazul schimbarii titularului unei activitati cu impact asupra mediului, in cazul vanzarii pachetului majoritar de actiuni, in cazul vanzarii de active, in caz de fuziune, de divizare, faliment, concesionare, lichidare, incetarea activitatii avand ca scop stabilirea obligatiilor de meadiu ca prevederi ale unui program pentru conformare in vederea asumarii acestora de catre partiile implicate in situatiile mentionate.

Aviz Natura 2000 – este un act tehnico juridic emis de autoritatea competenta care confirma integrarea aspectelor privind protectia habitatelor si a speciilor de flora si fauna.

Eticheta ecologica - este un simbol grafic sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult 3 tipuri de impact asupra mediului.

Evaluarea de mediu – reprezinta elaborarea raportului de mediu cu consultarea publicului si a autoritatiilor publice interesante de efectele implementarii planurilor si programelor cu luare in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate.

Perioada de valabilitate in cazul Autorizatiei de mediu este de 5 ani, iar in cazul Autorizatiei integrate de mediu este de 10 ani.

Autorizatia de mediu poate fi suspendata pentru o perioada de maxim 6 luni, timp in care activitatea proiectului, respectiv proramului este sistata si poate sa fie reluata doar la restabilirea parametrilor prevazuti in autorizatia de mediu si care nu au fost respectati.

La aparitia unor modificari la structura programului sau proiectului autorizatia de mediu poate fi revizuita prin depunerea de documentatie suplimentara la autoritatea competenta.

Acordul de mediu odata emis este valabil pe toata perioada aplicarii proiectului sau progamului, insa acesta isi pierde valabilitatea daca lucrarile de mediu pentru care a fost emis nu incep in termen de 2 ani de la data emiterii acordului. Fac exceptie de la aceasta regula proiectele cu finantare externa pentru care acest act este valabil pe toata perioada de desfasurare a proiectului, pana la finalizarea investitiei.

Dezvoltare durabila - reprezinta o dezvoltare ce corespunde necesitatiilor prezentului fara insa a compromite necesitatiile generatiilor ce vor veni dupa noi.

Poluarea - reprezinta introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului sau dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime.

Poluant – reprezinta orice substanta, preparat sau sub forma gazoasa, lichida, de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, termica, fonica sau vibratii care introduse in mediu peste anumite limite provoaca dezechilibre si pot aduce daune mediului si componentelor acestuia.

Prejudiciu ecologic - reprezinta un efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin poluanti, activitati daunatoare sau dezastre.