�

�

�

�

�

�

SEMINAR�ON�LINE�

“SA�NE�VINDECAM�IERTAND”��

MAICA�SILUANA�

IERTAREA DEFINIğIE

¾ Iertarea este o cale de a-L cunoaúte pe Dumnezeu úi a fi ca El. ¾ Iertarea este un proces conútient úi din convingerea inimii prin care nu-i mai considerăm

vinovaĠi pe cei care ne-au greúit úi nu ne mai simĠim vinovaĠi faĠă de cei cărora le-am greúit.

¾ Este o lucrare, un act voluntar úi liber, nu un sentiment. ¾ Este un proces liber care úi aduce libertate. ¾ Este o problemă a inimii, în sensul biblic al cuvântului, nu al psihismului. ¾ Reînnoieúte relaĠia rănită. ¾ Întrerupe avalanúa reacĠiilor produse de durerea simĠită în actele vătămătoare. ¾ Oferă puterea de a nu mai fi copleúit de sentimentele sau emoĠiile negative care întreĠin

durerea. ¾ Este mai curând o problemă între om úi Dumnezeu. ¾ Este izvor de Har úi de eliberare de sub robia puterilor negative ale: mâniei, Ġinerii de

minte a răului, autocompătimirii, amărăciunii, comportamentelor defensive, baricadării dincolo de zidul de protecĠie, ascunderii adevăratei identităĠi.

¾ Dumnezeu este gata mereu să ne ierte úi să ne iubească fără nici o condiĠie. Dificultatea vine din partea noastră, din partea neputinĠei noastre de a ne lăsa iubiĠi.

PENTRU A ÎNğELEGE IERTAREA ESTE NECESAR: ¾ Să ne dăm seama ce convingeri sau presupuneri avem despre identitatea noastră în Dumnezeu. ¾ Să devenim conútienĠi că suntem oameni, ceea ce înseamnă că:

o Suntem creaĠi după chipul lui Dumnezeu Cel Unul în Treime, adică suntem ca Dumnezeu, subiect în relaĠie cu alte subiecte,

o suntem făptură, adică altfel decât Dumnezeu úi dependenĠi de El úi o sunt chemaĠi să devenim asemenea Lui lucrând împreună cu Harul Lui.

¾ Omul există numai în relaĠie: o Cu Dumnezeu o Cu sine o Cu semenii.

¾ Pentru omul căzut, relaĠia este locul în care: o Este iubit úi iubeúte, o Este rănit úi răneúte, o Poate creúte úi se poate vindeca iertând ca Dumnezeu úi primind iertarea cu

recunoútinĠă. ¾ Să fim conútienĠi de existenĠa binelui úi a răului úi că suntem înconjuraĠi de efectele răului

existent înainte de a fi noi. ¾ Să realizăm că latura noastră întunecată face presiuni asupra noastră, presiuni faĠă de care

putem fi liberi numai cu Harul lui Dumnezeu. ¾ Să descoperim că Dumnezeu ne iartă úi ne dăruieúte iertarea ca pe un mijloc de vindecare a

rănilor suferite úi de reparare a relaĠiilor destrămate, făcând posibilă trecerea dincolo de greúelile noastre úi ale celorlalĠi.

OMUL ESTE ALTFEL DECÂT DUMNEZEU Dumnezeu Omul Este Creatorul tuturor celor văzute úi nevăzute

Este făptură, creaĠia lui Dumnezeu

Este desăvârúit în mod absolut Are un dor nestins de Absolut úi de desăvârúire Iubeúte desăvârúit Iubeúte nedesăvârúit Iubeúte necondiĠionat Iubeúte condiĠionat Intră în relaĠie de intimitate personală cu fiecare om în parte

Nu intră în armonie cu toĠi oamenii, dar tinde spre aceasta

Nu-úi calcă făgăduinĠele Îúi calcă făgăduinĠele

Sesiunea 1

1

2

Urmăreúte interesul fiecărui om Este egoist úi abuziv

IMPORTANğA IERTĂRII: ¾ Vindecă inimile úi reface relaĠiile. Este cheia sănătăĠii integrale a omului. ¾ Este leacul neaúteptat úi revelat al dragostei împotriva durerii nedrepte. ¾ Deschide uúa spre noi posibilităĠi de viaĠă. ¾ Eliberează emoĠiile úi sentimentele. ¾ Dă putere prin eliberarea unor energii blocate de ură, mânie úi îngrijorare. ¾ Ajută să te confrunĠi cu realitatea vieĠii úi să-i faci faĠă. ¾ Nu mai ai nevoie de mânie úi ură pentru că, renunĠând la luptă, nu mai ai nevoie de arme.

Când te-ai hotărât să ierĠi: ¾ Nu te opri: după ce ai hotărât să ierĠi, vei constata că simĠi altceva decât credeai că vei simĠi. ¾ Nu te speria: supărarea poate continua úi după ce ai iertat, pentru că sentimentelor de mânie úi

durerii le trebuie timp pentru a se stinge. Trăieúte-le iertând. ¾ Cere iertare pentru „partea” ta de vină. ¾ Gândeúte-te că problema este mai degrabă între tine úi Dumnezeu, decât între tine úi cel care te-

a rănit. ¾ E nevoie de primirea úi înĠelegerea propriilor sentimente, fără a te lăsa condus de ele. ¾ Începe de unde poĠi úi lasă iertarea să-úi facă lucrarea în procesul de vindecare cu harul lui

Dumnezeu. Temă

1. FaceĠi o listă cu lucruri pe care le-aĠi iertat celor care v-au rănit de-a lungul vieĠii. 2. FaceĠi o listă cu lucruri pe care vi le-au iertat cei cărora le-aĠi greúit úi le sunteĠi recunoscători

pentru asta. 3. FaceĠi o listă cu lucruri pe care nu le puteĠi ierta. Dacă vă e greu să le numiĠi simbolizaĠi-le

printr-un semn oarecare. 4. FaceĠi o listă cu lucruri care credeĠi că nu vă pot fi iertate. 5. FaceĠi o listă cu lucruri pe care credeĠi că nu vi le puteĠi ierta.

6. Ce credeĠi că vă împiedică să iertaĠi când nu puteĠi ierta?

Sesiunea 2 CE NU ESTE IERTAREA

Iertarea nu este uitare ¾ Rănile aúa zis uitate au fost alungate în inconútient úi, de acolo, continuă să-i chinuie pe

oameni. Pentru a le trata úi vindeca este nevoie să fie readuse în conútient. ¾ Iertarea cicatrizează rănile emoĠionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fără resentimente.

Nu mai suferim. Mântuitorul a înviat cu urmele cuielor, dar nu mai simte durerea. Iertarea nu este doar un act imediat al voinĠei ¾ MulĠi se simt vinovaĠi, sau îi învinovăĠesc pe ceilalĠi, pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu

este un act eroic de voinĠă în care ne suprimăm emoĠiile, ci este un act al întregii noastre fiinĠe úi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteúti: inimă, inteligenĠă, voinĠă.

¾ Cine sare peste etapele transformării emoĠionale úi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârúi prin a se infecta úi mai rău.

¾ SimĠirea mâniei úi simĠirea lăuntrică a nedreptăĠii face parte din procesul iertării. ¾ Este nevoie de timp úi pentru vindecare úi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se

petrece în noi. ¾ E nevoie să discernem între simĠirea mâniei úi dorinĠa de răzbunare, fantasmele legate de

„dreptatea” pe care trebuie să ne-o facem singuri etc. ¾ Mânia (iuĠimea) este o emoĠie sănătoasă, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca

să ne putem apăra integritatea. Nu mânia este păcatul, ci ura úi patimile pe care le poate stârni. MâniaĠi-vă úi nu greúiĠi, spune Domnul.

¾ Important este să luăm decizia de a nu ne mai răzbuna, în nici un fel. Răzbunarea este inutilă úi devastatoare. E nevoie să facem pace lăuntrică, pace emotivă.

Iertarea nu înseamnă scuzare ¾ A scuza, înseamnă a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Când cineva ne face

un rău fără să vrea, sau fără să útie, nu are de ce să ne ceară iertare, dar trebuie să ne ceară scuze.

¾ Dar dacă cineva a voit să ne facă rău, a vrut să ne rănească, nu mai e vorba de scuze. TendinĠa de a-l scuza pe cel care ne-a ofensat se bazează pe circumstanĠele atenuante oferite de trecutul său sau de alte circumstanĠe. Dar nici o vină, fie úi explicabilă, nu poate fi scuzabilă. Ea poate fi doar iertată. Când Moise Îl ruga pe Dumnezeu să ierte poporul Său, Acesta îi răspunde descoperindu-i că este „Iahve, Iahve, Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung răbdător, plin de îndurare úi de dreptate, Care păzeúte adevărul úi arată milă la mii de neamuri: care iartă vina úi răzvrătirea úi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieúte” (Ieúire 34, 6-7).

Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea ¾ Iertarea se referă la fapta care a rănit relaĠia. Împăcarea este o urmare a iertării, dar poate să nu

aibă loc. Dacă după acordarea iertării, simĠim că prin împăcare relaĠia noastră nu ar creúte în profunzime, e mai bine să renunĠăm pur úi simplu la ea pentru păstrarea păcii. Pacea înseamnă să nu te răzbuni úi să nu doreúti să te răzbuni. Pacea úi iubirea de vrăjmaúi nu presupune prietenie.

¾ Din nefericire, mulĠi oameni se împacă fără a-úi ierta unii altora ofensele, ca să nu „mai dezgroape morĠii”, dar fără recunoaúterea úi numirea suferinĠelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit.

¾ Împăcarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevărului. Iertarea nu se impune ¾ Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iartă trebuie să-úi asume în mod liber alegerea pe

care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă. ¾ Putem să ne dorim să fim iubiĠi de cei din jurul nostru în ciuda faptelor noastre rele, dar nu le

putem pretinde acest lucru. ¾ Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde.

1

2

Iertarea nu este renunĠare la ceea ce ni se cuvine ¾ Iertarea nu exclude dreptatea. Un hoĠ iertat nu este scutit de a restitui păgubaúului cele furate. ¾ Iertarea nu anulează consecinĠele unei fapte rele sau ale unui cuvânt rău. Iertarea nu este un act

de dreptate, ci o faptă de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa úi a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos.

¾ Pe cruce, Mântuitorul a condamnat păcatul care ne locuieúte, a făcut dreptate, dar nu ne-a condamnat împreună cu păcatul.

Iertarea nu-l schimbă pe celălalt ¾ Când iertăm, se întâmplă, cu adevărat, ceva extraordinar, dar cu cel ce iartă, nu cu cel iertat.

Acesta poate conútientiza úi el minunea úi îúi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt.

¾ Nu trebuie să iertăm aúteptând schimbarea celuilalt.

PIEDICILE DIN CALEA IERTĂRII 1. Firea căzută úi puterile ei pervertite. ¾ Pentru omul căzut, e firesc să nu-l ierte pe cel care l-a lezat cu ceva úi să-úi folosească

puterile pentru a-úi face „dreptate”. Astfel: � Mânia (iuĠimea) e folosită pentru a ne simĠi úi arăta puternici. Fără mânie, omul se

poate simĠi dezarmat úi vulnerabil. � Frica nu mai e folosită pentru confruntarea cu necunoscutul ce trebuie cucerit úi se

transformă în frica de a ne confrunta cu durerea úi fuga de recunoaúterea ei. ¾ Iertarea readuce durerea în prim plan pentru a fi vindecată. Perceperea úi acceptarea durerii

este premiza iertării. 2. Scoaterea de sub învinuire prin justificarea comportamentului. ¾ Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneúte. ¾ Este nevoie de o evaluare lucidă a celor întâmplate. ¾ E nevoie de aúezarea responsabilităĠii la locul care i se cuvine.

3. Confundarea iertării cu uitarea. ¾ Trecutul îl modelează pe om úi deciziile pe care le ia. ¾ Uitarea te-ar putea face să-i laúi iarăúi pe cei care te-au rănit să te rănească. ¾ E nevoie de o „integrare”, de o asimilare a evenimentelor dureroase. ¾ Putem ierta úi să nu uităm.

4. Legarea iertării cuiva de regretele aceluia. ¾ Iertarea este un act în întregime al celui care iartă. Nu depinde nici de înĠelegerea, nici de

comportamentul úi nici de acordul celuilalt. 5. Gândul că trebuie să-Ġi meriĠi iertarea. ¾ Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, nemeritat.

Tema pentru acasă FaceĠi următorii paúi spre iertare: 1. În fiecare zi din săptămâna care urmează, de preferat seara înainte de culcare, citiĠi Acatistul

Sfântului Duh (îl găsiĠi pe Site, la Rugăciuni) sau o altă rugăciune către Sfântul Duh. 2. DesenaĠi-vă „râul vieĠii”, notând pe meandrele lui momentele cele mai semnificative pe care vi

le amintiĠi. 3. AmintiĠi-vă úi povestiĠi în scris cel puĠin úapte întâmplări dureroase din copilărie. NumiĠi úi

descrieĠi pe scurt persoanele implicate. 4. NumiĠi sentimentele distructive pe care le-aĠi avut în timpul întâmplării. 5. Cum s-a sfârúit întâmplarea úi ce urmări credeĠi că a avut în viaĠa dumneavoastră? 6. Ce sentimente aveĠi acum faĠă de persoanele respective? 7. AĠi spovedit cele de care vă simĠiĠi vinovat?

Sesiunea 3

UCIDEREA FRATELUI UCIDEREA FRATELUI (CAP. 4 DIN FACEREA) ¾ Dumnezeu nu „a căutat spre Cain úi spre darurile lui úi s-a întristat Cain tare úi faĠa lui era

posomorâtă” (v. 5). ¾ Cain a fost rănit în aúteptarea sa legitimă privind atenĠia lui Dumnezeu. Acum trăieúte:

o Revoltă faĠă de nedreptatea care i se face, o Mânie, resentiment úi dorinĠă de răzbunare, o Întristare úi descurajare.

¾ În acest moment intervine Dumnezeu pentru: o A declanúa o pedagogie care urma să-l ajute pe Cain să crească, să treacă într-o nouă

etapă spirituală. o A-i proba libertatea: Cain putea să aleagă liber, creúterea sau căderea. o A-i încerca încrederea în El: fie urma să aibă încredere în Iubirea úi dreptatea lui

Dumnezeu, intrând în înĠelesul evenimentului printr-o creútere spirituală, fie se va îndoi úi va aluneca, lăsându-se pradă legilor oarbe ale firii deja căzute.

¾ Cain n-a primit să „biruiască” păcatul care „bătea la uúă” úi a ales să se lase robit de gelozie, invidie úi revoltă úi s-a răzbunat ucigându-úi fratele.

¾ Cain, primul născut úi „omul dobândit de la Dumnezeu (ver. 1) devine primul ucigaú din istoria omenirii. Crima lui a devenit prima verigă dintr-un lanĠ nesfârúit de crime, începutul logicii violenĠei ucigătoare care a guvernat úi guvernează lumea aceasta.

¾ Crima lui Cain a devenit prototipul tuturor violenĠelor omului împotriva omului.

SENTIMENTUL DE NEDREPTATE GENEREAZĂ VIOLENğĂ ¾ Ca úi Cain, omul aflat în faĠa sentimentului de nedreptate se va întrista, va suferi, se va revolta. ¾ Revolta se va exprima prin resentimente: retrăirea sentimentelor dureroase provocate de

eveniment. ¾ Resentimentul, dacă va fi întreĠinut úi hrănit conduce la dorinĠa de răzbunare. ¾ Duhul de răzbunare distruge pacea lăuntrică, alimentează ura împotriva fratelui până la dorinĠa

de a-l distruge. ¾ Ura úi spiritul de răzbunare dau naútere apoi unei spirale distrugătoare care se poate concretiza

nu numai în crimă, ci úi în la fel de ucigătoarele: calomnii, vorbire de rău, batjocură… ¾ Motorul acestui dinamism ucigaú, este refuzul omului de a se maturiza, rămânerea lui în

mentalitatea copilului care simte că totul i se datorează. De aici spiritul de revendicare, de nemulĠumire cronică, de permanentă luptă pentru drepturi.

¾ Povestea lui Cain ne arată că atitudinea egocentrică provoacă violenĠă úi-l face pe om orb faĠă de darurile pe care le-a primit. Cain aúteaptă ca Dumnezeu să răspundă aúteptărilor sale úi să se conformeze spiritului său de dreptate.

¾ Dar căile Domnului nu sunt căile omului. Cain, úi fiecare om, este invitat să-úi ridice capul úi să asculte pedagogia lui Dumnezeu pentru curăĠirea úi transformarea inimii, pentru creúterea în asemănare.

¾ Orice violenĠă împotriva fratelui este, de fapt, un refuz al căii de creútere spirituală oferită de Dumnezeu fiecărui om, în diferite momente ale devenirii sale.

¾ ViolenĠa dorinĠei omeneúti, când nu e îndreptată spre cucerirea ÎmpărăĠiei, se întoarce către celălalt.

¾ Cain se răzbună pe Dumnezeu ucigându-úi fratele. ¾ Orice violenĠă asupra fratelui, transformat în „Ġap ispăúitor”, este, până la urmă, o violenĠă

împotriva lui Dumnezeu. ¾ Dumnezeu S-a făcut om úi Hristos a acceptat liber să fie victima răzbunării omului pe

Dumnezeu, pentru a face arătată iubirea lui Dumnezeu pentru om úi pentru a-i împăca, prin jertfa Sa, pe oameni cu Tatăl lor Cel Ceresc.

1

2

¾ Oamenii găsesc întotdeauna justificare pentru violenĠa lor, se simt întotdeauna îndreptăĠiĠi să-úi facă singuri dreptate. Dar a te îndreptăĠi înseamnă a lua locul Celui Drept.

Justificarea, îndreptăĠirea de sine ¾ Este aruncarea responsabilităĠii pe celălalt: „nu eu, tu, el, ea, ei…”. ¾ Ne împiedică să fim conútienĠi de responsabilitatea pe care o avem. ¾ Ne împiedică să devenim conútienĠi de lucrarea mecanismelor inconútiente de apărare care ne

otrăvesc viaĠa. ¾ Ne împiedică să ne dăm seama ce rău am făcut fratelui, care, ca urmare, se va simĠi vinovat.

Când o rană nu poate fi numită, pentru că cel care a făcut-o nu o recunoaúte, victima va sfârúi prin a se simĠi vinovat, considerând că prejudiciul respectiv este pe drept, e legitim. Atunci apare o falsă vinovăĠie.

Falsa vinovăĠie ¾ Îl face pe cel ce o simte să privească ofensele ca fiind legitime. ¾ Îl face să intre într-un mimetism al răului suferit, până la a-l reproduce fără voie asupra altora. ¾ Astfel, cel violat va viola, cel abuzat va abuza, cel ce a fost umilit va umili, cel ce a fost

maltratat va maltrata.

ELIBERAREA OMULUI DE DETERMINĂRI ùI DE CONDIğIONĂRI ¾ Cu harul lui Dumnezeu, omul poate deveni conútient de schemele inconútiente ale

mimetismului úi se poate elibera de tirania lor. Iubirea e mai puternică decât moartea. ¾ Cuvântul lui Dumnezeu către Cain: „păcatul bate la uúă, dar tu biruieúte-l”, ne arată că avem

puterea de a fi liberi, că putem răspunde evenimentului care ne răneúte úi altfel decât prin violenĠă. Chiar dacă această libertate este alterată de cădere, de patimi úi de condiĠionările aduse de ele, nu este mai puĠin o putere pe care omul o poate exercita după cum voieúte.

¾ Libertatea omului nu este distrusă niciodată definitiv. În orice împrejurare, oricât am fi fost de „presaĠi” să acĠionăm rău, constatăm că am avut posibilitatea să alegem, să alegem viaĠa sau moartea (Deut. 30,19).

TEMA PENTRU ACASĂ 1. ContinuaĠi să faceĠi o rugăciune către Duhul Sfânt în fiecare zi, cu gândul la iertare. 2. AmintiĠi-vă úi descrieĠi o situaĠie în care v-aĠi simĠit nedreptăĠiĠi. 3. NumiĠi sentimentele pe care le-aĠi avut atunci. 4. NumiĠi resentimentele actuale. 5. PovestiĠi ce aĠi făcut pentru a „face dreptate” sau pentru a vă răzbuna. 6. Ce aúteptaĠi de la cei în faĠa cărora vă îndreptăĠiĠi? 7. În ce situaĠii credeĠi că o ofensă „vi se cuvine”? 8. IdentificaĠi úi descrieĠi aspecte din comportamentul dumneavoastră care ar putea fi un

mimetism al răului suferit în copilărie. 9. Când cei din jur vă reproúează că îi faceĠi să sufere:

o ce simĠiĠi? o ce gândiĠi? o úi ce faceĠi?

