Introducere

Comunicarea este un proces cu care ne confruntam in fiecare zi , dar conflictul este si el un ingredient coditian al experientei noastre de viata. Unii oameni par sa stie doar sa provoace conflicte, altii le si rezolva. Se cuvine insa sa observam ca, asa cum se exprima unii autori( Rubin, Pruitt, Kim, 1994), folosind o metafora foarte inspirata atunci cand conflictul devine foarte intens ( ceea ce se numeste escaladarea conflictului), acesta arde precum un foc toate bunele intentii ale partenerilor in comunicare; astfel, in mitologia greaca , la intrarea in Infern sta Cerber, un caine cu trei capete, cu o coada mare cu spini care permite sufletelor sa intre cu usurinta, dar, o data trecute de coada lui Cerber, acestea nu se mai pot intoarce (acealeasi prioritati le regasim la capcanele utilizate pentru prinderea animalelor ele permit animalului sa intre, dar fac imposibila iesirea). Similar, in conflict se intra cu usurinta, dar iesirea este mult maio dificila.O alta imagine, la fel de plastica, este sa ne inchipuim conflictul facand apel la teoria bulgarelui de zapada. Similar cu un bulgare de zapada care se rostogoleste la vale, capata viteza si creste in dimensiune (devenind, astfel, mai greu de oprit), in conflict se intra usor si foarte repede se ajunge la un conflict foarte puternic; desigur, mult mai greu este sa refaci relatiile de comunicare rupte de cresterea conflictului.Comunitatea democratica poate fi definita ca un spatiu al confruntarilor, iar cercetarile in domeniu demonstreaza ca si spatiul educativ scolar pare a avea aceleasi caracteristici. Modul in care elevii sunt antrenati in acest spatiu al confruntarilor, valorile puse in joc de fiecare interventie (a profesorului si/sau a elevilor) configureaza deprinderi specifice fie unei comunitati democratice (implicare, autonomie, gandire critica, toleranta etc.), fie unei comunitati care sta sub semnul totalitarismului (izolare, dependenta, obedienta, intoleranta etc.)

Managementul clasei, ca disciplina in sistemul stiintelor educatiei, vizeaza acest aspect esential al muncii profesorului, administrarea eficienta, sub semnul valorilor civic-democratice, a conflictelor inerente salii de clasa, plecand de la premisa ca scoala anticipeaza si pregateste absolventii in vederea implicarii si a rezolvarii conflictelor inerente unei societati democratice Iata de ce vom seziza, inca din aceasta introducere, ca in fapt conflictul este inevitabil; mai mult, nu numai ca nu putem sa-l ocolim, dar in cele mai multe cazuri, potentat si controlat, acesta se afla in postura de a imbunatati simtitor implicarea cursantilor, motivatia pentru invatare si in ultima instanta eficienta invatarii si activitatii propriu-zise.

Consideram ca o comunicare lipsita in totalitate de potenialitile conflictului este neautentic, deci nu indeplinete atributele ateptate, cele ale eficientei.

Capitolul I

Profesorul sursa de autoritate sau de putere

Pedagogia este o disciplina a dozajului; si daca ea poate oferi, fara nici-un dubiu, ingredientele necesare unei situatii educative, dozajul tine inca de profesor, de cel care actioneaza in circumstante date. Desi determinate, aceste circumstante sunt mult prea complexe pentru a putea fi controlate in mod eficient.

Louis Cohen si Lawrence Manion propun doua concepte cheie in abordarea controlului pe care profesorul trebuie sa-l exercite in clasa: puterea si autoritatea.

Puterea denota mai ales modalitati brutale, lipsite de normativitate consensuala, prin care un individ ii supune pe ceilalti vointei sale ( R. Peters, Etics and Education, Londra, 1966) si putem aminti:

modalitati de coercitie fizica ( pedeapsa dureroasa, restrictie de a iesi afara la joaca etc.)

modalitati de coercitie psihologica (amenintarile)

manipularea unor forme mai putin extreme de sanctiune 9 jocul subtil al pedepselor si recompenselor)

Spre deosebire de putere, autoritatea se bazeaza pe un sistem impersonal de norme si valori care intruneste (macar partial) consensul celor aflati in sfera de control.

