51

Stud

iul 4

Studiul 4 18-24 ianuarie

Chemarea la ucenicie adresată copiilorPentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Psalmii 127:3-5; Deuteronomul 6:6,7;

Luca 2:40-52; Matei 18:1-6,10-14; Marcu 10:13-16.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Şi I-au zis: «Auzi ce zic aceştia?» «Da» le-a răs-puns Isus. «Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ’Tu ai scos la-ude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug.’?»” (Matei 21:16)

În dorinţa noastră de a predica Evanghelia în toată lumea şi de a face ucenici din orice neam, nu trebuie să uităm o categorie de vârstă foarte importantă: copiii!

Studiile de cercetare creştine asupra copiilor şi tinerilor diferă în mul-te privinţe, dar, indiferent de confesiunea în cadrul căreia sunt realizate, toate relevă unul şi acelaşi lucru: că majoritatea creştinilor şi-au predat viaţa lui Hristos la o vârstă relativ tânără şi că mai puţini convertiţi provin din rândul populaţiei mature. Multe biserici par să ignore această realitate atunci când alcătuiesc planuri de evanghelizare, alegând să direcţioneze cea mai mare parte a resurselor lor spre populaţia adultă. Se pare că şi primii ucenici au subestimat valoarea lucrării cu copiii. Domnul Hristos a respins atitudinea lor, oferindu-le copiilor un loc lângă El şi, mai mult chiar, acordându-le prioritate. Şi noi trebuie să procedăm la fel!

Un proiect pentru inima ta

De meditat: De ce avem atâtea neînţelegeri și suntem atât de triști?„Bunătatea înfrumuseţează viaţa, împăcând toate neînţelegerile; ea

limpezește ce este încurcat, ușurează ce este greu, înveselește ce este trist.” – Lev Nicolaevici Tolstoi

Rugăciune: Te rog, Tată, ajută-mă să renunţ la ceartă și să apelez la bu-

nătate.

52

Stud

iul 4

Duminică, 19 ianuarie Avantajele copilului evreu

În vechime, copiii evrei se bucurau de un tratament special în compara-ţie cu copiii din ţările învecinate. La data aceea, practica aducerii copiilor ca jertfă pătrunsese în multe religii. În plus, valoarea unui copil era dată de contribuţia sa economică la societate. Relaţia sa cu lumea adulţilor era definită de productivitatea muncii, şi nu de valoarea sa ca om. Trebuie să o spunem cu durere că, din nefericire, aceste atitudini (ne referim în pri-mul rând la valoarea economică) se regăsesc chiar şi în lumea de azi. Cu adevărat, ziua mâniei lui Dumnezeu nu se va lăsa mult aşteptată!

Mai târziu, şi în Israel apostazia a afectat modul de raportare la copii. Cochetarea cu vrăjitoria şi cu religiile altor naţiuni l-a făcut pe Manase să ajungă să îi jertfească pe copiii lui unor idoli păgâni (2 Cronici 33:6). Totuşi domnia lui Manase a fost mai degrabă excepţia decât regula; când au avut în fruntea lor un conducător spiritual, israeliţii şi-au preţuit mult odraslele.

1. Citeşte Psalmii 127:3-5; 128:3-6; Ieremia 7:31; Deuteronomul 6:6,7. Ce ne sugerează aceste texte cu privire la valoarea pe care le-o acordă Dumnezeu copiilor? Ce influenţă are înţelegerea corectă a Scripturii asupra relaţiei noastre cu copiii?

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

Educaţia, dreptul dobândit prin naştere şi multe alte practici specifi-ce arătau cât de mult erau preţuiţi copiii în cultura ebraică antică. Lucru deloc surprinzător, Domnul Hristos a lărgit şi mai mult această viziune cu privire la poziţia copiilor, care era deja înaltă în comparaţie cu poziţia copiilor la popoarele vecine. În definitiv, copiii sunt nişte fiinţe umane, iar Hristos a murit pentru toţi oamenii, indiferent de vârstă. Să nu uităm niciodată lucrul acesta!

Este greu de crezut că există adulţi atât de corupţi, atât de răi, atât de denaturaţi, încât să le facă rău copiilor şi, uneori, chiar propriilor copii. Ce putem face noi pentru a le oferi dragoste, protecţie şi educaţie copiilor din sfera noastră de influenţă?

