Cuprins

1. Origine şi aria de răspândire a mărarului…………………………………...……3

2. Particularităţi botanice şi biologice………………………………….…………...3

3. Caracterizarea chimică a compuşilor de mărar …………….……………….…...4

4. Obţinerea uleiului volatil…………………………………………….……..……..5

5. Utilizarea mărarului în industria alimentară.……………………………..…...…..5

6. Acţiunea farmaceutică a mărarului.............................................................................6

6.1 Mărarul ca şi terapie………………………………………………………….7

7. Precauţii şi contarindicaţii………………………………………………………..9

Concluzii…………………………………………………………………………11

Bibliografie………………………………………………………………….…….12

1

Mărarul

Anethum graveolens

Încrengătura : Magnoliophyta

Clasa : Magnoliopsida

Ordinul : Apiales

Familia : Apiaceae

Genul : Anethum

Specia : Anethum graveolens

1. Originea şi aria de răspîndire:

Este originar din sudul Europei şi Asia de sud-est. Numele “dill”  (n.t. marar) isi are originile

din cuvantul nordic “dilla”, care inseamna “a calma. A fost cunoscut şi cultivat încă din antichitate

de către egipteni, greci şi romani. In Grecia antică mărarul se cultiva şi pentru înfrumuseţarea

buchetelor de flori.Greci şi romanii, care ardeau seminţele şi le aplicau sub formă de cataplasmă,

pentru a vindeca rănile. In istorie a fost utilizat ca antispastic pentru durerile digestive si era adesea

recomandat ca cel mai bun remediu impotriva colicilor, la copii.

In timpul erei medievale, mararul era utilizat ca planta protectoare impotriva magiei si

vrajitoriei, dar si ca ingredient special in pregatirea unei potiuni de dragoste. În prezent este

cultivat pe tot globul. La noi se cultivă în toate judeţele dar pe suprafeţe mai mici, mai mult în

culturi asociate.

Denumirea populară: crop, mărar, mărariu, mărar de gradină, mărar tare, mărăriu, mărăras,

morar, morariu.

2. Particularităţi botanice şi biologice.:

Este o plantă anuală cu o perioadă scurtă de vegetaţie (25—30 zile pînă la recoltarea

frunzelor şi circa 90 zile pînă la maturarea seminţelor). Are o rădăcină pi votantă, slab ramificată.

Tulpina este erectă, cilindrică, fistuloasă, striată, verde şi înaltă de 80— 160 cm. Frunzele

sînt tripenat sectate, cu foliole filiforme, de culoare verde- gălbuie. Florile sînt mici, de culoare

gălbuie-verzuie, dispuse în inflorescenţe (umbele compuse), cu polenizare entomofilă. Fructele sînt

2

pseudoachene de culoare cafenie şi formă oval-eliptică. Au greutatea absolută de 1,5—1,8 g şi

facultate germinativă redusă (45—50%), care se păstrează 2—3 ani.

3. Caracterizarea chimică a compuşilor din mărar:

Uleiul volatil obţinut din iarbă de mărar are următoarea compoziţie:

Hidrocarburi monoterpenice: α şi β-pinen (sub 1 %), sabinen, mircen,α-felandren (15-20

% ), (+)-limonen (25-35 % ), mentatrienă, cis şi trans-ocimen, gamma-terpinen (1-2%), p-

cimen (1-3%) şi terpinolen.

Compuşi monoterpenici oxigenaţi: fenconă, cis şi trans-limonen epoxid, terpinen-4-ol,

dilleter component caracteristic uleiului de mărar din iarbă, conferindu-i notă verde-

ierboasă uşor anisată şi care se găseşte în proporţie de până la 5%, cis şi trans-

dihidrocarvonă (circa 4%),(+)-carvonă (25-40%), component caracteristic uleiului de

mărar, acetat de dihidrocarvil,acetat de trans-carvil,cis şi trans-carveoli dihidro-iyo-

carveol,1-p-menten-9-ol.

Sesquiterpenoide şi compuşi de altă natură, prezenţi în cantităţi foarte mici sunt următorii:

dillapiol, miristicină şi β-cariofilen.

