MAITREYI MIRCEA ELIADE COMENTARIU LITERAR   

"Maitreyi" este un roman exotic şi un roman al autenticităţii, în cure se îmbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul şi naraţiunea la persoana I. ….întâmplările, experienţa trăită în India şi acesta sta la baza viitoarei creaţii epice, "Maitreyi", în care autorul esenţializeaza mitul iubirii şi motivul cuplului.    Fascinat, tânărul scrie în jurnal: "Prima discuţie cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gândirii ei. Un copil care a cetit prea multe. Astăzi, pe terasă, o întâmplare penibilă cu povestitul. Sunt incapabil să spun poveşti; probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent şi naiv. Revelaţia a fost Chabu, un suflet panteist. Nu face deosebirea dintre sentimentele ei şi ale obiectelor; de pildă, dă turte unui pom, pentru că ea mănâncă turte, deşi ştie că pomul nu poate mânca. Foarte interesant." Inginerul îi povesteşte lui Allan două întâmplări care să. scuze purtarea retinuta şi distantă a Maitreyiei faţă de el. Fiind la ceai la legaţia italiană, consulul a vrut să o ajute pe Maitreyi să traverseze o curte interioară şi, deoarece ploua şi nu aveau decât o singură umbrelă, a luat-o de braţ, dar fata s-a speriat în aşa hal, încât a luat-o la fugă prin ploaie, a sărit în maşina şi nu s-a oprit din plâns până acasă. Altă dată, fiind invitaţi de o familie europeană Ia operă, un tânăr elegant încercase s-o ia de mână pe Maitreyi, ea a ripostat cu voce tare "Am să te bat cu papucul peste gură", s-a stârnit panică, iar ca a întrebat candid: "Am făcut vreo greşeală de gramatică?" Cele aflate îl fac pe Allan să se întrebe "dacă fata aceasta ascunde inocenţă ori un perfect rafinament". O altă latură a fetei este relevală de tatăl sau care, cu mândrie, îi spune lui Allan că Maitreyi scrie "poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui Tagore", spre dezamăgirea Iui Allan care consideră că ea nu are nici un fel de experienţă de viaţă, deci poemele ei nu pot fi altceva decât manifestări infantile de răsfăţ. Ca oaspete în casa lor, Maitreyi îl socoteşte "trimis de Dumnezeu", iar când Allan îi cere iertare, din politeţe, ca se întristează, deoarece nu înţelege cum "poate să ceară iertare un bărbat unei fete?", mirându-se mai ales de explicaţiile tânărului că nu arc importanţă dacă unul este alb, iar altul negru, dacă greşeşti ceri iertare celuilalt, indiferent de culoarea pielii. în primele luni, Allan nu avea nici un fel de sentimente pentru Maitreyi: "Aş vrea să mărturisesc de la început şi răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărăşia Maitreyiei.       Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat şi fascinant în viaţa ei", era tulburat numai de straniul din ochii şi râsul fetei. într-o zi, Maitreyi se oferi să-i dea lecţii de bengaleză, care aveau loc în odaia lui, deoarece Sen făcea "eforturi vizibile ca să mă împrietenească cu Maitreyi şi toleranţa excesivă adoamnei Sen mă stingherea", Allan înlrebându-se dacă nu cumva ei voiau să-1 căsătorească cu fata lor, deşi era imposibil, pentru că "ei toţi şi-ar fi pierdut casta şi numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă". El o învăţa pe ea franţuzeşte şi lecţiile destind relaţiile dintre ei, acum Allan o vedea "mai feminina, mai a mea". Ea scria mereu numele gurului ei. Robi Thakkur, şi acest lucru îl irita pe Allan, pentru că i se părea anormală "pasiunea ei pentru un bărbat de şaptezeci de ani" având senzaţia că îşi bate joc de el şi nu ar fi suportat acest lucru de la "o fată de şaisprezece ani, pentru care nu simţeam nici un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale". Notele de jurnal din această perioadă sunt pline de incertitudini şi de autoanalize asupra sentimentelor, totul i se părea un joc, pe care eroul îl urmărea "cu multă luciditate". Maitreyi i se pare ciudată, "nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde fecioara aceasta", întrucât ea are o vasta şi profundă cultură, atât în domeniul literaturii, cât şi al civilizaţiei indiene, subiectele expunerilor şî conferinţelor pe care lata le ţine în faţa unui auditoriu de intelectuali despre "esenţa frumosului", stârnind un adevărat interes. Allan este invitat în camera fetei şi este surprins de austeritatea în care locuieşte, deoarece camera avea numai un pat, un scaun şi două perne şi află cu stupoare că în pat doarme Chabu, iar Mailreyi doarme pe jos, pe o rogojină.

