” Iata cum Milostivul Dumnezeu este hulit si batjocorit pentru preamarea Sa

iubire de oameni, fiind inlocuit cu stapanul veacului intunericului, cel ce

neizbutind odinioara sa fie ‘dumnezeu’ se strecoara astazi bland, duios, si

compatimitor in sufletele ateilor ‘religiosi’, apostatilor ‘crestini’ si nihilistilor

‘ortodocsi’ care cred in mincinoasele fagaduinte numite: pace, dragoste,

libertate, toleranta, reconciliere, liniste, bucurie, fericire, dezvoltare, confort,

progres, cultura sau arta. Acest ‘dumnezeu’ al falsei dumnezeiri, anti-

dumnezeiesc, anti-evanghelic, anti-ortodox, sfideaza Predania si invataturile

Sfantilor Parinti, inlatura din vietuirea crestinilor dogmele si canoanele Bisericii

lui Hristos. Unui astfel de anti-dumnezeu i se inchina astazi omenirea, in numele

lui se organizeaza intrunirile ecumeniste, de la el cersesc mantuirea crestinii si

doresc pacea paganii.

Acestia sunt arhitectii ecumenisti ai ‘valorilor comune’ in care zeii si dumnezeii

isi dau mana spre faurirea ‘noii constiinte religioase’ ce se ingrijeste ca in viitor

omul sa se izbaveasca de ‘pacatul nefericirii’, pricinuit de ‘fatalismul’ vietuirii in

dreapta Credinta Ortodoxa. Marea adunare a falsului ‘dumnezeu’ cere jertfe, iar

acestea nu sunt doar ‘fiii pierzarii’, eretici, pagani, evrei, ci in primul rand

ortodocsii crestini partasi gandirii liberale, integriste, invitati sa piara dandu-si

sufletul pentru balaurul antihristic camuflat in ‘binele public’ si ‘fericirea

comuna’. Dezbinati de Biserica sunt toti cei ce cugeta osebit de Sfintii Bisericii,

cei ce inlocuiesc dreptatea si adevarul cu ‘comuniunea si unitatea’, cei ce

sacrifica ‘reconcilierii’ dogmele si canoanele, punand ‘binele comun’ mai presus

de jertfirea pentru dreapta credinta. De aceste pacate au fugit in trecut

adevaratii crestini, impotriva lor au grait si au marturisit Mucenicii, impotriva lor

au vietuit Cuviosii, cu acestia au avut de luptat Sfintii, impotriva lor se cuvine sa

vietuiasca si sa graiasca adevaratii crestini de astazi.”