Mateiu Caragiale

Biografie:

Mateiu Ion Caragiale (n. 25/12 martie 1885, București; d. 17 ianuarie 1936, București) a fost un autor, istoric al heraldicii(heraldica este ştiinţa specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea şi evoluţia stemelor unui stat, oraş, familie, corporaţie etc.) , poet, și scriitor român.

Mateiu Caragiale s-a născut la București, primul fiul al scriitorului Ion Luca Caragiale (33 ani) și al Mariei Constantinescu(21 ani). În anul 1889, tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie, alaturi de cele 2 fice ale sale Ioana (n. 24 octombrie 1889) şi Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891) si fiul sau mai mic Luca Ion (n. 3 iulie 1893) . În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați.În 1904 începe la Berlin studiile de drept pe care le abandonează.

Ca om politic a fost sef de cabinet la Ministerul Lucrarilor Publice( ministru: Al. Badarau), apoi seful biroului Presei din Ministerul de Interne.

Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului personal, n-au fost puse în valoare de scriitor.

A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani, Marica Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici în casa de la nr. 9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care are satisfacția de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („coup vert sur jaune”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși.

1936, 17 ianuarie, Bucuresti – Mateiu I. Caragiale se stinge din viata la varsta de 51 de ani.

Operă

Proză

Craii de Curtea-Veche (1916-1928) Remember (1921) Sub pecetea tainei

Poezie

Clio Lauda cuceritorului Prohodul războinicului Noapte roşie Călugăriţa Boierul Aspra Înţeleptul Cronicarul Domniţa La Argeş Trântorul Curţile vechi Grădinele amăgirii Întoarcerea învinsului Mărturisire Dregătorul Sihastrul şi umbra Singurătatea Dormi...

Opera :

Desi sunt descrise turpitudinea, murdaria si promiscuitatea Bucurestiului de odinioara, totusi din paginile Crailor de Curtea-Veche se degaja un farmec particular, o savoare neobisnuita, care captiveaza si vrajeste lectorul. Farmecul si savoarea romanului au la baza puterea de evocare si portretizare a scriitorului. Talentul remarcabil de a sugera si crea atmosfera, de a plasmui scene de un pitoresc inedit si de un viu colorit izvoraste din imaginatia de mare efervescenta lirica a lui Mateiu Caragiale si, indeosebi, din virtuozitatile sale stilistice. Prin afectivitatea sa marturisita fata de eroi, prin capacitatea de intuitie artistica, Mateiu Caragiale a putut extrage o anume poezie din boema destramarii prin viciu a eroilor coboratori din stirpe nobiliara, contopind-o in paginile romanului cu aroma exotismului si mireasma trecutului istoric.

(Teodor Vargolici, Portrete si analiza literara)

AICI DACA E MAI SCRIU O CRITICA DIN CARTEA AIA A MEA

Current literar :

Tradiţionalismul este o mişcare literară, manifestată în perioada interbelică, a cărei ideologie se

cristalizează în jurul revistei „Gândirea”, care a apărut în perioada 1921 - iunie 1944.

Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in revista "Dacia Literara", unde in articolul "Introductie", Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.De asemenea, poporanismul si semanatorismul, aparute la inceputul secolului XX, au incercat sa protejeze valorile traditiei romanesti, insa au provocat reactii respingatoare din cauza faptului ca au exagerat ideea de autohton, idealizand de multe ori realitatea. Scriitorii care apartineau acestor ideologii au pastrat un atasament exagerat pentru trecut.O alta forma mult mai nuantata a traditionalismului este "Gandirismul", curent aparut in revista "Gandirea" in anul 1921 la Cluj. Cel care teoretizeaza gandirismul este Nechifor Crainic prin lucrarea "Sensul Traditiei". Printre scriitorii care au aderat la curentul literar traditionalism, se numara: Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Ion Pilat, Adrian Maniu, Ion Ghinea si Matei Caragiale. In operele acestora era promovata o literatura intens spiritualizata cu caracter religios, o literatura in care erau valorificate credintele romanilor, practice crestine si datini populare.

Si asta tot la opera cred ca e

Cronica literara,de Aureliu Goci

Jurnalul “bastardului lui Caragiale”Reactionar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, vesnic cartitor, in fine, o constiinta de boier de tara, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de noua secole, care, fireste nu inregistreaza niciun prieten, are numai inamici si supusi. Din punctul sau de vedere, aristocratismul afisat ramane foarte autentic.Se spune ca la inmormantarea lui Titu Maiorescu, Nicolae Iorga ar fi remarcat: “Omul acesta nu a iubit pe nimeni. Nici pe el!”. Dupa lectura operei „Jurnalul” lui Mateiu I. Caragiale se poate spune: “Omul acesta nu a iubit pe nimeni. Numai pe sine!”.