Comentarii pentru instructori

53

Stud

iul 4

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă că nu este

neapărat nevoie să fie părinţi pentru a accepta să lucreze cu copiii. Orice adult este, într-un fel sau altul, un mentor.

La nivelul sentimentelor: Să capete convingerea că nu există nimic mai preţios decât identificarea talentelor copiilor şi încurajarea de a le cultiva pentru lucrarea lui Hristos.

La nivel practic: Să îşi formeze obiceiul de a interacţiona pozitiv cu copiii din biserică, de la şcoală sau din societate, în general.

SCHIŢA STUDIULUII. Cunoştinţe: Copiii sunt înzestraţi de Dumnezeu cu mari posibilităţi

A. Care a fost relaţia ta cu biserica în perioada copilăriei?B. Cum erai privit de cei mari – de părinţii tăi, de pastor şi de profe-

sori?C. Ce ţi-ai dori ca ei să fi ştiut la data aceea despre visurile şi aspiraţiile

tale?

II. Sentimente: Blândeţea Domnului Isus faţă de copiiA. În ce măsură corespunde imaginea ta despre Isus cu atitudinea ta

faţă de copiii cu care vii în contact zilnic?B. Ce părere au aceşti copii despre tine? Ce au aflat despre Dumnezeu,

ca urmare a interacţiunii lor cu tine?

III. Practic: Reflectarea dragostei lui Isus faţă de cei mai mici ucenici ai SăiA. Ce schimbări se vor produce în viaţa ta săptămâna aceasta, ca ur-

mare a faptului că îi vezi pe copii prin ochii lui Isus?B. Cu copiii de ce vârstă îţi este cel mai uşor să lucrezi? De ce?

Rezumat: Cu cât începem mai devreme să-i formăm pe copii ca ucenici pentru Hristos, cu atât mai bine. Totuşi, uneori, în loc să le cultivăm talen-tele şi entuziasmul de când sunt mici, noi le spunem: „Să vii aici (la mine) când te-oi mai maturiza!” Aceasta este o greşeală!

54

Stud

iul 4

Luni, 20 ianuarie Copilăria lui Isus

Dacă Domnul Isus ar fi sărit peste perioada copilăriei şi ar fi venit pe planeta Pământ direct la vârsta maturităţii depline, ar fi apărut îndoieli serioase cu privire la capacitatea Sa de a-i înţelege pe copii. El a ales to-tuşi să crească şi să Se dezvolte ca orice copil, neomiţând niciun stadiu al dezvoltării. El înţelege ispitele adolescenţilor. El a ştiut din proprie expe-rienţă cât de fragil e un copil şi câte temeri se cuibăresc în sufletul lui. El S-a confruntat cu toate problemele cu care dau piept copiii la nivelul lor. Prin faptul că a ales să fie un Prunc, ne-a arătat, o dată în plus, că a fost Om adevărat.

2. Citeşte Luca 2:40-52. Ce aflăm de aici despre copilăria Domnului Isus?

______________________________________________________________

„Pentru iudei, vârsta de doisprezece ani marca linia de despărţire din-tre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste, copilul evreu era nu-mit «fiu al Legii» şi, de asemenea, «fiu al lui Dumnezeu». I se ofereau ocazii deosebite pentru a fi instruit în cele religioase şi se aştepta de la el să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte. Potrivit cu acest obicei, Isus, în copilăria Sa, a mers de Paşte la Ierusalim.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 75

În pasajul din Evanghelia după Luca se afirmă că Isus a acumulat în-ţelepciune. Dumnezeu L-a umplut cu har. Când citim despre ocazia în care a mers prima dată la templu în copilărie, remarcăm faptul că El a dat dovadă de o bună cunoaştere a Scripturii. Rabinii s-au arătat foarte impresionaţi de întrebările şi de răspunsurile Sale.

Dumnezeu S-a folosit de multiplele experienţe ale copilăriei pentru a modela caracterul Său plăcut şi nepătat. Deprinderea meseriei de tâm-plar, atenţia pe care i-o arătau părinţii devotaţi, studiul regulat al Scrip-turii şi interacţiunea cu locuitorii Nazaretului au constituit baza educaţiei Sale timpurii. Chiar dacă a fost un copil remarcabil, Isus a fost totuşi ceea ce a fost fiecare dintre noi – un copil.

