2.1.2.Masajul

Masajul reprezint prelucrarea metodic a prtilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, n scop fiziologic, profilactic si terapeutic.

Efectele masajului

A.Efectele asupra circulatiei sangvine

a. Efectele asupra circulatiei subcutanate

Orice aplicare a masajului asupra pielii este urmat de aparitia, mai mult sau mai putin rapid a unei nrosiri locale, de intensitate variabil. Aceast vasodilataie superficial creaz senzatia de crestere a cldurii locale. Fery nu a putut s obiectiveze clar aceast lucru, dup efleurajele aplicate pe regiunea dorsal. Experienta ar trebui refacut cu manevre mai intense. Acest vasodilatatie este probabil susceptibil de a ameliora troficitatea celular local, crescnd schimburile ntre mediul celular si sanguin.

Aportul nutritiv si de oxigen, si transportul de deseuri metabolice si de gaz carbonic, pare a fi demonstrat de lucrrile lui Fawaz.Au fost avansate mai multe ipoteze:

- actiunea mecanic a masajului asupra capilarelor sanguine subcutanate;

malaxarea tesuturilor ar declansa, n mod reflex si/sau mecanic, secretia de substante vasodilatatoare (histamine, serotonin, acetilcolin), n special pin mastocite (celule situate n vecintatea capilarelor sanguine n derm);

- stimularea manual cutanat realizat prin masaj, ar crea un reflex denumit de axon (influx antidromic pe cile ce controleaz vasomotricitatea n capilarele sub-cutanate), ceea ce ar antrena o vasodilatatie reflex.

b. Efectele asupra circulatiei de ntoarcere venoase

Presiunile alunecate si cele statice permit cresterea circulaiei de ntoarcere venoas. S-a artat prin dopplergrafie influenta acestor tehnici pentru favorizarea circulatiei venoase. Astfel, au demonstrat c aplicarea acestor manevre asupra membrului inferior antreneaz o accelerare a vitezei fluxului venos la nivelul marilor trunchiuri venoase, profunde. Efectul este optimal cnd sunt efetuate ntr-un ritm lent: 5 secunde cel putin trebuie s se scurg ntre dou manevre succesive. Cele mai bune rezulatate se obtin cu

o frecvent de aplicare de 0,1 Hz.

Alti autori au artat eficacitatea presiunilor statice n fosa poplitee si n triunghiul femural

(triunghiul lui Scarpa) n obtinerea accelerrii circulatiei sngelui venos. Ei au pus n evident c flexia dorsal pasiv sau activ a gleznei, care permite comprimarea vaselor din loja posterioar a gambei, ar fi mai eficace dect contractia dinamic a tricepsului sural realizat n acelasi scop. n fine, ei demonstreaz c un drenaj venos eficace a piciorului trebuie s se realizeze printr-o presiune alunecat, exercitat pe planta piciorului, de la clci ctre antepicior si printr-o presiune static asupra capului metatarsienelor,

urmat de o extensie pasiv a articulaiilor metatarso-falangiene, n scopul de a comprima reteaua venoas plantar si intermetatarsian.Aceste experimente au permis elaborarea unor protocoale de masaj circulator a membrului inferior descris n special de ctre Pereira Santos. Actiunea masajului este de ordin mecanic, presiunile antreneaz un colaps venos care beneficiaz de un sistem de valvule anti-reflux, care permite doar circulatia n sensul returului. Ritmul utilizat trebuie s permit trunchiului venos s se umple din nou, dup ce manevrele de masaj le-au golit complet. Un ritm prea rapid nu permite umplerea complet, scznd astfel eficienta masajului.

De notat c tehnicile se adreseaz numai sistemului venos profund, care dreneaz marea parte (90%) a patului vascular venos si primeste pe tot parcursul traiectului su aferente provenite din reteaua superficial (sub-aponevrotic), reprezentat la membrele inferioare n special de vena safen intern si extern. De aceea este bine s se tin cont de urmtoarele aspecte: traiectul vasului; sensul centripet (mai putin pentru plant); localizarea vaselor, pentru cele situate n profunzime apsarea este mai puternic, ceea ce impune pruden pentru a nu traumatiza zonele degajate (triunghiul femural, fosa poplitee); importanta (mrimea) pediculului venos, pentru reteaua profund. Dup C. Gillot, partea medial a gastro-cnemianului dreneaz pn la 7 ori mai mult dect partea lateral, semi-tendinosul de 4 ori mai mult dect bicepsul (care este de fapt mai mare), vastul lateral al cvadricepsului dreneaz pn la de 3 ori mai mult dect partea medial; ritmul si viteza de executie,

(ambele, trebuie s fie lente. ritmul trebuie s fie 6-7 manevre pe minut, pentru a permite reumplerea venoas, iar viteza trebuie s urmeze debitul sanguin, deci o vitez prea mare favorizeaz refluxul ctre retelele colaterale); respiratia joac un rol relative (Franceschi arat, n doppler, c n decubit dorsal, expiratia este cea care accelereaz viteza sanguin n vena femural, iar n ortostatism este inspiratia, dar intr-o msur infim). De fapt, important este ritmul n care se succed umplerea si golirea. S-a mai artat cmanevrele asa-zise de apel abdominal (diafragmatice sau presiuni manuale), utilizate n scopul favorizrii returului venos ale membrelor inferioare, nu prezint intres n acest sens, ci dimpotriv, aceste tehnici, antreneaz un blocaj venos la nivelul membrelor inferioare si cteodat chiar un reflux sanguin; pozitia:: msurnd debitul venos maximal de golire, prin pletismografie, Leroux a cutat s determine pozitia ideal de drenaj venos a membrelor cu ajutorul gravitatiei (pozitia decliv). Dup acest autor, atunci cnd un subiect este instalat n decubit dorsal, membrul inferior trebuie pozitionat astfel: coapsa flectat la 40, abdus la 30, gamba n usoar flexie iar piciorul n pozitie neutr. Pentru motive de ordin practic, este interesant de adugat o rotatie lateral a coapsei, pentru a facilita accesul manual n

timpul masajului n fosa poplitee. Dac masajul circulator al membrului inferior este codificat, cel almembrului superior nu este. Este adevrat c tulburrile circulatorii la acest nivel sunt exceptionale si

intereseaz mai ales sectorul limfatic. Dup Leroux, pozitia optim de drenaj venos este: bratul flectat la 30, n abductie de 45, antebratul flectat la 60 si n pronatie.

Lejars a descris fenomenul denumit talpa venoas superficial a lui Lejars, aplicabil retelei profunde si a artat c reteaua superficial este prea slab reprezentat la nivelul piciorului pentru a permite acest fenomen., lucru confirmat de faptul c la nivel plantar nu exist vene care s asigure o perfuziune rapid ntre reteaua profund si cea superficial, ci doar cteva comunicante, ceea ce nu permite o descrcare suficient de rapid a primei ctre cea de-a doua, asa cum se observ n examenul Doppler.

Masajul trebuie s fie asociat cu actiunea favorabil a mobilizrii articulare, al contractiilor

musculare si al ntinderilor aponevrotice. Ea trebuie s asigure circulatia venoas a piciorului prin presiune, ca si n timpul mersului, sau 7 pasi consecutivi, care sunt necesari pentru a fi eficace.

