Marin Sorescu - La dumneata !Chipul meu imi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde. Nu cumva esti tu Cel cu care am ras Intr-o viata, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de o vitrina ? Ai un rid pe frunte Care-mi aminteste de o istorie Moderna si contemporana . Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel, Mirandu-se pe niste lucruri obisnuite, Pe tristete, pe noapte, pe spaima. Ai vreo ruda, o mana, un gand, Vreo spranceana, cam asa ceva, In soare Si-n celelalte stele cazatoare ? Pot jura Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie De fata aceea Al carei nume iti scapa mereu . O, Totul imi pare foarte cunoscut La dumneata, Chiar si zilele care nu ti s-au intamplat Si se vor intampla.