„Copilul Isus nu a învăţat la şcolile sinagogilor. Mama I-a fost primul învăţător omenesc. Din gura ei şi din scrierile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. El învăţa acum, stând pe genunchii mamei Sale chiar cuvin-tele pe care El Însuşi i le spusese lui Moise pentru Israel.” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 70). Meditează la însemnătatea acestor cuvinte. Ce învăţăm de aici despre natura umană a Domnului Hristos?

Comentarii pentru instructori

55

Stud

iul 4

PAŞII ÎNVĂŢĂRII1. MOTIVEAZĂ!

Pasajul central: Matei 21:26Ideea centrală pentru creştere spirituală: Domnul Isus a simţit mereu

împreună cu cei vulnerabili şi cu cei expuşi pericolelor. El a simţit o mare plăcere să stea între copii.

Probabil că cei mai mulţi dintre noi îşi aduc aminte de vremurile în care regula: „Copiii pot să rămână, dar să nu scoată în sunet” era con-siderată firească în cele mai multe cercuri. Acum, cei mai mulţi oameni din biserica noastră sunt suficient de luminaţi ca să ştie că Dumnezeu îi tratează pe copii cu mare consideraţie. Dar, deşi admit că lucrarea cu copiii este o componentă importantă a unei biserici vii, ei consideră că responsabilitatea aceasta este întotdeauna a altcuiva. Studiul nostru subliniază tocmai faptul că tuturor ne revine sarcina de a-i ajuta pe copii să devină ucenici.

Activitate/discuţie introductivă: Ajută-i pe membrii grupei tale să îşi amintească de perioada în care au crescut în biserică. Pe cine au avut in-structor la Şcoala de Sabat? Ce cântări cântau? Ce îşi amintesc despre pastorul lor? Se simţeau bine-veniţi la biserică sau, dimpotrivă, nimeni nu îi lua în seamă?

Ce pot spune cei care nu au crescut în biserica noastră? Ce lucruri cred că au pierdut din această cauză? Cum au ajuns să-L cunoască pe Domnul Hristos?

În ce mod v-au influenţat primele experienţe avute în biserică? Ce lec-ţii învăţate atunci ne pot ajuta să îi formăm pe copiii de astăzi ca ucenici pentru Hristos?

2. APROFUNDEAZĂ!Nu suntem cu toţii părinţi, dar am fost cu toţii copii. Este adevărat că

părinţii sunt cei dintâi care răspund pentru dezvoltarea emoţională, fizică şi spirituală a copiilor lor, dar şi noi, ceilalţi, putem să facem suficiente lucruri ca să susţinem eforturile lor, astfel încât copiii din bisericile noas-tre şi din localităţile în care trăim să cunoască dragostea lui Dumnezeu şi principiile creştine.

56

Stud

iul 4

Marţi, 21 ianuarie Vindecarea copiilor

3. Citeşte următoarele pasaje: Matei 9:18-26; Marcu 7:24-30; Luca 9:37-43; Ioan 4:46-54. Ai cui erau copiii amintiţi în aceste pasaje? Ce asemănări există între mediile în care au crescut aceşti copii? Dar deosebiri? Ce lecţii utile pentru viaţa noastră putem desprinde din aceste pasaje?

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

Numitorul comun al acestor relatări biblice este disperarea părintelui care vine la Isus să-I ceară ajutor. Există vreun părinte care să nu se regă-sească aici? Există vreun părinte care să nu fi fost zdrobit de durere, teamă şi groază atunci când copilul lui era grav bolnav sau pe moarte? Cei care au trecut pe acolo ştiu că nu există experienţă mai cumplită.

Deşi nu a fost părinte, Domnul Isus S-a identificat atât de mult cu părinţii, încât le-a vindecat copiii. Observăm că vindecarea se produce în fiecare caz. Nimeni nu este refuzat. Dragostea Sa faţă de părinţi şi, deopo-trivă, faţă de copii era vădită.