 ". Romanul se încheie cu un sentiment de nostalgie simţit în profunzime de Allan: "Aş vrea să văd ochii Maitreyiei".

Maitreyi - Mircea Eliade

fragment dintr-un studiu de Dumitru Micu

Acest prim roman remarcabil al lui Mircea Eliade e un jurnal interior al descoperirii dragostei. Jurnalul descoperirii unui dublu necunoscut. Maitreyi nu e o iubita oarecare, e o iubita (pentru Allan) fara pereche, unica intr-o existenta. Si este Indianca. Allan nu este, fireste, la prima lui experienta amoroasa. Insa numai prin Maitreyi descopera adevarata dragoste. Iar prin dragoste, se introduce in misterul sufletului indian.

Trairile lui Allan

Romanul cucereste, mai intai, printr-un farmec liric al ingenuitatii. Tehnica narativa este, ca in alte scrieri, aceea a confesiunii. Naratorul isi rememoreaza episodul Maitreyi, referindu-se la jurnalul tinut in vremea aceea si intercaland in relatare extrase copioase din acel jurnal. Stilul jurnalului este cel din Santier : notatii incisive, succinte si foarte lucide, autoanalize, paranteze explicative ulterioare redactarii, ceva in genul subsolurilor din Teze si antiteze de Camil Petrescu, in care autorul tempereaza, uneori dezminte de-a dreptul afirmatii din textul propriu-zis. Cuprinsul notatiilor, confesiunea in ansamblu poseda un inefabil al ineditului, al trairii irepetabile. La inceput, Maitreyi, pe jumatate copila, nu retine in vreun chip special atentia lui Allan. Acesta o gaseste chiar urata, "cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Il"loveste"insa culoarea pielii :"mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si ceara". Amanuntul acesta e cursa intinsa duhului barbatesc de eternul feminin ; e"ispita". Ce urmeaza e un complex de atatari si ademeniri, candide provocari si rezistente sovaitoare, un joc de stari sufletesti, transmis cu subtilitate. Fiecare noua situatie i-o revela pe Maitreyi lui Allan altfel, mereu mai stranie. Cand o vazuse intai, ii se parus destul de oarecare. Dupa aceea, fara sa-l intereseze intr-un chip prea aparte, incepuse sa se simta bine in preajma ei sau gandind la ea. Intr-o zi, neobservat, o surprinde jucandu-se in curte, singura, copilareste :"zaresc in curte, trantit pe cele doua trepte, trupul aproape descoperit al lui Maitreyi, cu parul in ochi, cu bratele pe sani - si o vad miscand din picioare, cutremurandu-se de ras, in cepe din urma repezindu-se papucii, cu o aruncatura de glezne, tocmai in capatul celalalt al zidului". E inceputul vrajii :"Nu ma saturam privind-o. […] Nu stiu ce spectacol sacru imi aparea mie rasul ei si salbaticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul ca savarsesc un sacrilegiu privind-o, dar nu gaseam puterea sa ma despart de fereastra". Maitreyi devine pentru Allan o enigma. El refuza sa se abandoneze farmecului, m se sileste sa ramana placid, insa rezultatele sunt invers proportionale eforturilor. Foarte atent, in pofida vointei, la tot ce face Maitreyi, la tot ce afla de la ea sau despre ea, Allan o tine constant sub observatie, si cu cat ii devine mai apropiata, isi da seama ca o cunoaste mai putin, ceea ce, natural, il intriga si sfarseste prin a-l innebuni. Intamplarile sunt dintre cele mai banale, dar inauntrul lor sunt sau par a fi ascunse intelesuri tulburatoare. Locuind in casa parintilor ei, tratat de acestia ca un fiu, Allan o invata pe Maitreyi frantuzeste, luand la randu-i de la ea lectii de bengalezaPrilej cum nu se poate mai nimerit pentru mici intimitati, iscodiri reciproce, conversatii ambiguë. Ambiguu ii pare lui Allan tot ce spune si tot ce face eleva lui. , Tocmai asta il exaspereaza. Gesturile prietenoase ale fetei sunt un rasfat prietenesc sau avansuri ? Este ea o inocenta primitiva sau e mai rafinata decat s-ar putea banui ? De ce ii tot vorbeste despre admiratia ei pentru Tagore, Robi Thakkur, gurul ei ? De ce i-a aruncat o floare in odaie ? Confuzia se amplifica prin neputinta de a-si explica perseverenta cu care parintii lui Maitreyi incurajeaza idila lor. Vor oare sa-i casatoreasca ? El, Allan, nu va consimti in ruptul capului sa-si sacrifice libertatea! Fara indoiala, isi zice, in jurul sau se tese un complot. Simtamintele complexe trezite de Maitreyi se complica astfel cu unul nou, de revolta, ceea ce ii incita si mai mult interesul pentru aceasta adolescenta, in care vede cand o faptura de o puritate florala, cand o perversa. Pe nesimtire, o gelozie vorace vine sa covarseasca aceste framantari. Confidente privind intalnirile cu Tagore, marturisirea emotiei incercate in templu cand un tanar i-a atarnat de gat ghirlande de flori, chiar evocarea dragostei pentru un pom il nedumeresc si-l exaspereaza ; cu atat mai mult anumite manifestari ale fetei, deconcertante, produse sub ochii lui, de pilda, strangerea picioarelor cuiva intre ale sale, dupa un obicei vechi indian, in semn de prietenie. Cum se intampla curent, gelozia macina, o data cu linistea interioara, si toate obstacolele in calea iubirii. Allan o vrea pe Maitreyi oricum, cu orice sacrificiu, cu orice concesie, celibatarul intrasigent doreste casatoria, hotarat sa treacam in acest scop, la hinduism. Maitreyi devine astfel romanul unei convertiri, unei apostazii.

