JUDE MACE

Mai presus de

diamanteTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRIS

Capitolul 1

Romy arunc` pe p`mânt cheia universal` [i-[i privi cuaten]ie degetele murdare de unsoare, cu un aer dezgustat.Oare de ce trebuia ca un buldozer nou s` fac` pe nea[teptatepan` \ntr-un asemenea loc, sub un soare de plumb?

Sim]i pic`turile de transpira]ie care \i udaser` fruntea [i-[ipuse mâna \n fa]a ochilor, scrutând cu aten]ie orizontul, \nsperan]a de-a vedea trecând un camion. Hot`rât lucru,norocul nu-i zâmbea deloc...

Era o tân`r` femeie de dou`zeci [i doi de ani, frumoas`, cuochi alba[tri \ndr`zne]i [i buze pline, senzuale. |[i ascunsesep`rul lung, negru [i ondulat, sub o [apc` ce avea un cozorocmare, pentru a-l proteja de soare [i de praf. Silueta sub]ire sepierdea \ntr-o salopet` decolorat` [i acoperit` de pete deunsoare.

Parcurse cu privirea peisajul, care de acum va fi totuniversul ei [i care \ncepea s`-i fie familiar: micul ora[ miniercu casele sale albe [i gr`dinile suspendate pe coasta colinei [iimensul z`c`mânt de pietre pre]ioase delimitat de kilometride sârm` ghimpat`.

Sosise de la Londra cu o s`pt`mân` mai \nainte [i luasetrenul de Pretoria, capitala Africii de Sud, pân` la Vukasi, celmai mare complex minier din Transvaalul de Nord. Aici se afladeparte de capital`, de bulevardele late [i de zgârie-nori. Câtvezi cu ochii se \ntindea savana, platoul de[ertic vast, str`b`tutde hoarde de animale s`lbatice.

Un nor de praf la orizont o f`cu s` \ncrunte sprâncenele:dou` siluete c`lare traversau foarte repede savana [ischimbar` direc]ia spre ea. Romy \[i relu` munca [i se str`duis` pun` la loc cureaua de transmisie a motorului. |n clipa \ncare se \ndrept`, frânt` de oboseal`, se auzi interpelat` de ovoce feminin`.

– Bun` ziua! Merge treaba?Romy \n`l]` capul [i clipi din ochi, orbit` de lumina

puternic`. O femeie tân`r`, cu un p`r ro[cat bogat, c`lare peun arm`sar \nfocat, negru ca smoala, o observa cu un aerironic. Romy recunoscu mutra bosumflat` [i zâmbetul pu]inplictisit al Lilei Harwood.

– Ei bine, Todd! exclam` ea cu voce tare [i dispre]uitoare,nu spuneai c` nu crezi decât când vei vedea cu propriii t`iochi? Iat-o, prima noastr` femeie mecanic! Le-am vorbit dejadespre dumneata tuturor prietenilor mei, relu` ea,\ntorcându-se spre Romy. Todd r`m`sese sceptic, de aceeal-am adus pân` la dumneata.

– Sunt foarte flatat`, replic` tân`ra femeie, care tocmai\ntâlnea pentru prima dat` ochii de culoare verde deschis ailui Todd Dillman.

Cu mâinile a[ezate pe grumazul calului, el o cerceta peRomy cu curiozitate. Aceasta profit` pentru a-l m`sura larândul s`u, f`r` nici o jen`. Avea frumuse]ea s`lbatic` a

6 JUDE MACE

b`rbatului care tr`ie[te \n aer liber, pome]i proeminen]i, unnas drept [i fin [i o b`rbie mândr` care p`rea s` lansezepermanent o provocare lumii.

– Domnul Dillman locuie[te foarte aproape de aici, f`cuLila \n loc de prezentare. Oh, apropo, este englez, la fel cadumneata.

– Este mult timp de când n-am fost \n Anglia, spuse Toddcu o voce profund`, pu]in t`r`g`nat`. Sunt mai mult de zeceani de când tr`iesc \n Transvaal. Pe vremea aceea nu eraangajat oricine \n scumpa noastr` ]ar`, mai ales \ntr-undomeniu atât de specializat ca al dumneavoastr`, ad`ug` cuun ton zeflemitor.

– Ar trebui s` v` interesa]i ceva mai \ndeaproape despreceea ce se \ntâmpl` \n Anglia, domnule Dillman. A]i fi surprinsde schimbare, replic` Romy, \ntorcându-i cu ostenta]iespatele.

Dup` un an de practic` \n aceast` meserie, ajunsese s` seobi[nuiasc` \n cele din urm` cu reac]iile meschine alecolegilor b`rba]i, dar modul \n care \i vorbea acest b`rbat oirita \n cel mai \nalt grad.

– Avem chiar femei c`pitan \n marin`, \l ironiz` ea.– Dumnezeu s` aib` mil` de marin`, oft` acesta ridicând

ochii spre cer.Romy cotrob`i cu ciud` \n cutia de scule.– Cred c` \n]eleg c` nu sunte]i deloc pentru egalitatea

sexelor, domnule Dillman... V` este cumva team` s` nu fimmai bune decât dumneavoastr`?

– Cu siguran]`, nu! Dar femeile ne-au adus \ntotdeauna omul]ime de necazuri [i...

– Haide]i, calma]i-v` amândoi, interveni Lila, care p`reavizibil amuzat` de schimbul ustur`tor de cuvinte. Vei vedea,

MAI PRESUS DE DIAMANTE 7

Africa este o ]ar` a b`rba]ilor, relu` ea, adresându-i-se \n moddirect lui Romy. |]i va fi foarte greu s`-i convingi deaptitudinile dumitale.

– Oh, nu caut s` conving pe nimeni, ripost` tân`ra femeiecu o urm` de am`r`ciune.

Era ner`bd`toare ca cei doi c`l`re]i s` se hot`rasc` \n sfâr[its` se \ntoarc` din drum. Pentru a se calma, \ncepu s`-[i cure]esculele cu o cârp`. Dar Todd Dillman nu p`rea deloc dispuss` plece. Se aplec` pe oblâncul [eii pentru a-[i mângâia calulpe cap.

– De fapt, ce nu merge \n aceast` ma[in`rie str`lucitoare?S` nu-mi spune]i c` este deja \n pan`!

– Oh, probabil o piuli]` dislocat` de vibra]ii, replic` Romycu calm.

|n realitate era furioas`, deoarece nu reu[ise s` pun` mânape o cheie tubular` de un bun calibru. Fusese \ntotdeaunafoarte distrat` [i deseori fusese obligat` s`-[i r`stoarne trusade scule pentru a g`si diferi]ii cle[ti de care avea nevoie. |nplus, senza]ia de-a fi observat`, judecat`, spionat`, ajunseses-o exaspereze. Se ridic` [i-i arunc` o privire \nc`rcat` demânie.

– Ce face]i \n via]`, domnule Dillman?– Sunt arhitect peisagist, declar` acesta cu o siguran]`

calm`, continuând s` cerceteze cu o privire amuzat`dezordinea acceptat` de tân`ra femeie.

– Todd se ocup` de redesenarea planurilor gr`dinilorRosedale [i de a crea noi spa]ii verzi, explic` Lila.

Romy auzise vorbindu-se de Rosedale, re[edin]a familieiHarwood, situat` la câ]iva kilometri de ie[irea din Vukasi. Depe drum, se z`rea un castel \n stil olandez, \nconjurat deziduri de dimensiuni respectabile.

8 JUDE MACE

– Prin urmare, face s` creasc` floricele? f`cu ea cu unzâmbet sarcastic la adresa c`l`re]ului.

Apoi, descoperind \n sfâr[it cheia pe care o c`uta de zeci deminute:

– Ei bine, dac` Africa este o lume a b`rba]ilor care cultiv`floricele, n-am de ce s`-mi fac griji!

Calul Lilei \ncepu s` trop`ie de ner`bdare [i frumoasaamoazoan` p`ru s` fie brusc dezinteresat` de noua tehnician`de la min`.

– Pornisem \ntr-o mic` plimbare spre sud. Dac` nu tederanjeaz`, Todd, mi-ar pl`cea s` pornim \ntr-acolo foarterepede.

– Da]i-i drumul, nu v` re]in, bomb`ni Romy printre din]i,adâncindu-se din nou \n munca sa.

Lila f`cu stânga-mprejur cu arm`sarul s`u, urmat` de ToddDillman, care-i arunc` tinerei femei o privire furioas` \naintede a-[i \ndemna calul la galop. Romy \i privi dep`rtându-se, cuun oftat de satisfac]ie: pân` la urm` nu se descurcase atât der`u. |i ar`tase c` o femeie era \n stare s` se apere cu umor...

Ce leg`turi puteau fi \ntre Lila Harwood [i acest personajgrosolan? Probabil se vedeau foarte des, deoarece ToddDillman lucra pentru tat`l Lilei. Erau oare prieteni... sauiubi]i? Romy ridic` din umeri; n-avea nici o importan]`.

Luând cheia enorm`, \ncepu s` strâng` cu energiebuloanele pe care le \n[uruba \nainte de sosirea celor doic`l`re]i. Dup` o jum`tate de or` de efort, treaba era f`cut`.Extenuat`, Romy se ridic`, având o lic`rire de victorie \n ochi.{i-l imagin` atunci cu exactitate pe Todd Dillman revenind [iremarcând c` ma[ina uria[` fusese reparat`. Acest gând \ireaduse buna dispozi]ie. Porni utilajul [i plec` la drum prinacel pustiu pietros, care sem`na pu]in cu un crater lunar.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 9

Mina se compunea din zeci de cariere deschise [i alb`trui lasuprafa]a savanei. Toat` ziua, \ntr-un vacarm asurzitor,excavatoare hidraulice, buldozere [i ma[ini ce \nlocuiaulope]ile, antrenau tone de piatr`, de nisip [i de pietri[ cecon]ineau diamante. |n apropiere, se \n`l]au uzinele deretratare [i de recuperare; pu]in mai departe, \necate \n praf,se vedeau acoperi[urile caselor minerilor. Un adev`rat or`[else formase \n jurul z`c`mântului, cu magazine, o autoserviremare, cinematograf [i cafenele. Aici locuia Romy, \ntr-unbungalou modest de dou` camere, ce da spre o gr`din` mic`.

L`s` buldozerul la intrarea uneia dintre camere [i lu`camioneta de serviciu pe care o folosea \n fiecare zi pentru ase deplasa \n interiorul minei.

Ajungând pe [antierul unde fusese trimis` \n aceast` zi,Romy \n]elese imediat c` ceva nu era \n ordine. Uria[a sap`mecanic`, ce putea ridica de obicei aproape [ase tone deminereu la fiecare vânturare, avea acum un randamentabsolut derizoriu.

– V`d c` \ncep necazurile, Abraham, spse ea strângândmâna [efului de echip`, venit s-o salute. Unde este GeorgeBonnell?

– {eful a venit adineaori [i a plecat foarte repede, ca deobicei, f`cu Abraham zâmbind. Totu[i, pana poate fi serioas`:un cablu r`sucit... Asta este foarte nepl`cut...

– M` duc s`-i spun dou` vorbe despre asta, exclam` Romy.Cu buzele strânse, urc` din nou \n camionet`, demar` ca

din pu[c` [i plec` \n c`utarea unei cabine telefonice. Inutils`-l caute pe George, [tia unde se afla.

Trebuia s` urle \n aparat pentru a se putea face auzit` desecretar`, atât de asurzitor era zgomotul ma[inilor. |n sfâr[it,recunoscu vocea care graseia a lui George Bonnell.

10 JUDE MACE

– Ce mai faci, micu]o?– Ascult`, domnule, cureaua de transport nu va \ntâzia s`

se rup`. }i-am semnalat asta acum trei zile, f`cu Romy,enervat`.

– Desigur, micu]o, dar am avut alte treburi mai urgente derezolvat.

S` umble de colo-colo prin baruri, s` joace c`r]i, s`-[iambaleze la maximum motorul motocicletei! se gândi Romy,b`tând ner`bd`toare cu degetele \n telefon.

– |mi promisesei o revizie total`...Vocea de la cap`tul firului se crisp` u[or.– Ascult`, \]i las dumitale grija de-a te ocupa de asta. Vei

g`si toate informa]iile necesare \n revistele tehnice ce-]iacoper` biroul.

– {tii foarte bine c` n-am autoritatea s` \ntrerup produc]ia,ripost` Romy cu necaz. Dumneata e[ti [eful [antierului [i...Alo, m` auzi?

Zgomotul forezei automate le acoperi complet conversa]ia.– Dac` asta continu`, relu` ea urlând \n receptor,vei fi

responsabil de o catastrof`...La cel`lalt cap`t al firului era lini[te.– Bun, oft` George, a[teapt`-m`, sosesc.Zece minute mai târziu, Romy v`zu venind leg`nându-se

un jeep, care se opri lâng` ea, \ntr-un scrâ[net de pneuri.B`rbatul care cobor\ din el m`sura probabil un metrunou`zeci [i doi de centimetri. Tenul ro[covan [i \nf`]i[areaapatic` l`sa s` se presupun` c` nu era doar dup` un pahar debere. I se adres` lui Romy cu un zâmbet dezarmant.

– Ei bine, micu]o, ce se \ntâmpl`? |n]elege-m`, nu pot fiipeste tot \n acela[i timp...

Respira]ia \i duhnea a alcool, dar Romy se pref`cu c`-iaccept` scuzele.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 11

– Am examinat de asemenea [i roata troliului, relu` ea, ca[i când \[i continua discu]ia telefonic`. Trecerea la nivelulpunctului de fixare m` nelini[te[te foarte mult. Se\nc`lze[te.

– Atunci, problema este grav`, f`cu el pe un ton vesel. S`mergem s` arunc`m o privire.

|n timp ce glumea cu muncitorii, el \ncepu s` repare roatasl`bit` a scripetelui. Mâinile enorme manevrau sculele cu oprecizie uimitoare. George era un tehnician f`r` pereche, darpu]in prea predispus la b`utur` [i, \n consecin]`, coleric [iagresiv. Romy se \ntreba cum se putuse descurca pentru a-[ip`stra postul, proprietarul minei având reputa]ia de-a fi ferm\n principii.

Ea \l ajut` \n timpul unei p`r]i a dup`-amiezii, apoi fuchemat` s` repare o ma[in` automat` de triat, \n atelierul depreg`tire al minereului, [i cureaua unui transportor automatde materii prime, la uzina de retratare. Când \ncheie ziua,soarele era deja foarte jos la orizont. Enormul glob de foc,portocaliu, r`spândea peste savan` o culoare cald` ar`mie [iaurie, care \i d`dea aspectul unei tapi]erii vechi, ]esut` \ntr-oestompare treptat` de brun [i ocru.

Era ora preferat` de Romy. Aerul era \nmiresmat de laflorile de salcâm [i greieri invizibili cântau \n ierburile \nalte.Ajuns` \n birou, tân`ra femeie \[i scoase [apca [i salopeta delucru [i \ncerc` s`-[i cure]e unsoarea de sub unghii. |nainte dea-[i oferi pl`cerea unui du[, trebuia s` redacteze mai \ntâiraportul zilnic, apoi s` copieze ni[te scheme de motoare,pentru a fi sigur` c` le cunoa[te pe dinafar`.

R`sfoia distrat` o revist` tehnic` atunci când o siluet` \nalt`ap`ru \n spatele u[ii cu geamuri.

12 JUDE MACE

– Ia te uit`, dumneavoastr` aici? \i spuse lui ToddDillman, \n clipa \n care trecu pragul. V` previn c` gr`dinazoologic` s-a \nchis. M-am s`turat s` fiu privit` ca un obiectcurios.

– Ce p`cat! {i eu care venisem s` admir asul mecanicii.Romy \i ignor` pe fa]` remarca [i se pref`cu c` se duce s`

caute o carte pe etajer`.– A[adar, a]i reu[it s` repara]i buldozerul, f`cu el pe un ton

ironic, plimbându-[i distrat mâna peste rafturile de c`r]i. Oclip`, am crezut c` nu ve]i reu[i.

– De obicei, nu lucrez pe acest tip de ma[ini, \i replic`t`ios. Sunt sprecializat` \n mecanic` de precizie.

Se rug` ca el s` nu \n]eleag` acea fraz` ca pe o constatarea e[ecului. Todd nu f`cu nici un efort pentru a-[i ascundedispre]ul ironic pe care i-l inspira.

– Pot s` cunosc motivul vizitei dumneavoastr`, domnuleDillman? f`cu ea, [tergând de praf coperta c`r]ii.

– Dorin]a de a v` descoperi regatul...Oare cum f`cuse s` dep`[easc` barierele de securitate?

Paznicii f`ceau un control draconic pentru a \mpiedicaintrarea oric`rei persoane str`ine \n min`, f`r` a fi dotat` cuun permis de trecere.

– Coulton Kramer, proprietarul locurilor, \mi este vechiprieten, declar` el cu brusche]e, ca [i când i-ar fi cititgândurile.

Romy nu-[i putea ascunde nemul]umirea. Acest b`rbat seplimba \n biroul s`u cu o dezinvoltur` care frizafamiliaritatea.

– Este prima dumneavoastr` slujb`? o \ntreb` rezemându-sede marginea mesei.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 13

– Da, \i r`spunse, f`r` s` vrea s` se piard` \n am`nunte.Dac` m`car ar avea tupeul s` plece! Dar nu \ndr`znea s`-[i

p`r`seasc` biroul \nainte de program [i mai voia s` aranjezeni[te hârtii.

– Aveam cel pu]in vârsta dumneavoastr` când amdescoperit Africa, \ncepu el. Ve]i vedea, este o ]ar` absolutfascinant`, de[i pu]in derutant` la \nceput.

– Oh, m` voi obi[nui cu ea, f`cu Romy pe un ton degajat,f`cându-[i vânt cu o revist`.

Atmosfera din birou devenise de nerespirat. Era numaic`ldura care o nemul]umea sau prezen]a cople[itoare aacestui b`rbat?

El \i remarc` gestul cu o urm` de umor:– Este prim`var`. A[tepta]i s` vin` vara [i v` ve]i putea \ntr-

adev`r plânge de c`ldur`!– Dumneavoastr` a]i supravie]uit, nu v`d de ce ar fi altfel

pentru mine...Todd Dillman \[i \ndrept` statura \nalt` [i se \ntinse,

c`scând.– Ei bine, nu-mi ve]i vorbi iar despre egalitatea sexelor...La fereastr` ap`ru chipul rotund [i negru al mecanicului

care se ocupa de motoare Diesel. |i \ntinse lui Romy foaia depontaj.

– Mul]umesc, Zacharias. Un sfâr[it de zi pl`cut, \i spuse eaamabil`.

B`rbatul \[i duse dou` degete la [apc`, \n semn de salut, [ise \ndep`rt`, nu f`r` s`-l salute cu respect pe Todd Dillman.

Romy se a[ez` din nou la birou, pentru a copia foaia depontaj a lui Zacharias. Sim]ea privirea vizitatorului s`um`surând-o cu insolen]`.

14 JUDE MACE

– Nu-n]eleg... f`cu el cu o voce \n`bu[it`, ca [i când \[ivorbea lui \nsu[i. Aceast` siluet` frumoas`, aceste mâini fine,aceast` gur` senzual`... Ce pl`cere ave]i s` v` petrece]i zilele\n praf [i unsoare? Oare femeile tinere de ast`zi nu mai dorescs` se m`rite [i s` aib` copii?

Romy l`s` repede capul \n jos [i se pref`cu c`-[i caut` ceva\ntr-un sertar. Dac` ar [ti...

– Una n-o \mpiedic` pe cealalt`, domnule Dillman, sestr`dui s` r`spund`, cu un aer degajat. Unele femei doresc oalt` via]` decât cea de mam` de familie, [tears`, aruncat` peultimul plan, \mpov`rat` de muncile casnice [i supus` so]ului[i st`pânului...

– Cunosc melodia... Vremurile s-au schimbat, l`s` el s`-iscape cu un dispre] \n[el`tor.

Minerii, ferici]i c` [i-au \ncheiat ziua de lucru, venir` s`-[iaduc` foile de pontaj. Todd a[tept` s` se \ndep`rteze, apoi o\ntreb` pe Romy:

– Spune]i-mi, l-a]i \ntâlnit deja pe Coulton Kramer?– Domnul Kramer? exclam` Romy, surprins` de aceast`

brusc` schimbare de subiect. Nu, nu-l cunosc. Mi s-a spus c`tr`ie[te \nchis \n cas`, sus pe colin`. Pu]ini din oamenii de aicipot pretinde c` l-au \ntâlnit.

– Este un om admirabil, relu` Todd. Dup` studiile degeologie, a f`cut pasiune pentru pietrele pre]ioase [i a \nceputs` le caute sistematic \n toat` Africa. I-a luat aproximativ treiani, timp \n care a \ncercat s` delimiteze o zon` \n Transvaalulde Nord, unde trebuia s` se afle cele mai frumoase filoane dediamante. Aceasta este perioada \n care a contractat malaria,de care nu s-a vindecat niciodat` cu adev`rat. N-are decât[aizeci de ani, dar m`rturisesc c` i se d` mai mult. S`pt`mânatrecut` a f`cut o recidiv`. Mi-a fost greu s`-l conving s` se

MAI PRESUS DE DIAMANTE 15

interneze \n spital la Johannesburg. M-a \ns`rcinat s` vin s`arunc din timp \n timp o privire, s` v`d dac` totul merge bine.S` nu v` mira]i c` m` vede]i aici destul de des \n timpul zilelorce vor veni.

Tân`ra femeie ridic` spre el o privire ne\ncrez`toare.– Vre]i... s` spune]i c`-l \nlocui]i pe domnul Kramer \n

timpul absen]ei?Sus]inu f`r` s` clipeasc` privirea ironic` a interlocutorului

s`u.– Dac` vre]i...Nici unul, nici cel`lalt nu l`s` ochii \n jos. Romy sim]ea

cum furia \i cre[tea, ca un val de nest`pânit. Ar fi vrut s`-lp`lmuiasc`. Oh, [tia foarte bine ce gândea: de la prima\ntâlnire, Todd Dillman nu \nceta s`-i dea de \n]eles c` ofemeie nu va fi niciodat` egala sa.

|n cele din urm`, \ntoarse capul prima [i-[i desc`rc`proasta dispozi]ie asupra ferestrei pe care o \nchise cuputere.

– Acum, domnule Dillman, spuse cu o voce de ghea]`,binevoi]i s` m` scuza]i, dar dup` aceast` zi deosebit de\nc`rcat`, mi-ar pl`cea s` m` \ntorc acas`.

|nchise registrul \ntr-un sertar, strânse câteva reviste pecare voia s` le r`sfoiasc` acas` [i ie[i din \nc`pere cu capul sus.|n clipa când se preg`tea s` vâre cheia \n broasc`, Todd oanun]` cu o voce blând`:

– Nu v-am spus \nc` adev`ratul motivul al vizitei mele.Venisem s` v` invit la o mic` reuniune pe care o organizez lamine, sâmb`t` dup`-amiaz`. Ve]i putea cunoa[te mai binepersonalul minei...

Luat` pe nepreg`tite, Romy nu [tia ce s` r`spund`. Pân` laurm` opt` pentru un refuz.

16 JUDE MACE

– Nu cred c` va fi necesar, domnule Dillman. |n ziua sosiriimele, [eful personalului [i so]ia sa m-au invitat la un aperitivla ei.

– La mine ve]i \ntâlni oameni mult mai simpli, dar foartesimpatici: mineri dintre cei mai experimenta]i, muncitori dinechipa de foraj [i de selec]ionare [i \nc` mul]i al]ii. Toat`aceast` lume mic` viseaz` s` v` cunoasc`.

Romy \[i puse trusa de chei \n po[et`.– Este foarte amabil din partea dumneavoastr`, dar nu

trebuie s` v` da]i osteneala s` organiza]i toate astea pentrumine.

– Nu este un deranj, \mi face pl`cere. {i apoi, Coult sebazeaz` \ntotdeauna pe mine pentru a ura bun venit nou-sosi]ilor. Pretinde c` sunt mult mai diplomat decât el! Dealtfel, m` \ntreb dac` este totu[i la curent cu prezen]adumneavoastr`... Cred c` o sâmb`t` dup`-amiaz` va fi ziuaideal` pentru acest gen de mic` serbare. Nu pute]i rata casamea: este ultima, \nainte de drumul ce duce la aerodrom.

Remarc` t`cerea \nc`p`]ânat` a tinerei femei.– V` sperie ceva?– Nu, nu, voi veni, promit.Orizontul c`p`tase o tent` de culoarea [ofranului. Romy,

uimit`, se opri o clip` pentru a contempla cerul ro[iatic.– Spune]i-mi, cum v` \n]elege]i cu George Bonell, [eful

[antierului? o \ntreb` pe nea[teptate Todd, care privea decâteva clipe profilul foarte pur [i nasul mic, \ncânt`tor, altinerei femei.

– Foarte bine. George este un om de meserie; \[ist`pâne[te perfect munca. Sper s` \nv`] multe de la el.

Todd izbucni \n râs.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 17

– Min]i]i prost, domni[oar`... De fapt, nu mi-a]i spusnumele de familie... George este un chiulangiu insuportabil;\ndat` ce v` ve]i cunoa[te pu]in mai bine, v` va l`sa toatetreburile grele.

– Hot`rât lucru, c`uta]i s` m` descuraja]i prin toatemijloacele, domnule Dillman.

– Nu, domni[oar`. V` pun la curent cu situa]ia, atâta tot.V` atrag aten]ia, printre altele, c` George este un mareafemeiat.

– Acest gen de b`rbat nu m` sperie, replic` privindu-ldrept \n ochi. {i apoi, \n salopet` nu risc mare lucru, ad`ug`ea râzând.

Todd nu r`spunse [i plec` gr`bit \n direc]ia opus`. Romyscoase un suspin de u[urare. Dintre to]i b`rba]ii egoi[ti [i\nfumura]i pe care avusese ocazia s`-i \ntâlneasc`, acest ToddDillman era de departe cel mai odios! F`cea parte dintre aceiindivizi detestabili, care \[i afi[eaz` superioritatea masculin`.|n cazul \n care credea c` o impresioneaz`, se \n[ela amarnic.Ea \i va da de furc`!

18 JUDE MACE

Capitolul 2

Echipa de dinamitare lucrase f`r` \ntrerupere de la ora[apte diminea]a. Terminaser` de fixat gropile ce con]ineaucapetele detonatoarelor. O siren` strident` avertiz` toat`lumea de pericol [i fiecare alergase s` se pun` la ad`post. Olini[te de moarte se l`s` peste min`. Formidabila deflagra]ier`sun` brusc [i enormul bloc de stânc` se f`cu buc`]i \n aer,iar cerul se \ntunec` de un fum gros negru. Apoi vuietuldetun`turii se lini[ti treptat [i munca \[i putu relua cursul.Sapele mecanice, sondezele, forezele, se puser` din nou \nmi[care.

„Lung` zi \n perspectiv`“, se gândi Romy, care era dejatoat` transpirat`. B`u pu]in` ap` din plosc` [i \[i umezitâmplele cu o batist` ud`.

|n acea clip`, un tân`r b`rbat se apropie de ea cu un pas[ov`itor.

– Ierta]i-m`, domni[oar`, sunte]i asistenta lui GeorgeBonnell?

Sub]ire, cu tenul palid, tr`s`turi fine [i sensibile, p`rea c`de-abia a dep`[it dou`zeci de ani. Privirea \i era trist` [inelini[tit`.

– Da, eu sunt, f`cu Romy, pu]in susprins`.– M`... M` numesc Darrell Simpson. Lucrez la manipularea

m`rfurilor. Am fost \ns`rcinat s` merg la gara din Wykveld,pentru a recep]iona un lot de piese expediate pentru ma[inade sortat automat`. Mi s-a cerut s` verific stareaechipamentului la sosire. M`rturisesc c` am mare nevoie dep`rerea unui specialist. A]i avea timp s` m` \nso]i]i acolo?

– Imediat?– Da, da, r`spunse el gr`bit. |n sfâr[it, dac` sunte]i de

acord, bine\n]eles. I-am cerut permisiunea [efuluipersonalului.

Romy era \ncântat`. Ce fericire s` poat` sc`pa câteva oredin acest infern!

– Presupun c` vom avea nevoie de un camion. Te previn c`al meu nu este prea confortabil! exclam` ea râzând.

O umbr` de zâmbet se desen` pe buzele tân`rului b`rbat.– Este adev`rat? Accepta]i?– O mic` plimbare prin savan` [i s` casc pu]in ochii la

vitrinele magazinelor din Wykveld, nu-mi poate displ`cea!Vino, camionul este parcat \n fa]a biroului, spuse, scotocind \nbuzunar \n c`utarea cheii de contact.

Darrell Simpson porni pe urmele sale.– Scuza]i-m` dac` sunt indiscret, dar... sunte]i englezoaic`,

nu-i a[a?– Exact.– {i eu la fel. M-am n`scut la Canterbury, \n comitatul

Kent, ad`ug` cu o urm` de mândrie \n voce. Sunt aici de dou`luni, dar cred c` nu voi reu[i s` m` acomodez niciodat`!

20 JUDE MACE

– Este curios, nu te-am v`zut \nc` niciodat`.Ajunser` lâng` camion. Darrell \i ]inu portiera deschis`, \n

timp ce se instala la volan.– Este normal. Sunt pretutindeni [i nic`ieri \n acela[i timp;

servesc pu]in de om la toate. Dar cred c` nu voi g`si niciodat`o munc` interesant` aici. Romy porni motorul. Acesta \ncepus` tu[easc` \ntr-un mod \ngrijor`tor, apoi accept` s`func]ioneze, sim]indu-se ni[te parazi]i alarman]i [i opermanent` vibra]ie \n cabina din fa]`.

– |n]elegi ce voiam s` spun? f`cu Romy, aruncându-i oprivire tân`rului b`rbat.

– |nainte spre aventur`! strig` acesta, \ntinzându-[ipicioarele lungi sub capot`.

Cu p`rul \n vânt, Romy ap`s` accelera]ia pân` la podea. Dela sosirea sa, nu se sim]ise niciodat` atât de fericit`. Nu\ntârziar` s` ajung` la intrarea principal` a minei, undetrebuir` s` aib` r`bdare zece minute, timp \n care paznicii leverificar` identitatea [i le scotocir` camionul.

