RMI CURS 3

MECANISMUL CURSULUI VALUTAR

1. Conceptul de curs valutar

Cursul valutar reprezintă raportul de schimb între două valute care se compară în cadrul mecansimului cursului de schimb.

Pe plan internaţional, simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3 litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia denumirea monedei respective).

În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare:

cotarea directă (incertă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce revine la o unitate de monedă străină. Această cotaţie se exprimă prin raportul:N = Monedă străină / Monedă naţională 1 Monedă străină = N * Monedă naţională(exemplu: în România: 1 EUR = 3,2513 RON)

Această modalitate de cotare se întâlneşte în majoritatea ţărilor.

cotarea indirectă (certă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţionala. Această cotaţie se exprimă prin raportul:M = Monedă naţională / Monedă străină 1 Monedă naţională = M * Monedă străină(exemplu: în Anglia: 1 GBP = 1.7417 USD)

Această modalitate de cotare se întâlneşte în ţări precum Anglia, ţările Zonei Euro, Canada, Irlanda, Australia, Noua Zeelandă.

cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă cursul iniţial printr-o a treia monedă, îşi pot determina cursul între ele

în cazul cotaţiei directe

în cazul cotaţiei indirecte

Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 3,2412/684 RON/EUR (1 EUR = 3,2412/684 RON). EUR = valuta de bază (valuta cotată), RON = valuta cotantă.

3,2412 reprezintă cursul la cumpărare. El este privit prin prisma operatorilor pe piaţa valutară (în calitate de intermediari) şi este cursul la care se cumpăra valuta cotată contra valutei cotante.

3,2684 reprezintă cursul la vânzare, fiind cursul la care intermediarul vinde valuta cotată contra valutei cotante.

Diferenţa între cursul la cumpărare şi cel la vânzare s.n marjă (spread) şi reprezintă câştigul intermediarului (= 0,0272 = 272 puncte).

1

RMI CURS 3

În funcţie de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naţionale şi de reglementările existente pe fiecare piaţă, există mai multe tipuri de cursuri: curs oficial (central) este stabilit de autoritatea monetară fiind mai apropiat sau mai îndepărtat de raportul valoric real dintre monedele care se compară

în ţările cu monedă convertibilă oficial = cursul la care se converteşte moneda naţională în mod obligatoriu de către autoritatea monetară (media ponderată a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri şi servicii ce fac obiectul schimburilor între ţările ale căror monede se compară);

în ţările cu monedă neconvertibilă = este considerat un curs mediu interbancar recunoscut de banca centrală şi utilizat în diverse operaţiuni de decontare internă, la evaluări, raportări statistice.

curs de piaţă (curs economic, cursul zilei) = reflectă condiţiile pieţei, fiind determinat ca punct de echilibru între cererea şi oferta de valută de pe piaţă la un moment dat. Este un curs liber, variabil şi care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile în principiu fără nici o limită a variaţiei de curs. curs internaţional = se stabileşte ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe principalele pieţe valutare curs al bursei negre = este stabilit în afara reglementărilor legale

Trecerea la convertibilitatea oficială nu se poate face pe baza unor cursuri multiple.

2. Factori de influenţă asupra cursului valutar

- factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari)- factori externi (cererea şi oferta de valută)

factori economici: volumul şi structura producţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor produse în cadrul unei economii, tehnologiile folosite, evoluţia productivităţii muncii, nivelul şi dinamica preţurilor.

Orice factor economic îşi transmite influenţa asupra cursului valutar prin preţ. Dacă indicele general al preţurilor şi tarifelor scade, aceasta înseamnă o creştere a puterii de cumpărare a monedei naţionale, ceea ce se reflectă în creşterea raportului de schimb al monedei naţionale faţă de o altă monedă cu care se compară, respectiv o influenţă favorabilă asupra cursului de schimb.