Uleiul volatil din fructe conţine aproximativ aceeaşi componenţi, diferenţele fiind în primul

rând de ordin cantitativ. Conţinutul în α-felandren şi limonen este sensibil mai mic, în timp

ce cantitatea de carvonă creşte, ajungând până la 60%.

Biogenetic, carvona are ca precursor α-felandrenul, a cărui concentraţie creşte în plantă

până la înflorire , ca apoi să scadă, apărând în compoziţie carvona, a cărei concentraţie

ajunge la maximul în fructele mature. Dilleterul dispare din compoziţia uleiului din fructe.

Uleiul de provenienţă indiană are un conţinut mare de dillapiol, apiol şi miristicină,

limonenul, felandrenul şi carvona fiind prezenţi în cantităţi mici.

3

4. Obţinerea uleiului volatil :

Mărarul este cultivat atât ca plantă condimentară cât şi pentru extracţia uleiului volatil.

Acesta se obţine atât din planta verde cu fructificaţii imature, cât şi din fructe uscate.

Principalele tări producătoare de ulei volatil sunt: Germani, Olanda, Anglia, S.U.A,

Italia, India. În Europa se produce mai ales uleiul din fructe, în timp ce în America cel

din plantă verde. În India, Pakistan, Japonia se produce un ulei provenind de la altă

specie de mărar, numit A. Sowa, diferit calitativ de cel european.

Uleiul volatil se obţine prin antrenare cu abur, cu un randament de 0,4-1,2% din plantă

verde şi 2,5-4% din fructe uscate de A. Graveolens şi 1,2-3,5% din fructe de A. Sowa.

Recoltarea se efectuează în lunile iulie-august, când fructele sunt deplin dezvoltate şi

încep să captete o culoare brun-verzuie, distilarea făcându-se imediat pentru a evita

pierderile prin evaporarea terpenelor foarte volatile.

Antrenarea cu vapori durează 3-4 ore , în cazul plantei verzi şi 12-16 ore în cazul

fructelor uscate. Uleiul volatil este un lichid aproape incolor sau gălbui, având un miros

aromatic, ierbaceu, caracteristic, amintind de mirosul de chimion.

5. Utilizarea mărarului în industria alimentară:

 Atât frunzele proaspete cât şi cele uscate de mărar sunt folosite ca ierburi aromatice in

Asia centrală ,în Baltic şi în România. Mărarul este o plantă de neinlocuit, conferind salatelor de

crudităţi (mai ales a celei de castraveti), untului cu verdeaţă, cremelor de brânză, sosurilor verzi,

precum şi preparatelor din peşte, fructe de mare, legume o aromă deosebită. Mararul se foloseste

de preferinta proaspat si se adauga la sfarsit. Semintele de marar sunt bune pentru murarea

castravetilor, la prepararea fripturilor la cuptor sau la prepararea otetului de ierburi aromate.

Mararul se foloseste atat la mancare , cat si la pusul muraturilor pentru iarnă, seminţele fiind

utilizate şi ca ingrediente in numeroase retete de conservare prin condimentare.

Frunzele mărarului sunt aromate şi sunt folosite pentru a da savoare mancărurilor.

Acesta este folosit in salate, supe, la prepararea fripturilor sau a mancarurilor de legume. Mărarul

4

este mai aromat dacă este folosit proaspăt, acesta pierzându-şi rapid din aroma dacă este uscat. Cu

toate acestea, frunzele de mărar congelate işi păstrează aroma timp de câteva luni. In

medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest

amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand

consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Seminţele mărarului sunt, de asemena, folosite ca şi condimente, acestea semănând la gust

cu chimenul. Mărarul era folosit în mod tradiţional pentru a calma stomacul dupa mese. Uleiul

esential de mărar poate fi extras atât din tulpina plantei cât şi din frunzele şi seminţele acesteia. In

Arabia, mărarul este folosit ca şi condiment în preparate precum muraturi si fattosh.

In Thailanda, mărarul este folosit la prepararea unor reţete locale precum peşte aburit în

frunze de banane şi în unele sosuri din lapte de nuca de cocos si curry, care se servesc alaturi de

peste si creveti. In Iran, mararul este cunoscut ca Shevid si este folosit alaturi de orez.