Se avântar` apoi pe drumul spre Wykveld. Curând v`zur`\n oglinda retrovizoare disp`rând [irul dublu de sârm`ghimpat`, iar \n fa]a lor se deschidea imensitatea s`lbatic` asavanei.

Ziua se anun]a superb`. Amândoi se sim]eau liberi [ivoio[i, iar \n cabina camionului domnea buna dispozi]ie.Merser` de-a lungul unui rând de bungalouri cur`]ele,\nconjurate de peluze proasp`t tunse [i de arbu[ti \nflori]i. Se\ntâlnir` cu femei \mbr`cate \n c`m`[i din pânz`, lungi [i largi,multicolore, cu \ncheieturile \nc`rcate de br`]`ri de aram`. Capretutindeni \n Africa, copii mici se jucau goi \n praf.Remarcându-l pe Darrel, \ncepur` s` danseze [i s`-[i agitemâinile.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 21

– Ei bine, ai succes! S-ar spune c` e[ti iubit de copii!exclam` Romy.

Tân`rul b`rbat ridic` din umeri cu modestie.– |n clipele mele de r`gaz vin aici [i fac schi]e. Pentru

câteva monede, oamenii \mi pozeaz`. Este numai pentrupl`cerea mea personal`, se gr`bi el s` adauge. N-am inten]ias` fiu cunoscut.

– |]i lipse[te \ncrederea \n dumneata, Darrell, \l dojeniRomy cu amabilitate. Este minunat s` po]i reda via]a pe opânz`. Culorile acestei ]`ri sunt atât de puternice [i decontrastante, aproape c` te dor ochii.

– Personal prefer s` lucrez \n tu[ [i \n creion. |mi place cape foaia mea s` redau mi[carea. Oamenii de aici, mai alesfemeile, au o gra]ie atât de natural`. Tot corpul li se unduie[tecând se deplaseaz`.

– Mie \mi place culoarea ]ip`toare a hainelor lor, care lepune \n eviden]` pielea de abanos. |mi place ocrul [i ro[ulp`mântului conturându-se pe cerul albastru-vân`t, f`cu Romy,cuprins` de admira]ie \n fa]a peisajului.

Merser` de-a lungul unui pod mic ce trecea peste un torenttumultuos, unica surs` de ap` potabil` pentru locuitorii dinregiune, apoi traversar` o imens` exploatare agricol`, carefurniza ora[ului minier legume [i fructe proaspete.

Prin geamurile \ntredeschise p`trundea un vânt \nc`rcat deun parfum \n]ep`tor [i puternic.

– Este uimitor s` te gânde[ti c` intr`m \n var`, \n timp ce\n Anglia, este iarn`, murmur` Darrell, vis`tor. Seara, \ncamera mea, \ncerc s`-mi imaginez bruma c`zând pestepaji[te. Uneori, \n dep`rtare, se aude ]ip`tul cucuvelei...

– }i-e dor de cas`, asta este, spuse Romy adresându-i unzâmbet amabil.

Aceast` reflec]ie \l f`cu s` ias` din visare.

22 JUDE MACE

– Nu. Am venit din proprie voin]` s` m` instalez aici. Nusunt \nc` aclimatizat, atâta tot. Iat`, privi]i la dreapta, casafamiliei Harwood...

Romy avu exact timpul de-a \ntoarce capul [i de a z`riardezia acoperi[ului lucind \n soare, apoi un viraj o f`cu s`dispar` din vederea sa.

Poteca devenea din ce \n ce mai impracticabil`. De fiecareparte se \ntindea masa unduitoare a ierburilor ve[tede dinsavan`. Foarte departe, la orizont, se distingeau crestelefantomatice ale mun]ilor \nv`lui]i \ntr-o cea]` mov. Boschetede coac`z-negru cu flori de un galben str`lucitor, ofereau unuimitor contrast cu frunzele argintii de terminalia.

Darrell se instal` mai confortabil, cu picioarele pe ocanistr` verde de ulei.

– Cu viteza asta, ne va trebui cel pu]in o or` s` ajungem laWykveld, remarc` el cu umor.

– Da, [i va trebui s` faci cel pu]in aceea[i socoteal` pentru\ntoarcere!

Romy mai fusese deja o dat` la Wykveld, \n compania luiGeorge Bonnell, dar era mult mai pl`cut s` se \ntoarc` acolofurând câteva ore de munc`, \n timpul zilei! Fur` prin[i de uncurs de ap` umflat, pe care de-abia \l trecur` [i, mai târziu,trebuir` s` fac` o oprire \ntr-un mic sat pentru a umpleradiatorul care se \nc`lzise - nici unul dintre cei doi neavândideea de-a lua ap` când \mpinseser` camionul afar` dintorent!

Ajunser` totu[i la Wykveld bine s`n`to[i, \ncânta]i deescapada lor [i se duser` imediat la gara de m`rfuri. Verificar`dac` tot echipamentul comandat sosise bine [i, \n timp ceangaja]ii \nc`rcau camionul, plecar` s` fac` un tur prin ora[.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 23

Era un mic târgu[or \n care veneau s` se aprovizionezefermierii din regiune. Magazinele de pe strada principal` eraupline de m`rfuri.

Descoperir` o cafenea mic` ai c`rei pere]i erauacoperi]i cu plante ag`]`toare ornamentale. Terasaprimitoare era \mpodobit` cu o bolt` de plante cu flori deun ro[u carmin.

– A[ bea cu pl`cere o bere rece, spuse Darrell, trântindu-sepe un scaun. {i dumneavoastr`?

– Pentru mine acela[i lucru, r`spunse Romy cu voio[ie.Cei doi tineri \[i potolir` setea \n t`cere. Darrell \[i termin`

primul paharul [i-[i aprinse o ]igar`.– Ce-ai spune de un al doilea rând, Romy?– Nu, mul]umesc. Nu la aceast` or`. O bere \mi ajunge

s`-mi potolesc setea.– Pe aici, oamenii beau berea ca pe ap`!Deodat` \[i st`pâni o exclama]ie [i \[i \mpinse \nso]itoarea

cu cotul.– Nu visez! Prive[te cine trece pe acolo: Todd Dillman [i

logodnica sa. Nu ne-au v`zut.Romy se sim]i u[or iritat`. Oare pentru c` Darrell rostise

cuvântul „logodnic`”, sau la vederea Lilei, str`lucitoare, labra]ul \nso]itorului s`u? Acesta purta, \nnodat neglijent \njurul gâtului, un fular din m`tase ro[ie, a c`rei culoare stacojiecontrasta cu c`ma[a bej.

– Cred c` este timpul s` ne \ntoarcem, Darrell, spuse ea,ridicându-se brusc.

Tân`rul b`rbat o privi cu stupefac]ie.– Deja? Dar de-abia am sosit!– Este de mers un sfert de or` pân` la camion [i apoi,

drumul de \ntoarcere este foarte lung...

24 JUDE MACE

– Bun, bun, f`cu el cu un oftat de resemnare. Romy se\ntreb` dac`, din \ntâmplare, \i v`zuse cineva de la min`\mpreun` la cafenea, apoi alung` aceast` idee din minte. Laurma urmei, acest am`nunt n-avea nici o importan]`.

Berea \i dezleg` limba lui Darrell, a c`rei timiditate disp`ruca prin farmec. St`tur` de vorb` ca [i când erau cei mai vechiprieteni din lume.

– Dac` am avea timp, am putea face un tur pe la colinelepovârnite; \ndat` ce te \ndep`rtezi pu]in de potec`, sez`reau deseori turme de zebre [i de bivoli [i cu pu]in norocfeline: lei [i gheparzi. |n timpul perioadei ploioase,animalele stau ad`postite, dar \n sezonul secetos, setea leface s` ias` din ascunz`tori [i s` parcurg` zeci de kilometripentri a g`si ap`.

Romy \ncetini cu pruden]`, trecând peste un pod mic depiatr`, foarte \ngust.

– Pari s` cuno[ti bine regiunea, Darrell.Pe buzele tân`rului b`rbat trecu un zâmbet enigmatic,

pu]in trist.– Este adev`rat...– Nu te \n]eleg. Sus]ii c` nu e[ti aici decât de dou` luni!– Acum câ]iva zeci de ani, familia mea a venit s` se instaleze

prin \mprejurimi. Unii cultivau p`mântul, al]ii lucrau \n min`.Dar \n urma unei epidemii, b`rba]ii au murit. Cele câtevafemei care au r`mas, s-au hot`rât s`-[i fac` bagajele [i s` se\ntoarc` \n Anglia. |mi amintesc c` mi-am v`zut m`tu[ileplângând, vorbind despre aceast` ]ar`. Dup` moartea so]ului,bunica a continuat s` se ocupe absolut singur` de planta]iilelor de tutun, timp ce mai mul]i ani. Ast`zi are nou`zeci [i treide ani, dar sunt sigur c` dac` bunicul ar fi \nc` \n via]`, n-arezita s` se \ntoarc` aici.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 25

– Pentru un b`rbat tân`r, aceast` ]ar` ofer` un mare num`rde posibilit`]i, observ` Romy.

– Da, dac` ai ambi]ie [i o idee precis` despre ce vrei s`faci \n via]`. Aveam un coleg de colegiu care era nebun dup`naviga]ie. Pân` la urm` a pus pe picioare o mic`\ntreprindere de construc]ii de nave. Mi-a propus s` m`asociez cu el. Am acceptat, dar nu eram motivat cu adev`rat.Am abandonat...

S`rmanul Darrell! De[i \l comp`timea mult, Romy nu seputu st`pâni s` nu fie iritat` de nehot`rârea sa. De ce nu c`utas` profite de orice [ans` \n loc s` se \nchid` \ntr-o a[teptareprudent`?

La circa o sut` de metri \n fa]a lor, din spatele tufi[urilor,se ivir` dou` forme maro. Dou` antilope mici, delicate [iagitate, care se oprir` o clip`, stând la pând`, cu urechileciulite.

– Prive[te! Sunt Duiker! exclam` Darrell. Cele mai micigazele.

– Cât sunt de frumoase! Sunt complet \ngrozite!– Nu te teme, sunt obi[nuite cu ma[inile. |ncetine[te, vom

\ncerca s` ne apropiem.Dar \ndat` ce v`zur` sosind camionul ce se leg`na,

antilopele \nsp`imântate fugir` \n h`]i[ul spinos, amândou`\ntr-o lumin` ar`mie.

Romy conducea \ncet, pentru a profita de peisaj [i totodat`pentru a ocoli [leaurile de pe potec`, dar deodat` un claxoninsistent o f`cu s` tresar`. Arunc` o privire furioas` \n oglindaretrovizoare.

– |nc` un automobil care vrea drumul doar pentru el!exclam` ap`sând pe accelerator.

26 JUDE MACE

Camionul f`cu un salt \nainte, dar cel`lalt vehicul erahot`rât s`-i dep`[easc`. |ntr-o str`fulgerare, Romy v`zu chipulLilei Harwood la volanul camionetei. F`r` \ndoial` o v`zuse [iDarrell, deoarece murmur` pe un ton rece:

– Ar fi mai bine s`-i la[i s` treac`.– Mai u[or de spus, decât de f`cut, bomb`ni Romy, care se

lupta cu schimb`torul de viteze. Acest camion nu mai estetân`r. Este perfect pentru a rula cu treizeci pe or`, dar nupentru a face curse. Reu[i totu[i s` se dea \ntr-o parte; LilaHarwood \i dep`[i f`când s` urle claxonul, iar pasagerul s`u leadres` un mic salut cu mâna.

Romy era \n culmea furiei.– Ce tupeu!– Oh, aici toat` lumea conduce foarte repede, oft` Darrell,

ca pentru a o scuza, ceea ce nu f`cu decât s` sporeasc` mânia[oferi]ei.

– Oricum, exagereaz`!– Lila ador` viteza. |[i piloteaz` avionul personal, iar tat`l

s`u, care \i satisface toate toanele, tocmai i-a oferit o ma[in`de curse. Este o minune c` n-a f`cut \nc` un accident.

– Pari s` cuno[ti multe lucruri despre via]a ei particular`,remarc` Romy.

– |ntr-o comunitate atât de restrâns`, bârfele circul`repede, spuse el, f`r` s`-[i dea seama de critica acid` a\nso]itoarei sale. Cu siguran]`, vei fi uimit` s` afli tot ce se\ntâmpl` aici. Cea mai mare parte dintre so]iile inginerilor seplictisesc de moarte. |n loc s`-[i caute ni[te ocupa]iiinteresante, joac` bridge [i organizeaz` ceaiuri dansante. |ncalitate de celibatar, sunt invitat cu regularitate, ca [i GeorgeBonnell. Cât despre Todd Dillman, s` nu mai vorbim! Ester`sf`]atul doamnelor! Dar nu cred c` apreciaz` \n mod

MAI PRESUS DE DIAMANTE 27

deosebit acest gen de reuniuni. {i apoi, este doctorul Dunbar,medic la spitalul din Vukasi. Nu sunt foarte sigur de asta, darmi se pare...

Romy \i arunc` o privire scrut`toare.– Aceste pove[ti nu m` intereseaz`, Darrell, f`cu ea pe un

ton plictisit. N-am inten]ia s` m` amestec \n aceste lucruri. Amvenit aici s` muncesc [i-mi voi p`stra via]a personal` \n afar`de toate astea.

Tân`rul b`rbat ridic` din umeri.– A[a spune toat` lumea la \nceput, dar sfâr[e[te

\ntotdeauna prin a intra \n joc...– Dup` toate aparen]ele, nu apreciezi aceast` societate

pl`cut`.– Sunt destul de s`lbatic din fire, r`spunse el pu]in jenat.

Deseori am impresia c` sunt un intrus. {i apoi, m` intimideaz`femeile... |n schimb, te pot asigura c` nu vei duce lips` depretenden]i! ad`ug` râzând.

Trecur` din nou prin fa]a domeniului Rosedale.– Tat`l Lilei are o min` de aur \n \mprejurimile

Johannesburgului, relu` Darrell, care, hot`rât lucru, era lacurent cu toate. A cump`rat acest muzeu vechi pentru a-[i faceo a doua re[edin]`, dar este atât de ocupat c` nu vine aproapeniciodat` aici. Lila l-a \ndemnat pe tat`l s`u s`-l angajeze peTodd Dillman s` refac` planurile parcului. Astfel, \l poatevedea de câte ori dore[te...

Romy era fericit` de-a se fi \ntors \n sfâr[it la Vukasi.Conversa]ia lui Darrell \ncepuse s` ia o turnur` deplasat`...

28 JUDE MACE

Capitolul 3

Traversar` o mic` planta]ie de palmieri unde zburaup`s`ri mici exotice, de un galben aprins, [i grauri cu penajulalb`trui, apoi z`rir` \n dep`rtare sinistra \mprejmuire desârm` ghimpat`, care lucea \n soare. La intrarea principal`,Ted Mills, [eful securit`]ii, \i recunoscu [i le f`cu semn s`treac`.

Dup` ce camionul fu desc`rcat, Romy \l conduse pe Darrellpân` la atelierul s`u. Tân`rul b`rbat \[i reluase aerul trist, decâine b`tut.

– Mul]umesc din nou c` ai venit cu mine. Asta mi-aschimbat rutina zilnic`. Recunoa[te c` acest loc nu este foartevesel, spuse el ar`tând cu o mi[care circular` cl`dirile cenu[iicare-i \nconjurau.

Romy, r`mas` a[ezat` \n camion, observ` \nduio[at` siluetapl`pând` [i chipul de copil vulnerabil. |i fu aproape ru[ine c`se \nfuriase pe el câteva clipe mai devreme. |i amintea de unfost coleg de liceu, care \ncercase s` str`luceasc` pe stadioane,cu toate c` detesta fotbalul.

– |n]eleg ce sim]i, Darrell, murmur` ea. Mult mai binedecât crezi...

|l v`zu intrând \n atelier, cu capul \n jos.– Pe curând! \i strig` ea, agitându-[i mâna prin portier`,

apoi demar` \n tromb` [i lu` direc]ia spre cariera de extrac]ie.Darrell nu-[i luase r`mas-bun. Gândindu-se, Romy \[i d`du

seama c` nu-i pusese nici o \ntrebare despre ea, despremotivele care o \ndemnaser` s` vin` s` munceasc` aici.Oricum, era un b`iat dr`gu]. El, cel pu]in, n-o considera dreptun animal de circ pentru c` era mecanic.

Petrecu o dup`-amiaz` deosebit de greu de suportat. Mai\ntâi, fusese chemat` la cel`lalt cap`t al minei pentru a reparaventilatorul unei pompe de aspira]ie care se oprise; apoiveniser` s` o caute pentru c` un transportor automat dematerii prime, \mpotomolit \n nisip, refuza s` porneasc`.Când totul fu terminat, Romy, epuizat`, se trânti pe p`mântlâng` camion [i-[i deschise termosul pe care-l c`ra\ntotdeauna cu ea. |n clipa \n care-[i turna o cea[c` de cafeafierbinte, v`zu sosind un angajat de la \ntre]inere, la volanulunei ma[ini de depanare. Acesta \i adres` un semn amabil dincap, apoi parc` \n fa]a camionului [i \ncepu s` prind` o bar`din fier pentru a-l remorca.

Romy, uluit`, fu gata s` scape cea[ca de cafea.– Dar... ce face]i? Am nevoie de camion!– Ordinele domnului Dillman, domni[oar`. Mi-a dat

sarcin` s` v` pun vehiculul la p`strare.– {tie, cel pu]in, c` sunt patru kilometri de mers pe jos

pân` la baz`? izbucni ea scoas` din fire.– Nu v` teme]i, domni[oar`. Am primit ordin s` v` aduc un

camion nou. Acesta este prea vechi.Se apropie de angajat [i-l privi drept \n ochi.

30 JUDE MACE

– Pot s` [tiu, exact, ce v-a spus domnul Dillman?B`rbatul fu scuturat de un râs t`cut.– A spus c` sunte]i un adev`rat pericol public pe drum!{i urc` \n ma[ina de depanare, foarte mul]umit de

gluma sa.– Ah, adev`rat? Nu m` mir` din partea lui!Pricepuse foarte bine micile sub\n]elesuri din fraza lui

Todd. Dar n-avu timp s` z`boveasc` asupra acestei probleme,deoarece \l v`zu sosind pe Johann Wenhold, un muncitor dela atelierul de sp`lare al minereului, care s`ri din camionuls`u, agitându-[i bra]ele.

– {eful este cu dumneavoastr`? \ntreb` el, gâfâind.– Cine? George Bonnell? Cred c` a plecat s` repare sita

mecanic`...– Nu, nu este acolo. L-am c`utat peste tot.Johann Wenhold p`rea foarte contrariat.– Ce se \ntâmpl`, Johann?– Asculta]i, n-am timp s` v` explic. A]i face mai bine s`

veni]i cu mine [i s` constata]i dumneavoastr` \n[iv`stric`ciunile. Lua]i-v` trusa de scule.

|[i porni camionul cu toat` viteza pe poteca desfundat`[i-l conduse direct la atelierul de filtrare. Platoul vibrant ce\ndrepta minereul concentrat de la cuvele de cl`tire lucracu o vitez` nebun`. De la prima vedere, Romy \n]elese dece \[i f`cea Johann atâtea griji: pre]iosul n`moldiamantifer, neselec]ionat, se deversa direct \n ]evile dedegajare [i-i vor trebui câteva zile, dac` nu câtevas`pt`mâni \nainte de a-l putea recupera [i filtra din nou.Nu era timp de pierdut.

– Bun, m` ocup eu de asta, spuse ea, \ncepând s`-[idespacheteze sculele.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 31

Dar dup` o or` de eforturi, \n]elese c` avea \n fa]a sa oproblem` care \i dep`[ea competen]a. Din fericire, \ncepuser`s` urle sirenele: ziua se terminase. Romy se temuse deseori c`va avea de \nfruntat \ntr-o zi, \n absen]a lui George, o pan`realmente dramatic`, ce putea pune \n pericol via]a tuturormuncitorilor.

Sosi ziua de sâmb`t`. Mina, t`cut`, se odihnea sub cerulvibrând de c`ldur`, \n timp ce cartierele locuitorilor r`sunaude strig`te vesele. Muncitorii, \mbr`ca]i \n c`m`[i pestri]e, seplimbau lini[ti]i cu copiii pe str`zile din Vukasi.

Cu un co[ \n mân`, Romy \[i f`cea târguielile, hoin`rind,foarte bucuroas` la ideea unui weekend de odihn`binemeritat`. Cump`r` o pâine foarte proasp`t` [i crocant`, osalat` [i câteva legume proaspete. Dup` ce-[i preg`ti o mas`u[oar`, f`cu un du[ [i \mbr`c` blugii decolora]i care \i puneau\n eviden]` [oldurile \nguste [i gambele frumoase.

|n picioare, \n fa]a oglinzii, \[i perie p`rul lung, negru [iondulat, cu o evident` pl`cere. Tat`l s`u nu reu[ise s-o fac` s`[i-l sacrifice. Puse peria la loc [i \[i f`cu dou` cozi pe care le\ncruci[` deasupra capului, fixându-le cu doi piepteni micidin baga. Astfel eliberat`, fa]a sa ar`ta pe deplin tr`s`turileunei madone. Buza inferioar`, ca a unui copil bosumflat,dezv`luia uneori o denti]ie ca filde[ul, de feti]`. Se apropie deoglind` [i se examin` f`r` indulgen]`. Doar ochii-i pl`ceau,alba[tri-mov, mai \nchi[i spre exteriorul irisului, m`rgini]i degene negre [i dese.

– Un inginer nu trebuie s` aib` ochi frumo[i, fiica mea, \ispusese tat`l s`u, \ntr-o zi când o prinsese fardându-se peascuns.

32 JUDE MACE

Nu era momentul s` se lase cuprins` de amintiri. Ziua seanun]a splendid` [i Romy avea inten]ia s` profite de ea. Sehot`r\ s` se duc` la Todd Dillman, luând-o pe drumul cel mailung.

Trecând prin fa]a complexului de locuin]e luxoase undetr`iau cei din personalul de conducere al minei, admir`peluzele minunat \ntre]inute, de un verde aproape [ocant \naceast` ]ar` arid`, stropite \n permanen]` de jeturi de ap` pecare b`[tina[ii veneau s` le contemple cu invidie.

Se \ntâlni cu o familie de ]`rani care se \ntoarceau de lapia]`. Mama, descul]`, cu un enorm co[ din r`chit` \nechilibru pe cap, ]inea de mân` un b`ie]el \n zdren]e, \n timpce cele dou` feti]e se ag`]aser` de jupoanele ei multicolore.

De cealalt` parte a râului Zamba, ce-[i ducea apele galbene[i noroioase, se z`rea \n mijlocul palmierilor un sat de colibecu acoperi[urile din paie. Romy coti spre stânga [i o lu` pedrumul gudronat ce ducea la aerodrom. Dincolo de pista debeton, se \ntindea un imens câmp cu flori s`lbatice, covorulro[u [i galben pierzându-se \n umbra violet` a colinelor. Romy\ncepu s` viseze la aceast` ]ar`, tainic` [i neatins`, câtevasecole mai \nainte, pân` la sosirea coloni[tilor olandezi.

Casa lui Todd Dillman ap`ru, superb` [i izolat`, dup` ocotitur`. Situat` pe un ie[ind u[or care domina râul, p`rea c`fusese a[ezat` \n mod delicat pe o peluz` cu un gazon verdepl`cut, \mpodobit` cu câ]iva arbori centenari. Era fix ora dou`când Romy sun` la u[`. Todd, \mbr`cat \ntr-un costum gri-[oarece, minunat croit, o primi cu eternul s`u zâmbet abiaschi]at.

– Bun` ziua! Exact la timp... |mi plac oamenii punctuali,f`cu el, l`sându-[i privirea s` r`t`ceasc` peste [oldurile fineale tinerei femei.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 33

– Spera]i s` m` fi v`zut sosind \n \ntârziere? Este un obiceicare se atribuie \n general femeilor cochete, \l ironiz` ea.

El nu sesiz` remarca [i o conduse \n interiorul casei. – Veni]i, v` voi prezenta prietenilor mei.|nainte chiar de-a intra \n salon, Romy fu surprins` de un

miros de ]ig`ri, ap` de toalet` [i briantin`, care o f`cu s`\ntoarc` pu]in capul. De la oficiu, Todd \i puse \n mân` unenorm ]ap de bere.

– }ine]i, asta pentru \nceput, spuse el \ndrumând-o cuautoritate spre salon.

|ntâlnir` mai \ntâi un b`rbat bondoc, cu tr`s`turi de boxer,pe care ea \[i amintea c`-l \ntâlnise \n atelierul de triere.

– Vi-l prezint pe Len Koornof, iat`-l pe noul nostrumecanic secund.

Mâna tinerei femei fu strâns` \ntr-un pumn puternic, \ntimp de Len murmur` o fraz` de bun venit \n dialectulolandez, vorbit de coloniali[ti [i pe care ea nu-l \n]elegea.

– Kobie Dykman, f`cu Todd, \ntorcându-se spre vecinuls`u, ]i-l prezint pe noul nostru mecanic.

Romy salut` un individ prost ras, care molf`ia o ]igar`.Dup` o or`, \i cunoscu pe to]i b`rba]ii prezen]i \n salon. Odureau degetele de puterea cu care i se strânsese mâna! Seridic` un pahar \n s`n`tatea sa [i tân`ra femeie ciocni cu toat`lumea. Treptat, \[i reluar` conversa]iile \ntrerupte de venireasa [i Romy \[i putu veni \n fire.

Aten]ia \i fu atras` mai ales de decorarea salonului. Pere]iierau acoperi]i cu o ]es`tur` de iut` lila; decoratorul folosiseacelea[i tonuri de mov, dar pu]in mai accentuate, pentruperdele [i capitonarea fotoliilor. Pe o mas` joas`, din sticl`fumurie, erau expuse ni[te splendide cristaluri transparentede stânc` [i dou` statuete din sticl`. Pe [emineul din marmur`

34 JUDE MACE

roz erau a[ezate câteva obiecte japoneze, sculptate \n filde[ [idou` lumân`ri groase ce \nglobau flori uscate. Un buchetmare din margarete galbene, \ntr-un vas din por]elan alb [ialbastru, completau ansamblul.

Cineva v`rs` cu stâng`cie un pahar pe mocheta bej deschis.Privirea lui Romy o \ntâlni pe a lui Todd, care o observa de untimp cu un interes amuzat.

– Nu-i grav, \i spuse \n [oapt`. Mocheta este lavabil`!Romy se str`dui s` nu mai acorde aten]ie chi[toacelor

strivite pe jos, nici cizmelor murdare de noroi pe care b`rba]iile puneau f`r` jen` pe perne.

George Bonnell era centrul de atrac]ie al petrecerii. Toat`lumea râdea de se pr`p`dea de glumele sale de prost gust.Sosise târziu [i n-o remarcase \nc` pe Romy. |ndat` ce-o z`ri,se apropie poticnindu-se [i \[i trecu bra]ul enorm \n jurulumerilor s`i.

– |mi face pl`cere s` te v`d aici, micu]o. Ce crezi desprenoua mea asociat`, Todd? \l \ntreb` pe st`pânul casei,strângând-o pe tân`ra femeie mai puternic lâng` el. |]i daiseama c` poate \ntr-o zi va fi inginer`?

– Vom vedea, vom vedea... f`cu acesta pe un ton sarcastic.– Romy se sim]ea extrem de stânjenit` \n bra]ele lui

George, dar reflec]ia lui Todd o jignise [i se hot`râse s`-lprovoace.

– |mi vor trebui ani \ntregi de experien]` [i de practic`pentru a [ti atât de multe ca dumneata, George.

Acesta din urm` se umfl` de mândrie la acest compliment.Todd, cu o fa]` de nep`truns, nu-i sc`pa din ochi. Romy

sim]i o pl`cere r`ut`cioas` s`-l contrarieze.– Ai o responsabilitate enorm` \n min`, George, continu`

ea. Ce ne-am face f`r` dumneata?

MAI PRESUS DE DIAMANTE 35

– Bine spus, \nt`ri George, \nghi]ind o bun` cantitate de whisky.|[i [terse gura cu dosul mâinii [i-[i drese vocea.– Ce zici, Romy, b`ie]ii [i cu mine organiz`m o curs` de

motociclete \n afara ora[ului. }i-ar pl`cea s` vii s` ne vezi?Desigur, e[ti invitat [i tu, Todd.

– Nu conta]i pe mine, f`cu acesta. Am deja o obliga]iepentru mâine.

Limpede, avea \ntâlnire cu Lila Harwood, se gândi Romy.|[i repro[` imediat c` a f`cut aceast` reflec]ie. Todd Dillmanse ar`tase mereu nesuferit fa]` de ea; \[i afi[ase deschisdispre]ul pentru meseria sa. |n aceste condi]ii, de ce oaresim]ea o \n]ep`tur` \n inim` de fiecare dat` când se gândea laLila Harwood?

– Ne-am \n]eles, George, voi veni s` v`d cursa demotociclete, f`cu ea cu cel mai frumos zâmbet.

Cu chipul str`lucind, acesta c`uta din ochi o sticl` pentrua s`rb`tori vestea bun`.

– V`d c` noului t`u recrut \i place compania ta, George,spuse Todd cu o voce t`r`g`nat`. A[a c` \mi face pl`cere s`]i-o las câteva clipe, \n timp ce voi aduce de b`ut.

Romy r`mase \n compania lui George, silindu-se s` râd`la glumele sale de prost gust. Din fericire, cineva avu bunaidee s` scoat` o pereche de zaruri. Urm` o discu]ie animat`,fiecare propunând s` joace diferite jocuri de societate. Romyprofit` de asta, pentru a disp`rea \n mod discret pe o u[`lateral`.