În caz contrar, creşterea indicelui general al preţurilor şi tarifelor va avea o influenţă nefavorabilă asupra raportului de schimb, moneda naţională pierzând din puterea de cumpărare.

Nivelul preţurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care generează oferta de bunuri şi servicii într-o economie şi cu inflaţia. Dacă într-o economie ritmul anual de creştere a preţurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activităţii economice, ceea ce se va reflecta într-o apreciere a monedei naţionale. factori financiar-monetari: nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulaţie, situaţia finanţelor publice, situaţia balanţei comerciale.

Aceşti factori trebuie priviţi sub două aspecte: ca rezultat direct al activităţii economico-financiare a ţării respective şi ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei dobânzii şi pe această bază masa monetară în circulaţie cu efecte asupra modificării cursului de schimb al monedei naţionale.

Majorarea de către banca centrală a ratei dobânzii de refinanţare determină creşterea ratei dobânzii la băncile comerciale şi ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scădere a cererii de credite şi reducerea masei monetare în circulaţie.

Într-o economie care funcţionează normal, reducerea masei monetare în condiţiile menţinerii constante a ofertei de bunuri şi servicii, are ca efect scăderea preţurilor şi implicit o

2

RMI CURS 3

creştere a puterii de cumpărare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

Pentru ţările cu monedă convertibilă oficial, reducerea masei monetare pe piaţa internă se reflectă în reducerea ofertei de monedă naţională, iar dacă cererea pentru moneda respectivă este relativ constantă, urmarea este ca acea monedă devine mai scumpă, având loc o creştere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au în vedere situaţia bugetului de stat deoarece în cazul în care se înregistrează deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune monetară. Dacă această operaţiune nu este însoţită şi de creşterea corespunzătoare a ofertei de bunuri şi servicii, urmarea va fi creşterea preţurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

În cazul existenţei unei balanţe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri şi exporturi, urmarea fiind o creştere a cererii de valută în condiţiile creşterii ofertei de monedă naţională, ceea ce va determina scăderea cursului de schimb al monedei naţionale. factori psihologici: influenţează direct cursul valutar pe pieţele unde funcţionează burse valutare şi cursul se determină pe baza reportului cerere/ofertă. Simple informaţii sau păreri cu privire la evoluţia cursului pe alte pieţe sau evoluţii ale preţurilor interne produc modificări imediate asupra cererii de valută influenţând cursul de schimb al monedei naţionale. factori politici: încrederea în conducerea ţării, în capacitatea acesteia de amenţine echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne.

Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naţionale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar. factori militari: ori de câte ori într-o economie se produc fenomene de această natură (războaie, revoluţii etc.) activitatea economică este îndreptată către satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar şi de aceea încrederea în capacitatea economiei naţionale de a produce bunuri şi servicii de larg consum care să acopere masa monetară scade, ceea ce influenţează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective. factori externi

Evoluţia unei anumite valute pe piaţa internaţională va infleunţa cusrul valutar al monedei naţionale deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naţionale influenţele provenite din economiile cu care se compară moneda ţării respective.

Existenţa unor stări conflictuale poate determina întreruperea pentru o anumită perioadă a relaţiilor comerciale dintre economia naţională şi o anumită zonă, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balanţei comerciale.

Existenţa unui embargou într-o zonă învecinată determină reorientarea activităţii economice internaţionale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia naţională respectivă.

3. Determinarea cursului valutarÎn condiţiile sistemelor băneşti bazate pe etalonul aur, determinarea cursului valutar rezulta

din raportarea conţinutului în aur al monedelor care se comparau.Complexitatea etalonului monetar actual, puterea de cumparare, face ca modelele practice

de determinare a cursului valutar să fie mult mai cuprinzătoare, având o determinare reală, bazată pe preţurile bunurilor şi servicilor practicate în ţările ale căror monede se compară.

Cursul de schimb apare ca medie aritmetică ponderată a cursurilor de revenire pentru bunuri şi servicii.

