Maria Grecu Elena GrecuProf. gr. I

Sintezepentru examenul de bacalaureat

Şiadmiterea la facultate

Academia de Politie SNSPA

Facultatea de Arhivistică

EDITURA DIDACTICA Şl PEDAGOGICĂ, R.A.

5 E D P 2 0 1 1 . T oate d re p tu ri le a su p ra acestei ed iţii s u n t rezervate E d itu rii D idactice şi ce R .A ., B ucu reşti. O rice p re lu a re , parţia lă sau in teg ra lă , a tex tu lu i sau a m ateria lu lu i grafic tă lu c ra re se face num ai cu aco rd u l scris al editurii.

5 M a ria G recu , E lena G recu

D e scr ierea C IP a B ib lio tec ii N aţion ale a R om âniei G R E C U , M A R IA

Istor ie : s in teze p en tru exam enul de b a ca la u rea t şi ad m iterea la fa cu lta te / G recu M aria, G recu E lena . - B ucureşti : E d itu ra D idactică şi P e d a g o g ic ă , 2011

IS B N 9 7 8 -9 7 3 -3 0 -3 0 9 7 -3

I. G recu , E lena

> 4(498)(075 .35)(079:1)171.279 .8 :373 .5

ÎD IT U R A D ID A C T IC Ă Ş I P E D A G O G IC Ă , R .A .,5tr. S p iru H are t, nr. 12, sec to ru l 1, cod 010176 , B ucureştiTel.: 0 2 1 .3 1 5 ,3 8 .2 0fe l./F ax : 0 2 1 .3 1 2 .2 8 .8 5;-m ail: ofY ice@ edituradp.rov w w .ed itu rad p .roL ibrăria E .D .P .: Str. G en. B e rth e lo t, nr. 28-30, sect. 1

D irector general: R .edactor şef: R edactor: T ehnoredac to r: C operta:

D ân6 K âro ly A ndrâs Dan D um itru V alen tin a Jercea M ircea C oţofan ă E lena D răgu le le i Dum itru

C o m en zile p en tru această lu c ra re se prim esc:• p rin p o ş tă : pe ad resa ed itu rii• p rin e -m a il: c o m e n z i@ e d itu ra d p .ro ;

co m erc ia l@ ed itu rad p .ro• p rin te l./fax : 0 2 1 .3 1 5 .7 3 .9 8 '• p rin te le fo n : 0 2 1 .3 1 3 .3 4 .7 0

N r. de plan: 5023; Format: 16/70 x 100

Im prim at la T ipografia D O N -STA R, G alaţi

Argument

Lucrarea pe care v-o propun cuprinde sinteze pentru examenul de admitere la Academia de Poliţie, SNSPA, Facultatea de Arhivistică şi examenul de Bacalaureat.

Sintezele sunt elaborate pentru fiecare temă pe baza programei în vigoare şi a celor şapte manuale aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Lucrarea de faţă se adresează elevilor de clasa a XIl-a în vederea unei bune pregătiri pentru examen.

Având această carte în biblioteca dumneavoastră vă veţi convinge că aţi făcut o achiziţie bună şi utilă în munca pe care o veţi depune pentru trecerea cu succes a acestui dificil examen.

Vă dorim succes!

Autorii

A. P o p o a r e şi sp a ţ ii is t o r ic e

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

1. Etnogeneza românească2. Romanitatea românilor3. Romanitatea românilor în Evul Mediu

secolele XIV-XVI4. Umaniştii şi Romanitatea românilor în Evul Mediu5. Romanitatea românilor - secolele XVII-XVIII6. Romanitatea românilor în lupta de emancipare

politică a românilor din Transilvania; disputa în jurul continuităţii românilor

7. România Modernă şi romanitatea românilor8. Ideea romanităţii românilor după Marea Unire9. Istoriografia comunistă şi ideea romanităţii românilor

1. Etnogeneza românească

Poporul român este un popor romanic ca şi cel francez, italian, spaniol şi portughez. A luat naştere în urma unei duble asimilări, în spaţiul daco- moesian. L a baza formării poporului român se află procesul de romanizare care a fost organizat şi dirijat de statul roman.

Etnogeneza românească cuprinde 3 elemente:a. Substratul traco-dacic (autohtonii).b. Stratul latin (comun tuturor popoarelor romanice).c. Adstratul slav, în cazul poporului român (germanic, în cazul celor­

lalte popoare romanice).

ETAPELE ROMANIZĂRII1. Etapa preliminară a romanizării s-a desfăşurat între secolele

II î.H.-I d.H.Cunoscută şi ca etapa preromană, a constituit o premisă a romanizării.

Acum geto-dacii intră în aria de civilizaţie romană şi se familiarizează cu elemente d e civilizaţie romană.

4

2. Etapa principală a romanizării (etapa propriu-zisă, etapa ro mană)

A avut loc prima sinteză dintre daci şi romani rezultând o populaţit daco-romană puternic romanizată.

• în Dacia, 106-271• în Dobrogea, 46-602

în această etapă acţionează mai mulţi factori ai romanizării. Aceşti; sunt: administraţia romană (organizarea), armata, coloniştii, veteranii, oraşu şi urbanizarea, religia, viaţa economică, dreptul roman.

3. Etapa a IlI-a, 271/275-602 (etapa postromană)S-a realizat cea de-a doua sinteză, care a constat în contopire:

migratorilor în masa romanicilor. Acum a avut loc generalizarea romanizării îi condiţiile marilor migraţii. Creştinismul a fost un factor important de păstrare ; romanităţii şi de desăvârşire a etnogenezei româneşti. La răspândirea creştinis mului au contribuit şi misionarii. Terminologia creştină este de origine latină. îi această etapă nu au încetat legăturile dintre populaţia romanică de la nord şi sik de Dunăre.

Limba română este o limbă romanică (neolatină). Ea cuprinde:1. Substratul traco-dacic - aproximativ 160-180 de cuvinte a căro

etimologie nu este precizată (10%).2. Stratul latin - aproximativ 3000 de cuvinte (60% din vocabular).3. Adstratul slav - 20%.10% împrumuturi din alte limbi.în perioada secolelor IV - VUI d.H. limba latină vulgară, vorbită d

daco-romani, s-a transformat mai întâi într-o limbă protoromână. Limb română literară s-a format în secolul al XlX-lea pe baza graiului din Muntenii dar şi pe baza operelor literare create în Moldova.

DIALECTELE LIMBII ROMÂNE1. Dialectul daco-român vorbit pe întreg teritoriul României şi îi

Republica Moldova, precum şi în comunităţile româneşti din ţările vecine Ucraina, Serbia, Bulgaria şi Ungaria.

2. Dialectele sud-dunărene:- aromân;- istro-român;- megleno-român.

■H

2. Romanitatea fomânilor

Romanitatea românilor după etnogeneză:Ideea romanităţii românilor este una din ideile fundamentale care privesc

ria românilor. Aceasta cuprinde mai multe elemente:1. Ideea descendenţei romane a românilor.2. Ideea continuităţii daco-romanilor şi a românilor pe teritoriul fostei

Dacii.3. Ideea unităţii de neam şi de limbă a românilor din teritoriile locuite

de ei.4. Ideea latinităţii românilor,

itextul istoric:La puţin timp după încheierea etnogenezei româneşti apar informaţii

„îcrările unor cărturari ale acelei epoci despre populaţia romanică din :ani şi din actualul teritoriu al ţării noastre. Astfel, românii din Balcani şi a nord de Dunăre, sunt denumiţi sub numele de „va lah i’’, „vlahi", 'ohi", ba chiar „ romani

Ei alcătuiau un popor romanic distinct de alte popoare vecine gării, ungurii, ruşii, cumanii, pecenegii etc.) aşa cum reiese din men­irile primelor izvoare istorice bizantine, armene, ruseşti şi maghiare.

ZVOARE EXTERNE DESPRE ROMÂNI ÎN SECOLELE VII-XIII• Secolul al VlI-lea: Tratat militar bizantin, Strategikon, scris de

iratul bizantin Mauricius, menţionează elementul romanic la nord de ire. Este prima atestare a elementului romanic la nord de Dunăre, ilaţia romanică era desemnată cu termenul de romani.

• Secolul al IX-lea: Geographia armeană a lui Moise Chorenati ionează o primă ţară românească - Ţara "Balak (Valahia).

• Secolul al IX-lea: cea mai veche cronică turcă Oguzname menţio- i o ţară românească Ulak-ili situată probabil la Est de Carpaţi, unde :ia istorică localizează Ţara Sipeniţului, ţn anul 1000.• 912—959: împăratul bizantin Constantin al VlI-lea Porfirogenelul, în

rea sa Despre administrarea imperiului, denumeşte poporul român cu ;nul de romani spre a-1 deosebi de bizantini, denumiţi cu termenul dei („ aceştia se mai numesc şi romani pentru că au venit din Roma şi 'ă acest nume până în ziua de astăzi").• 980: Prima menţiune a împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul e vlahi, termen prin care era denumită vechea populaţie românească.

• 1020: A doua menţiune a lui Vasile al II-lea M acedoneanul desprevlahi.

• Mijlocul secolului al Xl-lea: Gardizi, geograf persan, în Podoaba istoriilor îi aşază pe români într-un spaţiu cuprins între Dunăre şi un munte mare, probabil Munţii Carpaţi.

• Sfârşitul secolului al Xl-lea: Kekaumenos (cronicar bizantin), în Sfaturi şi povestiri, îi menţioneză pe vlahii sud-dunăreni care trăiau în apropierea Dunării şi pe râul Saos (Sava).

• 1167: Ioan Kynnamos, secretar al împăratului bizantin Manuel Comnenul, în lucrarea Epitome, afirma despre vlahi ,,se zice că sunt veniţi de mult din Italia

• 1197-1207: în corespondenţa dintre Ionifă cel Frumos şi papa Inocenţiu al III-lea, ideea romanităţii românilor ocupă un loc central (izvor occidental).

• Secolul al XlI-lea: Cronica lui Annonymus — Gesta Hungarorum (Faptele Ungurilor), scrisă în timpul lui Bela al III-lea — afirma că la sosirea lor ungurii au găsit în Pannonia slavii, bulgarii şi blachii, adică „păstorii romanilor”. Acest izvor istoric este cea mai amplă relatare despre români la începuturile Evului Mediu în Transilvania (secolele IX—X).

• Secolul al XlI-lea: Cronica lui Nestor ne arată că la trecerea lor prin Carpaţii Păduroşi, spre Pannonia, ungurii i-au găsit acolo pe români (volohi) şi pe slavi (izvor rus).

• Secolul al XlII-lea: Cronicarul maghiar Simon de Keza, în Gesta hunnorum et hungarorum, afirma că românii erau în Pannonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Attila, romanii locuitori ai oraşelor (civitas) s-au înapoiat în Italia dar ,, vlahii care au fost păstorii şi agricultorii acestora au rămas de bună-voie in Pannonia

Ambii cronicari maghiari au ca element comun ideea că românii sunt ,,păstorii romanilor”.

3. Romanitatea românilor în Evul Mediu secolele XIV-XVI

Contextul istoric:a. Formarea statelor medievale româneşti - secolul al XlV-lea.b. Turcii au ajuns la Dunăre în ultimul deceniu al secolului al XTV-lea.c. Apogeul Imperiului Otoman şi diminuarea autonomiei Ţărilor

Române. Situaţia din ce în ce mai dificilă a Ţărilor Române în relaţia cu Imperiul Otoman, aflat în plină expansiune în timpul lui Soliman Magnificul

7

MM illll mmmmmhhi

.’ Romanitatea românilor

Uomanitatea românilor după etnogeneză:M' ' .1 mmanităţii românilor este una din ideile fundamentale care privesc

' ' i i i ...... . iilor. Aceasta cuprinde mai multe elemente:i Idcoa descendenţei romane a românilor.' Idcc.i continuităţii daco-romanilor şi a românilor pe teritoriul fostei

I lucii.'• Idi'i .i unităţii de neam şi de limbă a românilor din teritoriile locuite

ilc ci.I Idei i latinităţii românilor.

< nnir\ i iiI istoric:i i | >i11111 timp după încheierea etnogenezei româneşti apar informaţii

in. i iiiIc unor cărturari ale acelei epoci despre populaţia romanică din i1 '!■ mi i din actualul teritoriu al ţării noastre. Astfel, românii din Balcani şi i I.i nord de Dunăre, sunt denumiţi sub numele de „ valahi", ,,vlahi",■ •■'. •//< . ha chiar „romani".

l i alt al mau un popor romanic distinct de alte popoare vecineii ilr nu, ungurii, ruşii, cumanii, pecenegii etc.) aşa cum reiese din men­i i ' . pimielor izvoare istorice bizantine, armene, ruseşti şi maghiare.

I V( )AKI I 'XTERNE DESPRE ROMÂNI ÎN SECOLELE VII-XIII• Secolul al VlI-lea: Tratat militar bizantin, Strategikon, scris de

împăiatul bizantin Mauricius, menţionează elementul romanic la nord de i ®iii*ii • I itc prima atestare a elementului romanic la nord de Dunăre. i'"inil.i|ia romanică era desemnată cu termenul de romani.

• Secolul al IX-lea: Geographia armeană a lui Moise Chorenati ...... (loncază o primă ţară românească - Ţara "Balak (Valahia).

• S e c o l u l al IX-lea: cea mai veche cronică turcă Ogiizname menţio-iii i i o ţară românească Ulak-ili situată probabil la Est de Carpaţi, unde " 1111 a i lorică localizează Ţara Sipeniţului, %i anul 1000.

• ‘>1 2 ‘>59: împăratul bizantin Constantin al VlI-lea Porfir ogenetul, în 11 i.nea a Despre administrarea imperiului, denumeşte poporul român cu *■ iutriml dc romani spre a-1 deosebi de bizantini, denumiţi cu termenul de ionici (..aceştia se mai numesc şi romani pentru că au venit din Roma şi /•■ ’i irhl acest nume până în ziua de astăzi").

• ‘>H0: Prima menţiune a împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul <li .pic vlahi, termen prin care era denumită vechea populaţie românească.

l i

• 1020: A doua menţiune a lui Vasile al II-lea Macedoneanul desprevlahi.

• Mijlocul secolului al Xl-lea: Garclizi, geograf persan, în Podoaba istoriilor îi aşază pe români într-un spaţiu cuprins între Dunăre şi un munte mare, probabil Munţii Carpaţi.

• Sfârşitul secolului al Xl-lea: Kekaumenos (cronicar bizantin), în Sfaturi şi povestiri, îi m enţionezi pe vlahii sud-dunăreni care trăiau în apropierea Dunării şi pe râul Saos (Sava).

• 1167: Ioan Kynnamos, secretar al împăratului bizantin Manuel Comnenul, în lucrarea Epitome, afirma despre vlahi ,,se zice că sunt veniţi de mult din Italia

• 1197-1207: în corespondenţa dintre Ioniţă cel Frumos şi papa Inocenţiu al III-lea, ideea romanităţii românilor ocupă un loc central (izvor occidental).

• Secolul al XH-lea: Cronica lui Annonymus — Gesta Hungarorum (Faptele Ungurilor), scrisă în timpul lui Bela al III-lea — afirma că la sosirea lor ungurii au găsit în Pannonia slavii, bulgarii şi blachii, adică „păstorii romanilor”. Acest izvor istoric este cea mai amplă relatare despre români la începuturile Evului Mediu în Transilvania (secolele IX-X).

• Secolul al Xll-lea: Cronica lui Nestor ne arată că la trecerea lor prin Carpaţii Păduroşi, spre Pannonia, ungurii i-au găsit acolo pe români (volohi) şi pe slavi (izvor rus).

• Secolul al XlII-lea: Cronicarul maghiar Simon de Keza, în Gesta hunnorum et hungarorum, afirma că românii erau în Pannonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Attila, romanii locuitori ai oraşelor (civitas) s-au înapoiat în Italia dar „ vlahii care au fost păstorii şi agricultorii acestora au rămas de bună-voie în Pannonia

Ambii cronicari maghiari au ca element comun ideea că românii sunt „păstorii romanilor”.

3. Romanitatea românilor în Evul Mediu secolele XIV-XVI

Contextul istoric:a. Formarea statelor medievale româneşti - secolul al XlV-lea.b. Turcii au ajuns la Dunăre în ultimul deceniu al secolului al XlV-lea.c. Apogeul Imperiului Otoman şi diminuarea autonomiei Ţărilor

Române. Situaţia din ce în ce mai dificilă a Ţărilor Române în relaţia cu Imperiul Otoman, aflat în plină expansiune în timpul lui Soliman Magnificul

7

(1520-1566), a determinat rezistenţa românilor, ce a culminat cu fapta lui Mihai Viteazul şi cu Unirea de la 1600.

d. Apariţia tiparului şi a scrisului în limba română, dovedeşte conştiinţa romanităţii la români.

e. Veacul al XVI-lea a adus mari progrese de natură economică şi culturală în întreaga Europă (Renaşterea matură, descoperirea Lumii Noi şi a drumului comercial maritim spre Asia, Reforma etc.), dar şi în Ţările Române.

4. Umaniştii şi Romanitatea românilor în Evul Mediu

• 380-1459: Paggio Bracciolini a fost primul umanist italian care afirmă originea romană a poporului român. El confirmă continuitatea elementului romanic în ţările române şi originea latină a limbii române. Şi-a cules informaţiile din spaţiul românesc.

• 1392-1463: Flavio Biondo, secretar apostolic, afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că „ invocau cu mândrie originea lor romană

• 1405-1464: Enea Silvio Piccolomini, viitorul Papa Pius al II-lea (1458- 1464), a introdus în circuitul ştiinţific ideea originii romane a poporului român. El şi-a cules afirmaţiile de la misionari franciscani şi dominicani.

• 1423-1490: Laonic Chalcocondil, grec stabilit în Italia, după cuce­rirea Constantinopolului, cunoştea originea romană a românilor, numindu-i daci pe cei de la nord de Dunăre şi vlahi pe cei de la sud de Dunăre. El a fost primul care, după gândirea medievală, revine la teoria elină (greacă) care identifica limba cu neamul.

• 1434-1503: Antonio Bonfini, umanist care a trăit la curtea regelui maghiar Matei Corvin a scris o lucrare Decadele în care afirma că din „ legiunile şi coloniile duse în Dacia de Traian şi ceilalţi împăraţi romani s-au tras rom ânii”.

• 1437-1496: Fillippo Buonaccorsi, consilier la curtea poloneză a jagellonilor, a călătorit în Moldova unde cunoscându-i pe localnici menţiona „ descendenţa românilor din coloniştii romani

• 1493-1568: Nicolaus Olahus (Nicolae Românul) a scris în 1536 Hungaria. Este primul umanist român care susţine unitatea de neam, de limbă şi religie a românilor, argumentându-le prin originea lor comună.

• 1504-1574: Anton Verancsics, umanist dalmat, a scris lucrarea Des­crierea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti (1549) în care confirmă existenţa unei conştiinţe a descendenţei latine a românilor.

8

• 1514: A avut loc Conciliul de la Laîeran în care Jan Laski afirm' originea romană a românilor din Moldova „ căci ei spun că sunt oşteni de odinioară ai romanilor”.

• 1532: Francesco della Valle a scris prima propoziţie în limbs română: Ş ti rominest.

• 1542: Johannes Honterus a întocmit o hartă în care a trecut numele de Dacia pentru întregul teritoriu locuit de români.

• începutul secolului XVI: asistăm la politizarea ideii romanităţii românilor, la afirmarea scrisului în limba română şi la europenizarea ideii romanităţii românilor.

• 1565-1612: Ştefan (Istvan) Szamoskdzy, istoric maghiar cu studii umaniste la Padova şi Heidelberg, afirmase iniţial că românii sunt urmaşii coloniştilor romani. După 1600, când Mihai Viteazul a realizat prima unire politică, îşi schimbă convingerile arătând că românii „ numai înrudiţi şi nici urmaşii romanilor", deoarece aceştia au fost mutaţi la sudul Dunării îr vremea împăratului Gallienus.

• 1570-1647: Nicolae Istvanffy - istoric şi diplomat al împăratului Rudolf al II-lea, nu considera că românii ar ameninţa ştirbirea privilegiiloi tradiţionale ale naţiunii maghiare.

5. Romanitatea românilor - secolele XVII-XVIII

Context istoric:Secolul al XVII-lea este secolul de dezvoltare a culturii medievale

româneşti. Influenţată de Renaştere (mulţi tineri români mergeau la studii în ţări precum Italia sau Polonia), cultura românească s-a deschis într-o măsură mai mare spre Occident.

• 1666: Cronica lui Ioan Lucius (Lucic) scrisă la Amsterdam a urmărit istoria Croaţiei şi Dalmaţiei, dar ultimul capitol a fost consacrat exclusiv discutării originii romane a poporului român. El şi-a exprimat anumite dubii şi rezerve cu privire la românii nord-dunăreni dar nu a negat continuitatea elementului roman la nord de Dunăre susţinând că el a fost sporit printr-o imigrare provocată de bulgari de la sud la nord de Dunăre. Teza lui Lucius a fost redescoperită în secolul al XVIU-lea de către austriacul I.Ch. Engel care a răstălmăcit-o, a falsificat-o eliminând elementul roman în Dacia postaureliană.

CRONICARI ŞI CĂRTURARI ROMÂNI (SECOLELE XVII-XVIII)• 1590-1647: Grigore Ureche a scris Letopiseţul Ţării Moldovei în

care demonstra romanitatea românilor şi latinitatea limbii. Observa asemă-

9

__________________________________

ea dintre cuvintele româneşti şi cele latineşti, ajungând la concluzia că ? la Râm se trag toa te”. A reliefat conştiinţa romanităţii şi a unităţii imului. El a studiat în Polonia unde a învăţat limba latină.

• 1633-1691: Miron Costin a scris De neamul moldovenilor în care rdă o atenţie deosebită originii românilor, considerând că Traian este cel tâi descălecător. El susţinea că, după cucerirea Daciei de către romani ştia au populat-o cu colonişti originari din Italia. Provincia nu a fost părăsită toţi locuitori ei odată cu retragerea oficială. Lucrarea sa reprezintă în istoria raturii române, cât şi în cea a ideii romanităţii românilor, primul tratat savant sacrat exclusiv ideii originii românilor, care este latină, dovedită de limbă, nunele pe care şi-l dau ei şi străinii.

• 1640-1714: stolnicul Constantin Cantacuzino (Ţara Românească) a s Istoria Ţării Româneşti (1700) în care a subliniat continuitatea de viaţă a ilor sub stăpânirea romanilor, latinitatea şi continuitatea românilor. A aşezat originea etnogenezei româneşti elementele de bază : dacii şi romanii. A rit şi o hartă a Ţării Româneşti la Padova.

• 1673-1723: Dimitrie Cantemir a scris Descrierea Moldovei (1714— 6) în care abordează în treacăt problema romanităţii românilor. Hronicul lăno-moldo-vlahilor (1722) a fost cea mai întinsă lucrare istorică de liză a originii românilor, care inaugurează efortul istoriografiei româneşti i determina şi fixa locul românilor în istoria universală: descendenţa pur lană din Traian („săditorul şi răsăditorul nostru”)', stăruinţa neîntreruptă mitatea româno-moldo-vlahilor în spaţiul carpato-dunărean; dăinuirea nentului roman în Dacia şi după retragerea aureliană. El a susţinut ;inea pur romană a românilor, anticipând teoria puristă a Şcolii Ardelene.

CRONICARII SAŞI DIN SECOLUL AL XVII-LEAIdeea romanităţii românilor a apărut şi în opera cronicarilor saşi din

nsilvania.• 1597-1639: Martin Opitz recunoştea originea romană a poporului

iân, considerând că, dintre limbile romanice, limba română este cea mai jpiată de latină.

• 1643-1687: corniţele saşilor Valentin von Frankenstein a identificat inea romană a românilor şi a dus la eliminarea confuziei dintre daci şi goţi.

• 1679-1747: braşoveanul Martin Schmeitzel a contribuit cel mai t la răspândirea în afara mediului românesc a teoriei originii romane a ânilor. El a fost profesor la Universitatea din Halle.

• 1666: L. Toppeltinus şi J. Troster l-au combătut pe Szamoskozy. rroster afirma că „ românii de azi ce trăiesc în Ţara Românească şi

Moldova şi munţii Transilvaniei nu sunt decât urmaşii legiunilor romane, deci „cei mai vechi locuitori ai acestei ţări”.

6. Romanitatea românilor în lupta de em anciparepolitică a românilor din Transilvania; disputa în jurul continuităţii românilor

Context istoric:Această etapă a fost marcată de instaurarea dominaţiei habsburgice d in

Transilvania, în 1699, prin pacea de la Karlowitz, şi de sfârşitul domniilor fanariote în Ţara Românească şi Moldova, în 1821. în acest context, evo­luţia politică a Ţărilor Române a însemnat înrăutăţirea situaţiei populaţiei româneşti.

O situaţie particulară o găsim în Transilvania, unde românii, majoritari (în cea mai mare parte ţărani, dominaţi de nobilimea maghiară), nu beneficiau de drepturi politice. In aceste condiţii, ideea romanităţii românilor (incluzând ideea vechimii şi continuităţii românilor) a devenit o armă politică. Un număr mare de ortodocşi a recunoscut Unirea cu Biserica romano-catolică, ceea ce a însemnat, posibilitatea pentru unii tineri români de a urma studii la Roma şi la Viena. învăţaţii români au putut intra în contact cu documente noi şi astfel a luat naştere varianta românească a Iluminismului european, Şcoala Ardeleană. Istoricii aparţinând Şcolii Ardelene (Petru Maior, Gheorghe Şincai, Samuil Micu) au urmărit să obţină drepturi politice pentru români, asemenea naţiunilor recunoscute, maghiarii, germanii, secuii. Romanitatea românilor constituia un argument important; românii, aveau o origine nobilă, pur romană, şi erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei. Pentru a demonstra această origine nobilă, romană, istoricii Şcolii Ardelene au demonstrat faptul că dacii ar fi fost exterminaţi în unna războaielor dintre Traian şi Decebal.

• 1744: Inochentie Micu, episcop unit, elaborează Supplex Libellus, în care subliniază ideea romanităţii românilor, adică vechimea, numărul şi conti­nuitatea acestora în Transilvania, folosindu-le ca argument. O consecinţă a acestei acţiuni a fost apariţia teoriei imigraţioniste.

• 1781: Franz Sulzer a publicat lucrarea Geschichte des transalpinischen Daciens (Istoria Daciei transalpine) în care dezvoltă teoria imigraţionistă. A susţinut că românii nu au origine romanică şi că s-au format ca popor în Peninsula Balcanică, undeva în Moesia sau Tracia. Aici au adoptat creştinismul şi în secolul al XHl-lea au imigrat la nord de Dunăre.

• 1791: Şcoala Ardeleană a elaborat Supplex Libellus Valachorum, primul program politic modem al românilor în care susţineau drepturile polilice

11

ale românilor aducând ca argument ideea romanităţii românilor. Pentru a pune în evidenţă originea nobilă, pur romană, a românilor, ei au susţinut că geto-dacii au fost extenninaţi în cele două războaie dintre Decebal şi Traian (101-102; 105-106 d.Hr). Apare astfel teoria puristă (latinistă).Reprezentanţii Şcolii Ardelene: Imigraţioniştii:• Samuil M icu • Franz Sulzer• Gheorghe Şincai • I.C. Eder• Petru M aior • Bolla Marton - a adnotat critic Supplex• Ioan Budai-Deleanu Libellus Valahorum

• I.Ch. EngelIn 1871, Robert Roesler în lucrarea Studii româneşti, publicată la

Leipzig, a sistematizat teoria imigraţionistă prin care urmăreşte scopuri politice pentru a justifica stăpânirea străină în Transilvania, susţinând că:

1. geto-dacii au fost exterminaţi în cele două războaie cu romanii (101-102, 105-106);

2. dispariţia vechii toponimii dacice;3. Dacia nu a putut fi romanizată în 165 de ani;4. în 271, când a avut loc părăsirea oficială a Daciei romane de Aurelian,

întreaga populaţie a părăsit provincia, aici rămânând loc gol;5. poporul român şi limba română s-au format la sud de Dunăre pentru că:

— în limba română nu există cuvinte de origine germanică;— există asemănări lexicale între limba română şi cea albaneză;— creştinismul românesc are origine slavă, fiind preluat de la

slavii sudici;6. românii sunt un popor de păstori nomazi;7. nu există izvoare scrise despre români în mileniul întunecat.

AU SUSŢINUT ROMANITATEA ROMÂNILOR• 1778: Benko Josef în lucrarea Transilvania sive magnus Transil-

vaniae Principatus arată că la abandonarea provinciei traiane, mulţi romani împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc.

• 1780: Samuil Micu a scris Elementa linguae daco romanae sive valachicae.

• 1780-1790: lo sif al II-lea, împărat habsburg, îi considera pe români ,, incontestabil cei m ai vechi şi mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei”.

• 1784: Michael Lebrecht (cronicar sas) în timpul răscoalei lui Horea scria că „ românii ca urmaşi ai romanilor sunt cei mai vechi locuitori ai acestei reg iun i”.

• 1787: Edward Gibbon, istoric englez, a scris o istorie a Imperiului Roman în care arăta că după retragerea aureliană ,,a rămas o parte însem­

12

nată a locuitorilor ei care mai mare groază aveau de migrare decât de stăpănitorul got

• 1791: Contele Teleki, preşedintele Cancelariei Aulice a Transilva­niei arăta că ,,românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”.

• 1791: Huszti Andras arăta că „nicio naţiune nu are limba atât de apropiată de cea veche romană ca naţiunea vlahilor, ceea ce este semn sigur şi care nu poate înşela că ei sunt în Transilvania urmaşii vechilor coloni romani”.

7. România Modernă şi romanitatea românilor

Context istoric:A doua jumătate a secolului al XlX-lea a fost dominată de două

evenimente:1. Apariţia statului naţional român, prin unirea Moldovei şi Ţării

Româneşti (1859);2. Obţinerea Independenţei în urma participării României, de partea

Rusiei, la războiul împotriva Imperiului Otoman (1877-1878).Este perioada când se impune denumirea statului naţional de România,

care însemna conştiinţa romanităţii la români. Termenul de România a apărut, se pare, încă din secolul al XlII-lea, fiind întâlnit la autorii din seco­lele al XVIII-lea şi al XlX-lea.

• 1843: Mihail Kogălniceanu - într-un discurs a făcut un elogiu lui Decebal, considerat „ cel mai însemnat rigă barbar care a fo st vreodată

• 1844: Paul Joseph Schafarik (slavist) afirma că vlahii de la nord şi de la sud de Dunăre au toţi aceeaşi origine pentru că au luat naştere din amestecul tracilor şi daco-geţilor.

• 1871-1876: a apărut dicţionarul limbii române la care a contribuit şi latinistul August Treboniu Laurian, care considera că istoria românilor începe de la fondarea Romei şi care urmărea să „purifice limba română pentru a o apropia cât mai mult de latina originară

AU COMBĂTUT TEORIA IMIGRAŢIONISTĂ• 1860: Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris lucrarea Pierit-au dacii? în

care demonstrează că Şcoala Ardeleană şi continuatorii ei au făcut o interpretare forţată a izvoarelor istorice. Este primul autor care a luat atitudine faţă de exagerările Şcolii Ardelene şi faţă de primii imigraţionişti. El a fundamentat teoria circulaţiei cuvintelor arătând că structura unei limbi nu este dată de numărul brut al cuvintelor ci de circulaţia acestora, deoarece

13

ît unele cuvinte aproape uitate sau depozitate în dicţionare, altele însă it folosite de nenumărate ori. El a demonstrat că slavismele se pierd cu ăvârşire printre latinisme, arătând că nu se poate construi nicio propoziţie ir cu cuvinte slave.

• 1884: A. D. Xenopol a scris lucrarea Teoria lui Rdesler. Studii asupra 'uinţei românilor în Dacia traiană în care foloseşte variate argumente tru a combate teoria roesleriană şi argumentează teoria romanităţii, bazân- se pe argumente solide.

• 1885: Dimitrie Onciul, în Scrieri istorice, considera că poporul îân s-a format şi la nord şi la sud de Dunăre.

• 1913: Nicolae Densuşianu în Dacia preistorică susţinea că limba ă şi limba latină nu sunt decât dialecte ale aceleiaşi limbi şi că limba ă nu datora nimic latinei, pentru a respinge unele argumente ale teoriei sleriene, cum ar fi asemănările dintre limba română şi limba albaneză.

8. Ideea romanităţii românilor după Marea Unire

itext istoric:Această dezbatere a fost continuată şi după realizarea Marii Uniri din

8, din cauza faptului că teritoriile unite după Primul Război Mondial i revendicate de statele revizioniste (de exemplu, Ungaria revendica nsilvania). Ideea continuităţii, legată de afirmarea romanităţii românilor, şi de rolul dacilor în formarea poporului român, a fost susţinută de o ă generaţie de slujitori de frunte ai istoriografiei româneşti (Gheorghe tianu, Constantin C. Giurescu etc.). Miza politică pusă în joc a condus la >locaj în relaţiile între specialiştii români şi cei maghiari.

• După 1918: apare Teoria care susţinea pretinsa inferioritate a lumii ile româneşti în raport cu ierarhiile nobiliare maghiare şi cu cultura că şi urbană.

• 1923: Vasile Pârvan a scris începuturile vieţii romane la gurile ării, cu numeroase argumente arheologice ce pun în evidenţă ideea lităţii poporului român. în această lucrare, pe baza informaţiei literare şi ologice, a demonstrat că românii sunt în cel mai înalt grad şi daci şi ani.

• 1926: Vasile Pârvan a scris Getica.• 1935: Constantin Giurescu susţinea ideea că majoritatea locuito-

Daciei romane au rămas pe loc şi că românismul a învins în Daciaru că el a câştigat pe autohtoni.

• 1937: Gheorghe Brătianu a scris O enigmă ş i un miracol istoric: - poporul român, în care demonstra că romanitatea şi continuitatea românilor sunt procese reale şi nu miracole.

• N. Iorga: A susţinut romanitatea şi continuitatea pe baza izvoarelorscrise.

Istoricii străini care au susţinut romanitatea şi teoria autohton iei şi continuităţii:

• Theodor Mommsen• J. Jung• C. Patsch• Paul Mackendrick

9. I s to r io g r a f i a c o m u n is tă şi id e e a r o m a n i tă ţ i i r o m â n i lo r

Context istoric:în primii ani ai regimului comunist, instaurat după cel de-al Doilea

Război Mondial, istoric oficial al acestui regim a fost Mihai Roller. în manualul de istorie a României (1947), Roller şi colaboratorii săi negau romanitatea românilor, exagerând rolul elementului slav în etnogeneza românească. în condiţiile în care comuniştii români s-au depărtat treptat de Uniunea Sovietică, aceste teze au fost abandonate, dar considerându-se că poporal nostru s-a format numai pe teritoriul ţării noastre, din dorinţa de a sublinia absoluta independenţă pe care comuniştii pretindeau că a fost obţinută în timpul guvernării lui Nicolae Ceauşescu. In ciuda faptului că România şi Ungaria erau ţări socialiste „frăţeşti”, controversa în tre istoricii români şi cei maghiari, în ceea ce priveşte continuitatea, s-a menţinut.

• După 1947: apare Teoria stalinistă care sublinia caracterul impe­rialist al stăpânirii romane în Dacia.

• 1965: Nicolae Ceauşescu a declanşat o mare operaţiune de reînviere a sentimentului naţional al românilor, accentuând contribuţia limbii latine şi a civilizaţiei romane la cristalizarea civilizaţiei româneşti.

• După 1965: se dezvoltă Teoria autohtoniei şi continuităţii care supraevalua rolul geto-dacilor în etnogeneza românească.

Denumiri sub care apar românii:• Caesar (101-44 Î.Hr.) în lucrarea De be llo C a llico menţionează un trib celt

volcae aflat la originea denumirii de vlah.• Etnonimul a fost preluat de germani care i-au numit w(a)lach pe toţi vorbitorii

de idiomuri romanice.• Valah - roman, gal romanizat.

15

• Biograful apostolului slavilor, Metodie, a aplicat italienilor denumirea de wlach, primită prin filieră germanică.

• Slavii au preluat acest termen în secolul al IX-lea, când au venit în contact cu lumea germană.

• Vlah înseamnă aşadar un străin, un neslav de limbă romanică.Termenul prin care este menţionată populaţia românească de-a lungul Evului

Mediu a cunoscut diferite variante:• V lah - bizantinii şi slavii sudici;• Valachus - catolicii apuseni (umaniştii);• O lah , blach - ungurii;• Voloh - slavii răsăriteni (.Cronica lu i Nestor).

D icţionar:Continuitatea - vieţuirea neîntreruptă a unui popor în acelaşi spaţiu istoric; Etnogeneză — proces istoric şi lingvistic deformare a unui popor şi a unei limbi;Limes - sistem de apărare folosit de romani, frontieră romană;Misionar = persoană care răspândeşte o nouă religie pe un nou teritoriu;Romanitate — caracter romanic al unui popor şi al unei limbi; descendenţă, origine romană; totalitatea lumii romane;Romanizare - proces istoric complex şi îndelungat prin care civilizaţia romană pătrunde în toate compartimentele vieţii unei provincii încât autohtonii îşi uită propriul idiom şi învaţă limba latină;Şcoala Ardeleană - curent cultural iluminist care susţinea latinitatea şi continuitatea de locuire a românilor pe teritoriul vechii Dacii;Teoria autohtoniei şi continuităţii - susţine că poporul român şi limba română s-au format în spaţiul romanităţii răsăritene (daco-moesian), la nord dar şi la sud de Dunăre unde a continuat să vieţuiască până în zilele noastre;Teoria imigraţionistă = susţine că poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde au trecut în stânga fluviului, iar în secolele X I—XI11 în Transilvania. Cel care a dezvoltat teoria imigraţionistă a fost Franz;Teorie istoriografică — ansamblu de idei care explică desfăşurarea unor evenimente şi procese istorice;Sulzer care în 1781 a publicat lucrarea Ceschichte des transalpinischen Daciens (Istoria Daciei transalpine);Veterani-ostaşi romani care, după satisfacerea serviciului militar, aveau o serie de drepturi şi libertăţi.

C rono log ie :• 514 Î.H .: Herodot ne dă prima ştire istorică despre geţii dobrogeni;• 82-44 Î.H.: Regatul lui Burebista;• 46 d .H .: Dobrogea este anexată la Moesia;• 87-106: Domnia lui Decebal;• 87: Campania lui Cornelius Fuscus de la Nord de Dunăre;• 88: Campania lui Tettius lulianus la Nord de Dunăre, Decebal este înfrânt;• 89: Pacea dintre Decebal şi Domiţian, prin care Decebal devine client al Romei;

16

• 101-102: Primul război dacic iniţiat de Traian;• 105-106: Al doilea război dacic iniţiat de Traian;• 106: Dacia este cucerită de romani şi transformată în provincie romană;• Secolele II—III: Datate obiecte paleocreştine;• 271: A avut loc părăsirea oficială a Daciei romane de către Aurelian;• Secolul al lll-lea: Stela funerară de la Căşeiu;• 313: S-a dat Edictul de la Milano, de către Constantin cel Mare şi Licinius,

prin care creştinismul capătă libertate de cult;• Secolul al IV-lea: Eutropius afirmă că Dacia a fost secătuită de bărbaţi; au fost

aduşi colonişti din toată lumea romană;• Secolul al IV-lea: Donariul de bronz de la Biertan cu inscripţia „Ego Zenovius

votum posui";• 392: Teodosius I înlătură cultele păgâne, creştinismul devine religie de stat;• Secolele IV-V: creştinare masivă a daco-romanilor;• 602: Slavii au rupt limesul dunărean (frontieră) şi trec masiv la Sud de

Dunăre, rupând romanitatea carpato-balcanică în două;• Secolele I I I—VIII: A avut loc marea migraţie;• 610 (secolul al VlI-lea): Limba greacă a devenit limbă oficială în Imperiul

Bizantin;• Secolul al Vlll-lea: S-a desăvârşit etnogeneza românească;• Secolele IX-X: Limba slavonă a devenit limbă liturgică în biserică şi limbă de

cancelarie în Evul Mediu în Ţările Române (secolele XIV-XV);• 971: Imperiul Bizantin şi-a reinstaurat stăpânirea romană la Dunărea de Jos

organizând Thema Paristrion (Paradunavon, Dobrogea);• Secolul al XlV-lea: S-au constituit statele medievale româneşti;• Sfârşitul secolului al XlV-lea: Turcii au ajuns la Dunăre;• Sfârşitul secolului al XlV-lea - începutul secolul al XVI-lea: în Europa s-a

manifestat umanismul;• 1453: Turcii au cucerit Constantinopolul;• 1508: Este introdus tiparul în Ţările Române;• 1570: Diaconul Coresi a tipărit Psaltirea, prima afirmare a limbii literare

române;• 1699 şi 1701: Diplomele unirii cu Biserica Romei;• Secolul al X V II l-lea: Etnogeneza românească a devenit o problemă politică;• 1808: Cheorghe Şincai - H ronica rom ânilor şi a m ai m u lto r neam uri;• 1812: Petru Maior - Istoria pentru începuturile rom â n ilo r in D acia ;• 1816: Daniel Philippide - Scrieri istorice;• 1818: Dionisie Fotino - Istoria vech ii Dacii;• 1863: Generalizarea alfabetului latin în timpul lui Cuza;• 1867: Instaurarea dualismului austro-ungar;• Secolul al XlX-lea: S-a constituit limba literară română;• 1993: Adolf Armbruster - Romanitatea rom ânilor. Istoria unei idei;• 1996: Lucian Boia - Istorie şi m it In conştiinţa românească.

17

B. O a m e n i i , s o c ie t a t e a şi l u m e a id e il o r

I. Democraţie si totalitarism în secolul al XX-lear r

1. Trăsăturile democraţiei2. Trăsăturile totalitarismului3. Ideologii totalitare şi practici totalitare4. Regimuri democratice în secolul al XX-lea5. Trăsăturile democraţiei româneşti6. Ideologii şi practici politice în România

1. Trăsăturile democraţiei

Regimul politic democratic se caracterizează prin următoarele trăsături:• existenţa principiului separării puterilor în stat;• pluralism politic (pluripartidism);• puterea este legitimată prin intermediul alegerilor libere (vot univer-

), care permit schimbarea conducerii statului periodic;• respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.Democraţia este exercitată în cadrul statului de drept (formă de

;anizare a statului bazată pe respectul principiilor legalităţii şi drepturilor livizilor).

2. Trăsăturile totalitarismului

Totalitarismul se caracterizează printr-un regim politic care stabileşte iietatea statului în raport cu individul. Statul are toate drepturile, partidul c înregimentează populaţia şi conducătorul unic exercită toate puterile, □logiile totalitare ale secolului al XX-lea au fost comunismul, fascismul varianta sa germană - nazismul) şi teocraţia.

Statul totalitar este o creaţie a secolului al XX-lea, cu rădăcini în )riţarismul conservator european. în funcţie de suportul ideologic, acesta are ă variante: una de extremă dreaptă, care a dispărut odată cu înfrângerea maniei în 1945, şi una de extremă stângă, care şi-a continuat existenţa după Doilea Război Mondial. Se consideră că totalitarismul a atins punctul ninant în doar două state: Germania şi URSS.

Statele totalitare promovează interesul de grup sau de clasă, care în raport cu societatea sunt în minoritate, excluzând opţiunile şi voinţa majorităţii, interesele, aspiraţiile acestora. Unicitatea puterii, exercitarea ei în mod discreţionar şi absolut, forţa, teroarea, frica sunt doar câteva d in caracteristicile acestor tipuri de state.

Regimurile totalitare, atât cele de extremă dreaptă (fascismul şi nazismul) cât şi cele de extremă stângă (comunismul), au anumite trăsături comune:

• puterea de stat este deţinută şi exercitată în m od absolut de către o persoană sau un grup de persoane care concentreză în mâinile lor întreaga putere (conducătorul unic);

• conducerea statului nu se realizează pe baza principiului separării puterilor în stat, iar dacă acest principiu este menţionat în Constituţie şi în legi, el este formal, având un rol propagandistic;

• inexistenţa unor instituţii reprezentative ale puterii de s ta t sau, acolo unde există, prerogativele sunt mult restrânse, iar funcţionarea lor este fonnală (unicitatea puterii în stat);

• lipsa pluralismului politic şi ideologic. în cadml societăţii se promovează dominaţia politică şi ideologică a unui singur partid, cel aflat la putere (partidul fascist, partidul comunist). Singura ideologie admisă este ideologia acestui partid.

• cu ajutorul propagandei se dezvoltă cultul personalităţii şefului partidului şi al statului; aşa s-a întâmplat în cazul lui Stalin, M ao Zedong, N. Ceauşescu, Kim Ir Sen, Musollini, Hitler;

• cenzura - presa este subordonată ideologic partidului unic;• statul se identifică cu partidul.

3. Ideologii totalitare şi practici totalitare

A. Ideologia comunistăB. Ideologia fascistăC. Ideologia nazistă

A. Ideologia comunistăOriginile ideologiei comuniste o constituie operele lui Karl Marx, în

special în Manifestul partidului comunist (a apănit la Londra, 1848), în care este fundamentat principiul luptei de clasă. Marx considera că noua societate, cea comunistă, se va edifica mai întâi în ţările dezvoltate, în care proletariatul, mai numeros şi având o conştiinţă de clasă bine formată, va prelua prin revoluţie puterea de la burghezie.

19

Lenin, principalul conducător şi ideolog al bolşevicilor, a fundamentat ideea că şi în Rusia (ţară mai puţin dezvoltată) e posibilă victoria unei revoluţii socialiste în lucrarea Statul şi revoluţia, cu condiţia existenţei unei conjucturi social-economice propice, care să fie exploatată de un partid format din revoluţionari de profesie. Acesta urma să fie partidul bolşevic (comunist), aripa radicală desprinsă din Partidul Social-Democrat Rus. în concepţia sa, comuniştii reprezentau avangarda proletariatului.

Comuniştii declarau că obiectivul regimului lor politic este edificarea societăţii socialiste, ca primă etapă a comunismului, în care oamenii, eliberaţi de exploatare, să-şi dezvolte în mod multilateral personalitatea. Temeiul acestor transformări o constituiau desfiinţarea proprietăţii private, pentru eliminarea inegalităţilor economice între oameni, şi instaurarea dicta­turii proletariatului, ca modalitate de înfrângere, prin violenţă, a rezistenţei împotriva noii societăţi.

în realitate, dictatura proletariatului a însemnat dictatura sângeroasă a unei singure persoane, care a adus incomensurabile suferinţe pentru milioane de oameni. Deşi comunismul a proclamat egalitatea deplină a oamenilor în societate, deţinătorii de funcţii importante în partid (nomenclatura) au formato categorie privilegiată, al căror nivel de viaţă era superior celorlalţi cetăţeni.

URSS - STAT TOTALITAR In 1917, în Rusia s-au declanşat două revoluţii. Prima, declanşată în

februarie/martie, a fost o revoluţie liberală tipică, având ca rezultat şi pro­clamarea republicii ca urmare a abdicării Ţarului Nicolae al II-lea. Un timp, puterea a fost împărţită între guvernul provizoriu condus de Kerenski şi consiliile muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor, numite soviete (cu rol politic).

A doua revoluţie, din octombrie/noiembrie 1917, este cunoscută în istorie ca revoluţie comunistă (bolşevică). în 25 octombrie 1917, Lenin, conducătorul partidului bolşevic, a declanşat revoluţia bolşevică considerată actul de naştere al primului stat comunist din istorie, în realitate o lovitură de sta t militară. Puterea a fost preluată de un guvern alcătuit numai din bolşevici şi condus de Lenin - Consiliul Comisarilor Poporului. Primele măsuri au fost foarte populare: Decretul asupra păcii, care a dus la încheierea unei păci separate cu Germania, la Brest-Litovsk, în 18 februarie/3 martie 1918, şi Decretul asupra pământului, care a proclamat naţionalizarea întregului fond funciar al ţării. Decretul asupra naţionalităţilor proclama dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure soarta, mergând până la despărţirea de statul rus.

Lenin a susţinut ideea instituirii unei dictaturi a proletariatului. în acest scop a fost creată Armata Roşie şi poliţia politică, CEKA, NKVD şi apo i KGB.

20

în timpul războiului civil din 1918-1921, în care „roşii” (bolşevicii) s-au confruntat cu „albii” (adepţii vechiului regim politic) sprijiniţi de puterile occidentale (Marea Britanie, SUA), dictatura proletariatului s-a transformat în dictatura partidului comunist. Armata Roşie, organizată de Leon Troţki, şi-a înfrânt adversarii graţie instaurării comunismului de război, un amestec de teroare şi elan revoluţionar, care a însemnat suprimarea partidelor politice, desfiinţarea Dumei (Parlamentul), lichidarea opozanţilor, naţionalizarea între­prinderilor şi rechiziţionarea produselor agricole.

La 30 decembrie 1922, Rusia sovietică a devenit republică federală - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).

După moartea lui Lenin, survenită în 1924, s-au confruntat doi oameni Troţki şi Stalin şi două concepţii. Troţki susţinea ideea „ revoluţiei mondiale" şi „exportul de revoluţie" fapt demonstrat de atacul asupra Poloniei şi de apariţia unor republici ale sfaturilor (bolşevice) în 1919, Ungaria şi Germania. Stalin (1924-1953), considerând că regimul comunist ar fi fost atras într-un război periculos prin adoptarea strategiei troţkiste, susţinea ideea „ socialismului într-o singură ţară în lupta pentru putere, Troţki a fost înfrânt, apoi demis din toate funcţiile, în 1927, exilat în 1929 şi asasinat de agenţii lui Stalin în 1940.

în 1956, Nikita Hrusciov, în cadrul Congresului al XX-lea al PCUS, a demascat crimele lui Stalin şi a condamnat cultul personalităţii acestuia.

în anul 1985, noul secretar general a fost numit Mihail Gorbaciov, acesta a lansat o vastă politică de reformă, perestroika, care unnărea reorganizarea întreprinderilor, acordarea liberei iniţiative, o politică salarială care să ţină cont de performanţe. Informaţiile de tot felul au devenit mai transparente, iar presa a dobândit libertatea de exprimare datorită politicii glasnost. în URSS, liberalizarea nu a vizat în primul rând economia, aşa cum s-a întâmplat în China, ci viaţa politică. în 1989 au avut loc alegeri libere, primele după instalarea partidului unic în 1921.

Practici politice comuniste în URSS:• orice formă de opoziţie a fost desfiinţată, fiind interzisă funcţionarea

partidelor politice în afara celui comunist, PCUS;• a fost creată poliţia politică a regimului CEICA, în 1917, NKVD, KGB;• statul şi-a impus controlul în economie prin naţionalizarea întreprin­

derilor şi colectivizarea agriculturii începând cu 1929, iar în economie s-a trecut la o economie centralizată şi planificată rigid, pe baza planurilor cincinale, şi la industrializare forţată în timpul lui I. V. Stalin (1924—1953).

Marea teroare (1936-1939) - a avut loc o teroare fără precedent căreia i-au căzut victime milioane de oameni din rândul tuturor categoriilor sociale şi profesionale, inclusiv militari. Opozanţii politici au fost executaţi sau trimişi la închisoare sau în lagărele de muncă forţată care formau Gulagul (sistemul de

21

re şi închisori) în care au fost închişi, torturaţi sau omorâţi cei care se leau regimului comunist. Alexander Soljeniţîn, scriitor şi militant pentru turile omului, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a publicat cartea pelagul Gulag, în care demască crimele comunismului.

B. Ideologia fascistăFascismul este o ideologie care se caracterizează prin cultul conducă-

lui şi al partidului unic şi prin suprimarea drepturilor şi libertăţilor viduale. A apărut în Italia, după Primul Război Mondial, unde tensiunile ale au creat un climat de nesiguranţă şi violenţă, îmbrăcând o formă oratistă.

De această criză a profitat Partidul Fascist, creat, în 1919 de Benito isolini.

în 26 octombrie 1922, fasciştii au organizat „Marşul asupra iei”, cu scopul de a prelua puterea. Regele Victor Emmanuel al III-lea a ptat situaţia, iar la 30 octombrie 1922 l-a numit pe Mussolini edinte al Consiliului de Miniştri. Acesta, printr-o lege specială din 1925, mit puteri sporite în stat. între anii 1925-1929, Mussolini a instaurat o ărată dictatură şi primul stat fascist totalitar din istorie. Toate partidele ice şi sindicatele nonfasciste au fost interzise. Presa, radioul şi cine- )grafia au fost cenzurate, iar votul universal a fost suprimat, în 1928, şi imentului i-au fost retrase adevăratele puteri.>ături:

• în plan politic: corporatismul urmărea înlocuirea Parlamentului cu o nare a delegaţiilor corporaţiilor;

• în plan social: corporatismul a însemnat colaborarea dintre clasele de, au fost desfiinţate sindicatele şi dreptul la grevă. în 1927 au fost ins- e corporaţiile care trebuiau să cuprindă pe patroni şi pe salariaţi în aceeaşi lizaţie profesională în care interesul individului era subordonat statului;

• în plan religios: prin Acordul de la Lateran (1929), Papa a devenit ranul statului Vatican iar catolicismul, religie de stat;

• în politica externă: a pus accent pe naţionalism şi restaurarea rei naţionale. S-a urmărit expansiunea teritorială, astfel Italia a cucerit >ia, în 1936, şi Albania, în 1939, intenţionând să transforme Mediterana m lac italian.tici politice:• a fost interzisă orice formă de opoziţie, au fost desfiinţate partidele

ice şi sindicatele;• a fost organizată poliţia politică, OVRA, şi organizaţiile paramilitare

lăşile Negre şi Ballila);

• a fost organizat, în 1925, Tribunalul Special, care stabilea pedepse foarte grele pentru adversarii politici;

• cetăţenii au fost îndoctrinaţi prin propagandă şi prin diferite orga­nizaţii fasciste (populaţia matură prin Dopolavoro, copiii şi tinerii p rin Avanguardisti şi Ballilă).

C. Ideologia nazistăA apărut în Germania, ţară învinsă în Primul Război Mondial şi a fost

expusă în lucrarea Mein K am pf (Lupta mea) a lui A dolf Hitler. Ideologia nazistă avea la bază naţionalismul exacerbat, rasismul, xenofobismul şi antisemitismul. Ideile sale se bazau pe conceptul asupra raselor. Acesta considera că germanii fac parte dintr-o rasă superioară, rasa ariană, purtătoare a progresului în istoria omenirii, iar negrii, slavii, ţiganii şi evreii sunt rase inferioare. Ideea că societatea omenească se conduce după legile naturii, în care cel puternic supravieţuieşte, justifica dreptul rasei superioare de a se impune în faţa oamenilor consideraţi inferiori. Astfel se justifica şi politica expansionistă a Germaniei naziste şi încălcarea drepturilor omului.

Sistemul democratic, în concepţia lui Hitler, era responsabil de scăde­rea prestigiului Germaniei în urma încheierii Păcii de la Versailles (1919), considerată „ruşinoasă” de către naţionaliştii germani. Naţionalismul de tip german însemna crearea unui imperiu, Reich, care să-i cuprindă pe to ţi membrii poporului german, Volk, ce trăiau dincolo de graniţele Germaniei. Avea nevoie de spaţiu vital pentru Germania spre Răsărit. Statul nazist avea deviza „un singur popor, un singur stat, un singur conducător” (,,ein Volk, ein Reich, ein Fiihrer”).

în 1932, Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de Adolf Hitler, a câştigat alegerile pentru Reichstag şi Adolf Hitler a fost numit cancelar al Germaniei.Practici politice naziste:

• a fost interzisă orice formă de opoziţie, au fost desfiinţate partidele şi sindicatele, rămânând un singur partid - partidul nazist NSDAP, s-a introdus cenzura;

• a fost organizată poliţia secretă, Gestapo',• au fost înfiinţate organizaţii paramilitare;• cetăţenii au fost îndoctrinaţi prin propagandă şi prin diferite organizaţii

fasciste: copiii şi tineretul - Tineretul Hitlerist, sindicatele - Frontul Muncii.Antisemitismul a devenit politică de stat în 1933, când A dolf Hitler a

ajuns la putere pe cale democratică. Nazismul a identificat în evrei, ca rasă, pe duşmanul principal şi, ajuns la putere, a organizat în mod sistematic persecuţii antievreieşti, evreii erau consideraţi vinovaţi pentru scăderea

23

nivelului de trai al populaţiei Germaniei după Primul Război Mondial şi în anii crizei economice 1933-1939.

• 1 septem brie 1941: Toţi evreii sunt obligaţi să poarte stema galbenă a lui David;

• în 1942 se aplică în Germania „soluţia finală", începe Holocaustul. Până în 1945 au fost ucişi aproximativ 6 milioane de evrei, prin gazare, în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Maidanek, Treblinka, Birkenau.

D icţionar:Gulag - prescurtare pentru Administraţia de Stat a Lagărelor de Muncă, sistem de lagăre şi închisori în care au fost închişi, torturaţi sau ucişi cei care se opuneau comunismului;Arian = termen folosit de rasişti pentru a denumi populaţiile albe, în general, şi în special pe germani;Cancelar - prim-ministru al statului german;Reichstag = denumire a camerei reprezentative a Parlamentului German;Totalitarism =■ formă de organizare şi funcţionare a societăţii în care statul controlează toate aspectele vieţii sociale şi individuale.

Cronologie:CO M UN ISM :• februarie/martie 1917: revoluţie burghezo-democratică, condusă de Partidul

Constituţional Democratic (burghezia liberală) şi menşevici (PSD);• 16 februarie/1 martie 1917: s-a instaurat un guvern provizoriu, condus de

Kerenski;• 17 februarie/2 martie 1917: ţarul Nicolae al ll-lea a abdicat;• aprilie 1917: Tezele din a p rilie ale lui Lenin în care fixa obiectivele revoluţiei

bolşevice;• 25 octombrie/7 noiembrie 1917: a izbucnit revoluţia bolşevică denumită

Revoluţia d in octom brie , considerată actul de naştere al statului sovietic;• 1918-1921: război civil între albi (adepţii vechiului regim, monarhiştii) şi roşii

(comuniştii);• 1922: s-a format URSS;• 1924: a murit Lenin;• 1924-1953: losif Visarionovici Stalin;• 1929: a început colectivizarea forţată a agriculturii;• 1936: au început marile procese în URSS;• 1936—1939: Marea teroare;• după 1944: comuniştii au luat puterea, cu sprijinul direct sau indirect al

U RSS, dar fără sprijinul Armatei Roşii, în Albania, Iugoslavia, China, Coreea de Nord, C uba şi Vietnam;

• între 1944-1948: s-au instaurat regimuri comuniste prin lovituri de forţă şi p rin fraudarea alegerilor şi cu sprijinul Armatei Roşii în Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi RDG;

24

• până în 1945: au existat regimuri comuniste doar în URSS şi Mongolia(1921);■ 1953: a murit Stalin;• 1953: mişcare antisovietică în RDG;• 1956: Nikita Hruşciov a dezvăluit crimele lui Stalin la Congresul al XX-lea al

PCUS;• 1956: mişcare anticomunistă în Polonia;• 1956: mişcare anticomunistă în Ungaria;• 1961: s-a ridicat zidul Berlinului, simbol al divizării Europei;• 1968: Primăvara de la Praga, mişcare de reformare a sistemului comunist în

Cehoslovacia;• 1970-1989: au scos în evidentă falimentul economic al sistemului comunist;• 1979-1988: intervenţia militară sovietică în Afghanistan;• 1980: s-a constituit sindicatul liber, Solidaritatea, în Polonia, condus de Lech

Walesa;• 1985: Mihail Corbaciov a devenit secretar general al PCUS şi a iniţiat politica

perestroika i glasnost (reconstrucţie şi deschidere) prin care urmărea reformarea partidului şi a statului sovietic;

• 1991: URSS s-a destrămat.

FASCISM:Italia

• 1919: s-a constituit Partidul Fascist;• 26 octombrie 1922: Marşul asupra Romei;• 30 octombrie 1922: Mussolini a fost numit prim-ministru;• aprilie 1924: Camera Deputaţilor a devenit majoritar fascistă;• 1925: Legea cu privire la puterile lui Mussolini în stat;• 1926: Legea corporaţiilor;• 1929: Acordul de la Lateran;• 1936: Italia a cucerit Etiopia;• 1939: Italia a cucerit Albania;• 1943: debarcarea anglo-americană în SiciIia; Italia a capitulat.