Anexe: 1. VinovăĠia 2. Libertatea pentru…

Introducere Îmi place să citesc acele broúuri colorate de călătorie, dar, apoi, mă uit la cât de mult costă

călătoria úi spun „Poate la anu’!”. Ai văzut vreodată vreo astfel de broúură care să te întrebe „Ai nevoie de o vacanĠă? Fă o excursie în vinovăĠie!” Nu? Nici eu. Cu toate astea, e o excursie pe care am făcut-o cu toĠii la un moment dat. Pentru unii dintre noi a devenit chiar o rutină, ca úi cum ar merge zilnic la serviciu. Mai mult, e o excursie pe care o facem fără să ne gândim la costuri, beneficii, timp úi energia necesară.

Deci, în această broúură, ne vom uita mai de aproape la acest subiect - vinovăĠia. Ce este? Care sunt costurile? Dar beneficiile, dacă ele există?

Ce este vinovăĠia?

Magda este contabilă. Ea a furat ceva bani de la patronul ei úi a “aranjat” registrele, astfel încât să-úi ascundă fapta. În ultimele luni, a luat suficienĠi bani pentru a-úi “sprijini” dependenĠa ei de jocurile de noroc. Când fost prinsă úi arestată, a raĠionalizat lipsa ei de onestitate spunând: „ùeful meu are atât de mulĠi bani încât nu útie ce să facă cu ei”.

Tibor locuieúte în celălalt capăt de oraú. SoĠia lui a suferit un atac de cord acum trei luni. Continuă să îúi spună că ar fi trebuit să rămână acasă în noaptea în care s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să útie că se va întâmpla asta. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să îúi ducă soĠia la spital mult mai repede.

Tibor se simte vinovat. Magda nu. Deci, ce e vinovăĠia? Este ceva util sau dăunător? DicĠionarul spune că vina înseamnă a te simĠi responsabil sau plin de resentimente pentru anumite

ofense. Dacă o persoană nu îúi asumă responsabilitatea pentru greúelile din trecut, o putem descrie ca fiind anti-socială (cineva care nu se simte niciodată vinovat ar putea suferi de tulburare anti-socială de personalitate).

De vreme ce Magda i-a furat bani úefului ei, vina ar fi fost o reacĠie adecvată din partea ei. Dacă ar fi simĠit vină, s-ar fi oprit din furat înainte de a fi prinsă úi arestată.

Tibor nu avea de unde să útie că soĠia lui va avea un atac. Nu a făcut nimic rău dacă a plecat de acasă în acea seară. Să stea seară de seară treaz, simĠindu-se vinovat pentru comportamentul său, este un lucru care îi dăunează lui Tibor. Aceasta este vina “iraĠională”, deúi ea poate fi úi o parte din procesul durerii care urmează unei pierderi. \ VinovăĠia care are drept urmare scăderea stimei de sine sau care îĠi răpeúte seninătatea este

dăunătoare úi inadecvată.

VinovăĠia úi ruúinea Putem face diferenĠa între sentimentul de vină úi cel de ruúine prin modul în care gândim despre

comportamentul nostru úi despre noi înúine. Dacă credem că, comportamentul nostru a fost greúit úi ne simĠim rău din cauza asta, ceea ce simĠim este vină. Dacă, în schimb, ne gândim că ceea ce am făcut ne transformă în oameni de nimic, trecem linia dintre vinovăĠie úi ruúine. Ruúinea are rădăcini mult mai adânci decât vina. Ea provine, de multe ori, din copilăria trăită într-o familie disfuncĠională, o familie în care am fost ruúinaĠi de către adulĠi sau abuzaĠi fizic, emoĠional sau sexual de aceútia. Ruúinea e cronică, iar terapia este deseori utilă în rezolvarea ei. \ O persoană care se simte vinovată va spune:

“Îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat”. \ O persoană care se simte ruúinată poate să spună:

“Nu sunt bun de nimic. Oare cum poĠi să stai pe lângă mine?”

VinovăĠia úi dependenĠa Magda a avut încă din copilărie sentimente de ruúine pe care úi le-a acoperit cu un sistem bine pus

la punct de mecanisme de apărare. Unul dintre acestea era să raĠionalizeze că úeful ei nu avea nevoie de banii pe care ea îi furase. Această gândire lipsită de onestitate o împiedica să vadă realitatea infracĠiunii ei.

Magda a făcut închisoare pentru delapidarea făcută. În timpul detenĠiei, ea a primit ajutor pentru dependenĠa ei de alcool úi de jocurile de noroc. A început să înĠeleagă că trebuia să facă faĠă ruúinii ei

1

sau nu ar fi putut să se menĠină în programul de recuperare. Dacă îúi permitea să simtă ruúine, avea să ajungă din nou la băut úi la jocurile de noroc.

Magda a învăĠat úi că vinovăĠia pentru comportamentul ei din trecut îi era acum de ajutor. Dacă se simĠea vinovată pentru ce făcuse erau mari úanse ca ea să nu mai facă aúa ceva niciodată.

Dacă facem faĠă durerii pe care ne-am cauzat-o nouă sau altora putem preveni repetarea faptei. Vina ne poate ajuta să devenim responsabili, iar acest lucru este esenĠial pentru a continua recuperarea din orice fel de dependenĠă.

Realizarea schimbării cu ajutorul

Terapiei RaĠional – EmoĠionale (TRE) Cum poĠi să afli dacă ceea ce simĠi este ruúine sau vină? Un mod este de a asculta ceea ce îĠi spui

Ġie însuĠi, care sunt gândurile pe care le ai despre ceea ce se întâmplă în jurul tău. Dacă îĠi spui că, comportamentul tău este greúit úi că trebuie să îl schimbi, atunci ceea ce simĠi este vină. Dacă îĠi spui că tu eúti „greúit”, că tu eúti rău pentru că te-ai comportat în acel mod, simĠi ruúine.

Odată ce ai realizat care este discursul tău interior – discuĠia cu tine însuĠi - poĠi să decizi dacă vina pe care o resimĠi este utilă sau dăunătoare. PoĠi, mai apoi, să îĠi provoci gândurile care au ca rezultat vina dăunătoare.

Priveúte diagrama următoare. Observă cum discursul interior îĠi afectează sentimentele úi cum sentimentele îĠi afectează comportamentul.

ConsecinĠe negative: i Nu poĠi să

faci faĠă serviciului

Comportament auto-distructiv: i Să stai treaz

noapte de noapte

Sentimente deranjante: i VinovăĠie

Gânduri negative: i Ar fi trebuit să rămân

acasă în acea seară. i E vina mea, nu am fost

acolo când soĠia mea a avut un atac.

Terapia RaĠional –EmoĠională a lui Albert Ellis (TRE) ne spune că ceea ce gândim ne poate supăra úi că această supărare afectează felul în care ne comportăm. Tibor úi-a spus: „Ar fi trebuit să rămân acasă în seara în care soĠia mea a avut un atac. Aú fi putut să o duc mult mai repede la spital.” Ajunge să se simtă vinovat într-un sens dăunător. De ce? Tibor nu avea de unde să útie că soĠia lui va avea un atac de cord în timpul în care el era în oraú. Nu poate schimba ceea ce s-a întâmplat. Tibor trebuie să îúi pună la încercare ideea iraĠională că, cumva, ar fi trebuit să útie ce urma să se întâmple. Dacă va face asta, el îúi poate reduce sentimentul de vină úi comportamentul său auto-distructiv se va schimba. Astfel, va reuúi să doarmă.

TRE foloseúte următorul proces pentru a disputa úi schimba gândurile iraĠionale.

A ��Eveniment sau situaĠie

B ��Gânduri úi

credinĠe

C ��Sentimente

D Combaterea ideilor

iraĠionale În primul rând, ne amintim evenimentul sau situaĠia care ne-a supărat. Apoi, ne analizăm

gândurile úi credinĠele cu privire la această situaĠie. În pasul următor, trebuie să ne identificăm sentimentele pe care ni le cauzează aceste gânduri. În cele din urmă, încercăm să punem la încercare aceste gânduri care ne supără.

2

3

Iată cum a folosit Tibor procesul cu patru etape TRE:

A ��Eveniment

sau situaĠie

SoĠia mea a avut un atac de cord úi eu nu am fost cu ea să o ajut.

B ��Gânduri

úi credinĠe

Ar fi trebuit să fiu acolo. Aú fi putut să o duc mai repede la spital.

C ��Sentimente

VinovăĠie, tristeĠe, depresie

D ��Combaterea

ideilor iraĠionale

Nu aveam de unde să útiu. Dacă aú fi útiut ce avea să se întâmple, aú fi rămas acasă. Nu am dezamăgit-o.

Iată un alt exemplu de proces TRE în patru faze: Mama Danei credea că, dacă copiii ei o iubesc, atunci îúi vor petrece fiecare vacanĠă cu ea. Dana a

fost invitată la masa de Paúti de un prieten pe care dorea să îl cunoască mai bine. Dana se simte acum vinovată pentru că mama ei vroia ca ea să vină acasă de Paúti.

A ��Eveniment sau situaĠie Am petrecut Paútele cu un prieten. Mama e supărată pentru că nu am fost cu ea.

B ��Gânduri úi credinĠe Sunt o fiică rea. Ar trebui să îi fac pe plac mamei mele. Câte a făcut pentru mine… Cum am putut să o las singură de Paúte?

C ��Sentimente VinovăĠie, Ruúine

D Dispute úi Provocarea ideilor iraĠionale Sunt o fiică bună. ùi eu, úi mama suntem adulĠi úi putem să ne luăm propriile decizii despre cum să petrecem Paútele. Ar fi putut invita pe altcineva la ea, dacă eu am decis să nu merg. Am dreptul să îmi petrec timpul cu prietenii. Nu are nici un rost să mă simt vinovată. Îmi iubesc mama úi îi dovedesc asta în alte feluri decât să fiu cu ea de Paúte.

Atât Dana, cât úi Tibor au avut idei iraĠionale care i-au făcut să se simtă vinovaĠi. CredinĠa Danei

că trebuie să obĠină aprobarea tuturor în viaĠă - în acest caz, al mamei ei - este o credinĠă comună multora úi care produce vinovăĠie. Ideea iraĠională a lui Tibor că ar fi trebuit să prevadă viitorul produce úi ea vinovăĠie.

Atât Dana, cât úi Tibor, îúi pun câte un „trebuie” pe umeri. Caută orice „trebuie” sau „ar trebui” în discursul tău interior. Atunci când credem că ar trebui să facem ceva, ne simĠim vinovaĠi dacă nu facem acel lucru. E mai bine să folosim cuvinte ca „aú prefera” decât „ar trebui”.

Un alt cuvânt pe care e bine să îl căutaĠi în discuĠia cu voi înúivă e „îngrozitor”. Dacă ne spunem că e „îngrozitor” faptul că am făcut sau nu ceva anume, ne simĠim mult mai vinovaĠi decât ne-am simĠi dacă am folosi cuvântul „ghinion” sau „dezamăgire”.

O altă credinĠă iraĠională care produce vinovăĠie este că trebuie să fim mereu perfecĠi úi că e ceva îngrozitor să greúeúti. Nimeni nu e perfect. Cu toĠii facem greúeli, dar greúelile sunt o minunată ocazie de a învaĠă ceva nou.

VinovăĠia úi anxietatea După ce s-a acuzat că făcuse ceva rău, Victor a ajuns să se simtă vinovat úi, mai apoi, neliniútit.

Ieri a început să se certe cu úeful său, după care s-a simĠit vinovat úi anxios, făcându-úi griji că ar putea fi concediat. ùi-a făcut atât de multe griji, încât a uitat să închidă uúa biroului când a plecat de la serviciu. Peste noapte, cineva a intrat în birou úi i-a furat computerul. Din fericire, Victor a fost în stare să folosească procesul TRE pentru a-úi reduce vinovăĠia.

A ��Eveniment sau situaĠie

M-am certat cu úeful meu úi mi-a amintit că datorită lui am acest serviciu.

B ��Gânduri úi credinĠe

De ce mă

contrazic mereu cu el? Am făcut-o lată din nou. Sigur o să fiu dat afară. Numai după cum se uită la mine îmi dau seama că vrea să scape de mine. Sunt un nenorocit prost. Nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată.

C ��Sentimente

Anxietate VinovăĠie Ruúine

D ��Combaterea ideilor

iraĠionale

E normal să nu fiu mereu de acord. Sunt o persoană valoroasă, cu propriile mele gânduri úi opinii. Nu îi datorez serviciul meu úefului; am multe calităĠi úi aptitudini. Ultima mea evaluare profesională a arătat că fac treabă bună.

Observi că una dintre ideile lui Victor de la secĠiunea „Gânduri úi credinĠe” a fost „Sunt un

nenorocit prost.” Etichetându-ne cu nume negative duce la scăderea stimei noastre de sine úi la menĠinerea ciclului vinovăĠiei. Victor a putut să îúi schimbe această credinĠă cu cea că e „o persoană valoroasă, cu propriile gânduri úi opinii”. Astfel, Victor úi-a afirmat propria persoană.

AfirmaĠiile sunt propoziĠii care te „afirmă” úi care îĠi construiesc stima de sine. Priveúte următoarele idei iraĠionale. În dreptul fiecăreia dintre ele este dată câte o afirmaĠie care contracarează credinĠa iraĠională.

CredinĠă iraĠională Afirmarea

\ Nu ar trebui să greúesc niciodată. \ Îmi place să învăĠ din experienĠele mele.

\ Trebui să le fac pe plac oamenilor, ori n-o să le placă de mine.

\ Mă simt bine atunci când spun ce simt úi ce vreau.

\ Sunt rău pentru că sunt alcoolic. \ Sunt o persoană bună úi sunt fericit în recuperare.

\ Nu ar trebui să mă enervez.

\ E în regulă dacă simt mânie. Mânia mă ajută să îmi dau seama când îmi sunt încălcate drepturile. Mă ajută úi să îmi dau seama când ar trebui să fiu asertiv.

\ E vina mea că soĠia mea e nervoasă.

\ Sunt responsabil pentru propriile mele sentimente, iar soĠia mea e responsabilă pentru ale ei.

4

Stabilirea unui scop úi a unui plan de acĠiune Odată ce ne-am dat seama că avem obiceiul de a ne învinovăĠi úi a deveni anxioúi, ne putem stabili

un scop pentru a reduce aceste sentimente negative. Scopul lui Victor a fost să îúi reducă sentimentul de vinovăĠie. Planul lui de acĠiune a fost cel al folosirii afirmaĠiilor. Se răsplătea ori de câte ori folosea TRE prin punerea a 10.000 de lei într-o cutie. Pe cutie a lipit un bileĠel cu o propoziĠie pe care o citea ori de câte ori punea bani în ea: “Sunt un om fericit. Iau decizii bune.” Sub acest text, Victor a lipit imaginea unui casetofon pe care úi-l dorea; atunci când a avut suficienĠi bani în cutie, Victor úi-a cumpărat acel casetofon.

PoĠi să incluzi în procesul tău TRE úi un scop úi un plan de acĠiune. Victor le-a adăugat pe aceste două:

E �Scop

Reducerea sentimentelor de vinovăĠie

F Plan de acĠiune Să pun 10.000 într-o cutie ori de câte

ori folosesc procesul TRE. Să lipesc următorul bileĠel pe cutie úi să îl citesc de câte ori pun bani în ea: „Sunt un om fericit. Iau decizii bune.”

Procesul TRE a devenit acum unul cu úase etape:

E ��Scop

A ��Eveniment

B ��Gânduri úi credinĠe

C ��Sentimente

D ��Combaterea gândurilor úi credinĠelor

F Plan de acĠiune

VinovăĠia, perfecĠionismul úi depresia

Mariana este o perfecĠionistă. De când a uitat de ziua de naútere a soĠului ei se simĠea depresivă. Se întreba cum poate rezista soĠul ei cu o soĠie atât de uitucă. Continua să se simtă aúa deúi úi soĠul ei uitase în câteva rânduri de aniversarea ei.

A avea un sentiment de satisfacĠie atunci când facem o treabă bună nu este perfecĠionism. PerfecĠionismul e mai mult decât atât; este acel sentiment inconfortabil atunci când orice facem este altcumva decât perfect, când avem aúteptări nerealiste atât de la noi, cât úi de la alĠii úi nu permitem nici o greúeală.

VinovăĠia úi perfecĠionismul merg mână în mână. Să privim din nou situaĠia Marianei. Ea se aútepta – în mod nerealist - să nu uite nici o zi de naútere, cu atât mai puĠin una a soĠului ei. Atunci când a uitat, a cotropit-o vinovăĠia. Iată cum a folosit Mariana procesul TRE pentru a-úi diminua starea de vinovăĠie.

A ��Eveniment Am uitat de ziua. soĠului meu.

B ��Gânduri úi credinĠe Ce se întâmplă cu mine? Cum am putut fi atât de neglijentă? Nu sunt bună de nimic

C ��Sentiment VinovăĠie Depresie

D Combaterea gândurilor úi credinĠelor Stai un pic. BineînĠeles că îl iubesc. Oricum, a uita de o aniversare e o greúeală omenească. E în regulă să greúesc. Nu sunt perfectă. Nici el nu e. Eu l-am iertat atunci când a uitat de ziua mea, aúa că am încredere că úi el mă va ierta.

E ��Scop Să exersez identificarea sentimentelor în fiecare zi.

F Plan de acĠiune Să păstrez un Jurnal al sentimentelor úi să îl completez în fiecare zi.

Povestea Marianei arată cum sunt legate între ele vinovăĠia, perfecĠionismul úi depresia. Prin completarea jurnalului, ea va începe să îúi recunoască vinovăĠia úi depresia care rezultă din aceasta. Apoi, poate să folosească procesul TRE pentru a descoperi comportamentul perfecĠionist care cauzează de fapt întregul proces.

Nu toate stările de depresie sunt cauzate de vinovăĠie. Depresia poate fi o reacĠie a unei pierderi

5

sau a unei schimbări. Aceasta e numită depresie „reactivă”. Depresia e uneori biologică, adică apare datorită constituĠiei noastre bio-chimice. Depresia mai poate fi úi relaĠionată cu caracterul úi implică un sistem de valori úi credinĠe. În fine, cele trei tipuri de depresie pot să se întrepătrundă, adică depresia unui individ să conĠină elemente din toate trei.

Depresia Marianei e legată de credinĠa ei iraĠională că totul trebuie să fie perfect. Dacă va putea să îúi schimbe aceste credinĠe, probabil că va reuúi să se elibereze de depresia ei.

VinovăĠia úi mânia

Eduard a crescut într-o familie în care nu era permisă exteriorizarea mâniei. Fratele său se lega mereu de el úi îl insulta atunci când părinĠii lor nu erau acasă. Dacă se plângea mamei sale din cauza asta, ea îi spunea deseori ce copil bun este pentru că are răbdare faĠă de comportamentul fratelui său. Aceasta era răsplata pentru comportamentul său pasiv. Atunci când a ajuns la vârsta maturităĠii, avea un puternic comportament pasiv. Pentru Eduard, a fi mânios însemna a fi îmbufnat úi prost dispus. Uneori, presiunea era atât de mare încât „scotea fum”, după cum singur se descria. Se închidea singur în baie úi începea să lovească pereĠii, plângându-se de soĠia sa.

Atunci când ieúea din baie, avea din nou o înfăĠiúare paúnică, însă, în interiorul său se simĠea vinovat. „Sunt îngrozitor”, îúi spunea. „Cum am putut să mă enervez atât de tare pe ea?”

A învăĠa să îĠi exprimi mânia în mod asertiv este esenĠial într-o relaĠie. E normal să simĠi mânie. Este un sentiment la fel de normal ca úi fericirea. Mânia ne sesizează situaĠiile în care drepturile noastre sunt încălcate úi ne ajută să útim când să fim asertivi. Nu trebuie să ne simĠim vinovaĠi atunci când simĠim mânie. Oricum, se poate să devenim mânioúi din motive iraĠionale. TRE ne poate ajuta să le deosebim unele de altele.

Iată un exemplu. ObservaĠi cum mânia lui Eduard se transformă în vinovăĠie. Eduard e în terapie pentru a învăĠa mai multe despre comportamentul său pasiv, pentru a afla care

sunt efectele negative ale acestuia úi pentru a exersa asertiviatatea. Ieri, Eduard era preocupat de vinovăĠie pentru că i se plânsese unui coleg de serviciu despre soĠia sa.