Trebuie de asemenea sociat cu o bun igien de viat: activitate general, activatoare a pompei cardiace (si a btilor arteriale, care actioneaz asupra venei vecine), reprize de repaus decliv n timpul zilei, o bun activitate abdominal (tranzit digestiv si activitate muscular), imobilizare n cazul unei insuficiente.

c. Efectele asupra sistemului arterial

Exist putine experimente asupra efectului masajului asupra acestui sistem. Samuel si Gillot C., nu exclud posibilitatea unei actiuni indirecte asupra sistemului arterial actionnd asupra sistemului venos, tinnd cont c sistemul circulator este un sistem nchis. Shoemaker si col. au aplicat diverse manevre (efleuraj, frmntat, tapotament) pe muschii antebratului si asupra cvadricepsului pentru a msura efectul asupra fluxului sanguin adus la aceste mase musculare de arterele brahiale si femurale. Ei nu arat efect asupra vitezei medii de circulaie sanguin, nici asupra diametrului acestor artere, msurat prin ultrasonografie doppler si prin echodoppler.

De asemenea nu exist validare stiintific privind actiunea BGM (masajului reflex al tesutului conjunctiv) asupra cresterii circulatiei arteriale la nivelul membrelor inferioare. Studiindu-se modificrile circulatei apreciate prin temperatura cutanat nainte si dup manevre nu au observat modificare. Se raporteaz chiar o diminuare a temperaturii cutanate dup aplicarea acestui tip de masaj, att la subiectii sntosi, ct si la cei suferinzi de arterit. Problema rmne deschis, pentru c este vorba doar de msurtori fcute la suprafat, si pentru c practicienii BGM atest ameliorri clinice evidente n acest

domeniu. Desi, este evident c exist putine efecte ale masajului asupra sistemului arterial, comparativ cu activitatea fizic, totusi rspunsurile nu sunt nc complete.

d. Efectele asupra circulatiei de ntoarcere limfatice

Aceste manevre de masaj deosebit de blnde (40 Toricelli, sau n jur de 50-60 g/cm2), aplicate pe traiectul vaselor limfatice superficiale prin drenaj limfatic manual, realizeaz accelerarea fluxului de ntoarcere limfatic. Aceste tehnici se efectueaz dup un protocol special si se aplic n caz de edeme, fie de origine limfatic, fie venoas, fie mixt, pentru a ajuta la resorbtia acestora.

B. Efectele asupra sistemului musculo-tendinos

a. Efectele asupra contractiei musculare

Un studiu clinic efectuat de Chatal asupra efectului tapotamentului nainte de o prob de detent vertical, raporteaz c aplicarea acestuia nainte de sritur nu permit cresterea nltimii acesteia, cteodat se obtin chiar rezultate mai slabe dup aceste tapotamente si c acest tip de manevr este cel mai adesea dezagreabil si dureros pentru subiect. Serot a studiat efectul presiunii alunecate superficiale si profunde si a tapotamentului asupra rezistentei dinamice si statice a cvadricepsului. El nu arat o modificare, dect o usoar ameliorare a andurantei musculare dup aplicarea presiunilor alunecate superficiale.De asemenea s-au studiat efectele frmntatului, stretchingului si nclzirii principalilor muschi ale membrelor inferioare asupra amplitudinii de miscare articular si asupra fortei ischio-gambierilor si cvadricepsului. El arat o tendint spre diminuarea fortei acestor muschi. Viel a studiat efectul masajului asupra contraciei musculare: nimic nu a fost demostrat. Dar, trebuie totusi remarcat c aspectul psihologic nu este luat n considerare n aceste studii, desi el joac un rol foarte important.

b. Efectele asupra relaxrii

Constatrile sunt convergente, mai ales n ceea ce priveste efleurajul, presiunile alunecate,

presiunile statice, tapotamentul, frictiunile si frmntatul.

La palpare se constat, de fapt, c aceste manevre duc la diminuarea sau chiar la cedarea

contracturilor sau tensiunilor musculare, reperate la evaluarea initial. Acest lucru este deovedit prin dou aspecte ale examenului clinic efectuat dup masaj: senzatia de durere la palpare, si rezistena sau duritatea la palpare sub mna examinatorului. Desi aceast evolutie nu este obiectivat nc la ora actual, totusi se poate vorbi de o anume fiabilitate, deoarece ea poate fi regsit n mod obiectiv de doi practicieni diferiti la acelasi pacient, iar n mod subiectiv, este apreciat de ctre pacientul nsusi.Crielaard descrie, dup un masaj mecanic a muschiului cvadriceps, o diminuare a tonusului

muscular, apreciat cu ajutorul unui tonometru (tij culisant si gradat).

Contractura muscular, manifestare nc insuficient cunoscut, este o stare de contractie muscular involuntar cu scurtare non paroxistic si ndelungat. Ea se manifest prin cresterea tonsului muscular de reapus si si poate avea sediul ntr-o zon mai mult sau mai putin extins (cteva unitti motrice). Aceast stare poate fi n mod spontan dureroas sau nu. Se pare c pot exista dou tipuri de contractur: primitive si secundare. Primele apar de obicei dup un surmenaj sau o activitate neobisnuit. Ele se numesc algice, ar fi de origine metabolic si ar rezulta printr-o epuizare energetic local, favorizat de o ischemie ntretinut sau provocat prin mentinerea timp ndelungat a contractiei. Acest tip de contractur nu are manifestri EMG si este parte din cercul vicios bine cunoscut: ischemiedurerecontractur. Al doilea tip de contractur corespunde unui mecanism reflex de aprare sau de protectie

articular, ce vizeaz imobilizarea sau diminuarea mobilittii, potential dureroas, a unei articulatii. Aceste contracturi se numesc antalgice si corespund unei exagerri a excitabilittii neuro-musculare care se traduce printr-o crestere a tonusului muscular. Ea este nsotit de o activitae EMG nregistrabil.

Adesea intricate, aceste dou tipuri de contracturi vor beneficia de efectele masajului. Aparitia acestora este explicat prin dou teorii:

- masajul ar avea un efect trofic asupra muschiului, mbunttindu-i vascularizatia (deci aporturile nutritive, energetice si schimburile gazoase). Ar fi favorizat astfel de contractia muscular prin restabilirea echilibrului metabolic local care permite reajustarea tonusului muscular. Aceast ipotez nu este totusi confirmat prin lucrrile lui Shoemaker si ale lui Crielaard care au comparat, prin scintigrafie, debitul sanguin la nivelul vastului lateral al cvadricepsului, nainte si dup aplicarea masajului mecanic al coapsei. Acest masaj a fost realizat cu un aparat care imit tehnica frmntatului manual. Debitul sanguine a fost gsit chiar diminuat dup aplicarea acestui tip de masaj mecanic. De altfel, este posibil ca originea

metabolic a contracturii s explice decontracturarea consecutiv realizrii contractiei-relaxrii, aplicat ca o tehnic a masajului.

- o alt ipotez este c masajul ar putea s antreneze o relaxare nervoas a tonusului, pentru c, se stie c tensiunea si tonusul muscular depind de suma influxurilor activatoare si inhibitoare ce parvin motoneuronilor din coarnele anterioare ale mduvei, si c, pe de alt parte, diverse tehnici de masaj si kinetoterapie permit actionarea asupra cilor de reglare nervoas a tonusului muscular.

Astfel, contractia unui agonist poate antrena decontractia antagonistului su (Sherrington),

ntinderea muscular antreneaz o diminuare a excitabilitii motoneuronale , vibratiile mecanice aplicate pe tendoane creaz senzatia miscrii, segmentul fiind imobilizat n aparat gipsat. Acelasi tip de vibratii mecanice poate fi utilizat pentru a obtine cedarea contracturilor. Morelli si Sullivan, au artat c manevrele de frmntat, efleuraj si presiunile alunecate, aplicate tricepsului sural, antreneaz o diminuare a reflexului lui Hoffman (H) - reflexul monosinaptic stimuleaz fibrele Ia prin soc electric transcutanat (prin stimularea sciaticului la nivel popliteu, apare la tricepsul sural) -, ceea ce nseamn o diminuare a

excitabilittii motoneuronilor alfa.