Misterul lui Maitreyi

Dar ceea ce constituie nota particulara, de o indicibila prospetime, a cartii este misterul care se degaja permanent din gesturile eroinei. Maitreyi devine o enigma si pentru noi, nu doar pentru Allan, si enigma sporeste cu cat patrundem in raza ei. Descoperim o lume ciudata, axata pe valori diferite de ale noastre si operand cu alte criterii. Cand ni se pare a fi intuit o ordine interioara, o consecventa, ne dam de-abia seama cat suntem de departe de o reala cunoastere ; revelatii neasteptate ne rastoarna reprezentarile si ne azvarl intr-o neintelegere si mai perplexa. Prin Maitreyi, spritul indian ni se arata in infatisari oreductibile, derutante, ca in mitologia indica, unde zeilor le place sa iasa din ei, spre a parcurge morfisme incredibile, spre a se schimba sau incorpora unii in altii si unde fiinta tuturor, fiinta lumii intregi nu e altceva decat modul nefiintei intru Brahma-Atman. Misterul feminitatii, potentat, se particularizeaza imprevizibil. Maitreyi are ingenuitati de

prunc si priceperi de hetaira, o senzualitate de fecioara salbateca si o religiozitate de brahman. Ea atata ca o jivina fragdea si inspira elevatie ca o presvitera. In varsta de saisprezece ani, tine conferinte cu caracter filosofic, la un nivel de-abia accesibil, zicese, publicului din Calcutta; e o poeta celebra, ridicata in slavi de presa bengaleza si tatal sau o carpeste cand nu-i convin parerile ei; traieste in belsug si doarme ascetic pe jos, pe o rogojina subtire ca panza; in dragoste pare nestuitoare ca un nou nascuut si din prima noapte dovedeste a poseda o tehnica a imbratisailor care il umileste pa partener. Asa um se poarta, cum vorbeste, nu stii, adesea, daca e naiva sau isi bate joc de cate cineva. Un dandy isi permite la un spectacol, un gest de tandrete pentru care Maitreyi il apostrofeaza in englezeste, starnind in jur panica. Ea, nevinovata:"Am facut vreo greseala de gramatica?". O data, dupa o lectie, da sa plece, dupa ce multumeste cuviincios, dar se intoarce si din prag, ii arunca lui Allan o floare pe masa. O alta floare o poarta in par. A doua zi il intreaba unde e floarea. El minte ca a presat-o, spre a nu marturisi ca o aruncase pe fereastra. Satisfacuta aparent de raspuns, fata isi cere, cateva ceasuri mai tarziu, darul inapoi. Allan ii da alta, pregatita din timp. Maitreyi:"Asta nu e floarea mea!" Proteste, bineinteles. Dar fata stie: "Floarea aceea avea, impletit, un fir din parul meu". Chiar cand isi destainuie sentimentele pentru Robi Thakkur, nu putem sti cu precizie de ce o face. Numai pentru ca vede in Allan pe prietenul ei cel mai bun, un adevarat frate? Sau spre a-l zgandari, spre ai biciu mandria virila? Amanuntele pe care le da sunt, in orice caz, de natura sa rascoleasca simturile confidentului, asmutindu-l impotriva posibilului rival:". . . Cate nopti nu petrecusera, ei doi, pe terasa, singuri, Maitreyi la picioarele batranului, ascultandu-l, mangaiata pe par! La inceput nu stia ce esre sentimentul acesta care o face sa traiasca aproape fara trezire, ca intr-un vis nemaipomenit de frumos; credea ca e venerate si iubire filiala pentru gurul ei. Pana intr-o seara, poetul i-a spus ca aceasta este dragoste. A lesinat atunci, pe terasa. S-a desteptat, nu stie dupa cat timp, la el in odaie, intinsa pe pat, cu fata uda. Plutea in odaie un parfum proaspat de iasomie. Guru continua sa o mangaie si i-a dat atunci acea mantra aparatoare de pacate. Sa ramana pura toata viata, asa i-a spus. Sa scrie versuri, sa iubeasca, sa viseze si sa nu-l uite niciodata. Si nu l-a uitat. . . "

