Marco Polo messer Milione

Ioana Petrescu

Cartea “Marco Polo messer Milioane” reprezintă o operă literară în care sunt relatate

întâmplările prin care a trecut Marco Polo în călătoria sa în China, timp în care s-a aflat în slujba

lui Kublai Han. În paginile menţionate spre a fi citite, acesta pune în lumină unul dintre

episoadele sociologice în care este implicat Marele Han, şi anume o petrecere, un ospăţ

(pag.159-167).

a.Petrecerile Marelui Han

În aceste pasaje este expusă modalitatea de aranjarea a participanţilor la “bechet”. Astfel

începând din punctul cel mai de sus unde se afla Hanul, sunt împărţiţi în funcţie de starea lor

materială şi de poziţia pe care aceştia au dobândit-o în cadrul curţii. “Cu mult mai înaltă decât

celelalte e masa Hanului la care acesta şede în partea dinspre miazănoapte, aşa încât să se afle

mereu cu faţa către miazăzi. Alături de el, la stânga, şade cea dintâi soţie a lui; în partea dreaptă,

însă mai jos, aşa încât capetele lor să fie la înălţimea picioarelor Hanului, sunt fiii lui, nepoţii şi

toate rudele de stîrpe împărătească. Cu puţin mai sus decât aceştia şade viitorul moştenitor al

tronului. Urmează apoi ceilalţi nobili aşezaţi la alte mese încă şi mai jos”.

Tot în această parte a operei este expusă şi o parte din bogăţia Hanului, făcându-se referinţă

la obiectele din metale preţioase ale Marelui Han: “vă încredinţez că […] are atâtea vase de aur

şi argint încât, cine nu le-a vazut nici n-ar putea crede”.

La banchetele de la curte se servesc băuturi dintre cele mai scumpe şi bucate dintre cele mai

alese pentru a-şi arăta puterea pe care i-o oferă bogăţia. După ce episodul gastronomic se încheie,

în sala de banchet pătrund bufoni şi măscărici care mai de care mai talentaţi, care au rolul bine

stabilit de a distra întreaga suflare participantă.

1

b.Petrecerea de ziua de naştere a Marelui Han

Cu prilejul acestor petreceri onomastice, merită a fi amintite două lucruri.

Primul, dar nu neaparat şi cel mai important se referă la faptul că în aceste zile, Hanul şi

doisprezece mii de nobili şi cavaleri se îmbracă în acelaşi mod, cu aceleaşi materiale scumpe: aur

şi mătase, datorită faptului că acest Domn are obiceiul de a le face cadouri haine scumpe celor

doisprezece mii amintiţi mai sus. (de treisprezece ori pe an).

Cel de-al doilea lucru care se merită a fi amintit, face trimitere la rugăciunile şi cântecele

care se dedică înspre bunăstarea, milostenia şi bunătatea Marelui Han. Aceste cântece sunt

închinate de către toţi credincioşii, fără a se ţine seama de religia din care provin.

c. Anul Nou sau “Sărbătoarea Albă”

La tătari, începutul Anului Nou avea loc în luna februarie.

Originea numelui “sărbătoarea albă” provine din faptul că în aceste zile de mare sărbătoare,

toată curtea trebuia să îmbrace haine albe (se credea că acestea aduc fericire, curăţenie

sufletească şi noroc).

Ca şi la celelalte sărbători, Hanul primeşte acum o mulţime de daruri preţioase precum aur,

argint, perle, pietre preţioase, dar şi o sută de mii de cai albi.

În această mare sărbătoare, elefanţii Domnului sunt înveşmântaţi şi duşi pe străzile oraşelor

cu scopul de a delecta ochii locuitorilor, dar şi cu scopul de a sugera nivelul de bogăţie atins de

han.

Drumul Indiei

a.Insula Cipangu

“Cipangu” derivă din Jin-pen-kuo, “Ţara de la soare-răsare”, nume pe care chinezii îl dădeau

Japoniei de astăzi. Această insulă era ocupată de o populaţie albă, cu purtări alese şi care erau

independenţi faţă de orice guvernare, având propriile reguli de ghidare socială.

Aceasta insulă este una nespus de bogată: “Trebuie să ştiţi că au o nesfârşită bogăţie de aur

fiindcă, în acele locuri, aur se găseşte din belşug […] Palatul acela e acoperit cu aur fin […] să se

2

adauge că duşumelele odăilor […] sunt şi ele din aur fin, de o grosime de mai bine de două

degete. Ba toate celelalte părţi ale palatului, săli şi ferestre, sunt de asemeni împodobite cu aur

[…] au mărgăritare din belşug: de culoare roz, foarte frumoase, rotunde şi mari […] în afară de

perle au iarăşi belşug de pietre preţioase, e o insulă a cărei bogăţie nu poate fi zugrăvită în

cuvinte”.

În acest pasaj este amintit şi un obicei al vieţii sociale şi anume acela de a îngropa o

persoană cu o perlă în gură. Această tradiţie face parte din practicile de simbolism embriologic:

aşa cum perla se formează în interiorul cochiliei, la fel se plămădeşte o făptură umană în

pântecul matern. Prin urmare, gestul de a aşeza o perlă alături de cel mort poate fi interpretat ca o

urare şi ca o pregătire pentru o nouă viaţă.

Auzind de bogăţiile acestei insule, Hanul Kublai a dorit să o cucerească, astfel au fost

întreprinse două expediţii militare (1274 si 1281). Amândouă expediţiile s-au dovedit însă

catastrofale din cauza epidemiilor, a furtunilor sau a vânturilor potrivnice.

Dupa ce expediţiile de cucerire au eşuat, multe dintre bărci fiind distruse, cei care reuşiseră

să ajungă la mal cu preţul ultimei suflări au încercat să cucerească insula (cetatea), lucru pe care

l-au reuşit într-un final prin intermediul ingeniozităţii. Însă, văzând că nu au posibilitatea de a

conduce cetatea au căzut în slujba celui care era stăpân peste această insulă.

b.Ţinutul Ciamba

Tinutul Ciamba de care vorbeşte Marco Polo este reprezentat de Rochelle, un port francez la

Oceanul Atlantic.

Din lucrurile relatate de Polo, aflăm că locuitorii acestui ţinut bogat în aur şi aramă au ca

activitate principală trocul, negoţul “Oamenii de aici îşi schimbă între ei lucruri care se găsesc

într-o insulă şi nu se găsesc pe o alta. Fac negoţ şi cu cei de pe uscat vânzându-le aur, aramă ori

alte mărfuri. La rândul lor, cumpără de la aceştia tot ceea ce le e de trebuinţă”.

Concluzie:

Din paginile indicate am aflat despre petrecerile de lux ale marelui Han Kublai, despre bucatele

şi băuturile alese care se consumă în cadrul acestora, precum şi despre bogăţiile ţinuturilor

descoperite.

3