Contraindicatiile generale ale masajului

Utilizarea n mod rational a unei terapii trebuie s se bazeze pe cunoasterea indicatiilor,

contraindicatiilor precum si a limitelor acesteia, trebuie cunoscute de asemenea si eventualele riscuri la care pacirentul poate fi expus n timpul unei sedinte de tratament.

a.Contraindicatiile indiscutabile ale masajului sunt urmtoarele:

- Fenomene inflamatoare aflate n faza acut- Pusee inflamatoare reumatismale

- Procese infecioase n stadiu evolutiv

- Afectiuni cutanate cum ar fi: cancerele cutanate, dikeratozele maligne, hematodermiile, micozele, dermatozele majore (eczeme, Zona Zoster, herpes),escarele

- Fragilitatea vascular- Flebitele, atta timp ct exist posibilitatea mobilizrii unui tromb

- Masajul local n litiazele renale si biliare

b. Contraindicatii relative

Nerespectarea acestora poate duce mai mult la apritia unor incidente adesea lipsite de important dect la accidente, motiv pentru care se adreseaz mai mult unor procedee si tehnici si recomand folosirea unui mod de actiune bine adaptat. n dermatologie, printre contraindicaiile relative se citeaz (Mrza, D, 2002) psoriazisul, eczema, pruritul; fragilitatea capilar a vrstnicilor presupune precautii, nu interdictii; existenta echimozelor sugereaz neaplicarea local a unor tehnici de mare intensitate, dar nu contraindic aplicarea masajului cu suprafat mare de contact pe o suprafat mare.

Contraindicatiile topografice de refer la spatiul popliteu, triunghiul Sarpa, plica cotului, regiunea anterioar a gtului, care nu sunt neaprat tabu, dar prezentnd un mai mare grad de vulnerabilitate, kinetoterapeurul responsabil va tine cont de raportuile anatomice si mecanice dintre mna sa si elementele regiunilor mai sus mentionate.

n ceea ce privste spasmofilia, trebuie mentionat mai degrab frecventa mare a esecurilor

terapeutice dect faptul c ar reprezenta o contraindicatie real. n practic s-a constatat c rezultatele sunt sub limita medie sau inferioar a eficientei, motiv pentru care n aceast afectiune masajul poate reprezenta o contraindicatie relativ.

Masajul somatic

Manevrele manuale sau mecanice de masaj au cunoscut de-a lungul timpului un proces continuu de evoluie si adaptare, astefl c la ora actual pot fi clasificate n functie de tehnica si metodele de executie, efectele si importanta lor n aplicare. Unele manevre sunt cuprinse n toate formele de masaj, asupra tuturor tesuturilor si segmentelor corpului. Acestea se numesc manevre principale sau fundamentale. Altele se aplic numai anumitor regiuni, segmente sau tesuturi si se numesc procedee sau manevre ajuttoare, ori secundare (Marcu, V 1983).

Procedeele principale de masaj

A. Efleurajul sau netezirea este o alunecare usoar, ritmic, efectuat asupra tegumentelor n

sensul circulaiei de ntoarcere (venoase si limfatice). Se adreseaz n primul rnd pielii, nervilor periferici

si esutului conjunctiv, avnd ca efecte principale activarea circulaiei superficiale (capilare si limfatice).

Efectele cele mai importante ale manevrei sunt de activare a circulaiei superficiale (capilare si limfatice)

datorit stimulrii mecanice directe, dar mai ales pe baze reflexe, producnd o hiperemie local datoritmodificrilor vaso-motorii, umorale si nervoase. Se execut cu faa palmar a degetelor si a minii, cu

pumnul sau cu faa dorsal a degetelor. Exist si alte variante de netezire n funcie de zonele asupra

crora se aplic, si anume efleurajul n pieptene, efleurajul sacadat, n pictur de ploaie sau n

cleste.

B. Friciunea este o manevr de masaj care const ntr-o apsare si deplasare a esuturilor moi n

limita elasticitii acestora. Ca efecte se obin o hiperemie a pielii si efect analgezic local, scznd foarte

mult sensibilitatea terminaiilor nervoase. Pe cale reflex, friciunile au efecte de durat, trofice si

circulatorii, contribuind fie la calmarea nervoas si relaxarea muscular, fie la stimularea sistemului

neuro-vegetativ (n funcie de necesiti si de tehnica de execuie). Se poate executa cu faa palmar a

degetelor si ai minii, cu faa dorsal a degetelor ndoite, cu vrful degetelor sau cu pumnul (Marcu,V.,

1983).

C. Frmntatul se adereseaz n primul rnd esutul muscular si const n apucarea, ridicarea,

stoarcerea si apsarea esuturilor moi pe planul osos dur. Aciunea frmntatului este mai ptrunztoare

dect a celorlalte manevre, adresndu-se mai ales masei musculare, fapt pentru care este foarte mult

folosit n masajul sportiv n toate perioadele (de pregtire, competiional sau de recuperare medical),

dup cum si pentru tratarea atrofiei ori insuficienei musculare de diferite etiologii (accidente, imobilizri

etc.).

D. Tapotamentul reprezint lovirea usoar si ritmic a esuturilor moi si face parte tot din grupul

manevrelor principale de masaj. Se adreseaz esuturilor superficiale sau profunde, n funcie de

intensitatea de lovire, si vizeaz n mod deosebit terminaiile nervoase. Efectele apar la nivelul pielii si al

esutului conjuctiv subcutanat, unde produc o vasodilataie si o nclzire local.

E Vibraiile sunt manevre principale de masaj cu o arie foarte restrns de contraindicaii

(hemoragii si afeciuni cutanate) si sunt reprezentate de imprimarea unor miscri oscilatorii ritmice asupra

esuturilor moi. Manevra se poate efectua manual cu faa palmar a degetelor si minii. Exist si

35

posibilitatea aplicrii unor vibraii mecanice cu diferite aparate care sunt mai rapide, perfect ritmice,

uniforme si care pot fi aplicate timp mai ndelungat. Efectele vibraiilor sunt ntotdeauna de calmare,

relaxare. Executate profund produc si o activare a circulaiei, o descongestionare si o mbuntire a

capacitii de efort.

Procedeele ajuttoare de masaj

Aceste manevre se pot ncadra ntre cele principale, ntregind aciunea acestora.

A. Cernutul si rulatul sunt dou manevre deosebit de eficiente, care completeaz frmntaul si

tapotamentul segmetelor cilindrice ale corpului, membrele inferioare si superioare, fiind asemntoarea ca

tehnic de execuie. n cazul cernutul, masa de esut moale este mobilizat de jos n sus si n lateral dintr-o

palm ntr-alta, cu degetele minilor usor ndoite, producndu-se un sunet specific cernutului cu o sit.

Pentru rulat, palmele sunt asezate de o parte si de alta pe suprafaa segmentelor, degetele fiind ntinse,

executndu-se o rulare a segmentului respectiv n ambele sensuri, n limita elasticitii acestuia.

Manevrele ncep de la extremitatea distal a membrelor spre cea proximal, aderesndu-se n principal

masei musculare, dar si celorlalte estuturi moi. Au efecte de relaxare a masei musculare.

B. Presiunile si tensiunile ntresc efectele celorlalte manevre. Se aplic n masajul sportiv, mai

ales pe coloan, dar si n alte regiuni ale corpului. Se adreseaz articulaiilor n vederea pstrrii stabilitii

si mobilitii.