Terapeutul lui Eduard i-a cerut acestuia să folosească procesul TRE pentru a rezolva această problemă, inclusiv să stabilească un scop úi un plan de acĠiune, de vreme ce comportamentul său pasiv era un obicei. Iată ce a scris Eduard:

A ��Eveniment

Eu úi soĠia

mea am început să ne certăm. Nu am putut să dorm toată noaptea. La serviciu, l-am încolĠit pe Dan úi m-am plâns de soĠia mea.

B ��Gânduri úi

credinĠe SoĠia mea m-a

enervat atât de tare. E numai vina mea. Nu ar fi trebuit să mă cert cu ea. E cumplit să mă plâng de ea pe la spatele ei. Sunt un soĠ îngrozitor.

C ��Sentimente

VinovăĠie, depresie

D Combaterea gândurilor úi credinĠelor

Terapeutul meu îmi spune că nu soĠia mea mă enervează. Eu mă supăr din cauza felului în care gândesc, ca de exemplu atunci când mă aútept să îmi citească gândurile sau să aibă aceleaúi păreri ca úi mine despre orice. Oricum, a simĠi mânie nu e ceva rău. Poate fi chiar utilă.

E normal să nu fii de acord. Ca ce chestie ar trebui toĠi să gândească la fel? Ar fi mai bine să o confrunt pe soĠia mea, dar nu e ceva cumplit să vorbeúti cu un prieten despre sentimentele mele. Îmi iubesc soĠia. Sunt un soĠ bun.

E ��Scop

Să îmi permit să simt

mânie fără să mă simt vinovat úi să exprim în mod asertiv ceea ce simt.

F Plan de acĠiune

Să lipesc afirmaĠia asta pe uúa băii mele úi să o citesc de trei

ori atunci când merg acolo: „Sunt o persoană valoroasă. Sentimentele de mânie fac parte din personalitatea mea úi mi le voi exprima. Atunci când voi vrea ceva, voi solicita acel lucru în mod asertiv.”

6

Cine e de vină? Atunci când ne surprindem acuzând pe cineva pentru ceva, ar fi util să ne oprim úi să ne examinăm

dialogul interior. S-ar putea să ne dăm seama că ceea ce simĠim e vinovăĠie, raĠională sau iraĠională. Acuzarea cuiva poate fi un mod de a ne apăra faĠă de analizarea propriului comportament. De

exemplu, Sofia a atins ceainicul care se afla pe marginea mesei, iar acesta a căzut úi s-a spart. Ceainicul era un cadou de Crăciun de la soacra ei úi îúi imagina că soĠul ei se va supăra. Astfel, a început să strige la el: „De ce ai lăsat ceainicul pe colĠul mesei? Să vezi ce-o să se supere maică-ta pe tine!”

Poate că Sofia nu îúi dădea seama în mod conútient că acuzele aduse soĠului veneau de fapt din propria vinovăĠie, însă o analiză a dialogului interior anterior incidentului ar putea să clarifice aceste lucruri.

Rezumat

Sentimentele de vinovăĠie pot fi utile atunci când ele ne opresc din a repeta un comportament distructiv sau adictiv, dar periculoase când ele sunt cauzate de credinĠe iraĠionale. De exemplu, putem crede că Puterii noastră Superioare nu îi va plăcea de noi dacă ne vom comporta într-un anume fel sau că părinĠii sau prietenii nu ne vor mai iubi dacă nu ne vom comporta aúa cum vor ei. Aceste idei iraĠionale ne conduc la inutile sentimente de vinovăĠie. Ca adulĠi, trebuie să ne combatem aceste credinĠe iraĠionale, iar un mod de a face acest lucru este de a ne observa propriile reacĠii la comportamentele celorlalĠi: renunĠăm la prietenia cu cineva doar pentru că acesta e de altă părere decât noi despre un anume subiect? Răcim relaĠia cu mama pentru că ea vrea să plece în concediu la băi úi nu să vină la noi? BineînĠeles că nu.

Abordarea TRE ne poate ajuta să ne schimbăm credinĠele iraĠionale. DaĠi-i o úansă, dar ĠineĠi minte că e nevoie de timp pentru a-Ġi forma un obicei, astfel încât e nevoie de timp úi exerciĠiu úi pentru a scăpa de unul. Aúadar, exersează-le din greu. Te vei simĠi mai sănătos, mai fericit úi mai liber.

7

1

LIBERTATEA PENTRU…, O LIBERTATE RESPONSABILĂ

Omul liber úi responsabil ¾ Subiectul responsabilităĠii nu poate fi decât o persoană. ¾ Chiar úi persoana poate fi iresponsabilă sub puterea unor forĠe coercitive care depăúesc capacitatea

ei de apărare psihologică úi de „reacĠie cerebrală”. ¾ Responsabilitatea cere două condiĠii esenĠiale:

x să fii în deplinătatea facultăĠilor raĠiunii, x să fii liber pe acĠiunile tale.

¾ Libertatea este aproape sinonimă cu x responsabilitatea persoanei faĠă de propriile sentimente úi cu x puterea, capacitatea de a le gestiona.

¾ Persoana umană, în virtutea conútienĠei úi a capacităĠii de reflecĠie autonomă, e responsabilă de propria gândire, acĠiune úi simĠire întrucât e conútientă de sine úi de posibilităĠile de a-úi recunoaúte propriile nevoi, sentimente úi dorinĠe úi de a le gestiona responsabil în raport cu sine úi cu celălalt.

¾ Responsabilitatea umană se fondează pe libertate. Între ele există un raport de reciprocitate, unitate úi intercondiĠionare.

¾ Un act responsabil este: x voluntar adică o lucrare ce derivă din voinĠă cu cunoaúterea deplină a scopului; x co-respunzător maturităĠii úi libertăĠii personale; x imputabil (discutabil) moralmente; x liber.

¾ Există o deosebire, uneori foarte subtilă, între un act voluntar úi un act aparent liber.

Cele mai frecvent întâlnite piedici în calea actelor voluntare úi responsabile: ¾ Sila (violenĠa, constrângerea) - poate fi:

o absolută úi totală – faptele săvârúite în aceste condiĠii nu atrag după ele responsabilitatea; o relativă sau parĠială – actele sunt culpabile dacă era posibilă împotrivirea úi nu s-a opus o

rezistenĠă suficientă; o silă psihică – aparent fără cauze externe, dar care constă într-o obsesie sau constrângere

internă, determinată de condiĠiile de viaĠă în care trăieúte persoana respectivă. ¾ Frica:

o E cel mai puternic obstacol în cale libertăĠii umane. o Provine din zona emoĠionalului, este o emoĠie primară, o stare emoĠională cu care ne

naútem, emoĠie care poate înrâuri în mod hotărâtor reacĠiile organismului pe latura exterioară (de execuĠie).

o Are o mare influenĠă asupra voinĠei. o După cauza care o provoacă poate fi: internă (anxietate, angoasă, panică) sau externă

(cauzată de pericole vizibile, iminente) o După gravitate, frica poate fi: grea sau uúoară. o Depinde de structura sufletească a persoanei, de structura emotivă, în special.

¾ IgnoranĠa: o e definită ca „neútiinĠa sau lipsa de cunoaútere a unor lucruri pe care de fapt cel în cauză ar

trebuie să le cunoască”; o e mai degrabă un impediment cultural úi cognitiv; o culpabilitatea ignoranĠei depinde atât de neglijenĠa sau delăsarea subiectului, cât úi de

însemnătatea obiectului faĠă de care se manifestă. ¾ Patimile:

o Sunt dependenĠe psihologice úi chiar somatice ale omului devenit pasiv. o Din punct de vedere psihologic sunt fie:

� Stări patologice ale unor sentimente care pun stăpânire pe sufletul omenesc, � Fie sentimente obsesive care silesc omul să acĠioneze numai în direcĠia lor.

o Din punct de vedere moral, sunt pofte puternice îndreptate spre anumite bunuri senzoriale

2

care pot provoca o desfătare úi care uneori se opun exercitării libere a voinĠei omeneúti. Ex.: ura, supărarea, gelozia, disperarea, groaza, etc.

¾ Deprinderile: o Sunt elemente ce provin din zona voinĠei: „Acte voluntare la origine, prin repetare, ajung

să se execute cu mai mare precizie úi uúurinĠă úi fără control conútient, ceea ce înseamnă pentru persoana care le posedă o cruĠare de energie úi timp, precum úi câútigarea dispoziĠiei de a acĠiona în acelaúi împrejurări, întotdeauna la fel.”

o Faptele făcut din deprinderile rele sunt culpabile, deoarece deprinderile au fost dobândite în mod conútient.

o Dacă subiectul se sileúte să dea voinĠei sale o direcĠie opusă celei a deprinderii rele, chiar dacă deprinderea biruie, fapta este involuntară, ceea ce diminuează culpabilitatea úi responsabilitatea.

¾ Alte influenĠe: o ParticularităĠile specifice; o InfluenĠa sistemului hormonal; o InfluenĠa constituĠiei somatice, temperamentale; o Tulburări mintale; o Sugestia hipnotică; o InfluenĠa mediului fizic úi social; o Vârsta, sexul, rasa etc.

Responsabilitatea existenĠială: apelurile vieĠii úi răspunsurile omului ¾ Frankl (supra-vieĠuitor a patru lagăre de exterminare): „A fi om, persoană, înseamnă a decide de

fiecare dată ce să faci cu tine însuĠi, iar aceasta însemnă, la rândul său, a-Ġi asuma responsabilitatea propriilor acĠiuni úi ale propriei conduite.”

¾ Fiecare om are un loc úi o misiune în lume, ceea ce i se cere este doar să le descopere. ¾ Omul poate descoperi un sens în fiecare úi în orice situaĠie de viaĠă, chiar úi în cele mai dificile úi

lipsite de orice speranĠă, prin: o Trăirea a ceea ce este valoros (natura, arta, relaĠia etc.). o Crearea de valori (materiale, artistice, spirituale). o Suportarea a ceea ce este de neînlăturat, de neschimbat (boală, pierderea celor dragi, etc.). o Prin atitudinea de a-úi fi credincios sieúi úi de a se putea privi în faĠă.

¾ A fi responsabil de propria viaĠă, de tine însuĠi, înseamnă: o A-Ġi da seama de propria importanĠă, de ceea ce „s-a investit în tine” pentru a răspunde în

mod serios apelurilor vieĠii. ¾ Decizia îĠi aparĠine: poĠi opta pentru:

o O viaĠă autentică, plină de sens, sau o Te poĠi irosi într-un simulacru existenĠial, tu fiind sursa propriului eúec, nu împrejurările,

condiĠiile exterioare. o Dacă anumite condiĠionări sunt greu de depăúit sau chiar de nedepăúit, faptul de a-Ġi trăi

viaĠa în mod real úi responsabil îĠi aparĠine în exclusivitate. ¾ Frankl: Trebuie să-i învăĠăm pe cei disperaĠi că, de fapt important nu este ce aúteptăm noi de la

viaĠă, ci, în doar ce aúteaptă viaĠa de la noi! Nu noi căutăm sensul vieĠii, ci simĠim că suntem permanent întrebaĠi ca oameni, întrebări puse în fiecare zi úi în fiecare moment, cărora trebuie să le răspundem exact nu doar în:

o MeditaĠii, fantasme, imaginaĠie, o Cuvinte, declaraĠii, lozinci, promisiuni, o Ci printr-o acĠiune corectă, cu un comportament corect.

¾ Frankl: „Motivat de voinĠa de sens, omul, în faĠa condiĠionărilor de orice tip, dincolo de a le obiectiva în virtutea capacităĠii de autodistanĠare, este capabil de a recunoaúte în ele probleme de rezolvat úi sarcini de îndeplinit pentru propria formare.”

¾ Într-o asemenea perspectivă, omul trebuie să acĠioneze în existenĠa sa: o Nu pentru a realiza plăcerea (VoinĠa de plăcere, Freud). o Nici puterea (VoinĠa de putere, Adler), o Nici măcar pentru realizarea de sine, o Ci pentru a urma o împlinire de sens (VoinĠa de sens, Frankl).

3

¾ Frankl: Omul este responsabil o nu numai pe orizontală, „faĠă de…„: viaĠă, normele de convieĠuire socială, propria

conútiinĠă morală ca produs social, ci o mai ales pe verticală, „faĠă de Cineva personal”, înaintea Căruia răspundem nu doar

pentru „păcatele” noastre, ci mai ales de ceea ce am devenit úi am împlinit din „talantul”, sensul, rostul nostru existenĠial.

¾ Din nefericire, interpretarea religioasă accentuează o viziune moralist negativă asupra responsabilităĠii omului, apăsând pe culpabilitatea înaintea lui Dumnezeu faĠă de păcate comise sau chiar pe necesitatea mântuirii mai curând decât pe responsabilitatea pozitivă (actuală), existenĠial vocaĠională úi axiologică a omului, pe cerinĠa de a-úi cultiva talantul personal într-o viaĠă trăită plenar úi responsabil în PrezenĠa lui Dumnezeu. Multe păcate nu sunt decât consecinĠe nefaste ale unor frustrări existenĠiale sau deficienĠe în planul realizării personale.

ConútiinĠă morală, culpabilitate úi responsabilitate morală ConútiinĠa psihologică ¾ Este capacitatea persoanei umane de a se percepe în propria individualitate unică úi irepetabilă;

este discernământul psihologic, faptul de a fi conútient de sine. ¾ Se formează în timpul vârstei evolutive prin interacĠiunea dintre tendinĠele interne ale subiectului

úi condiĠionările externe din mediul ambiental până la libertatea de a alege úi capacitatea de a fi responsabil de alegerile făcute.

¾ Este nucleul stabil în jurul căruia se va structura eul ca centru unificator, coordonator úi propulsor al alegerilor operante după criterii de valoare.

ConútiinĠa morală ¾ Presupune existenĠa conútiinĠei psihologice úi este chiar această conútiinĠă ajunsă la un grad

maxim de diferenĠiere, la un mod de a fi în lumea valorilor. ¾ Este un fel de loc lăuntric, un fel de busolă de orientare pentru sine úi în raport cu ceilalĠi, o

instanĠă lăuntrică, centrul de referinĠă care ghidează persoana în alegerile sale. ¾ Este o funcĠie a persoanei úi pentru persoană, nu este o voce a firii, ci a persoanei. ¾ Ordinea morală există nu pentru că persoana se conformează firii, ci pentru că firea se

personalizează în persoana care vorbeúte cu Dumnezeu. Culpabilitatea

1. Sentimentul de culpă, de vină: ¾ face parte din sănătatea psihologică úi morală a persoanei; ¾ este un factor stimulativ în dezvoltarea personalităĠii úi a simĠului datoriei úi responsabilităĠii; ¾ este un mecanism de protecĠie a persoanei pentru a nu fi lezată prin devieri úi scăderi ale

demnităĠi morale ¾ úi un paznic al standardului etic care nu permite inconsecvenĠe, oscilaĠii morale peste limitele

admisibilului. ¾ SuferinĠa produsă de sentimentul de vină poate fi un punct de plecare în atitudinea

responsabilă a omului faĠă de propria viaĠă úi moralitate în raport cu sine úi cu ceilalĠi. 2. Sentimentul de culpabilitate: ¾ Este de origine nevrotică úi semnul unei retardări etice. ¾ Îngrădeúte libertatea lăuntrică úi frânează dezvoltarea persoanei.

Responsabilitatea morală ¾ Presupune un comportament responsabil, autentic moral, rezultat dintr-o decizie matură, liberă úi

responsabilă. Un om moral autentic nu face răul pentru că nu-l face, ci pentru că face binele úi pentru că nu are nevoie de „motive” să nu facă răul.

¾ Presupune: o libertate de voinĠă – eul este sursa creatoare de dorinĠe úi de decizii, dar nu e constrâns să

le manifeste nici de condiĠii exterioare, nici de impulsuri lăuntrice. o úi libertate de acĠiune – care se manifestă acolo unde dorinĠa úi decizia survenite nu

întâmpină dificultăĠi în calea realizării lor. (După: Eugen Jurcă, Arta de a fi liber)

Sesiunea 4

LOGICA VIOLENğEI UCIGAùE CivilizaĠiile sunt întemeiate pe violenĠă ucigaúă ¾ De la Cain, omul căzut a zidit cetăĠi úi a ridicat civilizaĠii numai pe violenĠă. ¾ Lumea aceasta e guvernată de o logică ucigaúă, e fascinată de rău úi antrenată într-o repetare fără

de sfârúit a unui trecut „întemeietor” datorită unor mecanisme inconútiente, colective úi individuale, puse în lucrare de fiecare nouă generaĠie rănită de vechea generaĠie.

¾ Ieúirea este posibilă numai prin întoarcerea la Dumnezeu, la iubire. ¾ Dumnezeu a pregătit întoarcerea prin Legea lui Moise úi Însuúi a făcut-o prin Întruparea Fiului

Său úi biruinĠa asupra morĠii prin propria moarte, care a făcut posibilă Învierea úi ieúirea de sub legile logicii celei ucigaúe.

Omul este dorinĠă infinită ¾ Omul este o fiinĠă însetată, flămândă, plină de dorinĠa de pace, de bucurie, de fericire. ¾ Omul nu doreúte decât să iubească úi să fie iubit, să trăiască fericirea iubiri împărtăúite. ¾ DorinĠa aceasta face din om un pelerin care nu se poate opri până nu-úi potoleúte setea de iubire.

Este o sete infinită, pe care nimic din cele finite nu o poate potoli, pentru că este fundamental, dorinĠa de a fi, dorinĠa de absolut, dorinĠa de Dumnezeu.

¾ DorinĠa omului este de a deveni dumnezeu, nimic altceva n-o poate satisface. (Sf. Grigorie de Nyssa).

În experienĠa existenĠială ¾ Această aspiraĠie a omului se loveúte de limitele fiinĠei umane. Când un copil vine pe lume,

depinde cu totul de părinĠii săi, de iubirea úi atenĠia lor. Dacă nu primeúte iubirea úi atenĠia pe care le aúteaptă, se va simĠi rănit úi va reacĠiona în consecinĠă, declanúând mecanisme de apărare úi învăĠând să rănească la rândul său.

¾ Este important să recunoaútem că în această viaĠă nu este cu putinĠă să nu fim răniĠi úi să nu rănim pe nimeni.

¾ Ieúirea din legile logicii ucigaúe nu presupune stârpirea răului din lume, ar fi făcut-o Domnul dacă aceasta ar fi fost calea, ci ruperea mea de cel rău úi de lucrarea lui úi intrarea în relaĠie ontologică cu Dumnezeu.

Logica ucigaúă ¾ Nici un om nu poate iubi în mod desăvârúit. În lume úi în oameni răul este în lucrare. ¾ Cel rănit într-o relaĠie, se va teme că va mai fi iarăúi rănit úi că va trăi iarăúi ceea ce l-a durut. De

aici, sentimente de angoasă úi nesiguranĠă úi apariĠia mecanismelor de apărare pentru a evita suferinĠa pe care i-o poate declanúa celălalt, devenit potenĠial agresor. De cele mai multe ori aceste mecanisme funcĠionează inconútient, dar duc la comportamente repetitive legate de rănile care au fost ascunse.

¾ Întreruperea legăturii bazate pe încredere antrenează după ea logica raporturilor bazate pe forĠă, úi fiecare se înarmează pentru a se proteja.

¾ Agresivitatea este o armă de apărare. Cu cât cineva e mai rănit úi rana este mai profundă, se va simĠi mai vulnerabil, mai ameninĠat úi va fi mai agresiv úi mai violent.

¾ În plus, fiinĠa rănită va căuta úi-úi va oferi compensaĠii în a avea úi a dori obiecte care oferă o plăcere imediată, ca o „justificare” pentru lipsa fundamentală de iubire. ùi cu cât va căuta să-úi compenseze lipsa de iubire prin sisteme compensatorii, cu atât va fi mai robit de obiectele pe care le pofteúte úi cu atât va resimĠi o insatisfacĠie cronică úi se va agrava spirala suferinĠei, a angoasei, a anxietăĠii úi vinovăĠiei.

¾ Agresivitatea mereu mai mare se va îndrepta o Fie spre aproapele, considerat vinovat úi răspunzător úi vinovat de această înlănĠuire, o Fie către sine însuúi, în deznădejde úi depresie.

¾ NesimĠindu-se iubită, persoana rănită va căuta să atragă atenĠia celorlalĠi pentru a simĠi că există în ochii lor: fie prin provocări úi agresivitate, fie încercând să fie amabilă.

¾ Nevoia de a fi recunoscut, acceptat úi preĠuit de ceilalĠi se află în inima copilului din fiecare dintre noi.