Se ridică totuşi o mulţime de întrebări legate de situaţiile în care pă-rinţii se roagă stăruitor şi copiii lor nu sunt vindecaţi. Probabil că nu există experienţă mai tristă decât aceea de a asista la înmormântarea propriului copil. Moartea nu ar trebui să fie cunoscută decât de generaţiile în vârstă. Inima se revoltă din cauza nefirescului acestei situaţii în care părinţii de-plâng moartea copiilor lor. În timpul unor astfel de funeralii, orice părinte îşi pune întrebarea: „De ce n-am murit eu în locul lui?”.

Dar, la fel de dureroasă ca deplângerea decesului propriului copil, poate fi observarea degradării lui spirituale. Câţi părinţi n-au trecut prin-tr-o agonie teribilă din cauza copiilor lor dependenţi de droguri sau de pornografie sau nu au fost teribil de afectaţi de nepăsarea adolescentină?

Indiferent de problema care ne afectează, avem nevoie să învăţăm ca, în orice situaţie, chiar şi atunci când lucrurile nu au un final atât de fericit ca în istorisirile biblice menţionate mai sus, să ne încredem în Domnul şi în bunătatea şi dragostea Sa. Ellen G. White, profetul bisericii, a înmor-mântat doi copii. Lumea noastră nu e paradisul. Dar avem un Dumnezeu iubitor. Să păstrăm acest adevăr în inimile noastre!

Comentarii pentru instructori

57

Stud

iul 4

Comentariu biblic

I. Creştinismul practic(Reciteşte împreună cu grupa Deuteronomul 6:4-9.)Porunca de primă importanţă primită de evreii din toate generaţiile

este sintetizată în acest pasaj ce poartă denumirea de Shema, ceea ce în evreieşte înseamnă „Ascultă!”.

Israeliţii erau îndemnaţi astfel să îşi amintească şi să respecte princi-piile străvechi ale credinţei lor şi, totodată, să le transmită aceste principii copiilor lor. Ei îşi puteau împlini această îndatorire atât prin învăţătură, cât şi prin exemplul personal: „când vei fi acasă, când vei pleca în călăto-rie, când te vei culca şi când te vei scula” (vers. 7).

De discutat: Copilăria este perioada descoperirilor. Copiii află acum ce este şi ce nu este periculos. Ei aşteaptă informaţii demne de încredere de la părinţii lor şi de la ceilalţi adulţi. Acest lucru este valabil nu numai în perimetrul şcolii, al bisericii şi în alte locuri unde ei primesc educaţie formală, ci şi la picnic, în excursii, în maşină, la evenimente sportive etc. Dacă eşti adult şi ai în preajma ta un copil, înseamnă că eşti mentor şi că vei fi pus la încercare. Copiii vor trage concluzia că Dumnezeu este demn de încredere dacă observă că pot avea încredere în tine. Ce oameni-mo-del pe care i-ai cunoscut în copilărie şi în adolescenţă te-au convins, prin modul lor de a fi, că Dumnezeu este vrednic de încredere? Ce copii sau adolescenţi ai avut ocazia să îndrumi spre Hristos? Cum ai reuşit?

II. Darul vieţii(Recapitulează împreună cu grupa Matei 9:18-26; Marcu 7:24-30; Luca

9:37-43 şi Ioan 4:46-54.)Nu există pe lumea aceasta nimic mai irevocabil decât moartea şi ni-

mic mai tragic decât moartea unui copil, înainte ca el să aibă şansa de a creşte şi a-şi dezvolta personalitatea, talentele şi potenţialul. Tocmai de aceea sunt aceste minuni atât de importante. Când vindeca un copil sau îl readucea la viaţă, Domnul Isus readucea la viaţă şi speranţele şi visurile părinţilor lui.

Mai mult decât atât, El le oferea acelor copii un dar pe care nu aveau să-l uite toată viaţa: convingerea că au fost salvaţi pentru un anumit scop, şansa de a creşte pentru Dumnezeu şi de a-şi folosi talentele spre slava Sa.

De discutat: Toţi cei care vin zilnic în contact cu copiii ştiu că, în spa-tele înfăţişării lor fragile, se află un potenţial inimaginabil. Da, acum par

58

Stud

iul 4

Miercuri, 22 ianuarie O avertizare serioasă

4. Studiaţi următoarele pasaje: Matei 11:25,26; 18:1-6,10-14. Ce adevăruri descoperim aici nu numai despre copii, ci despre credinţă, în general? Observă cât de aspre sunt cuvintele rostite de Isus aici. De ce ar trebui să ne cutremurăm când le citim?