Puterea poate deveni una dintre formele cele mai eficiente de sustinere a autoritatii.Clasa constituie un context social specific, deci si cele doua concepte putere si autoritate vor capata acceptii specifice.

In conceptia lui K. Wadd (Classroom Power, in B. Turner, Discipline in Schools, Ward Lock Educational, Londra,1973) puterea profesorului sintezeaza patru componente:

charism (capacitatea de a atrage si de a influenta oameni prin propria personalitate)

ascendenta (capacitatea de a obtine controlul asupra unei situatii prin simpla prezenta a persoanei respective)

puterea intelectuala ( puterea expertului, a celui care stie)

resursele de putere (capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activitati in sala de clasa)

Controlul pe care profesorul il exercita asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de putere personala si de autoritate, derivate atat din statutul sau de profesor, cat si din increderea pe care elevii i-o acorda.

Dozajul dintre autoritate si putere a configurat, in conceptia lui E. Wragg( Class Management and Control; A Teaching Skills Workbook. DES Teacher Education Project, Macmillan, Londra, 1981) mai multe tipuri de control din partea profesorilor: tipul autoritar

tipul permisiv

tipul centrat pe modificarile de comportament

tipul centrat pe cultivarea unor relatii de parteneriat cu elevii

tipul stiintific

tipul centrat pe conexiunile scolii cu alte subsisteme sociale

Stilul autoritar are ca rezultat o atmosfera de ostilitate si induce elevilor sentimentul neputintei, al competitiei, al unei dependente inalte si al instrainarii de obiectul de studiu respectiv. Adesea intr-o atmosfera de autoritate, elevilor le este teama sa faca incercari, dezvoltandu-se lipsa de incredere in sine si pesimismul. Elevi au tendinta de a renunta cand trebuie sa infrunte o noua dificultate sau o sarcina noua.Intr-un rezumat, Kenneth Moore prezinta trasaturile principale ale stilului autoritar.Profesorul autoritar:

pedepseste

umileste

impune

cere imperativ

critica

exercita presiuni

utilizeaza o voce ascutita

domina

este aspru

inspira teama

Forrest Parkay si Beverly Stanfort ( Becoming Teacher, Ally and Bacon, Boston, 1992) caracterizeaza, oarecum asemanator, stilul autoritar. Profesorul:

este sef

are vocea ascutita, aspra

comanda

arata putere

exercita presiune

cere imperativ cooperarea

impune ideile sale

domina

descopera greseli

critica

pedepseste

apeleaza frecvent la expresii de genul eu decid, tu ascult sau iti spun eu ceea ce trebuie sa faci

isi asuma intreaga responsabilitate

Stilul democratic presupune impartirea responsabilitatilor prin delegarea de catre profesor a unei parti din prerogativele sale(conferite prin statut); elevii sunt incurajati sa caute, sa se implice, sa ia decizii si sa-si asume consecintele deciziilor lor.

Pentru a invata cum sa traiasca in democratie, elevii trebuie sa se poata conduce liber si responsabil. Consiile elevilor, sistemele judecatoresti ale elevilor, institutia elevului de serviciu, intalnirile clasei si intalnirile scolii planificate de catre elevi sunt forme ale guvernarii elevilor care ofera oportunitati de conducere si mijloace de a practica democratie (Parkay si Stanford)Liderul democratic evita critica si umilirile. In schimb dezvolta autoaprecierea prin impartirea responsabilitatilor. Daca elevii sunt incurajati cand comit greseli, ei isi dezvolta increderea in sine. Drept rezultat, atmosfera in clasa este una de deschidere, comunicare prieteneasca si independenta ( Keneth Moore )