1

2

TEMĂ PENTRU ACASĂ 1. ContinuaĠi să faceĠi rugăciuni către Duhul Sfânt. 2. FaceĠi o listă cu dorinĠele cele mai fierbinĠi pe care le-aĠi avut de-a lungul vieĠii úi vi s-au

împlinit. 3. FaceĠi o listă cu dorinĠele cele mai fierbinĠi care nu vi s-au împlinit. 4. StudiaĠi lista schemelor de inadaptare pentru a vedea în ce măsură vă „recunoaúteĠi” în una sau

mai multe dintre ele. 5. DesenaĠi inima copilului care aĠi fost úi „strategiile” folosite pentru împlinirea nevoii de a fi

recunoscut, acceptat úi preĠuit de cei din jur. Materiale necesare

� LISTA SCHEMELOR DE INADAPTARE.

MODELUL COGNITIV al lui Jean Cottraux Cf. Terapiile cognitive, Polirom 2003

Model cognitiv

1

Scheme

Procese cognitive

Gânduri automate AcĠiuni

MetacogniĠii

EmoĠii Evenimente

se Neurologii afirmă că ori de câte ori simĠim ceva, informaĠia circulă :

SenzaĠia duce la

CogniĠie înĠelegerea a ceea ce

simĠim (gânduri)

Sentimente reacĠia noastră

Acestea se traduc în prăpastie

Talamus traduce undele fizice brute în limbajul creierului úi le transmite în acelaúi timp la

Organul de simĠ

AcĠiuni sau planuri de acĠiune

Impulsuri, intenĠii

Analizează úi comandă o acĠiune adecvată

Centrul amigdalian „,depozitul” amintirilor

Neocortex Creierul analitic

Dacă recunoaúte un stimul emoĠional similar unui alt

stimul la care am reacĠionat intens alta dată, eliberează un flux emoĠional úi comandă o acĠiune învăĠată, neadecvată.

Fiecare va reacĠiona în faĠa unui eveniment prin emoĠii care vor activa scheme.

2

Schemele ¾ Sunt structuri organizate care conĠin cunoútinĠele despre, úi aúteptările individului de la,

lumea exterioară. CredinĠele

¾ Sunt un ansamblu de viziuni personale despre sine, despre ceilalĠi úi despre lume care constituie un sistem de interpretare, sau propria filozofie despre viaĠă.

¾ Pot forma sisteme de credinĠe raĠionale – adaptate la cultura personală a subiectului úi ¾ sisteme de credinĠe iraĠionale

Nivelurile cogniĠiei 1. Nivelul inconútient: schemele ¾ O structură organizată care conĠine cunoútinĠele despre úi aúteptările individului de la lumea

exterioară ¾ Schemele funcĠionează în mod automat ¾ Se află în memoria semantică úi corespund, se pare, cu două reĠele stabilizate de neuroni ¾ Fac parte din cotidian úi se activează o dată cu întâmplările din viaĠa de zi cu zi.

2. Nivelul preconútient: evenimente cognitive ¾ Cuprinde gânduri automate, monologuri interioare úi imagini mentale involuntare

preconútiente, care fac posibil accesul la schemele inconútiente. ¾ Corespunde activării schemelor prin situaĠii inductoare de emoĠii.

3. Nivelul conútient: atenĠia focalizată ¾ AtenĠia noastră se focalizează pe un anumit număr de elemente ale realităĠii. ¾ Ea rezultă din schemele care polarizează percepĠia în funcĠie de conĠinutul lor.

4. Nivelul metacognitiv: gândirea de gradul al doilea ¾ CogniĠii despre cogniĠii, interpretări ale monologurilor interioare. ¾ Pot fi pozitive sau negative

RelaĠiile dintre conútient úi inconútient se realizează prin: 1. Procese cognitive automate: ¾ Inconútiente, rapide, se desfăúoară fără efort, necesită puĠină sau nici o atenĠie, sunt greu de

modificat. ¾ Corespund schemelor. ¾ Conduc la gânduri automate ce apar la un nivel apropiat conútientului.

2. Procese cognitive controlate: ¾ Conútiente, lente, presupun efort úi atenĠie úi sunt uúor de modificat. ¾ Corespund gândirii logice. ¾ Au ca rezultat o descentrare în raport cu sine.

Procesul de asimilare: ¾ Schema va încerca să interpreteze evenimentul căutând să-l facă comparabil cu postulatele

úi credinĠele prealabile Procesul de acomodare: ¾ Schemele se modifică dacă evenimentul nu este compatibil cu ele.

InformaĠia poate fi tratată în două feluri: 1. de jos în sus: ¾ porneúte de la stimulii din mediul înconjurător pentru a se îndrepta spre procesele cognitive

superioare; ¾ se află sub controlul datelor care provin din lumea exterioară.

2. de sus în jos: ¾ se află sub influenĠa conceptelor sau a teoriei; ¾ predomină învăĠarea, amintirea situaĠiilor asemănătoare úi schemele prestabilite de gândire

în defavoarea informaĠiilor venite din exterior; ¾ lipsa de supleĠe úi de permeabilitate a schemei este responsabilă de neajunsurile psihologice

úi de repetarea comportamentelor nedorite la o persoană.

3

SCHEMELE DE INADAPTARE După: Tara Bennett-Goleman,

Alchimia emoĠională. Cum poate mintea să vindece inima Curtea Veche, Bucureúti, 2002

Schema poate fi de adaptare, sau de inadaptare. Schema de inadaptare este un obicei mintal, este o combinaĠie puternică de idei úi sentimente

negative. Încearcă să evite stările mentale conflictuale. Schemele de inadaptare au reprezentat la un moment dat o soluĠie cel puĠin parĠială pentru o

problemă cu care ne-am confruntat în copilărie. Este o încercare deraiată de a satisface una din necesităĠile vitale: siguranĠa, relaĠia cu ceilalĠi, autonomia, competenĠa. Când aceste nevoi rămân nesatisfăcute se formează scheme.

Fiecare schemă are propria sa amprentă emoĠională reproducând sentimentele trăite în timpul evenimentelor traumatizante iniĠiale.

Strategiile unei scheme sunt soluĠii incomplete la problemele inerente vieĠii. Ele îmblânzesc puĠin suferinĠa din momentele critice, dar nu rezolvă problema cu adevărat.

Schemele se preocupă de nevoile stringente, dar ne împing să acĠionăm úi să gândim în feluri care ne împiedică de fapt să ne satisfacem aceste nevoi.

Răspunsurile de tip schemă sunt reacĠii exagerate în situaĠii dificile. Schemele sunt sisteme de înmagazinare care conservă elementele emoĠionale specifice învăĠate.

Acestea continuă să asimileze ceea ce experimentăm în viaĠă după acest tipar. Unele scheme reprezintă modul în care ne-am sacrificat propriul potenĠial pentru a menĠine

legăturile cu ceilalĠi. Schemele funcĠionează ca niúte lentile mentale care ne prezintă lumea înconjurătoare foarte

diferită de felul în care este de fapt prin deturnarea atenĠiei, memoriei úi percepĠiei. Schemele de inadaptare sunt tipare de viaĠă formate datorită opiniilor greúite pe care oamenii le

au despre sine úi despre cei din jurul lor. Unele scheme funcĠionează ca niúte scenarii care par destinate a se repeta în viaĠa cuiva.

Cum poate fi recunoscută o schemă Fiecare schemă are o „semnătura” directă, un tipar de stimuli úi de reacĠii tipice úi, ca urmare,

poate fi recunoscută după: 1. situaĠiile care o declanúează, 2. sentimentele úi gândurile care apar în mod automat úi după 3. reacĠiile obiúnuite care însoĠesc aceste stări (care sunt contraproductive).

Cum ne eliberam de sub tirania schemelor Începem să ne vindecăm atunci când suntem dispuúi să retrăim sentimentele care Ġin fixate aceste

tipare. E nevoie de curaj pentru a înfrunta sentimentele mascate de aceste tipare afective. Ce putem face?

1. Să conútientizăm ceea ce se întâmplă privindu-ne pe noi înúine cu sinceritate, oricât de greu ne-ar fi.

2. Să trăim durerea sau groaza care se ascund în spatele acestor scheme, măcar pentru a ne da seama că vom supravieĠui acestui demers. Să cercetăm úi să înfruntăm aceste sentimente.

3. Să ne observăm gândurile care însoĠesc aceste sentimente úi să vedem în ce măsura ne justifică ceea ce facem. Gândurile alimentează reacĠia afectivă. ReacĠiile extrem de puternice sunt indiciul că ceea ce s-a întâmplat are înĠelesuri simbolice pentru noi úi acelea ne declanúează reacĠia. Amintindu-ne de situaĠii similare din trecut, din copilărie, mai ales, identificăm tiparul schemei care ne chinuie.

4. Să fim atenĠi la impulsurile úi acĠiunile noastre pe toate nivelurile lor de manifestare: ce spunem (tare sau în gând, verbal sau nonverbal), cum spunem, ce facem, ce ne-a venit să facem úi ne-am abĠinut… Să nu suprimăm emoĠiile, dar nici să nu reacĠionăm sub impulsul lor. Le putem trai fără să facem ce ne pretind ele.

5. Să nu ne lăsăm dominaĠi de reacĠiile emoĠionale úi să observăm felul în care se modifică prin conútientizare, prin optarea pentru reacĠii mai adecvate situaĠiei prezente.

Instrumentele conútientizării sunt atenĠia úi acceptarea.

4

AtenĠia (sau contemplaĠia) trebuie exersată permanent, pentru a deveni un instrument util în situaĠiile de criză. Ea constă în a observa pur úi simplu sentimentul fără a ne lăsa acaparaĠi de el, fără a ne identifica complet cu el úi cu gândurile care îl însoĠesc în mod automat.

Ne concentrăm pe procesul conútientizării, nu pe conĠinutul lui. Conútientizarea nu este reprimare, ci presupune experimentarea sentimentului úi observarea

gândurilor, senzaĠiilor úi impulsurilor pe care le avem. Ca urmare, reacĠiile vor fi specifice, nu tipice.

Principalele scheme de inadaptare descrise de specialiúti sunt: 1. ABANDONUL x are la bază teama permanentă că oamenii ne vor lăsa singuri; x poate avea rădăcina într-o experienĠă reală din copilărie; x emoĠiile tipice acestei scheme sunt: tristeĠea profundă, sentiment de izolare, teamă úi panică de

a rămâne singuri; x se manifestă prin agăĠarea de persoanele din jur care poate să meargă până la un ataúament

anxios. ¾ Comportamentul tipic:

x verificarea stabilităĠii relaĠiei prin întrebări repetate; x îngrijorare exagerată la fiecare tensiune din cadrul relaĠiei; x acceptarea unor relaĠii nocive úi a compromisurilor din teama de a nu rămâne singuri; x părăsirea relaĠiei înaintea celuilalt din teama de a nu fi părăsit; x sensibilitate extremă la orice semn de îndepărtare a celor din jur; x gelozie permanentă úi iraĠională; x anxietate când persoana de care e ataúat e plecată pentru orice motiv;

¾ Pentru demascarea schemei este necesară: x analiza gândurilor care alimentează teama de abandon; x conútientizarea úi contemplarea sentimentelor declanúate de un abandon; x înfruntarea fricii de abandon; x punerea la încercare a resurselor interne pentru a trăi în singurătate; x alegerea unui partener stabil de viaĠă.

2. PRIVAğIUNEA x presupune convingerea intimă că nevoile personale nu vor putea fi satisfăcute; x apare în copilărie datorită privaĠiunilor de hrană, căldură sau afecĠiune sau datorită absenĠei

unei îndrumări adecvate; x la vârsta adultă schema îi face pe oameni să fie hipersensibili la orice semn că nu ar fi băgaĠi în

seamă sau că nu sunt ajutaĠi, în special în relaĠiile cele mai apropiate; x sentimentele profunde trezite sunt: tristeĠea úi deznădejdea unei persoane care nu va fi niciodată

înĠeleasă sau luată în seamă, furia, însingurarea, teama că nu ni se vor împlini dorinĠele dacă vor fi mărturisite.

¾ Comportamentul specific celor afectaĠi de această schemă poată să presupună: x amabilitate extremă cu cei din jur, necomunicarea propriilor nevoi úi pretenĠia de a le fi ghicite

de cei din jur; x uneori persoanele afectate formulează pretenĠii neîncetate despre cum ar trebui oamenii să-i

înĠeleagă úi să-i ajute. ¾ Strategiile schemei:

x grija exagerată pentru nevoile celorlalĠi, învinovăĠirea de sine privind preocuparea de nevoile celorlalĠi pentru a obĠine atenĠia de care au nevoie, mască permanentă de bună dispoziĠie úi afiúarea unui exces de energie, îúi aleg de obicei profesii în munca socială, asistenĠă medicală úi psihoterapie, depunând eforturi până la epuizare;

x strategie de evitare, protejarea prin menĠinerea unei distanĠe în relaĠii, ascunderea adevăratelor sentimente úi nevoi.

¾ Pentru demascarea schemei úi renunĠare la ea este necesară:

5

x conútientizarea tendinĠei de a deforma atitudinea celorlalĠi faĠă de noi, x exprimarea nevoilor úi dorinĠelor proprii în mod clar úi adecvat, x evitarea relaĠiilor cu persoanele indiferente úi agresive, x asumarea suferinĠelor din copilărie care au generat schema, jelirea úi depăúirea lor.

3. SUBJUGAREA ¾ cei care úi-au însuúit acest tipar renunĠă uúor la propriile dorinĠe úi nevoi, deci au învăĠat

să fie neputincioúi úi neajutoraĠi pe lângă cei care conduc; ¾ îúi are originea în copilăria cu părinĠi autoritari care úi-au impus voia prin violenĠă,

ameninĠări, dezaprobare; ¾ Sentimentele:

¾ furie, ¾ resentiment, ¾ mânie.

¾ Comportamentul: ¾ preocuparea expresă pentru a-l mulĠumi pe celălalt, ¾ supunerea cerinĠelor partenerului dominant, ¾ renunĠarea grabnică la orice dorinĠă personală sau răzvrătirea însoĠită de reacĠii violente la

cea mai mică tentativă de dominare sau autoritate, ¾ incapacitatea de a impune limite aúteptărilor celorlalĠi de la ei muncind mult pentru

ceilalĠi úi chiar în locul lor, ¾ nu-úi exprimă niciodată resentimentele, dar se răzbună indirect pe oameni amânând,

întârziind, nerespectând termenele limită; ¾ Strategiile:

¾ strategia evitării; ¾ revolta; ¾ refuzul ataúamentului, evitarea situaĠiilor care ar putea să-l prindă în capcană ca să-l

domine; ¾ supunerea se ajunge până la necunoaúterea propriilor preferinĠe, opinii úi chiar a propriei

identităĠi; ¾ se menĠin secrete preferinĠele úi dorinĠele personale de dragul relaĠiei.

¾ SoluĠii: ¾ conútientizarea schemei, ¾ depistarea reacĠiilor automate a furiei úi a gândurilor declanúate de teama de a nu fi

dominat, ¾ exprimarea propriilor dorinĠe úi nevoi.

4. NEÎNCREDEREA ¾ se caracterizează printr-o exagerată suspiciune, printr-o convingere intimă că nu poĠi avea

încredere în oameni; ¾ are la origine un abuz afectiv, fizic sau sexual în copilărie.

¾ Sentimentele de bază: ¾ furia, ¾ teama, ¾ ruúinea.

¾ Comportamente posibile: ¾ vigilenĠă exagerată în relaĠii, ¾ închiderea úi rezerva faĠă de ceilalĠi, ¾ uneori există tendinĠa de a lega relaĠii cu parteneri care se poartă foarte urât astfel încât

„profeĠiile” schemei se adeveresc; ¾ idealizarea iniĠială a cuiva ca apoi să fie identificată o aparentă trădare pentru ruperea

relaĠiei; ¾ este posibilă refacerea situaĠiei originare din copilărie prin intrarea în relaĠie cu persoane

abuzive; ¾ fosta victimă poate deveni agresor făcând ca abuzul să se perpetueze;

6

¾ evitarea prieteniilor strânse datorită convingerii că oamenii au motive ascunse pentru a se împrieteni;

¾ SoluĠii: ¾ consultarea unui consilier specializat în abuzuri; ¾ exprimarea sentimentelor puternice din evenimentul traumatizant: furie, sentimentul de a

fi trădat, ruúine, frică, ¾ conútientizarea tendinĠei de a fi suspicios úi renunĠarea la gândurile auto-distructive úi

contracararea ei; ¾ respingerea hotărâtă a oricărei forme de abuz într-o relaĠie; ¾ rezistenĠa atracĠiei faĠă de partenerii abuzivi.

5. IMPOSIBILITATEA DE FI IUBIT ¾ se caracterizează prin presupunerea automată că nu suntem demni de iubire, că nu avem

destule calităĠi, că dacă cineva ne-ar cunoaúte cu adevărat úi-ar da seama câte lipsuri avem úi nu ne-ar mai iubi;

¾ originea schemei se află în mesajele transmise de părinĠii excesivi de critici care îúi insultă úi îúi umilesc copiii.

¾ Sentimentele schemei sunt: ¾ ruúine, ¾ umilinĠă, ¾ vulnerabilitate, ¾ neliniúte.

¾ Comportamente posibile: ¾ blazarea, capitularea, acceptarea unei imagini de sine conform căreia nu este suficient de

bun, posibilitatea de a se privi cu acelaúi dispreĠ cu care îi priveau părinĠii, sunt greu de cunoscut, se ascund, nu îúi dezvăluie gândurile úi sentimentele;

¾ sau, opusul: bravada, aroganĠa, afiúarea unui comportament de încrezător în sine. ¾ Înlăturarea schemei presupune:

� depistarea úi conútientizarea indiciilor schemei; � înlăturarea gândurilor obsedante privind greúelile personale; � renunĠarea la îndoielile cu privire la propria persoană; � recunoaúterea realistă a calităĠilor personale; � înĠelegerea reacĠiilor emoĠionale úi învăĠarea încrederii în cei care ne iubesc aúa cum

suntem.

6. EXCLUDEREA x este convingerea intimă că „nu facem parte din…”, că nu suntem acceptaĠi de o comunitate de

unde tendinĠa de neimplicare; x schema operează ca o profeĠie care se împlineúte singură: frica de a nu fi acceptat produce un

comportament nepotrivit úi duce la neacceptare. ¾ Sentimente:

x anxietate, x tristeĠe profundă, x însingurare.

¾ Comportamente posibile: x retragerea, tendinĠa de a evita grupurile, însingurarea; x sporirea eforturilor de integrare printr-o atenĠie excesivă úi însuúirea perfectă a calităĠilor

necesare celor din grup; x comportament noncomformist: afiúarea exagerată a rolului de proscris făcând din acesta un

titlu de glorie; ¾ Contracararea schemei:

x conútientizarea úi contemplarea gândurilor care însoĠesc sentimentul de excludere; x învăĠarea stăpânirii neliniútii úi relaxării emoĠionale într-un grup; x însuúirea abilităĠilor de comunicare.

7

7. VULNERABILITATEA � constă în teama exagerată că urmează să se petreacă ceva catastrofal; � temerile obiúnuite scapă de sub control, un motiv minor de îngrijorare poate deveni un

dezastru imaginar de proporĠii; � rădăcina vulnerabilităĠii se află fie în comportamentul unui părinte pe care îl imităm, fie

pentru că am trăit în copilărie situaĠii primejdioase; ¾ Sentimentele:

x îngrijorare, x anxietate, x teamă exagerată, x panică.

¾ Comportamente posibile: x cumpătarea excesivă; x evitarea excesivă a riscurilor; x fobiile; x pregătirea cu meticulozitate pentru a fi în siguranĠă; x analize medicale; x elaborarea de ritualuri de verificare care calmează temerile; x dar úi optarea pentru activităĠi riscante provocându-úi soarta cu scopul de a-úi demonstra că

temele nu sunt justificate; ¾ Căi de vindecare:

x conútientizarea faptului că temerile sunt doar niúte gânduri care nu reprezintă realitatea; x înlocuirea gândurilor distructive cu unele realiste; x exprimarea sentimentelor.

8. EùECUL � constă în convingerea că în ciuda tuturor eforturilor úi realizărilor nu eúti decât un ratat úi

nu poĠi reuúi nimic; � se formează pe temeiul realizărilor úi al carierei.

¾ Sentimentele: x neîncredere în sine, x tristeĠe anxioasă, x frica de eúec.

¾ Comportamente posibile: x exces de eforturi pentru reuúită în ciuda permanentei frici de eúec. De aici fenomenul

„impostorului” în care persoana care s-a descurcat foarte bine simte în adâncul inimii că a comis o fraudă úi trăieúte terorizată de gândul că într-o zi va fi dată de gol;

x comportament care provoacă eúecul; x frica de eúec împiedică însuúirea unor noi cunoútinĠe, provoacă amânări nejustificate úi

acestea aduc eúecul. ¾ Căi de vindecare:

x conútientizarea manevrelor interne de descurajare; x evaluarea corectă a talentelor úi abilităĠilor reale; x evaluarea corectă a realizărilor.