Se porneşte de la premisa potrivit căreia ţările cu monedă convertibilă oficial publică la intervale regulate de timp indicele general al preţurilor şi tarifelor, dar şi preţurile medii practicate pentru acestea. Se ia în considerare structura PIB din ţările ale căror monede se compară şi categoriile de bunuri şi servicii care intră preponderent în structura schimbului reciproc între ţările respective.3

RMI CURS 3

În ţările cu monede neconvertibile, determinarea cursului real se poate face prin legarea monedei naţionale de cursul unei monede mai puternice.

Determinarea cursului real prezintă o importanţă deosebită deoarece el este considerat un curs central, oficial. Nivelul său rămâne nemodificat atât timp cât indicele preţurilor nu se schimbă. Importanţa lui este dată de compararea cu cursul pieţei, determinat ca raport între cererea şi oferta zilnică de valută şi care oscilează în jurul cursului oficial. La un moment dat cursului central îi poate corespunde o multitudine de cursuri de piaţă (economice).

Formarea cursului de schimb depinde, în principal, de factorii economici care acţionează asupra balanţei de plăţi externe şi, în subsidiar, de factori tehnici, financiari şi politici.

4. Poziţia valutarăO bancă activă în tranzacţii internaţionale trebuie să deţină sume oarecum echilibrate din

toate valutele principale pentru a face faţă necesităţilor de plăţi internaţionale. De regulă, conturile deţinute la bănci străine nu trebuie să fie supraalimentate (sumele respective sunt supuse riscului valutar), dar nici subalimentate (dacă apare un deficit de scurtă durată costurile procurării sumelor necesare sunt ridicate).

Când aceste conturi de lucru prezintă disponibilităţi (active) valutare ele sunt definite ca poziţii long.

În situaţia în care o valută trebuie cumpărată cu o altă valută, se intră în poziţie short cu suma respectivă (se creează un deficit în valuta respectivă).

Poziţiile valutare ale băncilor se schimbă continuu, din cauza operaţiunilor curente. Poziţia long dintr-o anumită valută are corespondent întotdeauna o poziţie short într-o altă valută.

5. Riscul valutarReprezintă pierderea înregistrată de un participant la tranzacţiile economice internaţionale

ca urmare a unor fenomene economice, monetare şi valutare ce se pot produce în intervalul cuprins între momentul încheierii contractului (To) şi momentul decontării (T1) şi care afectează cursul de schimb.

Gestionarea acestor riscuri are în vedere adoptarea de măsuri care să limiteze pierderea ce s-ar putea înregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, în practică se delimitează metode (tehnici) contractuale şi metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a riscului.

Gestionarea factorilor care inflenţează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor procedee şi metode la nivelul economiilor naţionale (nivel macro), la nivelul instituţiilor bancare (nivel mezo) şi la nivelul firmelor (nivel micro).

Factorii de bază care determină riscul valutar au în vedere: la nivel macro

- ritmul creşterii economice- nivelul inflaţiei- situaţia finanţelor publice- situaţia balanţei comerciale şi de plăţi- migrarea capitalului- situaţia rezervei valutare- datoria de stat (internă şi externă)- schimbări în legislaţie- evenimente politice

la nivel mezo- fluctuaţiile ratei dobânzii- nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen- nivelul modernizării decontărilor externe- situaţia economică a clienţilor4

RMI CURS 3

- nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar- factori subiectivi

la nivel micro- situaţia economică a partenerului comercial- nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen- nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar- factori subiectivi

Tehnici contractualeConstau în clauze ce se includ în contractele internaţionale şi care permit recuperarea

parţială sau integrală a pierderii. Includerea acestor clauze echivalează cu recalcularea preţului contractual, în situaţia în care fluctuaţia cursului valutar depăşeşte o anumită marjă specificată în contract.