In alte state:• 1919: instaurarea regimului ultranaţionalist condus de Horthy;• 1919: a apărut o mişcare politică fascistă în Germania;• 1919: a apărut o mişcare politică fascistă în Italia, ţară învingătoare în Primul

Război Mondial;• 1923: mişcări fasciste în Ungaria şi Bulgaria, ţări învinse în Primul Război

Mondial;• 1927: s-a constituit L.A.M. (Legiunea Arhanghelului Mihail), partid fascist, în

România;• 1936-1939: s-a desfăşurat războiul civil în Spania dintre republicani şi Franco.

NAZISM:• 1932: N.S.D.A.P. - Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani,

condus de Adolf Hitler, a câştigat alegerile pentru Reichstag;• 30 ianuarie 1933: Adolf Hitler este numit Cancelar;

25

• 23 martie 1933: votarea Legii de împuternicire - Hitler capătă puteri depline;• 14 octombrie 1933: Germania se retrage din Liga Naţiunilor şi din Conferinţa

dezarmare de la Geneva;• 30 iunie 1934: a avut loc Noaptea cu ţite lo r lung i;• 2 august 1934: moare preşedintele Hindenburg, Hitler devine Fuhrer - îşi

imă prerogativele cumulate de preşedinte şi cancelar;• 16 martie 1935: reintroducerea serviciului militar obligatoriu;• 15 septembrie 1935: Legile rasiale de la Nurnberg prin care evreilor le-au fost

îrzise drepturile civile şi politice:1. Legea cetăţeniei germane - prin care este cetăţean al Reich-ului acea

persoană care este de origine germană.2. Legea privind protejarea sângelui şi onoarei germane - prin care erau

interzise căsătoriile dintre evrei şi cetăţenii germani.• 7 martie 1936: a avut loc remilitarizarea zonei renane;• 1936-1937: s-a constituit Axa Berlin-Roma-Tokio;• 12 martie 1938: este anexată Austria şi realizat Anschluss-u\ (Germania Mare);• 30 septembrie 1938: a avut loc A cordu l de la Munchen prin care este cedată

rmaniei regiunea sudetă a Cehoslovaciei;• 9 noiembrie 1938: a avut loc Noaptea de cristal - KrisatUnacht, pogromul

anizat împotriva evreilor;■ 15 martie 1939: a avut loc invadarea Cehoslovaciei, care dispare de pe harta

opei;• 23 august 1939: s-a semnat Pactul R ibben trop -M o lo tov care în articolul 3 a

văzut interesul total al URSS faţă de Basarabia;• 1 septembrie 1939: Germania a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial,

î invadarea Poloniei;• 22 iunie 1941: Germania a pus în aplicare Planul Barbarossa - invazia

maniei asupra U.R.S.S.• 11 decembrie 1941: Germania declară război S.U.A.• 20 ianuarie 1942: Conferinţa de la Wansse aplică soluţia finală care a dus la

ocaust, până în 1945 au fost exterminaţi în lagărele de la Auschwitz, Treblinka sau danek aproximativ 6 milioane de evrei;

■ 1945: Germania a fost înfrântă.

4. Regimuri democratice în secolul al XX-lea

Secolul al XX-lea a mai fost numit şi secolul extremelor pentru că imurile politice au cunoscut o evoluţie spectaculoasă, de la extrema aptă (prima jumătate a secolului al XX-lea) la extrema stângă (a doua îătate a secolului al XX-lea). La sfârşitul Primului Război Mondial, omul itic italian Giovanni Gioliotti afirma că: ,,Democraţia a trecut ultima şi mai grea dintre probe şi triumfă acum în întreaga lume ”.

Ţările învingătoare în Primul Război Mondial au fost Marea Britanie, nta, Italia, Japonia, S.U.A. care au impus condiţiile de pace. în Europa

prăbuşirea marilor imperii: german, ţarist şi austro-ungar, a fost urmată de apariţia unor state naţionale în Europa Centrală şi Răsăriteană cu regimuri politice republicane sau monarhii parlamentare Regatul Sârbo-Croato-Sloven, din 1928, Iugoslavia. Astfel anul 1918 reprezintă apogeul ideii naţionale în Europa. Consolidarea sistemului democratic în noile state a depins de realizarea a două reforme-cheie: cea agrară şi cea constituţională. în 1919, România se afla în rândul celor 28 de ţări europene cu regim democratic. Regimuri autoritare în 1940 existau în Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, URSS, Germania, Italia, Grecia, Turcia, Spania, Portugalia şi Finlanda.

Marea criză economică de supraproducţie, din 1929-1933, a pus probleme democraţiilor liberale care s-au confruntat cu numeroase conflicte sociale. Regimuri democratice au existat în: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia, Norvegia, Suedia, Elveţia, Cehoslovacia.

PRACTICI POLITICE DEMOCRATICE: PRACTICA STATULUI DE DREPT ŞI PRACTICA DREPTURILOR OMULUI

Statul de drept este inseparabil de democraţie şi de respectarea drepturilor omului. Problematica drepturilor omului îşi are începuturile încă din Antichitate, odată cu apariţia primelor coduri de legi. Mai târziu, Epoca Luminilor a impus teoria drepturilor omului sub forma unor documente precum Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite (1776) şi Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului (1789). Aceste documente promo­vau egalitatea între oameni, dreptul la viaţă, la liberă exprimare, dreptul de a lua parte la guvernare etc.

Teoria drepturilor omului s-a dezvoltat până la apariţia Declaraţiei universale a drepturilor omului (10 decembrie 1948, adoptată de către ONU). Această teorie a evoluat şi sub forma altor documente — Convenţia europeană a drepturilor omului, adoptată de Consiliul Europei în 1950.

Practica drepturilor omului cunoaşte mai multe tipuri de astfel de drepturi şi libertăţi:

• Drepturile civile, care se referă la libertatea individuală — de exem­plu, libertatea cuvântului, libertatea credinţei etc - sunt legate de Epoca Luminilor (secolul al XVIII-lea);

• Drepturile politice, definite prin dreptul la vot, au apărut în secolul al XlX-lea;

• Drepturile sociale (cum ar fi dreptul la educaţie, la ocrotirea sănă­tăţii, ocrotire socială) sunt specifice secolului al XX-lea.

Statul totalitar a încălcat permanent drepturile omului sub motiv că acestea trebuie subordonate intereselor superioare ale statului.

27

Regimuri democratice:A. SUAB. Marea BritanieC. Franţa

A. SUA este o republică prezidenţială, organizată pe baza Constituţiei din 1787. La baza organizării statului se află principiul separaţiei puterilor în stat.

Puterea executivă aparţine Preşedintelui care e în acelaşi timp şi şeful guvernului federal.

Puterea legislativă aparţine Congresului formată din Senat şi Camera Reprezentanţilor.

Puterea judecătorească aparţine instituţiilor specializate, Curtea Supremă, fiind instanţă supremă de judecată, formată din nouă judecători aleşi pe viaţă.

în 1912 şi 1916 alegerile electorale au fost câştigate de democraţii. După Primul Război Mondial, în 1920, republicanii câştigă alegerile electorale. în acelaşi an, femeile câştigă dreptul la vot, acesta devenind practic universal. Republicanii au promovat în plan economic o politică protecţionistă, în plan intern o politică puritană cu accente xenofobe, în plan extern o politică izo- laţionistă de a nu se angaja prin semnarea de tratate.

Deşi a contribuit substanţial la înfrângerea nazismului, SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial nu a reuşit să oprească expansiunea comunis­mului în lume. Astfel, în 1947, în cadrul doctrinei Truman a fost concepută politica de containment (de stăvilire a comunismului în Europa de Vest şi în lume) de către diplomatul american George F Kenan. Consecinţele acestei politicii au fost în plan economic: lansarea în 1947 a. Planului Marshall de ajutorare economică a ţărilor distruse de război. Au beneficiat de acest ajutor ţările Europei de Vest, cele din sfera de influenţă sovietică, printre care şi România, au refuzat acest ajutor.

în plan militar: s-a constituit în 4 aprilie 1949 NATO, care trebuia să riposteze împotriva oricărui atac al URSS. Au purtat războaie de stăvilire a comunismului în: 1950-1953 - Coreea, 1959-1975 - Vietnam.

Perioada postbelică a fost marcată de personalitatea preşedintelui american John F. Kennedy (1961-1963).

13. Marea Britanie este o monarhie constituţională parlamentară. A avut un ro l important în victoria aliaţilor în Primul Război Mondial şi în victoria împotriva nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial.

La baza organizării statului se află principiul separaţiei puterilor în stat:

28

• Puterea executivă aparţine monarhului (din 1952 - Elisabeta a Il-a) şi guvernului (cabinetului). Prim-ministrul este şeful partidului majoritar, care câştigă alegerile, şi este numit de monarh. Cabinetul împarte iniţiativa legis­lativă cu Parlamentul.

• Puterea legislativă aparţine Parlamentului bicameral fonnat din Camera Comunelor, aleasă prin vot universal pe cinci ani, şi Camera Lorzilor. Acesta adoptă legile, votează bugetul de stat şi exercită controlul asupra puterii executive.

în consolidarea democraţiei parlamentare, un rol important l-a avut şi adoptarea votului universal în 1918. în viaţa politică, după 1918, alături de liberali şi conservatori s-a afirmat şi Partidul Laburist. In 1920, alegerile electorale au fost câştigate de Lloyd George, care a format un guvern de coaliţie din conservatori şi liberali. în 1922, acesta a demisionat. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a remarcat Winston Churchill, prim- ministru conservator între 1940-1945, 1951-1955. în perioada postbelică cele mai puternice partide au fost Partidul Conservator şi Partidul Laburist, între 1979-1990 prim-ministrul conservator Margaret Thatcher a luat măsuri de consolidare economică prin privatizarea unor întreprinderi şi servicii de stat şi de creştere a prestigiului internaţional.

C. Franţa: între anii anii 1918-1940 a existat un regim democratic caracterizat prin instabilitate guvernamentală. Au existat mai multe partide, deceniul al III-lea fiind dominat de coaliţii cu contur politic nedefinit cum ar fi Blocul Naţional şi Uniunea Naţională, care au oprit ascensiunea extremei drepte la putere în timpul celei de a IlI-a Republici Franceze.

In 1958, a fost votată o nouă Constituţie care stă la baza cele de-a V-a Republici Franceze.

In 1959, la conducerea Franţei a venit preşedintele Charles de Gaulle care a acţionat pentra consolidarea puterii şefului statului. în acest sens, în 1962, s-a adoptat o nouă lege electorală care a stabilit ca preşedintele Franţei să fie ales prin vot universal şi nu de un colegiu electoral ca până atunci.

Cronologie:Franţa

• 1918-1940: a lll-a Republică Franceză;• 1946-1958: a IV-a Republică Franceză;• 1958: s-a adoptat Constituţia Republicii a V-a Franceze;• 1959-1969: Charles de Gaulle este preşedintele Franţei;• 1981-1995: Franţois Mitterrand este preşedintele Franţei;• 1995-2002: Jacques Chirac este preşedintele Franţei.

29

i ania:• 1918: Germania este ţară învinsă în Primul Război Mondial;• 1918: a avut loc revoluţia spartakistă de la Berlin;• 1919: Constituţia de la Weimar prin care Germania devenea republică con-

de un cancelar şi un preşedinte;• Iunie 1919: Prin Tratatul de la Versailles, Germania este declarată unic vino-

întru declanşarea războiului şi obligată să plătească uriaşe despăgubiri de război, lunţe la colonii şi să se dezarmeze.

- nu avea voie să aibă serviciul militar obligatoriu;- pierdea 13% din teritoriu, 10% din industrie, 12% din populaţie, 48%

din minereurile de fier, 15% din producţia agricolă.- pierdea Alsacia şi Lorena care erau redate Franţei.

• 1923: Franţa a ocupat zona demilitarizată Ruhr;• 1949: Germania este împărţită în RDG şi RFG;• 1951: RFG devine membru al CECO;• 1957: RFG devine membru al CEE;• 1982-1998: Helmuth Kohl cancelar al Germaniei;• 1989: a fost dărâmat zidul Berlinului;• 1990: a avut loc reunificarea Germaniei.

5. Trăsăturile democraţiei româneşti 1918-1938:

FACTORII CARE AU CONTRIBUIT LA AFIRMAREA DEMOCRAŢIEI ROMÂNEŞTI

• Construcţia democraţiei a fost iniţiată în a doua jumătate a secoluluiX-lea, în timpul domniilor lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I printarea modelului occidental.• Decretul-Lege din 16 noiembrie 1918 prin care s-a adoptat votul

:rsal pentru persoanele de sex masculin care au împlinit 21 de ani ceea lus la dispariţia rotativei guvernamentale şi a colegiilor electorale.• Constituţia din 1923, care a prevăzut drepturile şi libertăţile cetăţeneşti

icipiul separaţiei puterilor în stat (executivă, legislativă, judecătorească).• Instituţia monarhică a avut un rol integrator, în special prin funcţia

nbol al unităţii tuturor românilor.• Dinamica sistemului pluripartidist:

1. unele fonnaţiuni au părăsit scena politică: Partidul Conservator a dispărut ca urmare a înfăptuirii celor două reforme din 1921: Reforma agrară şi Reforma electorală;

2. altele s-au menţinut, PNL care şi-a impus propriul model de organizare a statului prin adoptarea Constituţiei din 1923 şi a legilor de unificare politico-administrativă;

3. au apărut şi partide (grupări) noi, de diverse orientări: în aprilie 1918 s-a constituit Liga Poporului, condusă de generalul Alexandru Averescu, în decembrie 1918, s-a constituit Partidul Ţărănesc condus de Ion Mihalache, în 1926 s-a constituit al doilea m are partid de guvernământ, PNŢ, condus de Iuliu Maniu.

4. integrarea în viaţa politică a partidelor politice d in teritoriile unite cu România în 1918;

5. au apărut partidele aparţinând minorităţilor naţionale, ca Partidul German sau Uniunea Evreilor din România.

CARENŢE ALE DEMOCRAŢIEI INTERBELICE• Politicianismul clasei politice s-a manifestat prin demagogie, nere­

guli în organizarea alegerilor parlamentare, judeţene, comunale.• în perioada 1919-1937, regele a dizolvat de opt ori parlamentul p r in

decret regal, înainte de termenul legal de 4 ani, fapt care a afectat regimul democratic.

• Legea electorală din 1926 stabilea că partidul care obţinea minimum 40% din voturi primea 50% din totalul mandatelor în Adunarea Deputaţilor (primă electorală), cealaltă jumătate se împărţea proporţional între toate partidele, inclusiv cel câştigător. Era o încălcare a principiului egalităţii votului înscris în Constituţia din 1923.

• S-a menţinut vechea practică prin care regele numea guvernul, dizolva parlamentul, se schimba conducerea administraţiei locale şi apoi se organizau alegeri generale care erau câştigate de guvern. în acest mod, în loc ca guvernul să fie expresia Parlamentului, se petrecea invers, puterea legislativă era o emanaţie a executivului.

• Amestecul tot mai evident al regelui Carol al II-lea (după 1930) în activitatea de guvernare, cu scopul introducerii regimului de autoritate monarhică (obiectiv realizat în februarie 1938).

• Au apărut partide cu ideologii totalitare, fapt care a condus la practici antidemocratice: ameninţarea, şantajul, violenţa, crima (asasinarea lui I. G. Duca în 1933, a lui A. Călinescu în 1939, a lui N. Iorga în 1940);

• în 1937 s-a realizat un pact de neagresiune electorală între PNŢ şi legionari, care s-au clasat pe locul al III-lea cu 15, 58%. Niciun partid politic nu a câştigat 40% din voturi, fapt ce a permis lui Carol al H-lea să instaureze monarhia autoritară.

• în perioada interbelică s-a înregistrat o mare instabilitate guverna­mentală; în cei 20 de ani s-au perindat 30 de guverne şi au avut loc 10 alegeri generale.

31

Eşecul democraţiei româneşti în deceniul al IV-lea al secolului trecut s-a datorat şi situaţiei internaţionale, în special după venirea la putere a lui Hitler în 1933.

6. Ideologii şi practici politice în România

IDEOLOGII DEMOCRATICEa) Partidul Naţional Liberal (1918-1947)Ideologia liberală a fost promovată de Partidul Naţional Liberal.

Acesta s-a format în 1875 prin Coaliţia de la Mazar-Paşa. El reprezenta interesele burgheziei industriale şi financiare, precum şi ale unor categorii liberale şi intelectuali. în perioada interbelică, la conducerea partidului s-au succedat politicieni remarcabili: Ion I. C. Brătianu (1909-1927), Vintilă Brătianu (1927-1930), I. G. Duca (1930-1933), Constantin I. C. Brătianu (1934-1947); organul central de presă era „Viitorul” .

Doctrina PNL era neoliberalismul. Avându-i ca principali teoreticieni pe Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Victor Slăvescu şi Vintilă Brătianu, liberalii erau adepţii politicii „prin noi înşine”-, ei susţineau că burghezia avea ca obiectiv conducerea României pe calea progresului social; evoluţia, după părerea lor, era condiţionată de dezvoltarea industriei naţionale şi trebuia să se facă fară salturi bruşte, respectându-se „echilibrul social”.

în plan economic susţineau dezvoltarea industriei, a urbanizării şi a capitalului românesc.

în p lan social susţineau dezvoltarea burgheziei româneşti, principala clasă purtătoare de progres.

în plan politic susţineau dezvoltarea democraţiei parlamentare.PNL a dominat scena politică în timpul „decadei Brătianu”(1918-1928),

precum şi în anii 1934—1937 în timpul guvernului Gheorghe Tătărescu. După M area Unire din 1918, PNL s-a consolidat prin fuziuni cu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, condus de Ion Nistor şi Partidul Ţărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeţ, ambele în 1923.

Perioada 1922—1926 a fost epoca unor mari succese liberale. Aflat la putere, PNL, condus cu autoritate de I. I. C. Brătianu, a reuşit să rezolve problemele dificile ale organizării noului stat întregit, ale unificării din punct de vedere administrativ şi legislativ prin adoptarea unui vast program de reforme. Au fost adoptate măsuri privind unificarea politică şi admi­nistrativă, modernizarea economiei, dezvoltarea învăţământului, reforma agrară şi electorală. S -a adoptat Constituţia din 1923 considerată de Ştefan

32

Zeletin documentul oficial de naştere al neoliberalismului românesc, un pas considerabil în perfecţionarea democraţiei româneşti interbelice.

La 1 decembrie 1946, regele Mihai a deschis primul Parlamenl Comunist, fapt dezaprobat de PNL. în 1947, acest partid a dispărut din viaţa politică şi a reintrat după evenimentele din decembrie 1989.

Legi adoptate de liberali:• 1923: Constituţia Unificării;• 1924: Legea învăţământului primar; durata obligatorie de 7 ani;• 1924: Legea energiei;• 1924: Legea minelor;• 1925: Legea pentru organizarea şi exploatarea Căilor Ferate;• 25 februarie 1925: Legea prin care Mitropolia este ridicată la rang

de Patriarhie;• 4 mai 1925: Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române;• 14 iunie 1925: Legea pentru organizarea administrativă;• 27 martie 1926: Legea primei electorale;• 1928: Legea privind învăţământul secundar.

b) Partidul Naţional Ţărănesc (1926-1947)Ideologia ţărănistă a fost promovată de Partidul Naţional Ţărănesc, al

doilea mare partid de guvernământ din perioada interbelică care s-a constituit In10 octombrie 1926, prin fuziunea Partidului Ţărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu. Partidul Naţional Român din Transilvania era reprezentantul tuturor categoriilor populaţiei româneşti din Transilvania. Era susţinut de ţărănime, de intelectualitate, de burghezia mică şi mijlocie, carc după 1918 se simţea ameninţată de oligarhia financiară din Vechiul Regat.

Partidul Ţărănesc s-a înfiinţat la 18 decembrie 1918, având ca preşedinte pe Ion Mihalache şi reprezenta interesele lumii satelor: învăţători, preoţi, ţărani. Ideologii săi erau Constantin Stere, Virgil Madgearu, Gh. Zâne iar ca organe de presă erau folosite „Ţara nouă” (1919-1921) şi „Aurora” (1921-1926), partidul s-a impus cu rapiditate reuşind să obţină rezultate bune în alegerile parlamentare din 1919, locul 4, şi în 1922 locul 2; în 1922 şi-a extins organizaţiile la nivelul întregii ţări. Ţărăniştii, deveniţi după 1922 principalul partid de opoziţie, au criticat acţiunile politice ale guvernului liberal, refuzând să participe ia încoronarea regelui la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, şi la adoptarea Constituţiei din 1923.

Doctrina noului partid era ţărănismul. Cei mai importanţi teoreticieni ai săi au fost Constantin Stere, Gheorghe Zâne şi Virgil Madgearu. Ei apreciau că România evolua pe o cale diferită de cea a statelor capitaliste occidentale. în

33

e condiţii, dezvoltarea capitalismului în România era o tendinţă exterioară tăţii, o imitaţie.în plan economic, în cadrul „statului ţărănesc”, agricultura ocupa rolul

ipal. Era voba despre o agricultură modernă, bazată pe ştiinţă şi meca-3. Teoreticienii ţărănişti erau de acord cu dezvoltarea ramurilor industriale aveau asigurată baza de materii prime în ţară: prelucrarea produselor )le şi a resurselor petrolifere, a gazului metan şi a cărbunelui. Ei susţineau rea rolului statului în economie. Până în 1928, ţărăniştii s-au declarat riva „industriei de seră” care trăia din bugetul statului. Ei apreciau că inia nu dispune de capital suficient şi de aceea au adoptat doctrina ilor deschise ”. Dar după guvernarea din 1928-1931, naţional-ţărăniştii au ţat la această doctrină şi au devenit adepţi ai protecţionismului. în plan social susţineau că ţărănimea reprezintă principala clasă ă.în plan politic susţineau democraţia parlamentară.Au abandonat teza ,.luptei de clasă" susţinută iniţial de ţărănişti (1919—

După o intensă campanie împotriva guvernului liberal, culminând cu . Adunare de la Alba Iulia, din 6 mai 1928, naţional-ţărăniştii au fost iţi la guvernare în noiembrie 1928, obţinând, pe un val de entuziasm, cea itegorică victorie electorală, cu 77,76%. Guvernările din 1928-1931 şi 1933 au coincis cu criza economică, fapt ce le-a erodat popularitatea, it preşedinte al partidului, între 1933-1937, Ion Mihalache a căutat să ie un curs nou, prin care să recâştige încrederea populaţiei. La congresul 1 din aprilie 1935 a fost adoptat noul program care avea la bază ideea îirii „statului ţărănesc”, un stat cu autoritate, căruia i se adăuga ristica spirituală a majorităţii populaţiei româneşti, creştinismul, se cerea darea regimului parlamentar constituţional, acceptând totodată controlul i în viaţa economico-socială şi politică a ţării.le venind la conducerea politică în 1937, Iuliu Maniu a promovat o :ă atitudine anticarlistă; pe această linie a încheiat „pactul de neagresiune ilă” cu Comeliu Zelea Codreanu, la 25 noiembrie 1937, care a derutat 'inia publică şi nu a adus partidului succesul electoral în alegerile din entru a bara planurile autoritare ale regelui. Existau trei grupări: cea i de doctorul N. Lupu, adeptă a democraţiei, o alta în frunte cu Iuliu şi a treia, în frunte cu Armând Călinescu, care manifesta intransigenţă

legionari şi simpatie pentru regele Carol al II-lea.>eşi aveau o bază de masă mult mai largă decât liberalii, naţional-i au guvernat puţin, 1928-1931 şi 1932-1933. Liderii lor, deşi admi- n punct de vedere moral, erau lipsiţi de abilitatea politică a liberalilor, comis mai multe greşeli politice: a acceptat revenirea în ţară a

principelui Carol, în 1930, sau a încheiat pactul de neagresiune electorală cu legionarii în 1937. La 1 decembrie 1946, regele Mihai a deschis primul Parlament Comunist, fapt dezaprobat de PNŢ. în 1947, în unna înscenării de la Tămădău, liderii săi au fost condamnaţi, iar partidul a dispărut din viaţa politică şi a reintrat după evenimentele din decembrie 1989.

IDEOLOGII TOTALITAREa) Extrema Dreaptă - Mişcarea LegionarăProcesul de formare al extremei drepte româneşti s-a desfăşurat lent.

Deşi în România antebelică nu existase o mişcare de dreapta, odată formată ea a jucat un rol mult mai important decât mişcarea de stânga. La extrema dreaptă a vieţii politice româneşti s-a aflat mişcarea legionară.

în România, extremismul de dreapta a fost reprezentat, după Primul Război Mondial, de oameni politici precum A. C. Cuza care în 1923 a înfiinţat Liga Apărării Naţional Creştine. Această organizaţie viza eliminarea evreilor din viaţa economică şi socială a României. în 1935 va fuziona cu Partidul Naţional Agrar, condus de Octavian Goga, dând naştere Partidului Naţional Creştin.

în 1927 Corneliu Zelea Codreanu, unul dintre discipolii lui A. C* Cuza, a pus bazele unei noi organizaţii fasciste: Legiunea Arhanghelului Mihail, conducătorul ei se numea căpitan, iar membrii - legionari, aveau uniforme de culoare verde şi umblau înannaţi.

Doctrina:• se proclama creştină, manifestând ataşament faţă de Biserica Ortodoxă;• era antisemită, antidemocratică şi anticomunistă;• promova ura, intoleranţa;• facea apologia crimei, lansând teoria purificării prin moarte;• susţinea eliminarea evreilor din viaţa politică şi educarea tineretului

în spirit creştin şi naţionalist;• tradiţionalismul, naţionalismul xenofob, intolerant şi agresiv;• instituirea unui regim totalitar, considerând că democraţia parlamen­

tară era condamnată la pieire.Prin ziarele „Buna-Vestire”, „Cuvântul”, „Sfamiă-Piatră”, „Axa” era

răspândită o politică xenofobă, promovau idei naţionaliste, mistice, antisemite, antidemocratice. Se orientau în plan extern spre o alianţă cu Italia şi Germania.

în 1930, s-a constituit Garda de Fier, ca secţie politică a LAM. Pericolul reprezentat de această organizaţie a determinat pe prim-ministrulI. Gh. Duca, ca printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri, din 9 decembrie 1933, să interzică Garda de Fier. Drept răspuns, la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe prim-ministru.

35

în decembrie 1934, Garda de Fier a reapărut sub numele Partidul Totul Pentru Ţară, condus de generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul.

La alegerile din 1937, partidul legionar s-a situat pe locul al treilea, cu un procent de 15,58%. La începutul regimului de guvernare personală a lui Carol al II-lea, s-a autodizolvat, Comeliu Zelea Codreanu şi conducătorii săi importanţi fiind închişi şi asasinaţi în 1938.

La 14 septembrie 1940, legionarii intră în guvernul condus de gene­ralul Ion Antonescu. Intre 21-23 ianuarie 1941 a avut loc rebeliunea legionară şi legionarii au fost înlăturaţi de la putere.

b) Extrema Stângă - ComunismulLa 8 mai 1921, elementele de extremă stângă din Partidul Socialist au

pus bazele Partidului Comunist Român, care a rămas un partid marginal acţionând ca o secţie a Internaţionalei a IH-a Comuniste, devenind o agentură a Uniunii Sovietice în România. Comuniştii considerau că sistemul capitalist împiedica dezvoltarea în ţara noastră şi conducea la un nivel scăzut de civilizaţie al poporului. La Congresul al V-lea al partidului comunist se aprecia că România se găsea în stadiul de desăvârşire al revoluţiei burghezo-demo- cratice care va fi realizată de clasa muncitoare împotriva burgheziei. Victoria acestei revoluţii va instaura dictatura proletariatului.

în 1923, comuniştii români au adoptat şi susţinut teza comunistă, dezvoltată de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare, mergând până la despărţirea de stat. România era considerată ,,stat multinaţional”, , ,creaţie a imperialismului apusean" şi trebuia dezmembrată. Comuniştii preconizau dizolvarea statului naţional unitar român realizat în 1918.

Orientarea antinaţională a partidului, instigarea cu sprijin sovietic a tulburărilor din Basarabia, în 1924, la Tatar-Bunar, au grăbit scoaterea în afara legii a comuniştilor, în 1924.

Partidul Comunist Român număra aproximativ 1 000 de membri în 1944 când a reintrat în viaţa politică. Până în 1947, comuniştii au preluat întreaga putere politică cu sprijinul armatei sovietice, instaurând un regim totalitar în care au fost puse în practică tezele luptei de clasă şi dictaturii proletariatului.

Dicţionar:Comintern = Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste, denumire sub care este cunoscută Internaţionala a 11l-a Comunistă (1919-1943), organizaţie a partidelor comuniste condusă de Moscova;Extremism — atitudine de impunere prin măsuri violente sau radicale a unui program sau a unei ideologii;Neoliberalism - ideologie liberală după 1918, care susţinea consolidarea democraţiei parlamentare, iar în plan economic, dezvoltarea industriei naţionale;

36

Prin noi înşine - concepţie liberală care considera că evoluţia ţării se poate realiz^ prin valorificarea potenţialului economic intern şi a capitalului românesc;Porţile deschise = concepţie ţărănistă care susţine pătrunderea capitalului străin în economie;Ţărănism - ideologie care susţinea edificarea statului ţărănesc, în care ţărănimea să colaboreze cu alte clase sociale în exercitarea puterii.

C ronologie:• 1875: s-a constituit Partidul Naţional Liberal;• 1880: s-a constituit Partidul Conservator;• 1893: s-a constituit PDSM R (Partidul Social Democrat al Muncitorilor dii.

România);• 1918: s-a constituit Liga Poporului;• 1918: s-a constituit Partidul Ţărănesc;• 1921: s-a constituit Partidul Comunist Român;• 1923: s-a constitut Liga Apărării Naţional Creştine;• 1926: s-a constituit Partidul Naţional Ţărănesc;• 1927: s-a constituit Legiunea Arhanghelului Mihail;• 1930: s-a constituit Garda de Fier;• 1935: s-a constituit Partidul Naţional Agrar.

II. Istoria constituţională a României

Până la primele Constituţii în sensul m odem al cuvântului (leg, fundamentală), actele cu caracter constituţional s-au concretizat documente care au rămas la stadiul de:

- declaraţii de principii (Cererile norodului românesc, în 1821);- declaraţii de drepturi (Proclamaţia de la Islaz, în 1848);- proiecte de reformă (Constituţia cărvunarilor, din 1822, redactai;

de Ionică Tăutul; Osăbitul. Act de numirea suveranului românilor, din 1 83n redactat de Ion Câmpineanu);

- programe interne (rezoluţiile Adunărilor Ad-hoc din Moldova « Ţara Românească 1857).

Evoluţia constituţională a României de la Unirea Principatelor (185<j până la revoluţia română din 1989 a cunoscut patru etape distincte:

1. o etapă de aşezare a instituţiilor constituţionale (24 ianuarie 18591 iulie 1866, data când a fost adoptată prima constituţie propriu-zisă);

2. o etapă de continuitate a instituţiilor constituţionale (1 iulie 1860 20 februarie 1938);

sonală într-o uniune reală, să formeze primul guvern unic şi primul lament unicameral în 1862.

PREVEDERISe constituiau Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti

) suzeranitatea otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri.Puterile statului:Puterea executivă aparţinea separat pentru fiecare ţară domnului şi

/emului.Domnul era ales pe viaţă prin vot cenzitar de Adunarea Electivă din

;are Principat, num ea miniştrii, sancţiona legile, dizolva Adunarea.Guvernul, miniştrii funcţionează în baza principiului responsabilităţii

îisteriale.Puterea legislativă aparţinea separat pentru fiecare ţară domnului,

unării, Comisiei Centrale de la Focşani care avea ca scop principal Dorarea legilor de interes comun pentru ambele Principate.

Puterea judecătorească aparţinea înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie de 'ocşani, ca instanţă supremă de judecată şi hotărâri definitive.

Drepturi şi libertăţi:-egalitatea tuturor în faţa legilor, impozitelor şi a promovării în

:ţii publice;-desfiinţarea privilegiilor şi a rangurilor boiereşti;-revizuirea relaţiilor dintre proprietari şi ţărani.

3. Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris - 1864

itext istoric:In anul 1864, a izbucnit un conflict între puterea executivă - domn şi

sm, pe d e o parte, şi puterea legislativă, pe de altă parte, majoritar iervatoare şi care nu dorea reforma agrară prin împroprietărire. După tura de sta t din 2 mai 1864, Cuza a organizat un plebiscit în zilele de2 mai şi 14/26 mai 1864 prin care sunt aprobate un nou act constituţio- şi o nouă lege electorală. Noul act constituţional, introdus cu acordulii şi Puterilor garante, a menţinut principiul separaţiei puterilor în stat, a prevăzut modificări esenţiale în organizarea legislativului. Cuza a dus al doilea Corp legislativ - Senatul - numit şi Corp Ponderator, md bazele sistemului bicameral. Cuza a preferat să menţină cabinetul şi izolve forul legislativ. La scurt timp, a propus spre aprobare prin iscit Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Proiectul legii

electorale. Marile Puteri recunoşteau în iunie 1864 modificarea convenţiei şi dreptul Principatelor de a schimba legile ce priveau organizarea lor internă.

Noua lege fundamentală înlocuia Convenţia de la Paris şi mărea prerogativele executivului în dauna legislativului. Instituia un nou regim politic - domnia autoritară.

PREVEDERI• Sporea atribuţiile domnitorului, care iniţia singur legile elaborate de

Consiliul de Stat, organ nou creat.• Domnul avea drept de veto.• Puterea legislativă era acordată unei Adunări bicamerale în cadrul

căreia se înfiinţa Corpul Ponderator (Senat), cu o treime din membrii săi aleşi de Cuza. Preşedintele de drept al Senatului este Mitropolitul.

• Regulamentul de funcţionare era alcătuit de guvern.• Preşedintele Adunării era numit de domn.

4. Constituţia României Moderne - 1866

Context istoric:Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866 punea în

pericol unirea. în aceste condiţii, elita politică românească se îndreaptă spre aducerea unui prinţ străin pe tronul României. Alegerea s-a oprit asupra persoanei lui Carol de Hohenzollern de Sigmaringen care la 10 mai 1866 depunea jurăm ânt de credinţă ca domn al României. Actul proclamării lui Carol ca domn al României punea Europa din nou în faţa faptului împlinit.

Geneza. Modelul constituţional l-a reprezentat Constituţia belgiană din 1831, una din cele mai liberale şi mai echilibrate constituţii din Europa. Consti­tuţia României din 1866 a fost prima constituţie internă românească, (elaborată de reprezentanţii legitimi ai naţiunii) şi a stabilit temeiul juridic al regimului monarhiei constituţionale până în 1923. Este stipulat principiul monarhiei constituţionale de caracter ereditar prin ordinul de primogenitură, conducerea statului aparţine domnitorului Carol I şi descendenţilor pe linie masculină.

Este constituţia epocii moderne care a pus bazele construcţiei demo­cratice a statului, fiind elaborată fără acordul Marilor Puteri. Ea cuprindea 8 titluri şi 133 de articole.

Titulatura. Articolul I prevedea că „Principatele Unite Române consti­tuie un singur Stat indivizibil, sub denumirea de R om ânia”, iar articolul 2 arată că „Teritoriul României este nealienabil”, graniţele statului neputând fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

41

PRINCIPIIPuterile statului erau organizate pe baza a trei principii:• principiul suveranităţii naţionale (art. 31);• principiul separaţiei puterilor (art. 32, 35, 36);• principiul guvernării reprezentative (art. 38).Art. 31: Toate puterile Statului emană de la naţiune care nu le poate

rcita decât numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulile aşa date ’onstituţiunea de faţă.

Art.32: Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn şi irezentaţi unea naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în două mări: Senatul şi Adunarea deputaţilor. Orice lege cere învoirea a câtor trei uri ale puterii legiuitoare. Nicio lege nu poate fi supusă sancţiunii Domnului :ât după ce va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări.

Art. 35: Puterea executivă este încredinţată Domnului, care o exer- în modul regulat prin Constituţiune.

Art.36: Puterea judecătorească se exercită de Curţi şi Tribunale, ărârile şi sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în iele Domnului.

Art.38: Membrii ambelor Adunări reprezintă naţiunea, nu numai jude- sau localitatea care i-a numit.

Principiu] separaţiei puterilorPuterea executivă era deţinută de Domn şi guvern format din miniştri. Domnitorul (.Principele; din 1881 - Regele) era irevocabil (puterile lui

i ereditare şi pe viaţă) şi inviolabil (nu putea fi adusă nicio atingere oanei sale). în schimb, actele domnului nu aveau nicio autoritate dacă nu i contrasemnate de un ministru de resort. Domnul avea rolul de a asigura ilitatea întregului sistem constituţional, fiind deasupra partidelor şi iţinând echilibrul între cele 3 puteri. Domnul (principele) era şeful armatei, ea şeful guvernului, putea să determine demisia guvernului, avea drept de (se putea opune sancţionării unei legi), putea hotărî dizolvarea Paria­

tului, avea dreptul să bată monedă, să acorde amnistie şi graţiere. Domnul avea putere de a iniţia legi, de a declara război, încheia tratate şi

’enţii, şi acorda decoraţii. In privinţa domnitorului, Constituţia avea la bază pipiul conform căruia domnul „ domneşte, dar nu guvernează”.

Guvernul - Componenţa sa era stabilită de către un prim-ministra mnat de suveran. In privinţa miniştrilor se prevedea principiul responsabi­li ministeriale.

Puterea legislativă era deţinută de Parlament, format din Adunarea utaţilor, Senat şi de Domn (Rege din 1881). Numai Adunarea Deputa- putea vota bugetul şi legea anuală de finanţe; de asemenea, aceasta vota

mai întâi legile referitoate la armată şi apoi Senatul. Domnitorul sancţiona şi promulga legile. Ambele adunări aveau dreptul de autoconducere, puteau adresa interpelări guvernului (întrebări, prin care acesta trebuie să justifice anumite acte ale sale) sau cere organelor în drept deschiderea unor anchete.

Puterea judecătorească era deţinută de către instanţele judecătoreşti. Prin Constituţia din 1866 se introduc tribunalele cu juraţi. Instanţele judecătoreşti puteau stabili legalitatea actelor administrative, în caz contrar constrângând la daune autoritatea care le-a emis. Hotărârile tribunalelor se adoptau în numele domnului (regelui). Ca instanţe de judecată erau stabilite:

judecătoriile, tribunalele de judeţ, Curţile de Apel (la Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Focşani) şi Curtea de Casaţie (cu rol de înaltă Curte de Justiţie). Prevederi foarte importante ale Constituţiei din 1866 se refereau la titulatura oficială a Statului român şi la teritoriul acestuia.

Drepturi: In Titlul al II-lea al Constituţiei, intitulat Despre drepturile românilor, erau prevăzute drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Astfel se declara egalitatea tuturor in fa ţa legii şi inexistenţa deosebirilor de clasă. Se garantau libertatea conştiinţei, dreptul la întrunire ş i asociere, libertatea învăţământului, libertatea individuală. Nu exista cenzură şi cauţiunea, libertatea presei fiind absolută, se asigura dreptul de azil politic, în virtutea căruia România a acordat, în deceniile următoare, sprijin celor ce luptau pentru eliberare naţională de sub dominaţia imperiilor vecine.

Dreptul la proprietate. Articolul 19 al Titlului II prevedea că „Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra statului, sunt sacre şi inviolabile”. Exproprierea se putea face numai în cazuri excepţionale, de interes public, iar atunci doar după o dreaptă despăgubire a proprietarului. Se introducea astfel un principiu nou, acela al garantării proprietăţii prin Constituţie.

Organizarea adininistrativ-teritorială: Teritoriul României era organi­zat în comune, judeţe şi plăşi.

Limite. Cu privire la acordarea cetăţeniei române a tuturor drepturilor în Stat, articolul 7 al Constituţiei României stabilea un regim preferenţial celor de religie creştină. în speţă, locuitorii de religie mozaică (evreii) nu aveau dreptul la cetăţenie.

Importanţa. Constituţia României modeme promulgată la 1 iulie 1866, era una din cele mai liberale din Europa. Deşi continua în materie de legi fundamentale Regulamentele organice, Convenţia de la Paris şi Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, nu se putea compara cu acestea. Ea oferea cadrul legislativ cel mai favorabil modernizării societăţii româneşti prin principiile pe care le promova, libertăţile cetăţeneşti şi stabilitatea politică pe care o putea asigura; de asemenea şi prin titulatura statului de

43

m ânia” în perspectiva înlăturării definitive a suzeranităţii otomane. _ia lege fundamentală a rămas în vigoare, cu unele modificări intervenite dor, până în anul 1923 când se adoptă Constituţia României Mari.

Legea electorală. După adoptarea Constituţiei, Adunarea a luat în batere şi o nouă lege electorală, care este votată la 6 iulie 1866 şi intra în oare la 30 iulie 1866. Potrivit legii electorale participau la vot şi puteau fi ■ii cei care, prin efortul lor, realizau un venit (sistem electoral censitar).

Conform Constituţiei, dreptul de a vota îl aveau numai cei care obţineau anumit venit (vot censitar). Electoratul era împărţit în două colegii pentru lat şi patru pentru Adunarea Deputaţilor. Censul pentru alegerea în Senat d foarte ridicat (800 de galbeni) a făcut ca această cameră să fie dominată de şieri. Pentru primele două colegii ale Adunării Deputaţilor se cerea un cens tul de ridicat fiind dominate tot de moşieri. Colegiul al treilea era al şenilor cu venituri mai mici (comercianţi, industriaşi ş.a). In colegiul al rulea erau cuprinşi „toţi cei care plătesc o dare către stat cât de mică”, fiind fapt colegiul ţărănimii care, spre deosebire de primele colegii, îşi exprimau urile prin delegaţi. Erau şi unele categorii scutite de regula censului, deci eau vota fără a face dovada unui anumit venit: cei aparţinând unor profesiuni ;ralc, ofiţerii în retragere, profesorii şi pensionarii statului. Ţărănimea, care rezenta 80% din populaţie, nu avea drept de vot direct, iar femeile erau site de acest drept.

MODIFICĂRI CONSTITUŢIONALEI - Octombrie 1879, ca urmare a Războiului de Independenţă este

dificat art. 7 prin care era anulată interdicţia obţinerii cetăţeniei române către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă (în speţă, evreii nusulmanii/

I I - I u n i e 1884 - se introducea noua titulatură, aceea de Regat. A fost ius numărul colegiilor electorale, de la 4 la 3 pentru Camera Deputaţilor/ extins de la vot prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei ce

solviseră clasele primare.III - Iunie 1917 - au fost votate proiectele de revizuire a Constituţiei

vind lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare; modificate icolele 57 şi 67.

5. C onstitutia României Mari - 1923

mtext istoric:Factorul principal pe care s-a fundamentat democraţia interbelică a fost

nstituţia din 1923, adoptată în timpul guvernării liberale. Statul naţional

unitar avea nevoie de o nouă constituţie. Aceasta nouă lege fundamentală răspundea noilor realităţi de după 1918: realizarea Marii Uniri, lărgirea dreptului la vot, schimbările din mentalitatea colectivă, diversitatea partidelor, mutaţiile economico-sociale, noul context european.

Prin decretul regal, din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat şi s-au anunţat alegeri pentru Adunarea Constituantă Naţională. Procedura nu era legală pentru că se încălca articolul 128 din Constituţia din 1866. PNL şi-a asigurat majoritatea parlamentară şi a adus în dezbaterea Parlamentului proiectul noii Constituţii. Noua Constituţie a fost votată de majoritatea liberală din ambele camere la 27 martie 1923 şi publicată în Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie 1923.

Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc au contestat-o vehement dar după adoptare, au acceptat-o şi au guvernat pe baza ei.

PREVEDERIConstituţia consacra hotărârile luate de poporul român în 1918 privind

unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. Conform art. 1 România este un ,,Stat naţional, unitar şi indivizibil”, iar art. 2 prevedea că ,,teritoriul României este inalienabil”. Spre deosebire de Constituţia din 1866 în care se accentua caracterul indivizibil al statului, acum se insista asupra caracterului naţional al statului român. Forma de guvernământ era monarhia constituţională.

Constituţia Unificării, cum a rămas în istorie, avea 8 titluri şi 138 de articole din care 76 de articole din Constituţia din 1866, ea proclama independenţa, unitatea statului şi suveranitatea României, menţinea principiul separaţiei puterilor în stat: puterea executivă, legislativă, judecătorească. în textul constituţiei erau incluse modificările din 1917 referitoare la corpul electoral şi Adunările Legislative. Dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor era acordat tuturor cetăţenilor majori care au împlinit 21 de ani cu excepţia femeilor, magistraţilor şi ofiţerilor. Votul era universal, direct, secret şi obliga­toriu, cu scrutin pe listă. La Senat era menţinută limita inferioară de vârstă, de 40 de ani. Senatorii erau aleşi de patru categorii de corpuri electorale. Alături de senatorii aleşi intrau şi senatori de drept (moştenitorul tronului de la vârsta de 18 ani, mitropoliţii ţării, Preşedintele Academiei etc.).

Constituţia din 1923 a reprezentat o sinteză între vechea constituţie şi reformele votate la Iaşi în 1917, păstrând principiile esenţiale stabilite în 1866 care erau la baza organizării puterilor statului.

Puterile în stat:1. Principiul suveranităţii naţionaleArt. 33. Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate

exercita decât numai prin delegaţiune.

2. Principiul separaţiei puterilor în statPuterea legislativă era exercitată de Rege şi Parlament, alcătuit din

îat şi Adunarea Deputaţilor. în sistemul politic românesc, Parlamentul :a rolul principal. Constituţia preciza că membrii adunărilor reprezintă iunea - art. 42. Adunarea Deputaţilor şi Senatul exercitau puterea islativă şi controlau puterea executivă. Deputaţii şi senatorii aveau drept anchetă, puteau adresa miniştrilor întrebări, le puteau trimite petiţiile âţenilor la care aceştia trebuiau să le dea explicaţii. De asemenea, puteau e urmărirea miniştrilor şi trimiterea lor în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi tiţie. în materie legislativă, Senatul a fost menţinut, conferind prin nponenţa sa (membrii aleşi, membrii desemnaţi de consiliile locale, de ierele profesionale - de comerţ, agricultură, industrie - de universitate, cum şi din membrii de drept) o altă imagine naţiunii, diferită de cea ectată de Adunare, desemnată exclusiv prin votul universal masculin.

Puterea executivă era exercitată de Rege prin intermediul Guvernului nat din miniştri. Pentru toate actele îndeplinite în exercitarea puterii îiştrii aveau o triplă răspundere:

1. politică faţă de Corpurile Legiuitoare;2. penală faţă de Curtea de Casaţie şi Justiţie;3. civilă faţă de orice parte vătămată - art. 99.Prerogativele regelui rămâneau cele stabilite în 1866, dar în realitate

.i diminuate, ca urmare a creşterii rolului Parlamentului ales prin vot versal. Persoana regelui era irevocabilă şi inviolabilă, iar actele Regelui pot avea tărie decât dacă sunt semnate de un ministru de resort - >onsabilitatea ministerială. Regele avea următoarele atribuţii: numea şi sa revoca miniştri, avea drept de amnistie şi graţiere, de a bate monedă,i acorda decoraţii, putea declara război şi încheia tratate, (art. 87)

Puterea judecătorească se exercita prin organele specializate: jude- >rii, tribunale, curţi de apel, care pronunţau hotărâri în virtutea legilor itente. Pentru întregul stat exista o singură instanţă supremă, Curtea de aţie şi Justiţie, care dobândea atribuţii mai largi faţă de cele stabilite prin istituţia din 1866.

• Art. 104 prevedea inamovibilitatea judecătorilor.• Se constituia Consiliul Legislativ care putea judeca constituţionali-

a legilor (art. 76) şi le putea declara inaplicabile pe cele care erau trare Constituţiei.

• Se constituia Contenciosul administrativ care controla actele puterii ;utive.

Prin prevederile sale, Constituţia din 1923 a dus la creşterea rolului ilui. Legea fundamentală introducea ideea că proprietatea are şi o funcţie

socială şi interesele colectivităţii trebuie să primeze asupra celor individuale. P e această bază au fost adoptate legile care permiteau intervenţia statului în orien­tarea politicii economice a ţării, cum a fost, de pildă, Legea minelor din 1924.

Drepturi şi libertăţi:Dreptul la proprietateArt. 17. Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului

sunt garantate. Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obştesc, de subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeţei, clădirilor şi lucrărilor existente. în lipsa de învoială despăgubirea se va fixa de justiţie. Nimeni n u poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabila despăgubire stabilită(de justiţie.

Art. 19. Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură a le subsolului sunt de proprietatea Statului.

Drepturile minorităţilor erau în conformitate cu noul context internaţional şi cu tratatele de pace de la Paris. Astfel, în art. 5, 7, 10(8), 26(28), 27(29), apare precizarea impusă prin tratatele de pace „fară deosebire de origine etnică, de limbă şi de religie” . Se preciza egalitatea între sexe, fară însă a se da dreptul de vot femeilor, cu precizarea că drepturile acestora vor fi reglementate de legi speciale. Se garantează libertatea presei, dai' şi responsabilitatea patronilor de publicaţii şi a jurnaliştilor.

în art. 22 se precizează că Biserica Ortodoxă este biserica dominantă în stat, dar se acordă un statut aparte Bisericii Greco-Catolice, privilegiate în raport cu alte culte.

Constituţia din 1923 a perfecţionat sistemul de control al respectării libertăţilor cetăţeneşti şi al regimului politic în stat şi a consacrat în p lan juridic M area Unire din 1918.

6. Constituţia monarhiei autoritare - 1938

Rezultatul alegerilor din 1937, când niciun partid nu a câştigat 40% din voturi, a oferit regelui posibilitatea realizării obiectivului său politic, instaurarea monarhiei autoritare. La 28 decembrie 1937, Carol al II-lea l-a însărcinat pe Octavian Goga, preşedintele Partidului Naţional-Creştin, cu formarea noului guvern. în noaptea de 10-11 februarie 1938, Carol al II-lea a înlocuit guvernul Goga cu un „guvern consultativ”, condus de Patriarhul Miron Cristea. Dizolvând instituţiile sistemului parlamentar, Carol al II-lea şi-a consolidat în scurt timp puterea. Din arbitru politic, rol ce l-a jucat în mod tradiţional, monarhia a devenit principalul factor al vieţii politice în

47

imânia. Prin decretul regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, regele Carol II-lea a promulgat noua Constituţie care a fost supusă unui plebiscit, smeni Statutului Dezvoltător în 1864. Separaţia puterilor în stat era în fapt sfiinţată şi se producea o concentrare masivă a puterii în mâinile regelui, inform noii Constituţii, regele devenea un factor politic activ, el participa :ctiv şi legal la activitate guvernamentală.

PREVEDERICele mai multe articole erau identice cu ale Constituţiei din 1923. S-a

mţinut principiul conform căruia toate puterile statului emană de la naţiune t. 29), responsabilitatea ministerială, alături de unele libertăţi ca: libertatea iştiinţei, a învăţământului, muncii, presei, întrunirilor, inviolabilitatea domi- ului. Puterea politică a fost concentrată în mâinile regelui, care era declarat ’apul Statului” (art. 30) şi în această calitate exercita puterea legislativă prin prezentanţa Naţională (art. 31) şi puterea executivă prin guvern (art. 32).

Puterea legislativă se exercita de Rege prin Reprezentanţa Naţională, tiativa legislativă era tot de competenţa Regelui, iniţiativa parlamentară era litată numai la legile de interes obştesc. Se aduceau importante modificări islaţiei electorale. Dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor era ridicat la de ani şi era numai pentru ştiutorii de carte. Pe de altă parte se acorda, pentm na dată în România, dreptul de vot pentm femei, nefiind însă eligibile. Prin «te modificări scădea numărul alegătorilor de la 4,6 milioane în anul 1937,2 milioane în anul 1939. Regele poate convoca, închide, dizolva ambele nere ale Adunării sau numai una dintre ele şi le putea amâna lucrările, erile constituţionale aparţin regelui. Constituţia a fost temeiul juridic al narhiei autoritare şi a pus capăt continuităţii constituţionale. Din factor itic esenţial, parlamentul a devenit un organ mai mult decorativ, lipsit de buţiile sale principale.

Puterea executivă era deţinută de rege care o exercita prin guvernul . Acesta era numit de suveran şi răspundea numai în faţa sa. Miniştrii, naiavând o bază politică deveneau simpli secretari ai suveranului. Regele 'ema prin decrete-lege. Erau menţinute drepturile pe care suveranul le tsese în Constituţia anterioară. El era şeful armatei, avea dreptul de a lara război şi încheia pace, conferea grade militare şi decoraţii, acredita basadorii şi putea bate monedă. Persoana regelui era inviolabilă.

Carol a l II-lea şi-a consolidat puterea adoptând următoarele măsuri: emnarea Consiliului de Coroană ca organ permanent, la 30 martie 1938, ituit din membrii numiţi de rege, care aprobau politica regelui în blemele d e stat de importanţă majoră, dar hotărârile sale nefiind obliga-i pentru suveran; dizolvarea partidelor politice prin Decretul-lege, la

30 martie 1938, lichidând o componentă fundamentală a regimului demo­cratic; constituirea Frontului Renaşterii Naţionale la 16 decembrie 1938, primul partid unic. La 5 septembrie 1940, constituţia carlistă a fost abrogată în condiţiile prăbuşirii regimului de autoritate monarhică.

7. Constituţiile comuniste

în perioada regimului comunist au existat trei constituţii:A. Constituţia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948B. Constituţia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952C. Constituţia Republicii Socialiste Române din 21 august 1965.

A. Constituţia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948 Context istoric:

• 1947: în România s-a instaurat regimul comunist;• 30 decembrie 1947: regele Mihai I a abdicat şi a fost proclamată RPR;• martie 1948: vechiul Parlament s-a autodizolvat şi au fost organizate

alegeri pentru noul organ reprezentativ numit MAN;• 13 aprilie 1948: este adoptată prima constituţie comunistă care

legitima noul regim politic.

PREVEDERIArt. 1: Republica Populară Română este un stat popular, unitar, inde­

pendent şi suveran.Titulatura: RPR Caracterul: stat popular

Precizare cu caracter propagandistic - unitar, independent şi suveran.Art. 2: Republica Populară Română a luat fiinţă prin lupta dusă de

popor, în frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacţiunii şi imperialismului.

Art. 3 : în Republica Populară Română întreaga putere de stat emană de la popor şi aparţine Poporului. Poporul îşi exercită puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct şi secret. Menţine form al principiul suveranităţii poporului.

Titlul II — Introduce noţiunea de „structură social-economică”.Art. 8: Proprietatea particulară şi dreptul de moştenire sunt recunoscute

şi garantate prin lege.Proprietatea particulară, agonisită prin muncă şi economisire, se

bucură de o protecţie specială.Titlul III - Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor

49

Art. 18: Toţi cetăţenii, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie, ie cultură, profesiune, inclusiv militarii, magistraţii şi funcţionarii publici, îptul să aleagă şi să fie aleşi în toate organele Statului. Dreptul de a alege toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi aleşi, cei iu împlinit vârsta de 23 ani. Nu se bucură de dreptul de vot persoanele ise, lipsite de drepturi civile şi politice şi nedemne, declarate ca atare de ele în drept, conform legii.Erau înscrise drepturi şi libertăţi:

• libertatea conştiinţei;• libertatea individuală a cetăţenilor;• domiciliul era inviolabil;• libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor;• libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă.

Deşi menţinute formal, ele erau încălcate în practică.Titlul IV: Organul suprem al puterii de StatArt. 37: Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare

ine este Marea Adunare Naţională a RPR.Art. 38: Marea Adunare Naţională a RPR este unicul organ legislativ

publicii Populare Române.Art. 39: Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române are

npetenţa sa directă:legerea Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare ine;rmarea Guvernului RPR; edificarea Constituţiei;abilirea numărului, atribuţiunilor şi denumirii ministerelor şi desfiin- contopirea sau noua denumire a celor existente;

)tarea bugetului Statului, a încheierii exerciţiilor bugetare, fixarea im-îlor şi a modului lor de percepere;lestiunile războiului şi ale păcii;decidă consultarea poporului prin referendum;ordarea amnistiei.Este eliminat principiul separaţiei puterilor în stat.Art. 43: Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare

ine este răspunzător de întreaga sa activitate faţă de Marea Adunare nală a Republicii Populare Române.Art. 44: Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare

ine are următoarele atribuţiuni:■nvoacă Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române în se- ordinare şi extraordinare;

2. Emite decrete;3. Interpretează legile votate de Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române;4. Exercită dreptul de graţiere şi comută pedepsele;5. Conferă decoraţiile şi medaliile Republicii Populare Române;6. Reprezintă Republica Populară Română în relaţiile internaţionale;7. Acreditează şi recheamă, la propunerea guvernului, pe reprezentanţii diplomatici ai Republicii Populare Române;8. Primeşte scrisorile de acreditare şi rechemare ale reprezentanţilordiplomatici ai Statelor străine, acreditaţi pe lângă ei;9. în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, numeşte şi revocă pe miniştri, la propunerea Preşedin­telui Consiliului de Miniştri;10. Stabileşte gradele militare, rangurile diplomatice şi titlurile onorifice, la propunerea guvernului;11. Face numiri şi confirmări în funcţiunile publice, la propunerea miniş­trilor de resort sau a guvernului, conform legii;12. în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale a RepubliciiPopulare Române, la propunerea guvernului, declară starea de război şi mobilizarea parţială sau generală, în caz de agresiune împotriva Republicii Populare Române, sau împotriva unui alt Stat, faţă de care are obligaţii deapărare mutuală ce decurg din tratatele internaţionale;13. Ratifică sau denunţă tratatele internaţionale, la propunerea guvernului;14. Rezolvă orice chestiune cu care este însărcinat de către M area Adunare Naţională a Republicii Populare Române şi exercită orice atribuţie ce i se dă prin lege.

Primul preşedinte al Prezidiului MAN a fost profesorul Constantin T.

Titlul V: Organele administraţiei de Stat. Consiliul de M iniştri şi m i­nisterele

Art. 66: Organul suprem executiv şi administrativ al RPR este guvernul. Guvernul se compune din: Preşedintele Consiliului de Miniştri (prim-ministru), din unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi din miniştri, care împreună alcătuiesc Consiliul de Miniştri.

Art. 69: Guvernul este responsabil de activitatea sa şi dă seamă de ea în faţa Marii Adunări Naţionale a RPR, iar în intervalul dintre sesiuni, în faţa Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR.

Art. 72: Guvernul are în sarcina sa conducerea administrativă a Statului.

51

El coordonează şi dă directive generale ministerelor de resort, diri- ază şi planifică economia naţională, realizează bugetul Statului, asigură dinea publică şi securitatea Statului.

Guvernul conduce politica generală a Statului în domeniul relaţiilor temaţionale.

El organizează şi înzestrează forţele armate.Pentru anumite domenii de activitate, guvernul poate organiza şi

mduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul : Miniştri.

Consiliul de Miniştri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu onstituţia sau cu legile.

Prezidiul Marii Adunări Naţionale a RPR poate anula deciziile ansiliului de Miniştri, neconforme cu Constituţia sau cu legile. Deciziunile onsiliului de Miniştri sunt obligatorii pe întreg teritoriul RPR.

Titlul VI: Organele locale ale puterii de StatArt. 75: Teritoriul Republicii Populare Române se împarte din punct

; vedere administrativ, în comune, plăşi, judeţe şi regiuni. Prin lege se pot luce modificări acestor împărţiri.

Art. 76: Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale.Titlul VII: Organele judecătoreşti şi ParchetulArt. 86: Instanţele judecătoreşti sunt: Curtea Supremă, una pentru

treaga ţară, Curţile, tribunalele şi judecătoriile populare.In Constituţia din 13 aprilie 1948 prevederile economice prevalau

•upra celor politice, fiind instrumentul legal prin care se făcea trecerea tregii economii sub controlul statului. Astfel art. 11 prevedea că mijloa- ;le de producţie, băncile şi societăţile de asigurare pot deveni proprietatea :atului când interesul general o cere; art. 14 prevedea ca atât comerţul tem cât şi cel extern să fie sub controlul Statului, iar art. 15 prevedea anificarea economiei naţionale.

A creat cadrul legal pentru trecerea spre un regim guvernamental temeiat pe monopartidism precum şi spre naţionalizarea mijloacelor de ’oducţie ş i o economie centralizată şi dirijată politic.