9. PERFECğIONISMUL x schema perfecĠionismului constă în sentimentul exprimat prin lozinca „trebuie să fii perfect”; x rădăcina acestei scheme este nevoia de a dobândi iubirea celor din jur prin rezultate de excepĠie; x ea naúte aúteptări foarte mari, nerealiste de la sine úi de la cei din jur; x această schemă face ca viaĠa să fie lipsită de orice bucurie; x lentilele deformate ale perfecĠionismului urmăresc orice defect sau eroare minoră pentru care

critică úi se autocritică úi îúi reproúează fără milă; ¾ Sentimentele:

8

x îngrijorare de a nu fi capabil sau nu a avea timp să faci ceea ce Ġi-ai propus; x sentimentul constant că trebuie să faci mai mult úi mai bine; x nerăbdare úi iritare la suprafaĠă; x tristeĠe úi melancolie în adânc;

¾ Comportamente posibile: x dependenĠa de muncă în detrimentul vieĠii personale, sănătăĠii, relaĠiilor úi a capacităĠii de a

se bucura de viaĠă; x preocuparea excesivă în privinĠa aspectului fizic, al statutului social úi a calităĠii úi cantităĠii

bunurilor dobândite; x impunerea celor din jur a standardelor extrem de ridicate pe care le respectă ei înúiúi.

¾ Căi de vindecare: x conútientizarea úi demontarea tiparelor de gândire deformată; x renunĠarea la autocritică úi reproúuri; x coborârea standardelor la nivelul puterilor reale; x descoperirea bucuriilor simple ale vieĠii.

10. ÎNDREPTĂğIREA ¾ este un tipar emoĠional care se concentrează pe neacceptarea limitelor existente în viaĠă; ¾ cei care au această schemă se simt atât de speciali încât se cred îndreptăĠiĠi să aibă tot ce vor; ¾ rădăcina se poate afla în:

x răsfăĠul din copilărie, x în atitudinea prea exigentă a părinĠilor care úi-au condiĠionat iubirea de calităĠile copilului, x lipsa de atenĠie, afecĠiune sau bunuri materiale suferită în copilărie.

¾ ÎndreptăĠirea apare ca reacĠie la nedreptatea din copilărie ¾ Sentimente:

x vanitate, x orgoliu, x lipsa de compasiune, x falsa mândrie peste un sentiment de inferioritate; x iritarea în faĠa refuzurilor.

¾ Comportamente posibile: x lipsa de disciplină; x satisfacerea primelor impulsuri úi a dorinĠelor indiferent de consecinĠe; x stil de viaĠă haotic; x neglijarea curăĠeniei úi a ordinii în locuinĠă; x nepăsarea faĠă de efectele negative ale acestei scheme asupra celorlalĠi;

¾ Căi de vindecare: x conútientizarea sentimentelor profunde care motivează schema; x conútientizarea impactului negativ asupra celor din jur; x asumarea responsabilităĠii pentru obligaĠii; x conútientizarea impulsurilor úi neascultarea lor.

Notă Să nu ne temem să ne identificăm Schemele chiar dacă nu „avem încredere în psihologi” úi nici nu voim să „ne vindecăm rănile sufleteúti prin psihoterapie” (citat dintr-o observaĠie critică). O suferinĠă numită, chiar úi în termeni convenĠionali, devine o suferinĠă asumată. Negarea, piedica cea mai mare în calea vindecării noastre sufleteúti, a fost biruită. Aici începe libertatea conútientă de a alege calea de vindecare dorită. Curaj! (M. Siluana)

Sesiunea 5

IEùIREA DIN LOGICA VIOLENğEI UCIGAùE ELIBERAREA OMULUI DE DETERMINĂRI ùI DE CONDIğIONĂRI

¾ Cu harul lui Dumnezeu, omul poate deveni conútient de schemele inconútiente ale mimetismului úi se poate elibera de tirania lor. Iubirea e mai puternică decât moartea.

¾ Cuvântul lui Dumnezeu către Cain: „păcatul bate la uúă, dar tu biruieúte-l”, ne arată că avem puterea de a fi liberi, că putem răspunde evenimentului care ne răneúte úi altfel decât prin violenĠă. Chiar dacă această libertate este alterată de cădere, de patimi úi de condiĠionările aduse de ele, nu este mai puĠin o putere pe care omul o poate exercita după cum voieúte.

¾ Libertatea omului nu este distrusă niciodată definitiv. În orice împrejurare, oricât am fi fost de „presaĠi” să acĠionăm rău, constatăm că am avut posibilitatea să alegem, să alegem viaĠa sau moartea (Deut. 30,19).

Iertarea ¾ Este punctul prin care rupem lanĠul logicii ucigaúe úi ne eliberăm de sub tirania mecanismelor

inconútiente de apărare. ¾ Iertarea este calea adusă nouă de Mântuitorul. El ne úi învaĠă cât úi cum să iertăm. ¾ Iertarea despre care ne vorbeúte Mântuitorul nu este psihologică, ea depăúeúte puterile omului

ducând până la iubirea de vrăjmaúi. ¾ Nu putem ierta decât în stare de rugăciune, numai binecuvântând. ¾ Pentru a ierta trebuie să ne încredem în Dumnezeu úi să ne încredinĠăm Lui prin rugăciune, úi

nu în forĠele noastre. ¾ A ierta însemnă a face din fiecare rană un motiv de rugăciune, considerând că fără mila lui

Dumnezeu în ceea ce mă priveúte, eu nu aú putea supravieĠui úi nu aú putea face nimic. ¾ A ierta înseamnă să-i adunăm lângă noi, în rugăciune, pe cei ce ne urăsc úi ne fac rău. ¾ Rugăciunea pentru cei ce ne fac rău înseamnă renunĠarea le apărare, la dorinĠa de a avea

dreptate úi, mai ales, la dorinĠa de răzbunare. ¾ Rugăciunea este ieúirea de sub robia forĠelor inconútiente care mă împing să acĠionez după

legile logicii ucigătoare de oameni. Când nu ne rugăm pentru cineva, îl vom judeca. ¾ Iertarea este răspunsul lui Iisus la slăbiciunea umană: „Tată, iartă-le lor, că nu útiu ce fac!”. ¾ Iisus, Adevărul, ne face liberi faĠă de destinul mimetismului úi repetiĠiei ucigaúe, úi ne redă

responsabilitatea propriei noastre istorii. ¾ Calea este iertarea.

Iertarea cere o convertire lăuntrică ¾ Convertirea lăuntrică, metanoia, este

o o trecere de la „totul e dat” la „totul e dar”; o o aúezare sub privirea lui Hristos care mă scoate din logica morĠii úi mă ajută să fac din

fiecare încercare o ocazie de creútere duhovnicească; o transformarea, cu harul lui Dumnezeu, a tendinĠelor de a reacĠiona negativ în ocazii de

rugăciune. ¾ O inimă convertită este o inimă gata să ierte, pentru că se útie vulnerabilă, îúi cunoaúte propriile

slăbiciuni úi căderi úi e conútientă de faptul că e iubită de Dumnezeu până în mizeria sa. ¾ Iertând astfel, îi vom arăta celuilalt că este iubit, că îl eliberăm de povara vinovăĠiei úi a

sentimentului de nevrednicie. Iertarea presupune rugăciune ¾ Fără harul lui Dumnezeu nu putem ierta úi harul vine prin rugăciune. ¾ Iertarea începe în inimă úi în gânduri. ¾ În faĠa unei ofense, fie mă las purtat de judecarea celui care mă supără, de resentimente úi de

autojustificare, fie mă ancorez în rugăciunea pentru celălalt, binecuvântându-l, după porunca Domnului.

¾ Este foarte important să spunem pe nume ofensei pe care am suferit-o, să numim ceea ce iertăm. Nu e vorba de o naivitate, de scuzarea celui care ne-a rănit, ci de a-l iubi aúa cum este, de a-i da posibilitatea să-úi vadă greúeala úi vina, úi să se pocăiască. E vorba, de asemenea, de a-l accepta aúa cum este.

1

2

¾ Numind rănile pe care le-am suferit, trebuie să le dăm úi un sens, să le integrăm în istoria vieĠii noastre, să le transformăm în ocazii de creútere spirituală. Să fim ca Domnul prin a Cărui „rană, noi toĠi ne-am vindecat”.

Rănile pe care le-am suferit ¾ Pot deveni locuri de convertire úi de creútere spirituală ¾ Locuri de comuniune cu toĠi răniĠii vieĠii ¾ Mijloc de compasiune vindecătoare pentru mulĠi ¾ Ferestre care ne deschid spre durerile celui de lângă noi

IERTAREA ADEVĂRATĂ ESTE O IERTARE ÎN ADEVĂR ¾ Nu poate exista o relaĠie adevărată dacă există lucruri nespuse, dacă nu-úi recunoaúte fiecare

vina, pentru a-úi asuma responsabilitatea úi iubirea lui Dumnezeu. ¾ PocăinĠa úi iertarea sunt strâns legate (Luca 17, 3). ¾ Iertarea nu este uitare sau scuzare, ci o creútere a iubirii care recunoaúte frumuseĠea úi

unicitatea celuilalt, fără a se împiedica de aparenĠe, de ceea ce se vede. Aceasta însemnă să ai o privire nouă, însemnă ca ochiul tău să fie curat, pentru a înlătura „bârna” memoriei parazite, a prejudecăĠilor, a judecării, a criticii…

¾ A ierta înseamnă să-i spui celuilalt că el e mai mult decât greúelile sau crimele lui, mai mult chiar decât imaginea pe care úi-o poate face despre sine.

¾ A ierta înseamnă să nu-l mai reduci pe celălalt la ceea ce îi lipseúte, să nu-l mai închizi într-o judecată, într-o condamnare úi o culpabilitate care-l poate duce la împietrirea inimii.

¾ A ierta înseamnă a-l accepta pe celălalt în alteritatea sa. DiferenĠa nu mai e trăită ca o adversitate, ci ca o bogată diversitate.

¾ A ierta în adevăr, înseamnă a stabili cu exactitate prejudiciile pe care le-ai suferit, dar a le însoĠi de iertare, pentru a nu te lăsa târât în ciclul infernal al urii ucigătoare.

¾ A ierta în adevăr înseamnă să urăúti păcatul, dar să-l iubeúti pe păcătos. Înseamnă să deosebeúti fapta de făptuitor.

¾ Vrăjmaúul omului nu este omul, fratele său, ci patima care îl domină, îl asupreúte. Iertarea adevărată ¾ Este darul lui Dumnezeu ¾ Omului îi aparĠine dorinĠa de a ierta, pe care Dumnezeu o transformă în Darul iertării. ¾ Numai Dumnezeu poate ierta în noi, noi Îl putem primi úi lăsa să lucreze. A face e a lui

Dumnezeu, a omului e a se lăsa făcut. ¾ SimĠim iubirea lui Dumnezeu pe măsură ce o dăruim celuilalt, úi dăruim iubire iertând. ¾ Iertarea este cea mai mare iubire pentru om.

Tema pentru acasă

1. CitiĠi în fiecare seară Acatistul Duhului Sfânt sau spuneĠi de mai multe ori rugăciunea Împărate Ceresc…

2. Timp de cinci minute rugaĠi-vă cu închinăciuni pentru cei care v-au rănit, fără să le pomeniĠi numele úi binecuvântaĠi-i. (Ex.: Doamne, miluieúte pe cei care mi-au făcut úi îmi fac rău, m-au făcut úi mă fac să sufăr úi binecuvântează-i pe ei!

3. CitiĠi o rugăciune pentru vrăjmaúi. Anexe

� RUGĂCIUNEA PENTRU VRĂJMAùI

RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAùI Doamne binecuvântează pe vrăjmaúii mei! ùi eu îi binecuvântez úi nu-i

blestem! Vrăjmaúii m-au împins úi mai mult spre Tine, în braĠele Tale, mai mult decât prietenii. Aceútia m-au legat de pământ úi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaúii m-au făcut străin faĠă de împărăĠiile pământeúti úi un locuitor netrebnic, faĠă de pământ. Precum o fiară prigonită, aúa úi eu, prigonit fiind, în faĠa vrăjmaúilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaúii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaúii mei! ùi eu îi binecuvântez úi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faĠa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruĠat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi. Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi. Când eu m-am făcut înĠelept, ei m-au numit nebun. Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic. Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi. Când m-am grăbit să mă îmbogăĠesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier. Când m-am gândit să dorm liniútit, ei m-au trezit din somn. Când mi-am zidit casă pentru viaĠă lungă úi liniútită, ei au răsturnat-o úi m-au

izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaúii m-au dezlegat de lume úi mi-au prelungit mâinile până la veúmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaúii mei! Binecuvântează-i úi-i înmulĠeúte; asmute-i úi mai mult împotriva mea, ca fuga

mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăĠească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aú elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieĠii înúelătoare!

Vrăjmaúii m-au învăĠat să útiu ceea ce puĠin útiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaúi afară de sine însuúi. Doar acela urăúte pe vrăjmaúi, care nu útie că vrăjmaúi nu sunt vrăjmaúi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii úi pe vrăjmaúii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaúi căci nu útie, iar Fiul îi binecuvântează căci útie. Fiul útie că vrăjmaúii nu pot să se atingă de viaĠa lui. De aceea El păúeúte liber între ei úi se roagă lui Dumnezeu pentru aceútia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaúii mei! ùi eu îi binecuvântez úi nu-i blestem!

Marele Mitropolit Sârb Nicolae Velimirovici,

un martir al comunismului ateist

Sesiunea 6

CUM IERTĂM Nivelele iertării pot fi:

¾ Iertarea propriei persoane ¾ Iertarea celorlalĠi ¾ ObĠinerea iertării de la ceilalĠi

Pentru a ierta trebuie să stabilim clar: 1. Pe cine trebuie să iertăm úi de ce. 2. Ce avem de iertat. 3. Cui trebuie să cerem iertare úi de ce.

ETAPELE DEMERSULUI IERTĂRII 1. Luarea deciziei de a ierta

¾ Iertarea nu vine de la sine, trebuie să luăm hotărârea de a nu ne răzbuna ca să reglementăm o situaĠie nedreaptă, o rană, o trădare, o jignire.

¾ Este foarte important ca să luăm această hotărâre înainte de a se întâmpla fapta care ne ofensează. Altfel, în vâltoarea suferinĠei, vom aluneca pe panta răzbunării.

¾ Iertarea nu poate fi totală când cineva continuă să ne rănească. Este important să facem ceva pentru ca ofensa să înceteze: să discutăm cu persoana care ne răneúte, să intervenim prin cineva pentru mediere sau să întrerupem relaĠia.

¾ Lipsa de curaj poate fi ascunsă sub frumoasa mască a iertării gratuite, prin înăbuúirea sentimentelor neplăcute, de dragul unui confort părelnic.

¾ A comunica cuiva că ne răneúte nu presupune neapărat să ne înfuriem pe el. Putem corecta o nedreptate fără violenĠă. Putem comunica asertiv.

2. Recunoaúterea faptului că am fost răniĠi ¾ Pentru cei mai mulĠi dintre noi, e greu să recunoaútem că am fost răniĠi de frica de durere úi de

propriile emoĠii. Atunci se apelează la fel úi fel de manevre pentru a nu intra în contact cu emoĠiile provocate de ofensă: scuzarea celuilalt, învinovăĠirea de sine, identificarea cu agresorul, iertarea rapidă úi superficială, ignorarea trăirilor lăuntrice proprii.

¾ Dar „curăĠia inimii” cere o golire a ei de durere, tristeĠe, mânie, frustrare, ceea ce nu înseamnă negarea emoĠiilor, ci acceptarea, trăirea lor úi eliberarea de presiunea pe care ele o exercită asupra noastră pentru a ne răzbuna, activ sau pasiv, pe ceilalĠi sau pe noi înúine.

¾ A recunoaúte că ai fost rănit presupune identificarea exactă a rănii, a durerii, a pierderii úi „jelirea” ei fără autocompătimire, lamentări úi scene. Înseamnă reperarea „locului” în care am fost afectaĠi: onestitate, fidelitate, competenĠă, demnitate, încredere, integritate… Astfel, mânia scade în intensitate, deoarece, până atunci, victima credea că i-a fost alterată întreaga personalitate.

3. Exprimarea suferinĠei ¾ Exteriorizarea durerii este absolut necesară pentru a o putea gestiona sau vindeca. Ea poate fi

scrisă într-un caiet, spusă cuiva, formulată în rugăciune… ¾ SuferinĠa nu trebuie spusă pentru a ne răzbuna, pentru a spune ceva rău despre celălalt. Decizia

de a nu ne răzbuna a fost deja luată. Este vorba de descrierea faptelor úi spunerea propriei suferinĠe, fără interpretarea intenĠiilor.

¾ E bine să găsim o persoană destul de matură emoĠional úi spiritual pentru a ne asculta plângerea, fără a ne judeca úi dispreĠui, dar úi fără a-l judeca sau dispreĠui pe cel care ne-a rănit. Din cauza neînĠelegerilor în acest sens, mulĠi oameni suferă de singurătate úi nu îndrăznesc să-úi mai spună durerile.

¾ Ascultarea activă, empatică a celuilalt ne ajută să vedem clar în noi ce anume a fost afectat, care este adevărata rană.

4. Primirea vindecării ¾ Iertarea desăvârúită nu este posibilă atâta timp cât fiinĠa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. ¾ Vorbind cuiva despre suferinĠa noastră, fără a blama úi fără dorinĠa de răzbunare, vom

beneficia, în timp, de lucrarea puterii noastre de vindecare.

1

2

¾ Pentru cel credincios, aici este punctul în care intervine Dumnezeu. Mai ales dacă rana este prea profundă úi foarte veche, nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, Care este în noi, va lucra la cererea noastră, conform făgăduinĠei făcute nouă de Domnul (Luca 4, 28).

5. Deschiderea pentru iertare ¾ Numai dacă am înaintat pe calea vindecării putem spune că inima noastră e pregătită pentru

darul iertării. Pentru că, iertarea, cu adevărat nu ne aparĠine, ea este întotdeauna darul lui Dumnezeu, fie că útim, fie că nu; fie de credem în Dumnezeu, fie că nu.

¾ Iertarea nu este un act de eroism, nu este o virtute morală, ci o virtute teologală, pentru că este iubire. Dumnezeu ne-o cere, Dumnezeu ne inspiră să o cerem úi să o acordăm, Dumnezeu ne dă puterea s-o trăim, dăruind-o sau primind-o.

¾ Când intrăm în procesul iertării, doar primul act de voinĠă ne aparĠine, mai departe totul devine deschidere către, úi primire a iubirii lui Dumnezeu.

¾ Asta nu înseamnă că cineva care nu este creútin nu poate ierta. Harul lui Dumnezeu lucrează úi în cei necredincioúi, dacă ei se deschid iubirii úi bunătăĠii, care sunt de la Dumnezeu. Ce este important de reĠinut, este faptul că iertarea nu se dă, ci se primeúte.

¾ Motorul iertării este conútiinĠa limpede că eúti iubit în mod necondiĠionat de Dumnezeu, că nu trebuie să plăteúti nimic pentru nimic.

6. Stabilirea unei noi relaĠii cu cel care ne-a rănit ¾ După iertare, relaĠia cu cel care ne-a rănit nu mai este aceeaúi, ea

o se poate adânci într-o úi mai mare iubire, dacă se acceptă suferinĠa împreună pentru cele întâmplate (o iubire care nu a trecut prin suferinĠe nu este o iubire matură.)

o sau se poate întrerupe ca relaĠie fizică, din dragoste, pentru a nu-i mai da agresorului posibilitatea să ne mai rănească, să ne mai facă rău.

CONSECINğELE IERTĂRII ¾ Primim puterea lui Dumnezeu de a fi asemenea Lui. ¾ Ne recăpătăm adevărata identitate pentru că:

o Ne unim cu Hristos (Luca 23, 24) úi primim Harul Lui. o Ne unim cu toĠi oamenii (Coloseni 3, 3; Luca 7, 47). o Dobândim unitatea inimii (păcatul e ca un cuĠit care împiedică circulaĠia harului).