C.Traciunile, scuturrile si elongaiile sunt manevre ajuttoare care conmpleteaz masajul si au

efectul unor presiuni negative, descongestionnd elementele intra si periarticulare, mbuntind circulaia

si schimburile nutritive locale. Traciunile se efectueaz n axul lung al articulaiilor, iar scuturrile

constau din imprimarea unor usoare miscri oscilatorii membrelor, toracelui sau ntregului corp.

Elongaiile sunt manevre terapeutice care se adreseaz n special coloanei vertebrale.

D.Diverse. n aceast categorie de manevre secundare sunt incluse ciupirile si pensrile, stoarcerile

si ridicrile muschilor, prin apucarea unei cute adnci si deplasarea acesteia n scopul cresterii elasticitii

locale.

Succesiunea manevrelor de masaj

n timp s-a generalizat urmtoarea succesiune a manevrelor de masaj: 1.Efleurajul introductiv; 2.

Friciunea; 3.Frmntatul; 4.Ciupiri si pensri, stoarceri si ridicri; 5.Tapotamentul; 6.Cernutul si rulatul;

7.Presiunile si tensiunile; 8.Traciunile si scuturrile; 9.Vibraiile; 10.Efleurajul de ncheiere.

O problem metodic deosebit o constituie succesiunea regiunilor de masat, n privina crora

prerile sunt mprite. Considerm c urmtoarea succesiune a regiunilor masate este cea mai eficient(Ionescu, A., 1970), fr o modificare frecvent a poziie celui masat si a celui care lucreaz.

1. n decubit ventral se efectueaz masajul spatelui, al regiunii fesiere, al piciorului pe faa

plantar, ca si al gambei si coapsei pe partea dorsal.

2. Din decubit dorsal se continu masajul membrelor inferioare pe partea anterioar (picior,

gamb, genunchi, coaps).

3. Din seznd rezemat sau culcat rezemat se maseaz peretele abdominal si toracic, membrele

superioare, ceafa si gtul.

Aplicaiile masajului si automasajului n sport

Pentru ca activitatea de educaie fizic si sport s nu devin doar risip de energie, e necesar sasigurm sportivului timp si condiii optime pentru refacere, pentru compensarea sau supracompensarea

energiilor cheltuite n efort, masajul reprezentnd unul dintre cele mai importante procedee de refacere si

recuperare.

Conform cercetrile noastre, prin aplicarea masajului n refacerea si recuperarea medical se poate

realiza o important scurtare a timpului de inactivitate a sportivului, aceasta determinnd planificarea si

realizarea unui volum mare de lucru, ceea ce nseamn dou sau chiar trei antrenamente tari pe zi.

Masajul este una dintre cele mai importante metode de linistire si relaxare fr inhibiie si de activare si

stimulare funcional, fr efort propriu (Ionescu, A., 1970).

36

Masajul si automasajul la sportivi

Pot fi aplicate n urmtoarele situaii:

- n perioada pregtitoare ( de obicei dup antrenament)

- n perioada competiional; nainte de probe; ntre probe; dup probe

- n perioada de refacere si recuperare medical- n cazul accidentelor si mbolnvirilor specifice, dup cum urmeaz: a) n cazul leziunii

esuturilor moi periferice; b) n cazul leziuniilor musculare si tendinoase; c) n accidentele articulare; d) n

accidentele osoase; e) n leziunile nervilor periferici; e) n cazul unor tulburri funcionale; f) n cazul

apariiei supraantrenamentului; g) n cazul epuizrii fizice

Drenajul limfatic

Drenajul este o grupare de tehnici manuale folosite pentru a facilita eliminarea lichidelor n exces

din esututi prin circuitul limfatic; limfa le purific pe parcursul trecerii sale prin ganglionii limfatici,

nainte de a intra n snge. Masajul favorizeaz trecerea nuntrul capilarelor limfatice a tuturor

reziduurilor prezente n esuturi, combate staza circulaiei limfatice, stimuleaz iesirea din ganglionii

limfatici a celulelor imunitare, care, trecnd n snge cresc capacitatea de aprare a ntregului organism

contra infeciilor de orice tip.

Efectele drenajului

A. Efectul anti-edem este aciunea cea mai semnificativ, pe care alte tipuri de intervenii

manipulatorii nu sunt capabile s o obin. Dac lum n considerare trecerea n capilarele limfatice a

reziduurilor prezente n spaiile interstiiale ale esuturilor apare evident faptul c limfa are capacitatea de

a interveni n eliminarea/diminuarea edemelor, n difuzarea serului pe care sngele nu reuseste s-l

elimine n totalitate si pe care nici chiar limfa, n condiii normale, nu poate s-l absoarb complet.

Edemele pot interesa una sau mai multe zone ale corpului. Partea edemaiat se prezint umflat,

tensionat, neted, aproape strlucitoare. O presiune normal determina o deformare a esuturilor care

ntrzie s revin. Edemul poate fi provocat de o staz venoas sau de cresterea concentraiei de clorur de

natriu (NaCl) si ap n snge. Poate fi determinat de boli cardiace sau ale circulaiei sanguine, ca flebitele.

Edemele de acest tip se localizeaz de obicei la nivelul membrelor inferioare sau membrelor superioare,

sau chiar n zona gtului. Edemele care au la origine intoxicaii, afeciuni ale ficatului sau rinichilor,

dimpotriv, apar iniial la nivelul feei, mai ales la pleoape, si numai ntr-o faz secund se extind la alte

pri ale corpului. n toate aceste situaii patologice, compoziia chimic a sngelui sufer alterri

semnificative care tulbur echilibrul normal care exist ntre snge si diferite esuturi ale organismului.

Efectele negative asupra sngelui si asupra raportului su cu organismul sunt determinate de evenimente

trumatice ca: fracturi, contuzii, arsuri, procese inflamatorii si infecii. Folosirea masajului limfatic n

tratamentul edemelor care se manifest la persoane n timpul perioadei premenstruale, al graviditii, sau

la persoanele care stau timp ndelungat n poziie ortostatic, nu necesit prescripie medical.

B. Efectul cicatrizant. Masajul limfatic acclereaz curentul fluxului limfatic. Cnd ntr-o parte a

corpului sunt prezente rni sau diferite ulceraii, fluxul limfei proaspete, bogat n celule reconstructive,

favorizeaz procesul de cicatrizare. Acelasi masaj limfatic este capabil s elimine din zona afectatsubstanele iritante care mpiedic reconstrucia esutului conjunctiv. Masajul limfatic se arat extraordinar

de util n ulcere varicoase, escare, arsuri sau dup intervenii chirurgicale.

C. Efectul imunizant. mbuntirea sistemului imunitar este unul din cele mai importante procese

datorate limfei. Masajul nu poate dect s contribuie la accentuarea acestui fenomen. Tratamentul zonelor

specifice va ajuta la rezolvarea mai rapid a problemelor determinate de exemplu de acnee, plgi

posttraumatice, intervenii chirurgicale, amigdalite, sinuzite, faringite. Intervenia manipulatorie va fi

fcut pentru aceste afeciuni doar preventiv si nu concomitent cu afeciuni acute.