In India, mărarul este folosit la prepararea unui fel traditional de mancare, numit „moong

dal”. In regiunile Indiei mărarul este considerat a avea proprietăţi diuretice. Mărarul este folosit şi

ca digestiv, dupa masa. De asemenea, tradiţia spune ca mărarul este dat mamelor imediat dupa

nastere, pentru a se reface mai repede.

6. Acţiunea farmaceutica a mărarului:

Mărarul este un bun antiseptic, emolient, rezolutiv, stomahic, carminativ, antispastic, ajută

la eliminarea gazelor din intestine, măreşte cantitatea de urină fiind deci un bun diuretic, măreşte

de asemenea cantitatea de lapte fiind un galactogog, calmează nervii, excită sucurile gastrice fiind

indicat in lipsa poftei de mâncare, previne infecţiile microbiene, ajută in afectiunile inimii prin

efectele care le are asupra organismului.

Extern de asemenea este foarte indicat pentru acţiune de cicatrizare pe care o are asupra

pielii şi pentru că ajută în cazul petelor ajutând la dispariţia lor. Seminţele în special sunt cele care

au mai mult fitohormon şi ajută la refacerea secreţiilor vaginale mai ales în cazurile menopauzei.

Este un medicament natural care se poate da la toate femeile în timpul menopauzei. În cazul

părului care creşte uneori în exces de la o anumită vârstă tot aceste seminţe de mărar pot să

5

remedieze situaţia şi tratamentul este foarte simplu şi eficient neproducând efectele secundare ale

hormonilor sintetici. Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni gastro-intestinale,

afecţiuni sexuale şi ginecologice, afecţiuni ale ovarelor, ateroscleroză, astenie, bătături, bolile

ficatului şi ale veziculei biliare, cancer, ciclul menstrual perturbat, dureri de cap, gastrite

hipoacide, hemoroizi, hiperkeratoze, hipertensiune, hirsutism, inflamaţiile ochilor, inflamaţiile

căilor respiratorii, iritaţiile pielii, insomnii, insuficienţă cardiacă, lactaţie insuficientă, menopauză,

nefroze, nevroze, osteoporoză, pieli-nefrite, prurigo, reumatism, secreţii vaginale insuficiente,

sughiţ, tumori benigne sau maligne.

Mărarul conţine substanţe flavonoide care acţionează asemeni estrogenului (hormoni

feminini). Cercetătorii au descoperit faptul ca mărarul echilibrează nivelul hormonilor feminini.

Astfel, unii medici recomandă consumul de mărar în sindromul premenstrual, in timpul

menstrelor abundente dar si pentru a stimula lactaţia.

Tinctura de marar are numeroase beneficii medicale, ea fiind utilă în tratarea bolilor

cailor urinare, bolilor de inima, anorexie, colici, hemoroizi, indigestii, sughit, voma, hipoplastie

mamara si hirsutism. De asemenea, se mai spune ca tinctura de marar stimuleaza cresterea şi

dezvoltarea sanilor la femei.

În produse de parfumerie şi cosmetică este foarte puţin folosit. Pentru odorarea

săpunurilor şi detergenţilor este preferat uleiul de provenienţă indiană.

6

6.1. Mărarul ca şi terapie: este un remediu administrat atât intern cât şi extern:

- pulberea de mărar se obţine prin macinarea seminţelor şi a inflorescentelor uscate cu

ajutorul unei râşnite. Se poate lua de doua ori pe zi câte o linguriţă, însă, inainte de a fi inghiţită, se

tine timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul durează 21 de zile.

- pentru tinctură este nevoie de 100 ml de alcool de 50 de grade, în care se adaugă 3-4

linguriţe de pulbere de mărar. Se lasă la macerat timp de 8 zile, dupa care se filtrează.

Tratamentul dureaza 21 de zile, luat de 3 ori pe zi câte o lingurită de tinctura dizolvată în

100 ml de apa – inainte de mese. Ceaiul – se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de

marar la 250 ml de apa. Este un elixir foarte bun pentru slabit.