Se afla \ntr-un mic salon luminat de ferestre cu geamurimari, ce r`spândeau o lumin` aurie pe pere]ii roz pal [imobilierul din pin natural. Plante verzi \nfloreau suspendate\n macrameu, \n timp ce buchete de imortele \nveseleauetajerele din lemn alb. Soarele se juca peste mici figurine dinjad pe un soclu translucid din marmur`. Pe o mas` joas`,

36 JUDE MACE

acoperit` cu marchet`rie, doi arbori pitici japonezi, cutrunchiurile r`sucite \n mod curios, ad`ugau o not` exotic`\ntregului decor.

|mpins` de curiozitate, Romy continu` cercetarea casei. |nfiecare camer`, un obiect atr`gea \n mod nea[teptat privirea:un grup de p`s`ri din por]elan, a[ezat pe o m`su]` rotund` [ijoas`, pictat` de mân`, o floare uscat` pus` sub un geam, unelefant din cuar] roz. Romy studia efectul surprinz`tor dat deun divan ro[u ca macul, sprijinit de un perete de culoareazmeurei, când auzi vocea lui Todd \n spatele ei.

– O clip` am crezut c` admira]i decorarea acestei \nc`peri.Dar nu v` intereseaz` acest gen de lucruri, nu-i a[a?

– Nu, bine\n]eles, ripost` ea, cu ochii a]inti]i spre fereastr`.Admiram peisajul...

– Decorarea interioar` este preocuparea mea artistic`preferat`, \n afara meseriei, relu` el. Am cump`rat acestecâteva mobile de la un anticar din Johannesburg. Cât desprebibelouri, sunt amintiri de familie.

Aprinse lini[tit o ]igar`, apoi scoase un rotocol de fumalb`strui.

– Pentru c` a]i vizitat tot apartamentul, \mi pute]i spune cecrede]i despre el...

– Reprezint` mult` cheltuial` pentru o cas` \n care nu ve]ilocui mult timp, r`spunse ea pe un ton evaziv.

– Nu este atât de sigur. |mi vor trebui poate zece anipentru a schi]a [i a face s` se execute planurile de la Rosedale.S` munce[ti \n ritmul naturii este o adev`rat` pl`cere. Unuldintre colegii mei peisagi[ti s-a ocupat de un domeniuasem`n`tor timp de aproape dou`zeci de ani.

|i era imposibil s` sus]in` privirea acestui b`rbat f`r` s` sesimt` irezistibil atras` spre el.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 37

|ncepu s` contemple cu insisten]` un fermec`tor buchetde anemone roz [i albe [i \ncerc` s`-[i calmeze b`t`ileprecipitate ale inimii.

– Cum poate cineva s` doreasc` s`-[i petreac` toat` via]a \nAfrica? izbucni ea. |n sfâr[it, exist` [i compensa]ii... Deexemplu, privilegiul de-a fi unul dintre celibatarii comunit`]ii.

– A]i ascultat bârfele lui Darrell Simpson... remarc` el cu ourm` de ironie, f`r` s` par` câtu[i de pu]in jignit. Presupun c`v-a povestit deja via]a mea.

– Lui Darrell \i este pu]in dor de ]ar` [i nu este foarte sigurde el, nici de viitorul lui. Dar, evident, acestea sunt lucruri pecare dumneavoastr` nu le pute]i \n]elege. A]i [tiut\ntotdeauna ce-a]i vrut [i cum s` ob]ine]i...

Romy c`uta s`-l r`neasc` \n amorul propriu, dar contraroric`rei a[tept`ri, Todd zâmbi cu \ng`duin]`.

– Africa de Sud este o ]ar` foarte dur`, mi-am dat foarterepede seama de asta. Nedreptatea social`, segrega]ia, suntlucruri foarte greu de acceptat. F`r` o mare for]` moral`, tepr`bu[e[ti foarte repede \ntr-o depresie.

– Sunt de acord cu dumneavoastr`. Dar dac` cineva l-arputea ajuta pe Darrell s`-[i reg`seasc` \ncrederea \n el, ar\nv`]a poate s` iubeasc` aceast` ]ar` [i s-ar destinde.

– Ca George Bonnell, de exemplu? o ironiz` el.– |n orice caz, George, \[i iube[te meseria.– Este cu siguran]` genul de persoan` pe care o admira]i,

pentru c` v-a]i ales o meserie „de b`rbat”!– De ce a[ lua ca model un arhitect peisagist?Câteva clipe, un reflex metalic \ntunec` ochii verzi ai lui

Todd, dar relu` imediat cu umor:– |ntr-o zi v` voi face s` vizita]i domeniul Rosedale. Poate

ceea ce ve]i vedea v` va surprinde.

38 JUDE MACE

– Cu siguran]`, Lilei nu i-ar pl`cea.– De ce? Pentru ea nu sunte]i o rival`, f`cu el cu o ironie

neascuns`.– Cum s` se poat` teme de rivale, când propriul tat` are o

min` de aur?– Este posibil; oricum, nu caut` s` fie altceva decât ceea ce

este: pur [i simplu femeie.– Da, dar o femeie care iese \n tot cazul din comun, v`zând

modul \n care c`l`re[te, replic` Romy, enervat`. Am auzitspunându-se c` are un avion [i ma[ini sport pe care lepiloteaz` ca un b`rbat...

– Dac` nu te-a[ cunoa[te, a[ crede c` sesizez o urm` degelozie \n ochii dumitale, drag` Romy...

Din salon, ajunse pân` la ei un enorm hohot de râs,amintindu-le brusc c` nu erau singuri \n cas`.

– Am face mai bine s` ne \ntoarcem al`turi, murmur`gr`bit` Romy, deoarece conversa]ia o f`cuse s` se simt` prost.

– Bonnell se va \ntreba cine te-o fi re]inut, spuse el,luând-o de bra].

|n salonul mare, to]i b`rba]ii, ame]i]i destul de mult,strigau cât puteau, cântând balade vechi. George Bonnelld`dea ritmul [i restul adun`rii dansa ]inându-se greu pepicioare. |n acel moment, Romy hot`r\ c` pentru ea era timpuls` plece.

Todd o ajunse din urm` la u[`.– Vino, \i spuse, te voi conduce cu ma[ina.Tân`ra femeie se \ncord`.– Nu, nu, te rog, ador s` merg pe jos.– Oricum aveam inten]ia s` trec pe la [antiere s` v`d dac`

totul este \n ordine.O luar` pe drumul care mergea de-a lungul râului. Soarele

ce apunea se reflecta pe suprafa]a apei care se colorase \n ro[u

MAI PRESUS DE DIAMANTE 39

[i oranj. Romy se l`s` \n scaun [i \nchise ochii; nu dorea decâts` reg`seasc` singur`tatea camerei sale...

– Unde locuie[ti? \ntreb` Todd, \n timp ce rula \ncet de-alungul str`zilor ce desp`r]eau blocurile de case.

– La num`rul nou`zeci [i [apte, \n cap`tul blocului E.O l`s` \n fa]a grilajului gr`dini]ei. Romy \i mul]umi repede

[i alerg` spre u[`. |n clipa \n care introduse cheia \n broasc`,se \ntoarse [i v`zu c` ma[in era \nc` acolo. Todd se \ndreptaspre ea, cu zâmbetul pe buze. Ignorându-l cu ostenta]ie,tân`ra femeie intr`, \[i l`s` po[eta, \[i scoase pantofii [i se a[eaz`pe canapea, cu genunchii \ndoi]i sub b`rbie. Todd inspect`\nc`perea foarte simplu decorat`, cu pere]ii spoi]i cu var.

– S` nu-mi por]i pic`, domnule Dillman, f`cu Romy,trecându-[i nervoas` mâna prin p`r, dar am multe lucruri def`cut [i...

– S` nu-mi spui c` vei \ncepe s` tricotezi, sau s` speli vasele!– Am... o coresponden]` care m` a[teapt`, min]i eaTodd nu r`spunse [i se preocup` de cercetarea peluzei.

Romy remarc` \n sinea sa c` trebuia plivit` pe margine.Todd se \ntoarse brusc [i-[i adânci privirea ochiilor verzi \n a sa.– M` \ntreb ce te-a putut determina s` alegi aceast` via]`,

murmur` el gânditor. Nu v`d \n cas` nici flori, nici flacoane cuparfumuri, nici pudriere.

Din ochi \i mângâie tinerei fete buclele negre carestr`luceau \n soare.

– De ce ]i-ai p`strat p`rul lung?F`r` s` a[tepte r`spunsul, f`cu stânga-\mprejur [i plec`

trântind u[a. Romy s`ri \n picioare [i alerg` la fereastr`. Toddtraversase deja gr`dina [i demar` \n tromb`.

Cu lacrimi \n ochi, se gr`bi \n camera sa, [i se arunc` pepat, plângând \n hohote.

40 JUDE MACE

Capitolul 4

– Leo, dragul meu, \nceteaz` s` mai umfli colacul desalvare, altfel nu va \ntârzia s` explodeze!

Sylvia Crowther, so]ia directorului personalului, se adresamicu]ului s`u b`iat de cinci ani, care umfla un colac de salvare,gata s` se fac` buc`]i. Fratele lui, Curtis, de opt ani, [i sora luiDorothee, se str`duiau s`-[i mângâie iepurele preferat, care,plictisit de accesele de tandre]e, fugise ]op`ind \n tufi[uri.

Romy, \ntins` pe un [ezlong, cu ochii pe jum`tate \nchi[i,d`dea pu]in` aten]ie sporov`ielii prietenei sale. Blond` [ienergic`, Sylvia Crowther, care se apropia de patruzeci de ani,\[i p`strase o siluet` tân`r` [i un chip vesel de adolescent`.Acest cuplu simpatic o primise imediat pe tan`ra femeie,\ndat` dup` sosirea sa la Vukasi. Treptat, se integrase \nfamilia lor; amabilitatea acestora \i permisese s` se simt` maipu]in izolat`, mai ales la \nceput. O invitau \n fiecare duminic`s` vin` s`-[i petrec` ziua cu ei.

Dac` Martin Crowther nu vedea cu ochi buni prezen]a uneifemei printre oamenii lui, se ab]inea s` fac` aceast` remarc`.

Acum, r`sfoia distrat ziarul de duminic`, a[ezat la umbra uneibol]i de verdea]`. Se putea crede c` era gata s` adoarm`, dardin când \n când, \l interesa câte o informa]ie [i o citea cu vocetare, pentru toat` familia. Tocmai se preg`tea s`-[i aranjezeochelarii pentru a anun]a pe un ton doct:

– S-a descoperit recent un diamant de nou`zeci [i dou` decarate, la mina Kerbruken.

– Acesta este un record? \ntreb` Romy politicoas`, ie[inddin toropel`.

– Singurul diamant cunoscut ca apropiat de aceast`m`rime, a fost g`sit in apropiere de Kimberley acumaproximativ un secol.

Sylvia, care se ridicase pentru a[ ajuta fiica s`-[i \ncheierochia, \i arunc` o privire lui Romy.

– Când era tân`r, Martin a lucrat la mina domnuluiKimberley; se \mplinesc \n curând dou`zeci de ani de cândaud vorbind despre ea.

– {i diamantul acela uria[ l-ai g`sit tu, tat`? f`cu Curtis,mângâind iepurele pe care tocmai pusese mâna.

– Vorbe[ti despre Cullinan?Martin \[i privi fiul cu afec]iune.– Nu l-am g`sit eu, fiule. Am lucrat doar cu nepotul lui Sam

Wells, b`rbatul care a descoperit acest` minune. |ntr-o zi, \ntr-ocarier` deschis`, a v`zut o piatr` str`lucind \n soare [i a scos-oel \nsu[i, cu mâinile goale.

– Era \ntr-adev`r foarte, foarte mare? \ntreb` Dorothee.– Peste trei mii de carate. A fost t`iat` \ntr-o mul]ime de

pietre, dintre care una de cinci sute treizeci de carate\mpodobe[te sceptrul coroanei britanice.

La familia Crowther se vorbea despre pietre pre]ioase ca [icând erau ni[te pietricele banale. Pentru Romy, cuvântul

42 JUDE MACE

diamant evoca mai ales praful [i c`ldura pe care le va reg`si adoua zi diminea]`. Ori, nu avea nici o dorin]a sa se gândeasc`la munca sa.

– Mam`, mi-e foame! strig` micul Leo, care nu se interesa\nc` de extrac]ia pietrelor pre]ioase.

Sylvia \l ridic` \n bra]e [i \l s`rut` sonor pe obrajii buc`la]i.– La mas`, copii!Dup` o mas` rece u[oar`, Romy accept` s` joace [eptic cu

cei trei copii. Sylvia profit` de aceasta pentru a dip`rea \n cas`;o jum`tate de or` mai târziu, ap`ru machiat` [i parfumat`,\mbr`cat` \ntr-o rochie de crepon din bumac, albastrudeschis, care se potrivea cu tenul s`u de blond`.

–Degetul meu mic \mi spune c` te preg`te[ti s` ie[i, f`cuRomy râzând.

– Familia Du Preez organizeaz` \n acest` dup`-amiaz` uncocteil, r`spunse Sylvia, cu ochii str`lucitori. De ce nu vii cumine? Ai ocazia s`-mi cuno[ti prietenii.

Romy \[i privi ]inuta neglijent` [i f`cu o grimas`. Dinfericire, Martin \i veni \n ajutor.

– Sylvia nu-]i va purta pic` dac` nu te vei duce acolo. Darte sf`tuiesc s-o \nso]e[ti totu[i, nu vei regreta.

Ultimele ezit`ri ale lui Romy disp`rur` [i câteva minute maitârziu, ma[ina Sylviei intr` \n cel mai elegant cartier dinVukasi, situat pe o colin` care domina toat` mina.

– Aici, multe femei se plictisesc, f`cu Sylvia oftând. Când aucopii mari, \[i fac o bucurie mergând \n fiecare s`pt`mân` laei la colegiu, \n Pretoria. Eu a[tept sfâr[itul anului [colarpentru a veni \napoi cele dou` fete ale mele mai mari, Patti [iJill, care sunt acolo la internat. Iat`, am ajuns! S-ar spune c`este ceva lume...

MAI PRESUS DE DIAMANTE 43

Casa familiei Du Preez era o construc]ie impresionant`, \nstil colonial, suspendat` pe o parte a colinei. Romy vru s` seopreasc` pentru a o admira, dar prietena sa, foarte agitat`, o\ndemna deja spre intrare.

Holul mare zumz`ia ca un stup. Sylvia se alf` curând foarte\n largul ei, mergând voioas` de la unul la altul, \mpâr]indzâmbete [i semne din cap cu o u[urin]` srprinz`toare. Romy,intimidat`, trebuia s` strâng` mâna mai multor persoane, carenici m`car nu-[i \ntrerupser` conversa]ia pentru a o saluta.

Discutau despre ultimele spectacole de mod`, \nJohannesburg [i despre diferite cluburi de noapte moderne.

Romy fu \n sfâr[it prezentat` gazdei, Angela Du Preez, ofemeie \nalt` [i frumoas`, de aproximativ patruzeci de ani,\mbr`cat` \ntr-un sari de m`tase verde.

– Angela, iat-o pe prietena mea Romy, despre care ai auzitprobabil povestindu-se, f`cu Sylvia, f`ra s` remarce atitudineaindiferent` a doamnei Du Preez. Ghice[te-i meseria: estemecanic!

– Oh, ce interesant! exclam` Angela pe un ton afectat.Simte-te ca acas`, domni[oar`, [i serve[te-te cu ce vrei s` bei,ad`ug` ea indicându-i bufetul, cu un gest mole[it.

|n acest timp, Sylvia se lansase \ntr-o conversa]ie animat`cu vecinul s`u. Romy, cu un pahar de whisky \n mân`, putuobserva pe \ndelete anturajul.

Atmosfera era total deosebit` de cea din ajun, de la ToddDillman. B`rba]ii vorbeau cu voce joas`, beau cu modera]ie –sau dac` beau prea mult, nu l`sau s` se vad`. So]iile lorglumeau cu ca]iva oameni tineri, f`r` ocupa]ie, a c`roractivitate principal` consta, cu siguran]`, \n a le distra pe

44 JUDE MACE

femeile neglijate de so]ii prea ocupa]i. Printre ei, Romy \l z`ripe Darrell Simpson, care \i adres` de departe un u[or semn deprietenie.

Plictisit` s` asculte conversa]iile insipide, se apropie de ofereastr` pentru a admira panorama. Se distingeau clarcartierele de muncitori, cu casele aliniate [i gr`dini mari, cani[te timbre po[tale. V`zut de aici, s-ar putea spune c` uncovor ]esut \n culori estompate de bej [i verde se \ntindeaupeste masa galben` decolorat` a savanei.

– Vederea este extraordinar`, nu-i a[a? f`cu Sylvia, carenu-[i p`r`sise prea mult timp protejata. Oh, ar trebui s` teprezint tân`rului b`rbat blond, de acolo, din spatele \nc`perii.Ave]i aproximativ aceea[i vârst` [i...

– |ti mul]umesc. L-am cunoscut deja pe Darrell Simpson.– Ah, da? |n aceste condi]ii... Este fermec`tor, dar pare s`

aib` multe probleme. Dup` so]ul meu, nimic nu-l intereseaz`cu adev`rat. Se vorbea chiar s` fie concediat, dar ToddDillman... De fapt, \l cuno[ti oare pe Todd Dillman?

– Foarte pu]in, f`cu Romy evaziv– Ei bine, domnul Dillman a insistat pe lang` Martin s`-i

mai dea o [ans`...Acum, Romy \[i asculta prietena cu un interes politicos.

A[adar, Darrell nu fusese concediat datorit` interven]iei luiTodd...

Ajutat` de alcool, atmosfera cocteilului se destindeatreptat. Se amuzau stivuind pahare, f`r` s` le lase s` cad`, ofemeie se a[ez` la pian pentru a cânta melodii la mod` [i toat`lumea \ncepu s` danseze.

Deodat`, se r`spândi zvonul c` avea loc o curs` demotociclete organizat` \ntr-un cartier dezafectat [i cea mai

MAI PRESUS DE DIAMANTE 45

mare parte dintre invita]i se hot`r\ s` mearg` acolo. Brusc,Romy \[i aminti c`-i promisese lui George Bonnell s` asiste lacurs`.

– Du-te atunci [i amuz`-te acolo, \i [opti Sylvia la ureche.Eu m` \ntorc acas` s` m` ocup de copii.

Romy urc` \n ma[ina directorului administrativ. Dup` cecontrolul de securitate fu dep`[it, ajunser` la locul cursei,unde domnea deja o atmosfera \ncins`.

Relieful accidentat al carierei oferea un teren idealpentru motocros. Pilo]ii cei mai pasiona]i repetau circuitul,delimitat cu leg`turi de paie [i bidoane vopsite \n toateculorile.

|n apropiera standului de b`uturi, George [i echipa sarevizuiau pentru ultima dat` vehiculele. Aceast` curs` \l vaalege pe cel mai bun dintre ei.

Romy p`r`si rândurile spectatorilor pentru a li se al`tura,spunându-[i c` le putea fi de folos cu cuno[tin]ele sale \nmecanic`. O \ntâmpinar` zgomotos [i-i \mprumutar` osalopet` veche, pentru a-[i proteja hainele. |i ajut` s` strâng`ultimele buloane, s` verifice nivelul de ulei [i presiunea dinpneuri. George Bonnell p`rea convins c` tân`ra femeie venisespecial pentru a-l \ncuraja [i ea nu f`cu nimic pentru a-ischimba p`rerea. |i ar`t` cu mândrie ultimele \mbun`t`]iri pecare la adusese ma[inii. |n jur, pilo]ii faceau s` urle motoarelepentru a verifica astfel carburarea.

|n rândurile spectatorilor domnea atmosfer` de a[teptarevesel`. Femeile, elegant \mbr`cate \[i aclamau favori]ii,agitându-[i e[arfele. B`rba]ii urlau de bucurie sau \[i fluieraunemul]umirea dup` motocicletele ce treceau prin fa]a lorpentru un tur de \ncercare.

46 JUDE MACE

|n timp ce se ridica, dup` ce strânsese o piuli]`, Romy \iz`ri brusc pe Todd Dillman [i Lila Harwodd, care se \ndeptauc`lare spre locul cursei. F`r` motiv, inima \ncepu s`-i bat`dintr-o dat` mai repede.

Sosirea Lilei declan[` aplauze; brusc atmosfera deveniseelectric`. Hot`rât lucru, aceast` femeie avea un impactextraordinar asupra oamenilor, se gândi Romy. Lila era\mbr`cat` \n pantaloni [i cu pulover de un alb imaculat, strânspe corp. |[i \nnodase o benti]` ro[ie \n jurul frun]ii, pentrua-[i re]ine p`rul ca flac`ra. Se plimb` prin mul]ime,adresându-le tuturor zâmbete fermec`toare [i mici semne dinmân`. Lila Harwood, fiica celui mai bogat proprietar de minede aur din regiune, era adorat` ca o zei]`.

Se duser` lini[ti]i s`-[i duc` caii departe de mul]ime. Romylu` un aer foarte aferat [i \ncepu s` verifice pentru a treia oar`dac` buloanele ma[inii erau bine strânse. |nc` o dat`, Todd ova \ntâlni \n salopet` de lucru plin` de pete de vasilin` [i ulei.

El purta pantaloni de c`l`rie, un pulover verde [i cizme deculoare ar`mie. Se \ndrepta spre ea \n pas non[alant, cueternul zâmbet pe buze.

Lila era cuprins` de admira]ie \n fa]a motocicleteistr`lucitoare a lui George. Ochii aurii str`luceau de \ncântare.Mirosul de benzin` [i fumul motoarelor p`rea s` aib` asupraei efectul unui drog.

– George, n-ai dreptul la o ma[in` atât de frumoas`, \ntimp ce eu n-am decât un mic autotmobil, se alint` ea,mângâind cu vârful degetelor cromul care sclipea.

– De ce nu ]i-ai adus Porche-ul? f`cu acesta râzând. Am fif`cut o curs`...

– Tân`rul nostru mecanic s-a pus pe lucru? \ntreb` eaaruncându-i lui Romy o privire p`trunz`toare, lipsit` deprietenie.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 47

– Nu, George a f`cut totul el \nsu[i, o corect` aceasta dinurm`. Eu m-am mul]umit s` strâng câteva buloane.

– Fii ambil` Lila, interveni Todd, pe un ton ironic. Nuconfunda mecanic cu tehnician!

Romy se str`dui s` zâmbeasc`. Dac` el continua s` opriveasc` astfel, va sfâr[i prin al p`lmui...

– Oh, deseori aceste dou` meserii sunt complementare...George este un tehnician eminent, dar [tie s`-[i foloseasc` [imâinile.

Lila \i privi pe rând pe amândoi, cu un aer amuzat.– E[ti \nc` furioas` c` nu e[ti acceptat` \n calitate de femeie

mecanic, nu-i a[a, Romy?Apoi se \ntoarse spre Todd.– De ce n-o la[i s` se ocupe lini[tit` de motoarele ei?– Cu mare pl`cere, f`cu acesta, cu maxilarele strânse. Nu

m` intereseaz` decât femeile care poart` ruj pe buze [i rochiifo[nitoare, asta este bine cunoscut.

Lila deja nu-l mai asculta, fascinat` de motociclet`.– Te rog, Lila. Du-te [i f` un tur pe pist` [i spune-mi ce

crezi despre ea.– Nu m` tenta, George.– Profit`, este a ta!Lila nu se l`s` rugat` [i se sui imediat pe motociclet`; apoi

se \ntoarse spre Todd, cu ochii str`lucitori:– Cum m` g`se[ti?– Tu e[ti cea care \[i risc` via]a, r`spunse acesta pe un ton

t`ios.Mul]imea avea ochii a]inti]i asupra siluetei albe aplecate

peste bolid. Ea demar` \ntr-un nor de praf, lu` vitez` repede [iabord` primul viraj \ncurajat` de urletele publicului. F`r` s`

48 JUDE MACE

vrea, Romy nu se putu \mpiedica s` n-o admire pe aceast`femeie care c`l`rea monstrul de metal cu o u[urin]` stupefiant`.

Vehiculul trecu din nou prin fa]a lor, vâjâind; s-ar fi spus c`motocicleta se preg`tea s` zboare. Dup` câteva minute Lila se\ntoarse [i fu asaltata de zeci de suporteri entuzia[ti, dornicis-o felicite. Tân`ra femeie cobor\ cu gra]ie de pe motociclet`.Benti]a sa ro[ie nu se mi[case nici un centimetru, iarpuloverul alb era la fel de imaculat. |ndat` ce-i \napoie ma[inalui George, chipul ei \[i pierdu expresia de intens` admira]ie,acea scânteie de via]a ce i se aprinsese \n ochii frumo[i o clip`mai \nainte. V`zând-o al`turi de Todd, \n picioare [i cu buzelestrânse, Romy se \ntreab` cu durere dac` \ntr-adev`r acestaera genul de femeie care \i pl`cea.

Dup` performan]a Lilei, cursa c`p`t` mai pu]in interes \nochii spectatorilor. Totu[i, concuren]ii fur` aplauda]i c`lduros[i \ncuraja]i cu fluier`turi pân` la linia de plecare. Foarterepede, motoarele mergeau \ntr-un ritm infernal.

|n acest timp, \n tribune, Todd Dillman devenise punctulde atrac]ie al \ntregului gen feminin. Romy \l privi mi[cându-se,fermec`tor, sigur pe el, \mp`r]ind complimente [i s`rut`ri demâini. Deodat`, zgomotul continuu al motoarelor se apropie,cursa lua sfâr[it. Din cei cincisprezece participan]i, doar patrusau cinci trecur` linia de sosire f`r` necazuri. George Bonnellcâ[tig` premiul, ceea ce nu mir` pe nimeni [i mai pu]in \nc`pe Romy; \[i petrecuse ultimele s`pt`mâni \mbun`t`]indperforman]ele tehnice ale ma[inii sale; aceasta explicamotivele nenum`ratelor sale absen]e de pe [antier!

Camarazii \l \mbr`]i[ar`, \l b`tur` pe spate [i \ncheiar` prina-l purta \n triumf pe umeri. Destupar` sticle de [ampanie [i-ludar` copios. |n entuziasmul momentului, Romy \l s`rut` cuenfuziune. I se d`du tinerei femei un colier din flori de aloe,

MAI PRESUS DE DIAMANTE 49

pe care ea i-l trecu \n mod ceremonios \n jurul gâtului. |n tottimpul, camere [i aparatele de fotografiat zbârnâiau pentru aimortaliza evenimentul.

|n timp ce poza al`turi de \nving`tor, cu capul rezemat deum`rul s`u, Romy \ntâlni privirea lui Todd Dillman, care oobserva cu un aer dispre]uitor...

|ntâlnirea lu` sfâr[it când se \nnopt`. Ceata vesel` propuses` mearg` \n ora[ pentru a cina [i a se distra. Romy accept`,far` s` prea [tie de ce. Seara se desf`[ur` foarte pl`cut. Tân`rafemeie fu \n mod galant condus` de un tân`r b`rbat, foartespirital, recep]ioner la un hotel din Johannesburg. |i fu\ngrozitor de greu s`-l conving` c` nu ]ine s-o urmeze \napartamentul s`u pentru noapte. Cu toate acestea, petrecu osear` fermec`toare, b`u pu]in, râse mult [i dans` enorm, ceeace nu i se mai \ntâmplase de mult timp. Totu[i, \ntorcându-seacas` \n zori, se \ntreb` brusc de ce se simte atât de singur`,atât de trist`. Oare din cauza privirii dispre]uitoare a lui Todd,care o urm`rea [i acum?

50 JUDE MACE

Capitolul 5

A doua zi diminea]`, Romy fu gata s` ajung` cu \ntârzierela munc`. Se trezise cu o \nsp`imânt`toare durere de cap [i cusenza]ia c` n-a dormit suficient. Nici chiar un du[ rece [i ocafea foarte tare nu reu[iser` s-o trezeasc` de tot.

|n timp ce f`cea ordine \n trusa de scule, se gândi laweekendul ce tocmai trecuse; \n dou` zile, \ntâlnise cea maimare parte a locuitorilor micului ora[ minier. Dar pu]inepersonalit`]i o interesaser` cu adev`rat...

|n acea zi, pe [antier, totul mergea pe dos. Avu loc ocoliziune \ntre o sap` automat` [i un camion de marecapacitate. Din fericire, nimeni nu fu r`nit, dar \i trebuir`mai multe ore s` degajeze buc`]ile de fier vechi \nv`lm`[ite[i s` repare ma[inile. George Bonnell fusese c`utat toat`diminea]a, dar r`m`sese de neg`sit. Evident Romy trebuias` ia toate hot`rârile \n locul lui. |[i url` ordinele, pân` laa-[i pierde vocea, la muncitorii coco]a]i pe macara, care-[ib`teau joc de sfaturile unei femei! Era \ntr-adev`r foartefurioas` \mpotriva lui George, care \n mod sigur, nu era

niciodat` acolo când aveai nevoie de el. Trebuie c`sfor`ie \n patul lui, dup` ce udase din bel[ug masa din ajun.

Din fericire, pe la mijlocul dup`-amiezii, tân`ra femeie sesim]i \ntr-o dispozi]ie mai bun`. Se apropia sfâr[itul zilei [icurând va putea g`si r`coarea [i lini[tea bungaloului. Un du[c`ldu], o noapte de somn bun [i totul va fi mai bine.

* * *

Câteva zile mai târziu, trecând prin fa]a biroului s`u,observ` c` u[a era deschis`. Inima \ncepu s`-i bat` pu]in mairepede, remarcând camioneta lui Todd Dillman, parcat`al`turi. Se hot`r\ s`-[i alc`tuiasc` o masc` de nep`truns\nainte de-a intra \n birou, cu capul sus.

– |mi pare r`u c`-mi primesc atât de r`u vizitatorii, \i spuselui Todd, care o a[tepta a[ezat pe mas`. Dac` \]i iei obiceiul s` viicu regularitate, voi avea grij` s` pun s` se instaleze un balansoar!

– Oh, partea superioar` a mesei dumitale m-a ucis pur [isimplu, spuse el zâmbind.

Peste c`ma[a cu gulerul descheiat purta un hanorac u[or,pentru a se proteja de vântul rece [i p`trunz`tor care tocmaise pornise. Era atât de lat \n umeri, \ncât p`rea c` ocup` totspa]iul biroului minuscul.