D.Efectul regenerant. Drenajul contribuie la o mai bun hrnire a esuturilor si poate duce la

restabilirea echilibrului hidric n zonele deshidratate. Pielea ridat, tern, semn tipic de mbtrnire si

revine, si recapt ncetul cu ncetul culoarea sntoas, roz si luminoas, pielea uscat capt prospeime

37

n urma masajului limfatic. n cazul fracturilor, esutul osos se regenereaz mult mai rapid. Mameloanele

snilor si reiau aspectul normal dup alptare. Efectul regenerant este fundamental n cmpul estetic

Tehnicile masajului de drenaj limfatic

Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleuraje) realizate cu o presiune mult mai usoar dect

n masajul obisnuit, somatic. Dac pentru cel din urm manevrele de netezire se execut cu o presiune de

600-700 mm coloan de mercur, n drenajul limfatic manevrele se execut cu o presiune de 30mm coloande mercur. Pentru o mai usoar reprezentare a acesteia, c presiunea minilor trebuie s fie similar cu cea

necesar a ntoarce o foaie de hrtie.

Secvena corect de aplicare a manevrei fundamentale de drenaj limfatic este: faza iniial de

contact, faza de deplasare a minilor si faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se succed ritmic, prin

miscri circulare, eliptice, spiralate, executate cu podul palmei, sau cu degetele, astfel nct suprafaa de

contact cu corpul pacientului s fie ct mai mare posibil. Minile sa vor utiliza pentru drenarea unor

suprafee mai extinse ale corpului (gambe, membre inferioare; torace, spate), pe cnd degetele sunt

folosite pentru drenarea unor zone mai limitate (gt, mini, picioare, fa).

Tehnica. Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de filtrare-resorbie.

Aceasta se traduce prin dou manevre principale care tind s ndeplineasc aceast funcie dubl: apelul si

resorbia.

Apelul. Manevra serveste la golirea nodulilor si vaselor de coninutul lor, dirijnd limfa ctre

trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se altur fluxului venos. Apelul se efectueaz n general la

distan fa de edem, dar experiena a artat totusi c ea este cu att mai eficace cu ct se practic ct mai

aproape posibil de edem. Pentru a efectua apelul asupra nodulilor limfatici, se utilizeaz pulpa degetelor

care orienteaz presiunea ctre nodulii sub-iaceni, n sensul drenajului fizilogic. Asupra vaselor se

lucreaz cu faa palmar a minilor care imprim o presiune identic. Derularea miscrii minii se face de

la proximal ctre distal, pe cnd traciunea care nsoeste presiunea este ntotdeauna disto-proximal(sensul drenajului).

Resorbia.Tehnica se practic direct asupra edemului pentru c ea permite trecerea excesului de

lichid din mediul interstiial ctre capilarele limfatice. La resorbie, miscarea minii sau a policelui este

invers celei practicate la tehnica de apel: se face de la distal ctre proximal. ntinderea (traciunea) nu se

schimb pentru c ea orienteaz limfa n sens fiziologic. Presiunea nsoit de ntindere se face cu faa

palmar a ambelor mini (simultan sau alternativ dup caz).

Principii generale de executare a manevrelor

Executarea drenajului limfatic manual presupune o bun cunoastere a anatomiei si fiziologiei

limfatice. Este important s fie respectate: presiunea, sensul ntinderii, ritmul manevrelor. Fiecare dintre

manevre trebuie repetat ntre 5 si 10 ori pe acelasi loc, nainte de a deplasa mna din nou.

Presiunea. Este aproape de presiunea tisular normal: 30 mm Hg/cm2 (dar poate fi superioar n

afeciuni patologice), ceea ce este dificil de meninut si cere atenie si antrenament. Experiena a permis

codificarea manevrelor DLM: miscarea minilor sau a degetelor singure este imprimat de o miscare a

MS n abducie/adducie si nu numai de articulaia pumnului, n scopul obinerii unei presiuni suficiente

dar nu prea puternice, cu atenie pentru a nu colaba vasele. Presiunea trebuie s rmn uniform de la

nceputul pn la finalul miscrii.

ntinderea (traciunea). Fiecare presiune este nsoit de o ntindere, pentru a evita colapsul

colectorului, prin deschiderea lumenul su. Pe limfaticele normale, ntinderea se dirijeaz n sensul

circulaiei limfatice, orientat graie valvulelor de pe lumenul pre-colectorilor si colectorilor ctre canalul

toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.

Ritmul Dac este prea rapid, manevra devine ineficace, nelasnd timp limfei s nainteze de la o

valvul la alta. Dac este prea lent, nu stimuleaz limfangionii (uniti motrice contractile limfatice) care

fac parte dintre elementele motoare ale limfei.

38

Masajul anticelulitic

Masajul anticelulitic rspunde la dou cerine specific feminine: pe de-o parte scderea n greutate

si micsorarea volumului corporal, iar pe de alt parte ntinerirea si ameliorarea calitii aspectului cutanat.

Masajul anticelulitic vine deci n ntmpinarea ambelor cerine si este nsoit de ndeplinirea a doudeziderate actuale n ceea ce priveste stilul de via: o via activ/sportiv si supravegherea regimului

alimentar. Informaiile tactile ale masajului ajut persoana masat la formarea unei imagini asupra formei

corpului su, asupra consistenei sale. i recentreaz atenia asupra ei nsesi, ajutnd-o la auto-aprecierea

schemei corporale. n esen, masajul anticelulitic trebuie s creeze o senzaie de mulumire si confort.

Dup caz, sunt utilizate dou tehnici:

A.Drenajul limfatic manual (DLM) estetic

Este o adaptare a DLM-lui clasic cu o abordare mai mult global dect segmentar.

Unde? - Pe ntreg corpul, inclusiv faa si gtul. Abordarea este: faa, abdomenul, membrele

superioare apoi membrele inferioare- din decubit dorsal si spate din decubit ventral.

De ce ? Din cauza infiltratelor plasmatice n esutul conjunctiv. Acest fenomen este mai accentuat

la femeile de form ginoid dect la femeile de form android.

Obiectivul este de a reduce formele tipice ale acestei siluete, caracterizate printr-o disproporie a

trenului superior, normal ca dimensiuni, fa de cel inferior, supradimensionat. Regimurile alimentare

acioneaz global, asupra ntregii siluete. Se caut deci reducerea fenomenului de coaj de portocal si

armonizarea siluetei.

Rolul masajului este de a spori activitatea catabolic la nivelul MI, ajutnd n special la evacuarea

deseurilor celulare. DLM-ul faciliteaz circulaia limfei colectate si reciclate n circulaia sanguin. Ca

urmare diminueaz retenia lichidelor interstiiale n esuturile cutanate si stimuleaz circulaia capilar.

Abordarea holistic pe care o realizeaz masajul vizeaz unitatea somato-psihic, n scopul de ajuta

efortul pacientei de a-si ntri starea de bine n faa incertitudinilor si incomfortului ce apar n astfel de

demersuri.

Manevrele sunt cele ale DLM-lui clasic: manevre de apel si de resorbie, pompajul reelelor

limfatice. Pentru fa, maseurul se aseaz naintea sau napoia pacientului. Gesturile sunt asemntoare

celor fcute dup liftingul feei. Protocolul difer sensibil la nivelul membrelor: n cazul morfologiilor

ginoide se insist asupra zonelor inghinale, iar n cazul morfologiilor androide se insist asupra zonelor de

recepie ale foselor axilare.

DLM-ul estetic, mai ales n formele ginoide, poate fi ajutat prin presoterapie.

B. Masajul defibrozant

Este utilizat n cazurile de mas adipoas cu densitate foarte mare, mai mult la femeile de tip

android. Se poate aplica pe corp, mai puin fa, pe care nu se fac acest tip de manevre, ci mai degrabefleuraj sau mngieri. Se pot combina cu drenajul. La femeile cu morfologie ginoid, se aplic pe faa

lateral a coapselor, pe solduri, si dac este nevoie pe abdomen si pe faa anterioar si posterioar a

coapselor. n general se aplic din cauza unui esec n ncercrile de a slbi n zonele menionate. Aceasta

nsemn o organizare puternic a esuturilor, de aceea mijloacele trebuie adaptate n consecin.