______________________________________________________________

Când a dorit să ilustreze Împărăţia veşnică, Domnul Isus a făcut în mod frecvent referire la sinceritatea copiilor. Onestitatea, smerenia, de-pendenţa şi candoarea lor reprezintă esenţa vieţii creştine. Cu toţii ar tre-bui să tânjim după acest fel de simplitate şi încredere.

Dar mai există o lecţie pe care trebuie să şi-o însuşească formatorii de ucenici din timpurile moderne: copiii nu trebuie să renunţe niciodată la dependenţa specifică lor. Dacă sunt corect educaţi, ei îşi vor păstra ino-cenţa şi încrederea până la vârsta maturităţii. Este normal ca, pe măsură ce cresc şi se maturizează, să îşi pună întrebări, să aibă lupte, îndoieli şi întrebări fără răspuns. Însă o credinţă ca de copil nu ajunge niciodată să fie demodată. Ca părinţi sau ca adulţi, în general, ar trebui să depunem eforturi pentru a întipări în mintea copiilor cunoaşterea lui Dumnezeu şi a iubirii Sale. În acest sens, nicio altă metodă nu va fi mai rodnică decât aceea de a le arăta, prin comportamentul nostru, prin dovezile noastre de bunătate, compasiune şi grijă, că îi iubim cu adevărat. Putem să le ţinem oricât de multe predici! Cea mai bună cale de a-i face ucenici este aceea de a avea pentru ei o dragoste ca dragostea lui Dumnezeu.

Într-un contrast izbitor cu această atitudine, se află actele nelegiuite săvârşite împotriva copiilor – în special cele comise în timpul unor activi-tăţi susţinute de biserică. Ele pot distruge încrederea copiilor în biserică şi, totodată, încrederea lor în Dumnezeul acelei biserici. Ce pedeapsă gro-zavă îi aşteaptă pe cei care săvârşesc astfel de fapte, dar şi pe protectorii acestor făptaşi! Hristos şi mesajul Său inspiră încredere şi siguranţă. Cum îndrăzneşte o organizaţie omenească să compromită această credinţă de copil prin lipsa de vigilenţă?

Ce face biserica ta pentru a le oferi copiilor o bună educaţie şi, totodată, o bună protecţie? Ce a vrut să spună Isus prin declaraţia: „… îngerii lor, în ceruri, văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 18:10)? De ce ar trebui să se cutremure la auzul acestor cuvinte orice om care îi face rău vreunui copil?

Comentarii pentru instructori

59

Stud

iul 4

stângaci şi nemanieraţi, dar, peste cincisprezece sau douăzeci de ani, vor fi studenţi la Teologie, la Medicină, la Drept sau poate că se vor afla la pupitrul de comandă al unui avion de pasageri supersonic, poate că vor crea un site pe internet sau poate că vor prezenta ştirile. Ce face biserica ta pentru a da dovadă de consideraţie faţă de copii? Este suficient ce face la ora actuală? Explică. Ce exemple poţi da de copii şi de adolescenţi care au frecventat şcoala bisericii sau Şcoala de Sabat din biserica ta şi care, mai târziu, au devenit oameni credincioşi de succes?

III. „Unul din aceşti micuţi”(Reciteşte împreună cu grupa Matei 18:1-7.)Unul dintre motivele pentru care Domnul Isus a luat apărarea copiilor

este acela că, de multe ori, ei sunt lipsiţi de apărare. Desigur că au părinţi, bunici, profesori şi mentori, dar se întâmplă deseori să aflăm (prea târziu) că vreun copil a fost neglijat şi a ajuns să-şi facă obiceiuri dăunătoare.

Uneori parcă Diavolul îşi îndreaptă cele mai puternice atacuri tocmai împotriva copiilor şi tinerilor. Există vreo modalitate de a-i face mai rezis-tenţi în faţa ispitelor lumii?

De discutat: Când erai copil, ce mentori te-au ajutat să rămâi pe „calea dreaptă şi îngustă”? Cum au reuşit lucrul acesta? Cu ce ispite te-ai con-fruntat în copilărie? Cum erau ele în comparaţie cu ispitele cu care au de luptat astăzi copiii şi adolescenţii? Ce strategii poate crea biserica pentru a diminua forţa acestor ispite?