B. Constituţia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952 ontext istoric:

• 1948: a avut loc naţionalizarea mijloacelor de producţie;• 1949: s-a declanşat procesul de transformare socialistă a agriculturii.

PREVEDERICapitolul I: Orânduirea socială

Art. 1 : Republica Populară Română este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate.

Art. 2: Baza puterii populare în Republica Populară Română este alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, în care rolul conducător aparţine clasei muncitoare.

Art. 3: Republica Populară Română s-a născut şi s-a întărit ca rezultat al eliberării ţării de către forţele armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de sub jugul fascismului şi de sub dominaţia imperialistă, ca rezultat al doborîrii puterii moşierilor şi capitaliştilor de către masele de la oraşe şi sate în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Român.

Art. 6: Fundamentul formaţiunii social-economice socialiste este proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie care are, fie forma proprietăţii de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietăţii cooperatiste- colectiviste (proprietatea gospodăriilor agricole colective sau a organizaţiilor cooperatiste).

în formaţiunea socialistă a economiei naţionale este lichidată exploa­tarea omului de către om.

Formaţiunea socialistă, căreia îi aparţine rolul conducător în economia naţionala a Republicii Populare Române, constituie baza dezvoltării ţării pe calea socialismului. Statul de democraţie populară, proclamând ca principală sarcină a sa construirea socialismului, întăreşte şi lărgeşte neîncetat formaţiunea socialistă, asigură creşterea neîntreruptă a bunei stări materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii.

Este consacrat rolul dominant al sectorului socialist în economia naţională.

Capitolul II: Orânduirea de statArt. 16: Regimul de stat al Republicii Populare Române este regimul

democraţiei populare, care reprezintă puterea oamenilor muncii.Regimul de stat al României este regimul democraţiei populare care

reprezintă puterea oamenilor muncii, iar statul democrat popular este o form ă a dictaturii proletariatului.

Art. 17: Statul român democrat-popular - stat unitar, suveran şi inde­pendent.

Art. 19: Regiunea Autonomă Maghiară a Republicii Populare Române este formată din teritoriul locuit de populaţia compactă maghiară secuiască şi are conducere administrativă autonomă, aleasă de populaţia Regiunii Autonome.

Regiunea Autonomă Maghiară cuprinde raioanele: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sf. Gheorghe, Târgu-Mureş, Târgu- Săcuiesc, Topliţa.

Centrul administrativ al Regiunii Autonome M aghiare este oraşul ;u Mureş.

Capitolul III: Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare îâne

A rt. 22: Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare îâne este Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române.

Art. 23: M area Adunare Naţională este unicul organ legiuitor al ublicii Populare Române.

Capitolul IV: Organele administraţiei de stat ale Republicii Populare îâne

Art. 42: Organul suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat a rblicii Populare Române este Consiliul de Miniştri al Republicii Populare tâne.

Capitolul V: Organele locale ale puterii de statArt. 51: Organele puterii de stat în regiuni, raioane, oraşe şi comune

Sfaturile Populare ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate.Capitolul VI: Instanţele judecătoreşti şi procuratură Art. 64: Justiţia în Republica Populară Română se înfăptuieşte de către

malul Suprem al Republicii Populare Române, Tribunalele regionale şi analele populare, precum şi de către instanţele judecătoreşti speciale, iţate prin lege.

Organizarea, competenţa şi procedura tribunalelor sunt stabilite prin lege. Art. 67: Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române este ales

[area Adunare Naţională pe termen de cinci ani.Judecătorii şi asesorii populari sunt aleşi în conformitate cu procedura

lită prin lege.Prin lege este stabilită şi numirea judecătorilor în instanţele speciale. Constituţia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952 este

ituţia prin care se consfinţeşte totala aservire politică a României faţă de nea Sovietică. In această Constituţie se vorbeşte pentru prima oară despre 'ietatea socialistă (art. 6), care a constituit mijlocul economic de aservire a ;anului, precum şi de „ rolul conducător al partidului” (art. 8, alin. IV), cui politic de aservire a lui. Marchează subordonarea completă a statului :nclaturii de partid. Defineşte baza politică a statului democrat-popular, imentată pe dictatura proletariatului.

C. Constituţia Republicii Socialiste Române din 21 august 1965 ext istoric:• 1962: încheierea procesului de cooperativizare, victoria socialismu- agricultură şi implicit în economie;• 1965: preluarea puterii politice de către Nicolae Ceauşescu.

PREVEDERIArt. 1: România este republică socialistă. Republica Socialistă România

este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran şi unitar. Teritoriul său este inalienabil şi indivizibil.

Art. 2: întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporu­lui, liber şi stăpân pe soarta sa.

Puterea poporului se întemeiază pe alianţa muncitorească-ţărănească. In strânsă unire, clasa muncitoare - clasa conducătoare în societate — ţărănimea, intelectualitatea, celelalte categorii de oameni ai muncii, fară deosebire de naţionalitate, construiesc orînduirea socialistă, creînd condiţiile trecerii la comunism.

România este proclamată stat socialist în art. 1, considerăndu-se că s-a ajuns la un înalt stadiu de dezvoltare în drumul e i spre comunism cu o economie socialistă (art. 5), cu o proprietate socialistă (art. 6), ca bază a oricărei proprietăţi şi cu monopolul asupra comerţului exterior (art. 8).

Art. 5: Economia naţională a României este o economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie.

în Republica Socialistă România, exploatarea omului de către om este pentru totdeauna desfiinţată şi se înfăptuieşte principiul socialist al repar­tiţiei după cantitatea şi calitatea muncii.

Munca este o îndatorire de onoare pentru fiecare cetăţean al ţării.Art. 6: Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie este fie

proprietate de stat - asupra bunurilor aparţinând întregului popor, fie proprietate cooperatistă - asupra bunurilor aparţinând fiecărei organizaţii cooperatiste.

Art. 7: Bogăţiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile şi uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicaţie, mijloacele de transport şi telecomunicaţii de stat, fondul de stat de clădiri şi locuinţe, baza materială a instituţiilor social- culturale de stat, aparţin întregului popor, sunt proprietate de stat.

Art. 8: Comerţul exterior este monopol de stat.Rolul conducător al PCR este reliefat şi mai pregnant (explicit), apărând

acum printre principiile călăuzitoare ale Constituţiei. In art.3 se arăta că ,,In Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare a întregii naţiuni este PCR Constituţia nu aduce modificări importante atribuţiilor M.A.N. — art. 42 preciza că Marea Adunare Naţională, organul suprem al puterii de stat, este unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România.

Guvernul îşi păstra numele de Consiliu de Miniştri şi era definit ca organ suprem al administraţiei de stat. în locul Prezidiului MAN se introducea o instituţie nouă, Consiliul de Stat.

55

Art. 62: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România este organ >rem al puterii de stat cu activitate pennanentă, subordonat Marii Adunări rionale.

Art. 63: Consiliul de Stat exercită în mod permanent următoarele bufii principale:Stabileşte data alegerilor pentru Marea Adunare Naţională şi consiliile mlare;Stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a referendumului; Organizează ministerele şi celelalte organe centrale de stat;Ratifică şi denunţă tratatele internaţionale, cu excepţia acelora a căror ficare este de competenţa M arii Adunări Naţionale;Stabileşte gradele militare;nstituie decoraţiile şi titlurile de onoare.

Prima modificare importantă a Constituţiei din 1965 datează din -uarie 1968 cand a avut loc organizarea administrativă a teritoriului. Se înea la judeţe, în locul regiunilor, se introducea calitatea de municipii tru oraşele mari, de inspiraţie sovietică.

Prin legea nr. ljd in 28 martie 1974. care modifica constituţia, a fost ituită funcţia de preşedinte al RSR, atribuţiile exercitate până atunci de isiliul de Stat au revenit şefului statului.

Art. 71 (din Constituţia din 1965 modificată în 1975V ..Preşedintele l este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi maţionale ale RSR” .

Art. 75: Preşedintele Republicii Socialiste România îndeplineşte, în formitate cu Constituţia şi cu legile, următoarele atribuţii principale: rezidează Consiliul de Stat;rezidează şedinţele Consiliului de Miniştri atunci când apare necesar; tabileşte măsurile de importanţă deosebită ce privesc interese supreme ţării, care urmează a fi supuse de către M area Adunare Naţională spre iultare poporului, prin referendum;Numeşte şi revocă, la propunerea primului-ministru, pe viceprim- ştrii, miniştrii şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de care fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revocă pe condu­

rii organelor centrale de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; eşte şi revocă pe membrii Tribunalului Suprem;timpul în care M area Adunare Naţională nu este întrunită în plenul său,

eşte şi revocă pe preşedintele Tribunalului Suprem şi pe procurorul ral;:ordă gradele de general, amiral şi mareşal;

7. Conferă decoraţiile şi titlurile de onoare; autorizează purtarea decoraţiilor conferite de alte state;8. Acordă graţierea;9. Acordă cetăţenia, aprobă renunţarea la cetăţenie şi retrage cetăţenia română; aprobă stabilirea domiciliului în România pentru cetăţenii altor state;10. Acordă dreptul de azil;11. Stabileşte rangurile misiunilor diplomatice, acreditează şi recheamă repre­zentanţii diplomatici ai Republicii Socialiste România;12. Primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state;13. încheie tratate internaţionale în numele Republicii Socialiste România; poate da împuterniciri, în acest scop, primului-ministru ori unor membri ai Consiliului de Miniştri sau unor reprezentanţi diplomatici;14. în interesul apărării Republicii Socialiste România, al asigurării ordinii publice sau securităţii statului, proclamă, în caz de urgenţă, în unele locali­tăţi sau pe întreg teritoriul ţării, starea de necesitate.

în îndeplinirea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Socialiste România emite decrete prezidenţiale şi decizii.

Organele locale ale puterii de stat sunt: consiliile populare (art. 86, 87).Art. 86: Consiliile populare sunt organele locale ale puterii de stat în

unităţile administrativ-teritoriale în care au fost alese.Consiliile populare conduc activitatea locală, asigurând dezvoltarea

economică, social-culturală şi edilitar-gospodărească a unităţilor administrativ- teritoriale în care au fost alese, apărarea proprietăţii socialiste, ocrotirea drepturilor cetăţenilor, legalitatea socialistă şi menţinerea ordinii publice.

Consiliile populare organizează participarea cetăţenilor la rezolvarea pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti.

Art. 87: Consiliul popular exercită următoarele atribuţii principale:1. Adoptă planul economic şi bugetul local, aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar;2. Alege şi revocă comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv;3. înfiinţează organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes local;4. Conduce, îndrumă şi controlează activitatea comitetului executiv sau, după caz, a biroului executiv, a organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, a organizaţiilor economice, întreprinderilor şi instituţiilor subordonate;5. Controlează hotărârile consiliilor populare ierarhic inferioare;6. Alege şi revocă, potrivit legii, judecătorii, asesorii populari şi procurorul şe f al judeţului sau al municipiului Bucureşti.

Organele judecătoreşti sunt reglementate prin art. 101 şi art 105.

57

Art. 101: în Republica Socialistă România justiţia se înfăptuieşte, ivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele judeţene, judecătorii, ;um şi prin tribunalele militare.

Art. 105: Tribunalul Suprem este ales de Marea Adunare Naţională pe ita legislaturii, în prima sesiune a acesteia. Tribunalul Suprem funcţionează i la alegerea noului Tribunal Suprem în legislatura următoare.

8. Constituţia statului de drept din 1991

itext istoric:După evenimentele din decembrie 1989, noua Constituţie a fost adoptată

ătre Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, iar la 8 decembrie 1991 ânii au fost consultaţi prin referendum cu privire la noua Constituţie Dtată care a fost aprobată cu 73% din votul participanţilor.

PREVEDERIForma de guvernământ introdusă este republica, iar pluralismul devine

jcietatea românească o condiţie şi o garanţie a democraţiei.Pricipalele instituţii ale republicii sunt:Parlamentul, organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica

iritate legiutoare a ţării.Preşedintele, care reprezintă statul român şi este garantul independenţei

male, al unităţii şi al integrităţii teritoriale.Guvernul care exercită conducerea generală a administraţiei publice

iigură realizarea politicii interne şi externe.Această constituţie a fost revizuită în 2003 pentru a pune legea

lamentată în concordanţă cu noile realităţi impuse de viitoarea aderare a lâniei la Uniunea Europeană. Articolele revizuite ale Constituţiei din 1 au fost supuse aprobării naţiunii prin referendum (18 octombrie 2003).

Art. 1: Statul român lom ânia este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Torma de guvernământ a statului este republica.lomânia este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, turile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, tatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Art. 34: Dreptul de vot Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua erilor inclusiv.'Iu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici oanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea turilor electorale.

Art. 58: Rolul şi structura Parlamentului(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

Art. 80: Rolul Preşedintelui(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul indepen­denţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. In acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Art. 101: Rolul şi structura Guvernului(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.(2) în îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

Dicţionar:A abroga - A anula, a suprima, a aboli o lege, un regulament;A promulga - a dispune printr-un act oficial ca o lege să intre în vigoare, să devină executorie;A sancţiona - a confirma o lege sau o dispoziţie;Avocatul Poporului - Ca instituţie de tip ombudsman, Avocatul Poporului contribuie la soluţionarea conflictelor dintre persoanele fizice şi autorităţile administraţiei publice, pe cale amiabilă, prin mediere, prin dialog;Constituţie - legea fundamentală a unui stat care cuprinde forma şi principiile de organizare a Statului;Colegiu electoral - categorie electorală care cuprinde cetăţenii cu aceeaşi avere sau rang social;Curtea Constituţională - este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România, independentă faţă de orice altă autoritate publică;Convenţie - denumire dată unor tratate internaţionale;Constituţionalitate - însuşirea unei legi, a unui act, a unei acţiuni de a fi în confor­mitate cu Constituţia;Plebiscit - consultarea cetăţenilor care se pronunţă prin da sau nu asupra unui proiect de lege.

59

C. St a t u l şi p o l it ic a

I. Autonomii locale şi instituţii centrale (secolele IX-XVIII)

Ce sunt autonomiile locale?

Romanitatea răsăriteană şi autonomiile ei regionale răspândite pe o arie geografică din Peninsula Balcanică până în nordul arcului carpatic îşi fac simţită prezenţa sub numele de ţări - „terrae” şi a locuitorilor ei, vlahi, volohi, valahi, blachi în izvoarele armene, bizantine, ruse şi maghiare, şi români, armâni, în vorbirea proprie.

Autonomiile rurale, „romanii populare” sau „democraţii ţărăneşti” cum le-a denumit Nicolae Iorga, „obşti de obşti”, după expresia unor documente medievale, risipite în cuprinsul unor „ţări” erau conduse de cnezi, juzi, jupani învestiţi de comunitate cu funcţii social-politice corespunzătoare. Puterea unora dintre ei s-a extins cu timpul peste mai multe sate dintr-o arie delimitată geografic, „ţările”, autonomii politice, s-au născut din mai multe sate. „Satul a devenit, pentru mult timp forma firească de organizare a strămoşilor noştri.”, remarca Nicolae Iorga.

Izvoarele bizantine semnalează în spaţiul balcanic primele realităţi politice româneşti şi pe vlahi. Autonomiile româneşti din nordul Peninsulei Balcanice au fost supuse unui puternic asalt de anihilare în secolele XI-XIII, i in partea Imperiului Bizantin şi în efortul lor de apărare, acestea au făcut xecerea de la „ţară” , cadru politic tradiţional, la stat. Două sunt momentele nsemnate sub raport politic: 1066, când se răscoală vlahii din Tessalia, cel ie-al doilea este în 1185, când sub conducerea fraţilor Petru şi Asan se ■ăscoală vlahii din nordul Peninsulei Balcanice şi se constituie statul )ulgaro-vlah.

După cadrul geografic în care se alcătuiseră acestea erau:

,o

Ţări

Sec. IX Ţara Balak - Moise Chorenati - Geografia armeanăSec. IX Ulak Iii - Cronica turcă - Oguzname1000 Ţara Sipeniţiului - Moldova - est de Carpaţi1222 Ţara Bârsei (Braşov), Ţara Făgăraşului (Terra Blachorum)

1230 Ţara Cărvunei (Dobrogea) între Mangalia şi Varna, cu centrul la Caliacra, nucleul viitorului stat Dobrogea

1247 Ţara Haţegului1299 Ţara Maramureşului

Sec. XII Ţara berladnicilor, ţara brodnicilor, ţara bolohovenilor - izvoare ruseşti

Codrii Sec. IX-X

- Orheiului - între Prut şi Nistru- Lăpuşnei- Cosminului- Herţei

Câmpuri Vlad, Dragoş^- MoldovaCobale în ţinuturile (Moldova): Dorohoi, Neamţ, Bacău, VasluiOcoale Câmpulung, Vrancea

Cnezate 1247- între Jiu şi Olt- loan - sudul Olteniei- Farcaş - nordul Olteniei

Jupanate 943 Jupan Dimitrie - Dobrogea

Voievodate - secolele IX -X : menţionate în Cronica lui Anonymus (Gesta Hungarorum = Faptele ungurilor) scrisă probabil în sec. al Xll-lea în timpul regelui Bela al III-lea.

1) M enumorut - Bihor (Crişana): cu centrul la Biharea, situat între Tisa şi Porţile Meseşului (Munţii Apuseni), de la gura Someşului până în valea Mureşului;

2) Glad — Banat - cu centrul la Cuvin: mărginit de Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre;

3) Gelu — ,, un anumit român Transilvania cu centrul la Dăbâca — de la Porţile Meseşului şi Valea Someşului până la cursul mijlociu al Mureşului. Gelu este ucis şi Tuhutum preia conducerea ţării;

Secolul al Xl-lea: Legenda Sfântului Gerard, izvor hagiografic, menţio­nează în:

• 1002-1003, voievodatul condus de Gyla (Gyula) - Geula cel Tânăr,care îşi avea reşedinţa la Bălgrad (Alba Iulia), intră în conflict cu regele maghiar pentru că refuză creştinarea în stil catolic, este învins şi dus în Ungaria;

• 1004, este desfiinţată episcopia ortodoxă de la Alba Iulia;• Voievodatul condus de Ahtum este localizat în Banat, aflat într-o

continuitate dinastică (Glad). El intră în conflict cu regele maghiar pentru vămuirea sării pe Mureş şi este ucis.

61

Secolul al XlII-lea: Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247), un contract Im. tlată de regele maghiar Bela al IV-lea menţionează:

• voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului (nordul Oltului, între Jiu şi i ,n c stăpânea şi Ţara Haţegului;

• voievodatul lu i Seneslau în stânga Oltului (Muntenia, Argeş, iboviţa) care stăpânea şi Ţara Făgăraşului, până la voievodatul lui jnIhu, spaţiul de la sud de Carpaţi era controlat de Regatul maghiar prin mediul banului de Severin;

• 1230, Banatul de Severin — provincie de graniţă — constituită de r ei al II-lea condusă de un ban.

Dobrogea - formaţiuni politice:• ‘>71-1204: a funcţionat Thema Paristrion (Paradunavon), circum-

|ic rnilitaro-administrativă condusă de un strateg, organizată de Imperiul ilni. Cel care a cucerit Dobrogea este împăratul bizantin Ioan Tzimiskes076);Secolul al Xl-lea: Ana Comnena în Alexiada - menţionează trei fiaintaşi

— Tatos - Dărstor;— Seslav — Vicina;— Satza — Preslav.

• 1094: Pudilă, fruntaş al vlahilor.Timp de aproape trei veacuri, spaţiul istro-pontic este invadat de

icgi, uzi, cumani, tătari.După cruciada a IV-a (1204), când Constantinopol este constituit în

nu Latin, teritoriul danubiano-pontic trece sub stăpânirea vremelnică a eştilor, apoi a celui de-al doilea Ţarat Bulgar. în aceste condiţii este onată o „ţară”, Ţara Cavamei (1230), între M angalia şi Vama cu il la Caliacra, nucleul statului medieval Dobrogea.

II. Instituţiile centrale pe spaţiul românesc

1. Instituţia voievodatului2. Instituţia principatului în secolele XVI-XVIII3. Domnia4. Sfatul domnesc - dregătorii5. Adunările de stări6. Armata7. Biserica8. Administraţia 3. Justiţia

1. Instituţia voievodatului

Voievodatul = instituţie politică centrală care a luat naştere între secolele VIII-IX, prin unirea mai multor voievodate şi cnezate, condusă d e un voievod. Putem identifica două etape în evoluţia instituţiei voievodatului Transilvaniei.

a) Etapa voievodatului românesc;b) Etapa voievodatului ca instituţie autonomă subordonată Regatului

maghiar.

a) Voievodatul românescSecolul al IX-lea: în contextul în care ungurii se aşază în Pannonia, ei

intră în contact şi cu formaţiunile politice de la est de T isa numite voievodate (ducate). Ele sunt menţionate de Anonymus care reflectă conştiinţa unei anteriorităţi a românilor în Transilvania şi a existenţei unor formaţiuni politice capabile să opună rezistenţă înaintării maghiarilor.

O confirmare a acestei realităţi o aduce şi Cronica lui Nestor, scrisă în secolul al XH-lea, care menţionează trecerea lor prin Carpaţii Păduroşi spre Pannonia, ungurii i-au găsit aici pe români şi pe slavi.

b) Voievodatul ca instituţie autonomă subordonată Regalităţii maghiare

Organizarea Transilvaniei ca entitate politică-vasală Regatului Ungariei a început sub unnaşii lui Ştefan cel Sfânt ( secolul al Xl-lea). Aici regii maghiari au organizat structuri proprii laice şi ecleziastice specifice feudalismului apusean pe teritoriul Transilvaniei.

Mijloacele cuceririi şi organizării Transilvaniei:1. mijloacele militare:- 1075: au cucerit cetăţile de graniţă Turda, Biharea şi Mediaş.2. mijloace politice:- se remarcă încercarea de a organiza Transilvania sub forma unui

Principat, instituţie politică occidentală;• 1111: este menţionat ,,M ercuriusprinces Ultrasilvanus ”;• 1176: este menţionat primul voievod al Transilvaniei ,,Leustachius

Voyvoda”, probabil identic cu Leustachius, comite de Dăbâca, atestat în anul 1164, acest fapt demonstrează că a învins forma de organizare tradiţională a populaţiei româneşti majoritare voievodatul.

• 1199: este atestat primul voievod numit întotdeauna de rege. Voievodul avea atribuţi administrative, politice şi militare.

3. mijloace administrative:

63

Se remarcă încercarea regalitaţii maghiare de a lichida autonomiile rmiâneşti şi a impune modelele administrative, politice şi religioase speci- ice apusului Europei.

• 1111: este atestat primul comitat - Bihorul;• 1164: Crasna şi Dăbâca;• 1175: Cluj, Alba şi Timiş;• Secolul al X lII-lea: Arad, Zarand, Târnava.4. m ijloace religioase:• 1111: este menţionat un episcop catolic, Simion, cu reşedinţa în

etatea Belgrad (Alba Iulia);• 1366: regele maghiar Ludovic I a dat un decret prin care condiţiona

alitatea de nobil de apartenenţa la catolicism - religia ortodoxă devine Dlerată.

5. m ijloace etnice - colonizarea secuilor, saşilor şi cavalerilor teutoni:Secuii: (probabil de origine turcă). Au servit drept avangardă pentm

laintarea maghiară în Transilvania.• secolul al X ll-lea: au fost colonizaţi mai întâi în Bihor, apoi pe

'âmava şi Mureş;• secolul al XlII-lea: în estul Transilvaniei şi în Subcarpaţii Răsăriteni;• se bucură de largi privilegii şi îşi păstrau forma proprie de conducere

i organizare - în scaune;• aveau rol de apărare a trecătorilor Carpaţilor împotriva invaziilor de

a Răsărit.Saşii: colonizaţi din motive strategice şi economice.• de origine germană din zona Rihnului şi din Flandra, grupul cel mai

umeros este adus din Saxonia în a doua jumătate a secolului al Xll-lea; s-au şezat în Alba, Hunedoara şi zona Sibiului şi la începutul secolului al XlII-leaîn zona Braşovului;

• ei au fost stabiliţi în părţile Sibiului, Tâmavelor, Braşovului, Bistriţeii Orăştiei;

• ei au dezvoltat civilizaţia oraşului în Transilvania, oraşe ca: Sibiu, 5raşov, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara s-au dezvoltat ca autonomii urbane roprii, conduse de un consiliu format din juraţi şi coordonat de primar;

• comitatul Sibiului, condus de un comite regal, a fost compus din apte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu purtat denumirea de apte Scaune (Sieben Sthtile);

• scaunele şi districtele saşilor din Transilvania erau conduse de 2 juzi;• privilegiile de care s-au bucurat saşii din partea regalităţii maghiare au

3st consemnate în actul din 1224 - Bula de Aur a saşilor (Andreanum - [ndrei al II-lea) care menţiona şi dania,,pădurii românilor şi pecenegilor”',

4

• organizaţiile săseşti s-au constituit într-o Universitate a Saşilor (Universitas Saxonum) - instituţie politico-administrativă.

Cavalerii teutoni:• 1211: colonizaţi în Ţara Bârsei, de regele Andrei al H-lea (1205-1235)

cu scopul de a opri invaziile cumanilor din Câmpia Dunării şi Transilvania şi pentru a deschide calea expasiunii Regatului Ungar la sud şi răsărit de Carpaţi;

• 1225: teutonii au fost alungaţi din Ţara Bârsei.Tătarii:• 1241-1242: marea invazie tătaro-mongolă a pulverizat cnezatele şi

voievodatele româneşti preexistente, dar a dezorganizat şi Regatul Ungar;• 1241: românii cu secuii apără trecătorile munţilor Carpaţi, dominaţia

mongolă a permis, în condiţiile diminuării presiunii maghiare asupra spaţiului românesc, cristalizarea instituţiilor caracteristice statului medieval românesc;

• o parte a mongolilor rămâne pe teritoriul de la nordul Mării Negre, unde întemeiază, în 1243, Hanatul Hoardei de Aur, care îşi va exercita o perioadă autoritatea asupra cnezatelor ruseşti şi româneşti;

Maghiarii:• 898: maghiarii conduşi de ducele Arpad se aşază în Pannonia;• 900: Cronica lui Anonymus menţionează că în momentul pătrunderii

în Transilvania găsesc la est de Tisa trei Voievodate (ducate) conduse de Menumorut, Glad şi Gelu;

• 900: maghiarii ajung pe Someşul Mic;• 1000: maghiarii ajung pe Valea Mureşului;• 25 decembrie 1001: regele maghiar Vaik îi creştinează pe unguri în

rit catolic şi îşi ia numele de Ştefan (997-1038);• 1100: maghiarii ajung pe Valea Tâmavei;• 1150: maghiarii ajung pe linia Oltului;• 1200: maghiarii ajung pe linia Carpaţilor Răsăriteni şi Meridionali;• Secolul al XlII-lea: s-a încheiat cucerirea şi organizarea Transil­

vaniei ca voievodat autonom sub suzeranitatea Regatului Ungar;• 1288-1293: Roland Borşa, voievod al Transilvaniei, îşi asumă prero­

gative sporite în raport cu Regatul Ungar;• 1288: este convocată prima Adunare Obştească (Congregaţie a

nobilimii), la Deva, la care participă şi români;• 1294-1319: Ladislau Kan, voievod al Transilvaniei, îşi asumă prero­

gative sporite în raport cu Regatul Ungar;• 1355: este atestată ultima participare a românilor în Adunarea obştească.

r

2. Instituţia Principatului în secolele X V I-X V III

în 1541, voievodatul Transilvaniei şi-a încetat activitatea:• 1541: Ungaria răsăriteană este transformată în paşalâc;• 1541: Voievodatul Transilvaniei, Banatul (1552, este transformat în

lâc) şi comitatul Partium au alcătuit Principatul autonom al Transilvaniei, suzeranitate otomană, care şi-a păstrat autonomia şi instituţiile proprii, inomia s-a manifestat în primul rând prin dreptul Dietei (Adunare a legiaţiilor) de a-1 alege pe principe care era confirmat şi investit cu semnele rii de Poartă. Dreptul de a-1 alege pe Principe a fost acordat Dietei, care l-a erat în Dieta întrunită la Cluj în 1543;

• 1599: Mihai Viteazul a fost recunoscut de Dietă ca „locţiitor” al iratului;

• 1613-1629: principele Gabriel Bethlen a inaugurat o politică de conso- e a absolutismului princiar, în Transilvania, izvorâtă din necesitatea de olidare a autonomiei Principatului în raport cu ţelurile expansioniste ale iburgilor;

• 4 decembrie 1691: a fost dată Diploma Leopoldină care a constituit juridică a administraţiei austriece în Transilvania, menţinând unirea celor laţiuni medievale ,,Unio trium nationum” şi statutul „ religiilor recepte” ■lică, calvină, lutherană şi unitariană). Transilvania era condusă de împărat intermediul unui guvernator. Acesta era ales de Dietă şi confirmat de sa de la Viena;

• 1693: a fost creat Guberniul, instituţie administrativă, condusă de un m ator militar şi formată din 12 consilieri;

• 1694: s-a constituit Cancelaria Aulică a Transilvaniei, condusă de ancelar aulic şi şase consilieri, îndeplinind atribuţiile unui adevărat rn (o reprezentanţă la Viena). Ei îi erau subordonate Guberniul, Armata :zauriatul;

• 1697: a avut loc Lupta de la Zenta, dintre Imperiul Habsburgic şi ;riul Otoman;

• 1699: Pacea de la Karlowitz prin care Transilvania a trecut oficial lominaţia habsburgică;

• 1699: prima Diplomă a Unirii unei părţi a Bisericii ortodoxe din silvania cu Biserica Romei;

• 1701: a doua Diplomă Leopoldină a Unirii care-i număra pe uniţi privilegiaţi din punct de vedere politic, indiferent de statutul lor social usiv ţăranii) - aceste prevederi nu au fost niciodata onorate;

• 1765: Transilvania devine Mare Principat.

If!

3. Domnia

întemeierea statelor medievale româneşti în secolul al X lV -lea a fo s t rezultatul a trei tendinţe istorice:

1. agregarea formaţiunilor politice preexistente;2. crearea instituţiilor supreme: Domnia şi Biserica;3. emanciparea de sub dominaţie străină.La scurt timp după constituirea Ţării Româneşti şi a Moldovei, regimu­

rile lor politice au evoluat spre formula monarhică în tiparele generale a le monarhiei feudale, dar cu trăsături specifice societăţii româneşti.

Titulatura domnilor români exprima calitatea de mare voievod, o funcţie militară, şi de domn, stăpân al întregului pământ. în 1359, Nicolae Alexandru s-a intitulat „domn autocrat”(de sine stăpânitor), reprezintând o afirmare de suveranitate atât internă, cât şi externă. Introducerea în titulatura domnilor a particulei Io, o prescurtare a lui Ioannes, „cel ales de Dumnezeu” , afirmă sursa divină a puterii domneşti. Această calitate o dobândeau, prin ceremonia religioasă a ungerii cu mir de către mitropolit, domnii deveneau conducători politici „din mila lui Dumnezeu”. Aceasta era o ceremonie de tradiţie bizantină. Domnul era ales pe principiul ereditar-electiv, în dinastia Basarabilor şi a Muşatinilor, era de ajuns să fie ,,os de domn", nu exista dreptul primului născut, fapt ce a determinat pe unii domni să îşi asocieze la domnie pe unul dintre fii, Mircea cel Bătrân l-a asociat pe fiul său Mihail.

PREROGATIVELE DOMNULUIDomnul era stăpânul întregii ţări, el afirma dreptul superior (dominium

eminens). Afirmarea şi consolidarea prerogativelor judecătoreşti ale Domniei şi-au găsit expresia în instituţia marelui vornic, ale cărui atribuţii judiciare acopereau o vastă arie de cauze civile şi penale. Domnul era mare voievod (comandant suprem al armatei). în virtutea funcţiei sale militare, domnul percepea birul, dare în general destinată acoperirii cheltuielilor de apărare sau răscumpărare a păcii, prin tributul impus de puterile străine. Domnul semna tratate, declara război şi încheia pace. Activitatea diplomatică, primirea solilor străini şi ceremonialul primirii lor se aflau în grija marelui postelnic, a marelui portar sau a marelui uşar. Atribuţiile precumpănitor militare le aveau marele spătar, în Ţara Românească, hatmanul, în Moldova.

SEMNIFICAŢIA TITULATURII LU I MIRCEA CEL BĂTRÂN„Io Mircea, mare voievod şi domn, cu mila lui Dumnezeu stăpânind

toată Ţara Ungro-Vlahiei şi părţile de peste munţi încă spre părţile tătăreşti şi herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului şi domn al Banatului Severinului şi de

67

năndouă părţile peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare şi ngur stăpănitor al cetăţii Dârstor

Titulatura lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), de inspiraţie bizantină, <prirnă una din marile lui înfăptuiri şi anume întinderea maximă a hotarelor ării Româneşti din întreaga sa istorie. Ungro-Vlahia, adică Vlahia dinspre rigaria, este una din denumirile folosite în această epocă de a desemna Ţara omânească. In afară de Ţara Românească propriu-zisă, vedem că Mircea ăpânea şi „spre părţile tătăreşti” (regiunea din sudul Basarabiei de azi, vecină oinci cu tătarii de peste Nistru). In titulatură sunt menţionate apoi feudele de este munţi, din Transilvania, Amlaşul şi Făgăraşul, pe care Mircea le ăpâneşte în calitate de herţeg (duce). Autoritatea lui Mircea se extindea şi supra Banatului de Severin. Stăpânirea „Podunaviei” până la „Marea cea lare” se referă la Dobrogea împreună cu cetatea Dârstorului (azi Silistra).

Indroducerea în titulatura domnilor, înaintea numelui lor, a cuvântului Io ”, prescurtarea lui „Ioannes”, „cel ales de Dumnezeu”, afirmă răspicat ursa divină a puterii domneşti. Titlul de ,,mare voievod” exprima atât -incţia primordială, militară a conducătorului, cât şi întâietatea sa în raport u ceilalţi voievozi care de altminteri au dispărut curând din societatea Dmânească extracarpatică. Formula de ,,singur stăpănitor”, adoptată de Jicolae Alexandru în Ţara Românească şi de Alexandru cel Bun în doldova, afirma suveranitatea internă faţă de toţi supuşii, inclusiv pătura tăpânilor d e moşii din rândul cărora proveneau. Marele voievod adoptă, dată cu coroana, şi titlul de domn (authentis în literatura greacă), care a onservat în limba română semnificaţia de „domines”, atribuit împăraţilor omani din epoca târzie a imperiului (despot în limba greacă).

APARATUL DE STATAparatul de stat s-a format, ca şi întreaga societate românească, în aria

ivilizaţiei bizantino-slave, acesta a fost dezvoltat de domnia centralizatoare, 'urtând amprenta sursei sale de inspiraţiei. Apariţia, în secolul al XlV-lea, a regătorilor cu îndatoriri specializate, chiar dacă nu riguros, răspunzând la liferitele funcţii ale statului, e un indiciu al tendinţei de asumare efectivă de ătre domnie a controlului asupra teritoriului ţării. Sfatul Domnesc a fost irganul central al guvernării, format iniţial din marii proprietari funciari, poi din boieri cu dregătorii.

Un p as însemnat a înregistrat politica de centralizare a puterii în unna pariţiei cancelariei domneşti, care întărea prin hrisoave stăpânirea pămân- ului cu titlu ereditar. în ambele ţări în fruntea cancelariei s-a aflat marele ogofăt. Prim ele acte păstrate au fost emise în a doua jumătate a secolului

.8

al XlV-lea de cancelariile lui Vladislav I (Vlaicu), în Ţara Românească, şi de Petru I, în Moldova.

în secolele XIV-XVI domnia a avut un rol esenţial în lupta antiotomană. în secolul al XVII-lea ascendentul boierimii în viaţa socio-economică a ţării s-a reflectat în tendinţele ei de instituire a regimului nobiliar, simultan cu evoluţia spre monarhia feudală reprezentată de Matei Basarab şi Vasile Lupu.

DOMNIA FANARIOTĂDin secolul al XVIII-lea, dispare domnia pământeană, în intervalul

1711/1716-1821, domnii fiind aleşi de Poartă dintre grecii din Fanar. Domnia s-a grecizat. Domnii fanarioţi sunt integraţi în ierarhia administrativă otomană fiind simpli funcţionari ai Porţii. Domnii principatelor erau asimilaţi unui paşă cu două tuiuri (cozi de cal, în număr de 1, 2 sau 3, care marcau rangul generalilor - paşale turci), responsabili numai în faţa sultanului. In afara garanţiilor de fidelitate, pe care înalta Poartă le lua în considerare la numirea domnilor, domniile erau condiţionate sau măcar influenţate de plata unor sume de bani considerabile. Aceleaşi sume importante se plăteau şi pentru confir­marea sau prelungirea domniilor. După aprecieri generale, mai bine de jumătate din veniturile principatelor erau preluate de Poartă pentru prelungirea domniilor. Durata domniei fanariote a fost în medie de 2,5-3 ani. Principala funcţie a domniei fanariote era cea fiscală.

4. Sfatul domnesc

Sfatul domnesc era organul central al guvernării alcătuit iniţial din marii boieri, dar treptat din boierii cu dregătorii (funcţii), avea rolul de a-1 consilia pe domn. Principalele acte ale domniei nu aveau putere dacă lipsea consimţământul marilor boieri din Sfat.

Atribuţii: - asistau pe domn la Scaunul de judecată;- participau la încheierea tratatelor cu puterile vecine.

5. Adunările de stări

Adunările de stări reprezintă o instituţie semnalată încă din secolul al XV-lea, purtând numele de Marea Adunare a Ţării, în Ţara Românească şi Moldova:

• nu era convocată periodic;• se compunea din marii boieri, din clerul înalt, din boierimea mică şi

mijlocie şi din curteni;• avea rolul de a sancţiona alegerea unui domn;

69

• de a declara război Turciei, de a încheia pace.Adunarea Stărilor şi-a definit atribuţiile în mai mare m ăsură în vremea atei Basarab. S-au conturat deosebirile dintre:• Sfat: Sfatul sau Divanul domnesc al marilor boieri.• Soborul: feţele bisericeşti.Adunarea ţării care cuprindea pe reprezentanţii tuturor stărilor privile- îndreptăţite să participe.• 1730: a avut loc ultima alegere a unui domn de către Adunarea Ţării;• 1749: a avut loc ultima întrunire a Adunării Ţării, dedicată desfiin-

erbiei;• 1831-1848: vechile adunări de stări medievale au renăscut sub numele

lunarea Obştească.

6. Armata

Armata era formată din oastea cea mică (curtea domnului) şi oastea lare (toţi bărbaţii care puteau purta arme), a fost convocată în timpul Iad Ţepeş şi Ştefan cel Mare. Un rol important l-au avut şi cetăţile de ţă, Hotin, Soroca, Tighina, dar şi cetăţile de interior, Suceava, Neamţ.

7. Biserica

între Domnie şi Biserică a existat o permanentă colaborare pe întreg rsul Evului Mediu. Mitropolitul era al doilea demnitar după domn şi în le vacanţă a tronului putea ţine locul domnului. Organizată după Iul bizantin, în a doua jumătate a secolului al XTTT-lea a apărut un viscopat bine organizat la Vicina (Dobrogea).• 1227: s-a constituit Episcopia catolică a cumanilor - Civitas Milcovie >eşti);• 1285: Vicina - Dobrogea, s-a constituit prima mitropolie ortodoxă Kiţiul românesc;• 1359: s-a constituit prima mitropolie ortodoxă din Ţara Românească, diul la Argeş, întemeiată de Nicolae Alexandru Basarab, recunoscută itriarhia din Constantinopol; primul mitropolit a fost Jachint, ultimul polit de Vicina;• 1370: s-a constituit a doua mitropolie ortodoxă din Ţara Românească liul la Severin, întemeiată de Vlaicu I;• 1370: s-a întemeiat o episcopie catolică - întemeiată de Laţcu - pe

• 1386/1387: s-a constituit prima mitropolie ortodoxă din Ţ ara Moldovei, întemeiată de Petru I Muşat, recunoscută de Patriarhia d in Constantinopol în 1401(1402) în timpul lui Alexandru cel Bun;

• 1386-1418: în timpul lui Mircea cel Bătrân, mitropolitul Ţării Româneşti este numit „exarh al plaiurilor” adică împuternicit a l patriarhiei ecumenice în ţinuturile locuite de credincioşii ortodocşi români, stăpânite d e Regatul maghiar.

8. Administraţia

TRANSILVANIAa. Comitatul regal, condus de un conte şi viconte;b. scaunul secuiesc = unitate judiciar-administrativă, în fruntea lui se

aflau un căpitan şi un jude;c. scaunele şi districtele saşilor din Transilvania erau conduse de doi

juzi.ŢARA ROMÂNEASCĂ judeţele = unităţi administrativ-teritoriale în

Ţara Românească.MOLDOVA: ţinuturile = unităţi administrativ-teritoriale în Moldova.

9. Justiţia

Justiţia se făcea pe baza dreptului românesc nescris ,ju s valachium” (obiceiul pământului).

Domnul era instanţa supremă de judecată.

Romanitatea sud-dunăreană:Primul stat creat de romanitatea răsăriteană a aparţinut vlahilor d in

Peninsula Balcanică. în secolul al Xll-lea vlahii din această zonă şi-au văzut ameninţate privilegiile de către dinastia bizantină Anghelos.

• 1066: a avut loc răscoala vlahilor din Tesalia;Autonomiile româneşti din Nordul Peninsulei Balcanice au fost

supuse unui puternic asalt de anihilare în secolele XI-XIII, din partea Imperiului Bizantin, şi în efortul lor de apărare au făcut trecerea de la ţară, cadru politic tradiţional, la stat.

• 1185: vlahii din Balcani s-au răsculat sub conducerea fraţilor Petru şi Asan. Vlahii din Nordul Dunării au sprijinit răscoala alături de cumani. Victoria vlahilor a însemnat şi formarea statului vlaho-bulgar.

71

• Ion iţă cel Frumos (1197-1207) a recunoscut autoritatea spirituală a iei în schimbul titlului dat de papa Inocenţiu al III-lea, ca „rege al tiilor şi bulgarilor” , în 1204.

• Sub Ioan Asan al II-lea (1218-1241), statul vlaho-bulgar a atins geul puterii sale, a rupt legătura cu Roma şi a intrat în conflict cu jatul Ungar, a revenit la confesiunea răsăriteană (ortodoxă) restabilind iţia cu Patriarhia bizantină. Treptat elementul bulgar a devenit predo- lant, în vreme ce elementul valah s-a estompat.

III. întemeierea statelor medievale româneştir

1. Factori interni şi externi2. întemeierea statului medieval Ţara Românească3. întemeierea statului medieval Moldova4. întemeierea statului medieval Dobrogea

1. Factori interni şi externi

„întemeierea unor state proprii de către români în Evul Mediu, itr-un excepţional efort de despresurare de sub dominaţiile străine, a faptul decisiv a l istoriei naţionale, care a salvat însăşi existenţa

orului român.(Ş e r b a n P a p a c o s te a , Geneza statului românesc în Evul Mediu)

FACTORII INTERNI1. Creşterea demografică substanţială;2. V iaţa economică, aşa cum reiese din izvoarele scrise şi arheologice;Confirmate de izvoarele arheologice şi de existenţa drumurilor comer-

î ce străbăteau spaţiul românesc; unul lega Marea Neagră de Europa trală, pe valea Dunării, al doilea era „drumul moldovenesc” care lega dul Europei de M area Neagră, ceea ce a favorizat unificarea economică a :tui teritoriu.

3. Accentuarea procesului de diferenţiere în cadrul comunităţilor, de prindere a elementelor-conducătoare.

Diploma Cavalerilor Ioaniţi menţionează apariţia unor structuri sociale:• majores terrae, mai marii pământurilor. Termenul de potentes

ildova), puternicii acelor părţi care confiscaseră bunurile Episcopiei lanilor, este menţionat într-o diplomă papală din 1332. Este sinonim cu ores terrae.

• rusticii, ţăranii.

Factorul de continuitate a vieţii româneşti este obştea sătească, o comu­nitate de oameni cu o organizare socio-economică proprie şi un teritoriu bine delimitat care îndeplineşte funcţii:

a. social-economice; b. politice;c. religioase; d. culturale.

4. Existenţa unor formaţiuni politice prestatale româneşti: obştile teritoriale se grupează în uniuni de obşti, numite de N. Iorga ,,romanii populare”, din care se formează formaţiuni politice menţionate în izvoarele interne sau externe sub numele de ţări româneşti, cnezate, voievodate (exemplu Gesta Hungarorum, Diploma Cavalerilor Ioaniţi) sau jupanate în Dobrogea.

Tradiţia istorică menţionează existenţa unor ţări, codri, câmpuri, ocoale şi cobăle la est de Carpaţi. (exemplu Ţara Sipeniţiului, Codrii Lăpuşnei, Codrii Orheiului, Câmpul lui Dragoş şi al lui Vlad, ocoale localizate în Câmpulung şi Vrancea, cobâle pentru ţinuturile Dorohoiului, Neamţului, Bacăului şi Vasluiului).

FACTORII EXTERNI1. După 1000, în spaţiul românesc s-au succedat populaţiile turanice:

cumanii, pecenegii şi uzii.2. Cumanii şi tătarii (marea invazie din 1241-1242) au stopat expasiu-

nea maghiară la est şi sud de Carpaţi. Poziţiile Hoardei de Aur s-au menţinut în sud-estul Moldovei până în preajma anului 1370.

3. Prezenţa Ungariei şi Poloniei, care urmăreau eliminarea Hoardei de Aur de la gurile Dunării.

în competiţia dintre Ungaria şi Polonia, coroana angevină va lua pentru început un avans substanţial. Prin expediţiile organizate la est de Carpaţi, între anii 1345-1346 şi 1354 cu participare mai cu seamă secuiască, regele Ludovic I a reuşit să limiteze prezenţa tătară în zonă şi să creeze premisele vasalizării acestor teritorii şi a locuitorilor lor.

4. Stingerea dinastiei Arpadienilor, în 1301, şi criza dinastică din Ungaria care ia sfârşit în 1308 prin urcarea pe tron al lui Carol Robert d ’Anjou .

5. Prezenţa Imperiului Bizantin la Dunărea de Jos.

2. întem eierea statului medieval Ţara Românească

Nicolae Iorga considera întemeierea statului medieval Ţara Româ­nească „prima libertate românească".

73

ETAPELE FORMĂRII STATULUII. Unificarea form aţiunilor politice sub o autoritate centrală şi căşti-

ea independenţei:a. Diploma Cavalerilor loaniţi este cel mai important izvor al secolului

^IlI-lea pentru Ţara Românească. Emisă la 2 iunie 1247 de regele Bela rV4ea al Ungariei în beneficiul cavalerilor ioaniţilor chemaţi să protejeze itul de năvălirile tătare, diploma oferă informaţii privind societatea româ- scă de la sud de Carpaţi, la scurt timp după invazia mongolă. Cu prilejul rii veniturilor de care urmau să se bucure cavalerii ioaniţi, diploma iţionează elemente ce ilustrează intensa activitate economică din zonă.

Menţionează existenţa unor formaţiuni politice prestatale\• Ţara Sever inului, unde în 1230, Regalitatea M aghiară înfiinţează

latul de Severin;• Voievodatul lui Litovoi, în dreapta Oltului cuprinde şi Ţara Haţegului;• Voievodatul lui Seneslau, în stânga Oltului cuprinde şi Ţara Făgăraşului;• Cnezatul lui Ioan, între Jiu şi Olt;• Cnezatul lui Farcaş, între Jiu şi Olt.Cu excepţia Voievodatului lui Seneslau, celelalte formaţiuni se aflau sub

:ranitatea regelui Ungariei exercitată prin intermediul banului de Severin.Diploma cavalerilor ioaniţi prezintă tabloul unei societăţi aflate în plin

:es de afirmare, organizată în voievodate puternice. Acestea vor constitui eul din care, în curând, se va constitui statul medieval Ţara Românească.

b. Litovoi profitând de o conjuctură favorabilă, un voievod din zona miei, poate cel din Diploma Cavalerilor Ioaniţi sau altul, şi fraţii săi, ă, pe la 1277-1279, pentru a înlătura suzeranitatea maghiară, dar mea lor nu are sorţi de izbândă.

încercarea voievodului Litovoi de a înlătura suzeranitatea maghiară duce loartea sa şi la capturarea fratelui său, Bărbat. Acesta se răscumpără, spun imentele, „cu o sumă nu mică de bani”, fapt ce ilustrează forţa economică are o avea formaţiunea politică olteană, şi i se recunoaşte continuitatea stică în schimbul suzeranităţii maghiare. Teritoriile recucerite de regele hiar rămân totuşi, în virtutea sistemului feudo-vasalic, în stăpânirea voievo-i, cu condiţia ca acesta să-i recunoască suzeranitatea.

c. Tradiţia istorică, Descălecatul lui Negru Vodă - 1290.Tradiţia istorică reprezintă ansamblul de informaţii cu conţinut real

egendar privitoare la anumite fapte din trecut, transmise din generaţie în raţie. In vreme ce pentru tradiţia istorică, primordial e evenimentul unificat care concentrează o întreagă desfăşurare istorică într-un act, ălecatul, şi în persoana descălecătorului, istoriografia istorică subordo- ă faptul procesului istoric, înţeles ca rezultantă a multitudinii de factori.

Potrivit cronicii, acesta a trecut munţii din Ţara Făgăraşului pe la 1290 la Câmpulung şi Argeş. Câmpulung a devenit prima capitală a ţării, aici exista o puternică comunitate catolică locuită de saşi şi unguri, aflată p e drumul comercial ce lega Transilvania cu Dunărea de Jos şi M area Neagră. Descălecatul nu este demonstrat istoric, dar el ascunde un fapt real, transferul de populaţie şi instituţii, contribuţia românilor transilvăneni la formarea Ţării Româneşti.

d. Basarab I (1310-1352) - câştigarea independenţei.Mai clar este documentată istoric întemeierea Ţării Româneşti prin unirea

teritoriilor oltene ale voievodatului argeşean al lui Seneslau sub domnia lui Basarab, pe la 1300. Afirmarea independenţei faţă de regatul maghiar se facea în contextul colaborării românilor cu tătării, bulgarii şi sârbii.

Factorul de putere reprezentat de Regatul Maghiar nu pu tea fi însă ignorat şi, în 1324, Basarab se recunoştea vasal al regelui Carol Robert d ’Anjou, care, la rândul său, îi recunoştea domnia asupra unei ţări sud- carpatice unificate (Terra Transalpina), este vasal pentru Banatul de Severin „ voievodul nostru transalpin

La scurtă vreme însă, regele maghiar considera că Basarab şi-a nesocotit obligaţiile vasalice şi în 1330 era declanşată o campanie împotriva Ţării Româneşti, condusă chiar de Carol Robert d’Anjou. Pentru a evita distrugerile războiului, Basarab se oferă să restituie regelui Banatul Severinului şi să-i plătească 7000 de mărci de argint, echivalând cu 74 de kg aur. Sum a este un indiciu al forţei economice deţinute de voievodatul muntean, care poate fi legată şi de controlul segmentului final al drumului comercial care lega Europa Centrală şi Marea Neagră prin intermediul gurilor Dunării. Carol Robert refuză oferta, armata maghiară aparent victorioasă se întoarce spre Transilvania, dar într-o trecătoare, nelocalizată cu exactitate, dar intrată în istorie sub numele de Posada, pe care i l-a dat Nicolae Iorga, românii îi surprind şi îi înving pe maghiari, al căror rege scapă cu greu. Victoria de la Posada în 1330 consfinţea independenţa Ţării Româneşti faţă de Regatul Maghiar şi desăvârşirea întemeierii, demonstrând forţa noului stat. Ţara Românească cuprindea: Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia, Basarabia. Informaţii despre această luptă avem din Cronica pictată de la Viena.

II. Crearea instituţiilor interne, consolidarea statului sub urmaşii lu i Basarab I:

• Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul lui Basarab I, este asociat la domnie, îşi ia titlul de domn autocrat (de sine stăpânitor, samodîrjeţ în limba slavă) şi întemeiază Mitropolia Ungro-Vlahia, în 1359, dependentă de Bizanţ, o legitimare în plan spiritual.

75

• Vladislav Vlaicu (1364-1377) continuă politica de consolidare a itului: organizează Cancelaria ţării. Se recunoaşte vasal al regelui ungar, : la care primeşte ca feude Amlaşul, Făgăraşul şi Severinul.

— 1368: ban de Severin;— 1369: duce de Făgăraş; bate primele monede de argint;— 1370: întemeiază a doua Mitropolie ortodoxă la Severin;

ctitoreşte Vodiţa.

3. întem eierea statului medieval Moldova

Nicolae Iorga considera întemeierea statului medieval Moldova ,, a oua libertate românească”.

ETAPELE FORMĂRII STATULUII. Unificarea form aţiunilor politice sub o autoritate centrală şi câşti-

area independenţeiD ublul descălecat: Dragoş şi Bogdanîn timpul celei mai însemnate campanii contra tătarilor, 1345-1354,

esfaşurată la est de Carpaţi, are loc Descălecatul lui Dragoş 1347 (1350). runtaşul românilor maramureşeni trece munţii însoţit de „ceata” propriilor izboinici şi preia în stăpânire voievodatul de pe valea unde curgea râul loldova. Cu timpul, ţinuturile nordice ale spaţiului est-carpatic, altele decât larca organizată pe valea amintită, preiau hidronimul. Este întemeiată larca Moldovei, cu centrul la Baia, numită Moldova Mică.

Stăpânirea Moldovei de către Dragoş şi urmaşii săi, Sas şi Bale, menţine ependenţa faţă de regele Ungariei, dar acest statut nu este acceptat de localnici, are se răscoală în 1359. Li se alătură Bogdan din Cuhea renumit pentru stilitatea manifestată faţă de politica de îngrădire a autonomiei Maramureşului, tructură politică tradiţională a românilor din Transilvania.

Cronica lui Io an de Tărnave prezintă Descălecatul lui Bogdan din Maramureş în Ţara Moldovei. Bogdan trece munţii pentru că intră în onflict cu regele maghiar, Ludovic I, care lichidase autonomiile locale din Maramureş. Consecinţa descălecatului lui Bogdan este constituirea statului nedieval Moldova.

Descălecatul lui Bogdan este urmat de proclamarea Moldovei ca stat ndependent. în perioda 1364-1365 regele Ungariei este obligat de împreju- ările internaţionale să recunoască independenţa celui de-al doilea stat omânesc c u capitala la Baia. în Moldova descălecatul este demonstrat istoric.

r6

II. Crearea instituţiilor interne necesare afirmării statului şi consoli­darea statului sub urmaşii lui Bogdan

Laţcu (1365-1375) intră în legătură cu papalitatea. în 1370, el acceptă constituirea unei episcopii catolice la Şiret. Drept răspuns i se recunoaşte titlul de „duce” al Moldovei, ţară considerată „parte a naţiunii române” („dux Moldavie partium seu nationum”).

Petru M uşat (1375-1391) întemeiază mitopolia ortodoxă cu sediul la Suceava, unde mută capitala, pe la 1386-1387. Acordă un împrumut important suzeranului său, Vladislav Iagello, conducătorul unei uniuni politice polono- lituaniene. împrumutul era garantat de Iagello prin cedarea temporară a oraşului Halici şi a teritoriului înconjurător. In 1387 semnează un tratat cu Polonia prin care inaugurează tradiţia prestării jurământului de vasalitate faţă de Polonia.

Roman I (1391-1394) care în 1393 se intitulează ,,mare singur stăpânilor", ,,domn al Ţării Moldovei de la Munte până la M are”. Roman I desăvârşeşte unificarea teritorială, unind Moldova cea Mică cu Ţara de Jos a Moldovei. în timpul lui Roman I, întinderea hotarelor ajungea în vest şi sud, de la Carpaţi la Milcov şi Şiret, în nord până la Ţara Sipeniţiului, iar în est, până la Nistru. Moldova devine stat riveran.

Constituite în cursul secolului al XlV-lea şi consolidate prin crearea instituţiilor neatârnării, domnia şi biserica, cele două state româneşti îşi dezvoltă organizarea internă, îşi afirmă interesele vamale şi comerciale în raport cu politica comercială a celorlalte puteri, îşi fixează marile opţiuni de politică externă. State independente, cu o neatârnare câştigată prin lupte îndelungate, Ţara Românească şi Moldova erau pregătite să înfrunte noile mari încercări care aveau să ameninţe în deceniile şi în secolele următoare existenţa lor statală.

4. întemeierea statului medieval Dobrogea

în secolul al XlV-lea, spaţiul danubiano-pontic este condus de Balica (1346-1354). Puterea politică şi militară a acestui fruntaş local este confirmată de participarea sa la luptele pentru tronul de la Constantinopol dintre Paleologi şi Cantacuzini.

Dobrotici (1354-1386) dobândeşte titlul de strateg, ca supus vremelnic al Bizanţului. După ce este numit despot, în 1357, titlu care era acordat rudelor sau aliaţilor imperiului şi care îl plasa în mod formal în cadrul ierarhiei bizantine, unifică „ţările” dintre Dunăre şi Marea Neagră. Noul stat medieval, Dobrogea, se afirmă pe plan internaţional graţie conducătorului său. în 1366 respinge o acţiune cruciată condusă de Amedeo de Savoia. Trei ani mai târziu, 1369, împreună cu Vlaicu Vodă, îl ajută pe Sracimir să ocupe tronul Vidinului.

in I W6, la conducerea statului dobrogean autonom urmează fiul lui il'i.iii. i I \ alico (1386—1388). Se desprinde din sfera stăpânirii bizantine şi Ir moiinlil proprie pentru a-şi marca independenţa. Doi ani mai târziu, în hm in i i.i moare în luptele cu turcii. Dobrogea este inclusă în statul condus

iMInca cil Bătrân (1386-1418) pe la 1388-1389. Fapt consemnat în tulul »Ic- la I ,ublin cu Polonia (1390), care îl prezintă drept „despot al ţărilor I >. ilimlfl ,i domn al Silistrei”.

I lobrogea intră în stăpânirea Imperiului Otoman, probabil după anulI i .1- va uni cu România în urma Războiului de Independenţă 1877-1878.

Sm se istorice:I I |ara sarmaţilor, din care o parte este la răsărit de Zaghura, care este ţara

t'.ii ilor ;.i a germanilor, se întinde înspre Oceanul nordic până la ţara necunoscută,• •i.i fi /ic Balak şi până la muntele Rivbia , de unde iese râul Donavis. [...]

(Cronicarul armean Moise Chorneati menţionând Ţara Balak în secolul al IX-lea)

Şi oprindu-se aici mult timp, atunci Tuhutum, tatăl lui Horea, cum era el om «•put, după ce a început să afle de la locuitori despre bunătăţile ţării Ultrasilvane, Ir i.ipânirea o ţinea un oarecare blac Gelu, a început să ofteze, dacă n-ar fi posibil ulmi graţia ducelui Arpad să obţină ţara Ultrasilvana, pentru sine şi urmaşii săi.

i <v ulterior s-a şi întâmplat în fapt, căci urmaşii lui Tuhutum au deţinut teritoriile pr le mic, împreună cu cei doi fii ai săi, Bivia şi Bucna, ar fi vrut să se facă creştini lacfl n-ar fi acţionat fără încetare împotriva sfântului rege, după cum se va spune în■ ce urmează. (C ronica lu i Anonymus)

„[...] îi dăm şi îi dăruim lui şi prin dânsul numitei case, întreagă ţară a (•rinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, cum şi cu cnezatele lui loan şi Farcaş până la râul Olt, afară de pământul zaţului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit ştia şi până acum." (D ip lom a C avalerilor loani(i)

„[...] voievodul Transilvaniei, prin scrisoarea de faţă dăm de ştire tuturor [...] îiţii secuilor şi cu nobilii ţării, cu saşi din cele şapte plus două scaune săseşti şi cu din Bistriţa, cât şi cu secuii din toate scaunele în târgul Căpâlna [...], s-a făcut lătoarea unire frăţească între sus-zişii nobili, saşi şi secui."