– Ei bine, cum merge treaba?– Foarte bine, mul]umesc, f`cu Romy \ndep`rtându-[i cu

un gest obosit o [uvi]` de p`r.– F`r` probleme deosebite? F`r` necazuri?– Nu, de ce? \i replic` ea cu un ton degajat.– Ei bine, \mi pari... foarte obosit`.De[i Todd \ncepuse conversa]ia pe un ton glume], ea se

sim]i ofensat` c`-i remarcase oboseala.

52 JUDE MACE

– Nu sunt suficient de bogat`, r`spunse cu un ton acru,pentru a-mi petrece timpul pe [antier f`r` s` fac nimic...

El p`ru insensibil la aceast` remarc`.– Am venit s` te informez de apropiata \ntoarcere a lui

Coulton Kramer, f`cu el, \nfundându-[i mâinile \n buzunarelehanoracului.

– Asta \nseamn` c` nu voi mai avea onoarea s` te v`d \nbiroul meu?

– Foarte exact! Ai câ[tigat!– Ei bine, asta este o veste excelent`!– |n locul dumitale, n-a[ vorbi f`r` rost, draga mea. Nu l-ai

cunosct \nc` pe Coulton Kramer.– De-abia a[tept s`-l \ntâlnesc. Cu el, cel pu]in, nu voi mai

avea impresia c` m` lupt cu morile de vânt!Todd o privi cu intensitate.– Asta este, a[adar, singura impresie pe care o produc

asupra dumitale?|n acea clip`, Romy fu cu adev`rat con[tient` de farmecul

acestui b`rbat, de magnetismul animalic ce se degaja din el.Inima \ncepu s`-i bat` cu putere \n piept; \ntoarse privirea,pentru a-[i ascunde tulburarea.

El r`mase pân` la sfâr[itul programului, salutândprietene[te muncitorii care veneau s`-[i aduc` foaia de pontaj.Toat` lumea p`rea s`-l plac` mult. Pe la ora optsprezece,Romy \nchise fereastra [i-[i adun` lucrurile. Todd deschise u[a[i se d`du \ntr-o parte, pentru a o l`sa s` treac`.

– Vrei s` te conduc?– Nu mul]umesc, prefer s` merg pe jos. Aerul proasp`t \mi

va face bine.– S` nu spui c` nu ]i-am propus, f`cu el, ridicând din

umeri.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 53

Apoi, f`r` m`car s`-[i ia r`mas-bun, se \ntoarse [i \ndrept`gr`bit spre camionet`.

A doua zi, \n timp ce lucra cu George \n zona de vest aminei, Romy observa un avion mic ce ateriza \n spatelecolinelor. Câteva ore mai târziu, v`zu sosind un elegant LandRover de model mai vechi ce se opri \n dreptul s`u. Cobor\ unb`rbat \nalt [i sub]ire, cu p`rul alb, urmat de Martin Crowther,care p`rea preocupat. |n ciuda c`ldurii, purta o hain` dinstof` de lân` de culoare \nchis`, perfect croit`, creat` cusiguran]` de unul dintre cei mai buni croitori londonezi.

George Bonnell, care tocmai reu[ise s` de[urubeze opiuli]` enorm`, se \ndrept` cu fa]a transpirat`.

– |ncântat s` v` v`d, patroane, f`cu el cu un zâmbet larg.Sper c` v` sim]i]i mai bine.

– Mul]umesc, George. |ntr-adev`r, sunt mul]umit c` m-am\ntors. Este foarte pl`cut s` fii acas`, spuse Coulton Kramer,b`tându-l prietene[te pe um`r pe [eful [antierului. Ei bine,cine este aceast` tân`r` persoan`?

Romy \nfrunt` pentru prima dat` privirea proprietaruluiminei. Ochii erau de un albastru, atât de deschis \ncât \i puteaicrede transparen]i [i o m`surau f`r` nici cea mai mic` lic`rirede simpatie.

– Romy este asistenta mea, explic` George pu]in jenat. Asosit aici la câteva zile dup` plecarea dumneavoastr`.

– |n]eleg. Curioas` munc` pentru o femeie, nu? semul]umi el s` bomb`ne.

– Oh, dar Romy se descurc` foarte bine. Este un tehnicianexcelent, interveni Martin Crowther, aruncându-i tinerei unzâmbet \ncurajator. N-avem s` ne plângem de ea, dimpotriv`.

– Hmm... Apropo, Martin, l-ai mutat pe Freddie Madula peun alt post, cum ]i-am cerut?

54 JUDE MACE

Coulton Kramer trecuse imediat la un alt subiect, f`r` s`par` câtu[i de pu]in interesat de cazul lui Romy.

Aceasta din urm` nu se putu \mpiedica s`-l compare, \nminte, cu un aisberg. Poate asta se datora [i culoriiochilor lui...

|ncepu s` lucreze din nou [i uit` rapid incidentul, darpu]in mai târziu, o ciudat` nelini[te puse st`pânire pe ea, unsentiment de indispozi]ie pe care nu [i-l putea \nvinge \nciuda soarelui [i a cerului de un albastru profund, care \n modnormal i-ar fi adus bun` dispozi]ie.

Din fericire, George era acolo [i glumi cu el pentru a-[i uitateama. La ora opririi lucrului, uitase de \ntâlnirea cu CoultonKramer.

Parfumul puternic [i aromat al ierburilor savanei amestecatcu praful din carier`, plutea \n aer. Acum, ziua devenise mailung`. Se apropia vara [i se putea spera s` se profite de soareo or` sau dou` mai mult, \nainte ca frigul s` se lase pestesavan`. Romy se \ntoarse acas` pe jos, fredonând. |[ipromisese s` fac` un du[ bun [i s` se \ntind` comod \ntr-un[ezlong pe peluz`.

Ajuns` acas`, \[i scoase benti]a care \i men]inea p`rul sprespate [i \[i scutur` capul, pentru a-l a[eza la loc. |n clipa cândse hot`r\ s` fac` du[, un zgomot de motor o f`cu s` tresar`.Niciodat` nu venea cineva pân` aici cu ma[ina. Casa eraultima de pe strad` [i vecinii ei se mutaser` de curând.

Vehiculul \n chestiune, o camionet` care se leg`na, aminei, se opri \n fata u[ii sale, dar motorul continua s`func]ioneze, ca [i când [oferul era gr`bit s` plece. Romy segr`bi s`-i deschid`: Romaano, gr`dinarul lui Coulton Kramerst`tea \n prag, cu p`l`ria mare din paie \n mân`. Romy \l

MAI PRESUS DE DIAMANTE 55

v`zuse deseori ocupându-se de rondurile de flori [i de arbu[tiide la re[edin]`. B`rbatul cu fa]a neagr` [i neted` se leg`na custâng`cie de pe un picior pe altul.

– M-a trimis domnul Kramer, domni[oar`. Vrea s` v` vad`.– Cum... imediat? f`cu Romy, uimit`.– A[a mi-a spus, domni[oar`. Mi-a spus: „Romaano, alearg`

la num`rul 97, ultimul bungalou din blocul E”. Este chiar aici,domni[oar`?

– Da, da, \ntr-adev`r.Tân`ra femeie sim]i din nou urcând \n ea o team` surd`.– Dar unde trebuie s` m` duc? La biroul s`u?– Nu, domni[oar`. La el acas`. |n cartierul de nord, la

cap`tul str`zii mari. O ve]i g`si cu u[urin]`.Romaano \[i manifesta graba de-a pleca. |[i frec` picioarele

unul de cel`lalt, pe [terg`tor. Romy \i mul]umi pentru mesaj[i a[tept` s` vad` ma[ina \ndep`rtându-se, \nainte de a segr`bi spre camionul s`u. Dup` explica]iile gr`dinarului, casalui Coulton Kramer se situa \n opozi]ie cu complexulreziden]ial. A[adar, nu locuia \n cartierul elegant unde tr`iaufamiliile cele mai \nst`rite. Auzise vorbindu-se c` b`trânulaprecia \n mod deosebit singur`tatea [i lini[tea.

Dup` ce se r`t`ci de mai multe ori, Romy ajunse \n sfâr[itla extremitatea nordic` a minei. Drumul se oprea brusc, ca\ntr-un decor de cinema, \n spatele sârmei ghimpate se\ntindea savana pustie [i haotic`, pân` la margineaorizontului. Un drum plin de praf pornea spre stânga, ducândpân` la o poart` cu grilaj.

Ajunsese, a[adar, \n regatul lui Coulton Kramer. Romy \[isim]i pulsul accelerându-se. Rula \ncet pe o alee m`rginit` dealoe, care ducea pân` \n cas`.

56 JUDE MACE

Nimeni nu veni s-o \ntâmpine. Cum u[a era larg deschis`,\[i permise s` intre. P`trunse \ntr-un salon spa]ios, mobilat cugust [i simplitate: se aflau acolo fotolii din ramuri de palmier,covoare colorate ]esute de mân` [i ni[te l`mpi \n stil vechidifuzau o lumin` blând`. O voce aspr` se auzi din spatele\nc`perii:

– |n sfâr[it, iat`-v`!Coulton Kramer, a[ezat la birou, st`tea cu spatele la ea.

}inea \n mân` o carte legat` \n piele de culoare ar`mie.– Am venit imediat ce am primit mesajul dumneavoastr`,

domnule, f`cu Romy, politicoas`.S-ar fi putut adresa la fel de bine panterei negre, sculptate

\n abanos, ai c`rei ochi din jais [lefuit o priveau piezi[,deoarece Coulton Kramer nu r`spunse. Când termin` der`sfoit cartea, o \nchise cu un zgomot sec, o puse pe birou [ise \ntoarse \n sfâr[it spre vizitatoarea sa. |[i scoase ochelarii, \i[terse metodic, \i strânse [i-i puse \n buzunarul jacheteitricotate, cu mâneci lungi. Chipul \i p`rea r`v`[it de suferin]aunei boli lungi. Totu[i, p`stra o prestan]` frumoas`, \n ciudaumerilor curba]i [i a tr`s`turilor scofâlcite. Dup` toateaparen]ele, s`n`tatea nu-i zdruncinase temperamentulvoluntar [i caracterul impun`tor, se gândi Romy.

– De când v` distra]i f`când pe mecanicul la noidomni[oar`? o \ntreb` cu o voce u[or t`r`g`nat`.

Romy nu sesiz` sarcasmul.– De ceva mai pu]in de o lun`, domnule.El aprob` cu un u[or semn din cap, apoi o privi drept \n

ochi.– Nu [tiu cum v-a]i descurcat pentru a veni s` lucra]i aici,

dar v` pot asigura c` asta nu va mai dura mult timp.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 57

Lucrul de care Romy se temea atât de mult, se \ntâmplase.De fapt, fusese sigur` de asta din clipa \n care \l \ntâlnise \nacea diminea]` pe [antier.

– Pot s` cunosc motivul hot`rârii dumneavoastr`, domnule?\l \ntreb`, \ncercând s`-[i ascund` tremurul din voce.

– Bine\n]eles! izbucni el, \ndreptând spre ea un degetamenin]`tor. Sunte]i femeie [i locul dumneavoastr` nu esteaici!

– Munca mea nu este satisf`c`toare? obiect` Romy timid.– Nu asta este problema. Extrac]ia diamantelor este o

chestiune extrem se precis`; nu se pemite unei femei s` ating`aceste ma[ini ultramoderne când pot s` angajez un personalspecializat \n acest scop.

– Eu numesc asta discriminare sexual`, f`cu Romyobserva]ia, \ncercând s`-[i p`streze calmul.

– Nu neg asta, dar eu sunt cel care face legea aici. Continuând s` o amenin]e cu degetul, \ncepu s` m`soare

nervos camera \n lung [i \n lat.– Asculta]i-m` bine, domni[oar`, s` nu veni]i s` m`

intoxica]i pe mine cu ideile voastre revolu]ioniste. Practicdiscriminarea \ntre sexe, pentru c` [ti]i [i dumneavoastr`,b`rbatul [i femeia sunt diferi]i. Un b`rbat \[i folose[te creierul[i mu[chiii pentru a lupta \mpotriva du[manilor naturali. Dinnegura timpurilor, femeia e f`cut` pentru a purta copii. {ilucrurile nu se vor schimba doar pentru c` va purta o casc` desudur` sau pentru c` va [ti s` strice o piuli]`.

Romy se crisp`. Dumnezeule, dac` ar [ti... Dar ce va credetat`l ei, dac` \[i va pierde slujba? Va fi de neconsolat. Acestgând o f`cu s` replice cu \ndr`zneal`:

– P`re]i mult mai interesat de bunul mers al fabriciidumneavoastr`, decât de programul social, domnule Kramer.

58 JUDE MACE

– Progres! Ce s` spun!Un rictus de dispre] deform` tr`s`turile b`trânului.– V` voi spune ceva domni[oar`: muncitorii mei sunt de

departe cel mai bine trata]i din regiune. Pot tr`i aici cu familiilelor, contrar a ceea ce se petrece \n alte societ`]i. Nu trec \n modsistematic prin raze X de fiecare dat` când dep`[esc bariera deintrare. |[i pot da demisia când doresc. Mina Kramer estecunoscut` pentru avantajele sociale pe care le ofer` angaja]ilor.Iat` cum stau lucrurile, domni[oar`, [i ]ine]i seam` de ce v`spun.

Romy tremura \n sinea ei, dar \ncerca s`-[i p`streze un aerindiferent. Nu voia totu[i s` se lase impresionat`.

– Nu contest faptul c` exploatarea dumneavoastr` estecondus` cu o mân` de maestru, replic` ea cu umor, dar s-arputea aduce \nc` unele mici \mbun`t`]iri. Mi-am f`cutstudiile, sunt tehnician calificat [i sper ca \ntr-o zi s` devininginer. Refuz s` cred c` renun]a]i la serviciile mele din cauzanu [tiu c`ror principii...

– F`r` \ndoial`, nu m-a]i urm`rit bine, domni[oar`...Romy se preg`tea s` r`spund` când zgomotul unui motor

\i f`cu s` \ntoarc` \n acela[i timp capul. Se auzir` apoi pa[i peverand` [i \n deschiz`tura u[ii ap`ru chipul lui Todd Dillman.Privirea p`trunz`toare trecu repede de la Romy la CoultonKramer. P`ru s` \n]eleag` imediat drama care se juca.

– Martin mi-a explicat situa]ia, spuse el cu o voce pu]insacadat`, \ntorcându-se spre prietenul s`u. Cu siguran]`, ]i-aexplicat c` nici el, nici eu, nu suntem \n m`sur` s` reziliemangajarea unui tehnician nou pe care dumneata \nsu]i l-aiacceptat...

– Eu? ro[i violent b`trânul. Pentru nimic \n lume! Mai binemor decât s` m` v`d acceptând o femeie printre angaja]ii mei!

MAI PRESUS DE DIAMANTE 59

– Care este exact problema, Coult? M`rturisesc c` suntpu]in nel`murit...

Coulton Kramer ridic` ochii spre cer [i scoase un oftatexasperat.

– Exist` \n aceast` \nc`pere o mic` fat`, care \ncearc` s`-midovedeasc` faptul c` poate munci la fel de bine ca un b`rbat...

– Nu numai la fel de bine, ci poate mai bine! ripost` Romy,ofensat`. {i nu sunt o mic` fat`. Am peste dou`zeci [i doi de ani [i...

– Vezi ce vreau s`-]i spun, Todd! exclam` Kramer, cu ochiiarz`tori de furie. Aceast` mic` impertinent` \[i imagineaz` c`societatea se va pr`bu[i f`r` ea.

– Ascult`, Coult, acord`-i cel pu]in...– S` nu-mi spui c` e[ti de partea ei! Dac` hot`r`sc, pot

angaja orice tehnician calificat; va fi aici \n dou` zile pentru ao \nlocui!

– Tot nu v`d unde este problema, relu` Todd, cu un aerinocent. Nu s-a plâns \nc` nimeni de capacit`]ile sale...

– Ei bine, m` plâng eu!– Dac` \n]eleg bine, interveni Romy cu calm, nu sunt judecat`

dup` munca mea, ci dup` ni[te criterii demodate. DomnuleKramer, l`sa]i-m` s` demontez [i s` montez la loc motoruloric`reia dintre ma[inile dumneavoastr` [i ve]i vedea rezultatul.

Atitudinea lui Todd o irit` pe Romy. De ce \i venea brusc \nap`rare, \n timp ce nu \ncetase s`-[i bat` joc de ea \nc` dinprima zi? Nu se putu st`pâni s` nu-i fac` remarca.

– S` [tii, domnule Dillman, n-am nevoie de nimeni pentrua m` ap`ra...

– La naiba, sunt de acord! tun` Coulton Kramer.M`rturise[te, Todd, c` aceast` tân`r` femeie are multeprobleme. {ti]i c` a[ putea s` v` concediez pentru insolen]adumneavoastr`, domni[oar`?

60 JUDE MACE

– Da, dar nu-mi ve]i lua competen]a, domnule. {i angaja]iidumneavoastr` nu sunt obliga]i s` v` \mp`rt`[easc` ni[teconcep]ii dep`[ite.

Curajoas`, Romy a[tepta mica fraz` definitiv` care va\nsemna concedierea, dar ea nu veni.

– Ce-ai face \n locul meu, Todd? spuse b`trânul pe un tonpreocupat.

– Nu lua hot`râri negândite, Coult.– Hm... Pentru moment, accept s`-]i p`strezi slujba,

domni[oar`, dar te previn: dac` munca va deveni prea greapentru dumneata, s` nu vii s` mi te plângi!

Romy \[i relu` respira]ia.– V` mul]umesc pentru c` v-a]i revizuit modul de-a gândi,

domnule Kramer. Apreciez bun`tatea dumneavoastr`.El izbucni \ntr-un râs sonor.– Bun, eu? Este prea nostim! Acum po]i s` pleci,

domni[oar`, f`cu el, concediind-o cu un gest al mâinii. Darunde naiba mi-a pus Aaron halatul de cas`?

– M` duc s`-l caut, spuse imediat Todd. Coult, cred c` ar fitimpul s` te odihne[ti pu]in.

– Cum s` nu! Dar \nc` nu sunt un mo[neag! D`-mi dou`zile [i vei vedea dac` lucrurile nu se vor schimba aici!

Romy fugi f`r` s` asculte sfâr[itul conversa]iei. Uf! Sc`pasecu bine... Acum, cuno[tea cele dou` fe]e ale lui CoultonKramer: de r`ceal` de ghea]` [i de furie necontrolat`. Totu[i,câ[tigase; dar nu sim]ea decât o imens` u[urare [i totodat`mult` oboseal`.

Dup` câteva sute de metri, observ` c` ma[ina lui ToddDillman o urm`rea. Mai târziu crezu c` se \ntorcea acas`, darcând o lu` la dreapta \n direc]ia bungaloului s`u, coti [i el.Romy \[i trecu nervoas` mâna prin p`r; oare ce c`uta?

|[i parc` \n fa]a casei camionul, \mpinse poarta gr`dinii [i sepr`bu[i epuizat` pe [ezlong. Câteva clipe mai târziu, intr` Todd.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 61

– |mi oferi un pahar? o \ntreb`, aranjându-[i gulerul de lac`ma[`.

Ea \i indic` u[a, cu un gest din b`rbie.– Acolo, \n frigider, este o sticl` cu coca cola.– Nimic mai... alcoolizat? f`cu el cu o grimas` de dezgust.

Credeam c` un mecanic...Tân`ra femeie se \ncord`.– Ascult`, n-ai s` \ncepi iar...– Bine, bine, iart`-m`. S` facem pace!Todd p`trunse \n buc`t`rie [i ie[i curând cu dou` pahare

\n mân`. Se a[ez` pe prima treapt` a sc`rii [i pocni din limb`\n semn de satisfac]ie.

– Pe c`ldura aceasta nu este nimic mai bun pentru a-]ipotoli setea.

– Pe c`ldura aceasta, repet` Romy ca un ecou.O cuprinse o tulburare necunoscut`. |n lumina soarelui ce

apunea, chipul mat al lui Todd c`p`tase culoarea bronzului.Degusta cu \nghi]ituri mici b`utura r`coritoare, cu ochiipleca]i. Sub genele lungi, negre, Romy v`zu jucând reflexeleverzi ale privirii. Ridic` brusc capul, sim]ind c`-l observa.

– E[ti un personaj ciudat, Romy. Te-ai a[ezat aici, cuminteca o feti]`, \n timp ce acum câteva minute te b`teai pentruegalitatea sexelor...

– Doream doar s`-mi p`strez slujba, \l corect` ea cublânde]e.

Todd se \ncrunt`.– A[adar, este atât de important pentru dumneata? S-ar

spune c` via]a \]i depinde de asta.Tân`ra femeie se \nfior`.– Cred c` voi intra \n cas`. |ncepe s` se fac` frig.Todd oft`.

62 JUDE MACE

– Bine, te voi l`sa. Vineri dup`-amiaz`, te voi duce s`vizitezi domeniul Rosedale. Bun` seara, Romy.

Ea nu r`spunse, strânse cele dou` pahare [i intr` \n cas`,\n timp ce auzea zgomotul motorului descrescând \ndep`rtare.

* * *

Zilele urm`toare trecur` lini[tite. Nu se mai auzeavorbindu-se de Coulton Kramer, care nu se mai ar`t` pe[antier. George Bonnell \[i p`str` bunele obiceiuri, adic`, ceamai mare parte a timpului r`mânea de neg`sit. Dar acum,Romy se obi[nuise cu aceast` situa]ie. {tia c` nu trebuie s` sebazeze decât pe ea \ns`[i. |ntr-un fel indirect, George aduceaun omagiu iscusin]ei sale, pentru c` \i l`sa \ntreagaresponsabilitate a muncii. Avu uneori de rezolvat câtevaprobleme delicate, dar era pentru ea un mod de-a se afirma.

Aproape \n fiecare sear` se ducea la familia Crowther. Seamuza cu copiii \n gr`din`, apoi o ajuta pe Sylvia s`-l culce pecel mic. La urm`, to]i trei luau un aperitiv pe teras`, discutândultimele evenimente survenite la min`. Martin Crowther sear`tase extrem de surprins s` afle c` Romy \[i p`strase slujba,dar avu delicate]ea s` nu-i cear` explica]ii. Era cu siguran]`u[urat c` nu trebuia s` intervin` \ntr-o afacere atât de delicat`...

Sosi vinerea... Toat` ziua, Romy lucr` ca un automat, cumintea \n alt` parte. O obseda o \ntrebare: va veni ToddDillman s-o ia, cum \i promisese?

Se \ntoarse acas`, \mbr`c` ni[te pantaloni din pânz` deculoare bej-deschis, un pulover ro[u lucrat \n bob de maz`re[i \[i r`suci p`rul lung sub o p`l`rie mic` de pai. Ceva \ispunea c` \ntâlnirea lor se va termina r`u, dar nu se putu\mpiedica s` nu-l a[tepte cu inima palpitând.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 63

Capitolul 6

Un sfert de or` mai târziu, Todd o g`si \ntins` pe peluz`,r`sfoind absent` o revist`.

– E[ti gata? f`cu el pe un ton serios.Era \mbr`cat cu blugi decolora]i [i o c`ma[` alb`

descheiat` la gât. Tr`s`turile \i erau marcate de o veselieneobi[nuit`, care \i d`dea chipului o expresie tinereasc`. Oajut` s` se ridice, o conduse pân` la ma[in`, \i deschiseportiera [i ocoli pentru a ajunge s` se a[eze la volan.

– Ai petrecut o s`pt`mân` bun`? o \ntreb` demarând.– Oh, doar rutin`, verific`ri, gresaje; de data aceasta, f`r`

defec]iuni mari...– Ve[ti de la patron?– Mul]umesc lui Dumnezeu, nici una! oft` ea, adâncindu-se

\n scaun.– Coult tr`ie[te ca un pustnic; \[i p`r`se[te foarte rar casa,

explic` Todd. Are un avion particular, dar nu-l folose[teaproape niciodat`. Nu prime[te nici un vizitator. Recent, [i-adescoperit o pasiune pentru c`r]i; acum are o colec]ie unic`de edi]ii originale, ce a[teapt` s` fie aranjate [i clasificate.

– Este ciudat s` vezi un b`rbat atât de bogat tr`ind retras,constat` Romy.

– Pentru anumite persoane, banii nu conteaz`. Coult [i-adedicat via]a c`ut`rii pietrelor pre]ioase, restul n-a avut decâtpu]in` importan]` pentru el. Dar s-a epuizat cu aceast`munc`. Acum, \ncearc` s` supravie]uiasc` refugiindu-se \naceast` \ndeletnicire \n afara profesiunii: c`r]ile rare. Este unc`ut`tor de comori, fie c` sunt sub p`mânt, sau au ap`rut desub pana unui scriitor...

O luar` pe drumul ce [erpuia de-a lungul râului. Era unadin plimb`rile preferate ale lui Romy, deoarece aceast` oaz`de verdea]` contrasta cu ariditatea dezolant` a savanei.Dincolo de colonie, nu mai era decât savana ars` de soare,vizitat` des de animale s`lbatice mari [i de p`s`ri de prad`.

Grilajele domeniului Rosedale erau larg deschise. Romy fusurprins` s` vad` casa construit` pe un fel de promontoriucare domina valea. V`zut de aproape, fostul muzeu aveaaspectul fermec`tor [i \nvechit al locuin]elor din secolul alXIX-lea, cu frontispiciul baroc, balcoanele din lemn l`cuit [iveranda umbrit`. Dup` toate aparen]ele, locuin]a era ocupat`,deoarece prin ferestrele \ntredeschise se auzeau zgomote depa[i [i [oapte \n`bu[ite. Cu siguran]`, servitorii... |n fa]a caseinu era parcat` nici o ma[in` [i Romy trase concluzia c` Lila nuera acolo.

– Aceast` cl`dire a fost construit` aproximativ \n anul1800, \n cel mai pur stil olandez, explic` Todd, luând-o debra]. |n 1950 a fost cump`rat` de stat, pentru a fi transformat`\n muzeu, dar era prea \ndep`rtat` de marile axe rutiere,pentru a atrage vizitatorii. Wallace Harwood a cump`rat-oacum câ]iva ani pentru o nimica toat`.

Romy se opri uimit` \n fa]a unui tufi[ parfumat, cu flori deun mov-roz.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 65

– |]i place? f`cu Todd, cu o urm` de mândrie \n glas. Estehemizgia. Cre[te \n stare s`lbatic` \n nordul regiunii. Sper c`vor reu[i s` se adapteze aici. Vezi, munca mea const` \n aintegra treptat \n peisaj diferite esen]e de arbori [i arbu[ti.|ncerc s` ob]in efecte de culoare dup` crengile \nfrunzite, dar[i contraste de umbr` [i lumin`. Pentru a pune \n valoareanumite tufe, folosesc asperit`]ile terenului.

Romy \[i plimba privirea uimit` asupra a tot ce o \nconjura.Todd o conduse printr-un labirint de alei pavate cu granit roz.Ici [i colo, fuseser` a[ezate b`nci, pentru odihna vizitatorilor.Se oprir` \n fa]a unui \ncânt`tor pod de piatr` ce trecea pesteun pârâu unde zburau o mul]ime de insecte multicolore [i delibelule argintii.

– Am pus s` se construiasc` o roat` hidraulic`, dup`modelul ]`ranilor din Egiptul de sus, pentru a aduce apa [i airiga solul.

Ajunser` la o mic` vâlcea cu vegeta]ie tropical`, unde apac`dea \n cascad`. Cursul pârâului, controlat de gr`mezi depietre aranjate cu pricepere, se v`rsa \ntr-un iaz acoperit cunuferi.

– Un parc peisagistic, continu` Todd, trebuie s`-l invite pecel ce se plimb` s` \mping` aventura pu]in mai departe, s`descopere ce se ascunde \n spatele fiec`rei tufe. Exist` aiciaproximativ dou` hectare de teren, din care o bun` parte sedezvolt` \nc` \n stare s`lbatic`, dar sper c` voi reu[i \ntr-o zis` transform totul.

– Probabil doar un ochi de expert poate s` disting` arboriioriginari, de cei care au fost adu[i aici, f`cu Romy cuadmira]ie.

– Mul]umesc pentru compliment, dac` este sincer,r`spunse el cu o ciudat` blânde]e.

66 JUDE MACE

Romy avea impresia c`-l descoper` pentru prima dat` peTodd Dillman; \[i pierduse acea exasperant`automul]umire pe care o afi[a \ntotdeauna când se aflaufa]` \n fa]`. Cu o mândrie copil`reasc`, o f`cea s`descopere variet`]ile sale preferate, arbori tropicali cu floriornamentale de culoare ro[u-aprins sau o delicat`magnolie alb`. Pe nea[teptate, el se opri [i o privi cuaten]ie, \n t`cere, mai multe clipe.

– De ce m` prive[ti astfel? murmur` ea tulburat`.– Aminte[te-]i de ziua petrecerii, când erai aproape gata s`

plângi pentru c` cineva v`rsase berea pe mocheta mea. Apoiai vizitat apartamentul. Ei bine, ochii dumitale au exact aceea[iexpresie ast`zi, cea a unei copile care descoper` un pom deCr`ciun, dar care nu vrea s`-[i arate emo]ia.

– E[ti foarte perspicace, f`cu Romy, ro[ind.– Sunt singur c` dac` n-ar fi nimeni \n jur, te-ai opri pentru

a inspira parfumul florilor [i ]i-ai scoate sandalele pentru amerge descul]` pe mu[chi...

Ea ridic` o pan` de pas`re c`zut` pe jos [i o mângâie u[or,pentru a-[i face de lucru.

– Ce cau]i s`-mi dovede[ti, Todd?– C` e[ti mult mai feminin` decât pari.Romy nu r`spunse. Aruncând o privire \n urm`, observ`

casa, pe jum`tate ascuns` de ramurile \nfrunzite. Fulger`tor,[i-i imagin` pe Lila [i pe Todd, singuri \n acest paradis,mergând tandru \mbr`]i[a]i pe sub vegeta]ia din margineap`durii. |nchise ochii pentru a-[i alunga aceast` imagine dinminte.

F`cur` stânga-mprejur [i se \ntoarser` \ncet de undeplecaser`. Todd \i ar`t` cu un deget un ansamblu de cl`diri cuacoperi[uri de ardezie, pu]in mai \ndep`rtat de cas`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 67

– Vrei s` vizitezi grajdurile?Ocupan]ii lor \i \ntâmpinar` nechezând nervo[i. Romy le

mângâie capetele m`t`soase, admirându-le ochii mari [iumezi, m`rgini]i de gene lungi.