3. APLICĂ!Este uşor să vorbim la modul teoretic despre formarea copiilor ca uce-

nici. Nimeni nu va avea de spus ceva împotriva acestui concept. Totuşi, ca instructori, trebuie să-i ajutăm pe membrii grupei noastre să facă un pas mai departe – de la teorie la practică şi de la cunoştinţe la fapte.

Aplicaţie: Ştim cu toţii, din Biblie şi din experienţa personală, că pe-rioada din viaţă cea mai indicată pentru a cunoaşte Evanghelia şi pentru instruirea ca ucenic este copilăria. Pe această idee se bazează făgăduinţa: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Promisiunea aceasta nu este doar pentru părinţi, ci pentru fiecare adult care doreşte ca tinerii să rămână activi în biserică şi să-şi păstreze relaţia cu Isus Hristos.

- Alcătuiţi în cadrul grupei o listă cu cel puţin 5 (cel mult 10) influenţe cărora trebuie să le facă faţă copiii şi tinerii de astăzi.

60

Stud

iul 4

Joi, 23 ianuarie „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine”

5. Citeşte Marcu 10:13-16. Ce atitudine a Domnului Hristos i-a încurajat pe copii să Îl accepte cu uşurinţă? Cum trebuie să înţelegem mustrarea adresată ucenicilor? Ce lecţie trebuie să ne însuşim în ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă de copii?

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

Ucenicii aveau intenţii bune, dar nu-şi dădeau seama ce făceau. Ei au încercat să protejeze timpul preţios al Domnului Hristos, să Îi păstreze energia pentru lucruri „mai importante”. Cât de greşit înţelegeau tocmai ce Se străduia El să-i înveţe!

Gândeşte-te cum s-au simţit copiii când au fost respinşi de ucenici cu asprime şi au fost primiţi de Isus cu dragoste şi cu atenţie. Nu este deloc de mirare că L-au acceptat atât de uşor! Această relatare conţine o preţioasă exemplificare a modului în care ar trebui să fie trataţi copiii de către cei care se declară a fi formatori de ucenici.

„În copiii aduşi la El, Isus vedea bărbaţi şi femei care urmau să fie moş-tenitori ai harului Său şi supuşi ai Împărăţiei Sale, dintre care unii aveau să devină martiri pentru Numele Său. El ştia că aceşti copii urmau să-L asculte şi să-L primească drept Mântuitor al lor mult mai repede decât persoanele adulte, dintre care mulţi erau înţelepţi în felul lumii şi cu inima împietrită. În învăţăturile Sale, S-a coborât până la nivelul lor. El, Domnul cerului, nu a socotit ca un lucru neînsemnat să răspundă la întrebările copiilor şi să simplifice învăţăturile Lui importante, pentru a fi înţelese de mintea lor. El a pus în inima lor seminţele adevărului, care urmau să răsară peste mulţi ani şi să aducă roade pentru viaţa veşnică.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 512-515

Cât de des ne întâlnim cu oameni maturi care mai suferă încă din cauza experienţelor negative din copilărie? Ce atitudine ar trebui să avem faţă de copii?

Comentarii pentru instructori

61

Stud

iul 4

- Alcătuiţi şi o listă cu cel puţin 5 (cel mult 10) metode prin care biseri-ca poate combate aceste influenţe. Ce face biserica ta în acest sens?

4. ILUSTREAZĂ!Din când în când, participanţii la Şcoala de Sabat au găsit că le este util

să adopte un proiect sau o activitate pe care să o realizeze la nivelul gru-pelor. Ce activitate din cadrul lucrării cu copiii ar dori grupa ta să adopte de data aceasta?

Activitate: Întocmiţi împreună o listă cu cel puţin douăzeci de activităţi pe care grupa ar fi dispusă să le încerce cu scopul de a-i forma ca ucenici pe copiii din biserica voastră. Dacă este posibil, scrieţi-le pe o tablă. La început, scrieţi sugestiile fără să le comentaţi – deseori, ideile bune răsar din idei proaste sau din cele pe jumătate gândite, de aceea, încurajaţi-i pe toţi să participe. Nu uitaţi că trebuie să căutaţi activităţi pe care să le puteţi realiza împreună, ca grupă.