(U n io Trium N ationum , 1437)

„Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, ânind Ţara Moldovei de la munte până la mare." (Titulatura lui Roman I)

Dicţionar:onomii locale - grupări de sate şi cătune, modelate în general după cadrul grafic în care se alcătuiseră: văile unor râuri, depresiuni intramontane erau ejate de munte şi păduri. Ele erau numite de N. Iorga „romanii populare,

democraţii ţărăneşti" sau „obşti de obşti" dupa expresia unor documente medievale conduse de cnezi, juzi şi jupani;Ban al Craiovei - cea mai înaltă dregătorie din Ţara Românească;Comitat - formă de organizare administrativ teritorială şi militară aparţinând ungurilor din Transilvania. Comitatul a fost instalat peste vechile ţări ale autohtonilor;Domnia - instituţie politică centrală a Ţării Româneşti şi Moldovei, în Evul Mediu, reprezentată de domn. S-a constituit în aria de civilizaţie a Imperiului Bizantin; Descălecat - întemeiere de ţară în viziunea cronicarilor;Dregător - demnitar în Ţara Românească şi Moldova, având atribuţii administrative, militare şi judiciare;Hatman - dregător în Moldova însărcinat de domn cu comanda oştirii;Logofăt = şeful cancelariei domneşti;Mare voievod - funcţia militară;Mare vornic - dregător, conducea curtea domnească;Obştea sătească - în secolele V II—IX forma de organizare specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească. Ca instituţie colectivă ea se baza pe proprietatea comună asupra pământului, conducere şi răspundere comună precum şi organizarea colectivă a muncii. Portarul de Suceava = cea mai înaltă dregătorie din Moldova;Postelnic - dregător, răspundea de activitatea diplomatică şi primirea so lilor străini; Vistiernic = dregător care gestiona veniturile domniei;Tradiţie istorică - ansamblu de informaţii cu conţinut real sau legendar, transmise din generaţie în generaţie.

Cronologie:ŢĂRI

• Secolul IX: Ţara Balak (Geografia armeană);• Secolul IX: Ulak Iii (cronică turcă);• 1000: Ţara Sipeniţului (tradiţia istorică);• 1222: Ţara Bârsei;• 1247: Ţara Haţegului;• 1247:Ţara Severinului;• 1299: Ţara Maramureşului.

CNEZATE - 1247• Cnezatul lui loan;• Cnezatul lui Farcaş.

VO IEVO DATE• Secolele IX-X: Menumorut - Crişana, Ciad - Banat, Gelu - Transilvania propriu-

zisă;• 1247: voievodatul lui Litovoi, voievodatul lui Seneslau;• Secolul al Xl-lea: voievodatul lui Ahtum - Banat;• 1002-1003: voievodatul lui Cyla (Cyula, Geula cel Tânăr).

JUPANATE (Dobrogea)• 943: jupan Dimitrie -inscripţia de la Mircea Vodă;

79

• 992: jupan Gheorghe - inscripţia de la Basarabi, Murflatar.RUNTAŞI POLITICI

• 1346-1354: Balica;• 1356-1386: Dobrotici;• 1386-1388: Ivanco;• 971-1024: Thema Paristion, organizată de Bizanţ, cuprindea Dobrogea;• Secolul al Xl-lea:- Alexiada - Ana Comnena menţionează pe:

- Tatos - Dârstor;- Seslav - Vicina;- Satza -Preslav;

• 1094: Pudilă.IITROPOLII O RTO D O XE

• 1285: Vicina - Prima mitropolie ortodoxă din spaţiul Românesc;• 1359: Nicolae Alexandru, la Argeş, a întemeiat prima mitropolie din Ţara

omânească, recunoscută de Bizanţ;• 1370: Severin, Vlaicu I a întemeiata doua mitropolie în Ţara Românească;"• 1386-1387: prima mitropolie ortodoxă - Suceava - Petru I Muşat;• 1402: Mitropolia de Suceava recunoscută de Patriarhia din Constantinopol;

3ISCOPII CATOLICE• 1227: Episcopia Cumanilor (Civitas Milcovie) la Odobeşti (Focşani) pentru a-i

itoliciza pe cumani;• 1370: Episcopia catolică de la Şiret - Laţcu.

iACHIARII — Expansiune• 898: ungurii se aşază în Pannonia;• 900: Cronica lui Anonymus (Faptele Ungurilor), Gesta Hungarorum menţio-

;ază la est de Tisa trei voievodate (ducate) conduse de:- Menumorut - Crişana, cu centrul la Biharea;- Glad - Banat, cu centrul la Cuvin;- Gelu - Transilvania cu centru! la Dăbâca;

• 900: maghiarii ajung pe Valea Mureşului;• 1000: maghiarii ajung pe Valea Târnavei Mari;• 1001: regele maghiar Vaik i-a creştinat pe unguri în rit catolic şi şi-a luat numele

; Ştefan;• 1100: maghiarii ating linia Oltului;• 1150: maghiarii ating linia Carpaţilor Răsăriteni şi Meridionali.

:CII M AGH IAR I• 850-907: Arpad, fiul lui Almos, primul conducător al Ungariei. Cele şapte

buri i-au recunoscut autoritatea; este fondatorul dinastiei Arpadiene;• 1172-1196: Be la al lll-lea, fiul lui Geza al II-lea, în timpul său Anonymus a

ris Faptele ungu rilo r (Cesta H ungarorum );• 1205-1235: Andrei al II-lea• în 1211 colonizează pe teutoni în Ţara Bârsei, de unde îi alungă în 1225;

• 1224: a dat Bula de Aur (Andreanum) prin care acordă privilegii saşilor care primesc pădurea românilor şi pecenegilor;

• 1230: se întemeiază Banatul de Severin;• 1290-1301: Andrei al lll-lea;• 1291: ultimul rege arpadian a desfiinţat autonomia Ţării Făgăraşului;• 1308-1342: Carol Robert d'Anjou;• 1342-1382: Ludovic I d'Anjou;

ROMÂNITATEA LA SU D DE DUNĂRE• 1066: răscoala vlahilor din Tesalia;• 1185: răscoala fraţilor Petru şi Asan împotriva dinastiei de Anghelos;• 1187: s-a constituit statul bulgaro-vlah;• 1197-1207: loniţă cel Frumos.

VO IEVO DATUL TRANSILVANIEI• 1002-1003: Cyla intră în conflict cu regele maghiar Ştefan;• 1111: este menţionat Mercurius princeps Ultrasilvanus;• 1111: este menţionat un episcop catolic Simion;• 1111: primul comitat, Bihorul;• 1165: este atestat un comite de Dăbâca;• 1176: este menţionat Leustachius Voievod;• 1199: este atestat primul voievod numit întotdeauna rege;• 1211: cavalerii teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei;• 1218-1241: Petru Asan al ll-lea;• 1224: Bula de Aur (Andreanum), prin care regele maghiar Andrei al ll-lea acorda

privilegii saşilor care obţineau şi dreptul de a folosi „pădurea românilor şi pecenegilor";• 1225: teutonii alungaţi dinŢara Bârsei;• 1227: se constituie Episcopia cumanilor (Civitas Milcovie) la Odobeşti (Focşani)

(pentru a-i catoliciza pe cumani);5 1234: o Bulă papală menţiona existenţa unor elemente de ierarhie biseri­

cească ortodoxă;• 1241: marea invazie tătaro-mongolă, în exteriorul arcului carpatic tătarii se

confruntă cu aşa numitul Mişelau, probabil Seneslau;• 1277-1279: conflictul dintre Litovoi şi regele maghiar;• 1288-1294: este atestat voievodul Roland Borşa;• 1288: s-a convocat prima Adunare Obştească (Congregaţie Generală), la

Deva, unde participă şi românii;• 1290: descălecatul lui Negru Vodă;• 1291: anihilarea autonomiei Ţării Făgăraşului;• 1294-1315: este atestat voievodul Ladislau Kan;• 1301: s-a stins dinastia arpadiană;• 1308: urcă pe tron Carol Robert de Anjou (1308-1341), s-a inaugurat dinastia

angevină;

81

• 1355: ultima participare a elitei româneşti la o Congregaţie a stărilor transilvănene;• 1366: Diploma prin care Ludovic I condiţiona calitatea de nobil de aparte- a catolicism;• Secolul al Xl-lea: a început cucerirea Transilvaniei de către maghiari;• Secolul al Xlll-lea: s-a încheiat în linii generale organizarea şi cucerirea de laghiari;' 1437: se constituie Unio Trium Nationum, o înţelegere între cele trei naţiuni ;iate (maghiarii, saşii şi secuii). în urma acestei înţelegeri românii sunt excluşi ;a politică;' 1541: dispare instituţia voivodatului Transilvaniei.PATUL TRANSILVANIEI■ 1541: Transilvania este organizată sub forma unui principat autonom sub litate otomană;

1543: Dieta de la Cluj a legiferat dreptul Dietei de a-l alege pe Principe;1683: a avut loc asediul Vienei;4 decembrie 1691: Diploma Leopodină cu rol de constituţie;1693: a fost creat Guberniul;1694: a fost creată Cancelaria Aulică a Transilvaniei;1699: Pacea de la Karlowitz prin care Transilvania trece sub stăpânire

'gică;1699: prima Diplomă a Unirii;1701: a doua Diplomă a Unirii;1744: Supplex Libellus - Inochentie Micu;1765: Transilvania este organizată ca Mare Principat;1791: Supplex Libellus Valachorum - Şcoala Ardeleană;1740-1790: Maria Teresa;1780-1790: losif al ll-lea;18 decembrie 1866: Transilvania anexată la Ungaria;1867: dualismul austro-ungar.

: MEDIEVALE1277-1279: conflictul dintre Litovoi şi regele maghiar;1290: descălecatul lui Negru Vodă;1324: acord între Basarab I şi Carol Robert d'Anjou;1330: lupta de la Posada;1347: descălecatul lui Dragoş din Maramureş în Moldova;1359: descălecatul lui Bogdan din Maramureş în Moldova;1359: Nicolae Alexandru şi-a luat titulatura de domn autocrat;1364-1365: Moldova devine independentă.

II. Statul român modern: de la proiect la realizarea României M ari

1. Proiecte politice între 1711-18212. Proiect politic la 18213. Proiecte politice între 1822-18484. Proiect politic paşoptist - 18485. Proiectul Unirii Principatelor; realizarea proiectului politic între

'1859-18666. Proiectul modernizării instituţiilor statului: Monarhia, Parlamentul,

Guvernul, Biserica, Armata, Justiţia.7. Proiectul partidelor politice: PNL şi Partidul Conservator8. Proiectul independenţei de stat 1877-18789. Primul Război Mondial 1914-1918

10. Proiectul făuririi României Mari - 1918

1. Proiecte politice între 1711-1821

Statul român modem, înainte de a deveni o realitate instituţională, a fost imaginat ca proiect politic de generaţii întregi sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a început să se contureze în secolul al XVIII-lea devenind din ce în ce mai complex pe măsură ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor în planul realizărilor efective.

Proiectul politic al statului român s-a raportat întotdeauna, pe de o parte, la realităţile autohtone, pe de altă parte, la raportul de forţe dintre marile puteri ale timpului. Formulat iniţial ca o alternativă la regimul fanariot, a avut o importantă conotaţie naţională.

Instaurarea regimului fanariot în Moldova - 1711 şi Ţara Românească — 1716 a modificat regimul politic afectând instituţiile fundamentale: Domnia, Sfatul Domnesc şi sistemul administrativ-politic. Instaurarea noului regim politic nu a însemnat însă abandonarea obiectivelor politice ale domnilor români de a obţine autonomia şi chiar independenţa pe baza programului politic a lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Dimitrie Cantemir (1710-1711).

Meritul elaborării unui proiect politic, care avea ca obiectiv apărarea existenţei politice a Ţărilor Române, aparţine boierimii mari şi mijlocii ca principală purtatoare a conştiinţei istorice.

între 1769-1774 s-a internaţionalizat problema orientală. Programul politic nu s-a fixat într-un act fundamental ci în totalitatea proiectelor de

83

.... . i ii n mn

irmă redactate în timpul războaielor austro-ruso-turce (1711-1821). Ideea îinantă a fost revendicarea unui nou statut juridic pe baza dreptului istoric, lânii ,,dintr-un început au fost un norod liber şi nesupus”, recâştigarea îpendenţei prin înlăturarea regimului turco-fanariot.

Contestarea domniilor fanariote s-a făcut pe calea pamfletelor şi noriilor politice. Momentele de vârf ale producţiei şi răspândirii acestora nregistrează în anii 1769-1774 şi 1821—1831. ntext istoric:

Ţările Române în secolele XVII-XVIII s-au aflat la graniţa a trei mari îerii: Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman şi Imperiul Rus. Ţara mânească şi Moldova se aflau sub dominaţia otomană, dar îşi păstrau :utul de autonomie (alegerea domnului dintre boierii pământeni, dreptul a se administra singure), aşa cum apare scris în capitulaţii (tratatele damentale dintre români şi turci).

După Pacea de la Karlowitz (1699), încheiată între Imperiul Otoman Imperiul Habsburgic, centrul puterii europene s-a deplasat spre estul ropei. Creşterea influenţei Rusiei şi Austriei, intenţia clară a Angliei şi a înţei de a menţine integritatea Imperiului Otoman au transformat criza entală într-o chestiune politică fundamentală a echilibrului european, în Irul căruia Principatele Române ocupă un loc important.

Marile Puteri — Austria, Rusia, Prusia - îşi disputau dominaţia asupra iţiului balcanic, Ţările Române şi Polonia. Moldova şi Valahia s-au trans- mat în principalul teatru de confruntări militare între imperiile vecine, cu ,ve consecinţe pe plan economic, social, politic, diplomatic şi teritoriale.

In urm a Păcii de la Passarowitz (1718), Imperiul Habsburgic a devenit ere balcanică. Aliat sau rival Rusiei, a încercat să limiteze puterea ţarilor şi litica lor hegemonică în sud-estul european. Maria Tereza şi losif a! II-lea se leau că Rusia ar putea lua Principatele, devenind vecină cu românii nsilvăneni şi slavii de sud (ortodocşi), şi ar avea astfel drum deschis spre nstantinopol.

Imperiul Rus îşi impune tot mai mult prezenţa în Balcani, profitând de ;ăderea statului otoman. Politica de expansiune a Rusiei invoca pretexul >tejării creştinilor din Balcani. Ultimul domn pământean în Moldova, mitrie Cantemir (1710-1711) a încheiat o înţelegere cu ţarul Rusiei Petru I >rilie 1711) la Luck, prin care Rusia recunoştea independenţa şi integritatea Mdovei. P e această bază, Moldova a participat la războiul ruso-turc din 1711, tălia de la Stănileşti s-a încheiat cu victoria turcilor şi fuga domnului român Rusia.

în Ţara Românească, Şerban Cantacuzino (1768-1788) şi Constantin âncoveanu (1688—1714) s-au orientat în politica externă în special spre

Austria, iar în Moldova, Dimitrie Cantemir în special spre Rusia, determinând Imperiul Otoman să intervină pentru a-şi asigura fidelitatea conducătorilor celor două ţări.

Poziţia geopolitică ocupată de Principate şi importanţa lor economică pentru Turcia, au determinat Poarta să impună domniile fanariote (1711 - Moldova, 1716 - Ţara Românească), fapt ce a dus la restrângerea autonomiei Principatelor. Primul domn fanariot, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, a fost Nicolae Mavrocordat.

în secolul fanariot, Principatele au devenit teatrul operaţiunilor militare dintre Rusia, Austria şi Turcia, cu importante pierderi teritoriale româneşti. Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, şi presiunea Marilor Puteri au determinat Poarta Otomană să revină la domniile pământene, în 1822.

Războaiele austro-ruso-turce (1698-1821)Anii de

desfăşurare Tratat de pace Conflict Prevederi, consecinţe pentru Ţările Române

1698-1699 Karlowitz austro-otomanPoarta recunoaşte trecerea Transilvaniei sub stăpânirea habsburgică.

1710-1711 Vadul Huşilor ruso-otoman

Domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, se refugiază în Rusia, alături de boierii filoruşi; cetatea Hotin devine raia în 1 713.

1716-1718 Passarowitz austro-otoman Banatul şi Oltenia trec sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.

1735-1739 Belgrad ruso-austro-otoman

Imperiul Habsburgic restituie Oltenia , care este realipită Ţării Româneşti.

1768-1774 Kuciuk-Kainargi ruso-otoman

Moldova şi Ţara Românească sunt scutite de tribut pentru 2 ani; este confirmat dreptul Rusiei de a inter­veni în favoarea Principatelor; începutul protectoratului rus.

7 mai 1 775 Convenţia de la Constantinopol

Imperiul Habsburgic anexează Bucovina.

1787-1791

Şiştov (cu Austria, 1 791)

ruso-austro-otoman

laşi (cu Rusia, 1792) Rusia ajunge vecină a Moldovei.

1806-1812 Bucureşti ruso-otoman Ţinutul dintre Prut şi Nistru (Basarabia) este cedat Rusiei.

II

II

II

85II

Decăderea Imperiului Otoman, vizibilă prin înfrâgerile repetate în faţa striei şi Rusiei, a declanşat criza orientală. Problema orientală a pus în denţă rivalităţile dintre puterile europene pentru moştenirea Imperiului >man. în acele condiţii, nemaiavând încredere în domnii pământeni, turcii instaurat domniile fanariote, domnii nu mai aveau iniţiative de politică emă, fiind simple unelte ale puterii suzerane. O excepţie o constituie nnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, asasinat de turci în 1777, pentru ;e împotrivise anexării Bucovinei de către austrieci.

în contextul războaielor austro-ruso-otomane, Ecaterina a Il-a (1762— •6) propunea crearea unui stat tampon între cele trei mari imperii, sub nele de Dacia, format din Moldova şi Ţara Românească, condus de un eran de religie creştin-ortodoxă.

OBIECTIVELE PROIECTULUI POLITIC (1711-1821)1. Modificarea statutului politico-juridic internaţional al Principatelor2. Reorganizarea formei de guvernământ3. Modernizarea societăţii

1. Modificarea statutului politico-juridic internaţional al PrincipatelorS-a cerut în memorii boiereşti:• 1772: Memoriul de la Focşani - cu ocazia tratativelor de la Focşani, de-

iţii ale boierilor şi înaltului cler din Moldova şi Ţara Românească au cerut:- revenirea la domniile pământene;- independenţa şi unirea celor două ţări sub garanţia Austriei,

Rusiei, şi Prusiei.• 1772: Memoriul lui Ienăchiţă Văcărescu - principalul susţinător al

inomiei sub suzeranitate otomană, considerată mai sigură decât indepen- :a sub protectorat rus, trimitea un memoriu marelui vizir susţinând ectarea vechilor tratate şi revenirea la domniile pământene.

• 1787: Memoriul muntean - în contextul conflictului ruso-austro-turc, :rii munteni au cerut Austriei recunoaşterea neutralităţii Ţării Româneşti.

• 1791: Memoriul de la Şiştov a prevăzut:- desfiinţarea raialelor;- domnii pământene;- neutralitatea şi independenţa politică sub protecţia Rusiei şi

Austriei.• 1807: Memoriul boierilor moldoveni, adresat lui Napoleon, căruia i

erea sprijinul pentru crearea unui stat românesc, o „barieră redutabilă ? nord şi su d ” aflat sub garanţia şi nu sub protectoratul Marilor Puteri.

• 1822: Memoriul celor două delegaţii ale boierilor din Principate fe la Constantinopol revendicau:

- domn şi oaste pământeană;- atribuirea slujbelor numai pământenilor.

între 1716-1821: boierimea a cerut de 40 de ori înlocuirea fanarioţilor cu domni pământeni.

între 1821-1822: au fost redactate 75 de memorii şi proiecte de reformă, pe care le-au înaintat ruşilor, austriecilor şi turcilor, cerând:

- recunoaşterea drepturilor naţionale;- acordarea dreptului de a avea domn pământean.

• 1829: Memoriul muntean - propunea Unirea Principatelor şi cumpă­rarea independenţei la un preţ echivalent cu birul reunit al ambelor ţări: Noul stat urma să fie „de sine neatârnat”.

Obiectivul principal al programului politic până în 1821 a fo st recâştigarea independenţei politice (revenirea la domniile pământene).

2. Reorganizarea formei de guvernământîn 1769 partida naţională condusă de mitropolitul Gavril Callimachi

propunea instaurarea unei republici aristocratice conduse de 12 boieri. In ceea ce priveşte forma de guvernământ, majoritatea covârşitoare a optat pentru un regim monarhic în varianta sa românească domnia (ca tipuri de regimuri monarhice, se propune absolutismul ca variantă, despotismul luminat sau dom ­nia mărginită). Majoritatea proiectelor optau pentru o domnie constituţională.

în 1802: boierul Dimitrie Sturdza în proiectul său Planul sau forma de oblăduire aristo-democraticească, propune o republică de nuanţă aristocratică.

Intre 1817-1818: Iordache Rossetti-Roznovanu a elaborat 8 proiecte în care propunea un regim politic în care domnia să fie un sim plu organ de supraveghere şi control. Puterea reală trecea astfel în mâna unei Adunări Obşteşti şi a unui Divan controlat de boierime.

în 1822: Constituţia Cărvunarilor-e\abora.tă de comisul Ionică Tăutul - prevedea conducerea statului atribuită unui domn, cu puteri limitate, ales dintre boierii pământeni de o Adunare Obştească = domnie mărginită. Proiectul reformator propunea crearea unui Sfat Domnesc bicameral format din Divan (Divanul întâi şi Divanul al doilea) în care să intre boierimea de toate rangurile.

Cerea: - indirect, principiul separaţiei puterilor;- legiferarea drepturilor cetăţeneşti;- respectul pentru proprietate;- egalitatea în faţa legii;- libertatea comerţului, presei.

3. Modernizarea societăţii prevedea:- reorganizarea administraţiei şi refacerea potenţialului distrus al ţării;— un sistem modem de retribuire a funcţiilor;

87

- un sistem fiscal raţional şi eficient;- liberalizarea comerţului;- dezvoltarea meşteşugurilor şi a manufacturilor;- desfiinţarea venalităţii (cumpărării) funcţiilor.

Proiecte naţionale în Transilvania:• 1744: Inochentie Micu, episcop unit, a elaborat Supplex Libellus -

ogram de emancipare a românilor din Transilvania.Cerea: - declararea naţiunii române ca a patra naţiune receptă şi

zentarea ei în sistemul de Stări şi în instituţiile provinciale;- reducerea robotei;- desfiinţarea servituţii personale.

• 1791: Supplex Libellus Valachorum — elaborat de Şamuil Micu, rghe Şincai şi Ioan Budai Deleanu, Petru Maior (Şcoala Ardeleană) şi Molnar Piuariu, Iosif Meheşi, Ioan Para. înmânat împaratului Leopold lea, acesta îl trimite Dietei de la Cluj care îl respinge. Recunoaşterea Dr drepturi ar fi răsturnat ordinea constituţională a Transilvaniei.Cerea: - ştergerea numirilor odioase şi jignitoare de toleraţi, admişi;

- reaşezarea naţiunii române în uzul tuturor drepturilor civile;nicolare;

- să i se redea naţiunii române locul pe care l-a avut în viaţa :ă în Evul Mediu, clerul, nobilimea şi plebea să se considere la nivelul >r care constituie Uniunea celor trei naţiuni, reprezentarea proporţională în şi funcţii.

Reformism domnesc (fanariot):Reforme politice şi sociale:Constantin M avrocordat (1730-1769) a domnit alternativ în Moldova a Românească (6 domnii în Moldova şi 4 în Ţara Românească):- a avut acordul Imperiului Otoman pentru politica sa de reforme; -p o litica sa de reforme a fost conturată într-un proiect de constituţie;- a încercat să racordeze Principatele Române la secolul luminilor. Reforme sociale:• 1746: a desfiinţat şerbia în Ţara Românească;• 1749: a desfiinţat şerbia în Moldova.Şerbii au devenit liberi din punct de vedere juridic, dar lipsiţi de pământ. Reforme fiscale:- desfiinţarea dărilor multiple;- plăţi fixe în patru rate anual.Reforma administrativă a prevăzut:

- leafa pentru dregători;-jude ţe conduse de ispravnici.Reforma juridică:în Ţara Românească:• 1780: Pravilnicească condică - primul cod de legi - Alexandm

Ispilanti;• 1818: Legiuirea Caragea — Ioan Gh. Caragea.în Moldova:• 1817: Codul Callimachi — Scarlat Callimachi.Prin reformele propuse de fanarioţi s-a îndeplinit un proces de unifi­

care treptată a condiţiilor sociale şi politice în Ţările Române.

Reformism imperial: promovat de împăraţii Maria Tereza (1740-1780) şi Iosif al n-lea (1780-1790).

Reforma socială:• 1784: a avut loc Răscoala lui Horea, Cloşca ş i Crişan ,• 22 august 1785: Patenta imperială prin care se desfiinţa iobăgia în

Transilvania. Era cea mai importantă reformă.Reforme religioase:• 1759: Edict prin care este restaurată ortodoxia pentru a salva unirea

religioasă;• 1781: Edictul de toleranţă prin care se asigura liberul exerciţiu al

religiilor necatolice, fără să prejudicieze primatul catolicismului.Reforma şcolară:• Ratio Educationis - 1777: s-a format o elită intelectuală în

Transilvania, care a studiat la universităţi catolice la Roma şi Viena şi în paralel s-a extins reţeaua şcolară rurală şi instituţia preoţimii, care promova idei în sprijinul emancipării naţionale.

2. Proiect politic la 1821: Revoluţia lui Tudor Vladimirescu

începutul secolului al XlX-lea a cunoscut o activitate a spiritului revoluţionar european. în contextul crizei Imperiului Otoman, al mişcării de eliberare din Balcani şi a creşterii dominaţiei Rusiei în zonă, Principatele au iniţiat o acţiune politică având ca scop promovarea programului lor naţional, câştigarea autonomiei. Pentru prima dată în istoriografia română mişcarea din 1821 a fost definită revoluţie de Nicolae Bălcescu care arăta că Tudor a urmărit „ ca statul să se facă românesc

O societate secretă, Eteria (înfiinţată în 1814 la Odessa, în Rusia), avea ca scop eliberarea grecilor, cu sprijinul Rusiei, pe fondul unei răscoale

ierale a creştinilor din Balcani. Mişcarea stabilise legături şi cu boierii nâni, inclusiv cu aceia de la vârful ierarhiei politice.

Cel dintâi program al revoluţiei de la 1821 conduse de Tudor idimirescu - Proclamaţia de la Padeş din 23 ianuarie 1821 - reprezintă o m are adresată tuturor locuitorilor Ţării Româneşti de a adera la mişcare.

Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu, desfăşurată între ianuarie i!l-mai 1821, a avut un caracter moderat, reflectat şi de documentele •gramatice, care însă conţineau idei iluministe. Acţiunea românească s-a ifăşurat în strânsă legătură cu Eteria. Intervenţia militară otomană a pus )ăt mişcării lui Tudor Vladimirescu. în mai 1821, Tudor Vladimirescu e ucis de eterişti.

„Cererile norodului românesc” a fost cel mai important program al jcării, conceput ca act fundamental, o combinaţie de program minimal de orme şi constituţie. El cuprinde principiul de bază al epocii moderne, ncipiul suveranităţii poporului, deprins din însăşi titulatura programului:

- cererile sunt ale poporului/norodului;- adăugirile la bir se făceau numai atunci când va fi o mare trebuinţă a

ii cunoscută „de tot norodul”.Programul revoluţionar de la 1821 prevedea şi aplicarea unor reforme

îdiate şi necesare:Reforma justiţiei: legile trebuiau să fie o emanaţie a voinţei norodului.Reforma administrativă: promovarea în funcţie după merit şi desfiinţarea

)r dregătorii socotite inutile şi jefuitoare ale poporului.Reforma şcolară: extinderea învăţământului şcolar primar pe seama

sericii.Reforma armatei: instituirea unei armate regulate a ţării formată din

00 de panduri şi 200 de amăuţi, cu leafa uşoară pe cheltuiala mănăstirilor.Reforma fiscală: impozit fix în 4 rate, desfiinţarea scutelnicilor şi a

ilusnicilor.Desfiinţarea vămilor interne - pentru a facilita liberul schimb şi a

ma piaţa naţională unică.Deşi nerealizate, obectivele revoluţiei de la 1821 vizau modernizarea

ietăţii româneşti. Principala consecinţă, revenirea la domniile pământene, chidea noi perspective mişcării naţionale şi afirmării daco-românismului, ologia revoluţiei de la 1848. Poarta a fost obligată să restaureze domniile nântene în septembrie 1822 prin Ioniţă Sandu Sturdza, în Moldova, şi gorie al IV-lea Dimitrie Ghica, în Ţara Românească.

3. Proiecte politice între 1822-1848

încă din timpul primilor domni pământeni au fost formulate proiecte de reforme ce vizau reorganizarea structurilor politice, juridice, fiscale şi adminstrative.

în Moldova, Ionică Tăutul, în 1822, a redactat cel mai cunoscut proiect politic: Constituţia Cărvunarilor. Documentul cuprindea mai multe dintre reformele care vor fi introduse mai târziu în Principate, după unirea acestora.

In Ţara Românească, Dinicu Golescu, în lucrarea sa „însemnare a călătoriei m ele” (1826), susţinea unirea tuturor provinciilor româneşti sub forma „Daciei Mari”, pe motiv că „ unirea întemeiază to t binele ”.

Eufrosin Poteca, profesor de filosofie la Colegiul Sfântul Sava, din Bucureşti (1825-1832), a propus:

- impozit progresiv pe venit;- libertatea tiparului;-libertatea ocupării funcţiilor publice.Mişcarea de renaştere naţională a avut o mai mare amploare în

perioada regulamentară, când au luat fiinţă societăţile secrete şi au avut loc acţiuni politice reformatoare.

Astfel, în Ţara Românească, boierimea liberală se grupase într-o „partidă naţională” ce acţiona în cadrul Adunării Obşteşti. Insistenţele Rusiei de a se introduce „articolul adiţional” în Regulamentul Organic, în 1838, au provocat opoziţia acesteia. Gruparea naţională, condusă de boierul Ion Câm pineanu, elaborează, în noiembrie 1838, două documente cu privire la organizarea Ţării Româneşti. Primul era intitulat „Act de unire şi de independenţă” şi cerea înlăturarea suzeranităţii otomane şi protectoratul ţarist, unirea principatelor într- un „regat al Daciei”, alegerea unui domn ereditar.

Al doilea document era un proiect de Constituţie, num it,, Osăbitul Act de numire a suveranului românilor’’. Proiectul conţine referiri la atribuţiile domnului precum şi revendicări privind libertăţile cetăţeneşti, votul universal şi eliberarea clăcaşilor.

In anul 1840 are loc o nouă mişcare politică, condusă de Dimitrie Filipescu. Din mişcare mai făceau parte Nicolae Bălcescu, Constantin Telegescu, Eftimie Murgu. Programul acesteia prevedea ca Ţara Românească să devină un stat independent, cu o „domnie democratică”, în care toţi locuitorii să fie egali în faţa legii. Mişcarea nu a avut amploare deoarece conducătorii ei au fost arestaţi şi închişi sau expulzaţi.

în toamna anului 1843 se înfiinţează la Bucureşti societatea secretă „Frăţia”, din iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell. Deviza societăţii era „Dreptate Frăţie!”, ce va apărea pe tricolorul Revoluţiei

91

>mâne de la 1848. Printre membrii ei se aflau Dimitrie Bolintineanu, Cezar olliac şi Gheorghe Magheru.

Societatea „Frăţia” a avut rolul principal în pregătirea şi desfăşurarea evoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. Ideile ei liberale au fost ispândite prin publicaţii ca „Propăşirea”, „Arhiva istorică” şi „Magazin toric pentru Dacia” , ultima fiind redactată de către Nicolae Bălcescu şi ugust Treboniu Laurian şi „Dacia literară”, înfiinţată în 1840 la Iaşi.

In M oldova s-a constituit Conjuraţia Confederativă 1839. Gruparea aierească ce o susţinea era condusă de Leonte Radu şi Neculai Ene. Numele dşcării de „confederativă” era dat de intenţia susţinătorilor ei de a crea din loldova, Ţara Românească şi Serbia o confederaţie, după modelul celei srmane.

în T ransilvan ia , autorităţile habsburgice descoperă în 1834, la Sibiu, societate secretă condusă de un polonez, Adolf David. Din societate

Lceau parte şi bănăţeni şi munteni şi se pronunţau pentru unirea românilor îtr-un singur stat aşezat de o parte şi de alta a Carpaţilor, „egalitatea” olitică. Desfiinţarea privilegiilor boiereşti.

Mişcările politice şi societăţile secrete cu activitate şi proiecte reforma- >are au contribuit în mod deosebit la pregătirea Revoluţiei de la 1848. Cea mai îare parte a revendicărilor acestor mişcări au constituit puncte ale programelor îvoluţionare din provinciile româneşti. Totodată proiectele de reformă din ţeastă perioadă au definit obiectivele naţionale pentru deceniile următoare: inirea şi independenţa politică.

Surse istorice:Pontul 1. Norodul Moldaviei, ca un norod ce din învechime şi până astăzi a avut şi

'e sfinţit privileghiul slobozeniei şi acela al voiniciei de a se oblădui cu ocârmuitoriul său cu pravilele ţării supt umbrirea prea puterniciei împărăţii cărea era supusă, cere de a

sea şi folosinţa acestui privileghiu întru deplină legiure cele căzute a dreptăţii şi în ăzirea celei datornice a sa supuneri şi a credinţei sale către prea înaltul Devleat, Guvernul otoman.)[...]

Pontul 18. înaintea pravilei să fie socotiţi toţi deopotrivă şi fără deosebire, având a fi pravila una şi aceiaşi pentru toţi, sau pentru a ocroti, sau pentru a pedepsi. îri pravilă nu

oate să hotărârască decât ceea ce este drept şi folositor şi nu poate să oprească decât aea ce este nedrept şi de stricăciune. (Constituţia că rvunari - 1822)

Dicţionar:dunarea Norodului - organism politico-militar;omitetul de Oblăduire — organism politic provizoriu desemnat să înlocuiască domnul; riza orientală (problema orientală) a reprezentat-o căderea Turciei, marcată de jecul asediului Vienei (1683), în momentul în care Rusia devenea o mare putere, şi

2

deschidea o problemă diplomatică foarte importantă, cunoscută sub numele de chestiunea orientală, şi care se referea la moştenirea Imperiului Otoman, Austria şl Rusia dorind să împartă teritoriile aparţinând Turciei;Eteria = societate secretă înfiinţată în 1814 la Odessa (Rusia), aparţinând burgheziei greceşti;Partida naţională - grupare a boierimii pământene, revendică în secolul al XVIII-lea respectarea autonomiei statale, revenirea la domnii pământene, eliminarea grecilor din administraţie şi politică.

Cronologie:• 1814: societatea secretă Eteria;• 1815: Congresul de la Viena-,• 23 ianuarie 1821: Proclamaţia de la Padeş;• februarie 1821: Cererile norodului românesc;• septembrie 1822: restaurarea domniilor pământene;• 1822: Constituţia cărvunarilor,• 1822-1828: loniţă Sandu Sturdza în Moldova;• 1822-1828: Grigore al IV-lea Dimitrie Ghica în Ţara Românească;• 1821-1822: ocupaţie militară otomană;• 1828-1834: ocupaţie militară rusă;• 1834-1842: Alexandru Ghica în Ţara Românească;• 1841-1848: Gheorghe Bibescu în Ţara Românească;• 1834-1849: Mihail Sturdza în Moldova;• 1843: societatea secretă Frăţia;

4. Proiectul politic paşoptist - 1848

A fost opera intelectualilor liberali care i-au definit obiectivele şi au condus Revoluţia de la 1848. Nicolae Bălcescu, imul dintre autorii proiectului politic revoluţionar paşoptist, a surprins constituirea şi maturizarea lui treptată.

Obiective:• autonomia şi independenţa;• unirea românilor într-un singur stat;• reforma agrară;• drepturi şi libertăţi politice;• modernizarea instituţiilor;• o nouă organizare a puterilor în stat.S-au formulat trei soluţii în vederea ameliorării statutului juridic

extern al Principatelor: autonomia, independenţa, constituirea unui Regat al României sub garanţia europeană, propunere făcută de Ioan Maiorescu Parlamentului german de la Frankfurt pe Main.

Unirea românilor într-un singur stat nu a fost formulată în programele la Iaşi, Islaz, Bucureşti şi Blaj din motive strategice. A fost înscrisă în

ogramul revoluţionarilor moldoveni de la Braşov şi în programul de la ;măuţi, redactat de Mihail Kogălniceanu. Deşi revoluţionarii munteni nu

înscris ideea unităţii naţionale în programe, C. A. Rosetti în gazeta uncul român publica la 11 iunie 1848 articolul Către fra ţii noştri din oldova în care făcea un apel la unire. In Transilvania, idealul naţional este primat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj: „noi vrem să ne unim cu ţara”.

Problema agrară a constituit principala problemă socială a revoluţiei, rte componentă a problemei proprietăţii. Soluţiile propuse au fost diferite, la o soluţie moderată în programul de la Iaşi, până la soluţia radicală în

jgramul emigraţiei moldovene de la Braşov. In Ţara Românească s-a istituit o comisie a proprietăţii care avea în vedere reglementarea •orturilor dintre proprietari şi ţărani. Programul politic paşoptist a fost pus aplicare în timpul domniei lui A. I. Cuza.

Surse istorice:„Cenerajia de la 1848 se distingea de înaintaşii ei prin cunoaşterea directă a

opei Occidentale. [...] Paşoptiştii se simţeau ei înşişi o parte din Europa. Au unoscut Apusul drept model politic şi cultural pentru partea lor de Europă şi nu au cine ştie ce îndoieli că modelul de dezvoltare al acesteia era aplicabil şi Ţărilor nâne. Ideile lor privind structurile politice şi progresul economic erau, ca atare, în e măsură influenţate de doctrinele liberală şi de laissez-faire la ordinea zilei. Nu ! în nici un fel întâmplător că şi-au îndreptat privirea spre soluţii liberale şi nu spre î conservatoare în problemele care frământau cele două ţări. Orice tip de ducere autoritară, chiar dacă luminată, prezenta doar o mică atracţie pentru îenii hotărâţi să-şi elibereze poporul de Rusia „autocrată" şi de Turcia „despotică" ornici să lărgească participarea cetăţenilor la treburile publice."

(Keith Kitchins, R om ân ii 7 774-/866)

„[...] Care trebuia deci să fie programul revoluţiei din 1848? El era dezvoltarea ’resivă a revoluţiei din 1821. El era organizarea democraţiei şi eliberarea nului, împroprietărindu-l. într-un cuvânt, trebuia făcută o revoluţie democratică şi ală. Acesta a fost scopul nostru şi programul din 1848. El este întru totul acelaşi cu lin 1821, având în minus problema fanarioţilor, şi în plus problema socială."

(Nicolae Bălcescu despre revoluţia de la 1848)

„Uniţi-vă cu noi, fraţi de dincolo de Milcov; peste undele lui vă întindem sie, dorind cu înfocare a vă da sărutarea frăţiei şi a libertăţii. Munteanul şi Joveanul sunt toţi români, sunt fraţi, o singură naţie; uniţi-vă cu noi, goniţi pe ul al cărui nume va rămâne o pată vecinică în istoria ţării, înălţaţi stindardul tăţii şi dobândiţi-vă sfintele drepturi. Să ne dăm mâna ca nişte fraţi şi să ne ajutăm pe alţii." (C.A. Rosetti, Pruncul român)

REVOLUŢIA DE LA 1848 ÎN MOLDOVAIn Moldova, mişcarea revoluţionară a avut un caracter moderat. In

martie 1848 a fost redactat programul Petiţia-proclamaţiune care a fost prezentat de Vasile Alecsandri, la o adunare la care participă 1 000 de persoane la hotelul Petersburg din Iaşi, la 27 martie 1848. Cuprindea 35 de puncte. Această „petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni” avea un caracter mode­rat datorită atitudinii rezervate a domnitorului Mihail Sturdza, care era presat de prezenţa trupelor nise la graniţă. In articolul 1 a cerut „Sfânta păzire a Regulamentului Organic”, în articolul 4 a cerut rezolvarea problemei agrare prin îmbunătăţirea stării locuitorilor săteni, în articolul 6 a cerut „reforma şcolilor”.- Mihail Sturdza a respins Petiţia, iar a doua zi a trecut la arestarea revoluţionarilor.

Cel mai radical program al revoluţiei a fost elaborat, în emigraţie, la Braşov, în 12/24 mai 1848 — Prinţipille noastre pentru reformarea patriei —care în articolul 3 a prevăzut „ împroprietărirea locuitorilor săteni fă ră nici o răscumpărare din partea lor ” — cea mai radicală rezolvare a problemei agrare. In articolul 6 a prevăzut, „ Unirea Moldovei şi a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc"', obiectivul naţional maximal - Unirea şi Independenţa. El a fost redactat sub impresia Marii Adunări Naţionale de la Blaj, a fost un legământ secret şi nu a fost dat publicităţii. Printre semnatari se numărau V. Alecsandri, C. Negri.

în vara lui 1848 se aflau în Bucovina, la Cernăuţi, circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, Vasile Alecsandri, Alecu Russo şi Mihail Kogălniceanu. în august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, publicat de Mihail Kogălniceanu sub titlul „Dorinţele partidei naţionale din M oldova”. Acest program se deosebea radical de programul din martie, fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist

A prevăzut egalitate politică şi civilă, instrucţiune egală şi gratuită, libertatea întrunirilor, desfiinţarea rangurilor, contribuţie generală, împroprie­tărirea ţăranilor şi obiectivul naţional: unirea Moldovei cu Muntenia, „ cheia de boltă fară de care s-ar prăbuşi întreg edificiul naţional”.

Surse istorice:„4. Grabnica îmbunătăţire a stărei locuitorilor săteni atât în relaţia lor cu

proprietarii moşiilor, cât şi în acelea cu Cârmuirea, precum conteriirea tuturor beiIi- curilor supt numire de plată şi celelalte." (Petiţia-proclam aţie, 27 martie 1848)

„3. împroprietărirea locuitorilor săteni fără nici o răscumpărare clin partea lor.5. întemeierea instituţiilor ţării pe prinţipiile de libertate, egalitate şi frăţietate,

dezvoltate în toată întinderea lor.

95

6. Unirea Moldovei şi a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc."(Principurile noastre pentru reformarea patriei, 12/24 mai 1848, Braşov)

„Pe lângă toate aceste radicale instituţii singurele care ne potu regenera patria, apoi rtida naţională mai propune una ca cununa tuturor, ca cheia bolţii fără care r prăbuşi tot edificiul naţional: aceasta este Unirea Moldovii cu Ţeara Românească."

(Dorinţele partidei naţionale în Moldova, Cernăuţi, august 1848)

REVOLUŢIA DE LA 1848 ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂîn Ţara Românească, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în

oldova, deoarece tinerii revoluţionari munteni, spre deosebire de cei 3 Ido veni, au încercat transpunerea programului lor politic în practică. în est scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea eme, precum şi o parte a administraţiei.

• 9 iunie 1848: revoluţia a izbucnit la Islaz unde Ion Heliade Rădulescu a it programul revoluţionar Proclamaţia de la Islaz.

S-a format Guvernul provizoriu la Islaz care îi cuprindea pe ofiţerii: îeorghe Maghem şi Nicolae Pleşoianu, pe preotul Radu Şapcă pe membrii îbului craiovean: Ştefan Golescu, Ioan Maiorescu şi, ca secretar al guvernului Dvizoriu, pe Costache Romanescu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade idulescu şi Christian Tell.

• 11 iunie 1848: revoluţia a izbucnit la Bucureşti. Ştiind că a pierdut rijinul armatei, domnitorul Bibescu semnează Proclamaţia ele la Islaz care deveni noua constituţie.

• în articolul 1, a prevăzut autonomia - obiectiv naţional minimal.• în articolul 13, a prevăzut împroprietărirea locuitorilor săteni prin

spăgubire.• 14 iunie 1848: s-a constituit un nou Guvem provizoriu condus de

tropolitul Neofit.M ăsuri luate de guvernul provizoriu:-E liberarea tuturor deţinuţilor politici;-înfiinţarea Gărzii Naţionale;-Desfiinţarea robiei ţiganilor de pe moşiile boiereşti;-Instituirea drapelului naţional: roşu, galben şi albastru, cu deviza

1reptate fră ţie ”;-A u fost abolite rangurile boiereşti;-S -a iniţiat constituirea armatei naţionale;-A fost organizat corpul comisarilor de propagandă.Pentru rezolvarea problemei agrare, a punctului 13 din Proclamaţia de

’slaz, s-a constituit la 21 iunie Comisia Proprietăţii, pentru a reglementa iţiile dintre proprietari şi ţărani, având ca vicepreşedinte pe Ion Ionescu

de la Brad, şi-a deschis lucrările în ziua de 21 iulie, iar în ziua de 31 august a fost desfiinţată fară a ajunge la niciun rezultat.

Soliman, reprezentantul Turciei, cere dizolvarea guvernului provizoriu care îşi schimbă denumirea la 26 iunie 1848 în locotenentă domnească formată din Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Rusia a cerut sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa, omul măsurilor dure.

în cursul intrării trupelor otomane în Bucureşti, la 13 septembrie 1848, un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri, condusă de Pavel Zăgănescu, care s-a terminat cu un rezultat defavorabil revoluţionarilor români. Revoluţia din Ţara Românească a luat sfârşit.

Surse:„Poporul român decretă:1. Independenta sa administrativă şi legislativă pe temeiul tratatelor lui Mircea

şi Vlad V, şi neamestec al niciunei puteri din afară în cele din întru ale sale.2. Egalitatea drepturilor politice.3. Contribuţie generală.4. Adunare generală compusă de reprezentanţi ai tuturor stărilor soţietăţii.5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările soţietăţii.7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tuturor funcţionarilor în funcţia ce ocupă.13. Emancipaţia clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de ambele sexe".

(Proclam aţia de la Islaz, 9 iunie 1848)

REVOLUŢIA DE LA 1848 ÎN TRANSILVANIA, BANAT, BUCOVINAÎn aceste provincii, aspectele sociale şi politice au fost amplificate de

dorinţa românilor de a obţine emanciparea naţională.în Transilvania s-a manifestat un conflict etnic între români şi maghiari,

determinat de programul naţional al revoluţionarilor maghiari, care îşi propuneau restaurarea Ungariei medievale. Ei au hotărât, la 15 martie 1848, în Dieta de la Pojon, să nu recunoască individualităţile naţionale din Ungaria, să impună folosirea exclusivă a limbii maghiare în stat şi să proclame Uniunea Transilvaniei şi a Comitatelor din Partium cu Ungaria.

Protestele românilor au luat forma celor trei Adunări Populare de la Blaj:• 18 aprilie: adunarea care a testat atitudinea populaţiei faţă de programul

politic naţional, pregătind totodată adunarea din mai;• 3-5/15-17 mai: Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de

la Blaj, care a proclamat independenţa naţiunii române şi a adoptat Petiţia Naţională, un program în 16 puncte.

Adunarea a votat, în unamitate, documentul intitulat Petiţiunea Naţio­nală. Se revendicau independenţa „naţională” a românilor din Transilvania,

97

sfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire din partea ţăranilor, constituirea ei gărzi naţionale româneşti, libertatea persoanei, a cuvântului şi întrunirilor, n motive tactice, Adunarea a exprimat fidelitatea naţiunii române faţă de păratul de la Viena şi dinastia conducătoare. De asemenea, locul desfăşurării Dricei adunări a căpătat denumirea de Câmpia Libertăţii. Adunarea a decis ca )gramul revoluţiei să fie prezentat de două delegaţii - una la Viena şi alta la .ij. A fost ales un Comitet Naţional Permanent, cu sediu la Sibiu, sub preşe- Lţia lui Andrei Şaguna, care să coordoneze acţiunea politică românească, levăratul conducător era însă Simion Bărnuţiu.

La 18/30 mai 1848, Dieta de la Cluj a votat anexarea Transilvaniei la \garia.

în august 1848 revoluţia din Ţara Românească şi Moldova era înfrântă, msilvania devine centrul românismului.

La 15 septembrie 1848 a avut loc a ni-a Adunare de la Blaj, unde ticipă ţăranii români organizaţi militar de către Avram Iancu. A lH-a unare de la Blaj s-a transformat într-o veritabilă tabără militară ţărănească, msilvania avea 15 legiuni conduse de Tribuni (reprezentanţi ai poporului), ma legiune a fost cea a Blajului în frunte cu Ioan Axente Sever. S-a hotărît mdonarea legalităţii şi începutul insurecţiei.

în aceste condiţii, revoluţionarii maghiari au făcut apel la generalul onez Josef Bem, acesta a condus ofensiva armatei maghiare, care a reuşit, îă în primăvara anului 1849, să cucerească o mare parte a Transilvaniei, în ră de zona munţilor Apuseni. Zona munţilor Apuseni s-a aflat sub controlul nânilor care îl aveau în frunte pe Avram Iancu, supranumit „Craiul nţilor

în condiţii deosebite, Avram Iancu a acceptat tratativele propuse de Lajos ssuth, conducătorul revoluţiei maghiare, prin intermediul lui Ioan Dragoş.

După înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească, Nicolae Bălcescu şi zar Boliac au susţinut ideea de a se ajunge la un acord între conducătorii oluţiei române şi a celei maghiare pentru a colabora împotriva duşma- ui comun, Imperiul Habsburgic.

La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o nouă constituţie imperială prin3 se admitea autonomia Transilvaniei şi existenţa naţională românilor.

La 2/14 iulie 1849, la Seghedin, s-a semnat documentul intitulat „Pro- 'ul de Pacijicaţie" care recunoştea dreptul românilor de a se guverna singuri, a-şi folosi propria limbă şi recunoşteau independenţa Bisericii române

)doxe.La 13 august 1849, armata maghiară a fost înfrântă la Şiria, lângă

td. Revoluţia din Transilvania a fost înfrântă datoriă intervenţiei străine: mană, ţaristă, habsburgică.

în Bucovina, din iniţiativa Comitetului de Acţiune, la 8 /20 mai 1848, la C ernăuţi, a avut loc o adunare populară naţională sub preşedinţia lui Eudoxiu Hurmuzaki. Adunarea a elaborat un program dezvoltat ulterior, în iulie, în actul intitulat Petiţia Ţării, care revendica: autonomia provinciei şi a bisericii ortodoxe, o dietă care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor stărilor şi o conducere proprie în administraţie, justiţie şi politică.

în Banat, provincie integrată Ungariei la sfârşitul secolului al XVIIT-lca, mişcarea de eliberare naţională a îmbrăcat tot forma unor adunări populare. în fruntea bănăţenilor s-a remarcat Eftimie M urgu, adept al unirii Banatului cu Transilvania. In adunarea din 15 iunie 1848, de la Lugoj, în Petiţia Neamului Românesc din Banat şi Ungaria s-a solicitat autonomia provinciei, cât şi recu­noaşterea naţiunii şi a limbii române.

Surse istorice:„Naţiunea română, ajungând la conştiinţa drepturilor individuale omeneşti, cere

fără întârziere desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi, atât în comite cât şi în districte, scaune şi graniţe militare. Ea cere totodată şi desfiinţarea decimilor, ca a unui mijloc de contribuire împiedicătoriilor economiei [...]"

(Petiţia naţională, Blaj, 3-5/1 5-1 7mai 1848)

Dicţionar:Locotenenţă domnească = organ administrativ-politic, în ţările române, alcătuit d in mai multe persoane, care, din lipsa domnului ţării sau când scaunul domnesc era vacant, exercita atribuţiile conducătorului statului. Sunt cunoscute locotenenţă domnească din timpul revoluţiei din 1848, alcătuită din I. Heliade-Rădulescu, Nicolae Golescu şi Christian Tell, care a înlocuit guvernul provizoriu, şi locotenenţă domnească instituită în februarie 1866, după înlăturarea lui A. I. Cuza, alcătuită din Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu şi colonelul Nicolae Haralambie."Proclamaţie = declaraţie de principii.

Cronologie:• 27 martie 1848: laşi - Petiţiunea-proclamaţiune - Vasile Alecsandri;• 3-5 mai 1848: Blaj - Petiţia Naţională - Simion Bărnuţiu;• 12/24 mai 1848: Braşov - Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei - Vasile

Alecsandri;• 8/20 mai 1848: Cernăuţi - Petiţia Ţării - Eudoxiu Hurmuzachi;• 9 iunie 1848: Islaz - Proclamaţia de la Islaz - Ion Heliade Rădulescu;• 15 iunie 1848: Lugoj - Petiţia neamului românesc din Banat şi Ungaria - Eftimie

Murgu;• 7 august 1848: Cernăuţi - Dorinţele partidei naţionale din Moldova - Mihail

Kogălniceanu.

99

5. Proiectul Unirii Principatelor; realizarea proiectului itic între 1859-1866

Unirea Principatelor Române din 1859După 1848, ideea de unirea a cuprins întreg poporul român. Acest

;ctiv naţional s-a realizat prin aplicarea doctrinei „prin noi înşine” şi :tica punerii marilor puteri în faţa „faptului îm plinit”.

itextul intern şi extern:Convenţia de la Balta-Liman din primăvara anului 1849 a restabilit

ulamentele Organice şi dominaţia efectivă a Rusiei şi Imperiului Otoman.Noii domni, numiţi pe 7 ani şi consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului

man, au fost Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Al. Ghica în ldova. Adunările erau dizolvate şi înlocuite cu Divanuri alcătuite exclusiv marii boieri numiţi de domn. Puterea suzerană şi cea protectoare le

trolau activitatea, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale şi naţionalel menţină stabilitatea politică.

Ambii domni au încurajat dezvoltarea economică şi învăţământul şi au t o bogată activitate reformatoare. Grigore Al. Ghica a îngăduit revolu- larilor exilaţi în 1848 să revină în ţară, numind chiar pe unii dintre ei miniştri istache Negri, Mihail Kogălniceanu). De asemenea, a decretat emanci- ea robilor ţigani, a aprobat tipărirea letopiseţelor Moldovei, a desfiinţat zura şi a decretat libertatea presei. Analizând „mersul revoluţiei în istoria lănilor”, Nicolae Bălcescu scria în 1850 la Paris că „revoluţia viitoare va f i evoluţie naţională”. Activitatea emigraţiei române îşi concentra activitatea tru a impune „cauza românească” în atenţia opiniei publice şi a cabinetelor Dpene.

Pe p lan internaţional, o nouă criză survenită în relaţiile dintre Rusia şi irtă a declanşat în 1853 Războiul Crimeii, în care Franţa şi Anglia s-au dicat un an mai târziu de partea Imperiului Otoman. Principatele au fost nou ocupate de trupe ruseşti şi austriece. Domnitorii s-au refugiat în

stria (în 1854). Rusia a fost înfrântă şi a acceptat negocierile de pace de ’aris 1856.

Pentru rezolvarea problemei româneşti, Marile Puteri pregăteau alegerea r adunări consultative speciale numite Adunări ad-hoc în fiecare Principat,; aveau misiunea de a face cunoscută unei comisii internaţionale părerea îânilor asupra unirii şi a problemelor importante. Rezoluţiile acestor adunări iau să fie prezentate Conferinţei Marilor Puteri, organizată la Paris, unde se i deciziile finale, comunicate ulterior românilor sub forma unui decret mulgat de sultan. Trupele militare străine trebuiau să fie retrase. Trapele

ruse sosite, în iulie 1853, au părăsit Principatele în aprilie 1854, pentru a fi înlocuite cu trupe otomane şi austriece. Poarta numea în mod provizoriu caimacani, locţiitori ai domnului, pentru a supraveghea şi menţine stabilitatea în cele două ţări române.

în cadrul Congresului de pace de la Paris, contele Walewski, ministrul de externe al Franţei, a cerut Unirea sub un principe străin. S-a pus problema „statului tampon”, rezultat al Unirii Ţării Româneşti cu Moldova, ca soluţie la problema orientală. S-au opus Turcia şi Austria, Anglia favorabilă la începutul Unirii, pe parcurs şi-a schimbat poziţia alăturându-se poziţiei Turciei.

Congresul de la Paris (februarie-martie 1856)Tratatul de pace de la Paris (30 martie 1856) prevedea:• înlăturarea protectoratului Rusiei.• Menţinerea suzeranităţii otomane, dar garanta independenţa admi­

nistrativă.• Introducea garanţia colectivă a Marilor Puteri.• Dreptul la armată naţională.• Acordarea libertăţii navigaţiei, a comerţului, a cultului.• Cerea revizuirea statutului de organizare internă.• Retrocedarea Moldovei a judeţelor Cahul, Ismail şi Bolgrad din sudul

Basarabiei.• Convocarea Adunărilor Ad-hoc care aveau dreptul de a se pronunţa

în problema unirii.Alegerile pentru Adunările ad-hoc din Moldova au fost falsificate de

Caimacamii Nicolae Vogoridie.în iulie 1857, Napoleon al III-lea, împăratul Franţei, ameninţa cu

ruperea relaţiilor cu Poarta, iar în august 1857, Napoleon al III-lea şi regina Angliei, Victoria, s-au întâlnit la Osbome. S-a ajuns la un compromis în virtutea căruia Anglia consimţea la anularea alegerilor falsificate, în schimb Franţa accepta doar o simplă unire legislativă.

Adunările Ad-hoc (septembrie-decembrie 1857) au adoptat o Rezoluţie care prevedea:

• Respectarea autonomiei Principatelor potrivit capitulaţiilor încheiate de Poartă;

• Unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România;• Prinţ străin dintr-o familie domnitoare europeană care să-şi crească

moştenitorii în religia ţării;• Neutralitatea şi inviolabilitatea teritoriului noului stat;• Adunare legislativă reprezentativă şi guvern constituţional, sub garanţia

colectivă a Marilor Puteri.

101

Convenţia de la Paris (7/19 august 1858)în 1858 la Paris, în cadrul Conferinţei Marilor Puteri, comisia de anchetă

snta raportul asupra dorinţelor românilor. După discuţii prelungite, s-a îat Convenţia de la Paris (1858), al cărei scop era de a oferi Principatelor m ă de organizare internă definitivă. A pus la baza organizării Principatelor :ipiul separaţiei puterilor în stat şi a prevăzut unirea Moldovei şi a Ţării âneşti sub garanţia colectivă a Marilor Puteri.

DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (1859-1866) în ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei s-a întrunit

ru a-1 alege pe domnitor. Alegerea s-a făcut prin vot deschis, 48 de taţi desemnându-1 pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. în de 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, dominată Dnservatori, l-a ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza punând marile -i în faţa unui fapt împlinit. In plan intern şi extern, Unirea, ca stare de devenea o stare de drept, legitimă prin voinţa naţională şi recunoaşterea jeană.Domnia lui Alexandru Ioan Cuza cuprinde două etape:I. 1859-1862: prima etapă a domniei;A urmărit două obiective:1. în plan intern: Unirea deplină prin unificarea administrativă, legisla-

a Principatelor Unite, prin adoptarea primelor reforme corespunzătoare ui modem.Unirea deplină s-a realizat prin: unificarea administrativă şi politică. Măsuri:A dmin istrative:• unificarea serviciilor de vamă, de telegraf, şi a cursului monetar;• oraşul Bucureşti devine capitala ţării (24 ianuarie 1862);• s-a adoptat stema ţării cu simbolurile vulturul şi zimbrul;• s-a realizat unificarea unităţilor militare din cele două Principate

'-1860);• s-a creat primul minister unic - Ministerul de Război, condus de aiul Ioan Emanoil Florescu.Politice:• s-a realizat unificarea principalelor instituţii statale la nivel guvema- .1 executiv şi legislativ;• la 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic condus de conser- il Barbu Catargiu;• la 24 ianuarie 1862 s-a constituit Parlamentul unic, unicameral.

2. în plan extern: A urmărit recunoaşterea dublei alegeri printr-o su s­ţinută activitate diplomatică şi recunoaşterea unirii depline. Problema dublei alegeri a lui A. I. Cuza a fost luată în dezbaterea Puterilor Europene, în cadrul Conferinţei de la Paris din martie-septembrie 1859.

La 1/13 aprilie 1859, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere.

La 23 august/6 septembrie 1859, Turcia şi Austria au recunoscut dubla alegere doar pe timpul vieţii lui Cuza.

în cadrul Conferinţei Puterilor Europene de la Constantinopol, din sep- tembrie-noiembrie 1861, Turcia a recunoscut Unirea celor două Principate. L a 22 noiembrie 1861 Poarta emitea Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahi ei, prin care puterea suzerană şi puterile garante admiteau unificarea instituţiilor legislative şi administrative ale celor două Principate.