Feminitatea profunda a indiencei se revela mai cu seama dupa depasirea stadiului idilic al aventurii la care colaboreaza. Din provocatoare, ea devine rezistenta. Din calcul? Din considerente etice? Cand Allan ii declara dragoste, are o mina dezamagita. Cu un glas"departat"il roaga sa o lase. "Vad, ii zice, ca n-ai inteles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, un foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau". De ce a lasat, totusi, lucrurile sa ajunga aici? Si inainte de scena aceasta, si dupa, Maitreyi si prietenul ei isi daruie frecvent placerea de a-si apropia picioarele, imbratisarea pulpelor pe sub masa fiind una din bucuriile lor cotidiene. Simplu joc din partea ei? Poate. Insa un joc ce o tulbura vizibil, incat il priveste pe Allan palida, "cu ochii adanciti, inspaimantati". Intimitatile in genere o dezechilibreaza, provocandu-i uneori adevrate vertigii. Mai probabil e ca Maitreyi actioneaza sub stapanirea unui impuls care ii transcende vointa, venit din strafunduri. Cand, in sfarsit, se daruie iubituluil, Allan si Maitreyi nu mai sunt ei insisi, puterea dragostei i-a smuls conditiei individuale, restituindu-i ritmului cosmic esential, si impreunarea lor devine ceremonial mistic, "nunta in cer". Maitreyi nu se decide sa-i devina lui Allan sotie decat dupa indelungi preparative, dupa indeplinirea ritualurilor. Cei doi se logodesc in taina, intr-un parc, la Lacuri, intr-un cadru aproape mioritic, noaptea, sub stele. Baiadera sfanta, Maitreyi oficiaza slujba cu solemnitate, rosteste, adresandu-se"cerului cu stele, padurii, pamantului", un legamant de inaltatoare frumuste, poem al iubirii si statorniciei:

"- Ma leg pe tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altcuiva. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa i voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui din mine. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pamant, tu nu ma minti, maica mea. . "

Nu numai aceasta ceremonie, ci in genere, comportamentul fetei reprezinta participarea ei la miscarile mari ale existentei, la viata naturii si a stramosilor, la sacru. Pentru Maitreyi, ca si pentru sora ei, Chabu, natura are un suflet, pomii le devbin prieteni si iubiti. Chabu iubeste un arbust din curte, caruia ii duce zilnic turta si prajuituri. Maitreyi a fost indragostita, inainte de a-l cunoaste pe Tagore, de un copac"inalt si mandru, dar atat de gingas, atat de mangaietor. . . ""Nu ma puteam desparti de el (isi aminteste), Stam ziua intreaga imbratisati si-i vorbeam, il sarutam , plangeam. [. . . ] Fugeam noaptea din odaie, goala, si ma urcam in pomul meu; nu putea dormi singura. Plangeam sus, intre frunze, pana se apropia ziua si incepeam sa tremur. . . "