Obiectivul este a de asupliza zonele rezistente.Rolul masajului este de a elibera aderenele printr-o

manevrare fin, si de a restabili schimburile celulare n zonele grsoase relativ inerte si

ncrustate.Manevrele se relizeaz printr-o abordare milimetric: manevrele Wetterwald, ciupiri, frmntat

superficial si profund, manevrele Jacquet-Leroz, pe loc si n deplasare pe toat zona indurat.

Intensitatea este mai puternic dect la tehnicile limfatice pentru c este vorba de a regsi o

libertate tisular nglodat nt-un infiltrat care trebuie dezorganizat. Dificultatea const n a nu fi agresiv

fa de structurile vasculare, si asa prost ntreinute de fibrozarea tisular n care ele sunt prizoniere.

Toat fineea maseurului ine de capacitatea sa de percepie a acestor zone dure si de capacitatea

de adaptare a manevrelor: prea lejere, sunt ineficace, prea dure risc s provoace echimoze si distrugeri

nedifereniate care pot explica anumite reveniri n for a celulitei dup primul rezultat satisfctor.

Aceast remarc este deosebit de important atunci cnd mna este nlocuit de aparate, orict de

39

sofisticate ar fi ele. Este important s se cear o participare activ progresiv nainte de orice schimbare de

poziie, participare bazat pe o respiraie costo-diafragmatic din ce n ce mai ampl, persoana fiind

nvat nainte de nceperea masajului aceast tehnic respiratorie. Acest tip de masaj se nscrie cteodatntr-un context psihologic delicat, de aceea este important s se dea masajului un aspect plcut si

confortabil.

Masajul esutului conjunctiv

Sub numele original Bindegewemassage aceast tehnic regrupeaz mai multe concepte dintre

care menionm: Dicke, Kolhrausch, Teirich-Leube. Efectele reflexe de ordin nervos (simpatice) si umoral

(endocrin), au trezit deseori interesul practicienilor. Componenta mecanic, suport al aciunii reflexe este

ntotdeauna asociat acesteia, chiar dac participarea sa nu este dect accesorie. Presiunea liniar apsateste folosit n caz de: alipire de fund de sac capsular, aderene sau retracturi (n acest caz, apsarea este

mai puternic). Acest procedeu poate fi folosit s n cadrul masajului general, n afara oricrei noiuni de

reflexologie.

Locul masajului reflex n masoterapie.

Este contraindicat adugarea unui alt act terapeutic pentru c astfel am diminua rezonana reflex,

dar trebuie remarcat c :

- Pe de o parte dac evaluarea duce la o centrare a abordrii terapeutice pe masajul refloxogen am

putea, bineneles, s facem numai acest lucru. Dac evaluarea ne arat c exist si alte probleme de tratat,

este indispensabil s ne ocupm de ele. Acestea se pot suprapune sau separa n funcie de evoluia strii

pacientului si de predominana afeciunilor.

- Pe de alt parte, problema de timp intervine n dou feluri, att ca generator de oboseal pentru

pacient dac sedina se prelungeste, ct si din punct de vedere al planificrii sedinei, dac practicianul a

prevzut si alt gen de tratament n cursul acesteia. Ca o indicaie, construcia de baz dureaz 5-10 minute

si extinderea la planul posterior al trunchiului necesit n jur de 20 de minute n total.

Reaciile imediate

Desi pot exista reacii variate, dou sunt cele mai frecvente: (1) senzaia de tiere (obligatorie

pentru Teirich Leube, pe care pacientul o semnaleaz avnd senzaia c terapeutul utilizezeaz unghia

(2). De obicei presiunea las n urm o nrosire liniar a pielii, cteodat urmat de o usoar inflamare

alburie a pielii. Acest fenomen la nivelul pielii traduce o hiperemie cu secretie histaminic. Reaciile sunt

atenuate sau inexistente pe prile sntoase ale esutului conjunctiv si mult mai marcate pe prile care

reflect o anomalie. Se poate produce o transpiraie intempestiv la nivelul axilelor.

In cursul sedinei, oboseala poate fi exprimat de pacient verbal, sau se poate traduce printr-o

relaxare a poziiei coloanei vertebrale. Durata sedinei se va adapta toleranei pacientului.

Pot exista mai multe metodologii, n funcie de autori. Putem propune o atitudine de mijloc, daca

procedm dupa Dicke, de a ncepe printr-o construcie de baz, dup care se abordeaz zonele

complementare. Schematic putem avea patru cazuri :

1. Efectul urmrit este general si important: sedina ncepe cu construcia de baz, apoi se extinde

la trunchi si membre.

2. Efectul urmrit este general si de importan moderat: sedina se poate rezuma la construcia de

baz.

3. Efectul urmrit este local si important: masajul ncepe cu construcia de baz si continu apoi

cu cea a zonei incriminate.

4. Efectul urmrit este local si de importan moderat: masajul este orientat local.

Planul de tratament ine seama mai mult de reaciile pacientului dect de o tehnic prestabilit. Tot

ceea ce este descris ca tehnic sau zon poate fi adaptat si nuanat n funcie de observaii si de evoluia

cazului. Numrul de sedine este variabil, n funcie de diagnostic si de faza n care se afl pacientul.

Cartografie - Existena unor zone privilegiate.

ntotdeauna exist o marj ntre tehnica de execuie, asa cum este ea descris de autor, si

improvizaie, sau mai exact spus o cercetare care consist n coroborarea simptomelor si a evoluiei lor cu

40

efectele cunoscute ale unei tehnici. Aici intervine rolul adaptrii, cci determinrile empirice nu pot fi

dect indicative. Exist, am putea spune, marile ci clasice, iar apoi cercetarea cu rbdare a cazului, care

permite stabilirea abordrii corecte a unui pacient.

Aciunea la distanExist dou nivele: pe de o parte, abordarea zonei lombo-sacrato-fesiere, numit construcie de

baz, pe de alt parte zonele cunoscute si marcate pe hri. Construcia de baz variaz n funcie de autori,

ea neexistnd dup Teirich-Leube, a crui abordare este n funcie de consistena si starea esutului

conjunctiv observat.

Manevrele din cadrul construciei de baz pot fi schematizate dup cum urmeaz :

1. SIPS* SIAS* deasupra crestei iliace (SIPS-spina iliac postero superioar)

2. SIPS SIAS dedesubtul crestei iliace (SIAS-spina iliac antero superioar)

3. SIPI* marele trohanter, ncrucisnd pe fes (SIPI-spina iliac postero inferioar)

4. SIPI marele trohanter,trecnd exact pe sub plica fesier5. SIPI a cincea vertebr lombar si coccisul

6. Trei sau patru presiuni convergente n unghiul ilio-lombar, spre S1

7. Un traseu secant celui precedent, mergnd de la L3 spre creasta iliac8. Cteva presiuni liniare pe sacru, oblice n jos si nafar, apoi n jos si napoi

9. Presiuni ntre spaiile interspinoase lombare (n jos si nafar)

10. O presiune cu pulpa degetelor, de la baza anterioar a toracelui pe sarniera T12-L1.

Aciunea localSe refer la corp n ansamblul su. Exist trei tipuri de manevre: presiunile lungi, cele scurte, asazise

de acrosaj si, miscrile globale cum ar fi friciunea sau palpare-rulare. La modul general, presiunile

lungi urmeaz limitele morfologice ale corpului, traiectul sau inseriile musculare, septum-ul si

aponevrozele. Se adreseaz profilurilor musculare si proeminenelor osoase. Presiunile scurte sunt

transversale, mai mult sau mai puin apropiate. Manevrele globale sunt lsate la aprecierea terapeutului, ca

si completarea celor precedente. Aceste manevre urmeaz dup construcia de baz.