La 3 decembrie 1861, se deschid cele două Adunări legiuitoare. Domni­torul anunţa în mesajul său că unirea va fi aşa cum: „ România o va simţi şi o va dori”.

La 11 decembrie 1861, A. I. Cuza adresa o proclamaţie naţiunii anunţând c ă ,, Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”.

în 1863, s-a adoptat oficial numele ţării de România.

Activitatea reformatoare a domnitorului A. I. Cuza (1862-1866)Recunoaşterea internaţională a dublei alegeri şi a Unirii depline deschi­

dea perspectiva înfăptuirii României modeme.Primul guvern unic a fost condus de conservatorul Barbu Catargiu

(ianuarie 1862-iunie 1863).Intre 24 iunie/6 iulie 1862-11/23 octombrie 1863 urmează cabinetul

liberalului moderat N. Kretzulescu. Noul guvern, mai apropiat de intenţiile lui Cuza, a continuat măsurile de unificare a structurilor interne.

La începutul anului 1863, conflictul dintre puterea legislativă şi puterea executivă (Adunarea Electivă) se amplifică. Se formează monstruoasa coaliţie, în ianuarie 1863, o coaliţie a forţelor conservatoare şi a liberalilor radicali, care va acţiona pentru înlăturarea lui Cuza. Marii proprietari nu doreau reformă agrară prin împroprietărire, iar liberalii radicali (roşii), care acţionaseră pentru Unire şi dubla alegere a lui A. I. Cuza, dar pe care acesta nu-i asociase la putere.

Proiectul Cuza-Kogălniceanu (12/24 octombrie 1863—26 ianuarie/7 februarie 1865):

Cuza a găsit în persoana lui M. Kogălniceanu, un fruntaş liberal-moderat, pe cel care, prin angajarea sa faţă de reformă şi prin capacităţile sale politice, era deosebit de potrivit pentru ducerea la împlinirea propriului program. Prin

mlucrarea domnitorului cu noul guvern s-a pus în aplicare o serie de reforme, re au pus bazele României modeme şi au dotat Principatele Unite cu instituţii odeme.

• 13/25 decembrie 1863: Legea secularizării averilor mănăstireşti, ănăstirile închinate deţineau 25,6% din suprafaţa agricolă.

• 23 martie 1864: Codul penal şi de procedură penală.• 2/14 mai 1864: are loc Lovitura de Stat, primul ministru îşi prezintă

misia care nu este acceptată de A. I. Cuza. Acesta a dizolvat Adunarea, oarece majoritatea conservatoare nu dorea reformă agrară prin împro- ietărire. Proiectul de reformă agrară propus de M. Kogălniceanu prevedea iproprietărire prin despăgubire.

Se înfăptuia prima Lovitură de Stat în istoria României modeme. ;tul reprezintă o gravă încălcare a Convenţiei de la Paris, fapt ce putea ea urmări nedorite pe plan extern. Pentru evitarea lor, Cuza a adoptat un cument constituţional numit „ Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la iris " şi o nouă lege electorală.

Marile reformeSe instaura regimul domniei autoritare a lui Cuza, care a permis

iborarea şi aplicarea prin decrete legi a Marilor Reforme:• 14/26 august 1864: Reforma agrară - cea mai importantă, a fost

;oţită de Proclamaţie dată de domnitor: ,,De astăzi voi sunteţi stăpâni pe iţele voastre; voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşie a voastră; astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi apărat”.

Prevederile legii:• se desfiinţa claca şi se facea împroprietărirea foştilor clăcaşi în

îcţie de numărul de vite şi de utilajul agricol;• pământul acordat ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3 din suprafaţa

>şiei fară a socoti pădurile;• pământul nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani;• împroprietărirea se facea prin despăgubire timp de 15 ani.Importanţa legii: Ţăranul devine proprietar, ca proprietar creşte răs-

nderea faţă de ţară, în perspectiva Războiului de Independenţă.Dintre consecinţele imediate ale reformei, cea mai evidentă a fost acor-

•ea a 1 810 311 hectare de pământ unui număr de 463 354 familii de ţărani.• 22 august 1864: Casa Stern şi banca Otomană au acordat ţării

istre prim ul împrumut cu dobândă de 12% destinat iniţial despăgubirilor icitate de legea secularizării, în cele din urmă, finanţării instituţiilor mâniei modeme.

• septembrie 1864: Legea introducerii sistemului de unităţi şi măsuri metrice.

• 25 noiembrie/7 decembrie 1864: Legea instrucţiunii publice, princare învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu. învăţământul erastructurat pe trei cicluri şi avea organizare unitară:

1. primar - 4 ani; 1860 - Universitatea din Iaşi;2. secundar - 7 ani; 1864 - Universitatea Bucureşti.3. universitar - 3 ani.

• 27 noiembrie/9 decembrie 1864: Legea organizării armatei.• 23 martie 1864: Codul Penal alcătuit după cel francez (1810) şi

prusac (1851).• 1 decembrie 1864: S-a înfiinţat CEC.• 16 decembrie 1864: Codul Civil — Cuza a dat atenţie specială siste­

mului judecătoresc, a aşezat administraţia justiţiei pe baze esenţialmente vest-europene.

- model codul napoleonian şi cel italian;— a introdus căsătoria şi divorţul civil.

S-a încercat adoptarea monedei naţionale romanatul, fără a reuşi, din cauza opoziţiei Turciei.

La 1 octombrie 1865, Cuza a trimis o scrisoare împăratului Napoleon al III-lea, în care menţiona intenţia de a părăsi tronul, dacă nu se mai află la înălţimea misiunii sale. La 15-17 decembrie 1865, în mesajul adresat parlamentului la deschiderea noii sesiuni A. I. Cuza şi-a exprimat dorinţa de a nu împiedica ascensiunea la tron a unui prinţ străin. In ultimii ani de domnie, conflictul dintre Cuza şi opoziţia formată de liberalii radicali şi conservatori s-a accentuat ducând la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la11 februarie 1866.

Surse istorice:„Art. XXII. Principatele Muntenia şi Moldova vor continua să se bucure, sub

suzeranitatea Porţii şi sub garanţia puterilor contractante, de privilegiile şi de imunităţile pe care le au. Nici o protecţie exclusivă nu va fi exercitată asupra lor de vreuna dintre puterile garante. Nu va exista nici un drept particular de amestec în treburile lor interne." (Tratatul de pace de la Paris, 30 martie 1856)

„1. Respectarea drepturilor Principatelor, îndeosebi a autonomiei lor în cuprin­derea vechilor capitulaţii încheiate cu înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 şi 1634.

2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare din ale

Europei şi a cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.4. Neutralitatea pământului Principatelor.

5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti Adunări, în care să fie repre- :e toate interesele naţiei.Toate aceste sub garanţia colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris..."

zoluţia Adunării ad-hoc din Ţara Românească cu privire la Unirea Principatelor)

„Art. 1. Principatele Moldovei şi Valahiei, constituite de acum înainte sub denumi- ; Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, rămân sub suzeranitatea măriei sale ul.Art.2.[...] în consecinţă, principatele se vor administra liber şi în afară de orice

ec al Sublimei Porţi, în limitele stipulate prin acordul puterilor garante cu curte mă.Art.5. Puterea executivă va fi exercitată de către hospodar (domn).Art.6. [...] Legile prezentând un interes special pentru ambele Principate vor fi

:ite de către Comisia Centrală şi supuse votării adunărilor de către hospodari. Art.7. Puterea judecătorească, exercitată în numele hospodarului, va fi încredin-

îagistraţilor numiţi de el, fără ca cineva să se poată sustrage judecătorilor săi iii." {Convenţia de la Paris)

„Eu însă, credincios misiunii ce mi-aţi dat şi cunoscând statornica voinţă a iilor de a rămâne pururea uniţi, am proclamat, atât înaintea domniilor voastre, înaintea ţărei, Unirea definitivă a Principatelor. V-am zis, ea va fi precum

nia o va dori şi o va simţi. Nu mă îndoiesc, domnilor, că nici înalta Poartă, nici le garante nu vor cugeta a desfiinţa în viitor Unirea ce au recunoscut-o atât de ară pentru fericirea Principatelor."

(Discursul lui Al. I. Cuza in faţa Adunării legislative a României, 1862)

„Sătenilor! îndelungata voastră aşteptare, marea făgăduinţă, dată vouă de e puteri ale Europei prin articolul 46 al Convenţiei, interesul patriei, asigurarea etăţii funciare şi dorinţa cea mai vie s-au împlinit. Claca este desfiinţată pentru urerea şi de astăzi voi sunteţi proprietari pe locurile supuse stăpânirii voastre în srea hotărâtă prin legile în fiinţă [...]. De astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele a, voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşia voastră, de astăzi voii patrie de iubit şi de apărat."

(Proclamaţia domnitorului Alexandru loan Cuza, din 14 august 1864)

Dicţionar:re ad-hoc = adunare cu caracter consultativ şi reprezentativ, constituită pentru uita populaţia în problema Unirii Principatelor;tuţie - legea fundamentală a unui stat care cuprinde forma şi principiile de zare a statului;gia daco-românismului - ideologie naţională care susţinea constituirea unui vatra vechii Dacii;truoasa coaliţie" = alianţă realizată între conservatori şi liberalii radicali, având sctiv înlăturarea de pe tron a lui A. I. Cuza;

Politica „faptului împlinit" - modalitate prin care s-au realizat obiective importante ale programului naţional, constând în punerea marilor puteri în faţa unor acte politice realizate de forţele interne cu susţinere naţională;-Politica „paşilor mărunţi" - doctrina conservatoare întemeiată pe ideea dezvoltării organice, prin reforme graduale în conformitate cu tradiţiile; pe plan extern, realizarea treptată a obiectivelor naţionale, speculând contradicţiile dintre marile puteri; Secularizare - trecerea unor bunuri aparţinând comunităţii religioase în proprietatea statului.

Cronologie:• martie-august 1859: Conferinţa de la Paris a reprezentanţilor Puterilor

garante (Franţa, Prusia, Anglia, Rusia, Sardinia) a recunoscut dubla alegere;• octombrie 1860: în prezenţa lui Cuza s-a inagurat Universitatea din laşi cu 4

facultaţi: drept, filosofie, ştiinţe, teologie;• noiembrie 1861: Poarta a acceptat unirea administrativă şi politică a

Principatelor pe timpul domniei lui Cuza;• 22 ianuarie 1862: s-a format primul guvern unic, condus de Barbu Catargiu;• 24 ianuarie 1862: s-a deschis la Bucureşti prima Adunare a Principatelor Unite;

Bucureştiul a fost proclamat capitala ţării;• 8 august 1862: s-a constituit Ministerul de externe;• 13/25 decembrie 1863: Legea secularizării averilor mănăstireşti;• 13 februarie 1864: Legea privind înfiinţarea Consiliului de Stat, care era

prezidat de domn şi elabora la cererea guvernului proiecte de legi;• 23 martie 1864: Codul penal şi de procedură penală;• 10 mai 1864: Plebiscit privind Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris

al cărei rezultat a fost: cca. 600 000 de voturi „da", 1 307 „nu" şi cca. 700 de abţineri;• 26 august 1864: Legea agrară. împroprietărire prin răscumpărarea clăcii pe

1 5 ani;• 4 iulie 1864: înfiinţarea Universităţii din Bucureşti care avea secţii de drept,

ştiinţe şi filosofie(litere);• septembrie 1864: Legea introducerii sistemului de unităţi şi măsuri metrice;• 25 noiembrie/7 decembrie 1864: Legea instrucţiunii publice;• 27 noiembrie/9 decembrie 1864: Legea organizării armatei;• 16 decembrie 1864: Codul civil;• 11 februarie 1866: A. I. Cuza a fost silit să abdice. S-a format o locotenţă

domnească, compusă din Lascăr Catargiu, generalul Nicolae Golescu, colonelul Nicolae Haralambie.

107

6. Proiectul modernizării instituţiilor statului:M onarhia, Parlamentul, Guvernul, Biserica, Armata, Justiţia

MonarhiaCarol I de Hohenzollern (1839-1914)Domn şi Principe (1866-1881) şi Rege al României (1881-1914)încă în programul „partidei naţionale” din 1802, a fost formulată ideea

lucerii în fruntea ţării a unui prinţ străin, idee susţinută de contele ralewski în cadrul Congresului de pace de la Paris din 1856, reluată de dunările ad-hoc din 1857 şi acceptată de A. I. Cuza în legătură cu expri- area intenţiei sale de a renunţa la tron. Prin acesta, românii sperau să pună ipăt luptelor interne şi să-şi asigure un sprijin diplomatic stabil pe plan :tem. Autorii loviturii de stat din februarie 1866 au oferit coroana ţării lui lip de Flandra, iar după refuzul acestuia, lui Carol de Hohenzollem- gmaringen, susţinut de Napoleon al III-lea, de regele Prusiei şi de incelaru 1 Otto von Bismarck. A urmat un voiaj cu peripeţii, apoi Carol a ;pus jurământul la Bucureşti ca „ domn constituţional”, la 10/22 mai 1866.

Sistemul constituţional a articulat într-o modalitate originală Monarhia, irlamentul, Partidele Politice. Principalele forţe politice au acţionat pentru ca gele să-şi exercite prerogativele în limitele impuse de Constituţia din 1866. imul rege al României, Carol I, s-a născut la 8 aprilie 1839 într-o familie sstată documentar pe la anul 1000. Se înrudea cu regele Prusiei, era văr cu apoleon al III-lea, cumnat cu regele Portugaliei şi Filip de Flandra, cel care fuzase coroana Principatelor. După absolvirea şcolii secundare, Carol şi-a mtinuat studiile la Şcoala de cădeţi din Mtinster şi la Şcoala de artilerie şi ;niu din Berlin, pe care o absolvă în 1857. A luat parte la războiul austro- usac-danez din 1864.

La 10 mai 1866 Parlamentul României l-a proclamat ca domnitor al itului român pe Carol, care potrivit Constituţiei din 1866 era irevocabil şi violabil. A fost un rege constituţional şi a acţionat ca un factor de echilibru în aţa politică.

în octombrie 1866, Carol a făcut o vizită la Istanbul, în timpul căreia a imit firmanul de numire din partea sultanului. S-a considerat că această cunoaştere a însemnat izbânda deplină a programului de unitate naţională de edificare a noului stat pe baze modeme. Prin recunoaşterea principelui •ăin şi eredităţii tronului, se recunoştea implicit noul regim constituţional anarhic.

A patronat o vastă operă de modernizare a statului:

8

• 1867: s-a introdus leul ca monedă naţională;• 9/12 septembrie 1878: s-a decis ca principele Carol I să poarte titlul

de Alteţă Regală, ceea ce semnifica afirmarea unui nou statut internaţional pentru România;

• 1880: s-a înfiinţat Banca Naţională Română;• 14 martie 1881: Parlamentul a proclamat România Regat;• 10/22 mai 1881: Carol şi soţia sa Elisabeta de Wied au fost încoronaţi;• 18 mai 1881: s-a adoptat Pactul de familie care a reglementat şi

succesiunea la tron, moştenitor al tronului a fost proclamat prinţul Ferdinand de Hohenzollem-Sigmaringen, nepot de frate al regelui Carol I;

• 1884: s-a votat legea pentru înfiinţarea Domeniilor Coroanei;• 1884: s-a votat Statutul Casei Regale:• 1884: s-a modificat Constituţia, numărul colegiilor electorale fiind

redus la trei, menţinându-se votul censitar, titulatura ţării era acum România;• 1886: se introduce Legea tarifelor vamale;• 1887: se introduce Legea de încurajare a industriei.Domnia lui Carol I poate fi urmărită de-a lungul a două perioade:1) 1866-1881: se remarcă rolul jucat de Carol în Războiul de

Independenţă. El a devenit comandantul trupelor româno-ruse de la Plevna 1877-1878.’

• 19 februarie/3 martie 1878: Tratatul de pace dintre Rusia şi Imperiul Otoman de la San Stefano.

• iunie-iulie 1878: Congresul de pace de la Berlin; recunoaşterea independenţei României.

2) 1881-1914: a fost cea mai favorabilă perioadă a progresului în România modernă.

în 1895 se instituie rotativa guvernamentală în care regele are rol de mediator politic.

în lunga sa domnie, mai ales după cucerirea independenţei de stat a României, au avut loc importante progrese economice, s-au construit liniile ferate, au fost amenajate porturile de la Dunăre şi Marea Neagră, au fost valorificate resursele petroliere, s-a creat un sistem bancar eficient.

Pe plan extern: România s-a orientat către Gennania şi Austro-Ungaria, în 1883, printr-un tratat secret, România a aderat la Puterile Centrale.

• 1906: s-a deschis Expoziţia naţională cu prilejul a 40 de ani de domnie a lui Carol I - Jubileul Regal.

• 1909: a fost numit feldmareşal al armatei germane.• 1912: mareşal al armatei ruse.• 1912-1913: cele două războaie balcanice au dat prilej României să-

şi îndeplinească rolul de echilibru în zonă; România a primit Cadrilaterul.

109

• 3 august 1914: la Consiliul de Coroană de la Sinaia a fost nevoit să ;cepte hotărârea Guvernului României de a nu intra în război alături de ermania, de a declara neutralitatea sub expectativă militară.

• 27 septembrie/10 octombrie 1914: a murit primul rege al României. A )innit 48 de ani.

Domnia lui Carol I a consolidat România Mică şi a pus temeliile amâniei Mari.

Surse istorice:„Români,în destinele omeneşti nu este o datorie mai nobilă decât aceea de a fi chemat a

■nţine drepturile unei naţiuni şi a consolida libertăţile ei.O misiune aşa de însemnată m-a decis să părăsesc fără preget o poziţiune

iependentă, familia şi ţara de care am fost legat prin legămintele şi suvenirurile celeii sacre pentru a urma apelului vostru.

Primirea plebiscitului, care a pus pe capul meu coroana lui Ştefan cel Mare şi a Mihai Viteazul îmi impune o mare răspundere. Sper însă că-mi va fi dat cu ajutorul Dumnezeu şi cu un întreg devotement, a asigura noii mele patrii o existenţă

i Ită şi demnă de trecutul ei."(Proclamaţia adresată de Carol I p o p o ru lu i rom ân , Bucureşti, 11/23 mai 1866)

„Art. 82. Puterile constituţionale ale Domnului sunt ereditare, în linie lorltore directă şi legitimă a Măriei Sele Principelui Carol I. de Hohenzollern m.ningen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură şi cu esclusiunea pHuă a femeilor şi coborâtorilor lor. Coborâtorii Măriei Sele vor fi crescuţi în k I u i i i m ortodoxă a răsăritului.

Ari. 9 i. Domnul numeşte şi revocă pe Miniştrii săi. El sancţionează şi promulgă li I I poate refusa sancţiunea sa. El are dreptul de amnistie în materie politică. Are 'Iul <lc ,i ierta sau micşora pedepsele în materii criminale; afara de cea ce se irnkv,.te în privirea Miniştrilor. El nu poate suspenda cursul urmărirei sau al ■< atei, nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei. El numeşte sau Urmă i i i toate funcţiunile publice. El nu poate crea o nouă funcţiune fară o lege i.ilă 11 face regulamente necesare pentru esecutarea legilor fără să poată vre-

,ii.i modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de esecutarea lor. El ■ .ipul puterei armate. El conferă gradurile militare în conformitate cu legea. El va

<•1 1 di‘< oraţiunea română conform unei anume legi. El are dreptul de a bate ledă, conform unei legi speciale. El închee cu Statele străine Convenţiunile “ ..ir<* pentru comerţ, navigaţiune şi alte asemenea; însă ca pentru ca aceste acte să

autoritate îndatoritoare, trebuie mai întâi a fi supuse puterei legislative şi bate de ea." (Constituţia din 1866)

Parlamentul şi activitatea sa (1866-1918)Parlamentul României modeme are la origine Adunările Obşteşti din

Ic Medievale.

Regulamentele organice au fost primele acte cu caracter constitu­ţional, care stabileau atributele puterii legislative. E le au făcut începutul instituirii regimului parlamentar în Principate.

Revoluţia de la 1848 a propus un regim politic bazat pe o largă reprezentare socială.

Convenţia de la Paris acorda puterea legislativă Domnitorului, Adunării Elective şi Comisiei Centrale de la Focşani. Ea instituia parlamentul unicameral în fiecare Principat.

Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris a introdus Parlamentul bicameral, prin înfiinţarea celei de-a doua camere.

Constituţia din 1866 acorda puterea legislativă Parlamentului (Repre­zentanţa Naţională) format din Adunarea Deputaţilor şi Senat, era bicameral. A lărgit principiul reprezentării naţionale şi a stabilit o nouă organizare a Parlamentului, care se deosebea radical de cea prevăzută de Statutul Dezvoltă­tor, acordându-i largi prerogative.

Adunarea Deputaţilor vota bugetul şi legea anuală de finanţe, vota primele legi referitoare la armată.

Senatul - jumătate din membrii săi erau reînnoiţi la 4 ani, ia r mandatul lor era de 8 ani.

Ambele Adunări aveau drept de autoconducere şi adresau interpelări Guvernului. Senatorii şi deputaţii aveau imunitate politică.

Domnitorul avea putere legislativă prin dreptul său de a propune legi, şi de a sancţiona sau a refuza sancţionarea legilor. Avea drept de veto.

Activitatea Parlamentului începea la 15 noiembrie a fiecărui an şi se desfăşura de-a lungul a 3 luni de zile = sesiune parlamentară. Până în anul 1918, deschiderea sesiunii parlamentare se făcea printr-un Mesaj al Tronului, prezentat de rege sau şeful guvernului şi se închidea printr-un discurs al primului-ministru.

Ca preşedinte şi vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor sau Senatului au fost aleşi oameni politici ca: Lascăr Catargiu, Gheorghe Costa-Foru, Dimitrie Ghica, Vasile Boerescu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, D. A. Sturdza, P. S. Aurelian, Mihail Pherekyde.

în Parlament, s-au dezbătut şi adoptat importante legi economice, sociale şi politice. în 1914, cele două camere ale Parlamentului întrunite în Adunarea Constituantă au luat în dezbatere revizuirea Constituţiei în problema agrară şi a votului universal. La 3 Decembrie 1914, Parlamentul şi-a întrerupt activitatea.

După intrarea României în război şi campania din 1916, lucrările parlamentare asupra reformelor au fost reluate în martie 1917 la Iaşi. A u fost adoptate cu o majoritate foarte mare în şedinţa adunării Deputaţilor d in

111

4 iunie şi cea a Senatului din 20 iunie 1917. Au fost modificate articolele <1 şi 67 din Constituţie stabilindu-se principiul votului universal, egal, ’irect, obligatoriu. La 16 noiembrie 1918, a fost publicat decretul lege care tabilea regimul electoral în România, era introdus votul universal pentruo ţi cetăţenii majori de sex masculin.

Ca urmare, a modificărilor intervenite în desfăşurarea războiului la 6 oiembrie 1918, regele Ferdinand a cerut demisia guvernului Marghiloman, ir la 29 decembrie 1918, printr-un Decret Regal, se dizolvau Camerele .egiuitoare şi era suspendată întreaga activitate legiuitoare a acestora. Se îcheia astfel existenţa ultimului Parlament al României Mici, ales pe baza otului cenzitar.

Parlamentul României a fost una din instituţiile de bază ale societăţii jmâneşti, care şi-a îndeplinit rolul în crearea unui regim politic modem şi î desfăşurarea unei activităţi legislative importante între 1866-1918.

In 1919, este ales pe baza votului universal primul, Parlament al -omâniei Mari care va ratifica Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu omânia.

In perioada interbelică, regele Carol al II-lea a subminat rolul Parla- lentului, acesta a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale ribuţii. în toamna anului 1940, activitatea Parlamentului a fost suspendată. în srioada comunistă, Parlamentul a fost reorganizat într-un singur corp legis- tiv, Marea Adunare Naţională, organism formal, subordonat puterii comuniste.

GuvernulCa instituţie reprezintă puterea executivă, este o creaţie a epocii modeme,

''ând ca act de naştere Regulamentul Organic. Guvernul, potrivit Regulamen- lui Organic este numit Sfatul Administrativ Extraordinar, avea autoritatea upra întregului teritoriu al ţării, desfiinţându-se dregătoriile cu competenţă ritorială limitată. Sfatul Administrativ Extraordinar (Guvernul) era format din miniştri numiţi de Domn, care îi putea revoca.

La 22 ianuarie 1862, Cuza a format primul guvern unic al României, mdus de conservatorul Barbu Catargiu.

Constituţia din 1866 arăta că guvernul este instituţia central adminis- Ltivă, şeful guvernului era numit de către domnitor. Miniştrii erau numiţi de tre prim-ministru.

Deşi era răspunzător în faţa Parlamentului, guvernul nu era o emanaţie acestuia. Regele îl desemna pe preşedintele Consiliului de Miniştri, care ;ătuia guvernul. Parlamentul era dizolvat, se trecea la înlocuirea aparatului ministrativ care asigura succesul în alegeri al partidului politic aflat la

2

putere. De aici a rezultat expresia lui Petre Carp: ,, Maiestate, daţi-mi guvernul şi vă dau parlamentul

în 1895, Carol I a introdus sistemul rotativei guvernamentale, care consta în alternarea la guvernare a celor două partide importante, PNL şi PC.

Guvernul României a avut un rol important în adoptarea legislaţiei modeme în perioada 1878-1918, încurajând industria naţională şi dezvol­tarea culturală. Programul guvernamental reflecta pe cel al partidului care ajungea la putere.

Din 1918, viaţa politică s-a desfăşurat în condiţiile modificărilor radicale a structurilor socio-politice în care guvernul (Consiliul de Miniştri) a avut un rol determinant.

Guvernul României a avut un rol important în adoptarea şi aplicarea legislaţiei moderne în perioada 1878-1918, încurajând industria naţională şi dezvoltarea culturală. în perioada interbelică unul dintre cele importante guverne a fost cel condus de Ion I. C. Brătianu (19 ianuarie 1922- 27 martie 1926), guvern care a adoptat o nouă Constituţie şi Legile unificării. Programul guvernamental reflecta pe cel al partidului care ajungea la putere.

BisericaEra o importantă instituţie care se bucura de respect şi prestigiu moral.

La 25 decembrie 1863, Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile mănăstireşti, care reprezentau 25,6% din suprafaţa agricolă a ţării. Legea a pus de asemenea capăt rolului substanţial al tuturor mănăstirilor în viaţa economică a ţării, dat fiind că întinsele lor terenuri agricole au intrat acum în proprietatea statului. Alte legi au redus rolul bisericii în treburile civile şi au desăvârşit dominaţia statului asupra structurii administrative a acesteia.

în 1885, Biserica Ortodoxă Română şi-a proclamat autocefalia faţă de Patriarhia ecumenică de Constantinopol, act cu implicaţii pozitive asupra suveranităţii naţionale. Cu alte cuvinte, Biserica rămânea independentă, păstrându-şi administraţia în conformitate cu canoanele răsăritene. Ea a contribuit la dezvoltarea culturii, la unitatea spirituală şi naţională a românilor.

ArmataMutaţiile intervenite în domeniul militar au fost evidente. Legile militare

adoptate, începând din 1864 {Legea pentru organizarea armatei 27 noiem- brie/9 decembrie) au avut însemnătate marcantă în procesul de organizare al armatei. In 1868 a fost elaborată Legea pentru organizarea puterii armate. în temeiul acestei legi, armatei permanente şi rezervelor ei li se adăugau dorobanţii şi grănicerii, miliţiile, garda civilă şi gloatele. Această lege a introdus principiul mobilizării generale. Legea din 1872 a urmărit ridicarea calitativă a

113

nivelului oştirii în ansamblul ei. Efectivele au fost sporite, căutându-se i iii uc.i nnci mai bune instruiri şi pregătiri a oştirii. S-a acordat atenţie şi iii -vollilrii flotei de război. Armata era pusă sub administrarea centrală a i iun '.ierului de Război, care, potrivit Legii din 1868, administrează şi conduce miei e .ele armatei.

JustiţiaReflectând schimbările din societatea românească, justiţia a evoluat de

i i metodele şi practicile de tip medieval la cele modeme.In baza Regulamentului Organic (1831-1832), Justiţia s-a separat de

■ ' li laltc puteri: Puterea executivă şi Puterea legislativă.I’uterea judecătorească era exercitată de către:• Tribunale (unul în fiecare judeţ);• Divanuri judecătoreşti (Bucureşti, Craiova, Iaşi);• înaltul Divan Domnesc, care judeca apelurile contra hotărârilor

< elnrlalte instanţe şi pronunţa hotărâri definitive.S-au înfiinţat:• Procuratura;• Corpul de avocaţi.Convenţia de la Paris - 1858:• A avut statut de constituţie;• A instituit înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, cel mai înalt for judecă­

toresc;• S-a prevăzut inamovibilitatea judecătorilor.Reforma justiţiei - înfăptuită de Cuza.Cuza a acordat o atenţie specială sistemului judecătoresc, aşezând admi­

nistrarea justiţiei pe baze esenţialmente vest-europene. A dat:• Legea pentru organizarea Curţii de Casaţie - 24 ianuarie 1861;• Legea pentru organizarea judecătorească',• Codul penal şi de procedură penală - 23 martie 1864;• Codul civil - 16 decembrie 1864.Constituţia din 1866Puterea judecătorească era deţinută de către:• Instanţele judecătoreşti;• Judecătoriile, tribunalele de judeţ;• Curţile de Apel (Bucureşti, Iaşi, Craiova, Focşani);• Curtea de Casaţie (cu rol de înaltă Curte de Justiţie).în iulie 1868 s-au creat Curţile cu juraţi.

114

Dicţionar:Amnistie= act al domnitorului, regelui etc. prin care se înlătură răspundriiM |■<•!».*I \ pentru o infracţiune;Autocefalie - conducerea de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe n<iţu>ii.ili Colegiu electoral - categorie electorală care cuprinde cetăţenii cuacel.r.i i.mr, i.ilşi avere;Convenţie - denumire dată unor tratate internaţionale;Guvern -= instituţie administrativă a unei ţări;Interpelare - procedură de control parlamentar, constând în dreptul unuideputat de a cere explicaţii guvernului în legătură cu modul de rezolv.uc . 1 ....... .1 >1.........politice, administrative, diplomatice etc.Monarhie constituţională - formă de guvernare în care conducere,1 <■ <-!• 11 ■către monarh în conformitate cu Constituţia;Parlament - corpul legislativ într-un stat democratic. El poate fi unic. 1 1 in-i.il I............ Isau multicameral;Responsabilitate ministerială = obligaţia unui ministru de resort de . 1 i.v.|..... !«• |» .......contrasemnarea unei legi sancţionate de suveran;Rotativă guvernamentală = principiu de guvernare, conform căruia p.u 11 <l«>l«- 1 i.ii sunt chemate alternativ la guvernare;Separaţia puterilor în stat - principiu politic, conform căruia putim-...... .. ni I s 1

puterea legislativă şi puterea judecătorească trebuie să acţioneze indi'prndeni «1 1 1 . 1 t»t| ■ de alta, având dreptul de a se controla reciproc;Vot censitar = vot exprimat de cetăţeni în funcţie de cens(impozit).

Surse istorice:„Art. 95: La 15 Noiembrie al fiecărui an, Adunarea deputaţilor Şl Snuliil \r

întrunesc fără convocaţie, dacă Domnul nu le-au convocat mai înainte. D u i .iI.i fin .Tu i sesiuni este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnul spune prinţi un Mi-.ir.lu starea ţării, la care Adunările fac respunsurile lor. Domnul pronunţă înclililriiM sesiunei. El are dreptul de a convoca în sesiune extraordinară Adunările. I I . im- dirplul de a dizolva ambele Adunări de odată sau numai una din ele. Actul de di/nh m trebuie să conţină convocarea alegătorilor până în două luni de zile şi . 1 Adunai lli •> până în trei luni. Domnul poate amâna Adunările; oricum, amânarea nu poale cm <>< I.• termenul de o lună, nici a fi reînnoită în aceeaşi sesiune fără consimţiliii.liiiiil Adunărilor." (Constitu ţia din I f lh t•)

7. Proiectul partidelor politice

Partidul Conservator (1880-1925)

,, Faceţi mai întâi poporul român mai cult şi mai activ, da(i / prin u , >h mai bune şi prin buna dezvoltare economică, lumina şi independenţi • /< caracter a adevăratului cetăţean, şi apoi form a juridică, după etnv />/ r. 1 întocmi el relaţiile sale publice şi private, va veni de la sine şi va li m m, I, ihi stării sale de cultură. ” (1868, Titu Maiorescu)

Origini:• în memoriile boiereşti redactate în ultimele decenii ale secolului

al XVIII-lea şi în prim a parte a secolului al XlX-lea.• în 1863 la Iaşi s-a înfiinţat societatea Junimea, gruparea ieşeană deplân­

gea faptul că tineretul român imita fără criterii de selecţie tot ce venea din Occident.

• S-a format în 1880, prin unirea unor grupări conservatoare în frunte cu Manolache Costache Epureanu (primul preşedinte al partidului). A funcţionat din 1895, în cadrul rotativei guvernamentale.

Organe de presă: Timpul, Epoca, Conservatorul, Steagul.Preşedinţii partidu lu i:• Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (februarie-septembrie 1880);• Lascăr Catargiu (1880-1899);• Ion Emanuel Florescu (1891);• Gheorghe Grigorie Cantacuzino (1899-1907);• Petre P. Carp (1907-1913);• Titu Maiorescu (1913-1914);• Alexandru Marghiloman (1914-1925).Ideologie:Erau adepţii concepţiei junimiste - a teoriei ,,formei fără fo n d ”, care era

de fapt o extindere a concepţiei privind dezvoltarea culturii naţionale româneşti în viaţa socială şi politică a vremii. ,,Fondul” era reprezentat de realitatea istorică a societăţii româneşti, iar prin „formă” se înţelegeau ideile şi instituţiile apărute în Occident pe care liberalismul voia să le implementeze în mediul românesc. Ideea statului „natural” sau „organic”.

Program de guvernare:Politic: Aplica „politica paşilor mărunţi”, susţinea: calea graduală a pro­

gresului uniform cu tradiţia istorică, menţinerea privilegiilor proprietarilor de pământ, menţinerea celor două colegii de alegători pentm moşieri, reforme puţine, progrese lente, progresul rezulta numai „dintr-un proces lent şi prudent, asemănător maturizării unei p lante”, monarhia constituţională ilustra îmbi­narea trecutului cu prezentul.

Economic: Aplica doctrina „porţilor deschise”, susţinea: libertatea pătrunderii capitalului străin şi menţinerea marii proprietăţi. Propunea , ,soluţii m orale”, pentm îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii. După 1888, partidul a adoptat programul intitulat „Era nouă”, elaborat de junimişti, pe care l-a pus în aplicare, în perioada 1888-1895.

Guverne conservatoare: 1871—1876 — Lascăr Catargiu — marea guver­nare conservatoare, 1880-1895, 1889-1901, 1905-1907, 1910-1914.

116

Măsuri legislative:• 1895: Legea minelor,• 1889: Legea vânzării unor proprietăţi ale statului la ţărani• 1890: Modernizarea portului Constanţa ',• 1906: O nouă lege a protecţionismului vamal,• 1912: O nouă lege de încurajare a industriei.Partidele conservatoare au dispărut după 1918 de pe arena i i-n

Conservatorii au fost afectaţi de reforma agrară şi electorală din r »' l ■introducea votul universal. în alegerile din 1922, nu au obţinui nic i un l<-Parlament.

Partidul Naţional Liberal (1875-1947)

„ Programul meu este Unirea, Prinţul, Independenţa şi Regalul(Ion C' I îi ii t u im

Origini:• Proiectele şi programele de reformă în spirit liberal ali .'itmt' '

reprezentanţii Partidei Naţionale.• Programul liberal al Revoluţiei de la 1848.Unirea grupărilor liberale:• 1867: înţelegerea de la Concordia reprezintă un prim moim ni

apropiere între liberalii radicali, conduşi de C. A. Rosetti şi Ion ( ' Hi.Hihim şi liberalii moderaţi, grupaţi în jurul lui Mihail Kogălniceanu.

• 1871: Uniunea Liberală cu statutul propriu de organizare şi tl< ■ In tuturor celor care aderau la principiile acesteia.

S-a format: la 24 mai 1875, Coaliţia de la Mazar-Paşa, o iii m| iliberalilor moderaţi şi radicali şi a moşierilor liberali, ale cărei mi.......aveau loc în casele englezului Lakeman, care a fost ofiţer în anualii im sub numele de Mazar-Paşa. Au semnat actul de unificare: Ion C Hi.Hi un Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Alexandru Ci (iul' Anastase Stolojean, Alexandru Candiano-Popescu.

Exprimă interesele: marilor proprietari industriali, burgheziei ............părţi a intelectualilor, liber profeşioniştilor, oamenilor cu vederi progres i n i .

Organe de presă: 1875 - Alegătorul liber, 1914 - Viitorul.Militau pentru:• respectarea legilor şi a principiilor regimului constituţional.• toleranţă şi pluralism;• apărarea libertăţii individuale;• organizarea învăţământului;• organizarea armatei.

11

Preşedinţii partidului:• Ion C. Brătianu (1882-4 mai 1891);• Dimitrie Brătianu (1891-1892);• Dimitrie A. Sturdza (1892-1909);• Ion I. C. Brătianu (1909-1927);• Vintilă Brătianu (1927-1930);•I. G. Duca (1930-1933);• C. I. C. Brătianu (1933-1947).Ideologia:Până în 1918 ideologia partidului a fost liberalismul care susţinea:• protejarea economiei naţionale;• iniţiativa particulară;• întărirea rolului statului;• încurajarea industriei naţionale a capitalului şi a comerţului autohton;• încurajarea sistemului bancar - au creat B.N.R. (1880).Congresul PNL din 1892 a elaborat un nou program al partidului bazat

pe necesitatea respectării legilor:• desfăşurarea alegerilor în mod liber;• măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei sătenilor;• sprijinirea românilor din afara graniţelor.în 1913 au propus reforma agrară şi reforma electorală.După 1918 ideologia promovată a fost neoliberalismul, care susţinea:• în plan economic: că România se găsea la începutul capitalismului,

progresul era condiţionat de dezvoltarea industriei naţionale;• în plan social: întărirea poziţiilor burgheziei, Ştefan Zeletin afirma:

„Soarta ţării se identifică cu soarta burgheziei naţionale”',• în plan politic: dezvoltarea democraţiei parlamentare.Aplică doctrina economică ,,prin noi înşineGuvernări Liberale: 1876-1888; 1895-1899; 1901-1904; 1907-1910;

1914-1918;Activitatea guvernamentală (1876-1926):• 1878, 1882: Legea organizării armatei;• 1878,1883: Legea învăţământului;• 1880: recunoaşterea Independenţei;• 1881: proclamarea României Regat;• 1882: Legea organizării comunale;• 1885: Autocefalia Bisericii Ortodoxe;• 1887: Legea pentru încurajarea industriei naţionale;• 1903: Legea băncilor populare;• 1907: Legea privind tocmelile agricole;

• 1908: Legea Casei Rurale;• 1908: Legea contra trusturilor arendăşeşti;• 1922: Legea reglementării conflictelor colective de muncă,• 1923: Constituţia Unificării;• 1924: Legea privind comercializarea şi controlul întreprinderii- </

economice ale statului;• 1924: Legea minelor;• 1924: Legea energiei;• 1925: Legea pentru organizarea şi exploatarea Căilor Ferate.• 1925: Legile de unificare a statului;• 1926: Legea primei electorale.Fracţiun i liberale şi tendinţe:S-au desprins din PNL:• 1878: Partidul Liberal Moderat - V. Conta şi G. Cobălcescu;• 1880: Fracţiunea Liberală şi Independentă va trece la conservatoi i.• 1880: Liberalii Sinceri, conduşi de Gr. Vemescu, trec la conservatori,• 1884: Partidul Radical, Gh. Panu va trece la conservatori;• 1886: Tinerii liberali, conduşi de Nicolae Fleva;• 1897: Gruparea drapelistă condusă de P.S. Aurelian;• 1930: exclus Gh. Brătianu, PNL Gh. Brătianu;• 1930: exclus C.Argetoianu;• 1932: Unirea Agrară;• 1944: PNL Gh. Tătărăscu (1944-1947);• august 1947: PNL - aripa Gh. Brătianu s-a autodizolvat.Fuziuni PNL:• 1923: PD al Unirii din Bucovina (Ion Nistor);• 1923: Partidul Ţărănesc din Basarabia (Ion Inculeţ);• 1938: PNL Gh. Brătianu.în anul 1947 a dispărut din viaţa politică şi a reintrat după eveninun

tele din decembrie 1989.

Dicţionar:Conservatorism - doctrină politică apărută ca o reacţie faţă de liberalism dar şi l.iţn de schimbările provocate de Revoluţia Franceză; conservatorismul românesc a apărui ca reacţie la liberalism şi a militat pentru dezvoltarea organică a societăţii prin păstrarea tradiţiilor;Liberalism = doctrină politică şi economică care pune accent pe respectarea drepturiloi , libertăţilor omului, iar în plan economic promovează iniţiativa particulară şi considei.'i < •> la baza raporturilor economice se află legea cererii şi ofertei;Partid politic - grupare de oameni constituită pe baza liberului consimţământ, ce a< li" nează programatic, conştient şi organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupim

1 I'»

sociale, comunităţi umane, pentru dobândirea şi menţinerea puterii politice, în vederea or­ganizării şi conducerii societăţii, conform cu idealurile proclamate în platforma program.

8. Proiectul independenţei de stat 1877-1878

Cucerirea independenţei de stat Context intern şi extern:

După 1772, elita politică solicitase în memoriile adresate marilor puteri Austria, Prusia şi Rusia, statutul de independenţă pentru Principatele Române. La 1848, unul din obiectivele naţionale ale revoluţiei, independenţa, a fost înscris în programul revoluţionarilor moldoveni de la Braşov. Nicolae Bălcescu, unul din conducătorii revoluţiei române, a susţinut şi mai multe proiecte federaliste (1850, 1851), reţinând atenţia cel ce viza fondarea Statelor Unite ale Dunării care ar fi grupat pe români, maghiari şi „iugoslavi”. Ion Heliade Rădulescu dorea constituirea unei „republici universale a Europei". M ai realiste au fost planurile de înţelegere balcanică. In 1863, Cuza a stabilit relaţii diplomatice cu Serbia, fără acordul Porţii, relaţiile au continuat după venirea lui Carol I la tronul ţării, prin semnarea unui tratat în 1868. în 1866 şi 1869, oamenii politici români se consultau cu emisarii guvernului grec în vederea stabilirii unei acţiuni comune antiotomane.

Obiectivul major al românilor după 1859, cucerirea independenţei de stat, a fost susţinut de toate categoriile sociale, dar prin metode şi căi diferite.

a) Pe cale diplomatică:• în 1873, principele Carol I pune problema independenţei în cadrul

Consiliului de miniştri;• Liberalii moderaţi;• M arii proprietari - conservatorii;b) Pe calea războiului: liberalii radicali erau favorabili unui război

alături de Rusia.La jumătatea secolului al XlX-lea, legăturile României cu Poarta erau

aproape simbolice datorită politicii ,,prin noi înşine ” care avusese ca rezultat Unirea din 1859:

• Lichidarea jurisdicţiei consulare;• Deschiderea primelor agenţii diplomatice ale României în străinătate;• Promulgarea Constituţiei din 1866, fară aprobarea Turciei şi a Marilor

Puteri, care înscrie numele de România;• încercarea de constituire a unui sistem naţional de credit;• Modernizarea armatei;• încheierea unor convenţii comerciale, telegrafice şi poştale cu:

20

- 1875: Convenţia comercială cu Austro-Ungaria (pe ba/n < Im -■ < naţiunii favorizate);

- 1876: Convenţia cu Rusia.Astfel, prin convenţiile comerciale, poştale, consulare stabilite cu t.h■ l>

europene, România îşi facea intrarea ca subiect al relaţiilor intc-imii| î<>ii>il> susţinându-şi o politică externă proprie.

• 1875: Redeschiderea Problemei Orientale prin mişcările din Un m i şi Herţegovina.

• 1876: Agravarea crizei orientale prin răscoala antiotomană din Biil^nin• 1876: războiul dintre Serbia, Muntenegru şi Turcia.Rusia urmărea expansiunea în Balcani sub masca ocrotirii < k in u l . .

din Balcani, dorea strâmtorile Bosfor şi Dardanele şi destrămarea Imp......ImOtoman.

România alege la început tactica expectativei şi neutralilăţn |n nim i evita transformarea teritoriului său în teatru de luptă.

Criza orientală în 1876în acest context Rusia se pregăteşte de război, 26 iunic/8 iulie IH li

Reichstadt are loc întâlnirea dintre împăratul Austro-Ungariei .şi |aml Un i. i • încheie o înţelegere prin care:

- Austro-Ungaria urma să anexeze Bosnia şi Herţegovina.- Rusia căpăta libertatea de acţiune în Balcani;- se prevedea autonomia Bulgariei.România, prin guvernul condus de I. C. Brătianu, instalai in I luli< »

august 1876, depune eforturi diplomatice pentru a obţine neulralilai. i p im ni tului românesc, poartă tratativele directe cu Rusia la Livadia-( Yimr. a |«. ulm a reglementa problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul româncsi

In decembrie 1876 este adoptată Constituţia otomana ii Im paşa prin care România era declarată o provincie p r iv i le g ia ţi iIn i/’i-niiln Otoman.

Poziţia României faţă de conflict a fost exprimata prin• 4/16 ianuarie 1876: nota diplomatică a prim-mim liuhu I . ■ «

Catargiu, România adoptă tactica neutralităţii.• 16/28 iunie 1876: nota diplomatică a ministrului de cxlrim Miliail

Kogălniceanu în care solicita:1. Recunoaşterea individualităţii statului român sul) numele >1 i' .... im i2. Inviolabilitatea teritoriului românesc;3. Admiterea reprezentantului României în Corpul diplomaiu4. Fixarea hotarului pe talvegul Dunării;5. Recunoaşterea paşaportului românesc;6. încheierea unor convenţii cu Poarta în plan economii- -a jiu <• l<•

Criza orientală în 1877La 4 aprilie 1877, a fost semnată Convenţia româno-rusă de Mihail

Kogălniceanu din partea României, ministrul de externe, şi din partea Rusiei, de baronul Dimitrie Stuart.

Prevedea:- S e asigura libera trecere a armatei ruseşti prin teritoriul României şi

tratamentul rezervat armatelor amice.- Pentru aceasta, se acorda folosirea căilor ferate, a dramurilor, poştelor şi

telegrafului, resurse pentru necesităţile de transport.-Autorităţile române nu aplicau taxe vamale pentru furnituri, materiale şi

muniţie de război necesare trupelor ruse.Rusia se obliga:-S ă respecte şi să păstreze „drepturile politice ale statului român,

astfel cum rezulta din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a menţine şi apăra integritatea actuală a României”.

-Trupele rase nu trebuiau să treacă sau să staţioneze în Bucureşti. •- S ă efectueze plăţile, în unităţi monetare româneşti sau franceze către

statul român, necesare pentru aprovizionarea armatei ţariste.La 6 aprilie principele Carol decreta mobilizarea generală a trupelor

permanente şi teritoriale de rezervă, precum şi a miliţiilor care deveneau unităţi active. Prin decretul de mobilizare se puneau sub arme aproximativ 120 000 de oameni, dintre care 58 700 făceau parte din armata de opera­ţiuni. Diviziile I şi II au fost concentrate în zona Calafatului, iar diviziile III şi IV între Olteniţa şi Giurgiu, pentru a se respinge o pătrundere a trupelor turceşti pe teritoriul României, acesta devenind, astfel, teatru de război.

La 12 aprilie 1877 Rusia declara război Turciei după ce cu o zi înainte începusese trecerea Prutului de către armata ţaristă.

Pentru Imperiul Otoman a devenit clară intenţia României de a rupe relaţiile de suzeranitate, au bombardat localităţile româneşti de la Dunăre: Brăila (21 aprilie), Calafat, Bechet, Olteniţa şi Călăraşi (26 aprilie 1877). Materiile de artilerie române de la Calafat au răspuns provocării tot la 26 aprilie 1877, bombardând Vidinul şi navale turceşti aflate în port.

Starea de război cu Imperiul Otoman era declarată oficial printr-o moţiune adoptată de Adunarea Deputaţilor şi Senat în şedinţele din 29 şi 30 aprilie 1877. Condiţiile pentru proclamarea Independenţei de Stat a României erau pregătite.

122

f

Proclamarea independenţei de stat 9-10 mai I H llCele două Adunări, întrunite din nou în sesiune .................... t l i '» ■■■ •

1877, adoptă moţiunea prin care România îşi proc i.un........ I< ...... . i• iabsolută şi ruperea pentru totdeauna a legăturilor de vas;ilit;ilr eu i ' .......

La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamai în huli........ ......... iDeputaţilor) Independenţa de stat a României, la interpelau i Im i ■ i , Fleva. La 10 mai 1877, principele Carol I semna Declara|ia de n u l |>. ,i. m . României. Proclamarea independenţei a fost primită, în genei al, eu n {> i c > ■către Puterile europene. Franţa, Germania, Austro-Ungana \i I<-ii...........exprimat rezerva faţă de un asemenea act, urmând a se pronunţa d u r i ">■ i. ierea ostilităţilor. Turcia a declarat că îşi păstrează „drepturile iiiI.h Ii i h|>iRomâniei. Nici Rusia, cu care aveam încheiată o convenţie, nu .i ........ ■ moficial actul de independenţă, luându-1 doar ca un fapt împlinit.

Participarea României la Războiul de Independenţa ( IS 77 im ’H» Primele încercări ale guvernului român de a coopera mililm eu i'n ■ >

au eşuat.Armata rasă s-a concentrat între Giurgiu şi Zimnicea la I >iinru • \n

înaintat pe trei direcţii:l.N icopole; 2. Tamovo-Sipka-Stara-Zagora; 3. Biala KiimiuK înaintarea rusă s-a lovit de o puternică rezistenţă la Plevna. An i i r.iu

un puternic sistem de fortificaţii, 14 redute apărate de 30 000 osi.r.i ui. comanda lui Osman Paşa.

• 8 iulie 1877: primul atac asupra Plevnei este un eşec;• 18 iulie 1877: al doilea atac asupra Plevnei este un eşec.în acelaşi timp trapele rase erau oprite la Sipka şi au suferii i111■.i■ i>■ > 11

în teatrul m ilitar din Caucaz.La 19/31 iulie 1877, marele duce Nicolae, în calitate de comand.ml ,il

frontului din Balcani, a trimis o telegramă principelului Carol I in i u< spunea că: ,, Turcii îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne niniu tM Rog să fa c i fuziune, demonstraţiune şi dacă-i posibil să treci Dunăre,i i n armata după cum doreşti. între Jiu si Corabia demonstraţiunea aceasta ew. absolut necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”. Deşi nu cxisla ■ convenţie militară între cele două state, România a hotărât să acorde pnim militar Rusiei. Au fost trimise în Balcani Diviziile III şi IV române. Bn. i |. cooperării româno-ruse au fost puse în cadrai întâlnirilor dintre Carol l i n ţarul Alexandra al II-lea şi marele duce Nicolae, din august 1877. Foiţi l> româno-ruse de la Plevna au fost puse sub comanda principelui Carol I asistat de generalul rus Zotov şi generalul român Alexandra Cemat. Ann.ii i română număra 38 000 de oameni şi 108 tunuri.

12 1

La 30 august/l 1 septembrie 1877, ziua de naştere a ţarului, a avut loc un asalt general asupra Plevnei. Din 14 redute, doar reduta Griviţa I a fost cucerită în urma celui de-al patrulea atac. Au murit eroic în luptele pentm luarea redutei Griviţa II, în Valea Plângerii, maiorul Gheorghe Şonţu şi căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu, ambii din comandamentul DivizieiIII Infanterie.

In septembrie şi octombrie 1877 au avut loc noi încercări de a cuceri Griviţa II. In octombrie 1877 s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. La 7-9 noiembrie 1877 un detaşament din armata română, condus de colonelul Gheorghe Slăniceanu, ocupă Rahova.

La 28 noiembrie 1877, Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea de la Plevna, dar a fost înfrânt şi a capitulat. S-a predat în mâinile colo­nelului rom ân M. Cristodulo Cerchez.

După capitularea Plevnei, Armata română a acţionat în N-V Peninsulei Balcanice, iar ruşii, după ce au trecut în Balcani, au înaintat pe direcţia Sofia- Filipopol-Adrianopole. Românii au luptat în zona Vidin-Belogradcik, controlau căile de acces spre Serbia şi Sofia.

• 12 ianuarie 1878: au cucerit Smârdanul;• 11 februarie 1878: au cucerit Vidin şi Belogradcik.Proclamată la 9 mai 1877, Independenţa de stat a României a fost

cucerită pe câmpul de luptă din Balcani şi recunoscută oficial prin Tratatele de pace din 1878 de la San Stefano şi Berlin.

Tratatele de Pace - 1878La 19 februarie Turcia şi Rusia au semnat, prin reprezentanţii lor,

Tratatul de pace de la San-Stefano (lângă Constantinopol) pe baza armisti­ţiului de la Kazanlîk (din ianuarie 1878). Tratatul de pace cuprindea 29 de articole, din care 6 se refereau numai la România, iar 8 aveau tangenţă cu interesele ei, şi prevedeau următoarele:

• Se recunoaştea independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului.• Bulgaria se constituia ca mare principat, în cadml Imperiului Otoman,

cu o largă autonomie; teritoriul ei urma să se întindă între Marea Egee şi Dunăre.

• Turcia ceda Rusiei 4 cetăţi în Caucaz şi, în schimbul unei părţi din despăgubirea de război, Dobrogea şi Delta Dunării.

• A supra acestor ultime teritorii Rusia îşi rezerva dreptul de a le schimba cu cele trei judeţe din sudul Basarabiei.

• Bosnia şi Herţegovina deveneau autonome.Congresul de la Berlin (1 iunie-1 iulie 1878) şi-a deschis lucrările la

1 iunie 1878, negocierile desfaşurându-se până la 1 iulie 1878. La congres au luat parte Germania, Austro-Ungaria, Italia, Rusia, Franţa, Anglia şi Imperiul

124

Otoman. Congresul desfăşurat la Berlin era un semn al supremaţii': j'.nm ai......Europa.

România a trimis o delegaţie, în frunte cu Ion C. Brătianu -a r lili niKogălniceanu, care a expus în faţa congresului problemele ce o 1111 .............. >mod nemijlocit.

Principalele articole referitoare la ţara noastră prevedeau:Art. 43 - se recunoştea independenţa României.Art. 45 - România trebuia să cedeze Rusiei sudul Basarabiei (jiul < ilmi

Bolgrad şi Ismail);- în schimb, România primea Dobrogea, Delta Dunării şi insula ;■ 11 >■ l> ■<- ţara noastră devenea membră a Comisiei europene a Dunili u .- trupele ţariste trebuiau să părăsească teritoriul României în Im ..... i

12 luni de la data semnării tratatului.Art. 44 - România trebuia să procedeze Ia modificarea aii d m

Constituţie prin care înlătura interdicţia obţinerii cetăţeniei de . ni...........altă religie decât cea creştină (în speţă, evrei şi musulmani).

Se recunoştea independenţa României în anumite condiţii i;im iiiii|>ni m > de către guvernul român a acţiunilor Societăţii Stroussberg (care »•<«ii iliiil« • drumurile de fier).

în virtutea dreptului ei legitim, recunoscut prin Tratatul de la li. iimRomânia a preluat administraţia Dobrogei şi a Deltei .. ................ ep.md ■ uluna noiembrie a anului 1878.

La 8 octombrie 1878, are loc intrarea triumfală a anualei iu Un...... . i>pe Podul Mogoşoaiei (care poartă, de atunci, numele de Calea Viei.» i. i )

în 1878 Austro-Ungaria, Rusia şi Turcia au stabilit relaţii dipl......... .cu România.

în 1879 Italia a stabilit relaţii diplomatice cu Româniaîn 1880 Germania, Franţa şi Anglia au recunoscut independenţa Im «mani. iîn 1881 România fost proclamată Regat.

Surse istorice:„Art. 1 .Dobrogea, anexată astăzi României (...), se împarte [. | în doua J ii<!■ k

[..]Art.3. Toţi locuitorii din Dobrogea care în ziua de 11 aprilie 1077 erau i ■<

otomani, devin şi sunt cetăţeni români.Art.5. Locuitorii Dobrogei, deveniţi cetăţeni români, sunt egali înaintea l<m m

bucură de toate drepturile cetăţeneşti şi pot fi numiţi în funcţiunile publici1 laia deosebire de origine şi religie.ţ...]

Art.16. Religiunea ortodoxă a răsăritului este religia domnitoare şi în I )«ilin•i,.,,a Art.20. învăţământul este liber, [dacă] exerciţiul său nu ar atinge bunele mrnav ml

ordinea publică şi s ă n ă t a t e a c o p i i lo r . ţ . {Lege pentru organizarea Dobroiirl, i/inm

Dicţionar:Independenţă - Situaţie a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate naţională; stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internaţional) problemele sale interne şi externe, fără amestec din afară;Redută - mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de şanţuri.

9. Primul Război Mondial 1914-1918

Pretextul războiuluiLa 15/28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo în urma căruia

arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa au fost ucişi de un naţionalist sârb, Gavrilo Princip. Asasinatul a servit drept pretext Austro-Ungariei pentru atacarea Serbiei.

începutul războiului:La 15/28 iulie, în mai puţin de o săptămână, statele europene erau

antrenate în război, prin intrarea în război a celor două alianţe existente la acea dată: Antanta şi Puterile Centrale.

Alianţa cu Puterile Centrale (încheiată în 1883) complica însă lucrurile, deoarece era evident că România nu putea să lupte alături de Austro-Ungaria.

Poziţia României faţă de războiA fost stabilită la Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august

1914. La şedinţa prezidată de regele Carol I au participat membrii guvernului, foşti prim-miniştrii şi conducătorii principalelor partide politice. în finalul discuţiilor, toţi cei prezenţi, cu excepţia regelui Carol I şi a lui Petre P. Carp, care au cerut intrarea în război alături de Puterile Centrale, s-au pronunţat pentru neutralitate. S-a adoptat tactica expectativei militare, hotărâre care era transmisă Berlinului şi Vienei în seara aceleiaşi zile. în comunicatul oficial se preciza că atitudinea de neutralitate a României se motiva prin faptul că nu a fost anunţată de aliatul său de izbucnirea războiului, aşa cum prevedea tratatul de alianţă, iar Austro-Ungaria nu fusese atacată, neexistând „cassus belii”, după cum a subliniat Alexandru Marghiloman în cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia.

Neutralitatea României 1914-1916Opinia publică românească şi principalele partide politice erau favo­

rabile intrării în război alături de Antanta, frământate şi de problema întregirii naţionale.

Partidul Conservator: s-au format grupări, cu opinii diferite.

126

a. Gruparea condusă de Titu Maiorescu şi Alexandru Mai >-1111>iituin •pronunţa pentru neutralitate şi pentru menţinerea bunelor relajii eu < ............. iAustro-Ungaria.

b. O altă grupare, în frunte cu Nicolae Filipescu, Mihail < 'aula..........şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, susţinea intrarea în ră/.bo........ >t i ■ v >Puterilor Centrale şi cerea ca acest fapt să se producă imediat.

c. Aceeaşi politică proantantistă era susţinută şi de Partidul < '«mim > ii«Democrat condus de Take Ionescu. Acesta împreună cu Nicolae l ilip> .........format o grupare activă, denumită Acţiunea Naţională, care se |>niniin|a m reuniuni publice, pentru intrarea în război alături de Antanta.

d. Susţinătorii intrării în război a României alături de Putei il« ( ■ nii tl.se grupaseră în jurul lui Petre P. Carp, singurul care susţinu .« ........... .deschis opinia lui Carol I în Consiliul de Coroană de la Sinaia.

Partidul Naţional Liberal, aflat la guvernare, susţinea punctul <l« 1promovat de preşedintele partidului, Ionel Brătianu, expectativa ......la ,.irealizarea unităţii naţionale.