Sugestii:- Strângeţi un fond al grupei pentru a susţine în şcoală (poate într-o

şcoală adventistă) un copil crescut de un singur părinte.- Luaţi copiii şi mergeţi să cântaţi împreună la un azil de bătrâni. La

sfârşit, serviţi copiii cu ceva bun sau faceţi împreună o activitate distrac-tivă.

- Asociaţi-vă cu o grupă de la Primară sau Juniori, de exemplu, achizi-ţionaţi materiale utile în cadrul Şcolii de Sabat copii şi trimiteţi-le într-o zonă a ţării sau a lumii unde este nevoie de ele.

- Mergeţi împreună cu o grupă de Primară la un loc de joacă pentru copii.

- Mergeţi împreună cu o grupă de Juniori într-o excursie sau la schi.- La încheierea serviciului divin de dimineaţă, oferiţi-le copiilor, o dată

pe lună, baloane cu heliu, un fruct sau un mic „dulce” sănătos.- Participaţi la toate programele şcolii adventiste din zona în care vă

aflaţi.

Bucuraţi-vă împreună! Fiţi spontani şi creativi şi le veţi oferi astfel co-piilor din biserica voastră momente de neuitat. Mai târziu, dacă Domnul nu va reveni în următorii cincisprezece, douăzeci de ani, copiii vor deveni oameni mari şi îşi vor aduce aminte de aceia care i-au ajutat să-şi păstreze relaţia cu Domnul Hristos.

62

Stud

iul 4

Vineri, 25 ianuarie Studiu suplimentar

Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „Binecuvântarea co-piilor” (p. 511-517) şi „Templul curăţit din nou” (p. 592); Mărturii, vol. 6, capitolul „Botezul” (p. 93-95) şi Educaţie, capitolul „Studierea şi predarea Bibliei” (p. 190-192).

„Este adevărat şi azi faptul că cei mai receptivi la învăţăturile Evan-gheliei sunt copiii; inima lor este deschisă faţă de influenţele divine şi este în stare să reţină învăţăturile primite. Şi copiii mici pot să fie creştini şi să aibă o experienţă potrivită cu vârsta lor. Ei au nevoie să fie educaţi în lucrurile spirituale şi părinţii ar trebui să îi ajute, prin orice mijloc, să-şi formeze caracterul după asemănarea lui Hristos.

Taţii şi mamele ar trebui să privească la copiii lor ca la cei mai tineri mem-bri ai familiei Domnului, încredinţaţi lor spre a-i pregăti pentru cer. Învăţături-le pe care noi înşine le primim de la Hristos trebuie să li le dăm copiilor noştri, aşa cum pot înţelege minţile lor tinere, dezvăluindu-le puţin câte puţin din fru-museţea principiilor cerului.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 515

Întrebări pentru discuţie1. De ce crezi că majoritatea credincioşilor L-au acceptat pe Domnul

Hristos la tinereţe, şi nu la maturitate? Scepticii pun faptul acesta pe seama naivităţii şi a ignoranţei. Îl acceptă tinerii mai uşor pe Domnul Hristos din cauză că ei nu au devenit încă atât de înrădăcinaţi în cinism şi în scepticism ca adulţii sau, altfel spus, din cauză că inocenţa şi des-chiderea lor îi face mai sensibili la îndemnurile Duhului Sfânt?

2. Cum se poate organiza biserica de astăzi pentru a semăna mai mult cu Hristos în privinţa eforturilor depuse pentru copii? Ce pot face mem-brii pentru a fi mai prietenoşi cu tinerii care poate că adoptă vestimen-taţii mai bizare, au gusturi muzicale mai puţin obişnuite şi, uneori, un comportament excentric? Ce poate face biserica pentru a fi mai ener-gică şi pentru a atrage astfel tineri activi?

3. Ce pot face membrii în mod concret pentru a fi gata să le răspundă tineri-lor care sunt interesaţi să se boteze şi doresc să îşi predea viaţa lui Hristos?

4. Meditează la însuşirile generale ale copiilor, care L-au determinat pe Isus să facă următoarea declaraţie: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3). Ce înseamnă aceste cuvinte? Ce nu înseamnă?