– {tii s` c`l`re[ti?Tân`ra femeie nu se mai apropiase de un cal de la vârsta de

cincisprezece ani, dar ceva o \mpiedica s`-i m`rturiseasc`adev`rul.

– Desigur, min]i f`r` ezitare.– Atunci, alege-]i un cal. O mic` plimbare \nainte de-a se

\nnopta va fi foarte pl`cut`.– Iau calul Lilei, f`cu ea, ar`tând superbul arm`sar negru,

care trop`ia \n boxa sa.Crezu c` observ` o lic`rire de team` \n ochii \nso]itorului

s`u.– Te previn c` Lucifer trebuie ]inut foarte ferm. Lila are

obiceiul s`-l goneasc` nebune[te.Lucifer! Numele ar fi trebuit s` fie suficient pentru a o

descuraja, dar mândria fu mai presus.– Nu te nelini[ti, m` voi descurca, \l asigur` cu vioiciune.Todd \n[eu` animalul, apoi o ajut` pe Romy s` \ncalece. Ea

avu impresia c` se afl` coco]at` la câ]iva metri de sol, atât demare era calul. Ie[ir` de la grajduri \n trap u[or.

– S` mergem s` facem un tur prin savan`. Este un loc idealpentru plimb`ri ecvestre.

Romy sim]ea animalul de sub ea frem`tând de via]`, gata s`plece \n mare vitez`. |l mângâie \ndelung pe grumazulmusculos, vorbindu-i \n [oapt`.

Avântat` spre spa]ii largi, sim]i o senza]ie de intens`fericire, care-i risipi toate temerile. Avea impresia c` plute[te\n aer, sim]ind \ntre gambe incredibila for]` a calului, care

68 JUDE MACE

\ntindea pasul. Vântul \i biciua fa]a; fu cuprins` de o puternic`\ncântare. Cu ochii str`lucind, se \ntoarse spre Todd, carec`l`rea al`turi. Galopul adusese de asemenea culoare \nobrajii lui totu[i bronza]i. El \i adres` un zâmbet str`lucitor.Dup` modul \n care \[i conducea arm`sarul, Romy \n]elesec`-i lansase implicit o provocare. Ei bine, va vedea de ce estecapabil`!.

Calul murg al lui Todd era un animal puternic, dar nu aveavitalitatea lui Lucifer. Acesta \ncepu s` ia vitez`. Cu urechileciulite, \ncordate spre spre \nainte, s-ar fi spus c` [tia exactunde merge, f`r` s` aib` nevoie de h`]urile c`l`re]ei.

Crezu c`-l aude pe Todd strigând ceva, dar nu catadicsi s`se \ntoarc`. Nici Lila nu s-ar fi \ntors. O va ajunge [i va zâmbila performan]a sa...

Trase cu toat` puterea de h`]uri, dar Lucifer parc` nicinu observ` asta. Respira sacadat, n`rile \i frem`tau. La bot \iap`ru spum`. Pe nea[teptate, l`s` capul \n jos [i Romy,surprins`, descump`nit` pe jum`tate, crezu c` va trece pedeasupra grumazului enorm. Nu mai deosebea cerul dep`mânt; tufi[uri [i pietre trecur` prin fa]a ochilor ei\nsp`imânta]i. Doar atunci fu cuprins` de o groaz`cumplit`; i se f`cu fric` de acest animal ne\mblânzit, pe carenu-l mai putea st`pâni. |nghe]at` de spaim`, relax` brusctensiunea h`]urilor [i acest gest o pierdu. Nemaisim]ind nicicea mai mic` rezisten]` frânându-i cursa, calul se ambal`.Cerul p`ru c` se clatin` [i Romy se sim]i antrenat` \ntr-oc`dere care dur` secole...

Auzi tropot de copite [i vocea lui Todd, foarte neclar`.C`ut` s` se ridice \n picioare, pentru a-i ar`ta c` sesim]ea bine.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 69

– |n nici un caz s` nu te mi[ti. Ai c`zut r`u.Chipul lui Todd, aplecat deasupra ei, deveni neclar. Vru

\nc` s` lupte cu grea]a care o cuprindea. Brusc \i fu foarte frig[i se pr`bu[i \ntr-un univers de stele ro[ii.

* * *

O lumin` slab`... ni[te puncte str`lucitoare... |i trebuir`mai multe minute pentru a \n]elege c` acea lumin` alburie eraa unei l`mpi din tavan. Romy deschise ochii [i-[i d`du seamade ceea ce o \nconjura. O umbr` alb se aplec` asupra ei. Ovoce blând` [opti:

– Gata, \[i revine.Apoi i se adres` direct lui Romy.– Ei bine, cum se simte bolnava?Un b`rbat \nalt [i sub]ire, cu fa]a prelung` [i col]uroas`, \i

zâmbea cu c`ldur`. O tandr` nelini[te i se citea \n privire.– Nu... [tiu. Unde sunt? articul` tân`ra femeie cu

dificultate.– La spitalul din Vukasi. Sunt doctorul Dunbar.– |mi... amintesc. M-a trântit Lucifer.|[i duse mâna la cap, care era greu ca plumbul.– De cât timp sunt aici?– De aproximativ dou` ore. Todd Dilmman a verificat dac`

nu ave]i fracturi, apoi v-a adus aici pe calul lui. De altfel,a[teapt` pe culoar. M` duc s`-l chem.

Romy c`ut` s`-l re]in`, dar era prea sl`bit` pentru a vorbi.Mai ales nu voia ca Todd s` o vad` \ntr-o asemenea stare. Dardoctorul, crezând f`r` \ndoial` c`-i face pl`cere, revenea dejacu salvatorul s`u. Acesta p`rea obosit [i \ncordat, dar \nadâncul privirii str`lucea o lic`rire ironic`.

70 JUDE MACE

– Ei bine, curajosul nostru mecanic n-a [tiut s`-[ist`pâneasc` animalul pe care-l c`l`rea?

Romy \[i sim]i gâtul uscat. De ru[ine, \i ardeau obrajii. |[iafund` capul \n pern`, pentru a-[i ascunde lacrimile.

– Ce se \ntâmpl`, Romy ? f`cu Todd, brusc serios. Ceva nueste \n regul`?

– Nu... nu, murmur` ea cu efort, totul este bine..– C`derea dumitale a fost impresionant`. Din fericire, nu

ai decât ni[te contuzii lipsite de gravitate.Ea se sim]ea atât de slab`, atât de vulnerabil` \n fa]a lui. Ar

fi vrut s` moar`...Todd \[i puse mâna rece pe fruntea care ardea.– Nu-]i face griji: Peter Dunbar este cel mai bun medic din

regiune. |ncearc` s` dormi, mâine totul va fi mai bine.Ie[i [i \nchise \ncet u[a dup` el.|n acel moment, din ochii tinerei femei ]â[ni un torent de

lacrimi; oare nu putea \n]elege c` durerea sa era moral`, c` arfi vrut s` par` la fel de frumoas`, la fel de str`lucitoare la LilaHarwood?

Când se trezi din nou, un soare matinal invada camera. Unsanitar, \mbr`cat cu o bluz` albastr`, veni s` lase storurile [ia[ez` \n fa]a ei o tav` cu micul dejun. Romy se sim]ea \nc`lipsit` de puteri, dar reu[i s` se ridice pentru a-[i bea cafeaua.

Pe la mijlocul dimine]ii, doctorul Dunbar veni \n vizit`. Erapu]in mai \n vârst` decât Todd, dar grijile [i responsabilit`]ile\i adânciser` tr`s`turile. |i lu` pacientei pulsul, \i examin`fundul de ochi [i zâmbi cu un aer mul]umit.

– S-ar spune c` v` sim]i]i mult mai bine. Totu[i, prefer s`v` ]in aici \n acest weekend, \n eventualitatea unorcomplica]ii.

Romy f`cu o grimas` de ciud`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 71

– Dar m` simt perfect!– {tiu, f`cu el, dând din cap cu indulgen]`, dar loviturile la

cap au uneori consecin]e absolut imprevizibile. A]i fostincon[tient` relativ mult timp. Prefer s` v` ]in sub observa]ie..

Romy oft` profund.– Da, dar nu v` \mpiedic s` v` ridica]i, ad`ug` el \n timp ce

scria o re]et`. Voi trimite pe cineva la dumneavoastr` acas` s`v` aduc` ni[te haine. O rochie, de exemplu?

– Nu, mul]umesc. Nu port decât blugi [i pulovere.|l v`zu pe medic \ncruntându-se u[or:– Este curios, sunte]i singura femeie de la min` [i nu

c`uta]i s` profita]i de situa]ie!– Sunt mecanic, ripost` ea cu energie.– Sunt la curent. Todd mi-a vorbit despre asta. Dup` el,

aceast` munc` este prea dur` pentru dumneavoastr`.– Este ceea ce nu \nceteaz` s`-mi repete, f`cu Romy cu o

min` \mbufnat`.Ochii lui Peter Dunbar str`lucir` de mali]ie.– Dac` \n]eleg bine, nu prea v` \n]elege]i amândoi, spuse

el, punând re]eta pe noptier`. Sunt sigur c` \ntr-o zi ve]idescoperi p`r]ile bune ale prietenului meu Todd. Critic`poate cu asprime, dar [tie s`-[i recunoasc` gre[elile.

– Sunte]i singurul medic din spital? \l \ntreb` ea pentru aschimba subiectul de conversa]ie.

– Am câ]iva asisten]i, trei infirmiere [i zece sanitari; [ti]i,dispunem doar de [aizeci de paturi.

– Mi se pare c` accidentele de munc` sunt relativ rare.– Este exact; trat`m mai ales febrele puternice datorate

c`ldurii; sunt mul]i africani care cred \n vr`jitorie [i care segândesc c` sunt fermeca]i. De altfel, deseori sunt cu adev`ratbolnavi. |ncerc de asemenea s` fac o munc` de prevenire, maiales a epidemiilor.

72 JUDE MACE

– Asta probabil nu v` las` prea mult timp pentru a v`bucura de via]`...

– Oh, mi-e indiferent...Romy sesiz` \n vocea tân`rului medic o infinit` triste]e. Se

l`s` o scurt` t`cere stânjenitoare, apoi Peter Dunbar relu`zâmbind:

– Am totu[i o pasiune pe lâng` profesie: altoirea copacilor.Un copac va da fructe extraordinare dac` te ocupi corect deel. Acum, \ncerc s` fac s` creasc` \n gr`dina mea fructe exoticede dimesiuni deosebite: anana[i, banane, fructe de manghier[i altele... |n parte, datorit` sfaturilor judicioase ale prietenuluimeu, Todd. |ntr-o zi, ve]i veni la mine s` le admira]i.

– Promit.Peter Dunbar \[i privi ceasul.– Bun, trebuie s` v` las; este ora la care fac vizita. Pute]i

ie[i, dar aten]ie: nu r`mâne]i mult la soare!Dup` plecarea sa, Romy f`cu \nconjurul camerei, foarte

\ncet, pentru a-[i g`si echilibrul. I se aduse un pulover [i ni[tepantaloni; \[i permise s` se plimbe pu]in pe afar`, \n soare.Frunzele de smochin \nmiresmau aerul. Se instal` \ntr-unfotoliu [i r`sfoi o revist`.

Se sim]ea teribil de obosit`, lipsit` de puteri. Era tras` lafa]` [i sub ochi i se s`paser` cearc`ne vinete. Din fericire,c`ldura soarelui \i d`du pu]in` via]`..

Pe la ora patru, sanitarul veni s-o anun]e c` avea o vizit`.Imediat, Todd [i Lila ap`rur` \n cadrul u[ii. Tân`ra femeiepurta un taior de culoarea piersicii [i pantofi din piele dec`prioar` asorta]i. Avea \n bra]e un vraf de reviste de mod`, pecare le puse pe noptier`.

– Todd a insistat s`-]i aduc` flori, dar eu m-am gândit c` aiprefera ceva de citit!

Inspect` \nc`perea cu un aer dezgustat.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 73

– Detetst camerele de spital, f`cu ea cu buzele strânse. }ise face aproape ru[ine c` e[ti s`n`tos!

– |n tot cazul, sper c` florile mele vor aprecia locul, f`cuTodd \ntinzându-i lui Romy un buchet de trandafiri ro[ii.Spune-mi, unde pot g`si o vaz`?

– Era un borcan mare \n baie. Cred c` te va scoate din\ncurc`tur`.

Todd aranj` cu grij` florile pe care le puse pe margineaferestrei.

– Iat` ce va conferi un aspect mai pl`cut \nc`perii!– Am sosit de diminea]` de la Johannesburg [i am aflat c`

ai avut ni[te mici necazuri cu Lucifer, f`cu Lila, cu o urm` dedispre] \n voce. Acest cal este ca o ma[in` de curse, trebuie s`[tii s`-l st`pâne[ti.

– Probabil am \ncercat s`-l c`l`resc de parc` era cal, ripost`Romy, jignit`.

– Lucifer nu este ponei, spuse Todd. Este o minune c` nute-a trântit mai devreme. Apropo, dup` ce te-am adus la spital,am c`utat s`-]i contactez familia. Ori, am descoperit c` ai omiss` men]ionezi la secretariarul personalului numelepersoanelor ce trebuie anun]ate \n caz de accident.

– Dumnezeule, este adev`rat! |nc` n-am avut timp s`completez chestionarele administrative!

– Ciudat` uitare, nu g`se[ti?– Las-o \n pace, Todd, f`cu Lila râzând u[or. Fiecare are

dreptul la secretele lui...Spre marea u[urare a lui Romy, intr` sanitarul, \nc`rcat cu

o tav` plin` cu sandvi[uri [i pr`jiturele. |n timp ce Lila se agitas`-i aranjeze pernele, Romy se \ntreba de ce era tân`ra femeieatât de diferit` ast`zi. P`rea mai pu]in agresiv`, dar [i nervoas`[i agitat`. Poate asta se datora fobiei de spitale?

74 JUDE MACE

– Iertare, nu v` deranjez?Prin u[a \ntredeschis`, ap`ru silueta \nalt` a lui Peter

Dunbar. Todd \l interpel` cu bucurie.– Haide, vino s` bei cu nou o cea[c` de ceai; pacien]ii te

vor a[tepta câteva minute!Tân`rul medic \[i aranj` stetoscopul \n trus`.– Pot r`mâne cu voi câteva clipe. O infirmier` de ocup` de

tân`rul operat de amigdale; cât despre Zoe Gronghishe,r`mâne ab`tut \n pat.

– Am auzit vorbindu-se de Zoe, f`cu Todd, \ntinzândprietenului s`u o cea[c` de ceai. Crede c` i s-au farmece, nu-ia[a?

– Nu pot face mare lucru pentru el, oft` Peter. Crede c` vamuri, \ntr-adev`r...

Privirile i se a]intir` asupra Lilei Harwood.– Bun` ziua, Lila. Ce mai faci?– Tot nu \n]eleg ce ai venit s` cau]i \n acest sat

pierdut, r`spunse ea pe un ton ar]`gos, f`r` m`car s`-ir`spuns` la salut.

– Pur [i simplu, lini[tea, oft` Peter cu lehamite. Nu-mi placzgârie-norii, nici zgomotul ma[inilor.

– Adev`rat? Dar ai fi de o sut` de ori mai bine pl`tit laspitalul din Johannesburg.

– Bolnavii sunt pretutindeni aceea[i, f`cu el cu un zâmbettrist.

Dup` toate aparen]ele, Lila [i Peter p`reau c` se cunoscbine.

– Zoe se va l`sa \ntr-adev`r s` moar`? \ntreb` Romy,tulburat`.

– Da, dac` nu vom descoperi motivele bolii sale. Amcunoscut cazuri asem`n`toare \n Kenya, explic` Todd. Un

MAI PRESUS DE DIAMANTE 75

b`rbat tân`r fusese adus la spital \ntr-o stare disperat`.Delira [i refuza s` m`nânce. S-a descoperit c` se c`s`torisecu o tân`r` fat` promis` altuia. {eful satului a fost somats` dea numele vinovatului de vr`jitorie; imediat dup`aceea, tân`rul a \nceput s` m`nânce [i [i-a rec`p`tat rapidfor]ele.

– Tehnicile noastre [tiin]ifice n-au nici o putere \mpotrivamagiei [i a vr`jitoriei, consim]i Peter cl`tinând din cap.

Discutar` pe acest subiect mult timp. Romy observ` câtera Lila de agresiv` când i se adresa lui Peter. Mâinile \itremurau u[or \n timp ce trecea tava cu sandvi[uri de la unulla altul.

– Prieteni, declar` deodat` Todd privindu-[i ceasul, nutrebuie s-o obosim pe tân`ra noastr` prieten`...

– Este ridicol! M` simt foarte bine! ripost` slab Romy.– Mie mi se pare c` e[ti foarte palid`, spuse el cu o voce

fals sever`. }i-o \ncredin]ez, Peter. D`-]i seama, ai \n fa]a tasingura femeie mecanic din toat` Africa...

– Nu-]i face griji. Sub aparen]a sa fragil`, aceast` micu]` areo s`n`tate de fier.

Se \ntoarse spre Lila, care se preg`tea de plecare.– Speri s` r`mâi mult timp la Vukasi?– Tot weekendul! De ce \mi pui aceast` \ntrebare? Dac` ]ii

s` [tii, am venit cu avionul.– E[ti de dou` ori mai incon[tient` de pericol, când

pilotezi un avion.– Nu te nelini[ti, nu va fi nevoie s` vii s` m` aduni f`cut`

buc`]i.Oare Lila remarcase expresia de durere care se \ntip`rise

pe chipul tân`rului medic?Todd a[teapta ner`bd`tor \n u[`.

76 JUDE MACE

– Gr`be[te-te, Lila. Mergem s` cin`m la Tombaza [i drumuleste lung. Bun` seara, Peter.

Ie[i, adresându-i lui Romy un u[or semn din cap.– Bun` seara, la amândoi, f`cu Lila cu o voce strident`,

\nainte de-a \nchide u[a.Peter Dunbar \i privi \ndep`rtându-se, cu ochii pierdu]i \n gol.– O cuno[ti de mult pe Lila? \ntreb` Romy, \nsemnat` de o

subit` curiozitate.– De mai mul]i ani, r`spunse el, cu o voce care venea de

departe.– O... iube[ti, nu-i a[a?Tân`rul medic avu un zâmbet lipsit de bucurie.– Cum ai ghicit?– Sunt lucruri pe care o femeie le simte imediat.Peter nu p`rea dispus la confiden]e; \i lu` pulsul [i o

examin` cu aten]ie.– Trebuie s` te culci devreme \n seara asta [i s` ai o noapte

lini[tit`. Mâine diminea]` \]i voi semna ie[irea din spital.R`mas` singur`, Romy se pierdu \n contemplarea cerului.

Soarele ce apunea, r`spândea o lumin` aurie \n spatelecrestelor mun]ilor, negre ca cerneala. Cerul era br`zdat denori viole]i [i trecea de la albastrul de turcoaz al apusului, laalbastrul electric al nop]ii.

Gânduri confuze i se agitau \n minte. Peter Dunbar era\ndr`gostit de Lila [i aceasta \l iubea pe Todd Dillman. Chiar\n aceast` clip`, ace[tia cinau \ntre patru ochi...

|n seara aceea, \n singur`tatea camerei de spital, Romy sesim]i p`r`sit` de toat` lumea.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 77

Capitolul 7

Soarele era deja sus pe cer, când Romy p`r`si spitalul, adoua zi diminea]`. Traversând curtea, recunoscu o siluet`familiar` care \mpingea un c`rucior.

– Darrell! Dar... ce faci aici?– Bun` ziua, Romy. Ai pu]in timp? Sunt pu]in liber [i-]i pot

oferi ceva de b`ut.Tân`ra femeie nu era gr`bit`. N-o a[tepta decât lini[tea

bungaloului s`u... Traversar` un labirint de culoare ce duceaula o sal` obi[nuit`, transformat` \n loc pentru privit latelevizor [i salon de ceai, pentru pacien]ii \n convalescen]`.Darrell se duse s` aduc` dou` pahare cu suc de portocale dela automatul de b`uturi.

– Dac` \n]eleg bine, lucrezi aici? \ntreb` Romy, uluit`.– Dup` cum vezi...– Dar ]i-ai p`strat [i slujba la min`?– Nu, sunt aici cu norm` \ntreag`. Fac un stagiu pentru a

deveni ajutor de infirmier.

Era incredibil s`-l vad` cât de mult se schimbase: ochii \istr`luceau de-o lumin` nou`, p`rea mi pu]in adus de spate,mai sigur de el...

– Dup` cum consta]i, nu mai sunt acela[i! m`rturisi elrâzând. Eram gata s`-mi dau demisia de la min` [i s` p`r`sesc]ara, când \ntr-o sear`, Todd Dillman m-a invitat s` beau unpahar la el. Cred c` era la câteva zile dup` \ntoarcerea luiCoulter Kramer. Am stat de vorb` mai mult de-o or`. I-amexplicat c` nu-mi pl`cea nimic [i c` voiam s` plec... Am trecut\n revist` mai multe tipuri de meserii posibile...

Brusc, Darrell p`ru \ncurcat [i ezit` s`-[i continue fraza.– Ai s` râzi de mine, dar dup` o or`, se p`rea c` singurul

lucru care m` interesa, era s`-i ajut pe al]ii.– De ce mi-a[ bate joc de tine? Sunt mii de oameni \n

situa]ia ta, medici, infirmieri, asistente sociale...– Este exact ceea ce mi-a spus [i Todd. Tot el mi-a vorbit

despre spital.– {tiai c` sunt aici. De ce n-ai venit s` m` vezi?– N-am \ndr`znit. Erai „cazul” doctorului Dunbar.– Data viitoare, dac` va fi cumva vreo dat` viitoare, insist`

s` fii trimis lâng` mine! f`cu Romy râzând. Mai discutar`câteva minute, apoi Darrell se \ntoarse la munca sa [i Romy seduse acas`, f`r` s` se gr`beasc`. Ce b`rbat ciudat ToddDillman. |l ajutase pe Darrell, care nu p`rea s`-i fie prea drag.|[i aminti c` \n ziua petrecerii \i vorbise despre el. Izbucnise odiscu]ie furtunoas` pe tema lui [i Romy luase energic ap`rareatân`rului. Todd ar`ta \ntotdeauna bun`voin]` fa]` de al]ii, darp`stra observa]ii sarcastice pentru ea...

Romy \ncetini [i mai mult pasul dând col]ul str`zii sale.Bungaloul \i p`ru sinistru, la fel de trist [i de lugubru capropria sa via]`. |[i petrecu restul zilei \ntins` \n pat,gândindu-se la viitor...

MAI PRESUS DE DIAMANTE 79

Luni diminea]` \[i relu` lucrul \n vacarmul ma[inilor,urletul motoarelor, strig`tul b`rba]ilor, c`ldur` [i praf... Romyplecase la munc` având inima grea. Oboseala din weekendnu-i trecuse. |n camera de spital sau chiar acas`, ocupat` cumici treburi, se sim]ise odihnit`, dar aici, pe [antier, fucuprins` de grea]`; picioarele-i tremurau [i pic`turi detranspira]ie \i ap`rur` pe frunte. Era str`b`tut` din cap pân`\n picioare de frisoane reci.

Era f`r` \ndoial` reac]ia accidentului; \nc` o zi sau dou` [i-[iva reveni complet. La sfâr[itul dimine]ii, v`zu un Land Roveralbastru, care s`rea pe terenul accidentat. O oarecare agita]ie\i cuprinse pe muncitorii care tocmai \l recunoscuser`, \ninterior, pe patron. Nu era deloc \n obi[nuin]a lui s`-[i fac`astfel de apari]ii \n locurile de munc`. El se opri câteva clipes` discute cu [eful de echip`. Romy fu tentat` s`-l evite, dar seapropia deja de ea. Tân`ra fat` \n]elese c` venise \n modspecial pentru a-i vorbi. Se a[ez` \n spatele ei [i o privilucrând. Mâinile lui Romy \ncepur` s` tremure u[or, aranjândpiesa pe care se preg`tea s-o frezeze.

– Am venit s` verific dac` munca dumitale justific` salariulpe care ]i-l dau, bomb`ni el.

Hot`rât lucru, Coulton Kramer mergea drept la ]int`!– Cred c` merit banii, nu-i r`mase ea datoare cu r`spunsul.Pe sub sprâncenele zbârlite, ochii alba[tri ai b`trânului

b`rbat o observau cu intensitate.– Am auzit spunându-se c` ai c`zut?– Am c`zut de pe cal vinerea trecut`, dar acum m` simt bine.– Glume[ti? E[ti alb` ca varul.– Recunosc, nu sunt \n cea mai bun` form`, admise Romy,

dar v` pot garanta c` munca mea nu va suferi din cauza asta.Evident, nu-i p`sase de explica]ia ei.

80 JUDE MACE

– La ce or` m`nânci de prânz?– |n general, m` opresc pe la ora treisprezece [i ron]`i un

sandvi[.Coulton Kramer ridic` ochii spre cer.– Draga mea copil`, spuse el v`zând-o c`-[i reia munca, \]i

amintesc c` eu sunt patronul aici. |]i ordon s` la[i sculele alea.Te duc s` prânze[ti.

Romy nu se sim]ea ast`zi \n stare s` se lupte cu irascibiluls`u patron. |l urm` pân` la ma[in`, f`r` s` protesteze.

– Ai putea s` iei volanul? Detest s` conduc, ad`ug` el,a[ezându-se cu autoritate pe scaunul pasagerului.

Un sfert de or` mai târziu, Romy parca Land Roverul \n fa]aperonului casei. Un servitor \n livrea alb` se gr`bi \naintea lor,cu un aer speriat.

– L-am c`utat pe domnul peste tot! Mâncarea este gata s`se r`ceasc` [i...

– Bine, bine, sosesc, Aaron. Ast`zi am o invitat`. Vrei s` puiun al doilea tacâm? Domni[oar`, dac` vrei s` te speli pe mâini,baia este \n partea din spate a culoarului.

Când se \ntoarse \n sufragerie, felurile de mâncare scoteauaburi pe mas`. Coulton Kramer \i turn` un pahar mare cu vinde regiune, foarte parfumat. Romy nu mai mâncase \ntr-omanier` atât de civilizat` de mai multe s`pt`mâni [i onor`masa suculent`, amestec al buc`t`riei africane [i amânc`rurilor europene, preg`tit` de Aaron.

– Aaron este pentru mine mai mult decât un servitor,spuse Coult, aprinzându-[i un trabuc, este aproape unprieten. Se afl` \n serviciul meu de când am \nceput s` cautdiamante \n ]ara aceasta.

|n timp ce-[i b`ur` cafeaua pe teras`, discutar` s`rind de launa la alta.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 81

– De unde vii? o \ntreb` el \n cele din urm` pe un tonintrigat. Degetul meu mic mi-a spus c` n-ai completatchestionarul administrativ.

– {i dumneavoastr`, domnule Kramer? Auzindu-v`accentul, nu sunte]i nici britanic, nici sud-african.

– Este exact. P`rin]ii mei erau canadieni. Am ob]inut odiplom` \n geologie la Universitatea din Toronto [i, \n anulurm`tor, am plecat s` lucrez \n Rhodesia. Meseria de geologmi-a permis s` fac \nconjurul Africi. Am lucrat mai mul]i ani\ntr-o min` de aur, dar pietrele pre]ioase m-au fascinatdintotdeauna. Aveam o mic` idee de locul \n care le-a[ fi g`sit\n mod sigur. Rezultatul \l cuno[ti...

Privirea de ghea]` a b`trânului se \nc`lzi. Murmur` capentru el \nsu[i:

– Ai v`zut deja o gr`mad` de diamante proasp`t sp`late,ie[ind din ma[ina de sortat? Au o culoare alb` sau albastrudeschis, translucid sau argintat...

– |n schimb, \n momentul extrac]iei, s-ar spune c` suntbuc`]i de sticl` mat`, \l \ntrerupse tân`ra femeie.

– Este exact, dar \ndat` ce sunt [lefuite, ce minuni!Transformarea pietrei pre]ioase din stare brut` \n diamant[lefuit este o metamorfoz` unic` \n lume; combin`frumuse]ea naturii [i \ndemânarea omului.

– Sunte]i foarte poetic, remarc` ea zâmbind. Dar spune]i-mi,de ce nu purta]i diamante, la butonii de la c`ma[` sau la aculde la cravat`, de exemplu?

– Nu m` intereseaz`. Prefer pl`cerea de-a le descoperi.|n acea clip` intr` Aaron, \nc`rcat cu o tav` cu lichioruri.– Am impresia c` obrajii dumitale au c`p`tat culoare! A[

paria cu u[urin]` c` de la sosire te hr`ne[ti doar cu sandvi[uri[i cu mese reci. }ine, gust` pu]in din acest lichior de banane,apoi \]i voi ar`ta ceva... ad`ug` el cu un aer misterios.

82 JUDE MACE

Câteva minute mai târziu, traversau un coridor lungacoperit cu catifea ro[ie, care \i duse pân` la o \nc`pereimens` cu pere]ii goi, ce avea ca unic mobilier mese mari,acoperite cu o gr`mad` de c`r]i..

– Arunc` o privire, spuse Coult cu asprimea sa obi[nuit`.Dac` e[ti pu]in cunosc`toare...

Romy nu a[tept` sfâr[itul frazei pentru a r`sfoi câtevavolume legate \n piele de calitate.

– Asemenea comori n-ar trebui s` zac` pe o mas`, \i f`cu eaobserva]ia. Pân` la urm` se vor distruge.

Coulton Kramer oft`:– Nu mai [tiu ce s` fac. Biblioteca din salon este deja plin`

de plesne[te.– A]i avea nevoie de cineva care s` v` ajute s` le clasa]i, pe

teme sau \n ordine alfabetic`, \i suger` ea. Ar trebui deasemenea f`cut un fi[ier pe autori [i pe titluri...