Mişcarea Socialistă a fost singura care a susţinut neutralitatea dclim11\ iDupă moartea regelui Carol I, la 27 septembrie 1914, responsabilii ii> n

politicii externe a fost asumată de Ion I. C. Brătianu, prim-ministrul. I > a Mai Ion I. C. Brătianu, cât şi regele Ferdinand înclinau spre Antantă, «a nu mi' n ţionau să renunţe la neutralitate fără garanţii complete din partea Alini11« •< privind situaţia României şi realizarea obiectivelor sale naţionale. Ion I < Brătianu a fost prudent în negocierile cu Antanta pentru a nu angaja pivinalm ţara în război. In acelaşi timp, era conştient că România nu putea rămâne nmlni până la sfârşitul războiului, dacă dorea realizării unirii.

încă din 1914, România a stabilit o înţelegere fonnală cu Italia « h care unna să acţioneze împreună pentru lichidarea Austro-Ungaru i m favoarea ei şi a încheiat o convenţie cu Rusia, denumită „acordul Sazanov Diamandy”, prin care era recunoscut dreptul istoric al României asupra teritoriilor locuite de români ale Austro-Ungariei: Transilvania, Banal. Bucovina, în schimbul neutralităţii binevoitoare faţă de ruşi.

Intrarea României în războiIn iulie 1916, Antanta a acceptat condiţiile impuse de prim-ministiul

Ionel Brătianu. La 4 august 1916, Ion I. C. Brătianu şi reprezentaţii diplomal n i ai Franţei, Marii Britanii, Rusiei şi Italiei la Bucureşti au semnat convenţiile politică şi militară care stipulau condiţiile intrării României în război.

Convenţia politică din 4 august 1916 între România şi Putini* Antantei cuprindea 7 articole ce prevedeau:

1. Garantarea hotarelor României (integritatea teritorială).

2. Obligaţia României de a declara război şi de a ataca Austro-Ungaria în condiţiile convenţiei militare.

3. Rusia, Franţa, Anglia şi Italia recunoşteau drepturile României asupra teritoriilor locuite de români.

4. Delimitarea acestor teritorii ce cuprindeau Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Bucovina.

5. Se excludea posibilitatea de a încheia pace separată.6. La Conferinţa de Pace ce va avea loc la sfârşitul războiului, România

se va bucura de aceleaşi drepturi ca aliaţii săi.7. Convenţia trebuia să rămână secretă până la sfârşitul războiului.Convenţia militară din 4 august 1916 între România şi Puterile

Antantei cuprindea condiţiile intrării în război în cele 17 articole. Cele mai însemnate sunt cele referitoare la:

-O bligaţia României de a ataca Austro-Ungaria cel mai târziu la 15 august 1916.

- 8 zile după ofensiva Aliaţilor de la Salonic, Rusia se obliga să înceapă ofensiva pe frontul austriac şi să trimită trei divizii în Dobrogea (2 divizii de infanterie, 1 de cavalerie) pentru a coopera cu armata română împotriva bulgarilor.

-O bligaţiile Aliaţilor de a aproviziona România cu muniţii şi material de război într-o cantitate de cel puţin 300 de tone pe zi.

-A rm atele aliate îşi vor păstra propriul lor comandament în zonele lor de operaţiuni, diviziile ruse din Dobrogea vor fi puse sub direcţia comanda­mentului armatei române.

Convenţia rămâne în vigoare până la pacea generală.Consiliul de Coroană de la Cotroceni din 14/27 august 1916, prezidat

de regele Ferdinand I, a aprobat oficial tratatele cu Antanta şi a declarat oficial război Austro-Ungariei.

Participarea României la Primul Război Mondial (1916-1918)Convenţia politică şi convenţia militară, semnate de Ion I. C. Brătianu

şi de miniştrii marilor puteri din Antanta, la Bucureşti, (4/17 august 1916), au asigurat cadrul juridic şi m ilitar al participării României la Primul Război Mondial.

Campania din 1916. Armata Română a intrat nepregătită în război, trei d in cele patru armate române au pornit ofensiva încă din noaptea de 14/15 august 1916 pe toată lungimea graniţei cu Austro-Ungaria. Au fost eliberate oraşele Braşov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, armata română înaintând până în apropiere de Sibiu. în Banat a fost ocupată Orşova. La 24 august/6 septembrie 1916 armata română este înfrântă la Turtucaia. Pe frontul din sud, trapele bulgare au atacat în forţă şi au cucerit, până la sfârşitul

128

lunii octombrie, Turtucaia, Silistra, Constanţa şi Cernavodă. înfi .mj • < ■ ■ ' i Turtucaia fusese provocată în bună parte de nerespectarea .uhm im m iasumate de Antantă prin convenţia militară: întârzierea ofensivei .......... .Sarrail la Salonic, care ar fi acoperit spatele armatei române imobili/.m.l i. n i- ibulgare, întârzierea ajutorului în armament şi muniţii; neintervcn|m ....... .ruse pe frontul din Dobrogea. Pe de altă parte, planul de acţiune .1 ....... .române a fost defectuos şi dotarea acesteia lăsa de dorit.

Contraofensiva generalului Al. Averescu de la Flămânda a lir.i un ■ a obligat România să oprească ofensiva în Transilvania, concentrândii ,1 !■ ni- 1pe frontul din sud. Intrarea în luptă a trupelor germane comandite I n ..... . !■generalul Eric von Falkenhayn şi la sud de generalul MackcnM ■■ ■situaţie extrem de dificilă pentru România. Sub deviza „Pe .......... • n. ■generalul Eremia Grigorescu a câştigat „bătălia trecătorilor < ■<|" i|>' ■ Orientali. Concentrând şapte divizii contra unei divizii române',.h |" ' 11> Jiului, inamicul a reuşit să treacă la sud de Carpaţi.

Lupte grele au avut loc pe Valea Jiului şi pe Valea Oltului, urnii imp.române comandate de generalii I. Dragalina şi David Praporge.. u. ml..........numaic şi tehnic, nu au putut rezista ofensivei inamice, la 2 is noii min )• fost cucerit Târgu-Jiu. în urma bătăliei de pe Neajlov şi Argeş (17 .Ml ih>i< brie/1-3 decembrie 1916), Bucureştiul a fost părăsit de lannli.i c ■ ii Parlament şi Guvern. Capitala se muta temporar la Iaşi. Capitala :,.i (Imni li< nmdin teritoriul ţării au fost ocupate. La 8 noiembrie 1916 Craiova .i l«> i ..... .. 11şi armata română s-a retras la est de râul Olt. Frontul se stabili zeu.-m in u.lni Moldovei, pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi.

La 11 decembrie 1916 la Iaşi se constituia un guvern de uniune ...........Idin liberali şi conservatorii democraţi, condus de Ion I. C. Brătianu .......... niRomâniei era trimis în Rusia înainte de ocuparea capitalei pcnlm .i li piu "siguranţă. S-a trecut la reorganizarea armatei române cu sprijinul iun.......militare franceze comandate de generalul Henry Berthelot.

Campania din 1917. La 23 martie 1917, regele Ferdinaml I .i <Im Proclamaţie către soldaţi prin care promitea înfăptuirea a doua n Imin- agrară şi electorală. Refăcută şi cu un moral ridicat, armata romanii comportat admirabil, în 1917 rezistenţa din Moldova a durat mai Inne .1. m an, iar frontul românesc nu a putut fi străpuns.

în vara anului 1917 începeau confruntările pe frontul din MuM • i Generalul Al. Averescu declanşa ofensiva de la Mărăşti înaintai<• I mdispozitivul inamic. La 24 iulie/6 august, Mackensen a contraatac al m .....Focşani-Mărăşeşti-Adjud, dar Armata I Română condusă <le p m iaiul Eremia Grigorescu, a reuşit să-i oprească pe germani, provocând ii li pn ui- importante. Pe linia Carpaţilor Orientali, Armata a Il-a Româna a ap.n ii . >.

succcs trecătorile. La Oituz, generalul Al. Averescu a reuşit să respingă o lentntiv.i inamică de a pătrunde la est de Carpaţi.

Deşi armata română obţinuse victorii importante în vara anului 1917, dup;1 instaurarea regimului bolşevic în Rusia (25 octombrie/7 noiembrie I 9 1 7), continuarea rezistenţei devenise imposibilă. Armata imperială rusă se di' - integra. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 s-a încheiat armistiţiul de la I >, )ani Rusia ţaristă a rupt relaţiile diplomatice cu România şi i-a confiscat li '.uimi (13 ianuarie 1918). La 18 februarie/3 martie 1918, Rusia a încheiat0 p u r separată cu Puterile Centrale la Brest-Litovsk. în aceste condiţii (lilu il guvernul a fost preluat de un filogerman, Alexandru Marghiloman (mintie noicmbriel918).

< iuvemul condus de Alexandru Marghiloman a semnat tratatul de pace l' l.i Huliră Bucureşti, cu Puterile Centrale (24 aprilie/7 mai 1918). Tratatul

I»i «-vodcii: România pierdea Dobrogea şi culmile Carpaţilor în suprafaţă de <>00 km pătraţi cu 170 de sate; economic ţara era subordonată Germaniei care

1 ontmhi industria, comerţul, finanţele, resursele de petrol şi cereale, navigaţia I" Dunăre ?i porturile fluviale iar armata română era demobilizată. Se recu- mrt.it ,i unirea Basarabiei cu România. Regele Ferdinand nu a promulgat legea pentru iatific;irea Tratatului de pace, care a rămas astfel nul din punct de vedere juridic.

Di vi în mai 1918 situaţia părea favorabilă Puterilor Centrale, contraofen­siva mareşalului Foch a spart frontul de pe Somme în august, iar în septembrie trupele conduse de generalul Sarraile de la Salonic au străpuns liniile bulgare. Hulg.ii ia a fost prima ţară care a semnat armistiţiul cu Antanta, la 29 septembrie 1918. ( iuvemul Marghiloman a cedat locul unui guvern de generali, condus de ( 'onslantin Coandă, care a decretat mobilizarea generală.

I .i 28 octombrie/10 noiembrie 1918, Regele Ferdinand I a ordonat ; . m im ica României în război. Sfârşitul războiului (29 octombrie/11 noiem­bri e 1918) găsea România în tabăra învingătoare. Participarea la război, având ca scop desăvârşirea unităţii naţionale, se încheia cu un sacrificiu de sânge de aproape 800 000 de morţi, răniţi, dispăruţi, cu enorme distrugeri şi pierderi ma­ici ml I a 18 noiembrie/l decembrie 1918 Regele Ferdinand intră în Bucureşti in fruntea armatei române .

Dicţionar:Armistiţiu - Suspendare temporară a acţiunilor militare î n urma unui acord încheiat între părţile beligerante;Neutralitate - Situaţie, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianţe militare şi întreţine relaţii paşnice cu fiecare stat beligerant în parte.

130

Cronologie:• 21 iulie 1914: Consiliul de Coroană de la Sinaia;• 27 septembrie 1914: a murit regele Carol I;• 1914-1916: perioada de neutralitate;• 4 august 1916: semnarea Convenţiilor politice şi militare dintre Antanta şi Roiii.inlii• 14 august 1916: Consiliul de Coroană;• 14 august 1916: România declară război Austro-Ungariei;• 23 noiembrie: armatele germano-austro-ungare ocupă capitala;• 11 decembrie 1916: la laşi, se formează „guvernul de uniune naţinn.iln

I. I. C. Brătianu-Take lonescu;• 24 aprilie/7mai 1918: pacea de la Buftea-Bucureşti;• 11 noiembrie 1918: capitularea Germaniei.

10. Proiectul făuririi României Mari - 1918

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Tun i i vaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjmu lin n favorabilă de la sfârşitul Primului Război Mondial, când dispăreau dc pe li.u i ■ Europei Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul Rom.mu i i acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan intema|ion.d . principiului autodeterminării şi al principiului naţionalităţilor, înscrise în ( < /. 14 puncte ale preşedintelui American Wodrow Wilson, care au stal I.i l» « > Conferinţei de pace de la Paris-Versailles. Aplicarea acestor principii dc t 1 n i • români s-a realizat în mod diferenţiat de la o provincie la alta, în etape g:ln<In realist şi realizate treptat de la autonomie la independenţa naţională şi apoi I.i unirea cu România.

Basarabiaa) Autonomiaîn fruntea mişcării pentru autonomie, s-a aflat Partidul Naţional Mo Ide

venesc, creat în martie 1917 (3 aprilie 1917) condus de Vasile Stro< u Organul de presă al partidului era Cuvântul Moldovenesc, condus dc (.Ui' Onisifor Ghibu. Tendinţele Ucrainei de a-şi extinde stăpânirea asupra an > provincii au avut ca rezultat, în vara anului 1917, intensificarea mişcării pnilm autonomia Basarabiei.

în octombrie 1917 (2-6 noiembrie 1917) se desfăşoară la Clii.vm.iii „Congresul ostaşilor moldoveni” care a proclamat „ autonomia teritorială politică a Basarabiei" şi a decis constituirea unui organ reprezentativ ,il Basarabiei numit Sfatul Ţării, condus de Ion Inculeţ. Conducerea executiv.i .> acestui organ, Consiliul de directori generali (un guvern condus de l’< i" Ierhan). Realizarea deplină a autonomiei îşi găseşte expresia în proclam.u« i

i 11

Republicii Democratice Moldoveneşti (2 decembrie 1917), membră cu drepturi egale a Republicii Federative Ruse. Primul preşedinte al acesteia a fost ales Ion Inculeţ.

b) IndependenţaSituaţia Basarabiei se agravează. Destrămarea annatei ruse, intensificarea

agitaţiilor bolşevice ameninţau securitatea politică şi militară a teritoriului rămas neocupat. Pentru a pune capăt anarhiei create pe teritoriul Basarabiei, Consiliul de directori generali a cerut guvernului român să trimite trupe. La 12 ianuarie 1918 acestea au restabilit ordinea şi prestigiul Sfatului Ţării. In conse­cinţă, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România şi i-a sechestrat tezaurul, care fusese transportat la Petrograd înainte de ocuparea Bucureştiului. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a hotărât independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti şi separarea ei de Republica Federativă Rusă.

c) UnireaUltima etapă a autodeterminării Basarabiei s-a realizat prin actul din 27

martie 1918. Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România. Primul ministru al României, Alexandru Marghiloman, invitat la Chişinău de Sfatul Ţării, a luat act în numele poporului român şi al regelui Ferdinand de această decizie. Prin Decretul regal nr. 842/22 aprilie 1918, regele a promulgat unirea. Pentru administrarea provizorie a Basarabiei a fost desemnat Consiliul Directorilor Generali până la preluarea acestuia de către Guvernul de la Bucureşti.

Cronologie:• 1812: Tratatul de la Bucureşti, Basarabia e anexată la Rusia ţaristă;• martie 1917: formarea Partidului Naţional Moldovenesc;• octombrie 1917: crearea Sfatului Ţării, proclamarea autonomiei Basarabiei;• 2 decembrie 1917: este proclamată Republica Democrată Moldovenească;• 24 ianuarie 1918: este proclamată independenţa Republicii Democratice

Moldoveneşti;• 27 martie 1918: Sfatul Ţării hotărăşte unirea Basarabiei cu România;• 29 decembrie 1919: Primul Parlament al României Mari a votat legile prin care

ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România;• 28 octombrie 1920: Tratatul de la Paris, semnat de Franţa, Anglia, Italia şi

Japonia, recunoaşte Unirea Basarabiei cu România.

Bucovinaa) Autonomiaîncă d in perioada războiului, refugiaţii din Transilania şi Bucovina

e ra u organizaţi în Asociaţia Românilor Bucovineni şi Transilvăneni. Aceasta a susţinut intrarea României în război alături de Antantă.

1 3 2

Situaţia se complică după semnarea Păcii de la Brest ■l.itnvsk (II februarie 1918). Asupra provinciei ridică pretenţii Ucraina. Curtea <le la ' im încearcă să anexeze partea de nord a Bucovinei la Galiţia.

Ca răspuns la Manifestul adresat de împăratul Carol I „Cutii' />■ »/*. >,n> mele credincioase” (3 octombrie 1918) privind organizarea lolrialnm Austro-Ungariei, deputaţii români din parlamentul de la Viena au mu ian, Consiliul Naţional Român (C.N.R.), condus de Constantin Iosip< « (!«.<•• uiGeorge Grigorovici. La 9 octombrie 1918, C.N.R. a cerut oficial, m ...... inaţiunii, dreptul la autodeterminare şi a exprimat dorinţa il< nh-i ....Deputaţii ucrainieni, bazându-se pe sprijinul trupelor ucrainicne au \ ••• deoarece ridicau pretenţii asupra nordului Bucovinei.

La iniţiativa lui Sextil Puşcariu, la 14/27 octombric 191K ■. a i mio Adunare naţională la Cernăuţi, care s-a proclamat Adunare ( mi ui..... .prezidată de Iancu Flondor. Aceasta a hotărât „unirea Bucovinei im . r/.W. cu celelalte provincii româneşti din imperiu într-un stat naţional m<l< pendent. Tot atunci s-a format Consiliul Naţional în frunte cu Iou NiMm organism reprezentantiv, şi un Birou Executiv, condus de Iancu Mumlm

b) Independenţa BucovineiSituaţia Bucovinei s-a complicat în această perioadă. Adunarea l ■ i mi­

nă, susţinută de Aurel Onciul (fost deputat român în Parlamentul an hm acţiona pentru încorporarea nordului Bucovinei. In aceste împrejuian. « mi itn Naţional a solicitat sprijinul armatei române. Guvernul român a aprobai l > ‘octombrie 1918 intrarea unei divizii în Bucovina şi a informai m .......austriac în privinţa acestei decizii.

La 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional a votat „Legea funilmnnii.ilprovizorie asupra puterilor Ţării Bucovinei”. Faza autonomiei ..........trecându-se la etapa a doua.

c) Unirea cu RomâniaPrin integrarea Bucovinei în România, urma să se asiguu n ■ i

provincii condiţiile necesare unei dezvoltări progresive. Tratativele pini a cu reprezentanţii guvernului de la Iaşi au dus la convocarea Congn-Mtlu General al Bucovinei pentru data de 15/28 noiembrie 1918, pn iilmi. I congresului a fost ales Iancu Flondor. întrunit la data stabilită, < 'imn. ni votat în unanimitate unirea necondiţionată a Bucovinei cu România i această hotărâre au aderat locuitorii germani şi polone/1 I a u ii ucrainienii au refuzat să participe.

Unirea Bucovinei cu România a fost consfinţită de regele I m im u prin Decretul-lege din 18 decembrie 1918.

i i

< iniHiloglt:• 14 im tnmbrie 1918: se constituie Adunarea Constituantă şi Consiliul Naţional;• I J noiembrie 1918: Consiliul Naţional stabileşte instituţiile autonomiei bucovi-

liniiH;• 15/2U noiembrie 1918: Congresul General al Bucovinei votează unirea cu

Ni imAnlii;• M) septembrie 1919: Tratatul de la Saint-Germain semnat cu Austria recunoaşte

i iiiihm lUicovinel cu România.

11 ansilvaniaii) AutonomiaIn Transilvania, mişcarea pentm autodeterminare a avut un caracter

l>o|Hil:u mai accentuat. Ea s-a bucurat de adeziunea unanimă a populaţiei romftneşti.

în 1918, emigraţia română din Transilvania, Bucovina şi Regatul Româ­ni' i şi .i intensificat activitatea în vestul Europei. La 24 septembrie 1918, s-a ltunul, la Paris, Consiliul Naţional pentru Unitatea Românilor, recunoscut de guvernele francez, englez şi italian, ca reprezentant al tuturor românilor.

In Transilvania, şi-au reluat activitatea cele două forţe politice româneşti: r.ii tulul Naţional Român (PNR) şi Partidul Social Democrat (PSD). Românii ni anunţat oficial hotărârea de autodeterminare prin Declaraţia de la Oradea din 29 septembrie 1918, elaborată de cele două partide. Aceasta este o declaraţie iK- principii în care se regăsesc principalele componente ale conceptului wilsonian de autodeterminare pe baza principiului naţionalităţilor: libertatea naţiunii, separarea politică de Ungaria, asumarea suveranităţii naţiunii în teritoriul său naţional, plebiscitul. La 18 noiembrie, Declaraţia era adresată Parlamentului Ungariei şi a căpătat valoarea unei declaraţii de independenţă, şi a fost citită de Alexandru Vaida Voevod în Parlamentul de la Budapesta.

La Viena Iuliu Maniu prelua comanda trupelor române din armata austro-ungară (60 000 de militari). La 18/30 octombrie 1918, se constituia Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), ca organ politic unic al românilor din Transilvania, alcătuit din câte şase membri din fiecare partid (PNR şi PSD). El a devenit centrul de coordonare al mişcării naţionale din Transilvania.

b) Independenţa TransilvanieiIn noiembrie, în întreaga Transilvanie s-au format, după modelul CNRC,

consilii şi gărzi naţionale locale. Acestea au preluat controlul politic şi admi­nistrativ în întreaga provincie, reuşind să menţină ordinea în Transilvania. La 9 noiembrie 1918, CNRC adresa o notă ultimativă guvernului ungar, cerând „întreaga putere de guvernare". In acest context, s-au desfăşurat la Arad în

134

13-14 noiembrie 1918 tra ta tive le cu reprezenlan |ii mm m u l ................ i>au recunoscut organismele politice româneşti, dai iii id.ui .............1.. .autonomia Transilvaniei.

c) Unirea cu România„Manifestul către popoarele lumii" adresai de < 'NI'* In ............. ■ <■

1918, lumii civilizate demonstrează opiniei public < ...... .....................11 <Transilvaniei cu România este voinţa întregii luiţiuni < 'NUi a d............... i .timp, convocarea unei mari adunări care să dea ci.|)i< .............. i............. ",itransilvăneni. La 7 noiembrie 1918, s-a publicai textul r m u - im ...cheamă la fapte”, la A lb a Iulia, a Adunării Naţionali i r ................ I ■> | inoiembrie/l decembrie 1918. Manifestarea a avui c a m |. i pi. u . u n

La Adunarea Naţională de la Alba-Iulia, au/un (/i i/'hi i>, <• / " " /.oameni şi 1228 delegaţi aleşi. Adunarea, deschisa <l> « ....... | l*> i • rBăseşti, a adoptat în unanimitate declaraţia solemna ■ >lii| i i ....... icitită de Vasile Goldiş. Decizia de unire a Transilvanii i eu . ............. i ■însoţită de un program de înnoiri ce a direcţional dezvolinn a nh- ■ .............

La 18 noiembrie/l decembrie s-a constituit Mau Ir i u in ........ . irol de for legislativ) format din 250 de membri, cair i di ......... . > . • .executiv Consiliul Dirigent format din 15 membri, pre idnl de Inlm i .. .. i . ...Decretul nr. 3631 din 11/24 decembrie 1918, rej>clc I <-i<111im.I i ii11. . u ..Transilvaniei cu România. Astfel, se desăvârşea fonii.u< a ........ .... i '•Noul stat românesc, având o suprafaţă de 295 04l) km |>;'itia|i a <■ |...|.i.i .|. ipeste 18 milioane locuitori, a fost recunoscut pe plan intrm .i|...... p i........ . !■de pace încheiate la Paris în anii 1919-1920.

Cronologie:• 29 septembrie: Declaraţia de la Oradea; enunţarea dieptulm la .ml. >• l< i.............• 18/30 octombrie 1918: Constituirea Consiliului National Roin.tnt rnii.il• 5 noiembrie 1918: Manifestul CNRC - Către popoarele lumii• 7 noiembrie 1918: CNRC convoacă Adunarea Naţională de la AIIm luli i• 18 noiembrie/1 decembrie 1918: Adunarea Naţională de la AII >.i luh i 11.-i <■ i i.

unirea Transilvaniei cu România;• 29 decembrie 1919: Primul Parlamentai României Mari raliliea I .......... i.

Unire ale Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România;• 4 iunie 1920: Tratatul de la Trianon recunoaşte unirea I i.uralvaiiini m i

România;• 15 octombrie 1922: la Alba Iulia a avut loc încoronarea regelui I ridin.iM. I

a Reginei Maria ca suverani ai României Mari.

i i .

Consecinţele uniriiLa 1 decembrie 1918 s-au pus bazele statului naţional unitar român,

prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, motiv pentru care această zi este şi Ziua Naţională a României. Suprafaţa României a crescut de la 137 000 km2 în 1914 la 295 049 km2. Din punct de vedere demografic, vechea unitate etnică era înlocuită cu o situaţie nouă, în care alături de români coexistau şi un procent însemnat de alte naţionalităţi. Conform statisticii d in 1930, România Mare avea în acel an o populaţie de 18 057 028 de locuitori, din care 71,9% erau români. După 1918, România şi-a pierdut caracterul de ţară de imigraţie, numărul celor care plecau definitiv depăşindu-1 acum pe al celor care veneau să se stabilească.

La 29 decembrie 1919, primul Parlament al României Mari ales pe baza votului universal, a votat legile prin care era ratificată unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

Din punct de vedere social, unirea cu noile provincii nu a modificat în chip substanţial structura populaţiei; în 1930 populaţia rurală reprezenta 78,9%, cea urbană 20,1%.

Reformele din anii 1917-1921 au schimbat în chip radical vechile structuri sociale şi politice, dând naştere, din punct de vedere instituţional, unei Românii noi. în 1917 regele Ferdinand a semnat decretul privind reforma agrară şi pe cel referitor la abolirea sistemului electoral cenzitar şi introducerea votului universal. Diferitele prevederi ale reformei agrare s-au legiferat apoi în 1918—1920, până la votarea definitivă a legii agrare în 1921, care desfiinţa practic marea proprietate, transformând România într-o ţară de m ici proprietari. A fost cea mai amplă reformă din Europa acelei perioade, a fo st expropiată 66 % din suprafaţa arabilă deţinută de moşieri.

Surse istorice:„1.Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare

popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile d in Stat.

3. înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

5. Reforma agrară radicală." (Rezoluţia M arii A dunări Naţionale de la Alba lulia)

136

Dicţionar:Autodeterminare = dreptul unei naţiuni de a-şi alege \i.ilutul |n>1 iu< l • <!• < I" 1 1> i tare;Federalizare = constituirea unei uniuni de mai multe state inl< >m ............ . ...... >unitar, cu guvern central;Marea Unire- process politic-naţional în urma cărui,i pmvlni lllr imn.... II ■ I' > <i «ImBucovina, Banat şi Transilvania) s-au unit cu Vechiul Regal.

Cronologie:• 1802: Naum Râmniceanu susţinea ideea unirii politii i ...... >i ■ •

Principatele Române;• 1804: Ion Budai-Deleanu susţinea ideea unirii politii <• .■ I ........I .......

Principatele Române;• 1826: Dinicu Golescu susţine ideea Daciei Mari;• 1838: A. C. Golescu şi Ion Câmpineanu sus|in i ( l <i di- mile i n-lm i<• *

principate;• 1852: Dimitrie Brătianu utiliza pentru prima d.ită m i i I . i i ' . i i i . i /■'........ i h m• 1871: A. D. Xenopol aprecia că „marea un ire " er.i un fapt un M.>l-iI• 1890: s-a constituit Liga cu ltu ra lă ce cuprindea mulţi i .'ului.ui il< i■■ i............ i

care susţineau cauza naţională, în 1914 Liga şi-a luat numele *)«• lly ,.i /nui i i n mul "■ < p o litică a tu tu ro r rom ân ilo r".

III. România postbelică.Socialism, naţionalism-comunism si (lisi<lrn|.i

anticomunistă

1. C u c e r ir e a şi co n so lid a r e a p u ter ii p o lit ic e

Contextul internaţional:Soarta României a fost hotărâtă de Marile Puteri din Coaliţi i Naţmnil"i

Unite (U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie) care şi-au împărţit sferele «le înllin n| >prin acorduri şi conferinţe şi au creat condiţii favorabile atât pentru mi,im ,poziţiilor URSS cât şi pentru instaurarea regimului comunist.

• 9 octombrie 1944: Acordul de procentaj de la Moscova, Uom.im i intră în sfera de influenţă sovietică în proporţie de 90%, era pa .ui liiul il sovieticilor în obţinerea de către occident a influenţei lor în România

• Februarie 1945: Conferinţa de la Yalta a adoptat Declarn/i.! < n privire la Europa eliberată.

• Iulie-august 1945: Conferinţa de la Potsdam.

i i

• 16-23 noiembrie 1945: Conferinţa de la Moscova a definitivat planul marilor puteri învingătoare pentru România.

• 5 mai 1946: Discursul lui Winston Churchill ţinut la Universitatea din Ful ton (Missouri) în care afirmă că „o cortină de fier a căzut peste Europa”, considerat de unii istorici ca momentul de început al Războiului Rece.

• 29 iulie-15 octombrie 1946: Conferinţa de pace de la Paris, condu­cătorul delegaţiei române a fost Gheorghe Tătărescu, ministru de externe.

• 10 februarie 1947: Tratatul de la Paris; s-a consfinţit statutul politico- luridic al României ce cuprindea doar partea de N-V a Transilvaniei cedată Ungariei în 1940 prin Dictatul de la Viena. S-a consfinţit pierderea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei. Nu s-a recunoscut statutul de cobeligeranţă şi obliga ţara noastră la plata unor despăgubiri de război în valoare de 300 milioane dolari la valoarea anului 1938. Potrivit prevederilor tratatului de pace, trupele sovietice rămâneau în România pe motiv că trebuia asigurată legătura cu cele din Austria.( ontextulintern:

Mecanismele preluării puterii politice de către PCRDupă 23 august 1944, cursul ţării s-a îndepărtat de Europa, orientându-se

spre Răsărit. Ţara a fost ocupată de Armata Roşie, ocupaţia militară sovietică, care a durat până în 1958, a dus la desfiinţarea structurilor existente şi acapa­rarea puterii de stat de către comunişti care au instaurat un regim totalitar în România.

• 23 august 1944: mareşalul Ion Antonescu a fost arestat, principalii ;irtizani ai arestării au fost regele Mihai I şi mareşalul palatului, generalul C. Sănătescu.

Regele Mihai I a dat o „Proclamaţie către ţară” prin care anunţa încetarea stării de război cu Marea Britanie şi SUA şi continuarea războiului alături de Coaliţia Naţiunilor Unite.

S-a constituit un guvern în frunte cu generalul Constantin Sănătescu în care intra un singur comunist, Lucreţiu Pătrăşcanu (ministru de justiţie), care a elaborat o nouă legislaţie de inspiraţie sovietică ce a facilitat eliminarea din viaţa politică a elitei intelectuale.

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a transformat PCR dintr-o mică grupare politică într-un factor influent pe scena politică.

• 30 august 1944: trupele sovietice au pătruns în Bucureşti.• 12/13 septembrie 1944: s-a semnat Convenţia de armistiţiu cu Naţiuni­

le Unite. Stalin a folosit Convenţia pentru a submina efectul actului de la 23 august 1944 şi a transformat-o într-un cadru legal care să-i asigure impunerea intereselor politice şi economice în România.

138

• 25 octombrie 1944: a fost eliberat în totalitate teritoriul n:i|n>mi! (oraşul Cărei), iar până la încheierea războiului tmpele române au purliei|uil la lupte în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.

• 4 noiembrie 1944: s-a instaurat al doilea guvern C. Sănătescu, i> ;i!i.m|n aflată sub controlul comuniştilor (F.N.D. format din PCR, PSD şi l-o >nl • 11 Plugarilor). Vicepreşedinte al Consiliului de miniştri era doctor Petru Gro >

• 6 decembrie 1944: s-a instaurat un guvern condus de genculnl Nicolae Rădescu în care comuniştii şi aliaţii lor erau bine reprezenta|i

• 28 februarie 1945: Andrei Vîşinski, adjunctul ministrului deal URSS a venit în România pentru a conduce ofensiva comuniştilor |h-iiIi m preluarea puterii politice şi instaurarea unui guvern prosovietic.

Guvernul Petru Groz.a• 6 martie 1945: s-a instalat primul guvern procomunist din ..........

României, condus de Petru Groza. Niciun membru al celor două partide i-.t. • rice, PNŢ şi PNL, nu făcea parte din acest guvern în care toate poziţiile cmii deţinute de comunişti. Noul guvern a luat o serie de măsuri pentru .i - Ili»i opoziţia, au fost numiţi în fiecare judeţ prefecţi din rândul comuniştiloi i n i reprezentanţi PNŢ şi PNL.

• 13 martie 1945: în Transilvania se va reinstala administraţia mhii.i nească.

• 23 martie 1945: s-a dat Decretul-lege pentru înfăptuirea unei in'i reforme agrare, foştii proprietari îşi puteau păstra 50 ha de teren.

• 30 martie 1945: S-a dat Legea epurării instituţiilor statului l i.m excluse persoanele suspectate de a fi colaborat cu fascismul.

Greva regală• 21 august 1945: regele Mihai i-a cerut lui Petru Groza să demisiom-. <

acesta a refuzat, încurajat de reprezentanţii sovietici din Comisia de Ali.mi.i condusă de facto de generalul locotenent sovietic Vladislav P. Vinogradov

Regele s-a retras din viaţa politică şi a refuzat să mai semneze U ri I > elaborate de guvern. în decembrie 1945 s-a soluţionat greva regală în c;ulml Conferinţei trilaterale de la Moscova a miniştrilor de externe. SUA şi M;m i Britanie au cerut includerea în guvern a doi reprezentanţi ai opoziţiei I nul Haţeganu (PNŢ) şi Mihail Romniceanu (PNL).

• 8 noiembrie 1945: a avut loc o manifestare organizată în sprijinul regelui de partidele istorice şi tineretul universitar.

Alegerile falsificate din 19 noiembrie 1946• 15 iulie 1946: s-a dat o nouă Lege electorală care acorda dreplmi

depline femeilor şi desfiinţa Senatul. Erau excluse de la vot persoanel> suspectate de a fi colaborat cu fascismul.

I

• 19 noiembrie 1946: Falsificarea alegerilor electorale pe care istoricul Dinu C. Giurescu le caracterizează ca fiind „ cea mai mare fraudă politică din întreaga istorie politică parlamentară a României”. Rezultatele oficiale au ilustrat o victorie a Blocului Partidelor Democrate, alianţă condusă de comu­nişti cu 69,81% din voturi (347 mandate). Deşi S.U.A şi Marea Britanie au denunţat alegerile niciuna nu a mers mai departe pentru a sprijini partidele istorice. După acest eveniment influenţa occidentală practic a încetat.

• 1 decembrie 1946: regele Mihai 1 a participat la şedinţa inaugurală a noului parlament.

Anihilarea opoziţiei democraticeAnihilarea celor două partide istorice nu a fost uşoară. Pretextul în

cazul P.N.Ţ. a fost înscenarea de la Tămădău (lângă Bucureşti), când 14 membri ai partidului au fost arestaţi în momentul când intenţionau să părăsească ţara.

• 29 iulie 1947: Iuliu Maniu â fost arestat, iar PNŢ este scos în afara legii. M aniu şi colegii săi au fost acuzaţi de trădare şi de a fi conspirat cu agenţi secreţi ai legaţiilor americană şi britanică din Bucureşti pentru a răsturna guvernul Groza.

• august 1947: PNL - fracţiunea Gheorghe Brătianu a ales calea autodizolvării.

• 11 noiembrie 1947: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Iuliu Maniu a murit la Sighet în 1953, iar Ion Mihalache în 1963 la Râmnicu-Sărat.

• la 6 noiembrie 1947: Gheorghe Tătărescu este obligat să demisioneze din funcţia de ministru de externe, fiind înlocuit cu Ana Pauker.

Proclamarea Republicii Populare RomâneUltimul obstacol în calea comunizării ţării era monarhia. Regele

reprezenta un pol de rezistenţă şi de cristalizare a opoziţiei faţă de noul regim.• 30 decembrie 1947: Regele Mihai I a abdicat şi în aceeaşi zi prin

Legea nr. 363 s-a proclamat Republica Populară Română, punct final al cuceririi puterii politice de către comunişti.

2. Stalinizarea României

Stalinism politicD upă ce au pus bazele statului totalitar prin proclamarea RPR, s-a

trecut la integrarea României în blocul sovietic, dar în acelaşi timp a avut loc şi o luptă pentru putere.

140

%

• 1946: Ştefan Foriş, fostul conducător comunist din cel de al I )<nli n Război Mondial a fost prima victimă a luptei pentru putere.

• 3 februarie 1948: un moment decisiv în comunizarea ţării .i Im.i apariţia partidului unic, Partidul Muncitoresc Român. Acesta a luai n.i (• i • prin înghiţirea de către PCR a PSD. Secretar general a fost ales Ghem cin Gheorghiu-Dej care a dominat viaţa politică a României între 1947 l'Xr. i a instaurat cu ajutorul sovieticilor un regim politic stalinist. Baza juridn > > fost asigurată de Constituţiile din 1948 şi 1952, inspirate de Constituii;< '.iu linistă din 1936.

• Februarie 1948: Lucreţiu Pătrăşcanu a fost arestat, reprezenta .......locală a PMR, iar în 1954 este executat.

• 1952: este înlăturată linia moscovită reprezentată de Ana l’.ml > i Vasile Luca şi Teohari Georgescu.

• 2 iunie 1952: Gh. Gheorghiu-Dej a devenit preşedinte al Consiliului de Miniştri.

• 1957: au fost înlăturaţi Miron Constantinescu şi Iosif Chişinev .1 iStalinism economicîn economie s-a impus modelul bazat pe centralizare şi plani I n .m i

înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea de stat a întregului po|>m '■ > urmărit dezvoltarea industriei constructoare de maşini şi a industriei sidi nugice. Un rezultat al politicii de industrializare forţată a fost creştcrea > Iul.......externe.

• 8 mai 1945: s-a semnat Acordul cu URSS prin care si mlnn|im sovromurile (întreprinderi mixte româno-sovietice).

• 24 septembrie 1954: s-a semnat Acordul de desfiinţare a sovromm ii. >i• 1956: s-a desfiinţat ultimul sovrom, Sovromcuarţ.• 1946: a avut loc etatizarea BNR.• 1947: s-a realizat stabilizarea monetară.• 11 iunie 1948: Legea naţionalizării principalelor mijloace <lc /uiulm

ţie, într-o primă etapă au fost confiscate peste 1060 de întreprinderi nulii*»ti nil şi miniere cu capital românesc sau străin, s-a urmărit desfiinţarea |>n»|>i n i i|h private.

• 22 iunie 1948: Adunarea Naţională a votat legea naţionali ....... ii«•prinderilor industriale, de asigurări, miniere şi de transport.

• 3-5 martie 1949: Plenara Comitetului Central al PMR a dcei. ii .m i. i marea socialistă a agriculturii prin trecerea la colectivizare şi de:.lim|in. 1chiaburimii, ducând la distrugerea structurii tradiţionale a satului ....... *S-au constituit, după modelul sovietic al colhozurilor, G.A.S. şi C A.l’ .tu i- t arestaţi 80 000 de ţărani. Membrilor gospodăriilor colective li s .t |ti nm păstreze mici loturi de pământ care să nu depăşească 0,15 ha.

I 'I l

• 1949-1953: o primă etapă a colectivizării, în care au fost distruşi chiaburii (ţăranii înstăriţi ce deţineau 50 de hectare de pământ).

• După 1953: s-a făcut apel la organele de represiune.• 27 aprilie 1962: Gh. Gheorghiu-Dej a anunţat oficial încheierea

procesului de colectivizare a agriculturii, 3 201 000 familii din mediul rural erau încadrate în structurile colectiviste, reprezentând 96% din suprafaţa agricolă a ţării.

Stalinismul culturalModelul stalinist s-a impus şi în domeniul culturii unde unicul criteriu

valoric acceptat era conformitatea ideologică, iar baza învăţământului o vor constitui manualele unice, de inspiraţie marxist-leninistă, iar principiul dosaru­lui şi al originii sănătoase din punct de vedere politic a devenit pilonul principal al admiterii într-o unitate de învăţământ superior. Impunerea prin forţă a noii direcţii în cultura română s-a făcut prin:

-întreruperea legăturilor cu Europa Occidentală;- î n iunie 1948 s-a desfiinţat Academia Română şi s-a înlocuit cu una

nouă Academia RPR.• 1947: s-a format Muzeul româno-sovietic;• 1947: istoricul oficial al regimului, Mihai Roller, a scris un Manual

de istorie în care nega romanitatea românilor, exagerând rolul elementului slav în etnogeneza românească şi a revizuit ideea naţională şi conceptul de patriotism asimilat naţionalismului;

• 1948: Legea învăţământului a prevăzut organizarea învăţământului după model sovietic, formele de învăţământ particular „erau desfiinţate”, iar limba rusă devine obligatorie de la vârsta de 11 ani, predarea religiei a fost total interzisă;

• 4 august 1948: Legea cultelor, statul cerea Bisericii să se alăture indus­trializării şi colectivizării. Prin aplicarea legii, toate proprietăţile şi fondurile Bisericii au fost naţionalizate, practicile religioase, precum celebrarea publică a Crăciunului şi a Paştelui, au fost interzise;

• 1 decembrie 1948: Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată, peste 600 de preoţi uniţi au fost arestaţi;

• 1948: a apărut lucrarea „Publicaţii interzise” care cuprindea titlurile a8 000 de cărţi interzise.

înlocuirea vechiului sistem de valori şi a instituţiilor culturale avea ca scop final „construirea omului nou” .

Instrumentele represiunii: Securitatea şi MiliţiaSecuritatea şi Miliţia au fost create după modelul sovietic. In primii ani

de existenţă a Securităţii s-a pus accentul pe numărul informatorilor şi nu pe calitatea lor, adesea erau şantajaţi pentru a colabora cu Securitatea (Poliţia

142

politică). Aceasta a apărut în data de 28 august 1948, când este < i < .>i.t ....... (. .Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.), având ca atribuţii * cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii Republicii Populai< lu'in.m, contra duşmanilor din interior şi exterior”. In ianuarie 1949 i lu.il iiir.il• m Miliţia noului regim.

Mecanismul terorii a fost folosit şi împotriva ţăranilor penlm .......rumcolectivizarea şi pentru a realiza deportarea în masă a şvabi lor şi gc i n i. i n 11 m • • >>■Banat. O altă sarcină a Securităţii, în afară de înlăturarea presupuşiloi duş........ai poporului, a fost şi „apărarea cuceririlor socialismului în Romani.i < 'i '- zanţii sau cei care erau bănuiţi de opoziţie împotriva regimului au Io:.! IIli hi ii InSighet, Aiud şi Gherla sau duşi în lagăre de muncă forţată, cum ; 11 11 <.... IniDunăre-Marea Neagră. Acesta, vreme de câţiva ani, a fost subiectul |>n i ni >11unui tip de literatură mobilizatoare, fiind sugestivă în acest sens lucrau i „Di.....M pulbere” (1951), scrisă de Petru Dumitriu, în care canalul reprezcni.i Im ni în care se poartă bătălia finală dintre vechea şi noua Românie.

Rezistenţa anticomunistăNegarea totală a valorilor democraţiei nu putea fi făcută fără a întâmpin i

o opoziţie. Formele de rezistenţă la comunizare au fost în linii mari acek\işi m toată Europa de Est: greve ale muncitorilor, răscoale ale ţăranilor deposcd;i|t d< pământ, proteste ale intelectualilor care nu doreau să renunţe la ideile liw democratice, deşi o parte din ei au trecut la comunism.

în primul deceniu al regimului comunist, România a fost locul în am s-a încercat o formă de rezistenţă originală înscrisă, oarecum, în tradiţia istorică a poporului român, rezistenţa în munţi. Grupurile care au rezistai cel mai mult au fost: Haiducii Muscelului, condus de Tom a Amăuţoiu, arestul în 1958, şi Gheorghe Arsănescu, arestat în 1960, condamnaţi la moarte şi executaţi, şi grupul condus de Ion Gavrilă Ogăranu, în Munţii Făgăraşului

Trupele de partizani sau de haiduci, cum se autointitulau, au fost vieti mele închisorilor „morţii” sau ale Canalului Dunăre-M area Neagră. In 1961 a fost oficial lichidată rezistenţa română.

în 1951 o caracteristică a represiunii comuniste a reprezentat-o fenoim- nul deportărilor din Banat în Bărăgan, începute în 1951, pe fondul acutizăm conflictului dintre Tito şi Stalin. în august 1964, prin decretele nr. 176 şi 41 I au fost eliberaţi ultimii 10 410 deţinuţi politici.

Naţional-comunismDeclaraţia Plenarei Comitetului Central al P.M.R. din aprilie 196 I

este documentul cel mai ilustrativ al căii naţionale. Căile „independenţei româneşti” faţă de URSS au fost strict legate de cele două planm i fundamentale ale Uniunii Sovietice: planul militar conturat prin intermediul Tratatului de la Varşovia şi planul economic reprezentat de CAER.

14 I

După moartea lui Dej, politica de liberalizare a regimului, începută în 1960, a continuat odată cu venirea la conducerea PMR, în 1965, a lui Ceauşescu. In plan intern, au fost luate o serie de măsuri: adoptarea unei noi Constituţii în 1965 şi schimbarea denumirii ţării în Republica Socialistă România, iar PMR a revenit la denumirea de PCR, construirea de locuinţe, creşterea numărului de autoturisme, introducerea studierii limbilor engleză, germană, franceză alături de cea rusă.

între 1965-1968, Nicolae Ceauşescu şi-a consilidat poziţia politică, iar în 1967 a devenit preşedintele Consiliului de Stat. în aprilie 1968, a avut loc o plenară a CC al PCR în care Nicolae Ceauşescu critica implicarea lui Gheorghiu-Dej în cazurile Ştefan Foriş şi Lucreţiu Pătrăşcanu, precum şi în crimele săvârşite de securitate.

în planul politicii externe, Ceauşescu a urmărit să câştige simpatia Occidentului faţă de politica sa independentă în raport cu Moscova. în august 1968, Ceauşescu a fost într-adevăr popular şi respectat atunci când s- a opus invaziei Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia. în 1971, Nicolae Ceauşescu a vizitat China şi Coreea de Nord. întors în ţară a pus capăt liberalizării politice. în acelaşi an a lansat documentul Tezele din iulie, care inaugurau o nouă revoluţie culturală prin care erau ideologizate toate sectoarele vieţii publice.

Din 1971 s-a accentuat cultul personalităţii, având un singur destinatar (Conducătorul), dar mai mulţi beneficiari, oameni politici, artişti, reprezentanţi ai comunităţii ştiinţifice şi culturale şi regimul s-a personalizat prin numirea în funcţii a membrilor familiei Ceauşescu. în iulie 1973, Elena Ceauşescu a intrat în CE (Comitetul Executiv al PCR).

La 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu a devenit primul preşedinte al RSR. Se v a instaura un socialism dinastic. în 1974, a avut loc Congresul al Xl-lea al PCR care a lansat Programul partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Regimul comunist şi-a pus amprenta asupra vieţii private a cetăţenilor, evidenţiată pregnant prin măsurile de planificare familială, de ascultare a telefoanelor şi întocmirea dosarului personal.

în ultimii ani ai guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi în primii ai lui Nicolae Ceauşescu, România a reluat legăturile cu Occidentul şi a beneficiat de credite prin care şi-a modernizat economia şi a crescut nivelul de trai al populaţiei. La jumătatea anilor ’70, România a intrat însă într-o criză econo­mică prelungită datorită mai multor factori:

• creşterea preţului petrolului şi a materiilor prime importate din străi­nătate;

1 4 4

mwMHUMUHiuHim iH m w m

• o serie de calamităţi naturale (i um ai li muu.l ■ i>■ i• > ....................4 martie 1977);

• incapacitatea industriei româncsii il< .1 . ni n•< 1 1........ 1. 1..1 , , , 1 .de introducerea noilor tehnologii, ceea te- .1 .Iu In l>|> < • • • n■ ■ .1produselor româneşti;

• lipsa de iniţiativă şi de interes a oamcmloi im • m 1 1 • 1 • . ..............lente materiale.

Urmarea a fost creşterea continuă a claloiic 1 ■ v 1. im 1 ..................... ............. .atins punctul maxim în 1983, 11 miliarde de dulan 1 >■ i. 1 , 1 . . 1 , a .nivelului de trai al cetăţenilor. Criza a fosl aj-i e,. 11.1 ■ 1. n ih u. ............. ..ambiţioase şi extrem de costisitoare (Canalul bunan 1 .1. , . , . . . .Poporului).

Nici economia rurală (agricultura) nu .1 iun m Imi un .........mare. Exista un mare decalaj între cifrele oln i.ile .1 iu iin n < 1 > 1 h 1 •industria, nici agricultura nu obţinea producţii com|'.n.iltll..............................ale statelor avansate din Occident.

Mecanismele economiei centralizate 1111 mai lum |imi iu 1 1 ,r i 1pus în evidenţă de faptul că obiectivele planurilo............. nu........................realizau. Ambiţia lui Ceauşescu de a plăli cu anticipaţii ............ 1 ........României (datoria a fost plătită în întregime iu .mul l'>‘.'M > . ...............dramatice asupra populaţiei prin introducerea unei politii 1 • l< 1 ■ ........ .............alimentelor, energiei, bunurilor de consum. Scăileua ih.miaii. 1 , 1.de trai al populaţiei demonstra eşecul economii- al iciuim lm ....... 1 1aceasta se adăuga încălcarea sistematică a dieplmilm < 111>. h ipi. 1 .... . ,mentale ale cetăţenilor şi izolarea pe plan internaţional < 'mi ■ ■ m| 1 1 1 Revoluţia din decembrie 1989 şi căderea regimului eon...... 1

Istoricul Lucian Boia aprecia că eşecul comunismului a . •n i.... ....... ,,1unei maniere de a înţelege democraţia, pe care istm ia a iclu ai . 1 .. 1 iiih. .

Disidenţa comunistăRezistenţa faţă de regimul Ceauşescu s-a accentuai alai m n im n ii.

şi în interiorul ţării unde se contura o opoziţie faţă de ic>’iin ' * | • in 1manifestat prin greva muncitorilor din Valea Jiului 1 ‘>77 a 1 pi.a. 1. 1. muncitorilor de la Braşov, la 15 noiembrie 1987, .şi pun di- ■<l mi|h mi- I tualilor. Regimul era ameninţat de această mişcare dc conlr-.ian | .. - mdefineşte ca pe un complot extern. Disidenţa intelectuali Im ■. a manii, im ......mişcarea de solidaritate cu mişcarea din Cehoslovacia, Clmiin ........... . .1 uin.Paul Goma, şi prin scrisori deschise către posturile de radio 0 0 nl.-niai..............fi Europa Liberă sau BBC. Printre cei mai cunoscuţi disidenţi uum.n 1 ..........Comea, Mihai Botez, Mircea Dinescu, Ana Blandiana. Fu au enln al n ....... . ,programul de sistematizare urbană şi rurală a României. Impotnva 1........ 1 1

l 1

luate măsuri, cum ar domiciliu forţat sau au fost daţi afară de la post (cazul Doinei Comea, lector la Universitatea din Cluj, demisă în 1983 pentru că în cursurile sale folosea texte filosofice occidentale).

A existat o disidenţă şi în interiorul nomenclaturii partidului, concre­tizată în Scrisoarea celor şase, publicată la BBC şi care a fost semnată de 6 membri ai Comitetului Central Executiv al PCR.

Construcţia democraţiei postdecembristeMomentul de început al căderii lui Nicolae Ceauşescu l-au reprezentat

protestele izbucnite în oraşul Timişoara, la 16 decembrie 1989. Ele au continuat în zilele de 21-22 decembrie şi în Bucureşti, Ceauşescu fugind sub presiunea maselor populare. S-a creat o nouă structură politică în jurul F.S.N. (Frontul Salvării Naţionale) care cuprindea foşti disidenţi, intelectuali şi militari. F.S.N. a prezentat, în seara zilei de 22 decembrie 1989, un program în care erau înscrise zece direcţii ale viitoarei acţiuni politice printre care şi principiul plu­ralismului politic. Au reapărut vechile partide istorice: PNL, PNŢ şi PSD, dar şi zeci de noi partide politice.

O problemă extrem de importantă după 1989 a fost revenirea la democra­ţie şi consolidarea ei, edificarea şi funcţionarea instituţiilor statului de drept. Noua lege fundamentală, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, a fixat cadrul legislativ funcţionării statului de drept. în acelaşi timp s-a asigurat posibilitatea de liberă exprimare a opţiunilor politice prin organizarea de alegeri libere în anii 1990, 1992, 1996, 2000 şi 2004, asigurându-se alternativa la guvernare.

După 1989, responsabilitatea creării societăţii civile a fost preluată de intelectualitate care a militat pentru respectarea drepturilor omului şi s-au constituit instituţii nonguvemamentale: Alianţa Civică, Grupul pentru Dialog Social şi Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului.

România a urmărit în politica externă integrarea în structurile euro- atlantice, în anul 2004 a fost admisă în NATO, iar la 1 ianuarie 2007 a devenit membră a Uniunii Europene.

Surse istorice:„Condiţiile de viaţă au devenit destul de asemănătoare. Odată cu abolirea

proprietăţii private, toţi cetăţenii au ajuns, într-un fel sau altul, dependenţi de stat. A ost o societate de salariaţi. Şi, în plus, cu un evantai al salariilor destul de restrâns, supraevaluând munca fizică şi subevaluând munca de concepţie. Şomajul nu exista: îra un imperativ al doctrinei(natural, cu unele excepţii, dar puţin semnificative)."

(Lucian Boia, M itu l democraţiei)

„Educaţia a ajuns să fie identică pentru toată lumea; nu mai existau decât colile de stat, cu o singură programă şi manuale unice. Aceeaşi uniformitate în viaţa otidiană. Modelul de habitat care se instala treptat peste tot era cartierul de blocuri, jate la fel, unde trăiau înghesuiţi în apartamente strâmte oameni aparţinând tuturor

46

categoriilor: muncitori, funcţionari sau intelectuali. Astfel, egalitatea soc i.il.i ............mână-n mână cu un mod de viaţă comunitar: casa individuală era destinată . 1 ilK|un.t sau să rămână strict rezervată privilegiaţilor." (Lucian Boia, Mitul de/noc m|/# n

„A citi în ascuns un mare autor interzis, a avea o viaţă religioasă, ii ,i >nlt i „Europa Liberă", a găzdui prieteni din străinătate, a face bancuri pe so(nli\il,t guvernului totalitar, a nu declara la poliţie că ai maşină de scris - erau toi .iUI« i victorii, tot atâtea puncte câştigate împotriva abuzului dictatorial. Bucuriile inlw/c.n sunt bucurii periculoase. Plăcerea e dublată de palpitaţia riscului. Chiar şi .muiiiti* bucurii care - în condiţii normale - sunt nelegitime, de p ildă bucuria rl<> ,i p.V .UI statul, mergând până la a fura de la stat, dobândeau în contextul comunist, o -.ir.ml* legitimitate: erau un act de sabotaj, un fel de a lua înapoi ceea c e regimul 1 . 1

confiscase în mod samavolnic deîndată ce venise la putere. „Statul" era, în lom! Partidul, adică duşmanul." (Andrei Pleşu, Despre bucurie in est ş i în vest ş i a/fc imi/i n

Dicţionar:Cultul personalităţii - divinizarea conducătorului unui stat, aspect specific regimuillni totalitare, căruia i se atribuie calităţi excepţionale;Disident - persoană cu opinii diferite faţă de colectivitatea din care face parte,Epurare - îndepărtarea din funcţiile politice şi din administraţia publică a unor elemnilc „indezirabile", în urma unei răsturnări politice radicale;Naţionalizare - însuşirea de către stat a proprietăţii şi a gestiunii activităţilor economi) t> private;Proletcultism - curent cultural ale cărui principii estetice erau reduse la ideea formăill unei culturi proletare, cu respingerea moştenirii culturale a trecutului;Sovrom- societate mixtă româno-sovietică creată în principalele sectoare economic < ale ţării, prin care URSS controla economia naţională.

Cronologie:• 4 februarie 1948: Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintn*

URSS şi RPR;• 1949: s-a constituit CAER - România membru fondator;• 1949: s-a realizat primul plan anual;• 1950: s-a realizat al doilea plan anual;• 1950: s-a introdus Codul Muncii care a prevăzut munca forţată;• 1950: s-a naţionalizat o parte din fondul de locuinţe;• 1951: s-a introdus distincţia de Erou al Muncii Socialiste;• 1951: au fost introduse cotele fixe obligatorii;• 1951-1955: primul plan cincinal;• 1954: au fost desfiinţate cartelele la alimente;• 1955: s-a constituit Tratatul de la Varşovia, România membru fondator;• 1956: revoluţia anticomunistă din Ungaria, guvernul român a sprijinit intervenţi.i

militară;

147

• 1964: Planul Valev prin care România era menită să fie o ţară furnizoare de produse agricole;

• 1967: România a stabilit relaţii cu RFC;• 1975: Acordurile de la Helsinki;• 1981: au fost reintroduse cartelele la alimente.• 22 decembrie 1989: Comunicatul către ţară - FSN;• 26 decembrie 1989: guvern provizoriu condus de Petre Roman;• 31 decembrie 1989: s-a legiferat înfiinţarea partidelor politice;• 6 februarie 1990: FSN s-a transformat în partid politic;• 8 februarie 1990: s-a constituit CPUN cu rol de parlament ad-hoc;• 11 martie 1990: Proclamaţia de la Timişoara;• 15 martie 1990: violenţele interetnice de la Târgu-Mureş;• aprilie-iunie 1990: mineriadele;• 20 mai 1990: alegerile parlamentare;• septembrie 1991: guvernul Theodor Stolojan;• 7 iun ie 1992: Legea electorală care a stabilit un prag de 3% pentru partidele

parlamentare;• septembrie 1992: Alegerile parlamentare câştigate de FDSN cu 28%;• noiembrie 1996: alegerile parlamentare câştigate de CDR cu 39%;• ianuarie 1999: mineriada.

1 48

D. RELAŢII INTERNAŢK )NAI l

I. Ţările Române între diplomaţie şi < onlli. i în Evul Mediu şi la începutul m odrinil.iiii

Contextul istoric:în secolele XTV-XVI, statutul internaţional al 'j .mim ......... > i.......

mare măsură de raporturile dintre marile puteri vecini- d> «>1 >i. . n . I, | in>externe româneşti. Un nou factor în politica intcma|i<>u.il i i ............reprezentat pătrunderea otomanilor în Europa (1346). Otomanii nu i»i.■ imni .1slăbiciunile tuturor statelor din Balcani, incapabile s:i ir. r.ic In I 111 | u iinl 1 Tâmovo şi 1396 Taratul de Vidin au fost cucerite dc Riii.i ui I ( l ’•■■■!'* 1 In ',

Esenţiale în raporturile internaţionale au fost 1 ■ 11| 111< • inn> ■ l "Române şi Poartă. Istoricul Florin Constantinii! le-a aM-m.in.ii • nasimetric" prin disproporţia de potenţial demo-militai dmln m ini.......................războaiele au fost războaie de uzură. Ţările Române hem lunm l> 1 mmateriale, economice, militare şi demografice infeiio.ne ......... . ..........puternici. De exemplu, la apogeul Imperiului Otoman, ai ■■ .1.1 m ii|> > ■■ nr n ■'enormă, un teritoriu care se întindea din Ungaria pânft 111 linn 1 ........Oceanul Atlantic peste Africa de Nord, care în întregime m.i |ni> 1otomani.

Pentru a compensa inferioritatea militară faţă de ad ve 1 .. 11, f in i 1 .......au utilizat o strategie militară în principal defensivă şi m 111.11 < .111 ...... . -nPoarta să instaureze la nord de Dunăre regimul de paşaUV Mm lt■( 1 . .. români, de la Mircea cel Bătrân şi până la Mihai Vite.1 ni m m. . >■ hîmpiedice bătăliile cu turcii în câmp deschis şi au aplicai o i.h 1 ■< ...... in ■proprie, „ tactica pământului pârjolit”. Aceasta semnifica tli slnif. nu n .111 1economice pentru ca adversarul să îşi hrănească trupele A..Il< 1 1 >• -i•<• 1 ■!• > retrăgea în zonele mai ferite, distrugea recoltele şi ataca det.i,..mi. ni. I. m, trimise după pradă, punând în pericol aprovizionarea turciloi \ .*1 n l" *1 ■ ■ campaniei din 1462 a lui Mahomed al II-lea împotriva lui Vin*I h i" 1,1 celei din 1476 împotriva lui Ştefan cel Mare. în final, bătălia de< < r 1 . .1 >.iîn locuri alese cu grijă de comandanţii români pentru ;i .milnl.i nr . n .....adversarului. Dezavantajul acestei strategii militare era aeee.i < .1 ...... I.> 1 ■ >

I 1

i n ......nimici- uriaşe, care au contribuit la creşterea decalajelor dintre Ţărilel-i iiiiilnc -,.i Apusul Europei.