Tratamente interne: :

- Hipoaciditate, indigestie – se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde

tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al

secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv.

- Gastrita hiperacida : se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de

preferinta de tip Bifidus) si se amestecă folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute să

se intrepătrundă componentele.

Se consumă acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii

suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida,

normalizeaza digestia si apetitul.

- Balonare, colita de fermentatie: substantele volatile continute de marar impiedica

dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor

abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o

lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt. Frunzele de marar contin substante aromatice

cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala,

ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.

- Consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest

articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si

antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si

un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea

calculozelor renale .

7

- Osteoporoza – dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente

cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este

o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Are efecte calmante psihice si

regleaza apetitul.

- Dureri de cap – in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este

renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi

de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda

acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.

- Adjuvant in insomnie – flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza

productia asa-numitilor “hormoni ai somnului” (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de

catre scoarta cerebrala).La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa

punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.

- Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac

parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la

distanta.

Aceasta datorită flavonoidelor, substanţelor aromatice şi a clorofilei conţinute de aceste

zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza

(programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.

Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa

fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar

improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile

mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si

antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin

utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.

7. Precauţii şi contraindicaţii :

Frunzele de mărar se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi) în perioada

sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa naştere. Administrarea mărarului se va face in

doze care vor creste gradat, o cantitate mare de mărar consumata de o persoana care nu este

obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap.

8

Sunt contraindicate seminţele de mărar în toate cazurile în care avem un fibrom uterin, cancer

genital feminin sau chiar sindrom premenstrual.

Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar

pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa

vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta,

puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

9

Concluzii

Mărarul este considerat a fi atât un condiment ce aduce savoare mâncărurilor, fiind

folosit atât cu legume precum fasole, linte, ciuperci, varza, cartofi. Salatele capata un gust

special daca adaugati in ele marar. La fel si maioneza, sosurile, preparatele cu oua si chiar

aromatizeaza oteturile si uleiurile. Fie uscate, fie proapsete, frunzele de marar sunt foarte

utile in prepararea marinatelor pentru carnea de vita sau de vanat. In preparatele

mediteraneene, mararul este utilizat si in pregatirea aluaturilor pentru pizza, placinte sau

foccacia. Iar atunci cand nu aveti voie sa mancait sarat sau vi se permite doar putina sare,

mararul va salveaza din nou: el poate suplini cu succes sarea din bucate, cât şi un leac

pentru multe din afecţiuni, având şi o mulţime de calităţi terapeutice: stimulează glandele

sexuale, acnee, afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni sexuale şi ginecologice, afecţiuni ale

ovarelor, ateroscleroză, astenie, bătături, bolile ficatului şi ale veziculei biliare, cancer,

ciclul menstrual perturbat, dureri de cap, gastrite hipoacide, hemoroizi, hiperkeratoze,

hipertensiune, hirsutism, inflamaţiile ochilor, inflamaţiile căilor respiratorii, iritaţiile pielii,

insomnii, insuficienţă cardiacă, lactaţie insuficientă, menopauză, nefroze, nevroze,

osteoporoză, pieli-nefrite, prurigo, reumatism, secreţii vaginale insuficiente, sughiţ, tumori

benigne sau maligne, fiind aşadar un zarzavat cu deosebite proprietăţi curative, benefice

organismului.

10

Bibliografie

1. Ceauşescu I., Legumicultură generală şi specială , Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1984

2. Ceauşescu I.,Rădoiaşi Gh., Odorizante şi aromatizante.Chimie, tehnologie, aplicaţie,

Bucureşti, Editura Tehnică, 1988

3. Muntean S., Tratat de plante medicinale cultivate şi spontane, Cluj-Napoca, Editura

Risoprint, 2007

4. http://www.gatesteinteligent.ro/sfaturi-in-bucatarie/36-sfaturi-in-bucatarie/15213-

mararul.html

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83rar

6. http://www.medicina-naturista.ro/plante/mararul-si-floarea-pasiunii-plante-2010.html

7. http://www.scribd.com/doc/21996570/Mararul-Patrunjelul-Si-Leusteanul

11