B`trânul o privea cu aten]ie.– Este o idee foarte bun`. Pentru c` e[ti prima care te-ai

gândit la asta, \]i propun s` te ocupi.– Dar... eu n-am preg`tire de bibliotecar`! {i apoi, am

munca mea!– Ascult`, domni[oar`, te-ai privit \ntr-o oglind`? O adiere

de vânt te poate trânti la p`mânt. Pentru zilele urm`toare, esteinterzis` munca grea, iat` hot`rârea mea. Pe scurt, \]i pretinds` r`mâi s` lucrezi la mine.

Romy nu [tia ce s` cread`. O adusese oare la el \n modinten]ionat, pentru a-i propune aceast` slujb`? Ezit`. La urmaurmei, George Bonnell \i era dator o s`pt`mân` de odihn`.Perspectiva de-a nu mai auzi vacarmul asurzitor al ma[inilortimp de câteva zile, nu era atât de nepl`cut`... {i apoi, \i pl`ceaaceast` cas`, care i-o amintea pe cea a p`rin]ilor s`i.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 83

– Voi... avea nevoie de fi[e, de mape, f`cu ea timid`.– |]i voi procura toate materialele necesare.Coulton Kramer era mult prea orgolios pentru a-[i

manifesta satisfac]ia, dar ochii \i str`luceau de bucurie.Disp`ru câteva clipe [i se \ntoarse cu bra]ele \nc`rcate cu untop de hârtie. Romy \[i d`du seama c` era foarte dornic s-oajute.

– Vre]i, v` rog, s`-mi da]i c`r]ile una câte una? \i propuseea. Voi nota pe o hârtie numele autorului \n stânga [i titlul \ndreapta. Va trebui s` fim minu]io[i. Mai \ntâi vom faceinventarul.

|n timpul orei care urm`, prin mâinile tinerei femei trecur`zeci de volume; originale de Shakespeare [i Shelley, deFlaubert [i de Alexandre Dumas [i de numero[i autoricontemporani.

Romy \ncepea un nou top de hârtie, când Coulton Kramer,a c`rei munc` \nsemna s` pun` c`r]ile la loc pe mas`, exclam`pe un ton dezolat:

– Oh nu! Nu merge! Sunt amestecate din nou. Nu mai [tiuunde sunt.

– Atâta timp cât nu le ve]i a[eza pe etajere, nu vom sc`pade asta, declar` Romy. {i apoi, ve]i avea nevoie de o mobil`pentru a aranja fi[ele.

Coult p`rea oarecum descump`nit.– Dar unde voi g`si toate astea?– Exist` un tâmplar la Wykveld care se va ocupa de

fabricarea etajerelor. Cât despre rest, le vom cump`ra dintr-unmagazin cu rechizite de birou.

– |n]elege, eu nu merg niciodat` \n ora[. De câ]iva ani, iesfoarte pu]in din cas`.

84 JUDE MACE

– Datorit` faptului c` tr`i]i retras, a]i pierdut orice leg`tur`cu lumea real`, domnule Kramer. Nu uita]i c` \n juruldumneavoastr` se mi[c` fiin]e umane.

Urm` o lung` t`cere. Romy nu-[i regreta cuvintele, dar setemea pu]in de reac]ia b`trânului, care se \nfuria repede.

– Poate am putea \ncerca s` eliber`m una dintre acestemese, pentru a stivui pe ea c`r]ile deja inventariate, propuseea cu blânde]e.

Kramer nu f`cu comentarii [i se execut` docil. Din când \ncând, Aaron le aducea r`coritoare [i, spre sfâr[itul zilei,f`cuser` o bun` parte din munca lor.

– Aaron te va duce acas` cu ma[ina, spuse Coult,conducând-o pân` la u[a de intrare. Ai putea veni mâinediminea]` fix la ora nou`? |l voi informa pe [eful personaluluide lipsa dumitale.

A doua zi, pentru a se duce la el, \[i lu` camionul. |l g`si \nsufragerie, a[ezat \n fa]a unui mic dejun copios.

– Intr`, intr`, f`cu el bucuros. Ai mâncat? |i voi cere luiAaron s`-]i preg`teasc` ceaiul. Este b`utura dumitale favorit`,nu-i a[a?

Romy nici m`car nu se gândise s` m`nânce \nainte de-apleca [i devor` cu poft` enormele tartine de pâine pr`jit`muiate \ntr-un ceai delicios [i parfumat.

Trecur` apoi \n bibliotec` [i lucrar` cu n`dejde. Dup` ojum`tate de or`, Coult \n`l]` capul [i o \ntreb` cu un aernelini[tit:

– Crezi c` vom putea g`si tot ce ne trebuie la magazinuldespre care mi-ai vorbit ieri?

– Cu siguran]`, f`cu Romy, f`r` s` ridice ochii de pe fi[a sa.– Atunci, de ce s` nu mergem acolo imediat? Te vei pricepe

mai bine decât mine s`-i ar`]i vânz`torului de ce avem nevoie.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 85

Ea crezu c`-l vede ro[ind [i zâmbi \n sinea sa. Pân` la urm`,Coulton Kramer, sub aerele lui reci [i distante, era un b`rbattimid, care se refugia \n singur`tatea sa pentru a evita s`-i\nfrunte pe ceilal]i.

– Ce idee bun`! Ave]i un metru? Trebuie s` lu`m exactm`surile. Apoi v` ve]i hot`r\ dac` vre]i s` pune]i etajere petoat` \n`l]imea peretelui.

Mai târziu, când treceau de bariera de securitate, Romyremarc` aerul mirat al paznicilor de serviciu când \n]eleser` c`patronul ie[ea \n ora[. Acesta luase o expresie ursuz` [i\nchis`, care nu-l p`r`si tot timpul drumului. Deodat`, tres`ri[i ar`t` cu degetul \n direc]ia casei familiei Harwood.

– Domeniul Rosedale. Am vizitat parcul acum doi ani.Todd a f`cut o treab` bun` plantând to]i acei arbori.

– Trebuie s` fie minunat s` tr`ie[ti sub un asemeneaacoperi[, pierdut \n p`dure, ascultând zgomotul apei... Suntsigur` c` v-ar pl`cea aceast` cas`. El \i arunc` o privirepiezi[`.

– Ce te face s` crezi un asemenea lucru?– V-ar schimba. |mprejurimile casei dumneavoastr` sunt

mai degrab` oribile, nu g`si]i?El nu-i r`spunse [i se cufund` \n contemplarea peisajului.Ajun[i la Wykveld, hoin`rir` pu]in pe str`zi, apoi intrar`

\ntr-un magazin de mobil`. Acesta era bine aprovizionat, darcu toate acestea nu g`sir` decât dou` etajere de dimensiunilepotrivite. Din fericire, tân`ra femeie avea o mic` idee \nleg`tur` cu aceast` problem`.

– Domnule Kramer...– Nu-mi mai spune astfel, \i [opti el la ureche, mângâind cu

vârful degetelor o superb` m`su]` din tec, cu picioarelesculptate. |n afara minei, \mi po]i spune Coult.

86 JUDE MACE

– De acord... Coult. Cred c` nu va trebui s` comand`metajere. Ni le vor t`ia la lungimea potrivit` [i ni le vor livra ladomiciliu.

– Ei bine, atunci ce a[tept`m? spuse el, f`când semnvânz`torului.

|n câteva minute, afacerea fu aranjat`. Apoi cump`rar` unbirou mare cu dou` sertare pentru aranjarea fi[elor [i dou`scaune turnante.

Afar`, c`ldura era cople[itoare. Romy, sl`bit` \nc` dup`recentul accident, sim]i c` i se va face r`u.

– Refuz s` m` \ntorc acas` f`r` s` beau ceva r`coritor,hot`r\ Coult, [tergându-[i fruntea. {tii vreun loc unde amputea face o mic` oprire?

– Exist`, nu departe de aici, o cafenea cu o teras` umbrit`.Se instalar` la umbra unui copac [i comandar` dou`

\nghe]ate [i ap` rece. P`r`sind masa, Coult l`s` un bac[i[considerabil chelnerului, care fusese amabil [i discret. Se\ntoarser` pe la ora dou` dup`-amiaz`. Coult a]ipi \nbalansoarul s`u, \n timp ce Romy, a[ezat` lâng` fereastr`,r`sfoia o revist` literar`, leg`nat` de zumz`itul insectelor dingr`din`. Apoi lucrar` \n bibliotec` pân` la ora [apte seara.Coult insist` s` r`mân` la cin`.

Când se a[ezar` la mas`, \n sufragerie era o penumbr`violet` [i Coult aprinse o lamp` mare din piele de bivol, caredifuza o lumin` castaniu-aurie.

Miercurea urm`toare li se livrar` etajerele. Cu ajutorulservitorilor, reu[ir` s` pun` totul la loc \n câteva ore. Dar \nacea zi, Coult nu se sim]ea dispus s` lucreze. |[i privea f`r`\ncetare ceasul [i ofta.

– S` plec`m de aici, f`cu el pe nea[teptate, \nchizândcartea pe care o ]inea \n mân`. Vreau s` iau aer.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 87

– Credeam c` nu-]i pl`cea s` ie[i din cas`? remarc` Romycu umor.

El \ndrept` spre ea un deget acuzator.– Dumneata e[ti cea care nu mai la[i blestematele astea de

c`r]i vechi!Tân`ra femeie puse stiloul la loc [i \ntreb` zâmbind:– A[adar, ce sugerezi?Coult se sc`rpin` pe piept.– De când ai venit, ai v`zut animale s`lbatice?– Doar o pereche de antilope pitice care au traversat

drumul \n fa]a mea. Mi s-a spus c` rezerva]ia este departe deaici.

– {tiu un loc - oh, n-am mai fost acolo de mai mul]i ani -sper c` nu s-a schimbat nimic. |n Land Rover este aercondi]ionat [i un frigider portativ. Nu vom muri nici de cald,nici de sete.

O or` mai târziu, ajunser` \ntr-o regiune de coline abrupte,tipice peisajului sud-african, pe care soarele le colora \ntr-onuan]` ro[cat`. Ele \nconjurau o aren` circular` de ierburi\nalte [i m`r`cini \ncâlci]i, zumz`ind de insecte. Merser` la pascam o sut` de metri printre aceste contraforturi abrupte, apoiCoult \i f`cu semn s` se opreasc`.

– Mai este o intrare, \n nordul parcului, \i explic`.Hoardele de animale se \ndreapt` \n direc]ia asta pentru a g`side b`ut, deoarece aceast` zon` este pres`rat` cu b`ltoace [igropi cu ap`. Dup` ce [i-au potolit setea, coboar` mai la sud,spre Limpopo.

Uimit`, Romy contempla amfiteatrul vast \nconjurat decreste t`iate, care, asemenea unor teribile fort`re]e,m`rgineau cerul de un albastru alburiu.

88 JUDE MACE

– Este minunat! murmur` ea, cu respira]ia t`iat`.– Acest loc se nume[te Aasvogel Arena, altfel spus „Cuibul

Vulturului”, \n african`. |n fiecare an se deschide aicivân`toarea câteva zile [i toat` lumea poate veni s` trag` \nanimalele s`lbatice.

– Dar este \ngrozitor! se indign` Romy. Aceast` depresiuneeste o adev`rat` capcan`. Nici un animal nu poate sc`pa.

– Felinele nu sunt ni[te pisici dr`gu]e care torc, replic`prompt Coult. {i trecerea unui elefant seam`n` cu cea a unuibuldozer. Practic`m limitarea num`rului de animale \n acela[imod \n care voi, \n ]`rile europene, ucide]i veveri]ele [iiepurii.

– Poate ai dreptate, consim]i Romy.– Dac` \mi amintesc bine, trebuie s` existe o potec` ce

porne[te spre stânga de la acei baobabi...Romy conducea cu pruden]`, cu sim]urile \n alert`. Aici

sim]ea b`tând pulsul Africii, \n iarba ce se unduia \n vânt [itufi[urile cu ciorchini de flori de un ro[u ca sângele. Probabilc` nervozitatea \i era evident`, deoarece Coult o asigur` cu ungest lini[titor.

– Nu te nelini[ti. |n interiorul Land Roverului n-avem de cene teme.

Cu toate acestea, tân`ra femeie nu se sim]ea foarte lini[tit`.Nu se imagina \n m`sur` s` \nfrunte privirea de chihlimbar aunui leopard, nici rezisten]a unui elefant.

Bine\n]eles, nu z`rir` nici urm` de leopard sau de elefant\n tot timpul dup`-amiezii. Dar Coult se gândise s` se\narmeze cu un binoclu [i avur` alte satisfac]ii. Putur` admiraantilope cu coarnele \n spiral`, o pereche de girafe cu ochimigdala]i, m`rgini]i de gene lungi, care p`[teau frunzeleascu]ite ale arbu[tilor spino[i. |n albia unui râu secat,

MAI PRESUS DE DIAMANTE 89

contemplar` o turm` de impala, cu partea din spate dungat`cu striuri albe. Romy avu bucuria s` vad` o familie de maimu]eavând la gât o pat` \n form` de colier, c`]`rându-se cunon[alan]` pe Land Rover, traversând drumul [i disp`rând,foarte demne \ntr-un grup de smochini s`lbatici.

Râsetele stranii ale hienelor [i strig`tele r`gu[ite alep`s`rilor de prad` \i \nso]ir` pe drumul de \ntoarcere. Ca deobicei, Aaron \i a[tepta cu ner`bdare pe peron. Le servi cinape verand`. Coult \i vorbi despre toate ]`rile Africii \n caretr`ise, pân` noaptea târziu.

A doua zi, cei doi noi prieteni, \[i reluar` munca mig`loas`,când \[i f`cu apari]ia Todd. Romy, foarte absorbit` deredactarea fi[ierului, nu-l auzise sosind. Tres`ri auzindu-l peCoult exclamând:

– Ei bine, iat`-l pe omul cu degete verzi!– Bun` ziua, Coult. Sper c` nu te deranjez. Ce cantitate de

pietre pre]ioase s-a extras ieri.– N-am nici o idee, r`spunse acesta din urm`. Va trebui

s`-l \ntrebi pe [eful de produc]ie.Cu inima palpitând, Romy ridic` ochii spre cel ce sosise. |[i

suflecase mânecile c`m`[ii deasupra bra]elor musculoase; lagât \i atârna un l`n]i[or din argint care str`lucea pe pieleabronzat`.

– Te-am c`utat de mai multe ori la birou, \i spuse el,l`sându-[i privirea s` r`t`ceasc` peste chipul fin al tinereifemei. Pân` la urm`, \n aceast` diminea]`, am dat pesteGeorge Bonnell, care m-a informat c` e[ti \n concediumedical.

– Nu este deloc adev`rat, \l corect` ea. Am fost pur [isimplu desemnat` pentru alte sarcini, pentru un anumit timp.

90 JUDE MACE

Todd examin` cu interes c`r]ile aliniate cu grij` pe etajere.– M-am hot`rât pân` la urm` s` alc`tuiesc o bibliotec`,

f`cu Colt, evitând privirea tinerei femei. Am profitat de stareaproast` de s`n`tate a prietenei noastre pentru a o folosi lamunci secundare...

Todd \l asculta vorbind \n timp ce-o observa cu aten]ie peRomy, ai c`rei obraji prinseser` \n câteva zile un frumos bronzauriu.

– Am impresia c` acest post de bibliotecar` are un rezultatmai bun decât mecanica...

– Spui asta pentru c` ai prejudec`]i, \i replic` ea cu triste]e.Bine\n]eles, \l voi ajuta pe Coult s`-[i aranjeze c`r]ile \naceast` s`pt`mân`, dar imediat, de luni ce urmeaz`, \mi voirelua munca la min`.

Zâmbetul lui Todd se transform` \n grimas`.– Dar este de necrezut aceast` pasiune pentru mecanic`!Romy p`li.– |ncerc s`-mi fac meseria cât mai bine posibil.– Cu riscul de-a te ucide muncind!– Nu \ncerca s-o convingi, Todd, interveni Coult. Este un

adev`rat catâr. {i totu[i, am \ncercat totul! Oh, dar curând esteora dou`sprezece. Vrei s` r`mâi s` iei masa de prânz cu noi?

Todd refuz` oferta politicos.– |nc` un lucru \nainte de a pleca: am auzit vorbindu-se c`

dup`-amiaz` a]i fi fost s` v` plimba]i la „Cuibul Vulturului”...Ochii lui Coult aruncau fulgere.– Cine ]i-a spus asta?– Oh, [tii c` bârfele circul` repede pe aici. Jum`tate dintre

locuitori ]i-au v`zut Land Roverul trecând. Pentru ei, este unadev`rat eveniment... Oricum, am fost surprins c` a]i alesacest loc drept ]int` pentru plimbare, Coult, ad`ug` cu un aer

MAI PRESUS DE DIAMANTE 91

nec`jit. {tii la fel de bine ca [i mine c` \n acea zon` suntanimale s`lbatice. |ntr-adev`r, nu este un loc pentru...

– Pentru un b`trân bolnav [i pentru o tân`r` fat` f`r`ap`rare, a[a-i? \l \ntrerupse Coult cu violen]`.

– Haide, nu asta voiam s` spun, f`cu Todd zâmbind Nu e[tinici b`trân, nici bolnav...

Coult \l opri cu un gest enervat.– Ascult`, nu sunt prost! Land Roverul meu este complet

blindat. Chiar [i unui elefant furios i-ar fi greu s`-l r`stoarne.Pe scurt, n-am uitat.

– S` uit`m totul, oft` Todd, dar data viitoare, te rog, anun]`-m`[i-]i voi trimite un servitor indigen, care s` te \nso]easc`.

– Bine, bine, dac` asta este \n m`sur` s` te lini[teasc`,accept` Coult cu bun` dispozi]ie.

– Perfect. Acum, v` las, prieteni: trebuie s` iau prânzul cuun pepinierist olandez, pentru a \ncerca s`-l fac s` accepte oreducere de pre]...

Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâna, apoi Todd se \ntoarsespre tân`ra femeie, cu ochii a]inti]i asupra p`rului s`u negru,care-i c`dea pe umeri \n cascad` m`t`soas`.

– Ce p`cat, oft` el. Luni nu-]i voi mai vedea p`rul...Chiar \n acea diminea]`, ea \l periase cu o grij` deosebit`

[i-l parfumase. P`rul era singura sa mândrie... |ndat` ce Toddplec`, Romy se adânci din nou \n c`r]i, ascunzându-se deCoult, pentru ca s` nu-i vad` lacrimile ce-i curgeau pe obraji.

Luni diminea]` va porni iar pe drumul spre min`. Pân`atunci va avea nevoie s`-[i adune toate puterile pentru a\nfrunta aceast` \ncercare. Dar unde s` le g`seasc` dinmoment ce Todd Dillman c`uta mereu s`-i dema[tesl`biciunile? Voia s`-i demonstreze c` era femeie, \n timp ce eatrebuia s` se comporte ca un b`rbat...

92 JUDE MACE

Capitolul 8

Vara sosi brusc [i o c`ldur` insuportabil`, inuman`, sen`pusti asupra minei. Muncitorii, goi pân` la brâu, lucrau cucapul \nf`[urat \n cârpe de culori vii. Romy \[i cump`r` op`l`rie mare de paie [i nu purta decât o bluz` din stamb`, deculoare deschis`. Cu toate acestea, transpira]ia [iroia pe ea câtera ziua de lung`. Nu-[i revenea decât la ideea c` la\ntoarcerea acas` va oferi trupului s`u \nfierbântat r`coareaunui du[.

Seara se ducea deseori \n vizit` la Coult [i amândoi, a[eza]ipe verand`, contemplau \n t`cere soarele stacojiu coborând \nspatele siluetelor fantomatice ale salcâmilor. Uneori, erainvitat` la familia Crowther, unde via]a pl`cut` de familie eraun balsam pentru nervii s`i obosi]i. F`cea interminabilepartide de-a v-a]i ascunselea cu copiii, sau de c`r]i cu Martin[i Sylvia.

|l evita \n mod sistematic pe Todd Dillman [i luase chiarobiceiul s`-[i \nchid` biroul mai devreme, pentru a fi sigur` c`nu-l \ntâlne[te. Cu toate c` uneori era extenuat`, lucra pân` la

limita puterilor, pentru ca s` se \ntoarc` acas` [i s` cad`imediat \ntr-un somn greu. Altfel, insomnia punea st`pânire peea [i r`mânea toat` noaptea \n pat, cu ochii r`t`ci]i, \ncercânds`-[i [tearg` din memorie zâmbetul ironic al lui Todd.

George Bonnell nu apreciase absen]a ei de-o s`pt`mân`,dar dup` cum prev`zuse, fiind un temperament dezinteresat,l`sase lucrul s` se adune.

|ntr-o zi când fixau amândoi o roat` nou` pe o curea detransmisie, George o interpel` cu buna sa dispozi]ieobi[nuit`:

– Ai auzit vorbindu-se de balul de sâmb`t`? To]i muncitoriidin \mprejurimi particip` la el. Fac demonstra]ii de dansurirituale.

|n aceea[i sear`, Sylvia Crowther, care f`cea pu]in` ordine\nainte de sosirea fiicei mai mari, \i d`du am`nunte despredesf`[urarea balului.

– Ace[ti b`rba]i apar]in unor etnii diferite [i fiecare tribface o demonstra]ie a dansurilor cele mai reprezentative,asemenea Carnavalului din Rio, \ntr-un fel. Domne[te unspirit de competi]ie care-i \ncânt` pe spectatori.

– Nu pari a aprecia \n mod deosebit acest gen depetrecere, remarc` Romy zâmbind.

Sylvia ridic` din umeri.– Am asistat deja la o mul]ime de baluri de când tr`iesc

aici. Dar nu mi-ar pl`cea ca fiica mea mare, Patti, s` vad`asemenea lucruri. Este \nc` prea tân`r`.

– Mie \mi dai voie s` merg la spectacol? \ntreb` Romy cuumor.

– Evident! Trebuie s` asi[ti la asta m`car o dat` \n via]`!Sâmb`t` seara sosi: dup` multe ezit`ri, Romy se hot`r\

pân` la urm` s` ias`. |[i arunc` pe umeri un [al tricotat [i se

94 JUDE MACE

a[ez` câteva clipe pe treptele sc`rii, de unde observ` fl`c`rile\nalte ce urcau spre cer de la focul puternic. |n ajun, b`rba]iidelimitaser` pista de dans printr-o \nv`lm`[eal` de ramurispinoase pe care urmau s` le aprind`. Duruitul obsedant altobelor o f`cu s` se hot`rasc`, aproape o oblig` f`r` voia ei s`ia drumul spre serbare.

Când ajunse \n lumini[, un spectacol fascinant i se oferivederii: focurile luminau cu intermiten]e chipurile negre [ilucioase, cu ochii da]i peste cap \n frenezia dansului. B`rba]iiloveau tare [i repetat solul cu picioarele goale [i gleznele\nf`[urate \n blan` de leopard. Printre chipurile vopsite,purtând pe cap pene multicolore de stru], Romy recunoscu cugreutate muncitorii de pe [antier, pe care-i vedea totu[i \nfiecare zi.

Rândurile de spectatori, compuse mai ales din africani,\nconjurau pista, \n spatele focurilor. Romy z`ri totu[i câtevacadre de la min`, cu so]iile, c`rora le rezervaser` locuri destat. Una dintre ele, c`utând un scaun liber, o recunoscu petân`ra femeie [i-i adres` un semn prietenos din cap.

Fl`c`rile portocalii luminau trupurile contorsionate care seagitau convulsiv \n ritmul obsedant al tam-tam-urilor. Romyf`cu ochii mari, cucerit` de magia spectacolului. Dup` tribulPondas, care execut` un frenetic dans de r`zboi, venir` cei dinAmakwayas ale c`ror piepturi erau v`rgate cu benzi albe.Purtau \n jurul [oldurilor buc`]i de pânz` albastr`, br`]`ri dinlân` \mpletit` [i se rostogoleau \n praf, sco]ând strig`tenearticulate.

Fiecare trib intra pe pist` \nso]it de urletele spectatorilor,care se auzeau uneori [i \n timpul dansului. Bubuitul tobelorse amplifica [i r`suna \n noapte. Romy, cu gâtul uscat, disp`rucâteva clipe pentru a se duce s`-[i cumpere un suc de

MAI PRESUS DE DIAMANTE 95

portocale. Când se \ntoarse la locul s`u, distinse silueta \nalt`a lui Todd Dillman, \n picioare, \n fa]a ei, \n primul rând despectatori. Oare o remarcase? |i sim]i brusc privirea luminoas`a]intindu-se asupra ei. |nclin` capul pentru a-i r`spunde lasalut [i se a[ez` pe banc`.

Dansul celor din Mondow \ncheia seara. Erau complet goi,cu excep]ia unei mici buc`]i din pânz` alb` re]inut` cu osforicic` \n jurul [oldurilor. Executar` o demonstra]ien`ucitoare; ace[ti b`rba]i atletici se \nvârteau dezordonat,executau salturi uluitoare [i c`deau \n picioare, cu zâmbetulpe buze, pentru a-[i relua imediat contorsion`rile acrobatice.Mul]imea \[i re]inuse respira]ia. Romy nu se putu \mpiedica s`nu admire corpurile musculoase, perfect propor]ionate,transfigurate de fericirea dansului. Un torent de senza]ii noi otulbur`, o emo]ie \n acela[i timp pl`cut` [i dureroas`,deoarece punea \n eviden]` \n mod brutal golul afectiv [i fizical vie]ii sale.

Duruitul tobelor \ncet` subit [i ultimii dansatori sepr`bu[ir` epuiza]i pe sol. Serbarea se terminase. Romy seridic` [i se \ndep`rt` \ncet. Focurile se stingeau treptat, darlic`rirea lor ro[iatic` se men]inea [i-i lumina drumul. |ncerc`s`-[i st`pâneasc` respira]ia sacadat`; inima era gata s`-i sparg`pieptul. Brusc, tres`ri auzind trosnind ni[te ramuri \n urma ei.O form` \ntunecat` se ivi din desi[uri... Ap`ru Todd, cu chipulciudat de grav. |n ochii de culoare deschis` se reflecta luminapâlpâitoare a focurilor. Un fel de letargie puse st`pânire petân`ra femeie când \l v`zu apropiindu-se, ca prin cea]`. F`r` ovorb`, o cuprinse \n bra]e [i o s`rut`. Totul fu atât de blând [iviolent \n acela[i timp, \ncât crezu c` le[in`. Sim]urile trezitede dansurile s`lbatice o tr`dar`. O lav` de foc \i curgea prinvine, traversându-i membrele \ntr-un val de pl`cere dureroas`.

96 JUDE MACE

Corpul fierbinte al lui Todd strâns puternic lâng` al s`u o f`cus` geam`, \n timp ce el continua s` o s`rute cu l`comie...

Brusc, se v`zu \n bra]ele sale, la bunul s`u plac. |n aceaclip` \l \mpinse cu toat` puterea. Cum ochii lui Todd \iadresau o \ntrebare mut`, articul` \ncet, trecându-[i mânatremurând` prin p`r:

– N-a[ fi crezut niciodat` c` este posibil s` dete[ti pecineva, a[a cum te detest.

Imediat, privirea lui Todd se \n`spri.– E[ti foarte nervoas`, micu]` Romy. |n tot cazul, sub

\nf`]i[area de b`iat, ascunzi o feminitate exploziv`...Ea se st`pâni s` nu urle.– Te rog, las`-m` \n pace...– Cum dore[ti.|i arunc` o privire de ghea]`, f`cu stânga-mprejur [i se

afund` \n noapte.Romy crezu c` nu va reu[i niciodat` s` se \ntoarc` acas`, \n

a[a m`sur` picioarele refuzau s-o asculte. |n cele din urm` z`riumbra alb` a bungaloului s`u. Trânti u[a cu o violen]` caref`cu geamurile s` tremure, apoi se rezem` de bara de lemn asc`rii [i \ncepu s` plâng`. Plânse \ndelung, \n hohote. Toddnu o s`rutase din dragoste, ci pentru a-i dovedi c` erafemeie...

* * *

Coult remarc` \ntr-o sear` paloarea tinerei femei. Eraa[ezat` \n fa]a lui, pe verand`, cu privirea pierdut` \ndep`rtare. Ochii p`trunz`tori ai b`trânului \ntârziar` asuprafe]ei mici, cu cearc`ne s`pate de insomnie.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 97

– Aceast` munc` te epuizeaz`, draga mea micu]`, spuse elpe un ton afectuos. Recunoa[te! Nimeni nu te va trata cuasprime!

– Pentru Dumnezeu! De ce toat` lumea se simte obligat`s` se ocupe de s`n`tatea mea?

|[i p`r`si brusc balansoarul [i \ncepu s` m`soare iritat`veranda. Coult, surprins, o privi atent o clip` \n t`cere, apoirelu` cu un aer ironic:

– Afl`, domni[oar`, c` \n aceast` cas`, eu sunt singurulcare are dreptul s`-[i manifeste proasta dispozi]ie!

Romy era gata s`-i arunce o replic` veninoas`, dar se ab]inu\n fa]a zâmbetului afectuos al prietenului s`u.

– |mi pare r`u, Coult, dar este o problem` personal` pecare doresc s-o rezolv eu \ns`mi.

– {i nu vrei s` prime[ti sfaturi de la un b`trân plicticos camine, a[a este?

|[i privi ceasul.– Este ora [ase [i jum`tate; prea devreme pentru cin`.

Ce-ai spune de o partid` de table?Romy se ridic` [i disp`ru \n salon, \n c`utarea jocului.

|nainte de-a a[eza, \l s`rut` u[or pe frunte pe b`trân.– Mul]umesc, Coult... pentru \n]elegere. Probabil nu sunt

prea pl`cut de suportat acum...– Haide, bomb`ni el pe un ton moroc`nos, este rândul

dumitale s` joci...Dar privirea \i era plin` de tandre]e... Orele petrecute \n

prezen]a sa \i aduseser` enorm` binefacere lui Romy. Eraurarele momente \n care se sim]ea \mp`cat` cu ea \ns`[i.

|ntr-o sear`, ajungând \n fa]a casei lui, remarc` ma[ina luiTodd parcat` la intrare. De pe verand` ajunse pân` la eazgomot de voci, iar prin frunzi[ul des observ` p`rul ca flac`ra

98 JUDE MACE

al Lilei Harwood. Aceasta, \mbr`cat` \ntr-un taior din stof` de lân`gri, fuma o ]igar`, rezemat` de una dintre coloanele de marmur`.