( onllic lul româno-otoman a înregistrat, în desfăşurarea sa multiseculară, ii i i i . i pendulare a clasei conducătoare între politica de rezistenţă armată şi de

lU't rpliiK ii suzeranităţii otomane. Obiectivul a fost întotdeauna acelaşi - 11 \ .111 m identităţii politice, mijloacele au fost diferite: războiul sau negocierile.

I n |>I. i i i diplomatic Ţările Române s-au orientat spre alianţe care puneau în■ \ iiIriij.i rivalităţile dintre puterile vecine. O altă strategie diplomatică a cons- iiiml o mcercarca de realizarea a unui „bloc românesc”. Iancu de Hunedoara a■ i ii cu .il sii impună pe tronul Ţării Româneşti şi Moldovei, domni ataşaţi cauzei .mtiotomane (Basarab al II-lea, Petru al II-lea, Vlad Ţepeş).

I a baza raporturilor române-turceşti în epoca medievală s-au aflat• .ipitulaţiile, ahduâme, care reprezentau diplome de privilegii acordate de sultanii otomani domnilor români. Ele prevedeau respectarea autonomiei /'firilor Române, care îşi păstrau propriile instituţii. Domnul pământean era .ilcs ilc boieri. în schimbul recunoaşterii autonomiei, Ţările Române plăteau n iluit (liaraci), care iniţial a reprezentat un fel de impozit, iar apoi, în forma

.1 clasică, răscumpărare a păcii.După moartea lui Ştefan cel Mare, treptat, situaţia Ţărilor Române s-a

înrăutăţit considerabil. Imperiul Otoman se afla la apogeul puterii sale. Forţei copleşitoare a otomanilor, conduşi de un mare sultan, Soliman Magnificul ( 1520-1566), nu i-a rezistat nici Regatul Maghiar, transformat, în cea mai mare parte a sa, în paşalâc (1541). In noile condiţii politice, Transilvania a devenit principat autonom, aflat sub suzeranitatea otomană (1541).

înrăutăţirea situaţiei Ţărilor Române s-a manifestat în următoarele moduri:

• Ştirbirea autonomiei. Domnul era ales din familia domnitoare de către boieri (în Ţara Românească şi Moldova) şi de către Dietă (în Transilvania). Treptat, domnii au început să fie numiţi sau revocaţi de către sultan fără a se consulta ţara. între diverşii pretendenţi la tron a izbucnit o adevărată competiţie câştigată de cel care oferea cei mai mulţi bani. Cu toate acestea, cele trei ţări româneşti şi-au păstrat instituţiile şi o politică internă proprie.

• Creşterea dependenţei politice a însemnat integrarea treptată a politicii externe a Ţărilor Române în cea otomană. Domnii Ţărilor Române aveau obligaţia de a nu avea iniţiative de politică externă.

• Pierderile teritoriale. Otomanii au sporit presiunea asupra Ţărilor Române prin anexarea unor teritorii: Tighina a devenit raia sub numele de Bender (1538), Brăila a fost transformată, de asemenea în raia (1542), iar Banatul a devenit Paşalâcul de la Timişoara (1552).

150

• Creşterea obligaţiilor materiale. Tributul (haraci) a i i ■ i ......sume ameţitoare. în acelaşi timp, au fost introduse noi oblig.i | i i m i -. . idaruri pentru sultan şi dregătorii otomani (peşcheşuri), m u l ....... i!domnie (mucarerul mic, o dată pe an şi mucarerul marc, l.i .......... lacestea s-a adăugat instituirea monopolului otoman asuprii ........... 11 •exterior al Ţării Româneşti şi Moldovei, care a adus in.iii |..... .economice acestor state. Pentru otomani, păstrarea sub control ,i | u 1 1Române era de o importanţă vitală. Acestea fiind principalele lun ii/......... ialimente ale capitalei imperiului (cereale, oi, vite etc.). CVa in.n m " pierdere materială era reprezenatată de sumele imense provoc;ilc .I. |>..i<11■ de cumpărare a tronului.

Obligaţiile Principatului Transilvaniei au fost mult mai uşi un • I- ale celorlalte Ţări Române, din cauza poziţiei lui mai puţin expir.. ,.i vecinătăţii altei mari puteri a epocii, Imperiul Habsburgic. llabsbm pi i devenit o mare forţă în răsăritul Europei, în secolul al XVI-lea. I Jn obni li al politicii externe a Austriei a devenit Transilvania.

Spre farşitul secolului al XVH-lea, în condiţiile înfrângerilor sulmli . i Imperiul Otoman în favoarea austriecilor, Ţara Românească a încuiat manevreze abil între cele două puteri, Austria, şi Rusia, cazul lui Şi 1 1 • ■ Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir, domnul Moldcv - i a introdus un nou factor şi anume alianţa cu ţarul Rusiei Petru cel M are (171 I i

începutul secolului al XVIE-lea marchează apariţia unei noi pul■ 11 Rusia. Pas cu pas, Rusia s-a apropiat de graniţele româneşti, devenind vecini i - - Moldova în 1792. Polonia a încetat să mai fie o mare putere europeana li secolul al XVI-lea, fiind împărţită între Rusia, Prusia şi Austria.

Basarab I întemeietorul (cca. 1310/1320-1352) A lărgit gramt. I> Ţării Româneşti până în sudul Basarabiei (numită aşa după num ele său) pi ii lupte cu tătarii. Basarab a participat la conflicte în Balcani, de patleii bulgarilor, împotriva Bizanţului şi a sârbilor (1323, 1330). Fiind vasal a| regelui Ungariei, Carol Robert d ’Anjou, acesta era deranjat de iniţiativei, îndrăzneţe ale voievodului muntean la sud de Dunăre. în consecinţă, o.şlili ungureşti au invadat Ţara Românească şi au ocupat Severinul. Basarab I a oferit pacea, în schimbul căreia era gata să plătească o mare sumă dc bum (echivalentă cu circa 74 de kg de aur). A fost refuzat, iar oştirea maglnai i şi-a continuat înaintarea; în curând însă, în faţa strategiei „pământului pârjolit” adoptată de către români, a fost nevoită să înceapă retragerea r drumul de întoarcere, la o ..posadă", a fost surprinsă de armata lui Bas:nal■ şi a suferit o grea înfrângere la 9-12 noiembrie 1330. Victoria de la Pos.nl >

t . t

înseamnă sfârşitului suzeranităţii Regatului Ungariei şi obţinerea indepen­denţei de către Ţara Românească.

Bogdan I (1359-1365) A obţinut independenţa statului medieval Moldova, prin respingerea expediţiilor pe care regele Ungariei, Ludovic I d ’Anjou le-a organizat împotriva Moldovei.

Mircea cel Bătrân (1386-1418) A fost unul dintre cei mai importanţi voievozi ai Ţării Româneşti la începuturile expansiunii otomane în Pe­ninsula Balcanică şi primul domn care s-a integrat cruciadei târzii.

în faţa ameninţării turcilor a luat sub autoritatea sa Dobrogea în 1388 şi conform părerii unor istorici a trimis un corp de oaste să lupte, în 1389, la Kossovopolje. Deşi un sârb reuşeşte să-l ucidă pe sultanul Murad I în cortul său , turcii îi infrâng pe sârbi şi-l omoară pe conducătorul lor, cneazul Lazăr.

A. Relaţiile cu PoloniaTotodată, Mircea a încercat să contracareze relaţiile încordate cu

Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, al cărui obiect era Banatul de Severin, încheind prin intermediul domnului Moldovei, Petru I Muşat, la 10 decembrie 1389 - la Radom - o alianţă cu caracter explicit antimaghiar cu Vladislav al II-lea Jagello, reînnoită în 1390, la Lublin, şi în 1391.

B. Relaţiile cu UngariaPrezenţa otomană la Dunăre impunea însă cooperarea dintre Ţara

Românească şi Ungaria, astfel că Mircea cel Bătrân a tras concluziile din no u l cadru geostrategic.

In 1392, el şi-a coordonat acţiunea atât cu Sigismund de Luxemburg (1387-1437), intrat în campanie împotriva otomanilor, cât şi cu emirul de S inop (Anatolia).

Tratatul de la Braşov: Pentru a-şi consolida poziţia în perspectiva unei invazii otomane, Mircea a încheiat un tratat cu Sigismund de Luxemburg, la Braşov 7 martie 1395, primul tratat de alianţă antiotomană din S-E Europei. Vizând modalitatea de cooperare militară împotriva turcilor, alianţa cu Ungaria s-a încheiat pe baza recunoaşterii stăpânirii domnului Ţării Româneşti în Amlaş şi Făgăraş, în sudul Transilvaniei, cu titlu de feudă fiind şi Banatul de Severin.

C. Luptele cu turciiBătălia de la Rovine: Episodul principal al înfruntării dintre domnul

Ţării Româneşti şi sultanul Baiazid, în armata căniia se aflau şi contigentele vasalilor săi balcanici, a fost bătălia de la Rovine (toponimicul înseamnă „şanţuri”), loc situat probabil în regiunea muntoasă a Ţării Româneşti, la 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395, unde turcii au suferit o grea înfrângere, înţelegând dificultăţile soluţiei radicale, cucerirea, Baiazid inaugurează politica

152

de atragere a Ţării Româneşti în orbita Imperiului Otoman. în aplicai a .u i i. politici, sultanul s-a sprijinit pe un alt pretendent la domnie, Vlad lJ/,ui palnini care a acceptat să plătească tribut Porţii în schimbul recunoaşterii anlonoim. i Cei doi şi-au împărţit ţara până la eliminarea lui Vlad.

Cruciada de la Nicopole: In faţa succeselor otomane a fosl naic iul idealul cruciadelor, sub forma aşa-numitelor cruciade târzii. Fidel < an i creştine, Mircea a participat în fruntea unui contigent românesc la crin i a d a d.

la Nicopole, organizată de Sigismund de Luxemburg, cu sprijinul c a v a l , uhu burgunzi. Atacul celor din urmă de la Nicopole - 25 septemhrli i !•><>desfăşurat după tipicul luptei cavalerilor feudali, s-a sfârşit cu un d...........cumplit, în care creştinii au fost învinşi. Această gravă înfrângere a Iom . au ii i de tactica militară defectuoasă adoptată de cavalerii occidentali .şi a pu iu evidenţă superioritatea artei militare româneşti în confruntările cu otomanii In ciuda înfrângerii oştilor creştine, el reuşeşte în cursul anului urmftlm ,a a restaureze puterea în Ţara Românească.

Anii 1395-1396 au avut o însemnătate capitală în istoria Ţării ........aneşti; ei au cuprins evenimente cu valoare de simbol pentru desfăşurarea ..........româneşti în secolele următoare:

• a falimentat încercarea sultanului Baiazid I de a include' :.|m|iiiI dintre Carpaţi şi Dunăre în aşa numita casă a Islamului, adică a teritoindm guvernat de legea islamică şi având implantate structurile sistemului lim < riot (feudalismul otoman);

• în condiţiile eşecului invaziei otomane, clasa politică a |am Româneşti a manifestat două atitudini:

1. lupta armată prin integrarea în cruciada târzie;2. recunoaşterea supremaţiei otomane, a cărei expresie era plnla

tributului.înfrângerea lui Baiazid de către Timur Lenk, în bătălia de la Ankai a ii

iulie 1402, a deschis epoca marilor iniţiative ale lui Mircea în rapoil • ii Imperiul Otoman, aflat în plină criză ca urmare a destrămării unităţii sal» i iluptelor dintre pretendenţii la tron. Mircea a profitat de ocazie pentru a :.|>i i....pe rând pe Musa (1409-1413) şi Mustafa (1416) împotriva lui Mahomcd i amestecul în luptele pentru succesiunea la tron din Imperiul Otoman a reprezentat momentul de apogeu al politicii sale externe. înlăturarea lui Mi nu de către Mahomed I (1413-1421), a readus sub o singură stăpânire paiii a asiatică şi europeană a Imperiului Otoman.

La începutul anului 1417, o mare oaste turcă invadează Ţara Românca . a şi anexează Dobrogea. Tot acum turcii ocupă cetăţile de la Dunăre, Tuinu a Giurgiu, care devin raiale, lupta împotriva turcilor devenind un elemenl <dn nuit în Evul Mediu.

1i1

în timpul lui Mircea cel Bătrân, Ţara Românească a cunoscut întinderea teritorială maximă, iar statul a fost bine administrat şi gospodărit. Domnia lui Mm ca cel Bătrân rămâne importantă, în primul rând, prin inaugurarea cu an ccs .1 strategiei de disuadare şi prin oprirea la Dunăre a expansiunii otomane,

i cra cc a salvat Ţara Românească de asimilarea politică.

Alexandrii cel Bun (1400-1432) a întreprins o importantă operă de oi)\mr/arc politică şi eclesiastică a Moldovei. Lunga sa domnie a corespuns u i u m perioade de pace şi linişte, rezultat al politicii extrem de abile a voievo­dului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Pentru l’olonja pledau o serie de fapte:

I xistau tratatele lui Petru I, Roman I şi Ştefan, se formase o tradiţie m ai est sens şi Alexandru a urmat-o după ei.

I xistau interese economice: negustorii din Liov şi Cracovia aduceau un venit însemnat visteriei moldovene.

• 12 martie 1402: Alexandru cel Bun recunoaşte ca suzeran al său pe \ ladislav l.igcllo, asigurându-se de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a l ii)’,am i de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

• 15 martie 1412: Tratatul de la Lublau - încheiat între Polonia şi I I n g a n a , reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împ;1r|ire a unui teritoriu românesc, în sfera sa de influenţă Polonia urma să t a partea dinspre miazănoapte şi răsărit, cu oraşele Iaşi şi Cetatea Albă, iar Ungaria urma să ia partea dinspre apus şi miazăzi, cu oraşele Bârlad şi Cetatea Chilia.

Acordul nu a fost aplicat datorită faptului că Alexandru cel Bun şi-a îndeplinit întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare. Astfel, voievodul moldovean a trimis corpuri de oaste care s-au alăturat polonezilor în luptele împotriva cavalerilor teutoni la Grunwald (1410) şi Marienburg (1422)

In 1420 Alexandru, respinge un prim atac turcesc asupra Cetăţii Albe, prima implicare a Moldovei în frontul antiotoman.

Iancu de Hunedoara 1441-1456 voievod al TransilvanieiOriginea: Descedent al unei familii româneşti transilvănene, originară

din Ţara Românească. Iancu era fiul lui Voicu, răsplătit în 18 octombrie 1409 de regele Sigismund de Luxemburg cu domeniul Hunedoarei. Integrat, prin confesiunea catolică şi stilul său de viaţă, nobilimii ungare, Iancu de Hunedoara s-a sprijinit, atât în cârmuirea Transilvaniei, ca voievod, dar mai ales în luptele

154

sale cu turcii, pe cnezii români din Transilvania şi Banat, mulţi clintii u Iun. ridicaţi la statutul nobiliar.

Pe măsură ce a urcat în ierarhia politică şi administrativă. Imun ■!Hunedoara a acumulat o avere imensă, stăpânirile sale de pământ ins....m.circa 1 000 de sate, 87 de târguri şi oraşe, 28 de cetăţi. Avere pe carc a utili u ■ în creşterea capacităţii militare a Transilvaniei şi Ungariei într-un u aproape permanent cu Imperiul Otoman.

Cariera: începuturile carierei sale militare l-au purtat succesiv în S< 11*•.i Croaţia şi ducatul Milanului.

Dregătorii:• 1438: ban de Severin;• 1441: voievod al Transilvaniei, comite al secuilor şi ungurilor (Ini.u.i

dată când demnităţile au fost cumulate);• 1446: guvernator al Ungariei;• 1453: căpitan general al Regatului Ungar.Luptele cu turcii:A fost unul dintre reprezentanţii cei mai străluciţi ai cruciadei Ifli/.ii

începând cu bătălia de la Semendria 1437 şi până în 1456, când moare în nun ,i apărării Belgradului. In acest scop, el a încercat să facă din Ţara Româncasi .i , i Moldova, nu numai un glacis strategic (zonă de protecţie) al Ungariei Transilvaniei, ci şi, împreună cu cea din urmă, un front antiotoman, în veciei desfăşurării ofensivei creştine în Balcani, apoi după înfrângerea de la Vama un adevărat zid al lumii creştine. A purtat mai multe lupte cu turcii în:

• 1442: - 18 martie - Sântimbru - este înfrânt de turci;- 22 martie - (lângă Sibiu) - îi bate pe turci;- 2 septembrie (pe Ialomiţa) înfrânge oastea otomană condu:..i

de Sehabeddin, beilerbeiul Rumeliei, după această luptă îl instalează ca do.....pe tronul Ţării Româneşti pe Vlad Dracul.

• 1443-1444: a organizat Campania cea lungă din Balcani, alături d< un corp de oaste muntean trimis de Vlad Dracul, a cucerit Nişul şi Sofia şi ;i ajuns până dincolo de Zlatniţa

încurajat de acest succes regele Ungariei şi Poloniei, Vladislav, a încheiat în iulie 1444 - acordul de la Seghedin, pe zece ani, cu sultanul Murad al II-lesi Printre altele se instituia o dublă suzeranitate ungaro-otomană asupra Ţării Româneşti. Regele Vladislav I s-a lăsat convins de legatul papal Cesarini să reia ostalităţile, întnicât Veneţia acceptase să trimită o flotă care avea să fac;1 imposibilă trecerea prin strâmtori a trupelor turceşti. Expediţia regelui maghiai s-a încheiat cu un dezastru: la 10 noiembrie 1444 - în Cruciada de la Varim, regele Vladislav I al Ungariei şi Poloniei a murit pe câmpul de luptă. A urmat în 1445 Campania de la Dunăre.

155

A acţionat pe mai multe direcţii, în vederea purtării războiului antioto- man: formarea unui „bloc românesc”, alcătuit, alături de Transilvania, din Ţara Românească şi Moldova; a încercat să impună în Ţările Române extracarpatice domni favorabili luptei antiotomane (Vlad Dracul, Vladislav al II-lea în Ţara Românească, Petru al II-lea). în Ţara Românească, în 1447, Vlad Dracul reintră sub suzeranitatea otomană şi este decapitat, Iancu l-a înscăunat pe Vladislav alII-lea. In 1448 Iancu a pus pe tronul Moldovei pe Petru, un fiu al lui Alexandm cel Bun, care, în schimbul ajutorului primit, i-a cedat Chilia.

• 1448: a reluat ofensiva în Balcani în cooperare cu Gheorghe Castriota, zis Skanderberg, eroul luptei de rezistenţă antiotomană a Albaniei, s-a încheiat cu înfrângerea de la Kossovopolje.

Bătălia de la Belgrad: Cea mai importantă bătălie ce a încununat cariera militară a lui Iancu de Hunedoara a fost apărarea Belgradului, „ cheia regatului Ungariei” („clavis regni Hungariae”). în fruntea unei armate de 200 000 oşteni se afla Mahomed al II-lea - Cuceritorul Constantinopolului (29 mai 1453). Belgradul a fost asediat de la 4 la 21 iulie 1456. Iancu a respins asediul şi a trecut la atac. Victoria de la Belgrad a avut un puternic ecou în lumea creştină, papa Calixt al ni-lea considerând-o „ evenimentul cel mai fericit al vieţii sale”. Victoria de la Belgrad a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei - în 1521, turcii cuceresc Belgradul. La 11 august 1456 - moare la Zemun ucis de ciumă. Este înmormântat la Alba Iulia, în epitaf, alcătuit de Ioan de Capistrano, călu­gărul ostaş citadin scrie: „A căzut coroana regatului, s-a stins lumina lumii".

Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476). După dispariţia lui Iancu de Hunedoara, participarea voievozilor români la frontul antiotoman a fost continuată prin fiul lui Vlad Dracul şi nepotul lui Mircea cel Bătrân.

Politica externă:El a dus o politică extrem de dură îndreptată împotriva boierimii, a celor

necinstiţi, corupţi, dar şi împotriva invadatorilor otomani. Instrumentul utilizat împotriva duşmanilor interni şi externi a fost tragerea în ţeapă. Faima de conducător sângeros a lui Vlad Ţepeş a fost pusă în circulaţie de negustorii saşi care au fost pedepsiţi cu cruzime pentru faptul că nu au respectat poruncile domnului în legătură cu locurile în care aveau permisiunea să facă comerţ în Ţara Românească. Anul 1459 s-a dovedit hotărâtor pentru viitoarea acţiune antiotomanăi întreprinsă de Vlad Ţepeş care, pentru început, a refuzat să mai plătească un tribut anual de 10 000 de galbeni, sumă considerabilă, echivalentă a 222 de sate. Ulterior, prin diacul sultanului, Catavolinos, domnul a fost chemat la Constantinopol, în vreme ce Hamza, beiul de Nicopole a primit misiunea să-l prindă ,,fie cu vicleşug, fie cu alt ch ip” la Giurgiu. Intenţiile celor

156

doi demnitari au fost dejucate, după care Vlad | • p> .......................... i......... 'sudul Dunării, în iama 1461-1462.

Lupta de la Tărgovişte:Surprins de replica lui Ţepeş, Mehmcd al II Ir a i ......................... .. ,

măsură. Au fost echipaţi circa 60 000 dc lupliUoii i< .............. , i.a i.,luat cu asalt cu 80 000) şi o trapă navală transporlaia >1. ' .1. im ............alte vase, cu scopul de a lua Chilia, sultanul şi a m. . p u l ....... im. . l ........Efectivele domnului nu depăşeau, după estimările cric mai ..... .............. i. 1............. ioşteni. La 15 mai 1462, în dreptul cetăţii lin mi. p. i. Hmm li -i,,. i..nopţii, avangarda invadatorilor a reuşit transbordau a .il n 111 r 11' ....... . ■■spre nord-vest, în direcţia capitalei, Târgovişlc (4 m m . i i«. *» i .<■ • ade Ţepeş era identică cu cea a predecesorilor săi, tiu ti<./ /•. i/n.mm/m /^it/nln i.faţa unui inamic copleşitor numeric „a trimis ai . la ...... .. i-• ii. i....... icopiii”, a pustiit totul în calea invadatorilor, silindu i a iii. i. .1. .............i. iSub arşiţa zilelor de vară, soldaţii oştirii munlene hai|uian ............ ...........In această situaţie, Vlad declanşează celebru l ...... i m n <im ■«. • ........1462, al cărui scop era să-l omoare pc Mehmcd 'l II I. i . m iu.......oastea, producând grele pierderi annatei otomani- l’nvelr.i. . |n .l........ ' rfăcut pe sultanul Mahomed al II-lea să dea ordin d< i< hap i. 1 . ...........i .......în 1462 afirma, pentru moment, existenţa ca slal .1. n..................... iRomâneşti faţă de Imperiul Otoman. A pierdui ...... .. ■ u n unn ||Transilvania aşteptând ajutor de la regele Ungariei

Vlad Ţepeş a fost întemniţat la Vişegrad din oulimil i. i l<.........inMatei Corvin, apoi cu domiciliu forţat la Pesla I . na.. I. lupi a........ . i.otomanilor era acuzat de a-şi fi trădat aliatul, fals pus ui t m ulap. . I.......... (■ ■> •saşi. Boierimea ostilă domnului l-a propus la tron p< linlrli' m i ..i..Frumos.

în 1476, la cererea lui Ştefan cel Mare, pn/oniciul *1. ii n...i. ieliberat şi înscăunat pe scaunul pe care îl părăsise m I l(>.’ p’■ i. • • I m u l ........de decembrie, o conspiraţie boierească, a pus capăt domnit i . ■ i • 111 a an zbuciumate.

Ştefan cel Mare (1457-1504) considerat cel nun imp. .m mi . . ,.,i ,secolului al XV-lea, Ştefan cel Mare a marca! apojm l M<»l.I...... i " i "Bogdan al II-lea, ucis de fratele său Petru Aron, a pus capal m n i . ...........în Moldova după Alexandiu cel Bun. In timpul domniei il. i i i voievodul a reuşit să restabilească autoritatea centrală şi a impn i i m .rândul statelor importante ale Europei, angajate în lupu l, impolii' iim .1

Politica externă a lui Ştefan, cea care a adus Moldovi i a > ■ .................nu cunoscuse şi nu a mai cunoscut după aceea, a lu.i ............... a i a

....... ...111u 1 di torţe în care se înscria Moldova, Ungaria, Polonia şi Imperiul( (lom ati In raporturile cu cele două regate limitrofe, Ştefan s-a situat în tl .. . ntlcnja politică a bunicului său, Alexandru cel Bun, plasându-se în Imit |n de contextul politic, sub scutul unuia sau altuia.

I a|.i dc tendinţa Ungariei de a aduce sub o autoritate efectivă Ţara Mnltlti\ci, aliată altădată sub suzeranitatea sa, Ştefan a preferat de regulă \ a i.ililalea laţă de regele polon, satisfăcut numai de existenţa raportului de Iulclilatc personală, care-1 aşeza pe domnul Moldovei în subordinea sa, fără t iiair.Ibrma contractul feudo-vasalic într-o stăpânire polonă reală asupra Moldovei l’rintr-un abil joc diplomatic, Ştefan a ştiut să estompeze orice Imina tic dependenţă adevărată faţă de cei doi suverani, astfel încât putea să tIci lan pc deplin adevărat că „este stăpânitor liber al ţării şi poporului său” .

l Relaţiile cu Ungaria( im rirea Chiliei în 1465 a adus Moldova în conflictul cu Ungaria, ceea

c e a determinat strângerea raporturilor moldo-polone. Din 1488, Ungaria şi-a a-ai ural controlul direct asupra Chiliei. Matei Corvin a reacţionat la cucerirea ( iiilici prin organizarea unei campanii împotriva lui Ştefan, având un obiectiv mult mai ambiţios decât restaurarea controlului asupra cetăţii danubiene: înlăturarea lui Ştefan şi înscăunarea lui Petra Aron, ceea ce implica readucerea eft-i tivă a Moldovei sub stăpânirea coroanei ungare.

Oastea lui Matei Corvin a înaintat până la Baia, unde în noaptea de 14—15 decembrie 1467, a fost atacată de Ştefan. Complotul boierilor ostili politicii tic întărire a puterii domneşti l-a lipsit pe Ştefan de victoria zdrobitoare pe careo aştepta. Matei Corvin, rănit, a fost constrâns să se retragă, abandonând definitiv ideea de a restabili controlul asupra Moldovei.

Tratatul cu regele maghiar Matei Corvin, iulie-august 1475Negocierile din vara anului 1475 au condus la un singur rezultat concret:

tratatul cu regele maghiar, Matei Corvin, în iulie-august 1475. Regele promitea ajutor militar şi refuzul de a acorda azil politic duşmanilor lui Ştefan. Moldova garanta negustorilor din regat libertatea de a face comerţ pe întregul ei teritoriu. Vasal al Ungariei şi Poloniei, deopotrivă, domnul încheia acest tratat în condiţii de egalitate deplină, într-o poziţie, practic, de independenţă.

La 12 iulie 1475, în Iaşi, Ştefan cel Mare iscăleşte actul prin care făgă­duieşte, întocmai ca şi predecesorii săi, credinţă regelui şi coroanei maghiare şi se obliga să dea ajutor împotriva turcilor oricărui duşman afară de regele Poloniei, cu care predecesorii săi au avut întotdeauna relaţii bune şi pace. La Buda, la 15 august, Matei Corvin îşi ia angajamentul să-i dea ajutor împotriva duşmanilor şi, de va fi nevoie, adăpost, împreună cu familia şi boierii săi. Domnul Moldovei a primit două cetăţi în Transilvania, Ciceiul şi Cetatea de Baltă, în care să se refugieze în caz de primejdie.

158

I

II. Relaţiile cu PoloniaŞtefan a profitat de poziţia regelui Cazimir al IV-h'ti in i.ip"i loi m .1, n

Ordinul Teutonic şi l-a determinat să aleagă pacea .şi înlcli i'! i. m n i n , , |, locul unui război incomod, pentru care îi lipseau mijloaceli Li ( >\. #. />. -aprilie 1459, el era recunoscut domn de regele polon in ;i luminii . ........suzeranităţii acestei ţări şi cedarea, ce se va dovedi temporal.i .1 11. ......... Im

Pierderea Chiliei şi a Cetăţii Albe, în 1484, s-a dbvedil n< p n <1 >111 1 utoate eforturile diplomatice şi politice ale lui Ştefan, cetăţii»- im .m 01 u ........ redobândite. Totuşi continuarea luptelor împotriva otomnmloi >< 1 . 1 ........lidarea alianţelor existente şi pentru aceasta, în fruntea ui h i ■ nli .1' ..... . 1.persoane, domnul Moldovei a depus, personal, omagiul di v.i ■ I■ 1.> .......... i n .

polon, Cazimir, la Colomeea (15 septembrie 1485).După moartea lui Cazimir al IV-lea, relaţiile dintre Moldov 1 ,n ......... 1

s-au răcit, regele polon, Ioan Albert, devine interesat, spre de(i:.ebn < .1. 1 - .1.cesorii săi, şi de obiective politice antiotomane, a plănuit mlăluui. 1 Im 1. 1 1..şi instalarea pe tronul Moldovei a fratelui său mai mic. L;i 2<> ............. . u 1 fîn bătălia de la Codrii Cosminului, armata polonă era învinsă.

Tratatul de la Hârlău, 12 iulie 1499Prin tratatul din 12 iulie 1499, se consfinţea situaţia Moldo v 1 • > in

independent faţă de Polonia, prin încetarea oricărei forme de VimiiMlnii i n .1 de aceasta. Tratatul este un succes diplomatic al lui Ştefan ci-l M.m înlătură orice formă de dependenţă a Moldovei faţă de Polonia. I*n 111 li noi deplin egale, cei doi monarhi sunt datori să se ajute reciproc „cu n.iIm.i m o sfatul” şi „cu toată puterea”, împotriva tuturor vrăjmaşilor.

III. Relaţiile cu Imperiul OtomanCeea ce a conferit Moldovei, în timpul lui Ştefan cel Mare, stalului ili

factor principal al relaţiilor internaţionale şi a adus domnului ei un renume i.u > egal în istoria Moldovei a fost îndelungata confruntare cu Imperiul Otom.ui aflat în plină expansiune, sub cârmuirea lui Mehmed al II-lea (1451- MSI ) cuceritoml Constantinopolului. în 1473, Ştefan cel Mare refuză să mai plale.i că tributul acceptat de predecesorul său Petru Aron în 1456, ca o răscumpâiau a păcii Imperiului Otoman, declanşând lupta antiotomană.

Politica antiotomană a lui Ştefan s-a integrat războiului veneto-otomao (1463-1479), domnul Moldovei alăturându-se unei coaliţii care cuprinde.1 adversari ai Porţii, de la Republica lagunelor până la hanul turcoman Uzim Hassan, conducătorul statului „Mielul Alb”(care cuprindea sudul Azerbnidjn nului, Armenia şi părţi ale Irakului, având capitala la Tebriz) cu care Ştefan .1 negociat prin medicul evreu Isaac Beg.

Bătălia de la VasluiAcţiunile militare şi diplomatice ale lui Ştefan i s-au părut sultanului

Mehmed al II-lea atât de primejdioase, încât a trimis împotriva lui Ştefan, în iarna 1474-1475, o oaste evaluată de Ştefan la 120 000 de oameni, aflată sub conducerea beilerbeiului Rumeliei Soliman, însoţit de trupele muntene ale lui Radu cel Frumos.

Ştefan dispunea de o annată de 40 000 de oameni, cărora li s-a alăturat un corp polon, trimis de regele Cazimir al IV-lea, şi altul ungur, de la regele Matei Corvin. Bătălia s-a dat la Podul înalt (Vaslui) la 10 ianuarie 1475 şi s-a încheiat cu victoria lui Ştefan. Şi-au spus cuvântul tactica pământului pârjolit, care a lipsit de hrană cavaleria otomană, precum şi judicioasa folosire a tere­nului, care nu a permis desfăşurarea oastei lui Soliman; ceaţa coborâtă în dimineaţa bătăliei a fost folosită de Ştefan pentru a dezorienta forţele invada­torilor şi a le dezorganiza. La 25 ianuarie 1475, Ştefan în scrisoarea sa adresată principilor creştini cerea ajutor lumii creştine’ subliniind că Moldova este o ,,poartă creştinităţii” şi că, odată cucerită de turci, „atunci toată creştinătatea va f i în primejdie”.

Domnul Moldovei aştepta replica sultanului chiar în primăvara aceluiaşi an. Atacul otoman s-a produs însă în anul următor, în fruntea oastei otomane aflându-se acum însuşi sultanul Mehmed al 13-lea. In cursul anului precedent el cucerise Caffa şi Mangopul, fapt cu urmări grave pentru Moldova, adusese în dependenţa sa şi Hanatul tătarilor din Crimeea. Ei au devenit de atunci un instrument militar de mare eficacitate împotriva Moldovei, fie ca forţă de atac independentă, fie ca parte într-o acţiune conjugată turco-tătară.

Bătălia de la RăzboieniIn 1476, Mehmed al II-lea, cu o armată de 100 000 de oameni, a trecut

Dunărea şi a înaintat spre Suceava. Atacul tătarilor l-a obligat pe Ştefan să îngăduie oştenilor-ţărani, chemaţi sub arme pentru a respinge invazia oto­mană, să-şi apere gospodăria şi după ce tătarii luaseră o mulţime de robi, să-i elibereze pe captivi, cum s-a şi întâmplat.

împotriva sultanului, Ştefan a utilizat din nou tactica golului demo- economic, producând astfel mari dificultăţi de aprovizionare oştii otomane, iar prin atacuri de hărţuială a creat o stare de nesiguranţă. înaintarea adversarului spre capitală trebuia însă oprită şi Ştefan, cu toate că efectivele sale erau împuţinate, a încercat să-i oprească pe invadatori dând el bătălia de la Valea Albă sau Războieni (26 iulie 1476), terminată cu înfrângerea moldovenilor.

Victoria lui Mehmed al II-lea a rămas nefructificată: niciuna din cetăţile Moldovei şi, în primul rând Suceava, nu a putut fi cucerită, oastea otomană, slăbită de lipsuri şi privată de aportul tătarilor, siliţi să revină în Crimeea, în urma unui atac al Hoardei de pe Volga, alăturată coaliţiei antiotomane, a

1 6 0

început retragerea, mai ales că din Transilvania venea, în sprijinul lut \i. Im m.corp de oaste. Campania lui Mehmed al II-lea s-a soldat, aşadai ru ..........politic, dar Moldova a suferit mari distrugeri şi pierderi umane ..... Coaliţia antiotomană s-a destrămat, în 1479, Veneţia a încheia! | m.. . . Imperiul Otoman.

Noul sultan, Baiazid al II-lea (1481—1512), a reluat atacul .i;tipi.t r- 1..1.1.vei. Chilia a fost cucerită la 14 iulie 1484, iar Cetatea Albă a lo .i ......... printr-un asalt turco-tătar, după 17 zile de asediu. Pierderea Chiliei ,.t i < ■ i n .. Albe a lipsit Moldova de principalele centre ale comerţului extern 1 I " I" ■ breşă, imposibil de combătut, în sistemul său de apărare militam Şi« l.m im putut resemna cu pierderea acestor „chei” ale ţării Moldovei A m plnc suzeranităţii poloneze a permis domnului moldovean să reziste împntn , nlim atacuri otomane, în bătăliile de la Cătlăbuga (1485) şi Şchcia ( 14H(> i

Din 1487, Ştefan cel Mare a încheiat pacea cu turcii, Moldova > |.i .||i din nou tribut Imperiului Otoman în schimbul recunoaşterii ..................

Neagoe Basarab(1512-1521). A dus o politică externi |>im ■ ncăutat să mărească prestigiul internaţional al Ţării Româneşti in I....... . • ieuropeană. în cadrul acestei politici se înscrie ceremonia de sIii11■ i< i ricii de la Curtea de Argeş, la care au fost prezente marile pci•.<muiIii h religioase ale Orientului ortodox, în frunte cu patriarhul ecuim-nn .1. iConstantinopol. A întreţinut bune relaţii cu Ungaria, Venc|ia I’• >1.......Imperiul Romano-German, dar şi cu celelalte ţări româneşti A i i i ........... ..

participe la o cruciadă antiotomană. A fost şi un teoretici an >1 ......politice şi diplomaţiei în vestita sa lucrare „învăţăturile lui Ak'ay,<» Hi ■<1 • i către fiu l său Teodosie

Radu de la Afumaţi (1522-1529, cu întreruperi) a pa.\lia.......■ pdenţa Ţării Româneşti, ameninţată cu ocuparea militară şi tran:.lumini' i n paşalâc. în doar 4 ani (1522-1525), Radu de la Afumaţi a puri.ii « ii. . 1 'lupte împotriva turcilor, conduşi de paşa de la Vidin, Mehmed. ■ u < ■* i schimbători de izbândă. în cele din urmă tenacele domn a acceptai pi .> unui tribut ridicat, în schimbul respectării autonomiei. A căulni i ni relaţii bune cu Ungaria. După ce armata maghiară a suferit înliauy.i i. i .1. iMohâcs (1526), s-a amestecat în luptele pentru tronul Ungariei, piu......diverşi pretendenţi. Un complot boieresc a pus capăt vieţii aee ilul n> > domn (1529). Trupul lui odihneşte în vestita ctitorie a lui Neagoe H i n .i de la Curtea de Argeş.

Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546), fiu al lui Ştefan cel M.m i un adevărat predecesor al lui Mihai Viteazul. Astfel, a iniţiat o politii a .......

i i ii vii in l'i.insilvania, profitând de luptele pentru tronul Ungariei, după..................... Ludovic al II-lea la Mohâcs. Prin victoria de la Feldioarai i ">) împotriva unuia dintre pretendenţii la tronul Ungariei, a ajuns practici i|minil | un Româneşti, a Transilvaniei, unde stăpânea numeroase cetăţi şi

- i i ., i ir.h i|a. Kodna, Unguraşul, Ciceiul şi Cetatea de Baltă.Spre deosebire de tatăl său, Petru Rareş era prea impulsiv. A deschis un

..... - oiillu t cu Polonia, pentru teritoriul Pocuţiei şi a suferit o grea înfrângereI i Olu riyn (1531). A dejucat acţiunea prin care turcii încercau să-şi impună influenta in Ţările Române prin intermediul aventurierului veneţian Aloisio ( .1 mii i a liilor săi. S-a declarat vasalul lui Ferdinand de Habsburg şi a aderat la

maliţie împotriva otomanilor alcătuită din Imperiul Romano-German, l iiiratia, Veneţia. Acţiunile sale de politică externă au produs îngrijorarea lui Soliin;iii Magnificul care, chemat de boierii nemulţumiţi de politica internă auloi ilai.i a lui Petru Rareş, a invadat Moldova în 1538. Suceava a fost ocupată, i.11 IVtru Rareş s-a refugiat în Transilvania. In acel moment dramatic, probabil i a Moldova putea fi transformată în paşalâc, dar sultanul s-a mulţumit să mai iiiiiI)’,i un teritoriu din sudul Basarabiei (Tighina care a fost transformată în

i .na iib numele de Bender) şi să mărească obligaţiile materiale ale ţării.A revenit pe tron în 1541, acceptând mărirea tributului, dar nu a avut

posibilitatea să participe la o nouă coaliţie antiotomană. Domnia lui Petra Rareş a caracterizat printr-o mare înflorire culturală - realizarea picturilor exterioare

di' la 11umor, Moldoviţa, Arbore - capodopere ale artei medievale româneşti.

loan Vodă cel Viteaz (1572-1574) a reluat politica externă de rezistenţă împotriva otomanilor. A fost numit de boieri „cel Cumplit”, deoarece i-a eli­minai fără milă pe membrii clasei boiereşti care i-au pus la îndoială autoritatea. Motivul ridicării sale împotriva otomanilor l-a constituit cererea acestora de a dubla tributul. Iniţial, campania sa antiotomană a înregistrat un succes (victoria dc la Jilişte, arderea Benderului, Brăilei şi Cetăţii Albe). A încercat, fără succes, să impună un domn aliat pe tronul Ţării Româneşti. In bătălia decisivă de la Roşcani (10 iunie 1574) Ion Vodă a fost învins datorită trădării boierimii condusă de pârcălabul Ieremia Movilă. Prins de turci, a fost omorât în chinuri groaznice, fiind legat de două cămile care l-au rupt în bucăţi.

Mihai Viteazul (1593-1601) este autorul celei mai mari fapte a Evului Mediu românesc: unirea celor trei Ţări Româneşti. El a ajuns domn ca şi predecesorii săi şi anume prin cumpărarea tronului în schimbul unor mari sume de bani. A fost mare ban al Craiovei. Mihai Viteazul s-a afirmat în condiţiile creşterii influenţei Porţii în spaţiul românesc, mai ales după înfrângerea din anul 1574 a lui loan Vodă în Moldova. în acelaşi timp, contextul internaţional

162

era marcat în răsăritul şi sud-estul Europei de adâncirea contrai Iu |nl « Jim . Poartă şi Habsburgi ori Polonia, fiecare cu interesele sale politic i Jui. im. . Polonia se afla într-o perioadă de criză politică, datorită stinp.iiu >lnni n Iagellonilor.

Lupta antiotomanăDomnia lui Mihai a coincis cu constituirea unei alianţe ;niti<ilom........

anii 1590-1592, condusă de împăratul german Rudolf al II-lea, Imunii in Spania, Imperiul Habsburgic, ducatele de Toscana, Mantova şi Fcnai.i, iiimiH Liga Sfântă. Polonia şi Anglia s-au dovedit reticente faţă de accsl pi i mrt

Cauzele războiului antiotoman erau:• sporirea obligaţiilor materiale faţă de Poartă;• creşterea numărului dregătorilor greci în sfat şi a funcţionai iloi im

în administraţie;• ameninţarea cu transformarea Ţărilor Române în paşalâcm i.• noile raporturi de forţe şi interese între marile puteri la Dumln ,.i ii

sud-estul Europei.Răscoala antiotomană a început la 13 noiembrie 1594 cu urnii i

creditorilor turco-levantini şi masacrarea garnizoanei turceşti din Bucuri ,.ti Ţara Românească şi Moldova s-au alăturat Ligii Sfinte iniţiate dc Habsbm > i S-a constituit o alianţă antiotomană ale cărei baze fuseseră puse de i.i •' Sigismund Bâthory, principele Transilvaniei, cu domnii Moldovei Aron Vo«l > (1591-1595) şi Ştefan Răzvan care l-au recunoscut ca suzeran pe Princip. I< Transilvaniei.

Au urmat luptele cu turcii de la Hârşova (1 ianuariel595) şi Sili t« i (8 ianuariel595), iar apoi cele cu tătarii de la Putineiu şi Stăneşti. Mili.n Viteazul trece Dunărea şi arde Rusciucul (25 ianuarie 1595). Trupei, otomane au ajuns până în Balcani, unde bulgarii şi sârbii li s-au alăturat

Tratatul de la Alba IuliaLa 20 mai 1595 s-a încheiat un tratat între Ţara Românească \i

Transilvania; practic, Mihai Viteazul devenea membru în alianţa antiotoman. i Exprimând raporturile tensionate între domnitor şi marea boierime, tratatul il dezavantaja pe Mihai, care devenea locţiitorul lui Sigismund Bâthory în J.u.i Românească. Puterea reală revenea Sfatului Domnesc, compus din doispre/n < boieri mari. Tratatul satisfăcea interesele marii boierimi muntene, c.m asumându-şi prerogativele domniei, îşi manifesta intenţia de a se integra stăiili >i sociale privilegiate din Transilvania reprezentate în Dietă. în acelaşi timp tratatul prevedea ca biserica ortodoxă din Transilvania să fie aşezaţii :.ul > jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe de la Târgovişte.

11. i

în vara anului 1595, acţiunea lui Mihai a determinat reacţia Porţii, încă de la 14 mai 1595, sultanul declarase Moldova şi Ţara Românească provincii turceşti şi numise la conducerea lor paşale.

Campania lui Sinan Paşa la nord de Dunăre a atins apogeul la 13/23 august 1595 în bătălia de la Călugăreni, terminată cu victoria lui Mihai. în august 1595, marele vizir Sinan Paşa trece Dunărea cu o armată evaluată la circa 100 000 de oameni. Domnitorul muntean dispunea de 16 000 de oşteni, la care se adăugau 7 000 conduşi de Albert Kiraly, ca ajutor trimis din Transil­vania. Românii au cauzat mari pierderi armatei otomane, dar nu au putut opri înaintarea acesteia, Bucureştiul era ocupat şi fortificat de turci, Târgoviştea, vechea capitală, de asemenea, iar otomanii începeau organizarea ţării în paşalâc. El se retrage spre munţi, lângă Bran, şi aşteaptă ajutorul lui Sigismund Bâthory. Intre timp, Sinan Paşa ocupă Bucureştiul şi îşi numeşte reprezentanţii în administraţie.

Cu ajutor transilvănean, el a reuşit să elibereze pe rând oraşele Târgovişte (5 -8 octombrie), Bucureşti (12 octombrie 1595), obţinând apoi la Giurgiu o strălucită victorie (15—20 octombrie). Prin victoriile de la Călugăreni şi Giurgiu, Mihai redobândeşte independenţa ţării şi evită transformarea lor în paşalâc.

în anii 1597-1598, în cadrul unor importante acţiuni politice, Mihai s -a eliberat de sub tutela lui Sigismund Bâthory. Luptele cu turcii au con­tinuat până în 1597, când otomanii i-au trimis lui Mihai steag de domnie. Astfel în 1597 a încheiat pacea cu turcii, care i-au confirmat domnia. Pacea e ra încheiată în condiţiile în care otomanii recunoşteau autonomia ţării, iar obligaţiile materiale erau considerabil diminuate.

Tratatul de la M ănăstirea DealuLa 30 mai/9 iunie 1598 a încheiat cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei,

tratatul de la Mănăstirea Dealu. Domnul muntean se impunea drept factor important al coaliţiei creştine în sud-estul Europei. Domnul Ţării Româneşti primea bani pentru o armată de 5 000 de oameni şi se obliga să sprijine acţiunile antiotomane ale împăratului. împăratul recunoştea domnia ereditară în familia lui Mihai Viteazul, care la rîndul său recunoştea suzeranitatea lui Rudolf al H-lea.

După semnarea acestui tratat, luptele cu turcii au reînceput, desfaşu- rându-se la sud de Dunăre, de unde au fost colonizaţi în Ţara Românească c irca 16 000 de ţărani sârbi şi bulgari.

Uniunea politicăPrin campaniile din anii 1599—1600, Ţările Române şi Transilvania s-au

reunit într-un sistem politic coordonat de voievodul de Bucureşti. El a încercat astfel să înlăture primejdiile apărute la Alba Iulia şi Iaşi, ca urmare a înscăunării

164

cardinalului Andrei Bâthory şi a lui Ieremia Movilă, susţinătorii |><>hii- <> Poloniei care doreau pacea cu otomanii şi acţionau pentru detromn .1 Im 1 iii. - Desigur, un rol important l-au jucat legăturile economice, culturali , i <111m i" între Ţările Române care deţineau cetăţi în Transilvania. Intr-un anume i • m iMihai Viteazul poate fi considerat pe bună dreptate un reprezentant d< ............„planului dacic

în vara lui 1599, o solie trimisă de Mihai Viteazul la I’mjm n "li ' • lui Rudolf al II-lea permisiunea unei campanii în Transilvania Mili n iniţiat Campania pentru cucerirea Transilvaniei. Mai multe cnlii.ni. .1 armatei Ţării Româneşti au trecut munţii şi în lupta de In #elinihiii ilin 18/28 octombrie 1599 l-a învins pe cardinalul Andrei Bâthorv c.11. . 1. m< ■ de secui. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triun 11.11 m II Iulia. Poarta i-a trimis steag de domnie, Rudolf al II-lea îl cuir.nl 1.1 l n guvernator, iar Dieta Principatului l-a acceptat ca „ locţiitor " .il ini|>.n iinim

în Transilvania, voievodul a urmărit, în principal, îmbun<ll;i|in n illn im ţăranilor români şi statutul de religie receptă pentru biserica min.l. ■ 1 întemeiat Mitropolia Ortodoxă de la Alba Iulia. Au fost reconlimi.il' 1 >t 1 1legiile secuilor, iar mica nobilime românească din Transilvania •' •' ..........rândul ei privilegiile reconfirmate şi ţăranii au fost scutiţi de robota

în vara anului 1600, politica ostilă a lui Ieremia Movilă ui-.mni ' Polonia, l-a determinat pe Mihai să întreprindă o expediţie în Moldm .1 I »m| • ■campanie fulgerătoare, ţara i s-a supus. Pentru prima oară s-a icnii ,11 1......unire politică a celor trei ţări româneşti. Mihai se intitula cu mândi n mii un < din 27 mai 1600, „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a tn,u,t / ■ Moldovei

Activitatea politică a voievodului a stârnit ostilitatea Marilm l'm. u Polonia nu accepta pierderea Moldovei şi dorea reînscăunaren MhviI. m■ ■■ Nobilimea maghiară din Transilvania era îngrijorată de prezenţa în Ii.11111 v im a unui domn român, care putea să transforme Transilvania iuti |m românească şi s-a aliat cu George Basta. Rudolf al II-lea dorea li.in.ilvnm pentru sine. în aceste condiţii, în 16 septembrie 1600, Mihai a In 1 mluni I Mirăslău şi a pierdut Transilvania. Ţara Românească şi Moldovn m 1 cucerite de poloni, în septembrie - octombrie 1600, care au impu <1* >n m n 1 Simion Movilă în Ţara Românească şi Ieremia Movilă în Moldova Inii mi poloni în Ţara Românească, voievodul a plecat la Praga şi Vien.i > ■■ajutorul lui Rudolf al II-lea, în virtutea acordului încheiat în 15‘>S

La 3 august 1601, aliat cu Basta, Mihai a câştigat bătălia cu Sip .......Bâthory de la Gurăslău. Evenimentele păreau să îi fie favorabile .1 iu |hi\ im Moldovei şi Ţării Româneşti. însă la 9/19 august 1601, voievodul ,1 li >.1 mi 1 Câmpia Turzii de mercenarii valoni plătiţi de generalul Basta.

luptele lui Mihai Viteazul, transmise prin scris, cât şi prin tradiţia mi nla ni i .ipfllat cu timpul valoarea mesajului de continuitate şi unitate,

ilinii - 11< • i 111 a devenit un simbol pentru generaţiile care au urmat şi. în..... I i>«•. i.il pentru generaţia paşoptistă. Unirea Munteniei, Moldovei şili im il imn a fost valorizată în epoca modernă, prin opera lui Nicolae

I Ml. • ii Românii supt Mihai voievod Viteazul.I’nlitica de cruciadă a voievozilor români din secolele XV-XVI a

....... inii o pagină glorioasă în istoria Evului Mediu românesc. în acelaşiiini|> . i a permis menţinerea individualităţii politice a Ţărilor Române în i .i|iul Mid est european dominat de otomani.

Domnia lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) în Ţara Românească111.11. 11c,i/ ;'i încercarea de recâştigare a independenţei prin apropierea deImp....... I labsburgic. El trimite în 1688 o delegaţie solemnă la Viena pentrua î n c h e i a o alianţă. Moartea domnului schimbă însă din nou termenii pro- I>I. mei. lăsând noii domnii, a lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), alte i". aI>11itAţi de tratative în avantajul ţării.

< onstantin Brâncoveanu (1688-1714). Aparţinând marii boierimi,.....ulii cu Cantacuzinii, a desfăşurat, împreună cu ei, şi, în final, împotrivalot. o politică de echilibru într-o vreme de transformări politice 11ilci naţionale. El a încercat să păstreze autonomia ţării năzuind la eliberarea oi. A înţeles competiţia dintre marile puteri şi cu deosebire politica expansionistă austriacă în urma ocupării Transilvaniei de către austrieci.

în anii anteriori păcii de la Karlowitz, Ţara Românească şi Moldova, allutc la interferenţa de interese ale marilor puteri, şi-au conturat programul de eliberare de sub dominaţia otomană, având ca principii directoare: independenţa politică, integritatea teritorială, domnia autoritară şi ereditară. In picajma păcii dintre cele două imperii, habsburgic şi otoman, Constantin Hrflncoveanu face propuneri Rusiei în vederea unui război antiotoman ( După victoria de la Zenta (1697) contra turcilor, presiunea austrie­cilor a sporit, astfel că domnul Ţării Româneşti caută o contrapondere în Rusia şi Polonia.

în 1714 a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patra fii ai săi.

Dimitrie Cantemir 1710-1711. Ca domn al Moldovei, în lupta împo­triva turcilor, s-a aliat cu Rusia, dându-şi seama că este singura ţară dintre ccle vecine nouă care poate ajuta efectiv Moldova în lupta ei pentra independenţă.

Domnul Moldovei a încheiat o alianţă cu ţarul Rusiei la Luck, în 13 iprilie 1711. înţelegerea stabilea emanciparea de sub dominaţia otomană, în

166

colaborare cu Rusia, asigurarea independenţei şi înlăturare;! lei’.m m l..... ..iuliar, domnia ereditară în familia Cantemir.

Angajarea alături de Rusia împotriva Imperiului Otom;in. m ......... .. >lui Cantemir, era legitimată de abuzurile săvârşite de Poarii ,.i muili m l. tratatelor încheiate în Evul Mediu între români şi turci. Principele ui p u iu l ideilor manifestate în gândirea politică europeană, a oferit cel tliiti.ii i. i care dă expresie doctrinară evoluţiei raporturilor moldavo-otom.in. .1. mi nsă justifice istoric, potrivit pragmatismului secolului al XVIII Ir.i -i. ....... ■politică. înfrângerea de la Stănileşti pe P ru t, între 18-22 iuli< l IIpacea încheiată la 22 iulie 1711 au însemnat sfârşitul unei tentat i ve pi..........Moldova a încercat, la nivelul unei soluţii politice interne «b ............domnească, ieşirea din sistemul dominaţiei otomane.

Dicţionar:Autonomie - Drept al unui stat sau al unei regiuni de a se administr.i ■.mnuiA i" cadrul unui stat condus de o putere centrală;Capitulaţii - acte juridice semnate în secolele al XlV-lea-al XVI-lea întir .........Ţările Române;Cruciadă Târzie- lupta statelor creştine împotriva armatelor otomane în ....1. I. XIV-XVI;Paşalâc- provincie otomană condusă de un paşă;Suzeranitate - Drept de stăpânire al unui stat faţă de alt stat care, deşi are un cu em propriu, nu are autonomie completă;Tribut - contribuţie bănească plătită de un stat vasal statului suzeran;Vasalitate- Situaţie de dependenţă politică a unei ţări faţă de altă ţară cu pSsIi.iicM autonomiei.

Cronologie:• 1369: prima ciocnire armată dintre români şi turci în timpul lui Vladislav Vlaicu• 1388: Mircea cel Bătrân a unit Ţara Românească cu Dobrogea;• 1389: Lupta de la Kossovopolje;• 10 decembrie 1389: Tratatu l de la Radom dintre Mircea cel Bătrân şi rebeli'

Poloniei;• 1390: Tratatul de la Lublin dintre Mircea cel Bătrân şi regele Poloniei;• 1393: Ţaratul de la Târnovo este cucerit de Baiazid I;• 1394: expediţia lui Mircea cel Bătrân la sud de Dunăre, împotriva ba/eloi

achingiilor;• 7 martie 1395: Tratatul de la Braşov dintre Mircea şi regele Ungariei;• 17 mai 1395: Lupta de la Rovine;• 25 septembrie 1396: cruciada de la Nicopole;• 1396: Ţaratul de la Vidin este cucerit de Baiazid I;• 1402: Lupta de la Ankara dintre Baiazid I şi Timur Lenk;

II.7

• 1410: Lupta de la G runwald;• 15 martie 1412: Tratatul de la Lublau;• 1420: prima implicare a Moldovei în frontul antiotoman;• 1422: Lupta de la M arienburg;• 2 septembrie 1442: Lupta de pe Ialom iţa dintre lancu de Hunedoara şi turci;• 1443-1444: Campania cea Lungă;• 12 iulie 1444: A co rd u l de la Seghedin;• 10 noiembrie 1444: Cruciada de la Vama;• 1445: campania de la Dunăre;• 1453: Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul;• 1456: Lupta de la Belgrad;• 1456: Moldova a plătit prima oară tribut turcilor;• 1459: Vlad Ţepeş a refuzat plata tributului;• 1459: Tratatul de la O verche lăuţi dintre Ştefan cel Mare şi regele polon

Cazimir al IV-lea;• 16-17 iunie 1462: Atacu l de noapte de la Târgovişte;• 1465: Ştefan cel Mare a cucerit Chilia;• 1467: Lupta de la Baia dintre Ştefan cel Mare şi regele maghiar Matei Corvin;• 1473: Ştefan cel Mare declanşeaza lupta antiotomană;• 10 ianuarie 1475: Lupta de la Vaslui (Podul înalt);• 25 ianuarie 1475: scrisoarea circulară adresată de Ştefan cel Mare puterilor

creştine;• iulie-august 1475: Tratatul d intre Ştefan ce l M are şi regele m aghiar Matei

C orv in ;• 26 iu lie 1475: Lupta de la Războieni (Valea A lbă);• iulie 1484: turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă;• 15 septembrie 1485: Ştefan cel Mare depune omagiu de vasalitate la Colomeea

în faţa regelui Cazimir ai iV-lea;• 1485: Lupta de la Cătlăbuga cu turcii;• 1486: Lupta de la Scheia cu turcii;• 1487: Ştefan cel Mare încheie pacea cu turcii;• 26 octombrie 1497: Lupta de la Codrii C osm inu lu i cu polonezii;• 12 iu lie 1499: Tratatu l de la Hârlău cu Polonia;• 1521: turcii cuceresc cetatea Belgrad;• 1526: Lupta de la Mohâcs (Ungaria);• 1529: primul asediu asupra Vienei;• 1529: Lupta de la Feldioara dintre Petru Rareş şi un pretendent la tronul Ungariei;• 1531: Lupta de la Obertyn dintre Petru Rareş şi Polonia;• 1538: campania lui Soliman Magnificul în Moldova, Tighina devine raia sub

numele de Bender;

1 6 8

• 1541: Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otoman,\• 1542: Brăila devine raia;• 1552: Banatul a devenit paşalâcul de la Timişoara;• 1574: Lupta de la Roşcani-,• 20 mai 1595: Tratatul de la A lba Iu lia dintre Ţara Românească şi prim lp> I.

Transilvaniei Sigismund Bâthory;• 23 august 1595: Lupta de la Călugăreai dintre Mihai Viteazul şi Sin.i i i I ' . i , i

• 20 octombrie 1595: Victoria de la G iurgiu;• ianuarie 1597: recunoaşterea domniei lui Mihai Viteazul de către sull.in,• 28 octombrie 1599: Victoria de la Şelimbăr;• aprilie-mai 1600: Campania în Moldova a lui Mihai Viteazul;• 18 septembrie 1600: Lupta de la Mirăslău, Mihai Viteazul pierde Trair.ilv.iiiM.• 13 august 1601: Lupta de la Curăslău;• 19 august 1601: asasinarea lui Mihai Viteazul din ordinul generalului H.nl.i• 1683: asediul Vienei;• 1697: Lupta de la Zenta;• 1699: Pacea de la K arlow itz;• 13 aprilie 1711: Tratatul de la Luck dintre Petru I şi Dimitrie Canlcmli,• 18-22 iulie 1711: Lupta de la Stănileşti;• 22 iulie 1711: Pacea de la Vadul Huşilor.

II. România şi concertul european; de la „< ■ i/.i orientală" la marile alianţe ale secolului al XIX I«m

1. R o m â n ia şi c o n c e r tu l e u ro p e a n : d e la „ c r iz a oi icni.il > la m arile a l ia n ţe în p r im a ju m ă ta te a se co lu lu i al X l \ - lc : i

începutul secolului al XlX-lea s-a desfăşurat sub seninul m iiim societăţii româneşti în epoca modernă. Revoluţia de la 1821. i'.irc ■ ■drept consecinţă directă revenirea la domniile pământene, ;i pu . pinM......modernizării societăţii româneşti şi a statului. Modernizarea s ;i n-.ili ni Incontextul crizei orientale şi a raporturilor dintre Marile Plita i > .........convenţiile şi tratatele încheiate au avut prevederi ce vizau stalului pn i• i<■ modernizarea Principatelor Române.