Avem astfel:

- Presiuni transversale ntre toate procesele spinoase situate deasupra vertebrei T12

- Presiuni n jurul omoplailor (pe margini si apoi supra- si subiacent spinei)

- Presiuni intercostale n fiecare spaiu

- Presiuni interscapulare plecnd de la un acromion la altul. ntr-o parte se trece pe dedesubtul lui

C7, iar n cealalta pe deasupra acestei vertebre.

- Presiuni axiale n dreapta si n stnga coloanei, pe lungime

- Presiuni suboccipitale de-a lungul liniei nucale superioare.

- Lucru specific pe o zon afectat.

Pentru partea anterioar a trunchiului, menionm :

- Presiuni la nivelul claviculelor; Presiuni la nivelul muschilor pectorali sau pe conturul snului la

femei; Presiuni de o parte si de alta a liniei mediane a sternului;Presiuni intercostale ;Presiuni abdominale

urmnd morfologia muschilor si inseriile lor.

Schema de tratament a membrelor. La membre este suficient s urmm reliefurile musculare,

septurile lor de separare, delimitrile lojelor. Acest lucru este valabil si la extremiti, inclusiv lojele

dorsale, palmare sau plantare si falangele.

Schema de tratament a feei. Presiunile sunt identice, dar de o intensitate mai mic, datoritdimensiunilor musculare reduse si fragilitii tegumentelor. Ele urmresc morfologia osoas si reliefurile

musculare.

Masajul reflexogen al piciorului

Potrivit Institutului Internaional de Reflexologie creat de Eunice Ingham n 1973, energia circuln permanen de-a lungul canalelor din corp, care se termin n punctele reflexe ale minilor si

41

picioarelor. Cnd acest flux de energie nu ]ntlneste niciun obstacol, persoana respectiv se afl ntr-o

stare de sntate bun, dar dac fluxul e blocat de o tensiune sau congestie, persoana devine bolnav.

Tratnd reflexele se distrug blocajele, iar sistemele si regsesc armonia.

Principiile de baz ale acestei stiine sunt urmtoarele:

a) Teoria zonelor, care consider c exist 10 zone sau canale care traverseaz corpul longitudinal

de la picioare la cap, 5 de fiecare jumtate a corpului, cte una pentru fiecare deget de la mn si picior.

Toate organele, glandele sau segmentele corpului au reflexul propriu ntr-o anumit zon a

piciorului, iar dac tratnd piciorul se remarc existena unui punct dureros, acesta este semnul unei

tensiuni sau congestii n partea corpului care corespunde punctului respectiv. Dac exist o blocare a

energiei ntr-un punct sau organ dintr-o zon, toate celelalte organe sau structuri situate n aceeasi zonsunt pasibile de mbolnvire ( Marcu, V, Copil, C, 1995).

b) Plansa reflexelor piciorului arat amplasamentul exact al reflexelor diferitelor pri ale

corpului pe plant si pe marginea extern a piciorului. Fiecare talp refelct hemicorpul de aceeasi parte,

deci organele, structurile, segmentele nepereche vor fi reprezentate numai pe talpa corespunztoare.

Pentru o mai bun orientare n aflarea zonelor reflexogene trebuie bine cunoscute si reperate oasele

piciorului, care sunt n numr de 26: 7 tarsiene, 5 metatarsiene, si 14 falange.

Tot pentru o mai bun orientare, talpa a fost mprit n 3 linii imaginare:

- linia diafragmului, care traverseaz piciorul la nivelul capului metatarsienelor,

- linia taliei, care se gseste trasnd o linie imaginar transversal a piciorului, plecnd de la cel

de-al cincilea metatars

- linia clciului, care se gseste deasupra clciului, n locul unde pielea moale si alb devine mai

nchis si dur, spre talus.

Tehnicile masajului reflexogen

Pentru priza de baz se folosesc ambele mini, una de sprijin care ine ferm piciorul, permind

astfel relaxarea acestuia si o mn activ, care acioneaz asupra zonelor reflexe, avnd o miscare

dinamic si fluent. Miscarea nu se realizeaz numai din degete, ci este iniiat din mijlocul palmei, iar

contactul se realizeaz prin buricele degetelor. Exist mai multe tehnici, derivate din priza de baz, si

anume:

a.Tehnici de relaxare: 1. Tehnica de rulare dinapoi spre nainte; 2. Flexia diafragmului si a plexului

solar; 3. Rotaia gleznei

b. Tehnici de baz: 1 Tehnica de baz a policelui; 2 Tehnica de baz a indexului: 3 Tehnica

crosetei; 4 Rotaia reflexEfectele masajului reflexogen

Principalul si cel mai important efect este relaxarea muscular si nervoas.Un alt efect este

restabilirea armoniei si homeostaziei tuturor funciilor organismului: ameliorarea circulaiei sangvine si

limfatice; mbuntirea funcionrii sistemului nervos (pacientul va dormi mult mai bine dup prima

sedin ), reglarea diurezei ; activarea peristaltismului intestinal etc.

Contraindicaiile masajului reflexogen: Strile febrile, bolile infecto-contagioase si dermatologice;

Tulburrile venoase si limfatice acute; Afeciunile care necesit intervenii chirurgicale; Tulburrile de

sarcin (n sarcina normal se evit masarea zonei bazinului); Depresiile grave

Tehnici orientale: Shiatsu

Tehnicile utilizate de Shiatsu nu sunt cu mult diferite de cele utilizate de masajul occidental, dar se

utilizeaz de fapt doar dou tehnici principale: presiunea si traciunile. Cu toate acestea, Shiatsu este o

form foarte dinamic de masaj, varietatea lui constnd n utilizarea diferitelor segmente (mini, coate,

genunchi si picioare), n durata si profunzimea presiunii si n poziia membrelor primitorului.Maseurul

trebuie s fie ct mai natural si destins posibil cnd exercit o presiune, n loc de fora muscular servinduse

doar de greutatea propriului corp. Mai este necesar ca cele dou mini s fie n permanent contact cu

corpul primitorului.

42

n Shiatsu presiunea vine din Hara (centrul energiei din abdomenul inferior), indiferent care ar fi

segmentul utilizat. Aceast presiune este puternic, dar controlat, pentru c energia executantului este

sensibil la cea a partenerului su. Se utilizeaz, asa cum am mai spus, doar greutatea corpului, nefcndue

niciun efort. Poziia corpului este foarte important, acesta trebuie s fie destins si stabil. Genunchii sunt

deprtai pentru sporirea stabilitii, braele sunt drepte pentru ca suportul s fie solid, iar presiunea nu

vine din umeri, care sunt destinsi, ci din miscarea nainte a bazinului. Cele dou mini ale maseurului sunt

relaxate, astfel putndu-se exercita o presiune puternic, fr a se ajunge la oboseal.

Segmentele cu care se execut presiunea n Shiatsu sunt:

Policele. Cnd se utilizeaz policele se apas cu pulpa, nu cu extremitatea, iar restul minii rmne

n contact cu corpul primitorului, att pentru repartizarea greutii ct si pentru a-l linisti pe acesta.

Faa extern a indexului si intern a policelui. Aceast poziie se numeste musctura dragonului

si este foarte util celor cu mini suple. Presiunea vine n special de la prima articulaie a indexului.