Romy nu se mira s-o g`seasc` aici. De fapt, de dou` zile,toat` lumea nu vorbea decât despre \ndr`znea]a sa acroba]ieaerian` de deasupra spitalului din Vukasi.

Lila o \ntâmpin` pe tân`ra femeie cu un zâmbetcondescendent.

– Ei bine, iat`-l pe mecanicul nostru \ncep`tor, f`r`salopet`! Coult tocmai mi-a ar`tat transform`rile pe care le-aif`cut \n biblioteca sa. Felicit`ri, draga mea! Ar trebui s`continui pe acest drum, \n loc s` faci pe mecanicul. Ma[inilesunt ca [i caii, \]i pot face r`u când te a[tep]i mai pu]in...

Nu va \ncepe [i ea! se gândi Romy, \n timp ce se str`duia s`zâmbeasc` politicos.

– Bun` seara, Lila; a[adar, ai venit s`-i vizitezi pe s`rmaniilocuitori de la ]ar`, care suntem?

– Am un complex minier dintre cele mai prospere. Nu\n]eleg ce este rustic \ntr-un z`c`mânt de pietre pre]ioase!protest` Coult. Vino [i ia loc, drag` Romy.

Todd, care pân` atunci r`m`sese pu]in retras, se ridic`pentru a-i oferi scaunul.

– Ai avut o zi bun`? o \ntreb` el, pe un ton zeflemitor.– Excelent`, r`spunse Romy, fulgerându-l cu privirea.Nu-l va ierta niciodat` c` o s`rutase.Discret ca \ntotdeauna, Aaron le aduse b`uturi r`coritoare,

\n timp ce Lila [i Coult \[i reluar` conversa]ia \ntrerupt` desosirea lui Romy.

– Pietrele dumitale pre]ioase sunt cu siguran]` foartefrumoase, spunea Lila, dar recunoa[te c` ni[te lingouri de aurfrumos aliniate...

Coult \i respinse argumentul cu un gest al mâinii.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 99

– Pf! Nimic altceva decât metal rece... Un diamant tr`ie[te,respir` [i [tii de ce? Pentru c` el con]ine \n inim` foculp`mântului. Pune un diamant \ntr-o raz` de soare [i va eclipsachiar cea mai frumoas` femeie din lume...

– Vorbe[ti a[a, pentru c` din asta tragi profit, \l [ican` Lila,luând \n râs elanul s`u liric. Nu po]i \n]elege fascina]ia auruluipur...

– De când e[ti \n stare s` faci compara]ie \ntre astea dou`?Pariez c` n-ai v`zut niciodat` un diamant ie[ind dintr-o baieacid`!

– Ei poftim! Acum o clip` evocai str`lucirea sa divin` [iacum ne vorbe[ti de acid!

– Sincer, nu cred c` este ceva poetic \n modul de-a ajungela aurul pur! Un furnal \nalt nu este deosebit de estetic!

Acest dialog se desf`[ura pe un ton de glum`, f`r`animozitate din nici o parte. Todd intervenea uneori, dar nulua parte la polemic`. Romy r`mase pu]in mai departe, f`r` s`piard` totu[i nimic din conversa]ie. O observa mai ales pe Lila,care ast`zi i se p`rea curios de diferit`. Adoptase o coafur`vaporoas` cu bucle u[oare, care din p`cate nu se potriveadeloc cu duritatea tr`s`turilor. |[i subliniase cu creionul arculblond al sprâncenelor, ceea ce nu f`cea decât s`-i accentuezelic`rirea cinic` din privire. Gura, excesiv fardat`, avea oexpresie dispre]uitoare. Lila p`rea f`r` \ncetare \n gard`. Voceamai ales, avea inflexiuni metalice [i mai t`ioase decât de obicei.

Stânjenit`, Romy c`uta un mod elegant de-a o [tergeengleze[te. Poate Coult va considera ciudat` vizita sa fulger,dar cu el se va explica mai târziu. |ntr-adev`r, nu mai puteasuporta prezen]a lui Todd, a c`rui privire voalat` nu \nceta s-ospioneze. Din fericire, solu]ia veni de la sine, câteva clipe maitârziu.

100 JUDE MACE

Antrena]i \ntr-o discu]ie pasionant`, nu auziser` tuseadiscret` a doctorului Dunbar care, cu trusa \n mân`, tocmaiap`ruse \n prag.

– Ia te uit`, ia te uit`, bunul nostru doctor! exclam` Coult.Sper numai c` n-ai venit s` m` chinui, dragul meu!

– Ascult`, Coult, f`cu medicul pe un ton r`bd`tor, suntpl`tit s` m` ocup de s`n`tatea dumitale. Aveam o vizit`urgent` la un client, foarte aproape de aici [i am profitat deasta pentru a da o fug` pân` la dumneata. Nu uita c` amconvenit la un examen pe lun`. N-am mult timp pentru asta.

Era evident c` nu se a[tepta s-o g`seasc` pe Lila aici. Sestr`duia s` pas` zâmbitor, dar obrajii \i fuseser` cuprin[i de opaloare mortal`, iar maxilarele crispate \i tr`dau fr`mântarea.

– Gata, Coult? Dac` am urca \n camera dumitale, ne-amsim]i mai comod acolo...

– Pentru nimic \n lume! exclam` b`trânul, prinzându-se cubra]ele de fotoliu. N-am nimic de ascuns. M` po]i examinaperfect aici.

– Cum vrei. Sunt obi[nuit cu toanele pacien]ilor mei, oft`Peter, \n timp ce ridica mâneca lui Coult pentru a-i luatensiunea.

De la sosirea sa, Lila nu \nceta s`-l observe cu un aerironic.

– |mi iei [i mie tensiunea, doctore? se fandosi ea cucochet`rie. A crescut probabil \n ultimul timp, de când pilotezavionul...

– Te rog, Lila. Evolu]iile ridicole de deasupra spitalului aufost de cel mai prost gust, \i replic` el pe un ton sever.

– Dar, dragul meu, nu toat` lumea \[i petrece via]a \n pat!Aminte[te-]i c` exist` totu[i oameni s`n`to[i, spuse eaprivindu-l cu o inocen]` pref`cut`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 101

– Este adev`rat, dar ai putea avea cel pu]in decen]a de-a lerespecta suferin]a, ripost` el f`r` s` se \ntoarc`, atent s`asculte inima lui Coult.

– Oricum, te gânde[ti tu la asta pentru amândoi...Romy, jenat`, f`cea s` se \nvârt` ghea]a din pahar. Al`turi

de ea, Todd r`m`sese t`cut, cu mâinile \nfundate \n buzunare.Observa cu aten]ie gesturile medicului.

– Nimic de semnalat, spuse Peter, sco]ându-[i stetoscopul.F`r` prea mult alcool [i f`r` gr`simi [i vei fi un frumos centenar!

Coult p`ru scandalizat.– F`r` alcool! Eu, care nu beau decât suc de portocale [i

cafea, nu-i a[a, Romy? spuse el aruncându-i o privire complice.|n sfâr[it, un whisky cu sifon n-a f`cut r`u nim`nui. Apropo,Peter, acum c` ai terminat s` m` chinuie[ti, accep]i s` bei unpahar cu noi?

– Mi-e team` c` nu pot s` r`mân, Coult. Mai am \nc`treburi care m` a[teapt` la spital [i...

Vorbea evitând privirea Lilei, care-l observa cu un evidentdispre]. Romy profit` de aceast` ocazie pentru a se ridicagr`bit`.

– Oh, Coult, tocmai mi-am amintit c` am mult`coresponden]` r`mas` \n urm`! Voi profita s`-l conduc [i pePeter, pentru c` sunt cu camionul...

Todd nu se va l`sa \n[elat de aceast` scuz`, dar nu-i p`sa.– Este \ntr-adev`r foarte amabil din partea dumitale, spuse

Peter. Se va \nnopta curând [i nu vedeam cu ochi buni\ntoarcerea pe jos.

|[i luar` rapid r`mas-bun de la prietenii lor. Romy sim]iprivirea Lilei sfredelind-o \ntre omopla]i. Tân`ra femeie p`rufoarte contrariat` de propunerea sa de a-l conduce pe Peter...

Medicul lu` loc lâng` ea pe bancheta din fa]`.

102 JUDE MACE

– E[ti un adev`rat atlet, doctore. Ai traversat toat` mina pejos pentru a veni aici!

– Stau toat` ziua \nchis \n spital. M-am gândit c` pu]in aer\mi va face bine.

Rostise aceste cuvinte pe un ton indiferent, dar tr`s`turiletrase [i expresia \ncordat` \i dezmin]ir` vorbele. Rular` \nt`cere pân` când ap`ru acoperi[ul ro[u al spitalului.

– Trebuie s` te las la intrare? \ntreb` Romy \ncetinindimperceptibil.

– Am min]it adineaori la Coult, m`rturisi el ro[ind. |nrealitate, mi-am terminat ziua. Dar dac` e[ti amabil`, las`-m`acas`, este la câ]iva pa[i de aici.

Romy parc` \n fa]a casei. O splendid` glicin` mov acopereaaproape \n \ntregime fa]ada cl`dirii, r`spândind un parfumextrem de pl`cut. Peter Dunbar se \ntoarse timid spre\nso]itoarea sa.

– Coresponden]a dumitale mai poate a[tepta, Romy? Intr`s` bei un pahar. Te voi duce s`-mi vizitezi gr`dina.

– Pentru a fi sincer`, coresponden]a nu era decât unpretext, recunosc! N-aveam nimic special de f`cut...

Peter zâmbi. P`rea atât de singur, atât de dezorientat. Ar fivrut foarte mult s`-l consoleze...

O f`cu s` viziteze mai \ntâi gr`dina de agrement, apoi oconduse \n livada sa, unde pomi tineri, recen]i altoi]i, d`deauprimele lor ml`di]e.

– }i-i prezint pe noii mei pacien]i! exclam` el râzând. Suntpreg`tit s` creez o nou` varietate de fructe.

– Iat` poate ocazia de-a face avere!– M` intereseaz` numai pl`cerea cercet`rii. Dac` miracolul

se va produce \ntr-o zi, \mi vei servi de cobai. Vei fi prima carevei gusta din ele.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 103

– Accept pariul! \ncheie ea cu veselie.|n timp ce mergeau amândoi unul lâng` cel`lalt, Romy se

gândi c` vie]ile lor sem`nau \n mod ciudat. O imens` triste]eap`ru \n ochii tân`rului medic, \n timp ce privea soareleapunând la orizont.

– Vrei s` vii s` vezi apusul de pe verand`? Este unul dincele mai frumoase lucruri ce se pot vedea \n Africa de Sud...

Urcar` o scar` mic` din lemn care ajungea la o verand`pardosit` cu dale lucioase, unde cre[teau uria[e plantetropicale. Peter veni cu o tav` \nc`rcat` cu sticle cu aperitive [isaleuri; pierdu]i \n gândurile lor, contemplar` stratul gros depâcl` violet` ce se a[eza impun`tor peste savan`.

– N-ai efecte secundare \n urma c`derii? \ntreb` Peter dup`o lung` t`cere.

– Nu, totul este \n ordine, mul]umesc.Dac` i-ar fi putu m`rturisi c` amorul s`u propriu avusese

mai mult de suferit decât capul ei!– Ce este nou la spital? \l \ntreb` pentru a schimba

subiectul.– Acum n-avem decât cazuri minore. Nimic foarte

important, dac` n-ar fi obi[nuita nebunie a verii. B`rba]ii beauprea mult, apoi se \ntreab` de ce s-au \mboln`vit!

– Ai leg`turi cu locuitorii cartierului reziden]ial?– Fug de ei ca de cium`! Am oroare de mondenit`]i.

Oamenii de acolo m` plictisesc. Din nefericire, continu` ell`sându-[i paharul, mâine este o recep]ie de care mi-e team`c` nu pot s` scap: este vorba despre a doua aniversare adeschiderii minei; Frank Manson a invitat la el toat` lumea.

– Este curios, Coult nu mi-a spus nimic despre asta,remarc` Romy.

104 JUDE MACE

– El? Detest` acest gen de reuniuni, de altfel nu particip`niciodat` la ele. |n schimb, asocia]ii s`i sunt obliga]i s` iaparte.

Romy se \nfior`.– Cred c` va trebui s` m` duc acas`, Peter. Mâine m`

a[teapt` o zi grea.Nu \ndr`znea s`-i spun` c` o noapte lung` de somn era,

pentru ea, singurul mijloc de a combate disperarea pe care osim]ea cuprinzând-o.

Se ridic` [i Peter.– Te conduc pân` la intrare.Cerul de culoarea ametistului str`lucea de stele. Peter o lu`

de mân` pe tân`ra femei pentru a o c`l`uzi de-a lungul aleii.– Romy, mi-a[ putea \ng`dui s`-]i cer s` m` \nso]e[ti mâine

la recep]ie? Ne vom sus]ine reciproc.|n fa]a privirii lui rug`toare, nu putu decât s` accepte.– De acord. La ce or` ne vom \ntâlni?– La ora nou`, dac` \]i convine, f`cu el l`sându-i mâna,

parc` regretând. Noapte bun`, Romy.Cu inima grea, tân`ra femeie se \ntoarse acas`. Gândurile i

se \ntorceau f`r` \ncetare spre Todd, a c`rui privire luminoas`o obseda zi [i noapte. Peter Dunbar se bizuia pe ea pentrua-[i \nvinge dragostea pentru Lila, iar ea se zbuciuma pentruTodd Dillman... Ce prost era alc`tuit` via]a... Peter [i Romy[tiau amândoi c` tr`iau o poveste imposibil`...

MAI PRESUS DE DIAMANTE 105

Capitolul 9

A doua zi, \n momentul \n care se preg`tea s` ias`, Romysim]i brusc dorin]a de a fi bine \mbr`cat`. La urma urmei,doctorul Dunbar merita mai mult decât o partener` \mbr`cat`\n blugi decolora]i [i cu un pulover uzat. |ncepu s`scotoceasc` foarte agitat` prin dulap [i \n cele din urm` scoasede acolo o rochie tunic` din jerseu de m`tase ecru \n stil 1925,cu [oldurile marcate de mici franjuri violete, care zburau lafiecare mi[care. O c`lc` \n câteva minute [i c`ut` o pereche depantofi din piele crem, cu tocuri \nalte, pe care o cump`rasede la Roma, cu o var` \n urm`.

Apoi \[i puse la gât un colier lung din m`rgele din sticl`mov, care se potriveau de minune cu rochia. |[i strânse p`rul\ntr-un coc foarte jos pe ceaf` [i vaporiz` pu]in din parfumulpreferat, pe care mama sa i-l f`cuse cadou de aniversare.

Astfel \mbr`cat`, urc` \n camion [i rul` cu toat` viteza pân`la Peter Dunbar, de team` s` nu fie \n \ntârziere. Tân`rulmedic o a[tepta fumând o ]igar`, a[ezat pe aripa ma[inii sale.O m`sur` din cap pân` \n picioare, cu stupefac]ie.

– E[ti absolut \ncânt`toare, Romy; mult prea \ncânt`toarepentru un b`trân slujitor al medicinii, ca mine!

– Nu e[ti b`trân deloc! exclam` ea privind cu aten]iesilueta elegant` \n costum de sear`. Pariez c` toate femeile vorfi \nnebunite dup` dumneata, ad`ug`, f`cându-i cu ochiul.

Peter o lu` pe drumul cu serpentine strânse pân` lacartierul reziden]ial. Aerul care p`trundea prin geamul l`sat,era c`ldu] [i parfumat, \nc`rcat de efluvii greu de definit, careurcau din p`mântul umed. Romy se \nfior`; instinctul \ispunea c` n-ar fi trebuit s` vin` aici, \n compania lui Peter....

Casa familiei Markson era iluminat` toat`. Prin ferestre seauzeau frânturi de conversa]ii, hohote de râs [i clinchete depahare ciocnite. Deasupra u[ii fusese pus` o baderol` mare,celebrând aniversarea \ntreprinderii Kramer. Fiecare liter`fusese desenat` \n form` de diamant, ale c`rui fa]ete fuseser`pictate cu grij`.

Fiecare mergea de colo-colo, cu un pahar de [ampanie \nmân`, interpelându-i pe cei ce soseau cu mici strig`te debucurie. Romy, lini[tit` de prezen]a lui Peter al`turi de ea, \[if`cu o intrare remarcat`. Pentru cei care o \ntâlniser`\ntotdeauna \n salopet`, surpriza era impresionant`. P`rulnegru, de obicei ascuns sub [apc`, str`lucea \n seara aceastade un luciu alb`strui. La trecerea ei se [u[otea; femeile \iaruncau priviri invidioase. Tân`ra femeie, a c`rei fire era maicurând timid`, sfâr[i prin a se sim]i stânjenit`.

Fusese invitat` toat` comunitatea [i curând casa imens` eragata s` plesneasc` de plin`. Peter [i Romy se oprir` pentrua-[i saluta ni[te cuno[tin]e, acceptar` din când \n când câte unpahar, \n timp ce c`utau din ochi un loc lini[tit pentru a serefugia. Descoperir` pân` la urm` o teras` la cap`tul unui [irde trepte al unei sc`ri cioplite \n piatr`. Se instalaser` acolo o

MAI PRESUS DE DIAMANTE 107

mas` [i câteva scaune; dou` umbre st`teau de vorb` \n\ntuneric. Brusc, Romy r`mase \ncremenit` locului [i vru s`fac` stânga-mprejur, dar era prea târziu: Todd [i Lyla \iz`riser`.

Evident, [i ei c`utaser` s` fug` de mul]imea de la parter.Lila le veni \n \ntâmpinare [i-l interpel` pe Peter cu o grab`pu]in exagerat`.

– Ei bine, iat`-l pe bunul nostru samaritean! |ntotdeaunapreg`tit s` fac` injec]ii?

Era \mbr`cat` \ntr-o rochie lung`, verd-deschis, cu undecolteu adânc, ce-i punea \n valoare pieptul perfect.

– Bun` seara, Peter, bun` seara mic` Romy, f`cu Todd,jenat aparent de exuberan]a partenerei sale. |]i place searataaceasta? o \ntreb` pe tân`ra fat`.

– |i place, evident! Peter este \ntotdeauna c`utat s`-[i poat`ar`ta talentele \n societate, exclam` Lila, aruncându-i o privirelung`.

Ignora \n mod f`]i[ prezen]a lui Romy. Peter strânse dindin]i. P`lise brusc.

– O campioan` de curse nu trebuie niciodat` s` bea preamult, Lila. {tii asta perfect.

– Ce onoare! Am dreptul la un diagnostic de specialist!Crezi c` am b`ut prea mult, nu-i a[a? Stingherit`, Romy se\ntoarse [i privi \nc`perea luminat`, unde zeci de persoanediscutau cu \nsufle]ire. Todd se apropie t`cut. Purta uncostum din catifea verde [i o c`ma[` alb` pus` \n valoare denodul unui papion. I se aplec` peste um`r [i-i murmur` laureche:

– Mecanicul nostru este foarte frumos \n aceast` sear`...Oare pentru prietenul Peter?

108 JUDE MACE

– M` \mbr`cam mereu a[a, \nainte s` vin aici, replic` ea,iritat` de sub\n]elesurile lui.

Nu-i uitase s`rutul [i detesta de asemena s-o numeasc`„mic` Romy”. Când nu-[i oferea pl`cerea de a-[i bate joc demeseria sa, p`rea s` simt` nevoia s-o trateze ca pe o copil`.

– {i aici de ce nu te \mbraci a[a? }i-e team`?– De tine, poate? replic` ea ridicând b`rbia cu mândrie.

Oare de ce cred mereu b`rba]ii c` ne terorizeaz`?– Cu siguran]`, pentru c` femeilor le place s`-[i imagineze

c` suntem lupii mari [i r`i...Romy se hot`r\ s` nu vin` cu argumente. G`sea aceast`

conversa]ie stupid` [i pueril`.Pe teras`, atmosfera se \nc`rcase de electricitate. |ntre

Peter [i Lila era gata s` izbucneasc` o furtun`. Voceaacesteia din urm` ajungea pân` la ei, foarte ascu]it`,aproape isteric`.

– Ocup`-te s`-]i co[i bolnavii [i las`-m` s` tr`iesc cum \midoresc!

– De ce cau]i mereu pericolul? Vezi moartea cu ochii pedrum, \n aer. Oare nu exist` alte moduri de a profita depl`cerile vie]ii? f`cu Peter cu o blânde]e \n care se observatotu[i exasperare.

– Pl`cere! Ce cuno[ti tu despre pl`cere, tu [i idealul t`u dedevotament!

Romy nu mai putea suporta. Voia neap`rat s` plece [i f`cuun semn discret \n direc]ia lui Peter; dar Lila nu p`rea hot`rât`s` abandoneze partida.

– Spune-mi, ce pl`ceri ai tu de la via]`, mergând cât e ziuade lung` printre bolnavi?

– Scopul unui medic este s` salveze vie]i omene[ti, relu`Peter cu r`bdare.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 109

– Oh, cunosc jur`mântul lui Hipocrat pe dinafar`! Mi l-aicitat destul!

|n ochi \i str`lucea o lumin` anormal`.– {i eu ]i-am f`cut un jur`mânt \ntr-o zi [i [tii foarte bine...Vocea i se frânse. P`ru c`-[i pierde [irul gândurilor. Se

apropie de Peter cl`tinându-se, asemenea unei tigroice gata s`zgârie. Considerând c` era timpul s` intervin`, Todd o lu`u[or de talie.

– Vino, spuse el, te voi conduce acas`.Peter Dunbar era livid, cu ochii r`t`ci]i. Romy se sim]ea

neputincioas` s`-l ajute. De comun acord, coborâr` scara [i seamestecar` \n mul]imea de invita]i.

– Romy, draga mea! se auzi deodat` vocea SylvieiCrowther, \n spatele ei. E[ti adorabil` \n seara asta. Aceast`rochie \]i vine admirabil!

– Mul]umesc, Sylvia, r`spunse tân`ra femeie, silindu-se s`zâmbeasc`. Martin este cu tine? Sylvia se uit` prin salon.

– Oh! nu trebuie s` fie departe. |n general se ascunde dup`vreun ziar, pentru a evita s` fie recunoscut!

– S`-l salu]i din partea mea, spuse Romy, c`utând cuprivirea u[a de la intrare.

Dar Sylvia se \ntoarse deja spre Peter.– Doctore Dunbar? Este mult timp de când nu v-am \ntâlnit

la vreuna din seratele noastre. Cum merge munca?– Nu m` plâng, \i spuse el foarte politicos. V` rog s` m`

ierta]i, doamn` Crowther, dar trebuie s` plec. M` cheam`datoria.

– Oh, o urgen]`, f`r` \ndoial`? |n]eleg... Ei bine, v` las.Petrecere frumoas` la amândoi.

|ndat` ce se instal` \n ma[in`, Peter scoase un oftat deu[urare. Romy nu \ndr`zni s`-i vorbeasc`, atât p`rea de

110 JUDE MACE

nelini[tit [i \ngrijorat. F`cur` drumul de \ntoarcere \n t`cere.Peter \[i parc` ma[ina \n fa]a casei [i-[i l`s` fruntea s` cad` pevolan. Mi[cat`, Romy \nconjur` ma[ina, deschise portiera dindreptul lui [i-l lu` de bra] pentru a-l conduce. P`trunser` \ntr-ocamer` de zi cu pere]ii albi, decora]i cu ]es`turi africane. Pejos, o pardoseal` din mozaic negru [i alb, p`stra toat`r`coarea \nc`perii.

Peter se pr`bu[i \ntr-un fotoliu din piele [i-[i puse capul pemâini – Romy \i ap`s` u[or um`rul. Ridic` ochii [i o privi cutriste]e..

– Cred c`-]i datorez ni[te explica]ii, Romy. Scena Lileitrebuie s` fi fost foarte penibil` pentru dumneata.

Ei i-ar fi pl`cut s` se \ntoarc` acas`, s` dea frâu liberlacrimilor care \i ardeau ochii. Dar privirea lui Peter era atât derug`toare, \ncât \[i lu` un scaun [i se a[ez` lâng` el.

– Cu siguran]` nu [tii, spuse el trecându-[i mâna prin p`r,dar acum câ]iva ani, Lila [i cu mine am fost logodi]i.

– |ntr-adev`r, nu [tiam, murmur` Romy.– |n acea perioad` lucram \n cel mai mare spital din

Johannesburg. Tat`l s`u fusese internat pentru o intoxica]ie [i\ntr-o zi am \ntâlnit-o la c`p`tâiul lui. Ne-am logodit foarterepede. Lila \[i pusese \n cap c` voi intra \n \ntreprindereafamilial`. I-am explicat c` nu-mi voi abandona niciodat`meseria. Pentru un motiv pe care nu-l cunosc, ea are oadev`rat` fobie fa]` de boal`. Este terorizat` la ideea de adeveni invalid`. Certurile noastre au fost tot mai dese [i s-aajuns la ruptur`.

Romy \ncepu s` \ntrez`reasc` mai limpede situa]ia. Totu[i,un punct r`mânea \nc` nel`murit.

– Asta nu-mi explic` \n ce fel ai ajuns la spitalul dinVukasi...

MAI PRESUS DE DIAMANTE 111

– {tii, Lilei nu-i place s`-[i vad` planurile z`d`rnicite. Amfost de acord s` ne desp`r]im, dar n-a renun]at niciodat` s`m` fac` s` m` las de meserie. Sub presiunea sa, a trebuit s`p`r`sesc Johannesburgul. Am g`sit de lucru \ntr-un mic spitaldin savan`, \n Transavaal. Dar tat`l Lilei are multe rela]ii [idatorit` lui, m-a g`sit acolo. Atunci m-am refugiat aici, laVukasi...

F`cu o pauz` [i-[i aprinse o ]igar`.– ... pentru a descoperi c` domnul Harwood este

proprietarul domeniului Rosedale, la cinci kilometri de aici!Dar de data aceasta sunt hot`rât s` nu m` mai mut.

– Vrei s` spui c` te-ai hot`rât s` nu mai fugi de Lila?Peter nu r`spunse, dar chipul s`u chinuit dovedea \n ce

m`sur` o iubea \nc` pe frumoasa ro[cat`...– Oricum, relu` el cu un zâmbet de om \nvins, \ncearc`

mereu nevoia de a fi \n apropierea mea, pentru a-midemonstra cât de mult [tie s` profite de via]`...

– Todd este la curent cu toate astea? \l \ntreb` cu o vocegâtuit`.

– Bine\n]eles; dar consider` c` problemele noastre nu-lprivesc. Este [i prietenul meu [i al Lilei [i nu ia niciodat` partenici unuia, nici celuilalt.

Romy avu o tres`rire de indignare.– Dar... credeam c` Todd [i Lila... \n sfâr[it, c` sunt mai

mult decât prieteni...– Este posibil... nu sunt la curent deloc, f`cu Peter pe un

ton obosit.P`rea din ce \n ce mai palid. Romy se ridic` [i se duse s`

caute \n bufet o b`utur` alcoolic` tare. Reveni [i-i \ntinse unpahar cu coniac.

112 JUDE MACE

– Mul]umesc, spuse cu o grimas`, dup` ce b`u o\nghi]itur` din lichidul auriu.

Alcoolul \i redase pu]in` culoare.– Mi-a f`cut foarte bine s` m` pot dest`inui \n fa]a ta,

Romy. Mul]umesc c` ai avut r`bdare s` m` ascul]i.Nelini[tea tinerei femei i se citea probabil pe chip,

deoarece o asigur` cu un zâmbet larg.– Nu-]i face griji pentru mine. M-am obi[nuit cu aceste

momente de depresie. Mâine, \mi voi relua lucrul ca [i cândnimic nu s-a \ntâmplat.

– Bun, dac` \mi promi]i c` totul va fi bine, voi pleca. Suntpu]in obosit`...

– Dumnezeule, ce egoist am fost! {i tu ai un aer epuizat.Noapte bun`, Romy, f`cu el strângând-o cu putere lâng` el. {i\nc` o dat`, mul]umesc.

Romy se a[ez` la volanul camionului s`u [i se \ntoarseacas`, \n timp ce se gândea la ceea ce tocmai \i m`rturisisePeter. Lila [i cu el se sfâ[iau reciproc, dar de fapt continuau s`se iubeasc`. A[adar, asta era dragostea? Mai târziu, \n pat, \i fugreu s` adoarm`. O chinuia o \ntrebare: Todd r`mânea lâng`Lila \n speran]a c` \ntr-o zi va renun]a la Peter pentru a se\ntoarce definitiv spre el?

* * *

La min` se iveau aproape \n fiecare zi probleme noi. Vântulfierbinte ce sufla venind dinspre step` era o adev`rat` tortur`pentru oamenii deja epuiza]i de c`ldura puternic`. Toat`lumea era la cap`tul r`bd`rii [i \n gropile de exploatareizbucneau cu regularitate \nc`ier`ri. Muncitorii \[i p`r`seaupostul pentru a merge s` bea bere \n bufetele r`coritoarer`spândite pe marginile drumurilor.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 113

George Bonnell nu p`rea s`-[i fac` griji v`zându-i peoamenii din echipa sa fiind cea mai mare parte a timpului \ntr-ostare de ebritate nelini[titoare. Romy nu \ndr`znea s` spun`nimic. Dar mai târziu, \[i repro[` c` nu se ar`tase maivigilent`. {i apoi, se obi[nuise atât de mult cu caracterultolerant al [efului, \ncât pân` la urm` respinse [i oriceposibilitate de accident grav \n min`.

|n acea dup`-amiaz`, fuseser` puse batoane de dinamit`\ntr-una din carierele de suprafa]`. C`ldura era absolutsufocant` [i oamenii se gr`biser` s`-[i termine ziua, pentru ase \ntoarce acas`. Chiar [i Romy nu se gândea decât la clipabinecuvântat` \n care se va afla sub du[. Dar când v`zu modul\n care fusese organizat` munca, \ncepu s` se nelini[teasc`.Echipa de dinamitare punea batoanele de dinamit` \ncavit`]ile s`pate \n prealabil \n stânc`. Ziua era pe sfâr[ite [imuncitorii \ncepur` s` lucreze din ce \n ce mai repede.