Keneth Moore caracterizeaza stilul democratic al profesorului astfel:

este prietenos

este ferm

este atent

este deschis, cinstit

incurajeaza

stimuleaza

ajuta

indruma

convinge

antreneaza

infruenteaza

Destul de asemnator este caracterizarea facuta si de autorii lucrarii Becoming Teache in care profesorul :

este lider

invita

stimuleaza

este adeptul exprimarilor de genul iti spun ce mi-ar plcea s faci , i sugerez i te ajut s decizi

incurajeaza

ajut

are voce cald

influeneaz

coopereaz cu succes

negociaz idei

orienteaz

influeneaz

realizeaz acorduri

discut

mparte responsabilitatea cu elevii

Stilul laissez-faire presupune o retragere accentuat a profesorului din prim-plan, pentru a interveni doar cnd situaia risc s degenereze in conflict. Teoretizat la inceputul secolului al XX-lea sub influena entuziasmului generat de declararea acestuia drept secol al copilului, acest stil s-a dovedit a fi mai degraba ineficient. De cele mai multe ori, acest stil de conducere sfarseste in haos. El produce dezorganizare, creaza frustrari elevilor si se obtin prea putine rezultate pozitive. In plus, elevii sunt adesea stresati si au sentimentul ca sunt coplesiti si pierduti.Pe scurt, stilul laissez-faire se caracterizeaza prin:

permisivitate

acceptarea unei libertati aproape totale

Acest stil conduce la anarhie si dezordineCapitolul II

Elevul partener de negociere sau subiect ignorat in scoal

Un management eficient se fundamenteaz pe negocierea sistemului de reguli care functioneaza in sala de clasa. Negocierea presupune implicarea elevilor, activarea lor intr-un cmp esenial pentru individ: acela al exercitiului democratic. Dac elevul este subiect pasiv in scoal, nu i se putea cere s manifeste ulterior atitudini i comportamente specifice unui om al cetii, unui cetean.Parteneriatul si negocierea sunt necesare nu numai pentru a asigura un control eficient al clasei, dar si pentru implicarea elevilor intr-un exercitiu esential al democratiei. Alegerea si acceptarea responsabilitatii pentru alegerea facut.

Un management adecvat al clasei trebuie sa in cont de anumite diferene la nivelul elevilor, diferene care vor genera in mod firesc ateptri diferite in raport cu rolul profesorului. Pentru D. Fontana (Classroom Control: Understanding adn Guiding Classroom Behaviour, British Psychological Society, Londra, 1985), cele mai importante diferene sunt:

diferena de vrst

diferenele de abilitate

diferentele de gen

diferentele culturale

Toate aceste diferente pot crea un camp de tensiuni greu de aplanat daca profesorul le ignora sau nu este capabil sa le faca fata; de aceea, poate ca nu este lipsita de importanta studierea culturii mediului din care provin elevii dintr-o clasa. n acest context, cele mai importante intrebari care necesita un raspuns vizeaz: familia

ciclul vietii

relatiile interpersonale

comunicarea

comportamentul dezirabil si disciplina

religia

sanatatea si igiena

hrana

imbracamintea

istoria si traditiile

educatia

munca si joaca

Capitolul III

Conflictul si managementul conflictelor

Abilitatea de a comunica presupune si abilitatea de a rezolva conflictele de comunicare. Conflictul nu presupune in mod obligatoriu aspecte negative (de exemplu, tensiune, cearta), deci comunicarea eficienta nu inseamna camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte fireasca a procesului de comunicare.

Efectele pozitive ale conflictului:

cresterea motivatiei pentru schimbare

imbunatateste identificarea problemelor si a solutiilor

creste coeziunea unui grup dupa solutionarea comuna a conflictelor

creste capacitatea de adaptare la realitate

ofera o oportunitate de cunoastere si dezvoltare de deprinderi

dezvolta creativitatea

Daca conflictul este negat, reprimat, camuflat sau solutionat de tipul castigator-invins, acesta poate avea o serie de efecte negative:

scade implicarea in activitate

diminueaza sentimentul de incredere in sine

polarizeaza pozitiile si duce la formarea de coalitii

dilemele morale

dificultati in luarea deciziilor

Studiile de evaluare a programelor de dezvoltare a abilitatilor de comunicare si de management al conflictelor au identificat o serie de convingeri eronate despre conflict in randul participantilor. Cele mai frecvente convingeri eronate sau mituri despre conflict sunt:

conflictul se rezolva de la sine, odata cu trecerea timpului

confruntarea cu o problema sau dintr-o disputa este intotdeauna neplacuta

prezenta unui conflict este semnul unui management prost al grupului sau al clasei

conflictul este intotdeauna negativ sau distructiv

conflictul intr-o clasa este un semn de neimplicare a profesorului in problemele clasei

conflictul nu se rezolva decat printr-un compromis, cineva trebuie sa piarda

a avea un conflict este un semn de slabiciune sau vulnerabilitate

Stiluri de abordare a conflictelor:

metoda ctig pierde

metoda pierdere pierdere

metoda ctig ctig

Principii de management al conflictelor:

mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare activa, utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea mesajelor

diferentierea dintre evenimente, comportament si interpretarea lor, evaluarea diferitelor optiuni

focalizarea pe problema nu pe persoana, folosirea unor termeni concreti, specifici, comportamentali in descrierea situatiei si nu generali, utilizand un limbaj adecvat utilizarea comunicarii directe, fara a reactiona cu propriile argumente, clarificarea intrebarilor, solicitarea informatiilor pentru intelegerea situatiei, evitarea invinovirii si etichetarii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relatiei sau grupului identificarea barierelor in rezolvarea conflictului: judecarea persoanei si nu evaluarea mesajului, cautarea de contraargumente, reactia prematura, ascultarea interlocutorului pentru identificarea greselilor si nu pentru a intelege mesajul, convingerea ca numai el/ea are dreptate

utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme in abordarea conflictului

Comunicarea asertiva s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficienta la situatii conflictuale interpersonale. Lipsa asertivitatii este una dintre cele mai importante surse de inadecvare sociala. Aservivitatea este rezultatul unui set de atitudini si comportamente invatate, care au drept consecinta pe termen lung imbunatatireav relatiilor sociale, dezvoltarea increderii in sine, respectarea drepturilor personale, fornarea unui stil de viata sntos, imbunatatirea abilitatilor de luare a deciziilor responsabile, dezvoltarea abilitatilor de management al conflictelor.Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fara a afecta si ataca drepturile celorlalti.

Invatarea deprinderilor de asertivitate este facilitata de contrastarea ei cu cele doua modele comportamentale opuse, pasivitatea si agresivitatea.

Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca raspuns al unei persoane care incearca sa evite confruntarile, conflictele, care isi doreste ca toata lumea sa fie multumita, fara insa a tine cont de drepturile sau dorintele sale personale; manifestare a unei persoane care nu face cereri, nu solicita ceva anume, nu se implica in castigarea unor drepturi personale sau in apararea unor opinii. Aceste persoane se simt ranite, frustrate, iritate, fara insa a incerca sa-si exprime nemultumirea fata de ceilalti.

Agresivitatea este o reactie comportamentala prin care il blamezi si il acuzi pe celalalt, incalci regulile impuse de autoritati( parinti, profesori, politie), esti insensibil la sentimentele celorlalti, nu-ti respecti colegii, consideri ca tu ai intotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenta, consideri ca cei din jurul tau (parinti, colegi, profesori) sunt adesea nedrepti cu tine, esti sarcastic si utilizezi adersea critica in comunicare, consideri ca drepturile tale sunt mai importante decat ale altora, esti ostil si furios.Fiecare copil, adolescent sau adult trebuie sa constientizeze drepturile asertive si sa faca apel la ele de cate ori este necesar. Adultul, parintele sau profesorul trebuie sa accepte ca si copiii si tenerii au aceleasi drepturi asertive ca si adultii.

Capitolul IV

Cauze ale comportamentului perturbator al elevului

Luis Cohen si Lawrence Manion notau cu umor , dar si nu exasperare, ca nici intelepciunea lui Solomon n-ar putea sa dea seama de cauzele care ii determina pe elevi sa aiba un comportament perturbator.