Când refuzăm să iertăm ¾ Vom fi acaparaĠi de gândul de a ne răzbuna. Răzbunarea este ceva natural, vine dintr-un fel de

instinct al dreptăĠii. Dar răzbunarea atrage după sine o spirală nesfârúită de violenĠe. ¾ Nu vom fi iertaĠi de Dumnezeu (Matei 18, 35). ¾ Suntem sfâúiaĠi, devoraĠi de dorinĠa de a lovi, de a-l nimici pe celălalt. (Galateni 12, 14 –15) ¾ Suntem sufocaĠi de amărăciune (Evrei 12, 14 – 15). ¾ Ne vom asemăna cu cei pe care nu-i putem ierta fie pentru slăbiciuni asemenea, fie pentru că

suntem „judecaĠi” după cum am judecat. Harul nu circulă în zona sufletului în care judecăm. ¾ Sufletul ne este urâĠit de otrava urii úi a resentimentelor.

o Resentimentul înseamnă „a simĠi din nou”. Este o răzbunare pasivă, ascunsă, care împiedică lucrarea pentru fericirea celuilalt. Este sursă de stres continuu úi poate genera boli somatice ca: ulcer, hipertensiune, arterită úi chiar cancer.

¾ Trăim în spatele unui zid de apărare úi nu mai putem primi ce e bun în cei pe care nu-i iertăm. ¾ Judecăm úi condamnăm úi ne umplem de calomnie, orgoliu, împotrivire, poftă de răzbunare,

invidie, răutate, ni se împietreúte inima. ¾ În cazul unor violenĠe grave, lipsa iertării poate duce la fragmentare lăuntrică, la dedublare:

o Când cineva a fost foarte grav agresat, a trăit o frică atât de mare încât, pentru a supravieĠui, a apelat la un curios mecanism de apărare, numit identificare cu agresorul. Acesta intră, într-un fel, în victimă. Ca urmare, victima se simte contaminată de agresor, se percepe violent, murdar… devine dublu, victimă úi călău, úi continuă să se agreseze lăuntric. Când oboseúte să se agreseze pe sine, poate deveni, la rândul său, agresiv cu ceilalĠi. Astfel, cine a fost violat, poate deveni violator, cine a fost agresat va agresa, cine a fost abuzat, va abuza…

SoluĠia:

3

¾ Căutarea agresorului ascuns profund înlăuntrul nostru, pentru a-l vindeca úi transforma. Aceasta se poate face prin iertare.

Temă pentru acasă ¾ IdentificaĠi úi notaĠi piedicile pe care le simĠiĠi în calea împăcării cu:

x ViaĠa Dumneavoastră x PărinĠii x Profesorii care v-au rănit x Persoanele care v-au agresat

¾ AlegeĠi o situaĠie în care vă e greu să iertaĠi ceva cuiva úi cereĠi ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi câte două minute, până veĠi simĠi o schimbare.

¾ SCRIEğI (ÎNTR-UN UN MIC ESEU) ÎN CE RELAğIE SUNTEğI ACUM CU DUMNEZEU.

Sesiunea 7

ÎNCĂ O PIEDICĂ ÎN CALEA IERTĂRII ùi totuúi, nu putem ierta

Iată-ne la capătul unui drum greu úi dureros! Tocmai am făcut sesiunea în care am învăĠat cum să iertăm úi aúteptam cu bucurie ca viaĠa noastră să se schimbe, să se aúeze definitiv în bucuria pe care am trăit-o de multe ori, chiar úi fugar, de-a lungul Seminarului.

ùi totuúi, în momentele de mare tensiune, în faĠa evenimentelor care ne rănesc, reacĠionăm de parcă n-am fi făcut Seminarul. Schemele pe care le-am conútientizat ne înhaĠă înainte de a apuca noi să strigăm „Doamne, miluieúte-mă!”. Ce se întâmplă cu noi? Deúi útim cum putem ierta, când ne privim mai atent, constatăm că nu putem!

Dacă aceasta este concluzia la care aĠi ajuns úi dumneavoastră, înseamnă că aĠi lucrat onest úi corect temele Seminarului úi că aĠi ajuns la capătul lui. Capătul lucrării noastre de până acum, adică a dumneavoastră cu Dumnezeu, este cunoaúterea din experienĠă, trăirea până la deznădejde a adevărului că avem ce ierta, că útim ce este iertarea, că ne dorim să trăim bucuria de a ierta, dar că noi nu putem ierta! Acesta e momentul deúteptării noastre. Doar acum vom fi capabili să auzim glasul plin de iubire úi răbdare al Domnului Care ne spune: „Fără Mine nu puteĠi face nimic!”. Abia acum putem să spunem: „Vino, Doamne, úi fă Tu în mine úi cu mine ce eu am tot încercat să fac fără Tine, sau încercând să Te transform în sluga dorinĠelor mele care mă afundau úi mai mult în suferinĠă úi nedumerire! Vino, Doamne! Iată, mă dau în mâinile Tale care m-au zidit úi Te rog, învaĠă-mă să fac voia Ta! Sunt gata să Te ascult! Ajută neputinĠei mele!”.

Dacă rostind rugăciunea de mai sus, simĠim împotrivire lăuntrică, este momentul să ne întrebăm ce anume nu putem? Ascultându-ne, iarăúi cu onestitate, gândurile úi emoĠiile care năpădesc în noi în momentul în care voim să ne predăm cu totul în voia Domnului, vom descoperi că predomină frica úi o mânie ascunsă úi, poate, întrebarea care ne dă mereu peste cap: „De ce mi s-au întâmplat mie toate acestea?”. Găsim aici o ultimă piedică pe care o avem de depăúit din calea iertării: iertarea lui Dumnezeu! MulĠi nu îndrăznim să ducem până la capăt acest gând, dar el va izbucni, în cele mai neaúteptate momente, sub formă de gânduri de hulă, de revoltă, de judecată, însoĠite de sentimente de deznădejde úi neputinĠă. Acolo e ultimul bastion pe care îl mai deĠine potrivnicul. El, tatăl minciunii, de la început ne-a sugerat că „Dumnezeu e un Stăpân rău, Care ne-a adus la viaĠă în aceste condiĠii vitrege úi nu face nimic ca să le schimbe, ci, dimpotrivă, ne pândeúte fiecare greúeală ca să ne pedepsească. ùi oricum, e mult prea mult ce ne cere prin poruncile Lui. În plus, parcă ne cere numai nouă. AlĠii sunt fericiĠi fără să le respecte…”.

Nu e lipsit de importanĠă să conútientizăm că aceste gânduri vin mai ales în momentele noastre de închinare, în momentele în care ascultăm de Dumnezeu ca să intrăm în Bucuria făgăduită de El. Este aici un semn că închinarea noastră nu e aúa cum ne-a învăĠat Domnul, nu este „în duh úi adevăr”! ùi dacă în privinĠa închinării „în duh”, Seminarul ne-a învăĠat cum úi ce să facem, în ceea ce priveúte închinarea în adevăr, care se învaĠă în Biserică aúa cum se învaĠă viaĠa în familie, poate mai sunt necesare câteva lămuriri. Fără închinarea în adevăr noi nu-L putem cunoaúte pe Dumnezeu aúa cum este, aúa cum ni S-a revelat úi ni Se revelează în Sfânta Lui Biserică, úi vom continua, în ascunsul inimii noastre, să fim supăraĠi pe El. Aúadar, să ascultăm îndemnul Apostolului Pavel úi să „ne împăcăm cu Dumnezeu” în Numele lui Hristos.

Împăcarea cu Dumnezeu Această împăcare, începutul úi puterea oricărei împăcări, este o lucrarea de taină a fiecărui suflet în

parte cu Dumnezeu. Ea nu poate porni decât de la acceptarea întrebării: „Dacă Dumnezeu este Iubire, de ce a îngăduit să mi se întâmple úi să fac atâta rău? Dacă Dumnezeu útia că voi face fapte care mă împiedică să mă mântuiesc, sau că nu voi ajunge să-L cunosc, de ce m-a mai adus la existenĠă?”. Aúa, sau altfel formulată, această întrebare, rostită sau nu, chinuie sufletul tuturor celor care, în faĠa suferinĠei, alegem atitudinea tălharul răstignit „de-a stânga” Crucii Domnului. A fugi de ea, a nega faptul că ne chinuie, când nu ne identificăm cu tâlharul de-a dreapta, strigând: „Pe drept sufăr acestea, pomeneúte-mă, Doamne, când vei veni întru ÎmpărăĠia Ta!”, înseamnă a ne afla în negarea iubirii lui Dumnezeu, sau în neagră nepăsare faĠă de relaĠia noastră cu El. Iar aceasta nu este altceva decât amânarea ei până în clipa morĠii, refuzând astfel să primim darul lui Dumnezeu.

1

2

„Dacă ai úti darul lui Dumnezeu”, îi spunea Domnul femeii din Samaria… Dar noi útim oare darul lui Dumnezeu?

Acest dar al lui Dumnezeu este Însuúi Dumnezeu venit la noi, în noi, ca să fie cu noi, în această viaĠă care nu este darul Lui aúa cum mi l-a făcut la CreaĠie, ci moútenire de la părinĠii úi strămoúii mei.

Venirea fiecărui om la existenĠă este o împreună lucrare a lui Dumnezeu cu părinĠii lui. Omul ca persoană umană, ca ipostas individual, nu există înainte de momentul zămislirii lui în pântecele matern. Tu, cel ce pui întrebarea, nu erai înainte de a fi chemat la existenĠă de actul procreator al părinĠilor tăi. Tu nu te aflai undeva în niúte buzunare sau sertare cereúti, pentru a fi aruncat sau trimis într-o viaĠă pregătită special pentru tine. Aceasta este erezia lui Origen, úi nu numai, úi o asemenea credinĠă ar face imposibilă cunoaúterea lui Dumnezeu-Iubire.

Tu, ca persoană unică, irepetabilă úi inconfundabilă, ai fost creat úi adus la existenĠă de Dumnezeu deodată cu trupul tău viu care se zămislea în actul procreării săvârúit de părinĠi. Atunci, în ziua aceea, tu ai primit deodată, în acelaúi timp, existenĠa personală de la Dumnezeu úi viaĠa omenească de la părinĠii tăi. Nu Dumnezeu Ġi-a ales părinĠii, ci ei te-au chemat la viaĠă, conútient sau nu, prin actul lor procreator, iar Dumnezeu te-a creat ca ipostas al acestei vieĠi. ùi tu, tu ca persoană după chipul lui Dumnezeu, ai primit atunci puterea úi priceperea de a realiza, în chiar aceste condiĠii, asemănarea cu El. Mai mult, prin Sfântul Botez, te-ai născut a doua oară, de la Dumnezeu, úi ai primit o viaĠă nestricăcioasă, dumnezeiască, altoind viaĠa neputincioasă úi stricăcioasă primită de la părinĠi, pe Hristos, ViaĠa noastră cea adevărată. Ai primit, úi primeúti, în Sfânta Lui Biserică, putere úi pricepere ca să transformi viaĠa de blestem pe care ai moútenit-o de la lumea acesta, în binecuvântare. ViaĠa ta de creútin este o adevărată liturghie în care tu, liber úi responsabil, oferi lui Dumnezeu viaĠa ta omenească, durerile ei, frământările ei, dorurile úi dorinĠele ei, ca El să le transforme în viaĠă sfântă. El, Domnul, le spune ucenicilor Săi că tristeĠea úi durerea lor se vor transforma în bucurie! Iar în altă parte, dezvăluindu-ne taina bucuriei, ne arată că putem intra în ea fiind credincioúi peste „puĠinul” pe care l-am primit.

Dacă nu vom putea primi în inima noastră aceste adevăruri, nu vom putea face nici un pas mai departe pe calea iertării.

Dar iată, pasul următor se poticneúte úi el într-o nouă întrebare: „De ce nu intervine Dumnezeu când suntem abuzaĠi fără vină, de ce îngăduie să fim abuzaĠi, maltrataĠi, bolnavi, chinuiĠi úi apoi abuzatori úi chinuitori?”. Este úi aici o taină, fără acceptarea úi înĠelegerea căreia iarăúi nu vom putea înainta pe Cale: Taina libertăĠii.

Noi ne naútem în această lume úi lumea aceasta L-a respins pe Dumnezeu. Dumnezeu respectă libertatea omului úi nu se amestecă în voia lui dacă nu este chemat. O face din iubire, o face din respect pentru demnitatea pe care i-a acordat-o omului de la început úi din iubire. Din iubire, pentru că numai astfel omul va putea vedea, simĠi, trăi úi înĠelege că nu este om cu adevărat fără Dumnezeu. Dumnezeu nu lucrează în lume ca o putere care face dreptate după legile úi dorinĠele omului căzut, ci înlăuntru omului care a ales să nu mai aparĠină acestei lumi úi să intre în ÎmpărăĠie.

Dumnezeu nu schimbă lumea, ci pe omul care-L primeúte úi crede în Numele Lui, împlinind poruncile după sfânta Lui rânduială. Prin împlinirea poruncilor, omul dobândeúte puterea de a se face fiu al lui Dumnezeu după har úi de a fi liber. Atunci toate devin noi pentru el úi cele din afară vor fi oglinda celor dinlăuntru. Atunci scopul lui nu va mai fi căutarea unor condiĠii exterioare plăcute úi reconfortante, ci transformarea oricărui loc úi timp, în loc úi timp de întâlnire cu Dumnezeu, de trăire în El, de iubire cu El úi ca El, úi de înaintare cu El spre Ġinta finală, care este dobândirea vieĠii veúnice fericite. Căutând mai întâi ÎmpărăĠia lui Dumnezeu, după porunca Domnului, vom constata cu uimire că restul dorinĠelor nostre se vor împlini de la sine!

Aúadar, dacă am suferit abuzuri úi dureri este pentru că cei care au făcut-o au fost liberi să aleagă, sau să se supună alegerii celor care i-au adus pe lume, de a trăi fără Dumnezeu, fără a asculta poruncile Lui. Au ales să rămână robi abuzurilor pe care le-au îndurat úi să le ducă mai departe ca pe un blestem. Oricare dintre noi a avut, sau va avea, un moment în care va putea alege liber cum să se poarte cu viaĠa sa úi cu întâmplările ei. ToĠi ajungem să alegem sau libertatea în úi cu Hristos, sau să rămânem robi ai evenimentelor exterioare, robi ai pornirilor lăuntrice úi ai sugestiilor demonice de a ne face dreptate sau de a ne răzbuna, dacă lucrurile nu merg cum ne place nouă.

3

Dar oricine a cunoscut gustul úi dezgustul lui „sunt liber dacă fac ce vreau” úi a suferit destul ca să înĠeleagă că ce i se pare că voieúte nu este voia sa cea adevărată, va alege cu îndrăzneală să devină „rob” lui Dumnezeu, adică rob al iubirii, al iertării, al răbdării úi al bucuriei care nu este din lumea aceasta. Tema pentru acasă

1. ContinuaĠi să citiĠi în fiecare zi Acatistul, sau alte Rugăciuni către Sfântul Duh. 2. CitiĠi materialele anexate úi notaĠi-vă impresiile úi sentimentele pe care le aveĠi. 3. AlegeĠi un moment din zi în care să staĠi în faĠa lui Dumnezeu pentru a vă oferi inima úi

simĠirile ei lui Dumnezeu, rugându-L să transforme durerea úi întristarea din ele în bucurie, după cum a făgăduit.

ANEXE 1) SUFERINğĂ, BINECUVANTARE SAU BLESTEM?

Arhim. Simeon Kraiopulos, Taina suferinĠei, Bucureúti, Editura Bizantină, 2007, pg. 21- 28

„Să fii binecuvântat, Dumnezeul meu!”, iată cum se pune în valoare suferinĠa IubiĠii mei, aúa cum am spus úi la început, într-un chip sau altul, toĠi suferim. Durerea pe care o

experimentăm este prezentă în orice moment. Am putea spune că nu există clipă în viaĠa omului în care acesta să nu sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuúi, sau venită de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalĠi oameni. Apoi, atunci când aflăm în fiecare zi despre răul care se întâmplă într-un loc sau altul de pe glob, când aflăm că în Africa copiii sunt înfometaĠi úi mor de foame, sau altele asemenea, un suflet creútinesc nu poate să nu simtă durere pentru toate câte se întâmplă. Prin urmare, fiecare clipă este plină de pătimire úi, voim sau nu voim, vom suferi. ToĠi vom împlini acest canon.

Problema nu este, aúadar că suferim, ci în felul în care reacĠionăm la suferinĠă. Cât de minunat ar fi să nu lăsăm să se irosească suferinĠa! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul suferinĠei va fi în zadar dacă nu valorificăm pozitiv această pătimire, dacă n-o exploatăm. ùi valorificăm suferinĠa, o exploatăm pozitiv, când cugetăm aúa cum am spus mai sus úi avem o atitudine pozitivă. Întâi de toate, să nu ne împotrivim deloc úi să nu ne văităm. Chiar dacă-Ġi face rău toată lumea, să nu zici: ”Acesta mi-a făcut rău…!”. Nu Ġi-ar fi făcut nimic dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aúa lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinĠă. Nu înseamnă că cel care a făcut răul a săvârúit un lucru bun. În această postură se află úi Iuda. El L-a trădat pe Hristos úi aceasta este cea mai mare crimă, însă era în iconomia lui Dumnezeu să fie trădat tocmai de Iuda úi să moară pe Cruce. De asemenea, cei care L-au răstignit sunt răstignitorii Lui adevăraĠi. Dar trădarea, Crucea lui Hristos, moartea Lui înseamnă mântuire pentru lume. Aúa úi aici. Cel care Ġi-a făcut răul este răufăcător úi va da răspuns într-o zi pentru aceasta, tu însă nu te foloseúti, nu câútigi nimic dacă în continuare spui: ”Mi-a făcut aúa úi aúa, să păĠească úi el la fel…!”. Este păcat! Dumnezeu îngăduie unui om să-Ġi facă rău úi să suferi. Lasă-l pe acela, ia seama la suferinĠa ta úi să-L ai înaintea ochilor pe Dumnezeu. Aúadar, nici un necaz, nici o pătimire să n-o înfrunĠi aúa, ci dacă este posibil, suferinĠa s-o întâmpinăm zicând aceste cuvinte: “Dumnezeul meu, fii binecuvântat, fie aúa cum voieúti Tu!”. Astfel, durerea nu se va irosi, ci va fi valorificată, adică ne va folosi úi va deveni pentru sufletul nostru marele bine despre care am vorbit.

Calea cea scurtă a mântuirii Oamenii de astăzi sunt în general foarte ocupaĠi, de aceea úi creútinii ar dori căi de mântuire scurte,

ar voi să nu mai piardă mult timp ca să ajungă acolo unde trebuie, să-úi atingă scopul imediat úi fără multe ocoliúuri. Ei bine, una dintre aceste căi scurte spre mântuire este suferinĠa. Am spus că omul în fiecare moment, în fiecare clipă are parte de suferinĠă. În loc să laúi să se irosească suferinĠa, poĠi avea o atitudine potrivită înaintea lui Dumnezeu, fie că te afli în casă, în sala de clasă sau în orice alt loc. Deúi îĠi vine să oftezi pentru că suferi, binecuvântează pe Dumnezeu úi pe neaúteptate, fără zgomot, vei simĠi în sufletul tău binele, acel bine care nu se întâmplă în nici un alt fel.

Un Avvă în Pateric spune că: „DimineaĠa se poate să fii în iad, iar spre seară să te afli în Rai”, lăsând să se înĠeleagă că dimineaĠa omul poate să săvârúească păcate, dar pe parcursul zilei îúi revine la conútiinĠa de sine, revine la priveghere, se pocăieúte, plânge, úi nu este mare lucru pentru Dumnezeu ca

4

să-l aducă în Rai. Lucrurile sunt uúoare úi calea mântuirii este scurtă, noi, însă, prin purtarea noastră greúită, le facem dificile úi îngreunăm calea mântuirii.

Omule, în orice stare te-ai afla, dacă te pocăieúti, Dumnezeu te primeúte úi te mântuieúti, dar numai dacă te căieúti cu adevărat. Este cu putinĠă să te căieúti pentru cea ce ai făcut numai pentru că Ġi-a fost rănit egoismul! Ia seama úi la acest aspect: cineva poate să meargă să se mărturisească din pricina faptului că egoismul lui a fost rănit úi nu pentru că a păcătuit înaintea lui Dumnezeu.