În cazul scăderii cursului valutar între momentul To (încheierea contractului) şi T1 (decontarea contractuală) apare:- risc pentru creditor (exportator) pierdere de valoare, ca diferenţă între nivelul real al creanţei şi valoarea ce urmează a fi recuperată prin utilizarea viitoare a mijloacelor de plată încasate- avantaj pentru debitor (importator) va trebui să facă un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plată cu care să îşi achite datoria iniţială

În cazul creşterii cursului valutar se înregistrează:- risc pentru debitor (importator) va avea nevoie de mijloace de plată suplimentare pentru acoperirea datoriei de plată iniţială- avantaj pentru creditor (exportator) va putea procura o valoare efectivă mai mare prin utilizarea semnelor băneşti de la data decontării

Introducerea într-un contract internaţional a unei clauze de evitare a riscului se bazează pe previziunea participanţilor cu privire la evoluţia cursului monedei de contract în perioada de derulare a contractului.

În practica internaţională se folosesc următoarele tipuri de clauze valutare:- clauza valutară simplă- clauza coşului valutar simplu- clauza coşului de valute ponderat- clauza indexării sau rectificării preţului etc.

Clauzele contractuale presupun calcularea unui coeficient de corecţie (K) care se compară cu marja de variaţie (M) stabilită prin contract. Dacă acest coeficient depăşeşte marja, are loc recalcularea preţului contractual, astfel:

P1 = Po (1+/- K)

Calcularea coeficientului de corecţie:

în cazul clauzei valutare simple:

K = (CV1/CVo)*100 – 100

în cazul coşului valutar simplu (toate valutele componente au aceeaşi pondere la coş)

5

RMI CURS 3

în cazul coşului valutar ponderat (ponderea valutelor la coş este diferită)

în cazul clauzei indexării

P1 = Po (1 +/- )n

= diferenţa între rata dobânzii la data finalizării contractului şi rata dobânzii la data iniţierii contractuluin = numărul de ani pentru care se derulează contractul

Tehnici extracontractuale

Tehnici extracontractuale interneÎn cazul în care unul dintre parteneri nu poate apela la metodele contractuale (poziţia sa pe

piaţă fiind modestă), dar şi ca o completare a procedeelor contractuale, se poate face apel la metode neprevăzute în contract:

sincronizarea în timp a încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută = este posibilă pentru agenţii economici care derulează concomitent atât operaţiuni de export, cât şi de import. Ei vor căuta să încheie contractele în aceeaşi valută astfel încât riscul valutar să fie resimţit doar pentru soldul operaţiunilor alegerea monedei de contract = se poate face în funcţie de poziţia (forţa comercială) partenerilor în cadrul negocierilor; exportatorul urmăreşte să impună ca monedă de contract o valută în apreciere, în timp ce importatorul preferă o monedă în proces de depreciere

amânarea sau devansarea plăţii datoriei de către importator = în cazul anticipării aprecierii monedei de contract, importatorul va urmări urgentarea plăţii; în caz contrar, el va căuta întârzierea plăţii atât timp cât îi permit clauzele acordurilor de plăţi (pentru a nu plăti penalizări de întârziere)

derularea corectă şi conform graficului a relaţiei economice internaţionale = orice abatere în timp sau de la cantitatea şi preţul prevăzute în contract atrage întârzierea plăţii şi amplificarea efectelor negative ale modificărilor de curs valutar

Tehnici extracontractuale externeConstau în transmiterea riscului către o bancă comercială sau către un alt intermediar, care

acceptă preluarea acestuia. Cel mai frecvent, în cazul în care contractele comerciale internaţionale se încheie fără clauze, se procedează ulterior la încheierea unui contract de hedging valutar.

Hedgingul constă în operaţiunea la termen prin care se încheie cu o bancă comercială un contract de vânzare sau de cumpărare a valutei, la un curs la termen predeterminat. Rezultatul acestei operaţiuni se determină la data plăţii (la scadenţă) când se compară cursul la vedere al monedei de contract la data respectivă cu cursul la termen prestabilit.

6