Enumeram cateva dinte cauzele comportamentului inadecvat in clasa:

1. Antipatia in raport cu scoala. Aceasta poate fi rezolvata prin intermediul unor factori proprii institutiei scolare:

A avea asteptari maxime in raport cu elevii

A oferi prin exemplu propriu un model pentru comportamentele dorite

A impartasi elevilor asteptarile tale

A stabili o atmosfera pozivita, de empatie pentru fiecare elev in parte, fara a pierde din vedere ce trebuie facut in clasa A implica elevii in mod activ

A releva foarte clar ca merita sa inveti

A cultiva incredere in sine a elevilor

A utiliza interesele si cunostintele anterioare ale elevilor

A utiliza ideile elevilor, pentru ca in acest caz interesul si implicarea lor vor fi mai mari

A utiliza curiozitatea naturala a elevilor

A provoca elevii prin solicitarile la care trebuie sa raspunda

A utiliza intaririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile

A utiliza instruirea individuala

A utiliza competitia

A reduce anxietatea elevilor

Conflictele de interes sunt generate de discrepanta manifestata dintre sistemul de valori a elevilor si sistemul pe care il reprezinta profesorul. Calea cea mai potrivita pentru rezolvarea unui conflict de interese pare a fi negocierea.

Procedura de negociere cuprinde patru pasi:

Confrntarea pozitiilor

Definirea conflictului in termeni acceptati de ambele parti

Stimularea dorintei de cooperare

Negocierea si adoptarea unei perspective comune de abordare a conflictului

2. Nevoia de recunoastere sociala3. Izolarea sociala

4. Comportamentul impulsiv

5. Ignorarea regulilor

6. Conflictele intre sisteme opuse de reguli

7. Transferul afectiv

8. Agresivitatea umana innascuta

9. Anxietatea

10. Modul de manifestare a profesoruluiK. Paul Kasambira considera totusi ca principalele cauze ale problemelor de disciplina sunt proprii campului educativ scolar si se pot grupa astfel: probleme legate de profesor si probleme legate de elev.

Probleme legate de profesor:

Lipsa de experienta

Problemele de comunicare

Diferentele de atitudine Problemele personale

Proiectarea

Resurse materiale adecvate

Mediul

Probleme legate de elevi:

Presiunile din partea colegilor

Absenta succesului academic

Hrana si somnul

Plictiseala

Pe termen mediu si lung, scopul disciplinei este interiorizarea codurilor comportamental-valorice ale comunitatii si crearea autodisciplinei individului, de aceea un cod al comportamentului in sala de clasa, elaborat serios, poate aduce o contributie vitala la dezvoltarea unor standarde comportamentale dezirabile atat in interiolul scolii, ct i in afara acesteia.

Elevii trebuie pusi in acele situatii care sa le arate ca este mult mai profitabil pentru ei sa respecte standardele comportamentale acceptate de profesor, chiar si pentru ca aceste sunt considerate dezirabile de catre comunitatea in cadrul careia traieste.

CONCLUZIIManagementul clasei poate fi inteles ca un ansamblu de strategii si tehnici de gestionare a relatiei profesor elev in conditii date.

De asemenea, ar trebui amintit ca aceasta gestionare trebuie sa posede intotdeauna valentele educative si ca tot ceea ce se intampla in aceasta zona trebuie subordonat educativului.

Succesul activitatii de management al relatiilor cu caracter interpersonal se reflecta in comportamente observabile: calitatea climatului psihosocial din clasa de elevi, absenta conflictelor majore intre elevii unei anumite clase de elevi, intre profesorii si elevi acelei clase, intre acestia si personalul de conducere si administrativ al scolii, in calitatea profilului psiho,oral al elevilor care sunt membri ai acelui grup educational etc.

BIBLIOGRAFIEIon Ovidiu Pnioara - Comunicare eficienta, Polirom 2008Dan Potolea, Romita Iucu Pregatire psihopedagogica. Polirom, 2008

Emil Stan Managementul clasei , Institutul European, 2009Adriana Bban Consiliere educaional, ASCRED, 2011

2