Convenţia de la Akk^rman - 25 septembrie.Z7 octombrie IS '<<în 1826 Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman semnează i <m\< n(i.« >I* In

Akkerman care prevedea:

ii. i

• Alegerea de către Divan a domnilor pământeni pe o durată de 7 ani, (sub rezerva aprobării ţarului şi sultanului).

• Suspendarea tributului pe doi ani.• Libertatea comerţului după aprovizionarea Porţii cu grâne.• Alcătuirea unor regulamente de organizare a Principatelor (geneza

Regulamentelor Organice).Tratatul de la Adrianopol — 1829S-a încheiat în urma conflictului ruso-otoman, 1828-1829 şi a înscris

un act separat pentru organizarea Principatelor, \Actul osăbit pentru orga­nizarea prinţipaturilor Moldova şi Ţara Romănească.\

Prevederi:• Autonomia administrativă pentru ambele ţări.• Restituirea raialelor de pe malul stâng al Dunării (Giurgiu, Tumu,

Brăila).• Graniţa cu Imperiul Otoman pe talvegul Dunării.• Numirea domnilor pe viaţă.• Libertatea comerţului (desfiinţarea monopolului otoman).• Dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii.• îngrădirea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate.• Menţinerea ocupaţiei ruseşti şi obligativitatea Imperiului Otoman de

a recunoaşte şi confirma regulamentele administrative.x Convenţia de la Balta-Liman - 19 aprilie/lm ai 1849

A restabilit Regulamentele Organice şi dominaţia efectivă a Rusiei şi Imperiului Otoman. Aducea modificări în sens negativ, în evoluţia statutului politic internaţional al Principatelor Române. Noii domni, numiţi pe 7 ani şi consideraţi înalţi funcţionari ai imperiului, au fost Barbu Ştirbei, în Ţara Românească, şi Grigore Al. Ghica, în Moldova. Adunările Obşteşti erau dizolvate şi înlocuite cu Divanuri alcătuite exclusiv din marii boieri numiţi de domn. Puterea suzerană şi cea protectoare le controlau activitatea, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale.

2. România şi concertul european; de „la criza orientală” la marile alianţe în a doua jumătate a secolului al XlX-lea

Războiul Crimeii (1853—1856)Declanşat în 1853 războiul Crimeii, în care Franţa şi Anglia s-au implicat

un an mai târziu, a marcat una dintre cele mai importante etape în evoluţia crizei orientale. Principatele au fost din nou ocupate de trupe ruseşti şi austriece. Domnitorii s-au refugiat în Austria. Rusia a fost înfrântă şi a acceptat

170

negocierile de pace de la Paris (1856). Marile Puteri pregatenu nl< ................ iadunări consultative speciale cu caracter consultativ şi repiv/miuii > ........Adunări ad-hoc - în fiecare Principat, care aveau misiunea de ;i 1.1< < < ......... inunei comisii internaţionale părerea românilor asupra unirii şi .1 | ti • .... 1 ,importante. Rezoluţiile acestor adunări urmau să fie prezent;ile ..... ...... |> 1Marilor Puteri, organizată la Paris, unde se luau deciziile finali-, < uniunii in ulterior românilor sub forma unui decret promulgat de sultan. Titi|>«.-!«' millliii» străine, trebuiau să fie retrase. Trupele ruse, sosite în iulie INSi " i puiPrincipatele în aprilie 1854, pentru a fi înlocuite cu trupe otomane- .1 .m .......Poarta numea în mod provizoriu caimacani, locţiitori ai domnului, j>■ nuu .1 supraveghea şi menţine stabilitatea în cele două ţări române.

în cadrul Congresului de pace de la Paris 1856, contele VN.il> l i ministrul de externe al Franţei, a cerut Unirea sub un principe străin N .1 imn problema „ statului tampon ”, rezultat al Unirii Ţării Româneşti cu MnMi ■ ca soluţie la problema orientală. S-au opus Turcia şi Austria, Anglia l.ivm 1 bilă la început Unirii, pe parcurs şi-a schimbat poziţia alăturându-se pt*. iţi. 1 Turciei. în Congresul de pace de la Paris, cu participarea celor şapte unu 1 puteri, au fost adoptate decizii importante pentru Principatele Române.

Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856)• înlătura protectoratul Rusiei.• Menţinea suzeranitatea otomană, dar garanta independenţa iuliu 1

nistrativă.• Introducea garanţia colectivă a Marilor Puteri.• Prevedea dreptul la armata naţională.• Acorda libertatea navigaţiei, a comerţului, a cultului.• Cerea revizuirea statutului de organizare internă.• Retroceda Moldovei judeţele Cahul, Ismail ş i Bolgrad din sudul

Basarabiei.• Convoca Adunările Ad-hoc care aveau dreptul de a se pronunţa în

problema unirii.Alegerile pentru Adunările ad-hoc din Moldova au fost falsificate de

caimacanul Nicolae Vogoride, în semn de protest Al. I. Cuza îşi dă demisia din funcţia de pârcălab de Galaţi atrăgând atenţia Marilor Puteri. în iulie 1857. Napoleon HI, împăratul Franţei, ameninţă cu ruperea relaţiilor cu Poarta iar, în august 1857, Napoleon al III-lea şi regina Victoria a Angliei, s-au întâlnit l;i Osbome. S-a ajuns la un compromis în virtutea căruia Anglia consimţea l.t anularea alegerilor falsificate, în schimb Franţa accepta doar o simplă unire legislativă renunţând la prinţul străin. Unioniştii au câştigat alegerile pentru Adunările ad-hoc din ambele Principate.

171

3. Politica externă a României la sfârşitul secolului al XlX-lea

Independenţa de Stat a RomânieiMarile puteri au fost puse din nou în faţa faptului împlinit, recunoscân-

du-1 în mod formal ca domnitor pe Carol I de Hohenzollem în a doua jumătate a anului 1866 şi începutul anului 1867. De la bun început Carol şi-a asumat un rol politic de primă importanţă în politica externă şi în treburile militare.

In anii 1875—1876, o nouă criză orientală era în desfăşurare. Domnitorul Carol şi prim-ministrul Ion C. Brătianu, care doreau să obţină independenţa, au încercat să ajungă la o înţelegere cu Rusia. La 12 aprilie 1877 Rusia a declarat război Turciei şi în aceeaşi zi trupele ei au început să treacă Prutul în Moldova. La 9 mai 1877, în Camera Deputaţilor, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a proclamat Independenţa de stat a României, iar a doua zi este proclamată în Senat.

în primele luni de război, domnitorul Carol şi I. C. Brătianu au încercat să stabilească regulile de bază în colaborarea dintre armata română şi cea rusă. In vara anului 1877, Carol a primit comanda supremă a trupelor aliate de la Plevna, care a fost încercuită şi a capitulat la 28 noiembrie 1877. Cucerită pe câmpul de luptă din Balcani, independenţa a fost recunoscută internaţional prin tratatele de pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1877) şi Berlin (1/13 iulie 1878). Statul român primea Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor dar pierdea sudul Basarabiei în favoarea Rusiei.

Războiul de Independenţă a marcat un moment important de revigorare a conştiinţei naţionale, care se va reflecta la nivelul comunităţii româneşti din Regat, dar şi la românii din afara graniţelor sale .

După 1878, Rusia şi-a întărit poziţiile în S-E Europei, în Bulgaria şi la gurile Dunării, redevenind ţară riverană şi ameninţând România. Pentru a ieşi din izolarea diplomatică, România se îndreaptă spre o alianţă cu Germania, având în vedere şi originea germană a lui Carol I care a rămas un bun prusac şi un bun german. în eventualitatea unui război cu Rusia, România avea nevoie de Germania. In 1881, România avea relaţii diplomatice cu 18 state.

Atitudinea Rusiei a determinat o apropiere de Germania şi Austro- Ungaria. în 1883, Carol I a vizitat Germania şi Austro-Ungaria, vizită urmată de cea a lui Ion C. Brătianu. La 30 octombrie 1883, România a semnat un tratat cu Austro-Ungaria urmat în aceeaşi zi de Germania şi ulterior de Italia. Acordul a rămas secret, fiind cunoscut doar de principalii oameni politici. Alianţa era defensivă, a avut un efect benefic, întrucât a scos România din izolarea politică şi diplomatică şi a asigurat securitatea externă a tânărului stat independent. Pe

172

termen lung însă, această alianţă era in i'nnii.nli, ..................... ................desăvârşirea unităţii naţionale a româniloi

4. M arile Alianţe

Alianţa celor trei împăraţiîn 1873 s-a constituit Alianţa celor li< i imp im|i .................. 1 ■ ■

Ungaria, Rusia) cu caracter defensiv. Prin Alian|,u ■ I...... ........ h , |, > jp, ,,-nia a urmărit să izoleze politic şi diplomalic I 1.1111 i n,li n ,i ....... I ■>Prusia, din 1870/1871. Această alianţă nu ,i n i .i.n ........... ....... i ,, , ,Austro-Ungaria existau divergenţe. Cancelarul < )iln "n m........ i ............rat un sistem de alianţe bazat pe acorduri secun ■ .............. .....................libertate de mişcare şi împiedica Franţa, rivalul ■au. i <• iii ■ >• •' "uanti-germană.

După anul 1880, prima putere politică, nulilaia -a ...... ........... , I ■ i 1devenit Germania care în jurul anului 1900 ci a ,i duu.i | mi ■ i ■ ,,, ,-i, ,i , iS.U.A. Marea Britanie ocupa locul al doilea în I * ui«>p.i .Iu ,i i .......... .........1914 prima putere maritimă, colonială, comercială ,.i lum n i ,i Iu,.,,.

Tripla A lianţă (Puterile Centrale)A fost constituită la iniţiativa Germaniei şi < i > u n i i ........ n,,,, ,,

Rusiei şi Franţei.în 1879 s-a constituit o alianţă între Germania a Au:.im i " <<• > în 1882 a aderat şi Italia, în 1883 a aderat şi România.Alianţa a fost reînnoită în 1887, 1891, 1902 şi 191.’România a reînnoit alianţa în 1892, 1902, \ {)\2 Tripla înţelegere (Antanta)S-a realizat în urma unor acorduri bilaterale.1891-1893 - acorduri între Franţa şi Rusia.1904 - acord între Franţa şi Marea Britanie nunul a inhinin » m./M/ii 1907 - acord între Marea Britanie şi Rusia.Aceasta alianţă era îndreptată împotriva Germanici

5. Politica externă a României la începutul secolului al XX-lea

Raportul de forţe din Balcani a suferit importante umilii...... |,,,,reorientarea Serbiei spre Rusia şi a Bulgariei spre Auslro-1 hirai ia In r " 1 Austro-Ungaria a anexat Bosnia şi Herţegovina, care prin I laiaiul ■ I- I , *, ,,

Stcfano deveneau autonome, iar prin Tratatul de la Berlin intrau sub .i>It1111iis(raţia Austro-Ungară. în acelaşi an, Ion I. C. Brătianu şi-a manifestat ostilitatea faţă de politica Austro-Ungarei în Balcani, fapt ce reprezintă şi o îndepărtare de Tripla Alianţă, îndepărtare manifestată explicit cu prilejul i,i/hoaielor balcanice.

în 1908, Bulgaria şi-a proclamat independenţa. In acelaşi timp proble­ma aromânilor a tensionat relaţiile României cu Grecia. Cele cu Turcia erau practic inexistente, iar Serbia era singurul stat cu care România avea relaţii mai apropiate.

Războaiele Balcaniceîn 1912 a izbucnit Primul Război Balcanic, între Turcia, pe de o parte,

şi, pe de altă parte, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia. S-a semnat Tratatul de la Londra, dar neînţelegerile dintre aliaţi s-au manifestat repede mai ales datorită pretenţiilor exagerate manifestate de Bulgaria. România şi- a proclamat neutralitatea faţă de conflict, dar întărirea Bulgariei a fost percepută de România ca o ameninţare la graniţa dobrogeană.

în 1913 a izbucnit Al Doilea Război Balcanic între Bulgaria, pe de o parte, şi foştii aliaţi, Serbia, Muntenegru, Grecia dar şi Turcia şi România. Tratatul de pace s-a semnat la Bucureşti în 1913, din partea României de Titu Maiorescu. România primea Cadrilaterul, sudul Dobrogei cu cele două judeţe: Caliacra şi Durostorum. Participarea României la cel de-al Doilea Război Balcanic a exprimat îndepărtarea tot mai clară a României deTripla Alianţă.

6. România şi Primul Război Mondial

în cursul anului 1914, atât Puterile Centrale, cât şi Antanta au căutat să-şi asigure concursul României. Au trimis la Bucureşti noi miniştri: Otto Czemin (Austro-Ungaria) şi von Bussche (Germania). Diplomaţia maghiară dorea să aibă ajutorul României în cazul unui război. Astfel încă din 1913 contele Tisza a iniţiat tratative cu Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, iar împăratul Wilhelm al II-lea a cerut să se ajungă la un compromis favorabil pentru români.

La 1/14 iunie 1914, ţarul Nicolae al II-lea, împreună cu familia sa şi însoţit de Sazanov, a făcut o vizită la Constanţa, cu acest prilej a fost reconfirmată apropierea României de Antantă.

în momentul izbucnirii războiului, în 1914, România a ales soluţia neutralităţii, chiar dacă era aliată cu Puterile Centrale. După moartea regelui Carol I, responsabilitatea politicii externe a fost asumată de Ion I. C. Brătianu.

174

Consiliul de Coroană din 14/27 augustl916, a hotărât iulian a r ........ > ■război alături de partea Antantei pentru realizarea dezider; 1111111111.11 n > n . 11 /

7. Conferinţa de pace de Ia Paris-V ersailles 1 1 *> r> i«» ’<» i

La baza Conferinţei de Pace au stat cele 14 puncte tl< j »i • ■. hm - i..american Woodrow Wilson care cuprindeau şi două principii >!■ <li• i>i .......naţional: principiul naţionalităţilor şi principiul autodelerniiniii ii / >, >/ ■■ >.»,, -

Prevederile tratatelor au fost impuse de Consiliul < <lt>i I m ...... .din SUA, Franţa, Marea Britanie şi Italia şi Consiliul ccloi . m. . .......... • l • •Japonia, SUA, Franţa, Marea Britanie şi Italia.

Conferinţa de pace s-a deschis la 18 ianuarie 1 9 1 9, m ' . a l a i i m . i ,

din palatul de la Versailles. La lucrările Conferinţei au p a i l u i|> ii ■ ■ m i | m

din 32 de state. Ţările participante au fost împărţite în •.iai. i n im.i. generale, Marile Puteri, şi state cu interese limitate, sau „ s p r e i . i l i . i n (im participat doar la negocierea problemelor ce le priveau d in . i « mu • i ■ ■ ■ cazul României. Rusia sovietică nu a fost invitată să participe la < ............ | >

Rolul conferinţei era acela de a încheia tratate separate c u i ...... - i ■<învins. După ce au fost stabilite clauzele generale, s-a trecui la i«• In........ .lor, pe baza rapoartelor unor comisii, fără ca statele învinse sa paiii. i| i > negocieri. Au fost semnate cinci tratate cu:

- Germania, Versailles, la 29 iunie 1919, considerat tratatul <lc lut/A > folosit ca model pentru celelalte.

- Austria, Saint-Germain, la 10 septembrie 1919.- Bulgaria, Neuilly sur Seine, la 27 noiembrie 1919.- Ungaria, Trianon, la 4 iunie 1920.- Imperiul Otoman, Sevres, la 10 august 1920, singurul care nu n

aplicat şi a fost revizuit.Acestea au alcătuit sistemul de la Versailles care a reglementat rcla{ 111<

internaţionale în perioada interbelică, stabilind o nouă ordine internaţionala unele din prevederile lor fiind în vigoare şi astăzi.

Tratatul de pace cu Austria s-a semnat la 10 septembrie 1919 la Saint Germain en Laye. Conform clauzelor teritoriale şi politice al. tratatului, se limitau principalele frontiere ale Austriei, ca stat nou formal, cu vecinii săi. Pentru a evita un eventual Anschluss, art 88 impunea Austriei obligaţia să nu se unească cu Germania, ca o reciprocitate a art 80 din Tratatul de la Versailles. României i se recunoştea unirea cu Bucovina <lc la 15/28 noiembrie 1918.

Tratatul de pace cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly sur Seine la 27 noiembrie 1919. Tratatul recunoştea frontiera stabilită prin Pacea de la Bucureşti, iar Bulgaria ceda teritorii în favoarea Greciei şi Regatului sârbo- croato-sloven.

Tratatul de pace cu Ungaria s-a semnat la Trianon la 4 iunie 1920.Prevederile erau asemănătoare cu cele ale tratatului de la Saint-Germain. Recunoştea unirea Transilvaniei, Banatului cu România.

Tratatul de la Paris s-a semnat la 28 octombrfe 1920. Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia au recunoscut Unirea Basarabiei cu România, a fost semnat de Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia prin care recunoşteau Unirea Basarabiei cu România.

La 10 decembrie 1919, România a semnat Tratatul de pace cu Austria şi Tratatul Minorităţilor. Delegaţia română la Conferinţa de pace a fost condusă de Ion I. C. Brătianu şi a avut ca obiectiv recunoaşterea Unirii din 1918.

La iniţiativa preşedintelui SUA, Wilson, la 28 aprilie 1919, Conferinţa de Pace de la Paris a adoptat Pactul Societăţii Naţiunilor, având ca obiective garantarea păcii şi a securităţii, eliminarea războiului ca mijloc d e rezolvare a conflictelor între state, dezvoltarea relaţiilor internaţionale pe baza respectării normelor de drept internaţional prevăzute de tratate. Societatea Naţiunilor a avut sediul la Geneva, iar organele sale principale au fost: Adunarea Generală, formată din toţi membrii, şi Consiliul. Hotărârile Adunării şi Consiliului se iau numai pe bază de unanimitate. în anii 1930 şi 1931, preşedintele Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor a fost ales Nicolae Titulescu. România a fost membru fondator al Societăţii Naţiunilor.

In 1923, la Lausanne s-a semnat Tratatul de pace cu Republica Turcia.

8. Alianţe regionale şi defensive încheiate de România

In perioada interbelică, România a urmărit realizarea unui sistem defensiv pe baza principiilor tratatelor de la Paris-Versailles şi a menţinerii statu-quoului teritorial. Interesele României erau apropiate de cele ale statelor m ici şi mijlocii din Europa Centrală şi de S-E care, precum România, îşi realizaseră unitatea naţională şi ale căror frontiere erau vizate de revizionism.

S-a urmărit realizarea unui bloc anti-revizionist format din statele mici dintre M area Baltică şi Marea Egee: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, G recia şi Turcia. Neînţelegerile dintre ele au făcut ca proiectul să nu se realizeze în această formă. S-au semnat mai multe convenţii:

14 august 1920 — Convenţia ceho-iugos/avă;

17 6

25 aprilie 1921 - Convenţia româno-cehoslovacă;7 iunie 1921 - Convenţia româno-iugoslavă.în anul 1921, din iniţiativa lui Take Ionescu, ministm de cxlcim n

constituit Mica înţelegere (Mica Antantă), formată din Iugoslavia, Rom.un.i i Cehoslovacia. Era o alianţă zonală sprijinită de Franţa şi carc îşi propun- ,i > apere integritatea teritorială a părţilor în cazul unui atac neprovoc;il dm putu i Ungariei sau Bulgariei. A fost prima alianţă cu caracter regional consiiimtil in Europa după Primul Război Mondial în spiritul Societăţii Naţiunilor

La 9 februarie 1934, la Atena s-a constituit înţelegerea Halt imn n (Antanta Balcanică). Artizanul ei a fost diplomatul român Nicolac I iIn I> .« n ministru de externe (1932-1936). Era formată dm. Iugoslavia, Rom.mm Grecia şi Turcia. Era îndreptată împotriva revizionismului italian şi hule n iar statele membre îşi garantau reciproc frontierele balcanice.

9. Relaţii internaţionale 1919-19399 >

între cele două războaie mondiale, Germania a dus o politică icvi/m nistă, revanşardă şi agresivă, iar Marea Britanie şi Franţa au dus o pol11m .i de conciliere, de liniştire a Germaniei, sperând că, dacă îi satisfac pa;, cu pir. toate revendicările, Germania nu le va ataca.

în 1921, din iniţiativa lui Take Ionescu, ministru de externi, .ni semnat două convenţii între România şi Polonia, o Convenţie poliţa.i ,.i unumilitară, în fapt, o alianţă zonală defensivă prin care s-a încercat funtli.... ...tarea unui sistem de securitate.

în 1926, cele două convenţii au fost înlocuite cu un tratat de ali.tn|n < ii Polonia prin care se acordau garanţii generale împotriva oricărui lip d. agresiune, nu doar la graniţele răsăritene.

La 15 iulie 1926, s-a semnat Tratatul de alianţă şi amiciţie Inln România şi Franţa, prin care s-a încercat compensarea lipsei unei în|rl< ■ i * militare prin acorduri politice.

La 16 septembrie 1926, s-a semnat un Tratat de amiciţie şi colaboi .m cordială cu Italia, reînnoit succesiv din 6 în 6 luni, prin care cele doua pup se obligau să-şi acorde sprijin reciproc. A fost valabil până în 1934.

în 1921, s-a încheiat Convenţia Internaţională privind staiiitiil definitiv al Dunării.

în 1923, are loc ocuparea zonei Ruhr de către Franţa, în 1924, s-a încheiat Protocolul de la Geneva care preciza le>',1tuiu

dintre securitate şi dezarmare.

In I ‘>25, s-a încheiat Pactul de la Locarno care garanta graniţele I i a111<• i .1 Belgiei cu Germania, dar nu şi graniţele Poloniei şi Cehoslovaciei, I iV mIiu I deschisă calea agresiunii Germaniei spre Europa de est.

In 1926, Germania a fost primită în Societatea Naţiunilor.In 1928, s-a încheiat Pactul Briand-Kellogg prin care se interzicea

l< dosirea războiului pentru rezolvarea conflictelor dintre state.I ,ii 9 februarie 1929, s-a încheiat Protocolul de la Moscova, semnat şi

li România, care propunea eliminarea războiului în relaţiile dintre state,l.ua a preciza în mod explicit inviolabilitatea graniţelor.

10. Relaţiile româno-sovietice 1918-1944

la 13 ianuarie 1918, din ordinul lui Lenin, Rusia sovietică a rupt i< laţii le diplomatice cu România şi a confiscat tezaurul românesc. Pentru a i■•stabili relaţiile diplomatice au avut loc negocieri la:

• 1920-1921 - Copenhaga şi Varşovia;• 1924 - Viena;• 1932 - Riga.Aceste negocieri nu au ajuns la niciun rezultat.în 1933, la Londra, Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov (ministru de

externe al URSS) au semnat Convenţia de definire a agresiunii şi a teritoriului, devenită parte a dreptului internaţional.

în 9 iunie 1934, au fost reluate relaţiile diplomatice dintre România şi URSS. ha 1936, s-a încheiat negocierea unui Tratat de asistenţă mutuală cu URSS care nu a fost ratificat de Sovietul Suprem, în condiţiile în care Nicolae Titulescu a fost înlăturat de la ministerul de externe.

La 23 august 1939, s-a încheiat un Tratat de neagresiune şi asistenţă mutuală între URSS şi Germania. Era însoţit de un Pact secret numit Ribbentrop-Molotov în patru puncte:

în art. 1, URSS îşi manifesta interesul pentru Ţările Baltice: Estonia, Letonia, Lituania şi Finlanda.

In art. 2, URSS şi Germania îşi împărţeau Polonia.In art. 3, se preciza interesul total al URSS faţă de Basarabia, această

zonă din S-E Europei.Pactul secret Ribbentrop-Molotov a lăsat mână liberă Germaniei să

declanşeze cel de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei. Această înţelegere însemna o mare ameninţare pentru integritatea teritorială a României.

178

Consecinţele acestui pact asupra României au fost rcsiin( 11 < l.i ...........1940, când guvernul sovietic, prin ministrul de externe Molo1<>\ . .1 .i.ln ministrului român de la Moscova o notă ultimativă prin c;m- ii " In ilcedarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa. I >up,i .......1940, guvernul sovietic a trecut la ocuparea Basarabiei, cu o M i p u l n | i i .| 50 762 km2, cu o populaţie de 3 776 309 locuitori.

La 22 iunie 1941, România a intrat în cel de-al Doilea Ră/bm M. n.halături de Germania, Italia şi Ungaria, atacând URSS, motivul fii ml ...............teritoriilor pierdute în 1940. Basarabia şi Bucovina de nord au fosl clilx mi. .1 armata română la 22 iunie-26 iulie 1941 după care armata rom.uu i lupi , dincolo de Nistru, în Crimeea şi apoi la Stalingrad şi în Caucaz. !<ni..iiii dintre Bug şi Nistru a intrat sub administraţie românească (augusi P< i iianuarie 1944). Participarea armatei noastre în operaţiunile militau .......... . i.frontiera de pe Nistru se explică prin considerente militare, dai şi pol 11 ■ • (convingerea lui Antonescu că în schimbul sprijinului economic şi militau >i< n de România, Germania va retroceda ţării noastre Transilvania de nord-vc 11

11. Relaţiile cu Germania

La 23 martie 1939, România a încheiat un acord econonm. > n Germania prin care Germania primea petrolul românesc şi produse agru < >l< în acest context a sporit interesul Franţei şi Angliei pentru petrolul rom i nesc, în aprilie 1939 vor încheia acorduri economice cu România.

La 6 septembrie 1939, România s-a declarat neutră faţă de cel do al Doilea Război Mondial.

La 23 noiembrie 1940, cu ocazia vizitei lui Ion Antonescu în Germani.i România a aderat la Pactul Tripartit {Axa Roma—Tokio—Berlin). Această alian|,'i româno-germană a durat 4 ani şi a reprezentatat singura alternativă peni 111 „diplomaţia de război” a României de a recâştiga teritoriile pierdute în 1940 România a continuat războiul anti-sovietic alături de Germania, după eliberai <m provinciilor româneşti aflate sub ocupaţie sovietică, mai ales după înfrângnc.i suferită la Cotul Donului şi Stalingrad.

La 1 iulie 1940, guvernul român a renunţat la garanţiile anglo-francivr pe care la primise în aprilie 1939, iar la 4 iulie 1949, s-a format un nou guvern pro german, condus de Ion Gigurtu.

La 11 iulie I‘>40, România a ieşit din Societatea Naţiunilor. Romani i aliată cu Germania a declarat război Marii Britanii în 1941, iar sub presiuni a Uniunii Sovietice, Marea Britanie declara război României la 7 decembii'1941.

La 12 septembrie 1941, România a declarat război SUA, iar la 5 iunie1942, SUA declara război României.

în aprilie 1944, armata sovietică a trecut Prutul, iar la 23 august 1944 România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite (Marea Britanie, URSS, SUA). La 12-13 septembrie 1944, România a încheiat armistiţiu cu Naţiunile Unite (URSS).

12. Relaţiile României cu Bulgaria şi Ungaria

Prin Tratatul de la Bucureşti din 1913, România primea Cadrilaterul (Sudul Dobrogei) cu cele 2 judeţe Caliacra şi Durostor.

La 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul, cu o suprafaţă de 6 921 km 2 şi o populaţie de aproxi­m ativ 425 000 de locuitori.

La 30 august 1940, s-a semnat Dictatul de la Viena, în fapt un arbitraj p rin care România ceda Ungariei N-V Transilvaniei cu o suprafaţă de 42 243 km2 şi o populaţie de 2 628 238 locuitori. Dictatul de la Viena a fost semnat de Ribbentrop din partea Germaniei, şi Ciano, din partea Italiei, din partea României de Mihail Manoilescu, ministru de externe.

Dicţionar:Agresiune-atac neprovocat întreprins de un stat împotriva altui stat;P a c t = denumire dată unor tratate internaţionale, privind relaţiile între două sau mai m ulte state, încheiate în scopul menţinerii păcii între semnatari;Protocol - document diplomatic, cu valoare de acord internaţional;Revizionism- politică de revizuire a graniţelor, promovată de Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria şi U.R.S.S.;D ic tat - Act prin care un stat impune altui stat condiţii împotriva voinţei acestuia.

Cronologie:• 1815: Congresul de la Viena a decis restaurarea regimurilor conservatoare;• 1821: Mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu;• 1822: restaurarea domniilor pământene;• 1826: Convenţia de la Akkerman între Rusia şi Turcia reconfirmă autonomia;• 1828-1834: ocupaţia militară rusă în Principate;• 1 ianuarie 1831: s-a introdus Regulamentul Organic în Moldova;• 1 iulie 1831: s-a introdus Regulamentul Organic în Ţara Românească;• 1849: Convenţia de la Balta Liman între Rusia şi Turcia, reintroduce regimul

regulamentar;• 1853—1856: Războiul Crimeii între Rusia şi Turcia;• 1856: Congresul de pace de la Paris. Contele Walewski, ministrul de externe

al Franjei, propune unirea Principatelor sub un principe străin;

180

• 1857: rezoluţiile Adunărilor ad-hoc ale Ţării Româneşti şi ale Molii............cerut unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei sub numele de România;

• 30 martie 1856: Tratatul de pace de la Paris a introdus garanţia "Ir . ik i , celor şapte mari puteri;

• mai 1858: Conferinţa de la Paris a celor şapte mari puteri c.m- . i i i .ul><|>i >i garanţia colectivă şi suzeranitatea otomană;

• august 1858: Convenţia de la Paris cu rol de Constituţie care a stabilii un m. . statut politico-juridic şi a prevăzut unirea sub numele de Principatele Urnii ii. Moldovei şi Valahiei;

• martie-septembrie 1859: Conferinţa Marilor Puteri de la Paris .i mm ............dubla alegere a lui Al. I. Cuza;

• septembrie 1860: vizita lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol• 1860: recunoaşterea paşaportului românesc;• septembrie-noiembrie 1861: Conferinţa de la Constantinopol .i hm ..........

Unirea din 1859;• 1862: România a îngăduit trecerea din Rusia în Serbia a unui transport di-.......• 1863: România a încheiat o Convenţie de extrădare cu Serbia,• 1865: România a încheiat o Convenţie privind sistemul poştal şi rul de trli i i

Austro-Ungaria;• 1865: România a încheiat o Convenţie telegrafică cu Franţa;• 1873: Carol a adus în discuţia Consiliului de Stat problema independent i• 1875: Convenţia comercială şi de navigaţie cu Austro-Ungaii.i• 1875: răscoală antiotomană în Bosnia şi Herţegovina, re d e sch id )p in lil.

orientale;• 1876: Convenţia cu Rusia;• 1876: insurecţia bulgarilor;• 1876: războiul Serbiei şi Muntenegrului cu Imperiul Otoman;• 4/16 ianuarie 1876: nota diplomatică, adresată de ministrul I .t-.< li ' .ti •

agenţilor diplomatici ai României acreditaţi în străinătate, sublinia <ă si.itul i............face „în niciun fel parte integrată a Imperiului Otoman";

• 16/28 iunie 1876: nota diplomatică adresată de ministrul de < t.-ii•< I Kogălniceanu agenţilor diplomatici români în care revendica practic ln<l'-|»*i><•* (|i ■ recunoaşterea individualităţii statului român şi a numelui de România;

• septembrie/octombrie 1876: negocierile de la Livadia dintre Ion < Hi m ţarul Alexandru al II-lea şi cancelarul Gorceakov;

• decembrie 1876: constituţia otomană (Midhat-paşa) definea Rom.lnla i" i provincie privilegiată a imperiului;

• ianuarie 1877: Convenţia de la Budapesta dintre Austro-Ungaii.i şi l'u ■ • i-care se înţelegeau cu privire la modificarea teritoriului: Rusia primea II.i i i "Austro-Ungaria, Bosnia şi Herţegovina;

• 4 aprilie 1877: Convenţia româno-rusă (politică) privind trecerea im prim m ■ r teritoriul românesc;

• 6 aprilie 1877: mobilizarea armatei române: 100 000 de soldaţi, 58 000 ......operativă;

• 12 aprilie 1877: Rusia a declarat război Turciei;• 26 aprilie 1877: Bateriile de artilerie de la Calafat au bombardat Vidimil

In

• 29-30 aprilie 1877: moţiune prin care se declara starea de război cu Turcia;• 9 mai 1877: Mihail Kogălniceanu a declarat Independenţa de Stat în Camera

Deputaţilor la interpelarea lui Nicolae Fleva;• 10 mai 1877: Carol a proclamat Independenţa de Stat în Senat;• iunie 1877: armata rusă ajunge la Dunăre şi înaintează pe trei direcţii:

- sud - Târnovo-Şipka-Stara-Zagora;- vest - Nicopole;- est - Biala-Rusciuk;

• 19/31 iulie 1877: telegrama Marelui Duce Nicolae, fratele ţarului, prin care solicita intrarea armatei române în Balcani;

• august 1877: Carol a primit comanda frontului de la Plevna;• 30 august 1877: asediul general asupra Plevnei şi cucerirea redutei Griviţa I

de români;• 28 noiembrie 1877: reduta Plevna a capitulat;• ianuarie 1877: armistiţiul de la Kazanlâk între Rusia şi Turcia;• 19 februarie/3 martie 1878: Tratatul de la San-Stefano;• 1 iunie 1878: s-a deschis Congresul de Pace de la Berlin;• 1 iulie 1878: Tratatul de la Berlin;• 1878: Turcia şi Austro-Ungaria au stabilit relaţii diplomatice cu România;• 1879: Italia a recunoscut independenţa României;• 1880: Anglia, Franţa şi Germania recunosc independenţa României;• 1881: România avea relaţii diplomatice cu 18 state;• 1866-1891: război vamal între România şi Austro-Ungaria;• 1883: România a aderat la Tripla Alianţă;• 1908: criza bosniacă;• 1912: Primul Război Balcanic împotriva Turciei purtat de Serbia, Muntenegru,

Bulgaria şi Grecia;• 1913: Al Doilea Război Balcanic;• 15 iunie 1914: atentatul de la Sarajevo soldat cu asasinarea moştenitorului

tronului Austro-Ungariei;• 15 iulie 1914: Austro-Ungaria declară război Serbiei. începe Primul Război

Mondial;• 21 iulie 1914: Consiliul de Coroană de la Sinaia hotărăşte adoptarea unei

aolitici de neutralitate;• 25 octombrie 1917: lovitura de stat bolşevică;• 1925: Pactul de la Locarno prin care Marile Puteri au garantat graniţele Franţei şi

îelgiei cu Germania, dar nu şi ale Poloniei şi Cehoslovaciei cu Germania, lăsând astfel leschisă calea agresiunii germane spre Europa de Est;

• 1932-1935: Conferinţa asupra dezarmării de la Geneva;• 1933: Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei şi din momentul preluării

'Uterii a trecut pas cu pas la încălcarea prevederilor tratatului de pace încheiat la 'ersailles;

• 1935: este introdus serviciul militar obligatoriu;• 1936: este ocupată zona demilitarizată a Renaniei;• martie 1938: este ocupată Austria şi se realizează astfel Germania Mare;

82

• 29-30 septembrie 1939: acordul de la Miinchen (dictat) prin • . 1 1 ...............anexa zona din sudul Cehoslovaciei locuită în proporţie de 90% de populaţii- ............

• 15 martie 1939: este desfiinţată Cehoslovacia;• 1 septembrie 1939: Germania a declanşat cel de-al Dolli-a K.i/Imh 1 li , 1

prin atacarea Poloniei;• 22 iunie 1940: Franţa a capitulat.

III. România şi Războiul Rece

Prin ,,război rece” se înţelege conflictul dintre celr nun num |mi> 11postbelice, Statele Unite ale Americi şi URSS, care însă n .1 de-fc-m u i ..........război propriu-zis. Semnele existenţei unor divergenţe intri N ialdr 1 ni (democrate), pe de o parte, şi Uniunea Sovietică (comunistă) an .i| >11 ui m. . - in , timpul ultimului război mondial. Aceste divergenţe sau .«?*• *«' •" '" r 1încheierea conflictului, având ca urmare răcirea relaţiilor dinlit * < !• don , superputeri. Războiul rece s-a datorat în primul rând diferenţei de •. 1 • .1 < 1111 -1111 >economic şi social între cei doi mari rivali. Fiecare parte dorea ■< ..... ........sistemul într-o zonă cât mai vastă şi să-şi întindă influenţele politic r ..............şi militare. La acest eveniment au participat şi statele aflate în ste-i.i «t mi....... .a celor două superputeri, între care şi România.

Războiul rece s-a caracterizat şi prin apariţia unor al 1.111(< mda m Cele mai influente au fost:

• Tratatul Organizaţiei Atlanticului de Nord (NATO), ap.ât ni 1 1 1 I '* I '* grupa statele occidentale în frunte cu SUA. Formarea NATO a I'om 1 nn/ni 1 de pericolul expansiunii Uniunii Sovietice spre Europa Occide ntala

• Tratatul de Prietenie, Colaborare şi Ajutor Reciproc (T> a iu lu i./< l< 1 Varşovia), format în 1955. Tratatul de la Varşovia era alcătuit din |n 111> <lm Europa răsăriteană aflate în sfera de influenţă a URSS. Formau-a 11 aiul111111 de la Varşovia a fost replica imediată a primirii Germanic 1 de ■ 1 (Republica Federală Germană) în NATO.

Organul de conducere a Tratatului de la Varşovia era Comitelui I ■ 1111 • Consultativ, compus din şefii statelor membre. Organele mii ilare- cian im Comitet al Miniştrilor Apărării al statelor membre şi Comandamentul Forţelor Armate Unite (aflat sub conducere sovietică).

România a fost membru fondator al Tratatului, însă poziţia sa a lic.l imn 1 în cadrul alianţei după 1964. în acel an, poziţia de independenţă a Komlinn 1 a fost susţinută în Declaraţia din aprilie 1964, când conducerea românea., 1 1 susţinut dreptul fiecărui partid comunist de a conduce ţara in finie|ic ■ !• condiţiile specifice din fiecare stat. în timpul guvernării lui Nicolae < V a n u n s-a continuat şi s-a accentuat politica externă de independenţă faţă de t Im........

1 n 1

Sovietică. Caracteristicile poziţiei unice a României în Tratatul de la Varşovia sunt următoarele:

1. România a refuzat să facă parte din structurile militare ale Tratatului de la Varşovia, neparticipând la manevrele militare de pe teritoriul ei. Din acest punct de vedere, poziţia României este asemănătoare cu cea a Franţei care, în timpul guvernării generalului Charles de Gaulle, a ieşit din structurile militare NATO.

2. România a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care nu a fost de acord cu aprobarea unui Statut al alianţei ce ar fi dat o mai mare putere conducerii sovietice.

3. România a fost singurul stat al alianţei care nu a găzduit trupe sovietice pe teritoriul naţional. In anul 1958 liderul sovietic Nikita Hruşciov a fost de acord cu retragerea armatei sovietice care staţiona pe teritoriul României încă din 1944.

4. România a avut o altă atitudine, comparativ cu ceilalţi membri ai Tratatului, faţă de intervenţia sovietică şi a celor cinci state ale alianţei pentru înăbuşirea încercării de reformare a sistemului comunist în Cehoslovacia („primăvara de la Praga”), precum şi alte iniţiative de politică externă care au condus la o creştere a popularităţii atât în ţară, cât şi în străinătate. în consecinţă, România a fost vizitată de lideri occidentali prestigioşi (preşedintele american Richard Nixon), iar prestigiul internaţional al României şi rolul său în politica interna­ţională au atins apogeul.

5. Atitudinea României şi a lui Nicolae Ceauşescu în legătură cu inva­darea Cehoslovaciei a cauzat apariţia pericolului unei invazii sovietice în ţara noastră. In consecinţă, România a avut o doctrină militară diferită de cea a Tratatului, e vorba de doctrina „războiului întregului popor”. Deşi URSS era aliata României, în cadrul doctrinei naţionale a României, cele mai importante forţe erau dispuse la graniţa cu URSS.

6. D upă anul 1969, România şi-a creat propria industrie de apărare, şi-a organizat forţele armate după propriile regulamente şi a refuzat prezenţa inspectorilor sovietici.

în condiţiile căderii comunismului în Europa, Tratatul de la Varşovia a fost desfiinţat în 1991.

Şi alte aspecte evidenţiază poziţia curajoasă a României în războiul rece:Participarea României la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în

Europa. Ţările europene, SUA şi Canada au semnat în 1975, „Acordurile de la Helsinki” în care erau afirmate unele principii în relaţiile internaţionale: respectarea integrităţii teritoriale a statelor; nerecurgerea la forţă şi la

184

ameninţarea cu forţa; neamestecul în treburile interne; dreptul fio mu |>• t|i. .. i a decide asupra propriei dezvoltări; respectarea drepturilor omului

România şi războiul din Vietnam (1959—1975). La sliiişitul unii........ i usecolului trecut, România, din cauza poziţiei antisovietice în politii .1 ■ tema >a îmbunătăţit relaţiile cu Statele Unite. în aceste condiţii, Români.1 .m< ............uiunul din canalele utilizate de americani pentru a duce negociai .< 1 n i< . uguvernul comunist de la Hanoi (capitala Vietnamului de Nord); în .... . I • '< Mnord-vietnamezii au declanşat o neaşteptată ofensivă şi rolul diplnmuli' >i României în această problemă s-a încheiat. In final, după ivli.ip ■ ■ .1 unu m 1 americane, Vietnamul de Sud a fost cucerit într-un timp Ibuili .mi .1. Vietnamul de Nord, în anul 1975.

Relaţiile bune avute atât cu China, cât şi cu Statele Unik au ....... uRomâniei să îndeplinească un rol de canal de comunicare între eclc <l« mn iu. până la istoricul moment al reluării relaţiilor diplomatice americano < Iun- >

Rom ânia şi războiul de şase zile (5—10 iunie 1967). Otic ului Mi|l.......este una dintre zonele cele mai tensionate în relaţiile mlemiiţuin'!■ Conflictele din Orientul Mijlociu au reprezentat o componentă .1 ni 1.. niln. rece, Uniunea Sovietică sprijinând statele arabe, iar Statele Uni le. l i >• Ini

Statele arabe au obţinut retragerea trupelor ONU. Toate ........ele m.li. miminenţa unui atac arab. Israelul areacţionat atacând Egiptul, Sinu a luni m . căror armată a fost distrusă în mai puţin de o săptămână. Israelul .1 m up,u m .. multe teritorii aparţinând statelor arabe, urmărind să-şi apere ■ < ■ uni n. 1 l>>zilele războiului, a avut loc la Berlin o conferinţă a partidelor o m .....>Imstatele Tratatului de la Varşovia, la care a participat şi Iugosluviu IU" propus adoptarea unei rezoluţii în care să condamne Israelul cu i u u i. România nu a fost de acord cu această propunere şi a adus critici -.iau I. ■ ,u ,1 pentru erorile comise. Declaraţia finală nu a fost semnată de Roni.uuu 1 1 umult, România a fost singurul stat comunist ce nu a rupt relaţiile iliplnin............Israelul, păstrând în acelaşi timp relaţiile bune cu lumea arabă.

Această poziţie a României a avut importante implicaju• România a devenit mediator în conflictul arabo-israclian, pun mi. 1

mediul României au fost stabilite contacte între diplomaţii ..............israelieni, arabi;

• România şi-a îmbunătăţit relaţiile cu SUA şi lumea oei ui...... laAstfel, la scurt timp după terminarea operaţiunilor militare, prim mim anii român, Ioan Gheorghe Maurer, a fost primit de preşedintele SUA 1 " 1 . Johnson. în acelaşi timp, România a fost prima ţară comunista 1 an- .1 n Iu u relaţiile cu Republica Federală a Germaniei, în pofida opoziţiei I‘• |> 111• 11 • u Democrate Germane (statul comunist german) şi a Uniunii Soviclu <

1111

Poziţia românească în conflictul arabo-israelian a crescut enorm presti­giul României, ca urmare rolul ei în relaţiile internaţionale a depăşit cu mult situaţia reală dată de potenţialul său economic, militar şi demografic limitat. România a fost vizitată de lideri occidentali importanţi (preşedinţii americani Richard Nixon şi Gerald Ford şi conducătorul Franţei, Charles de Gaulle).

România şi războiul din Afghanistan. România a adus critici agresiunii sovietice din Afghanistan, considerată o aventură care a adus o nouă criză în relaţiile internaţionale.

Cronologie:• 9 octombrie 1944: A co rd u l de procenta j de la Moscova. România intra în

sfera de influenţă sovietică în proporţie de 90%.• februarie 1945: C onferinţa de la Yalta şi iulie-august 1945: Conferinţa de la

Potsdam au creat condiţii favorabile atât pentru întărirea poziţiilor U.R.S.S., cât şi pentru instaurarea regimului comunist;

• 5 martie 1946: Discursul lui Winston Churchill ţinut la Universitatea din Fulton (Missouri) în care afirmă că „o cortină de fier a căzut peste Europa", considerat de unii istorici ca momentul de început al Războiului Rece;

• 10 februarie 1947: Tratatul de la Paris - s-a consfinţit statutul politico-juridic al României ce cuprindea doar partea de N-V a Transilvaniei cedată Ungariei în 1940 prin Dictatul de la Viena. Se consfinţea pierderea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei; nu se recunoştea statutul de co-beligeranţă şi obliga ţara noastră la plata unor despăgubiri de război. Potrivit prevederilor tratatului de pace, trupele sovietice rămâneau în România pe motiv că trebuia asigurată legătura cu cele din Austria. Delegaţia română la Conferinţa de pace a fost condusă de Gh. Tătărăscu - ministrul de externe.

• martie 1947: lansarea doctrine i Truman, concepută de diplomatul american George F. Kennan, numită containm ent, doctrina îndiguirii comunismului, prin care statele europene urmau să primească sprijin financiar;

• iunie1947: anunţarea P lanu lu i M arshall de asistenţă financiară oferită Europei Occidentale care s-a dovedit masiv şi sistematic. Primele ţări care beneficiază de ajutor financiar au fost Grecia şi Turcia.

• iulie 1947: U.R.S.S. a respins Planul Marshall impunând aceeaşi linie politică şi ţărilor satelite;

• 9 iulie 1947: România a respins în termeni fermi Planul Marshall, ca de altfel toate ţările aflate în zona de influenţă sovietică;

• 1947: Stalin constituia Kominformul (Biroul Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti) prin care consolida dominaţia U.R.S.S. asupra statelor comuniste recent create;

• 5 noiembrie 1947: Gh. Tătărăscu este înlocuit din funcţia de ministru de externe cu Ana Pauker;

• 30 decembrie 1947: regele Mihai I a abdicat şi s-a proclamat Republica Populară Română;

186

• februarie 1948: România a semnat cu U.R.S.S un Irul .ii ■/. /..........colaborare şi asistenţă m utuală valabil pe 20 de ani, urmai de iuţeli p u .............ii.......cu Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria;

• februarie 1948: lovitura de stat de la Praga - putere.i .i l" i pn lu.il. • !«• .........• 1949: s-a constituit C.A.E.R., organizaţie economic,1 <l< tin.ii.i Hindi/A.......... I,

comerciale şi colaborării economice şi tehnico-ştiinţili< o <linii*■ ţ.Vlle i i ii.....comuniste (România - membru fondator);

• 24 iunie 1948-12 mai 1949: Blocada Berlinulu i instiliilM de i II' i t i iBerlinului Occidental a fost contracarată de „podul aerian" instituit < le SI l \ ,1 11 .n■ h

• 1948: 12 state occidentale semnează Pactu l A tla n tic u lu i In u i u m i .\i........formează la 4 aprilie 1949, N .A .T .O ., la Washington.

• 1948: Israelul şi-a proclamat independenta;• 1948-1949: război arabo-israelian. Au fost stabilite frontierele Im .udului• 1949: U.R.S.S. a realizat prima explozie nucleară;• 1950: s-a hotărât construirea Podului Giurgiu-Ruse la propuneri*.! Im M i i i• 1952: Grecia şi Turcia intră în N.A.T.O.;• 5 martie 1953: a murit Stalin;• 1953: revoluţia anticomunistă în R.D.G.;• 1955: România a devenit membru O.N.U.;• 1955: R.F.G intră în N.A.T.O.;• 1956: revoluţie anticomunistă în Polonia;• 1956: revoluţie anticomunistă în Ungaria. Atitudinea de subordon.ni >

României faţă de U.R.S.S. cu ocazia revoltei anticomuniste condusă de Im re N.ir. < sprijinit intervenţia militară sovietică.

• 1956: Criza Canalulu i de Suez. Gamal Abdel Nasser a naţionali/.it < aiului Suez. Acest fapt a determinat intervenţia militară a Marii Britanii şi Franţei sprijinii)' Israel. Operaţiunea militară împotriva Egiptului a fost oprită de S.U.A. şi U .K S I . frontierele arabo-israeliene au fost instalate trupe de menţinere a păcii.

• 24 mai 1958: retragerea trupelor sovietice din România; politica lui (,li Gheorghiu-Dej a urmărit:

- în plan extern păstra aparenţa fidelităţii faţă de Moscova;- în plan intern - neutralizarea adversarilor fideli Moscovei şi orient,iu ,(

tot mai accentuată către o cale naţională de construire a comunismului începe procesul de destalinizare şi procesul de liberalizare politică

• 1958-1960: se încheie acorduri economice cu statele occidentale;• 1959: România este aleasă vicepreşedinte a celei de-a XlV-a Sesiuni a Adiin.till

Generale a O.N.U.;• 1961: legaţiile Franţei şi Marii Britanii au fost ridicate la rang de ambasadă• 1961: s-a ridicat zidul Berlinului;• 1962: în condiţiile conflictului sovieto-chinez, Gh. Gheorghiu-Dej s-a dr,t,in|,it

treptat de Moscova;• 1962: criza rachetelor cubaneze;

in '

• 1962: a izbucnit conflictul chino-sovietic. Făcând notă discordantă fată de politica blocului sovietic, România a continuat să întreţină relaţii diplomatice cu China şi Albania, în schimb, China recunoştea dreptul României asupra Basarabiei. P.M.R. şi-a atribuit un rol de mediator în conflictul dintre U.R.S.S. şi China.

• 1950-1953: războiul din Coreea;• 1959-1975: războiul din Vietnam;• 1973: Richard Nixon a încheiat un acord de pace;• 1975: Vietnamul de Sud a fost cucerit de Vietnamul de Nord;• 1963: Ch. Gheorghiu-Dej a vizitat Iugoslavia şi a încheiat un acord pentru

construirea Complexului hidroenergetic de la Porţile de Fier;• 1963: România a votat altfel decât U.R.S.S. la O .N.U.;• 1964: este respins Planul Va/ev care preconiza formarea unei regiuni agricole

comune teritoriale din U.R.S.S., Bulgaria şi România;• aprilie 1964: Declaraţia cu privire la p o z iţ ia P.M.R. în problem a m işcării

comuniste ş i m uncitoreşti in ternaţionale:- era susţinut dreptul la independenţă în stabilirea liniei politice a P.M.R.;- egalitatea în drepturi;- neamestecul în treburile interne;- neutralitate în conflictul sovieto- chinez;- este criticată tendinţa de hegemonie sovietică;

• 1965: continuarea şi accentuarea detaşării liniei politice faţă de Moscova odată cu venirea la conducere a lui N. Ceauşescu; liberalizarea politică (afirmarea indepen­denţei faţă de Moscova);

• 1966: vizita premierului chinez Zhou Enlai în România;• 1967: România era prima ţară comunistă care stabilea relaţii diplomatice cu

R.F.G.;• 1967: România a fost singura ţară comunistă care nu a rupt relaţiile diplomatice

cu Israelul, după Războiul de 6 zile. România a devenit mediator în conflictul arabo-israelian. Această poziţie a dus la îmbunătăţirea relaţiilor ţării noastre cu S.U.A. şi EuropaOccidentală.

• 1967: Corneliu Mănescu este numit preşedinte al Adunării Generale a O .N.U. (primul preşedinte comunist);

• 26 iunie 1967: Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României, este primit de preşedintele S.U .A., Lyndon Johnson;

• 1968: refuzul României de a se implica în „P rim ăvara de la Praga". Această atitudine a contribuit la:

- creşterea popularităţii lui N. Ceauşescu- vizita unor lideri occidentali:

• 1968: vizita preşedintelui francez Charles de Gaulle;• 1969: vizita preşedintelui S.U.A., Richard Nixon;• 1975: vizita preşedintelui S.U.A., Gerald Ford;

- apariţia pericolului unei invazii sovietice;

188

- o doctrină militară diferită de cea a Tratatului de la Vfli.nvi.i J. •. m„ră z b o iu l întregulu i p o p o r" - după 1969, România vi •' «t< ti .... . <strategie de apărare; şi-a organizat forţele armate dup.'i |>i<>|nhI*i n fn lamente şi a refuzat prezenţa inspectorilor sovietici;

• 1968: încep tratativele cu C.A.T.T. (Acordul pentru tarife şi rom nii in n I România este stat membru;

• 1968: tratativele de aderare la F.M.I. şi Banca Mondială, finali/.il<• i i i i ‘ '• 1973: C.E.E. (Piaţa Comună) acordă un regim preferenţial RomAnn'i,• 1975: S.U.A. acordă României clauza naţiunii celei mal I.iv« > 1 1 ,ti> |mh.

în 1988;• 1974: o nouă fază a conflictului arabo-israelian;• 1974: în timpul lui Leonid Brejnev, relaţiile româno-soviotii «■ < u n u ............

liorare;• 1975: Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europ.i > ..................

Acordurile de la He ls inki. României i se datorează, în special ambii'.,ulmului ...........Lipatti, definiţia regulii consensului în adoptarea deciziilor ca 1 ........... .desfăşurarea lucrărilor Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în I <in>|>.i ii '• i l devenită mai târziu O.S.C.E. (Organizaţia pentru Securitate şi Coopei.ut- ni ....... .. >•

• 1978: România a contribuit la încheierea acordului de p a c rimlm Unu l Egipt (Camp David);

• 1979: România a contribuit la stabilirea relaţiilor diplomatic r <llnln> ' 1China;

• 1979: România a criticat agresiunea sovietică în Afghani im iun i<i.......aventură care a generat o nouă criză în relaţiile internaţionale;

• 1980: un nou acord comercial cu C.E.E.;• 1985: Mihail Corbaciov a devenit secretar general al P.C.t ).S i i Mii <i r ' '

de „perestroika i glasnosti";• mai 1987: Mihail Gorbaciov a vizitat România şi a cerut reforme• martie 1989: N. Ceauşescu a anunţat plata integrală a d.ilmlei i<-1 -1 ., ■

României, care în 1983 se ridica la 11 miliarde de dolari;• martie 1989: Rezoluţia O .N .U . pentru constituirea unei comT.il <!■ m. i, i

privind situaţia din România;• 1989: negocierile americano-sovietice de la Malta;• martie 1989: Comisia pentru drepturile omului a O N U .idupl................

Rezoluţie pentru constituirea unei comisii de anchetă privind sitiuaţia din K<mi.ini >• 9 noiembrie 1989: căderea zidului Berlinului;• 20-24 noiembrie 1989: Congresul al XlV-lea a l PCR, Ceauşescu < omidi’i.'t i

menţinerea a două state germane este o necesitate; totodată el a cerut «Irmini.tn i pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939;

• 3 octombrie 1990: unificarea Germaniei;• decembrie 1991: dezmembrarea U.R.S.S. - sfârşitul războ iu lu i ret <•

l i n

CUPRINS

Argument ........................................................................................jA. POPOARE Şl SPAŢII ISTO RICE................................................. 4

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor ..............................41. Etnogeneza românească ......................................................... 42. Romanitatea românilor ........................................................... 63. Romanitatea românilor în Evul Mediu — secolele XIV—XVI ...74. Umaniştii şi Romanitatea românilor în Evul Mediu ................85. Romanitatea românilor - secolele XVII—XVI11 ......................... 96. Romanitatea românilor în lupta de emancipare politică

a românilor din Transilvania; disputa în jurul continuităţii românilor............................................................................... 11

7. România Modernă şi romanitatea românilor ......................... 138. Ideea romanităţii românilor după Marea Unire .....................149. Istoriografia comunistă şi ideea romanităţii românilor .......... 15

B. OAMENII, SOCIETATEA Şl LUMEA ID E ILO R ............................ 18I. Democraţie şi totalitarism în secolul al XX-lea........................ 18

1. Trăsăturile democraţiei ..........................................................182. Trăsăturile totalitarismului .....................................................18i Ideologii totalitare şi practici totalitare .................................. 194. Regimuri democratice în secolul al XX-lea ............................ 26r>. trăsăturile democraţiei româneşti 1918-1938 ......................306. Ideologii şi practici politice în România ................................ 32

II Istoria constituţională a României .......................................... 38I Regulamentele Organice .......................................................38A Convenţia de la l’aris august I858 ......................................39t Statutul I V/voli.'iloi .il ( 'onvenţiei de la Paris - 1864 ........... 40•I Constituţia României Moderne - 1866 ..................................41V ( onstituţla României Mari - 1923 ........................................ 44(). ( onstltuţia monarhiei autoritare - 1938 ................................ 477. Constituţiile comuniste..........................................................498. Constituţia statului de drept din 1991 ....................................58

( . SI A IU L Şl POLITICA ................................................................. 60I Autonomii locale şi instituţii centrale (secolele IX-XVIII) .....60( e sunt autonomiile locale?....................................................... 60

II. Instituţiile centrale pe spaţiul românesc .................................62I. Instituţia voievodatului ..........................................................63

l<)0

2. Instituţia Principatului în secolele XVI—XVIII .................3. Domnia........................................................................... t . ‘4. Sfatul domnesc............................................................... i5. Adunările de stări ........................................................... i.1'6. Armata ........................................................................... '7. Biserica ......... .................................................................. '<'8. Administraţia................................................................... l9. Justiţia ............................................................................ I

III . în tem eierea statelor medievale româneşti .............................. V1. Factori interni şi externi .................................................... ' ’2. întemeierea statului medieval Ţara Românească ............. . !' '3. întemeierea statului medieval Moldova ......................... '<■4. întemeierea statului medieval Dobrogea........................ . 7

II. Statul român m odern: de la proiect la realizareaRomâniei M ari ..................................................................................... M ’1. Proiecte politice între 1711-1821 .................................... M I2. Proiect politic la 1821: Revoluţia lui Tudor Vladimiresc ii o 1»3. Proiecte politice între 1822-1848 ............................. 1 * I4. Proiectul politic paşoptist - 1848 .............................. 11 '5. Proiectul Unirii Principatelor; realizarea proiectului politic

între 1859-1866 ......................................................... 11 •6. Proiectul modernizării instituţiilor statului: Monarhia,

Parlamentul, Guvernul, Biserica, Armata, Justiţia ........ i 117. Proiectul partidelor politice ............................................ t I8. Proiectul independenţei de stat 1877-1878 ................. I 19. Primul Război Mondial 1914-1918 ........................... i 1

10. Proiectul făuririi României Mari - 1918 ...................... I 'III . Rom ânia postbelică. Socialism, naţionalism -com unism

şi disidenţă a n tic o m u n is tă .......................................................... i1. Cucerirea şi consolidarea puterii politice ........................ I "2. Stalinizarea României ..................................................... i I

Dfc. RELAŢII IN TE R N A ŢIO N A LE .............................................................. IMI. Ţările rom âne în tre diplom aţie şi conflic t în Evul M ed iu

şi la începutul m odernită ţii ............................................................. i ■<II. Rom ânia şi concertul european; de la „criza orienta lă"

la m arile alianţe a le secolului al X lX -lea .................................. i i1. România şi concertul European: de la „criza orientală"

la marile alianţe în prima jumătate a secolului al XlX-lea i i

2. România şi concertul european; de „la criza orientală"la marile alianţe în a doua jumătate a secolului al XlX-lea ..171

3. Politica externă a României la sfârşitul secoluluial XlX-lea ........................................................................... 1 73

4. Marile Alianţe .................................................................... 1745. Politica externă a României la începutul secolului

al XX-lea ............................................................................ 1746. România şi Primul Război Mondial .................................... 1757. Conferinţa de pace de la Paris-Versailles (1919-1920) .....1 768. Alianţe regionale şi defensive încheiate de România ......... 1779. Relaţii internaţionale 1919-1939 ....................................... 178

10. Relaţiile româno-sovietice 1918-1944 ............................... 17911. Relaţiile cu Germania......................................................... 1801 2. Relaţiile României cu Bulgaria şi Ungaria ...........................181

I I I . România şi Războiul Rece .................................................184