De multe ori omul se mâhneúte pentru păcatele pe care le-a făcut úi se căieúte pentru ele, dar nu pentru că L-a întristat pe Dumnezeu, ci din cauza egoismului rănit. Adică, înainte de a păcătui, omul avea o părere bună despre sine, dar când a păcătuit nu mai poate să aibă aceeaúi părere, úi aceasta îl face să sufere. În cazul acesta nu este vorba despre pocăinĠă adevărată. PocăinĠa voită de Dumnezeu, autentică, din tot sufletul, nu pretinde în acel ceas nimic pentru sine, ci toată atitudinea omului înaintea lui Dumnezeu este aceasta: „Dumnezeul meu, chiar de ar fi să mor în acest moment, să mor pentru iubirea Ta! Iar dacă vrei să trăiesc mii de ani, s-o fac pentru iubirea Ta! Să nu mă laúi să cad din nou în păcat!”. Atunci, într-adevăr, din acest moment omul trece de la o stare la alta, poate merge din iad în Paradis, iar drumul mântuirii este cel mai scurt, aúa cum a fost pentru tâlharul de pe cruce. Ce fărădelegi n-a făcut acel tâlhar în viaĠa lui! Dar acolo, pe cruce, lângă Hristos, când se sfârúea, în acel ceas, fără să aibă nici o nădejde, I-a arătat întreaga sa căinĠă, nădăjduind în mila Lui, úi a auzit cunoscutele cuvinte ale Domnului. În timp ce era osândit la moarte, a luat atitudine corectă înaintea Domnului. Ce minunat este acest lucru! Cât de frumos este să stea omul înaintea lui Dumnezeu, ca unul pregătit să moară!

De aceea, Vechiul Testament ne învaĠă: „Adu-Ġi aminte de cele din urmă ale tale úi în veac nu vei greúi”. Să-Ġi aminteúti că vei muri úi aceasta te va ajuta să nu păcătuieúti. Ceva asemănător este amintit úi în aceste cărĠi bisericeúti. Omul păcătuieúte pentru că voieúte să se bucure în această viaĠă. Când este pregătit în orice moment să moară, când se gândeúte că în orice clipă poate să moară, atunci nu mai săvârúeúte păcatul. Tâlharul de pe cruce, când nu mai avea nici o nădejde să trăiască, în puĠine clipe , a spus cuvinte pe care nu le-au spus nici ucenicii lui Hristos úi a înĠeles lucruri pe care nici aceia nu le-au putut înĠelege.

După ce mai înainte, mustrându-l pe celălalt tâlhar, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, că eúti în aceeaúi osândă cu El? ùi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite pentru faptele noastre, Acesta, însă, n-a făcut nici un rău!”, în continuare a rostit acel cuvânt înfricoúător: „Pomeneúte-mă, Doamne, când vei veni în împărăĠia Ta”. ùi în acel ceas a primit făgăduinĠa de la Domnul Însuúi: „Amin îĠi zic Ġie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”.

Aúadar, fraĠilor, avem această realitate a suferinĠei care sfâúie existenĠa noastră până în străfunduri úi ne face să suferim tainic. Poate că deja ne-a úi înfricoúat vreodată, úi mintea noastră s-o fi dus cu gândul că putem să úi murim. Este cel mai frumos gând! Mă iertaĠi că zic aúa. Să trăim lucrurile aúa cum am spus mai sus. Este cu adevărat minunat să sufere cineva úi să simtă ceea ce am spus, să ia lucrurile aúa cum am spus. Desigur, eu sunt îndreptăĠit să spun acestea în această seară, pentru că sunt cam bolnav. De aceea v-am spus că vom duce discuĠia în această direcĠie, pentru că mă influenĠează úi indispoziĠia mea.

Este cel mai bun lucru să conútientizeze cineva úi să creadă că peste puĠin timp poate să nu mai fie în această lume, că poate să plece în lumea cealaltă. Atunci, în acel moment, sufletul se dezleagă, se dezlipeúte úi se desface de toate lucrurile de care era legat, úi rămâne singur numai cu Dumnezeu. ùi omul, ajutat de anumite lucruri pe care le-a auzit, pe care le útie, se pocăieúte înainte lui Dumnezeu, úi astfel, se izbăveúte, îúi mântuieúte sufletul, simte într-adevăr că Raiul vine înlăuntrul lui úi conútientizează marele bine pe care îl aduce suferinĠa. ùi oricât ar părea de ciudat, omul spune: „Nimic altceva nu foloseúte omenirii ca suferinĠa!”. ùi când spunem suferinĠă, le înĠelegem pe toate acestea împreună: boala, toată stricăciunea trupească a omului, în general, úi moartea. Dacă nu erau acestea, toĠi ar fi fost o junglă. Dar ele există úi ne îmblânzesc pe noi, oamenii. Creútinismul, mai ales, trebuie să privească astfel lucrurile, să valorifice, să exploateze suferinĠa, încât continuu să se afle în Paradis.

Când va ridica Dumnezeu suferinĠa Să mai útiĠi úi acest lucru: după ce suferinĠa îúi va face treaba pe care o are de făcut, Dumnezeu o

ridică. Nu-I este greu deloc lui Dumnezeu să ridice orice suferinĠă. De aceea, când suferim, când

5

persistă o durere, să gândim aúa: „Dumnezeu vrea să-mi facă un bine, iar eu mă fac că nu înĠeleg, doar mă tânguiesc úi mă chinuiesc.”. Acest lucru să-l vezi, anume că Dumnezeu vrea să-Ġi facă bine.

Aceste lucruri le spun úi părinĠilor în legătură cu copiii lor. Câteodată vin unii care sunt oamenii duhovniceúti úi părinĠi buni, atenĠi la îndatoririle lor creútineúti, ca să se vaite despre copilul lor care a luat altă cale, pe care niciodată nu se aúteptau să o ia. Mă străduiesc úi le spun următoarele, nu ca să port doar o simplă conversaĠie cu ei, ci pentru că eu cred – úi deja am văzut acest lucru în fapt – că lucrurile stau astfel: „LuaĠi seama, poate că voi vă consideraĠi niúte părinĠi buni úi vă pasă de ceea ce se întâmplă cu copilul vostru, care se pierde pe o cale greúită, dar să útiĠi că Dumnezeu îngăduie aceasta copilului vostru, exact ca să vedeĠi unele lucruri pe care nu le-aĠi văzut încă. Se poate să aveĠi înlăuntrul vostru un egoism, o părere bună despre voi înúivă, sau orice altceva la care nu aĠi luat seama. Dacă voi veĠi pricepe úi se va vindeca sufletul vostru de aceste păcate, de aceste patimi, se va vindeca úi copilul vostru. Dumnezeu va aduce copilul înapoi, pe drumul cel bun, pe calea cea dreaptă, lângă voi.”. ùi, într-adevăr, în multe situaĠii se întâmplă aúa.

În general însă, vreau să spun că, atunci când suferinĠa nu ne mai este necesară, Dumnezeu o ia de la noi. Dacă ea continuă, dacă rămâne, înseamnă că ne este de folos. ùi de faptul că eu sunt indispus în această seară se pare că era nevoie, úi de aceea Dumnezeu a îngăduit. Deci, nu trebuie să spunem altceva decât ceea ce am spus. Altfel, dacă nu aveam această indispoziĠie, n-am fi spus ceea ce am spus. Am fi vorbit despre alte lucruri, dar probabil că acestea ne-au fost de folos să le auzim în această seară.

IubiĠilor, socotesc că dacă luaĠi aminte, dacă înĠelegeĠi puĠin din ceea ce v-am spus, începeĠi să înfruntaĠi suferinĠa în acest mod úi veĠi descoperi că lucrurile sunt aúa cum le-am destăinuit.

Dar luaĠi seama, să nu se zdruncine niciunul înlăuntrul lui, pentru că în ceasul în care auzim predica, se poate ca în noi să se cutremure totul. ùi zicem: Bine le spune părintele, dar nu se potriveúte, iscusit grăieúte, dar cum să facem? Nu, nu trebuie aúa! Dacă priveúti astfel lucrurile, deja ai pricinuit o mare pagubă sufletului tău. Ai auzit cuvântul lui Dumnezeu? Lasă-L să intre în inima ta úi să-úi facă treaba înlăuntrul tău. Nu te cutremura, nu reacĠiona deloc.

IubiĠilor, cred că aceste cuvinte sărace pe care le-am grăit, luând lucrurile în serios, vor face tuturor úi mie un mare bine: din acest moment, când deja suntem în biserică úi ascultăm dumnezeiasca Liturghie, care este Raiul, ÎmpărăĠia lui Dumnezeu, vom simĠi că ne aflăm înlăuntrul acestora úi vom trăi cu acest sentiment cealaltă vreme a vieĠii noastre. ùi când vom pleca din lumea aceasta, vom trăi pentru veúnicie cu Dumnezeu úi cu sfinĠii în Rai.

2) EXPERIEREA SUFERINğEI ÎN DUHUL BISERICII Arhim. Simeon Kraiopulos, Taina suferinĠei, Bucureúti, Editura Bizantină, 2007, pg. 166 - 173

Omul se lasă în mâinile lui Dumnezeu ca o jertfă, ca să fie jertfit …Am vorbit ieri despre necesitatea martiriului în viaĠa duhovnicească, plecând de la sărbătoarea úi

viaĠa Sfântului Antonie, cel care în pustiu a trăit atâtea lucruri, la prima vedere de neînĠeles. Ce însemnau nălucirile demonilor úi toate acele lucruri înfricoúătoare care i s-au întâmplat? ùi de ce Dumnezeu a lăsat să fie chinuit astfel Sfântul, care pe toate le-a trecut cu bine? În seara aceasta prăznuim în special pe Sfântul Atanasie, dar úi pe Sfântul Chiril. Este sărbătoarea celor doi Patriarhi SfinĠi ai Alexandriei. Dar oare Sfântul Atanasie úi-a găsit vreodată liniútea? Desigur, ceea ce a fost în sufletul lui úi cum le-a depăúit doar el le útie, dar le am în vedere pe cele care i-au venit din afară. Ce luptă a mai dus! Dumnezeu ar fi putut să nu îngăduie să se chinuie, să fie oprimat, să se afle în primejdie, să meargă în exil, 15-16 ani, la marginile lumii în condiĠiile acelei epoci. Însă Dumnezeu a îngăduit úi Sfântul a băut paharul cel mare, picătură cu picătură.

Am spus deja că Dumnezeu primeúte un suflet doar atunci când vede intenĠia lui úi-l luminează pe dinăuntru, îl îndrumă, îl sprijină, dar numai ca să bea paharul cel amar, picătură cu picătură. În viaĠa duhovnicească nu se întâmplă lucrurile după cum vrea omul, acesta să zică: voi face aúa, sau altfel, sprijinindu-se pe mintea, pe intenĠiile, pe posibilităĠile, pe calităĠile lui. Nu se întâmplă nimic din toate

6

acestea, căci tu, omule, te vei pleca, vei cădea úi fără să-Ġi dai seama vei deveni pustiu, robul egoismului tău, al slavei deúarte úi, în cele din urmă te vei pierde.

Aceasta este metoda, duhul creútinesc, astfel Îl vei afla pe Hristos, vei merge pe cale împreună cu El. Vei úti în toată vremea că atâta vreme cât Hristos rămâne cu tine úi te îndrumă, vei trece peste toate. Altfel nu vei reuúi, pentru că nu este o problemă de voinicie, de agerime, de putere, ci omul se lasă în mâinile lui Dumnezeu ca o jertfă, astfel încât să moară omul cel vechi, să se jertfească, adică să se stingă înlăuntrul lui orice pornire de a se salva pe sine. Nu sunt lucruri noi, dintotdeauna a fost aúa úi aúa va fi. Apostolul Pavel nu spune întâmplător: „Pentru Tine suntem omorâĠi toată ziua.” (Romani, 8, 36). ùi de ce să fie ucis cineva în toată ziua din pricina Domnului? Nu stăpâneúte El lumea? Acesta este duhul cel adevărat, calea cea dreaptă pe care cel dintâi a păúit Domnul. N-ar fi putut altfel? Ar fi reuúit, dar important era să-i ajute pe oameni, să-i sprijine.

Apostolul Petru săvârúeúte păcatul, ca să fie vindecat prin păcat Ce a făcut omul? A păcătuit. ùi ce înseamnă păcatul? Ruperea omului de Dumnezeu cu toate

consecinĠele asupra vieĠii lui. ùi ce este mântuirea? Mântuirea, dacă vreĠi, în duhul „homeopat” despre care vorbim, înseamnă să meargă cineva pe calea vieĠii, pe calea întoarcerii spre Dumnezeu trecând botezul suferinĠei. Păcatul te face să pătimeúti úi să accepĠi, să suferi strâmtorări de dragul mântuirii, să suferi ca să trăieúti.

Un exemplu caracteristic este persoana Sfântului Apostol Petru. Acesta se afla lângă Domnul úi era atât de preĠuit de Acesta! Era cel mai bun úi Domnul l-a ales, l-a Ġinut lângă El. Ce n-a văzut úi ce n-a auzit Petru lângă Domnul!? Însă, ca să se mântuiască de această miasmă care se numeúte păcat, a trebuit să pătimească. ùi nu l-a trimis Hristos de la început să se răstignească, să meargă să simtă durerea. Nu. Se va întâmpla úi aceasta, dar mai târziu. L-a lăsat mai întâi să încerce ce este păcatul pe propria piele. ùi Petru s-a purtat ca úi cum ar fi fost orb, ca úi cum n-ar fi înĠeles nimic. În timp ce Domnul Însuúi îi spune ce va pătimi, Petru nu ia seama la cuvintele Lui. A trebuit să păcătuiască mult, să se cufunde în mocirla păcatului, în trăiri care-l înstrăinează pe om de Dumnezeu úi rămâne singur.

Dacă omul nu este unit cu izvorul existenĠei sale, adică cu Dumnezeu, după chipul úi asemănarea Căruia a fost plăsmuit, úi rămâne singur, fără să fie cuprins de Acela, se cufundă în iadul fiinĠei sale. În timpul acestei vieĠi omul este îmbiat de dulceĠile păcatului, dar când vine înfricoúătorul ceas în care se va afla înaintea Domnului gol úi înspăimântat, cufundat în propriul adânc, ce va face?

Deci Domnul îngăduie ca Petru să fie încercat, să-L tăgăduiască iar úi iar. Nemintos să fi fost, n-ar fi făcut aúa! Era orbit úi stăpânit de starea lui căzută. Aúadar, Hristos nu-l ia să-i spună: „Vino Petre, uite în ce hal eúti! Vino să te curăĠesc!”. Nu lucrează vindecarea aúa, se pare că această cale nu este eficientă. Prin altă metodă va veni vindecarea lui Petru úi aceasta este, am zice noi „homeopată”.

Omul păcătos este mândru úi egoist, asemenea lui Petru, dar tocmai prin acesta vrea Domnul să-l vindece. Îl lasă să se cufunde în această stare a păcatului din care trebuie să se elibereze. Este ca úi cum i-ar zice: „Tu eúti cel care nu te vei înfricoúa, cel care vei mărturisi, tu eúti cel care chiar când toĠi vor fugi, vei rămâne lângă Mine úi vei răbda, tu eúti? Uite, fă acum ceea ce n-ar fi făcut omul cel mai obiúnuit: înfricoúează-te tu cel care n-aveai frică, cazi cum n-a căzut cel mai neputincios dintre oameni.”. ùi Petru se leapădă de Acesta, de trei ori. Se leapădă de Hristos, úi mai ales blestemând úi înjurând úi ajunge astfel în străfundurile realităĠii care se numeúte păcat. Trăieúte starea de păcat. Numai el singur útie prin ce a trecut! LuaĠi seama, Hristos nu l-a lăsat pe Petru să facă rău altcuiva, ci să se lepede de El, de Hristos Însuúi. Domnul n-a pătimit, dar Petru s-a vindecat de patimi pătimind, adică prin homeopatie.

Binele acesta înseamnă strivirea egoismului, iar mândria, marele ghimpe al lui Petru, se manifestă tocmai când încearcă păcatul fără reĠinere, fără îndoială, îl bea până la ultima picătură, úi ca o minune urmează vindecarea.

Desigur, nu experienĠa păcatului lucrează vindecarea, nu păcatul este cel care poate să-l vindece pe om, păcatul îl determină pe om să alerge la Hristosul său în stare de pocăinĠă, în smerenie, dându-úi seama că toate s-au dărâmat înlăuntrul lui úi nu mai există motiv de mândrie. ùi se întâmplă minunea: Petru experiază păcatul, sau mai bine zis, îl săvârúeúte din iconomia lui Dumnezeu. Este adevărat că face un păcat care-l vatămă doar pe el, nu úi pe altcineva, trăieúte înlăuntrul sufletului experienĠa păcatului ca pe ceva urât, ca pe ceva ruúinos care-l desparte de Dumnezeu.

7

Dumnezeu îngăduie ca lucrurile să se întâmple astfel pentru ca, în cele din urmă, sufletul să se vindece úi să fie pregătit să se răstignească.

Prin urmare, trebuie să se întâmple în sufletul omului această lecĠie vindecătoare în faĠa lui Dumnezeu, în Hristos, în Duhul Sfânt, pentru că omul nu se vindecă până nu va pătimi. Orice-ar suferi omul, numai din voia lui nu se vindecă. Tămăduirea apare doar când omul pătimeúte după cum vrea Domnul, căci El alege ce va pătimi fiecare dintre noi úi deschide calea mântuirii, calea harului Său (nota 83, pg. 170).

De mic copil, Petru avea un caracter vulcanic, altfel era neprihănit. În sinea lui mocnea mândria, faptul că nu era ca ceilalĠi. Cu toate că s-a aflat lângă Hristos, cu toate că a trăit lângă El, cu toate că a văzut atâtea, mândria a rămas ascunsă în sufletul său, n-a pierdut-o. Din pricina ei s-a lăudat Domnului: „Chiar dacă toĠi Te vor vinde, eu nu o voi face!”.

Convingerea aceasta o avea înlăuntrul lui úi, dacă ne este îngăduit să spunem, Domnul i-a „păstrat-o” pe aceasta de când Petru era copil, nu ca să-l chinuiască, ci tocmai pentru că a dorit să-l vindece.

Nu dorim să înĠelegem cum se vindecă păcatul, pentru că aceasta doare Pentru toĠi este valabilă această metodă. Unul pătimeúte într-un fel, celălalt în alt fel, dar numai

prin felurite căderi úi scăderi, prin pocăinĠă ne vom vindeca de patimile noastre. Nu ne vom folosi din această viaĠă creútinească pe care o trăim căutând s-o ducem bine, să fim

mulĠumiĠi. Dorim să vieĠuim creútineúte, dar toate să fie frumoase, minunate úi plăcute. Nu acceptăm să aflăm că, în felul acesta, admirăm sinele nostru, adică păcatul.

Când încă nu útim ce înseamnă păcatul, Domnul, Care ne iubeúte, aúteaptă ora potrivită ca să ne vindece. Acesta ne cunoaúte, útie dimensiunea, adâncul păcatului din noi úi rânduieúte, chiar înainte să venim pe lume, cum vor fi lucrurile pentru fiecare, útie ce trebuie fiecăruia dintre noi.

Mie îmi face impresia – luându-mă pe mine ca exemplu dacă vreĠi – că pe toate celelalte le va face omul cu mulĠumire, numai să nu bea paharul picătură cu picătură, să conútientizeze păcatul pe care-l are înlăuntrul său úi să simtă amărăciunea înlăuntrul lui, să afle ce-i sfâúie sufletul. Astfel, se fereúte, într-un fel sau altul, să-úi vadă păcatul amăgindu-se că este om bun, că săvârúeúte fapte bune, în timp ce înlăuntrul său se zvârcoleúte răul. De ce sunt aúa sufletele noastre? De ce? De ce în sufletul sfântului lucrurile stau altfel? De ce în lăuntrul celui care-L urmează pe Hristos, care a păúit pe calea Lui, care s-a lepădat de sine úi a ridicat crucea, lucrurile stau altfel, în timp ce înlăuntrul multora stăpâneúte păcatul? Tocmai pentru că nu înĠelegem ce este păcatul úi cum se vindecă el. Nu dorim să fim vindecaĠi. Acest lucru ne doare.

Minunea constă în rânduiala lui Dumnezeu ca noi să rămânem statornici, să-L urmăm úi să rămânem lângă El. Nu a contat ce au fost úi ce au făcut Apostolul Petru úi ceilalĠi Apostoli. Ei au rămas lângă Hristos, El a găsit modul în care să lucreze vindecarea în sufletele lor. Pe Apostolul Petru L-a lăsat să fie plin de sine, să guste păcatul dinlăuntrul lui fără ca el, nefericitul, să útie. Când a înĠeles ce s-a întâmplat, nu i-a mai rămas decât să plângă cu amar. În felul acesta Dumnezeu Îúi va pune mâna Lui pe fiecare dintre noi, dacă vom dori ca úi aceia, care rămânând lângă El, s-au purtat ca úi cum I-ar fi spus: „Dumnezeul nostru, noi nu înĠelegem nimic, dar iată, suntem înaintea Ta. Striveúte-ne ca să ne mântuieúti, după nevoia sufletului nostru!”.