Palmele. Palma minii permite exercitarea unei bune presiuni, mai puin precis dect cea a

policelui. Pentru a spori aceast precizie se utilizeaz podul palmei, n timp ce restul minii, destins fiind,

este tot timpul n contact cu corpul primitorului.

Coatele. Cnd se utilizeaz coatele, se pstrez grnunchii deprtai si centrul de greutate destul de

cobort, pentru a controla mai bine presiunea. Maseurul trebuie s aib cotul deschis, un cot ascuit

este dureros. Mna si antebraul trebuie s fie destinse, relaxate, pumnul tensionat fiind semnul unei

presiuni realizate prin fora muscular, lucru care nu este permis n Shiatsu.

Genunchii. Presiunea genunchilor este puternic, fr a fi dureroas. Maseurul trebuie s fie asezat

pe clcie, degetele de la picioare fiind flectate si s-si treac greutatea de pe un genunchi pe altul, fr a

ngenunchea pe cel masat.

Exerciiile de baz n Shiatsu

Pentru nceput, cel care este masat e culcat ventral, cu braele ntinse pe lng corp. Cobornd de-a

lungul corpului se trateaz mai nti spatele, apoi bazinul si soldurile, gambele, talia, urcnd apoi din nou

pn la umeri si cap. Cel masat va rsuci frecvent capul, pentru a nu face contractur la muschii gtului.

Apoi pacientul este culcat dorsal si se vor trata sistematic faa anterioar a gtului, umerii, faa si capul,

braele, minile, hara, terminnd cu gambele. Cei care au dureri dorsale este de preferat ca n culcat

dorsal s aib genunchii ndoii.

Contraindicaii: se evit apsarea venelor dac pacientul are varice; nu se practic Shiatsu pe

abdomen n timpul sarcinii; spre sfrsitul sArcinii se evit presiunile puternice pe membrele inferioare si

nu se utilizeaz Marele Eliminator.

1.Spatele. Se ncepe prin ntinderi ale spatelui, urmate de relaxare. Fiecare maseur trebuie s-si

gseasc ritmul propriu. Se stimuleaz n continuare toate funciile corporale exercitnd o presiune de

fiecare parte a coloanei vertebrale, cu palmele, apoi cu policele.

2.Bazinul. n aceast zon se va apsa pe gurile sacrate, dup care se vor comprima prile

externe ale feselor.

3.Faa posterioar a membrelor inferioare. Se lucreaz pe un membru, apoi pe cellalt. Se exercito presiune cobornd cu palmele, apoi cu genunchii. Dup ce s-a lucrat asupra gleznei se mobilizeazgamba n 3 direcii. Se abduce si se flecteaz apoi membrul inferior si se exercit o presiune de-a lungul

feei sale externe. Se calc apoi plantele, nainte de a trata fiecare picior unul dup cellalt.

4.Faa posterioar a umerilor. Pe faa posterioar a corpului, Shiatsu se termin cu prelucrarea

umerilor. Se apas pe partea superioar a acestora, apoi se realizeaz pivotarea omoplailor. Se va trece n

continuare la tratarea zonei dintre coloana vertebral si omoplai, iar n ncheiere se relaxeaz muschii

umerilor cu ajutorul picioarelor maseurului.

Pacientul se ntoarce apoi n decubit dorsal.

5.Faa anterioar a umerilor. Se deschide toracele apsnd pe faa anterioar a umerilor, apoi se

exercit o presiune n spaiile intercostale pentru a le descongestiona si pentru a redresa umerii prea

rotunjii. Se aseaz apoi coatele pe genunchi pentru a avea o priz mai bun, lucrndu-se pe meridianele

43

feei posterioare a gtului si relaxnd ntraga musculatur a acestuia. n ncheiere se face elongarea

coloanei cervicale.

6.Capul si faa. Se ncepe cu vrful capului, degetele alunec pe pr, trgndu-l usor. Se maseazurechile, dup care se coboar pe punctele feei, n jurul ochilor, pe tmple si pe brbie, apoi n jurul

nrilor si a gurii, nainte de rentoarcerea la linia median a capului.

7.Membrele superioare si minile. Se trateaz fiecare membru superior pe rnd. Se ncepe cu faa

intern, minile n supinaie, apoi se lucreaz pe antebra, cu mna n pronaie. Se tracioneaz degetele si

se trateaz punctul dintre police si index. n ncheiere se scutur braele pentru ca muschii s se relaxeze.

8. Hara. Cu ambele mini se apas nconjurnd abdomenul inferior n sensul celor de ceasornic,

apoi se apas usor sub coaste de pe o parte pe cealalt nainte de a cobor de-a lungul liniei mediane care

duce spre ombilic. n ncheiere se relaxeaz Hara prin apsare n val.

9.Faa intern a membrelor inferioare. Cobornd pn la picior se apas pe faa intern a gambei,

apoi pe faa anterioar a coapsei. Se mobilizeaz usor rotula si se exercit cu policele o presiune pe

punctul situat sub genunchi n timp ce cu cealalt mn se apas pe tibie. n ncheiere se face flexia

plantar si dorsal a piciorului si se trece la tratamentul celuilalt picior.

Plansa meridianelor spatelui

Spatele, n structura sa, reflect starea energiei interne. Zonele plmnilor, pericardului si cordului

sunt situate ntre omoplai. Meridianele stomacului si Trei Focare se gsesc n stnga liniei mediane a

spatelui, ficatul si vezica biliar n dreapta. Meridianul splinei este situat ntr-o zon ngust n dreptul

celei de-a XII-a vertebre dorsale. Durerile dorsale pot revela tulburri n funcioarea organelor

corespondente. Rinichii si intestinele corespund regiunii lombare, iar sacrul corespunde vezicii.

Indexul meridianelor este urmtorul: V - Vezica urinar; VB - Vezica urinar; R Rinichii; IS -

Intestinul subire; F Ficatul; IG - Intestinul gros; S Stomacul; TF - Trei focare; SP Splina; P

Pericardul; C - Cordul ; VG - Vasul guvernor; P- Plmnii; VC Vase-concepie.

Principalul meridian este cel al vezicii, care coboar de fiecare parte a coloanei vertebrale spre

regiunea sacrat unde face dou unghiuri nainte de a reaprea n regiunea superioar a spatelui pentru a

forma meridianul extern al vezicii, paralel cu primul. Meridianul intern are un efect mai mult fizic, n timp

ce meridianul extern acioneaz mai mult asupra psihicului si asupra emoiilor. Meridianul vezicii

stimuleaz nervii rahidieni, care sunt legai de activitatea tuturor organelor interne. Practic fiecare tsubo

(punct) al meridianului vezicii are influen direct asupra alimentrii cu energie Ki (vital) a altor

meridiane. Punctele situate n regiunea dorsal superioar acioneaz asupra plmnilor si a cordului.

Punctele situate n partea dorsal inferioar a spatelui acioneaz asupra meridianelor digestiei, partea

stng fiind legat n principal de stomac, iar partea dreapt de ficat si vezica biliar. Regiunea lombar e

legat de rinichi, intestinul gros si intestinul subire, n timp ce sacrul e legat de vezic. Cu puin practic,

examinnd starea coloanei vertebrale si a musculaturii adiacente este posibil stabilirea anumitor

diagnostice ale funciilor interne. Pentru nceput nu e necesar s se cunoasc exact corespondenele, fiind

suficient s se coboare n lungul coloanei vertebrale pentru a echilibra Ki ul, rmnnd bineneles ateni

la reaciile partenerului.