Ca să clarificăm mai bine această problemă vă spun următoarele: cunosc multe situaĠii în care sufletul nu primeúte să pătimească ceea ce-i este rânduit, dar Dumnezeu aduce lucrurile în aúa fel încât sufletul se nimereúte tocmai acolo unde nu doreúte. ùi bea paharul cel amar pe care nu voia să-l bea, simte durerea pe care n-a vrut s-o accepte. Experiază păcatul întru-un mod ruúinos. Astfel le rânduieúte Dumnezeu. Omul trebuie să se minuneze de înĠelepciunea úi de iubirea cu care îndrumă fiecare suflet în mântuire. Desigur, aceste lucruri înfricoúează, strâmtorează, îl întristează pe om, însă nu se poate altfel.

Omul va trece prin greutăĠi, aúa cum în multe situaĠii medicamentul homeopat îl vlăguieúte, dar îl vindecă. Nu ne vom înfricoúa însă, nu vom da bir cu fugiĠii! Înainte de noi mii de suflete au înĠeles úi au privit astfel lucrurile, mii de oameni s-au lepădat de ei înúiúi, s-au predat lui Hristos úi au băut până la fund paharul suferinĠei, al Crucii lui Hristos: „Cel care vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-úi ia crucea sa úi să-Mi urmeze Mie!”.

8

„Pentru Tine suntem supuúi morĠii, în fiecare zi…” Sfântul Atanasie pe care-l prăznuim astăzi a trecut prin atâtea strâmtorări úi n-ar fi îndurat dacă nu

s-ar fi predat lui Hristos, dacă s-ar fi înverúunat împotriva celor care-l nedreptăĠeau, împotriva ereticilor, dacă s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu Care-l lăsa să sufere.

El rămâne credincios úi-L urmează pe Domnul. Când Arie a murit, Sfântul a zis: „În această lume, pentru fiecare, vine ceasul morĠii!”, nimic altceva. N-a fost înlăuntrul lui răzbunare, să spună: „Bine că a murit!”.

Cât rău ne facem în ceasul în care Hristos Se apropie de noi úi vrea să ne pună mâna pe umăr, iar noi suntem foc úi pară. Ce să facă Domnul? Te lasă úi aúteaptă un alt prilej să Se apropie de tine, să vadă dacă nu cumva te-ai maturizat, dacă Ġi-ai dat seama că El este Calea.

Chiar úi în mânăstiri, dacă monahii sau monahiile nu învaĠă lecĠia: „Pentru Tine suntem uciúi toată ziua!”, nu se útie ce se va întâmpla cu mântuirea lor.

Există ceva care ne dă nădejde. Deúi ni se pare că nu se întâmplă nimic, ca úi cum nu înĠelegem ce spune Domnul, Acesta va începe să ne aducă dovezi.

S-ar putea să rămânem mai puĠini decât suntem în acest ceas în biserică, nu are importanĠă! ùi doi oameni să rămână, nu contează. Problema nu este dacă sunt mulĠi sau puĠini, ci dacă aflăm adevărul lui Dumnezeu, calea cea adevărată, dacă păúim aúa cum a păúit Acela, încât sufletul nostru să se vindece, să strălucească înlăuntrul nostru adevărul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, ca să avem nădejdea mântuirii veúnice.

Sesiunea 8

LITURGHIA IERTĂRII

x Cuvântul „liturghie” este de origine greacă úi înseamnă „lucrare publică” de folos, lucrare spre binele oamenilor.

x În româneúte cuvântul „liturghie” trimite la „Sfânta Liturghie”, slujba de căpetenie din Cultul Bisericii Ortodoxe.

x Biserica este ÎmpărăĠia lui Dumnezeu pe pământ, iar slujbele ei sunt uúile prin care noi intrăm în această ÎmpărăĠie, trăirea úi împărtăúirea concretă de viaĠa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea úi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează ÎmpărăĠia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17).

x Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenĠei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaúi bucuriei Învierii. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare, care-úi trăieúte viaĠa cea nouă în mod liturgic, adică în comuniune cu Dumnezeu.

x Taina mântuirii omului în Hristos este chiar Taina Bisericii, în care Dumnezeu Îúi împărtăúeúte viaĠa Sa dumnezeiască omului, răscumpărându-l din păcat úi din moarte úi revărsând asupra lui slava nemuririi. Această Taină se concretizează în lucrările specifice ale Bisericii în care Hristos Însuúi Se oferă úi Se împărtăúeúte prin slujbele de sfinĠire săvârúite de slujitorii Bisericii úi prin puterea Duhului Sfânt.

x Prin întruparea, moartea, Învierea úi ÎnălĠarea la cer úi úederea Sa de-a dreapta Tatălui, Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană úi ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului úi a morĠii dăruindu-ne viaĠa veúnică a ÎmpărăĠiei lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieĠii veúnice în Sfântul Botez când „ne-am îngropat cu El, în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morĠi prin slava Tatălui, aúa să umblăm úi noi întru înnoirea vieĠii”(Rom. 6, 4).

x În centrul Tainei Bisericii se află Sfânta Liturghie Euharistică, Taina Tainelor cum o numeúte Sfântul Dionisie Areopagitul, deoarece ea încununează tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe úi Sfinte Taine.

x Sfânta Liturghie este Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos úi a unirii noastre depline cu El. Este Taina împlinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos úi a intrării ei în ÎmpărăĠia lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie Duhul Sfânt aduce în timp, în istorie, realitatea eshatologică a ÎmpărăĠiei ce va să vină.

x Sfânta Liturghie este slujba la care pâinea úi vinul din „Cinstitele Daruri” pe care I le oferim noi Domnului, se prefac, prin lucrarea Sfântului Duh, la rugăciunea episcopului sau preotului slujitor, în Trupul úi Sângele Mântuitorului, pentru împărtăúirea credincioúilor „spre iertarea păcatelor úi spre viaĠa de veci” úi ca „leac al nemuririi”!

x Scopul Sfintei Liturghii Euharistice este, aúadar, vindecarea úi sfinĠirea omului în Hristos úi mutarea lui în ÎmpărăĠia lui Dumnezeu. Prin acesta, întreaga existenĠă a creútinului poate úi trebuie să devină o liturghie după Liturghie, pentru a împlini cuvântul Sfântului Apostol Pavel către Romani: „Vă îndemn, deci, fraĠilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăĠiúaĠi trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare” (12, 1).

x Liturghia fiecărui creútin ca jertfire lăuntrică, se săvârúeúte printr-o oferire de sine lui Hristos Cel aflat în inima noastră ca într-un altar. Ne oferim pe noi înúine, întreaga noastră fiinĠă, cu toate ale sale: gânduri, simĠiri, sentimente, dorinĠe, nevoi, temeri, patimi úi dureri, chemându-L ca să le prefacă, să le transforme cu harul Său, în „ale Sale”. Cum învaĠă Sfântul Marcu Ascetul, liturghia jertfei lăuntrice săvârúită de preoĠia noastră universală nu presupune renunĠarea la viaĠa noastră în această lume, ci doar să I-o închinăm cu totul lui Hristos. Pe aici vine vindecarea după care tânjeúte inima noastră úi care nu este altceva decât sfinĠirea, îndumnezeirea pentru care am fost aduúi la existenĠă.

Iertarea ca liturghie lăuntrică x Pentru a săvârúi cum se cuvine úi cu folos iertarea ca liturghie lăuntrică, consider că este nevoie să

urmăm modelul Sfintei Liturghii Euharistice, cel puĠin în punctul ei central, cel al prefacerii „cinstitelor daruri” puse înainte, în „Sfintele Daruri”, adică în Trupul úi Sângele lui Hristos înviat.

1

2

x În Sfânta Liturghie Euharistică, înainte de Epicleză, care este invocarea Duhului Sfânt pentru prefacerea darurilor, preotul liturghisitor rosteúte rugăciunea numită anamneză. Acesta este o pomenire a faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu începând de la creaĠie până la Sfârúitul acestei lumi cu Cea de a Doua Venire a Mântuitorului úi Învierea de obúte. În centrul acestei rugăciuni stau toate lucrările mântuitoare a lui Hristos Domnul, până la Parusie. Această pomenire nu este o simplă comemorare, ci o rugăciune de actualizare a evenimentelor la care participăm úi noi în mod efectiv. În Liturghie are loc o epifanie, o arătare, o dezvăluire crescândă a prezenĠei lui Hristos Cel Întrupat, Răstignit, Înviat úi ÎnălĠat de-a dreapta Tatălui, dar úi ca Cel ce va să vină. Liturghia este „Evanghelia mereu actualizată”.

x Acelaúi lucru este nevoie să-l facem úi noi în liturghia lăuntrică a iertării celor care ne-au rănit, adică să facem din rugăciunea noastră mai întâi o anamneză, apoi o epicleză, oferind lui Dumnezeu, ca pe o jertfă vie, întreaga noastră durere úi simĠire spre lucrarea iertării úi a prefacerii ei în bucuria făgăduită.

Pentru aceasta putem urma următorii paúi, fără a-i despărĠi între ei în vreun fel: 1. O bună aúezare în faĠa lui Dumnezeu

În Sfânta Liturghie Euharistică îl auzim pe părintele slujitor strigând: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”. Aceasta s-o facem úi noi acum: să stăm „bine” în faĠa lui Dumnezeu, adică să luăm aminte la felul în care úedem cu trupul în faĠa Lui, dar fără să încremenim în poziĠii înfricoúate sau înfricoúătoare. „Să stăm cu frică” ne îndeamnă să ne aúezăm într-o stare sufletească, psiho-afectivă structurată în jurul fricii de Dumnezeu, în sensul de cutremurare în faĠa măreĠiei Sale sau măcar de conútientizare a acesteia. „Să luăm aminte” ne îndeamnă să ne lepădăm de toate gândurile care ne pot îndepărta de întâlnirea „faĠă către faĠă” cu Dumnezeu. Pentru aceasta vă puteĠi aúeza în genunchi, pe un scaun, pe un scăunel sau în orice altă poziĠie de rugăciune.

2. Încadrarea în Rugăciunea Sfintei Biserici CitiĠi Acatistul Duhului Sfânt sau rostiĠi Rugăciunile pe care le-aĠi folosit de-a lungul Seminarului.

CereĠi mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului sau SfinĠilor protectori úi a Sfântului Înger păzitor. Intrăm astfel în marea Rugăciune a Sfintei Biserici úi vom fi protejaĠi úi îndrumaĠi de ea.

3. Oferirea noastră ca jertfă vie lui Dumnezeu úi anamneza lăuntrică După rugăciune, respiraĠi profund úi liniútit, din diafragmă, úi rugaĠi-vă pentru toĠi cei care v-au

rănit úi întristat de-a lungul vieĠii. CereĠi de la Domnul să vă ajute să-i iertaĠi úi rugaĠi pe Dumnezeu să-i binecuvânteze. RecunoaúteĠi înaintea Domnului că nu puteĠi ierta úi rugaĠi-L să o facă El în inima dumneavoastră. BinecuvântaĠi-i pe toĠi cei care vă vin în minte. Dacă simĠiĠi împotrivire, durere sau frică, acceptaĠi-le úi oferiĠi-le lui Dumnezeu binecuvântându-L. AcceptaĠi suferinĠa úi binecuvântaĠi pe Dumnezeu în ea până ce-i veĠi înĠelege sensul úi rolul pe care l-a avut în viaĠa úi devenirea dumneavoastră. Nu uitaĠi, scopul final al vieĠii este îndumnezeirea úi viaĠa în bucuria dumnezeiască. AúezaĠi întreaga experienĠă în această perspectivă. Evenimentele nu se mai pot schimba, răul nu mai poate fi înlăturat, dar poate fi trăit aúa cum ne învaĠă Dumnezeu, ca să fim liberi de consecinĠele lui ucigătore. OferiĠi această suferinĠă lui Dumnezeu ca s-o binecuvânteze úi s-o prefacă în mângâiere, bucurie sau pace sufletească, după mare mila Lui.

ContinuaĠi să respiraĠi adânc úi liniútit, îndreptând atenĠia către trup ca „ecran viu” al sufletului, cum spune Părintele Dumitru Stăniloae. În el e scrisă „cartea vieĠii noastre”. Fiecare durere din trupul nostru este un mesaj care se cere ascultat cu responsabilitate; tot ce am refuzat să conútientizăm úi să spunem lui Dumnezeu, nouă înúine úi celor din jurul nostru, s-a „întrupat” în noi úi se „strigă” sub formă de dureri sau chiar boli grave. Aúadar, să percepem acum aceste semne pe care rugăciunea încearcă să ni le aducă în conútiinĠă úi să le acceptăm. Tot ce se află în subconútientul nostru úi ne chinuie nu sunt decât dureri netrăite până la capăt, suferinĠe îngropate în uitare, înăbuúite în negare, pentru că nu puteau fi trăite fără puterea úi prezenĠa lui Dumnezeu.

Pentru a putea primi ca pe niúte mesaje durerile trupului, este nevoie să ne destindem respirând profund úi calm, să nu ne împotrivim crispându-ne. Orice crispare este intervenĠia omului vechi care apelează la schemele lui de adaptare úi de „rezolvare” a suferinĠei.

RespiraĠi liniútit, în faĠa lui Dumnezeu, úi priviĠi durerea care va creúte până la un anumit punct ce va părea de nesuportat, fără să vă împotriviĠi, oferind-o Domnului, cu încredere úi răbdare. Nu primiĠi nici un gând de revoltă sau de împotrivire. Nu judecaĠi. Nu vă temeĠi. ContinuaĠi să respiraĠi liniútit úi durerea va începe să descrească până la dispariĠie.

3

Durerile úi traumele trecutului stau scrise în cartea vieĠii noastre nu numai sub formă de dureri sau boli, ci úi ca imagini vizuale sau sonore, ca ceea ce numim noi amintiri. În această etapă de acceptare ne vom purta úi cu amintirile care vin în conútient la fel ca úi cu durerile úi senzaĠiile trupului, adică le vom primi respirând liniútit fără să ne crispăm, acceptându-le úi oferindu-le lui Dumnezeu în faĠa Căruia stăm.

Putem să ne ajutăm pentru a accepta gândind sau rostind: „accept această durere”, „accept că mi s-a întâmplat acest lucru úi că asta m-a făcut să sufăr!”. Important este însă ca acceptarea să fie úi oferire. Ne oferim lui Dumnezeu, Îi arătăm Lui durerea noastră úi I-o oferim spre vindecare.

4. Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toate, ca epicleză lăuntrică în liturghia iertării Iertarea úi vindecarea rănilor noastre le lucrează Dumnezeu în noi. A noastră este lucrarea chemării

úi primirii Lui úi credinĠa că numai El poate să facă această prefacere a durerii noastre în bucurie úi mângâiere. Prefacerea o va lucra Dumnezeu Duhul Sfânt la chemarea noastră formulată în Binecuvântarea poruncită de Domnul. El ne-a cerut să-i binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, pe cei ce ne fac rău. În această poruncă este úi lucrează Duhul Sfânt, este úi lucrează úi ne vindecă úi ne sfinĠeúte Dumnezeu.

Aúadar, acum Îl vom binecuvânta pe Dumnezeu rugându-L să binecuvânteze toate cele pe care I le oferim spre vindecare. Aceasta este jertfa bineplăcută lui Dumnezeu úi prin ea intrăm în Bucuria Lui Sfântă pe care nu o poate lua nimeni de la noi.

Vom face această liturghie, fiecare după putinĠă úi nevoie, cel puĠin o dată pe săptămână, dacă se poate în acelaúi moment al zilei. Nu este obligatoriu, dar este de folos. Treptat, ea va deveni o atitudine permanentă, o lucrare fără de sfârúit, un stil de viaĠă. Încet, încet, toate rănile trecutului se vor vindeca úi vor fi transformate în semne ale lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în noi. Dar, deúi necazurile úi suferinĠele noastre nu vor mai fi aceleaúi, ele nu vor înceta cât vom fi pe acest pământ. De aceea, întreaga noastră viaĠă va fi o neîntreruptă liturghie a iubirii aproapelui ca iertare. MenĠinerea în bucuria care nu se ia de la noi orice ni s-ar întâmpla, va fi semnul acestei neîntrerupte împreună lucrări cu Dumnezeul Cel Viu!

Vă pomenesc în rugăciune úi aútept în continuare cu dragoste, să-mi împărtăúiĠi din bucuriile

acestei minunate liturghii aúa cum am trăit împreună úi durerile umblării pe calea cea strâmtă. ùi, când úi cât vă este cu putinĠă, vă rog să-mi daĠi binecuvântarea de a împărtăúi din ele úi celor ce sunt încă la început sau nici măcar nu au făcut primul pas.

Închei această ultimă sesiunea a Seminarului „Să ne vindecăm iertând” cu un cuvânt al Părintelui

Teofil Părăian despre viaĠa creútinului ca prelungire a Sfintei Liturghii Euharistice: O viaĠă ortodoxă trebuie să fie o viaĠă care prelungeúte Sfânta Liturghie în viaĠa socială, în viaĠa

de toate zilele, în înĠelesul că la Sfânta Liturghie se spune: „Cu pace să ieúim” úi credincioúii răspund: „Întru numele Domnului”, ceea ce înseamnă că úi după Liturghie trebuie să fie o liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu úi o slujbă de transformare a naturii, de transformare a vieĠii noastre, de transformare a simĠirii noastre, de transformare a fiinĠei noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viaĠa socială, dacă ne silim să trăim liturgic, atunci úi Sfânta Liturghie o trăim la măsurile la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm Liturghia desprinsă cumva de viaĠa socială úi desprinsă de celelalte slujbe úi neglijăm slujbele Bisericii úi vrem să preĠuim numai Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie, pentru că Ortodoxia impune o viaĠă în care să se desfăúoare Sfânta Liturghie la măsurile la care poate fi desfăúurată în conútiinĠa noastră.

De exemplu când slujeúte preot cu diacon, diaconul, înainte de a începe Sfânta Liturghie, zice către preot: „Roagă-te pentru mine, părinte” úi preotul spune: „Să îndrepteze Domnul paúii tăi spre tot lucrul bun”. Adică îndreptarea aceasta spre bine, îndreptarea generală spre bine este o continuare a Liturghiei. După intrarea cu Sfintele Daruri, când sunt puse pe Sfânta Masă, dacă slujeúte preot cu diacon, preotul zice către diacon: „Pomeneúte-mă, frate úi împreună-slujitorule”, iar diaconul răspunde: „PreoĠia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăĠia Sa. Roagă-te pentru mine, părinte”. La aceasta preotul zice: „Duhul Sfânt să vină peste tine úi puterea Celui preaînalt să te umbrească”, iar diaconul răspunde: „Acelaúi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieĠii noastre. Pomeneúte-mă părinte”. ùi iarăúi zice preotul: „Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru

4

împărăĠia Sa, totdeauna, acum úi pururea úi în vecii vecilor”. Dialogul acesta, liturgic de fapt, este un dialog din care înĠelegem că cea mai însemnată urare pe

care o poate face cineva este aceasta ca „Duhul Sfânt să vină peste noi úi puterea Celui preaînalt să ne umbrească” aúa cum s-a întâmplat cu Maica Domnului, cu Preasfânta Fecioară Maria la Buna Vestire úi ca „acelaúi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieĠii noastre”. Deci, nu numai în cuprinsul unui timp limitat cât Ġine o Sfântă Liturghie, ci în toate zilele vieĠii noastre úi toată viaĠa noastră, chiar úi viaĠa de studiu, chiar úi viaĠa de îndatoriri sociale trebuie să fie un fel de liturghie după Liturghie, trebuie să fie un fel de strădanie de a aduce pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, în mijlocul nostru, cum se spune la Sfânta Liturghie când slujesc mai mulĠi preoĠi úi când se îmbrăĠiúează úi zic: „Hristos în mijlocul nostru” úi celălalt: „Este úi va fi”, úi primul iarăúi: „Totdeauna, acum úi pururea úi în vecii vecilor”, iar al doilea: „Amin”.

Deci conútiinĠa aceasta a aducerii în lumea aceasta a Domnului Hristos în conútiinĠa noastră, úi în viaĠa noastră, úi în viaĠa socială, este o conútiinĠă ortodoxă, este o gândire ortodoxă, care are drept etichetă, drept rezumat, drept firmă să zicem aúa, Sfânta Liturghie, care nu trebuie să rămână în biserică, ci trebuie dusă de fiecare dintre noi la măsurile noastre până acolo unde ajungem cu viaĠa noastră úi să ne ferim de tot ce ar împiedica preamărirea lui Dumnezeu, pentru că unde nu este preamărirea lui Dumnezeu, acolo nu este nici liturghie pentru că nu este Ortodoxie. Dumnezeu să ne ajute! (preluat din www.nistea.com/teofil_paraian.htm)