– Gata, b`ie]i, url` pe nea[teptate George Bonnell,privindu-[i ceasul. V` pute]i \ntoarce acas`.

Romy \l privi cu stupefac]ie.– Dar... totu[i, nu vei l`sa dinamita pus`, pân` mâine

diminea]`, f`r` s` iei m`suri de siguran]`.– Este prea târziu, micu]a mea. Curând nu se va mai vedea

nimic, f`cu George, sco]ându-[i salopeta.– |n acest caz, nu trebuiau l`sate capetele de detonare \n

pozi]ie de func]ionare!George ridic` din umeri.– Zona este supravegheat` cu stricte]e, nu se poate

\ntâmpla nimic \nainte de a le conecta la detonatorulprincipal. Cine ar avea ideea s` mearg` s`-[i vâre nasul \ntr-ocarier` plin` de explozibil?

114 JUDE MACE

– {i dac` se rostogolesc pietre sau vreun mic animal ser`t`ce[te \n groap`?...

– Ei bine, \n acest caz, treaba se va face f`r` interven]ianoastr`!

Izbucni \ntr-un râs cinic; apoi, v`zând c` explica]iile salen-o mul]umesc deloc pe Romy, continu` pe un ton r`bd`tor:

– Ascult`, eu sunt [eful aici [i te asigur c` totul va fi bine!E[ti prea nervoas`, micu]a mea, ad`ug` el, dându-i prietene[teo palm` pe spate.

Sui \n camion [i demar` \n tromb`. Muncitorii p`r`sir`[antierul pentru a se \nghesui \n autobuzele ce-i duceau acas`.Romy se gândi: \n definitiv, poate George avea dreptate.Zonele periculoase erau semnalate [i p`zite de g`rzi denoapte \narmate. Nimeni nu avea dreptul s` p`trund` \ncarier` dup` ce se \nnopta.

Oftând, privi pentru ultima dat` fanioanele triunghiurilorro[ii ce semnalau pericolul, agitate de vânt. La \ntoarcerea labirou, se sp`l` pe mâini, apoi \[i redact` raportul zilnic. |nclipa când \ncuie u[a, se r`zgândi: un presentiment sumbru \ispunea s` nu plece imediat...

Mai târziu, amintindu-[i de aceast` sear`, Romy se gândi cugroaz` la ce s-ar fi \ntâmplat dac` se \ntorcea lini[tit` acas`...

|n biroul s`u domnea o dezordine de nedescris. Aranj`metri \ntregi de fir electric, de sârm` ghimpat`, care \ncepuses` rugineasc`, apoi \ncepu s` fac` ordine \n mald`rul de hârtiicare \i \nc`rcau masa de mai multe zile. Descoperi atunci, \ntr-unsertar, raportul geologului asupra m`surilor de securitate deluat \n cazul unor explozii \n min`. Romy \l r`sfoia distrat`,când privirea i se opri asupra unui paragraf subliniat de maimulte ori [i \ncadrat cu ro[u: „De luat preca]ii pentrudinamitarea Zonei B”.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 115

Zona B? Era chiar cariera \n care explozibilul a[tepta s` fiedetonat... Romy tremura atât de tare, \ncât era gata s` scaperaportul. |ncruntat`, c`uta s` \n]eleag` termenii [tiin]ifici ce-ijucau \n fa]a ochilor. Pe scurt, dinamitarea putea crea o fisur`subteran`, \ntinzându-se pe mai mul]i kilometri pe axa est-vest, care va antrena o alunecare de teren.

Inima i se opri \n loc. Examin` cu febrilitate planul minei:toate locuin]ele erau construite pe aceast` ax` est-vest! Asta\nsemna c` ar fi fost suficient` o cât de mic` explozie pentrua distruge toat` colonia minier`... |[i imagin` p`mântulcr`pat, casele pr`bu[ite... [i \nchise ochii pentru a face s`dispar` acest co[mar.

Trebuia s`-l g`seasc` pe George, cât mai repede posibil.Romy s`ri \n camion [i se avânt` cu toat` viteza pe potecaplin` de praf. M`car de-ar fi descoperit raportul geologuluimai devreme! Pierduse timp pre]ios. Sângele \i zvâcnea \ntâmple [i-[i sim]ea capul gata s` explodeze.

Romy opri camionul \n fa]a unui bufet unde muncitoriist`teau la r`coare, bând bere. O interpelar` cu bucurie.

– Bun` seara, Romy! Vino s` bei un pahar cu noi!– |mi pare r`u, n-am timp, spuse ea, \ncercând s`-[i p`streze

sângele rece. |l caut pe [eful de [antier. L-a]i v`zut trecând?Unul dintre b`rba]i izbucni \n râs.– George? Era \nc` acolo, acum cinci minute. Acest Don

Juan a plecat s` se plimbe prin p`dure, acolo, jos, \n spate.Romy o lu` pe drumul care i se indicase [i-l z`ri curând pe

George \ntins la r`d`cina unui salcâm, cu bra]ul \n jurul uneitinere africane.

Speran]ele tinerei femei se risipir` când \l v`zu mergândcl`tinându-se. Respira]ia \i duhnea a alcool. |ncerc` totu[is`-l scoat` din letargie.

116 JUDE MACE

– George... te rog... Trebuie neap`rat s` vii cu mine...– Ce se \ntâmpl`, micu]o? articul` el cu o voce mahmur`.

Mai vrei s` lucrezi la asemenea or`!Ea \i adres` un zâmbet descump`nit tinerei fete a[ezate la

r`d`cina copacului, care o privea cu un aer speriat.– George! Treze[te-te! N-avem de ales! Am citit raportului

geologului. Trebuie neap`rat s` dezamors`m capeteledetonatoarelor.

El \[i puse mâinile mari pe umerii firavi ai tinerei femei [i os`rut` pe obraz.

– Ascult`, micu]o, \]i spun c` totul va fi bine. Acum, fiiamabil`, las`-m`-n pace. Vezi bine c` sunt ocupat!

Era inutil s` insiste. Nu f`cea decât s` piard` timp pre]ios.Oricum, \n starea sa, George ar fi fost incapabil s` executeaceast` opera]ie de precizie. Porni \n fug` spre camion.Hot`rârea sa era luat`: trebuia s` fac` aceast` treab` ea \ns`[i.Numai când ajunse la intrarea minei \[i d`du seama de risculpe care [i-l asuma. O transpira]ie rece \i curgea de-a lungulspatelui. Doar o mi[care gre[it` [i...

Pentru a-[i potoli teama, \ncerc` s` se gândeasc` la altceva.|n seara aceasta ar fi trebuit s` mearg` la Coult, care de altfel\ncepuse probabil s` se nelini[teasc`. Terminaser`inventarierea c`r]ilor din bibliotec` [i prev`zuser` desfundareaunei sticle de [ampanie pentru a s`rb`tori evenimentul.

Camionul ajunse \n fa]a barierelor de securitate. Un paznic\i f`cu semn s` opreasc`. Romy bomb`ni \n sinea sa: ceghinion, \n aceast` sear` era de gard` Ted Mills. Era un omcumsecade, dar foarte exigent \n privin]a regulamentului.

– |mi pare r`u, domni[oar`, dar cunoa[te]i legea:interdic]ie absolut` de trecere la aceast` or`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 117

– Dar, \n sfâr[it, Ted, este un caz de urgen]`! f`cu Romy,gata s` izbucneasc` \n plâns \n fa]a \nc`p`]ân`rii luim`rginite.

– Cu siguran]`, poate a[tepta pân` mâine diminea]`. V`da]i seama c` risc s`-mi pierd slujba dac` v` dau voie s`circula]i. Acolo, dedesubt, sunt tone de diamante! Sau maibine, procura]i-v` un permis de trecere.

– Curând, aceste diamante nu ]i se vor mai p`rea atât deimportante, bietul meu Ted!

Nebun` de furie, ap`s` accelera]ia pân` la podea [icamionul s`ri \n fa]a paznicului n`ucit, care \ncepu s` flueiere.

– Hei, domni[oar`! |ntoarce]i-v`!Cerul era plin de stele. Un corn sub]ire de lun` se contura

\n noaptea \ntunecat`, dând peisajului accidentat un aspectmacabru. Romy observ` c`-i cl`n]`neau din]ii. Zonapericuloas`, delimitat` de mici fanioane ro[ii, se afla lapicioarele sale. Trebuia s` se lase s` alunece de-a lungulcorni[ei stâncoase [i s` dezamorseze cele cinci capetedetonatoare unul dup` altul...

Brusc, \[i d`du seama c` venise cu mâinile goale: \n panicaei, nici m`car nu se gândise s`-[i ia trusa cu scule. Ori, \itrebuia cel pu]in o tor]` sau o lamp` de buzunar. Se gr`bi sprecabana unde se aflau materialele u[oare \n c`utarea uneitor]e. |ncerc` pe \ntuneric, dar nu g`si nimic. Brusc, Romy avuo idee: farurile! |[i va face lumin` cu farurile camionului.M`car de-ar \nceta mâinile s`-i tremure... Acum, farurileluminau cavit`]ile cilindrice \n care str`luceau capeteledetonatoarelor. Dar deodat`, curajul o p`r`si. Membrelerefuzau s-o asculte. F`cu o \ncercare disperat` pentru a\ntinde mâna spre diabolicele obiecte de metal care p`reau c`o sfideaz`, dar picioarele i se muiar`.

118 JUDE MACE

Romy \ncepu s` suspine \ncet, [tiind c` niciodat` nu-[i vaputea \ndeplini sarcina. Se plimba \n lung [i-n lat pe margineacorni[ei, pentru a se calma [i a \ncerca s` g`seasc` o solu]ie.M`car de-ar putea sosi cineva...

Deodat`, p`ru c` viseaz`. Lumina galben` a dou` faruristr`pungea \ntunericul. O ma[in` rula \n direc]ia ei. |[irevenise oare pân` la urm` George Bonnell \n fire? Cu inimapalpitând, se a[ez` \n mijlocul drumului [i \ncepu s` agitebra]ele. Ma[ina opri la câ]iva centimetri de ea. Se trânti oportier` [i o siluet` \nalt` se ridic` \n \ntuneric.

– Tu? bâigui Romy, cu ochii m`ri]i de stupoare.– Dar ce faci aici? spuse Todd Dillman cu o voce t`ioas`.

Ted Mills a telefonat la Coult pentru a-i spune c` cinevafor]ase bariera. Tocmai eram la Coult, care m` invitase la cin`.M-a \ns`rcinat s` vin s` v`d ce se \ntâmpl`. Ce nebunie te-ag`sit s` vii \n aceast` zon`? Nu vezi c` este periculoas`?

Buzele tinerei femei tremurau atât de tare, \ncât nu reu[i s`scoat` un cuvânt. Todd \n]elese imediat c` ceva nu era \nordine.

– Ce se \ntâmpl`, Romy? Explic`-mi.– Oh, este o poveste lung`, murmur` ea cu o voce aproape

stins`. Am citit raportul geologului despre pericolele dedinamitare din Zona B. Risc`m o alunecare de teren.

Todd d`du din cap.– Cunosc acest raport. Propune de altfel o contraexplozie

din partea opus` fisurii, pentru a crea un efect de \ntoarcere.– Da, bine\n]eles, dar asta n-a fost f`cut`. S-au plasat doar

cinci pachete de exploziv \n partea aceasta, a[teptând s` fiedetonate mâine diminea]`.

Todd \[i st`pâni o \njur`tur`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 119

– Du-te [i stinge farurile camionului. Dac` ne-ar vedeacineva, va preveni pe toat` lumea. Asta ar declan[a o adev`rat`panic` \n regiune.

Romy se execut` docil`, ca un automat. |n acest timp, Toddse plimba ca un leu \n cu[c`, \n \ntuneric.

– Unde naiba se afl` George? morm`i el.– Oh, cred c` este mai bine s` nu contezi pe el \n seara

asta...– Probabil iar a b`ut, bomb`ni \nso]itorul s`u. {i-mi

imaginez c` toat` echipa este cu el.– Venisem s` demontez capetele detonatoarelor, murmur`

Romy, dar mi-a pierit curajul.Cu lacrimi \n ochi, privea \n dep`rtare luminile micului

ora[.– Crezi c` ar trebui s` punem s` fie evacuate casele? \l

\ntreb` ea cu o voce gâtuit`.– Nu este timp.Todd ascult` vântul ce trecea peste pietri[, apoi \[i suflec`

mânecile cu un gest hot`rât.– Bun. Arat`-mi unde sunt gropile alea blestemate, morm`i

el printre din]i.– Dar... Todd...– Nu pune \ntreb`ri. Am o tor]` [i câteva scule \n cutia

pentru m`nu[i. Te sim]i \n stare s`-mi luminezi, f`r` s`tremuri?

– Cred... c` da.|l urm` poticnindu-se pân` la corni[`. Se lovea pentru a

dou`zecea oar`, \n aceast` sear`, de cordonul de securitatecare interzicea accesul \n carier`. Dar acum lâng` ea se aflaTodd [i-i era fric` pentru el. |l duse pân` \n apropiereacavit`]ilor cilindrice, bine vizibile \n perete, la lumina \n`l]at`

120 JUDE MACE

de tor]`. Todd se chirci [i se gândi. Romy nu se sim]iseniciodat` atât de aproape de el: exterioriza calm [i hot`râre. Eloft` adânc [i-i adres` lui Romy un zâmbet lini[titor.

– S`-i d`m drumul, \i murmur` cu o grimas`.Inima tinerei femei \ncepu s` bat` nebune[te când el

\ncepu s` r`suceasc` delicat, \ntre degete, capsuladetonatorului. Minusculul obiect metalic se desp`r]i debatonul de dinamit` [i se afla, \n mod miraculos, intact \npalma lui Todd.

– Dumnezeule... ai reu[it.– S` [tii c` nu trebuie niciodat` s` subestimezi un arhitect

peisagist!Se deplasar` pân` la a doua groap`. Datorit` for]ei cu care

se \ncle[tase de tor]`, Romy avea mâinile umede [i o dureau.Nu-[i mai sim]ea degetele. Pentru a face un asemenea lucru,trebuia nervi de o]el [i un sânge-rece care s` reziste la orice\ncercare. Todd le avea pe amândou`. Curând, al doilea cercde metal c`zu \n c`u[ul palmei, apoi al treilea...

– Mai sunt doar dou`, [opti el.Tân`ra femeie adun` a patra capsul`; \ncepuse s` se

destind` pu]in... Brusc, ajunse la ea vocea lui Todd, foartenelini[tit`.

– Romy, nu pot s` ajung la al cincilea.Pu]in lipsi ca tor]a s` nu-i scape din mâini. Se aplec` \n fa]`

[i v`zu marginea batonului de dinamit`, prea adânc \nfundat\n p`mânt. Todd privi degetele lungi [i sub]iri ale \nso]itoareisale, care \n]elese imediat ce-i va cere. Se ghemui [i-i spuse:

– {tiu ce gânde[ti, Todd. M` simt incapabil` s-o fac. |mipare \ntr-adev`r r`u.

El \[i mu[c` gânditor buza inferioar`, apoi examin` sculeler`spândite \n jur.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 121

– D`-mi pila mic`.– Doar nu vei... – Trebuie s` l`rgesc groapa pentru a putea trece mâna.Romy \nchise ochii \n timp ce el l`rgea \ncet cavitatea din

stânc`. Co[marul nu se va sfâr[i niciodat`... Fiecare secund` ise p`rea o eternitate. {i dac` atingea u[or extremitateadetonatorului cu pila? Nu, nu se putea \ntâmpla nimic.

– Fii atent` la lumin`, nu mai v`d nimic, f`cu Todd pe unton autoritar.

Romy deschise ochii [i v`zu c` era gata s` de[urubezecapsula. O \nvârtitur`, dou`, trei...

– Asta este! O am!Emo]ia o f`cu s` scape tor]a. |n acea clip` \ncepu s` alerge

spre ma[in`, pentru ca Todd s` n-o vad` plângând. |l auzistrângând sculele [i a[ezându-le \n cutie. Câteva secunde maitârziu, era lâng` ea.

– Calmeaz`-te, f`cu el cu o voce blând`, mângâindu-ip`rul. Totul s-a terminat.

– N-am fost de foarte mare ajutor, nu-i a[a?Todd ridic` din umeri.– Ce importan]` are? La urma urmei e[ti mecanic, nu

specialist \n mecanisme explozive.– {tiu! {i m-am s`turat s` fiu mecanic! url` ea, izbucnind \n

plâns.Toat` tensiunea din aceste ultime ore se eliber` brusc.

Romy se trânti pe solul pietros, lâng` ma[in`.– Haide, haide, ridic`-te, spuse Todd, stingherit. Dar tân`ra

femeie nu voia s` aud` nimic.– Ghinionul a f`cut ca p`rin]ii mei s` nu aib` decât un

singur copil: pe mine. {tii ce \nseamn` s` fii fica unui omcelebru, care-[i dorea cu orice pre] un b`iat? continu` ea cu o

122 JUDE MACE

voce \ntret`iat`. Dintotdeauna, familia Romerton a dat mariingineri, tehnicieni cu \nalt` calificare... {i tradi]ia trebuiecontinuat`.

– Hm... Romerton \mi spune ceva... Ah, [tiu! Sir JohnRomerton, care a fost \nnobilat acum câ]iva ani pentru muncasa podul din Sydney. Acum, \n]eleg mai bine. Tata Romerton[i-a pus toate speran]ele \n fiica sa iubit`...

– Nu râde. Acest gen de poveste nu se \ntâmpl` doar \nromane. O fat` unic` la p`rin]i, mut` cerul [i p`mântulpentru a deveni cineva, se sile[te s` fac` orice pentru a-imul]umi...

Se l`s` o lung` t`cere, apoi Todd relu` cu blânde]e.– De ce ]ii atât de mult s`-]i p`strezi numele secret?– Voiam s` fiu judecat` dup` munca mea [i nu dup`

reputa]ia tat`lui...– |nceteaz` s` te denigrezi, Romy. Te asigur c` e[ti o

persoan` extraordinar`!Romy \[i [terse lacrimile. Oare auzise bine? Todd Dillman

tocmai \i f`cuse un compliment!El veni [i i se al`tur` pe jos.– Dac` Romerton este numele t`u de familie, atunci care \]i

este prenumele?– M` cheam` Eve. Este o idee a mamei mele, ad`ug` ea

zâmbind.– Eve, repet` Todd. Ce nume frumos... Prima femeie...– Da, dar a fost cu totul nepotrivit \n cazul meu, oft` ea.

Pentru un mecanic...– Dac` \n]eleg bine, pentru a-i face pl`cere tat`lui t`u, ai

urmat ni[te studii care nu ]i-au pl`cut?– Pare ridicol, nu-i a[a? Dar când iube[ti pe cineva, accep]i

orice pentru el.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 123

|ntunericul \i \nv`luia. Romy se \ntinse pe sol [i oft` dinadâncul sufletului. |n sfâr[it, se sim]ea \mp`cat` cu ea \ns`[i.Todd se \ntinse al`turi, cu bra]ele \ncruci[ate \n spatelecapului. Pe cer str`luceau mii de stele.

– S-ar spune c` prietenul Coult a r`spândit praf dediamante deasupra capetelor noastre, spuse ea vis`toare. Undiamant este ve[nic. Dac` dragostea ar fi un diamant...

– Nu, \i [opti Todd la ureche. Dragostea este cea maistr`lucitoare dintre stele. Eclipseaz` toate celelaltesentimente...

– Despre ce dragoste vorbe[ti, Todd?– Bine\n]eles despre cea care une[te un b`rbat [i o femeie,

r`spunse el cu o voce cald` [i vibrant`.Undeva \n noapte, ]ip` o cucuvea. Brusc, Todd o lu` de

mân` [i o ajut` s` se ridice.– Vino, spuse el, te conduc acas`. Vom l`sa camionul aici.

}i-l voi trimite mâine diminea]`.Cu mâna mic` strecurat` \n palma lui Todd, Romy cobor\

panta cu inima u[oar`. Un sfert de or` mai târziu, el o l`sa \nfa]a bungaloului.

– |ncearc` s` dormi bine, ai nevoie de asta. Voi g`si ominciun` s`-i spun lui Coult pentru a-]i justifica absen]a \nseara aceasta...

A[ezat` pe treptele sc`rii, Romy ascult` descrescând \ndep`rtare zgomotul motorului, apoi ridic` ochii spre cerulpres`rat cu stele.

124 JUDE MACE

Capitolul 10

Ce se petrecuse \ntre Todd [i George Bonnell? Romy nu va[ti niciodat`, dar \nc` de a doua zi, [eful de [antier nu mai eraacela[i om. Verifica fiecare explozie cu o grij` extrem`; palid[i tensionat, i se adresa tinerei asistente cu timiditate.

Coult \[i re\nnoi invita]ia de-a bea [ampania pentrupoimâine. Când Romy sosi la el, b`trânul o \ntâmpin` cu unzâmbet misterios.

– Acum, spuse el, ]i-am dezlegat misterul, draga meacolaboratoare!

Aceasta din urm` ridic` sprâncenele, f`r` s` \n]eleag`. Elscoase un plic din buzunar [i i-l agit` prin fa]a ochilor.

– Aceast` scrisoare a sosit de diminea]`. Vine de la biroullui sir John Romerton.

Romy avu o tres`rire de surpriz`.– Ah... {i acest nume \]i spune ceva, nu-i a[a?El \[i puse ochelarii [i parcurse scrisoarea cu privirea.– Sir Romerton va petrece câteva zile \n frumoasa noastr`

]ar`, pentru a ]ine o serie de conferin]e \n institutele detehnologie. Cu aceast` ocazie, i-ar pl`cea s`-[i viziteze fiica...

– Tata... tata va veni aici? bâigui Romy.– Fire[te! Este ner`bd`tor s` vad` cum i se descurc` fiica.

Sose[te cu so]ia mâine dup`-amiaz`, cu avionul.– Deja! exclam` tân`ra femeie complet speriat`. Dar unde

\i voi caza? Bungaloul meu este prea mic!Coult \i alung` nelini[tea cu un gest din mân`.– Vor locui aici! Dac` nu gre[esc, sunt destule camere!Romy izbucni \n râs.– Nu este atât de mult timp, domnule Kramer, de când nu

voiai s` vezi pe nimeni!– Dumneata e[ti cea care mi-a alungat aceste obiceiuri,

draga mea micu]`...A doua zi se duser` la aerodrom \nso]i]i de Todd. Martin [i

Sylvia Crowther li se al`turar`. U[a avionului se deschise [iRomy z`ri imediat silueta \nalt` [i impun`toare a tat`lui s`u.Lady Romerton, foarte [tears`, st`tea pu]in \n urm`.

Coult \i \ntâmpin` cu ceremonie.– M` prezint: Coult Kramer, proprietarul minei. |ncântat s`

v` primesc la Vukasi. Permite]i-mi s` vi-i prezint pe MartinCrowther, directorul personalului, Sylvia, so]ia sa, [i ToddDillman, un foarte drag prieten.

Romy, care venise direct de la munc`, f`r` s` aib` timp s`se schimbe, \[i a[tepta cuminte rândul, \nainte de a-[i salutatat`l.

– Bun` ziua, tat`, f`cu ea cu timiditate.Pentru a t`ia scurt orice demonstra]ie de afec]iune, acesta

\i \ntinse mâna. Mama sa o s`rut` afectuos pe amândoiobrajii.

– Bun` ziua, draga mea; s-ar spune c` ai sl`bit pu]in. Oh,trebuie s`-]i povestesc...

So]ul s`u o \ntrerupse brutal.

126 JUDE MACE

– Ne pierdem timpul cu flec`reli inutile, Jessica. Nu vomr`mâne aici decât o zi. Dac` ace[ti domni sunt de acord, a[\ncepe bucuros s` vizitez mina.

Lady Romerton urc` \n ma[ina familiei Crowther, \n timpce Romy \[i urm` tat`l \n Land Roverul lui Coult. La volan eraTodd.

– S` vedem pu]in din ceea ce-a \nv`]at tân`ra Romertondespre extrac]ia pietrelor pre]ioase, f`cu tat`l s`u,rezemându-se de scaun.

Romy \n]elese c` a[tepta de la ea s`-l \ndrume \n vizitareaminei. F`cu tot ce putea mai bine, le expuse diferitele metodede forare, cit` numele fiec`rei ma[ini afectate la cutare saucutare opera]ie. Totu[i, din când \n când, se \mpiedic` la uncuvânt complicat sau uit` un termen tehnic important,atr`gându-[i imediat observa]iile ironice ale tat`lui s`u.

– Haide, haide, micu]o. Aceasta este o carier` deschis`.Tipul de forez` pe care tocmai l-ai men]ionat nu se folose[tedecât la mai multe sute de metri adâncime...

Cu cei doi b`rba]i vorbea cu u[urin]`, chiar c`lduros [iinsista s` i se spun` pe nume. Dar \n mod evident, Coultprefera s` p`streze o anumit` rezerv`. Cât despre Todd, fixadrumul cu o expresie \ncruntat`.

Lady Romerton, complet cople[it` de personalitateaso]ului, fu obligat` s` fac` turul minei pe tocuri \nalte, sub unsoare arz`tor. Era evident c` n-o interesa extrac]iadiamantelor. Din fericire, Sylvia Crowther era acolo [i celedou` femei discutar` \n lini[te, f`r` s` se preocupe de ceea cese \ntâmpla \n jurul lor.

Dup` ce vizitar` carierele, se plimbar` prin atelierele deselectare [i uzinele de retratare. Erau sectoarele pe care Romy

MAI PRESUS DE DIAMANTE 127

nu le cuno[tea prea bine, deoarece munca sa se efectua \nexterior. |n mod inevitabil, se \n[el` asupra unor nume dema[ini [i a func]ion`rii lor.

Tat`l s`u pretindea de la ea o adev`rat` perfec]iune.– Micu]o, am impresia c` mai ai anumite lacune de

acoperit! Oare n-ai \nv`]at nimic \n timpul acestor ultime luni?– Ba, dimpotriv`, sir, fiica dumneavoastr` are ni[te

cuno[tin]e foarte aprofundate despre industria diamantifer`,remarc` Todd, care mergea al`turi. La dou`zeci [i doi de ani,dumneavoastr` cuno[tea]i oare numele [i func]ia tuturorcomponentelor unei ma[ini?

John Romerton \l m`sur` din cap pân` \n picioare cu oprivire \ntunecat`, dar \[i continu` drumul f`r` s` r`spund`.Era ora trei; Romy trebuia s` se \ntoarc` la lucru. Dorea totu[is` mai r`mân` pu]in cu p`rin]ii s`i, \ns` tat`l n-ar fi admisaceast` \nc`lcare a regulilor.

|n clipa \n care se desp`r]ir`, Todd \i adres` un zâmbet\ncurajator.

– Pe disear`, Romy. Ne vom vedea la Coult, pentru cin`.Pe la ora [ase [i jum`tate, ea \[i p`r`si biroul [i se duse

acas` pentru a face un du[. Vaporiz` pu]in` ap` de toalet` \ndosul urechii, la \ncheieturi [i \n p`r. Apoi \mbr`c` o fust`neagr` \mpodobit` cu auriu [i un bolero negru asortat. |[iperie \ndelung p`rul [i hot`r\ c` \n acea sear`, \n modexcep]ional, s`-l lase s` fluture liber pe umeri.

Când ajunse la Coult, aproape se \nnoptase. Peronul eracomplet luminat. Din salon se auzeau voci b`rb`te[ti, \n timpce urca rapid sc`rile, f`când s` pocneasc` pantofii elegan]iaurii.

– Ei bine, iat-o pe cea de-a patra invitat`, spuse Coult. Doarpe dumneata te a[teptam, drag` Romy.

128 JUDE MACE

Todd, foarte elegant \ntr-un costum de flanel` bej, \i veni\n \ntimpinare cu un pahar \n mân`.

– A meritat a[teptarea, spuse el, m`surând-o lung, din cappân`-n picioare.

– Draga mea, e[ti \ncânt`toare! exclam` lady Romerton,care \i arunc` imediat o privire nelini[tit` so]ului s`u, ca [icând rostise un cuvând indecent. El p`rea c` nu auzise nimic[i, pentru a-[i ascunde tulburarea, so]ia sa b`tu u[or cu palmascaunul de lâng` ea.

– Vino [i ia loc, draga mea.– Bun, s` \ncet`m cu ceremoniile, Jessica. Aminte[te-]i c`

mâine diminea]` plec`m foarte devreme. Dac` gazda noastr`n-are nimic \mpotriv`, propun s` trecem imediat la mas`.

Coult \i introduse \n spa]ioasa sufragerie. Todd \i oferigalant bra]ul ladyei Romerton, care \ncepu s`-i descrie tot cev`zuse \n timpul scurtei [ederi \n Africa de Sud. |n timpulmesei, orice \ncercare de conversa]ie fu brutal \ntrerupt` detat`l lui Romy, care revenea sistematic la temele sale preferate,industria [i tehnica.

|n mod evident, Coult f`cea un efort asupra lui \nsu[ipentru a r`mâne politicos; \l f`cu pe oaspetele s`u s` profitede imensa sa competen]` \n domeniul pietrelor pre]ioase.Todd, de asemenea foarte binevoitor, \[i expuse vastelecuno[tin]e tehnice.

Romy era obligat` s` participe la dezbatere, deoarece tat`ls`u continua \n mod f`]i[ s`-i testeze capacit`]ile. |[i d`duseama c`-l decep]ionase foarte mult. |n]elesese imediat cesosise, c` ]inuta sa foarte feminin` \i displ`cea \n cel mai \naltgrad.

Sir Romerton se \nfurie teribil când fiica sa, aflat` \ntr-odiscu]ie \nsufle]it` cu mama ei despre costumele [i dansurile

MAI PRESUS DE DIAMANTE 129

africane, pierduse firul conversa]iei – [i fusese incapabil`s` r`spund` la o \ntrebare precis` pe care tocmai i-oadresase, despre diferen]a \ntre o sondez` rotativ` [i unacu percu]ie.

– Bine\n]eles, nu m` ascul]i!Imediat se lans` \ntr-o serie de acuza]ii, care se refereau \n

special la ]inuta vestimentar` a tinerei femei.– Te compor]i ca o pu[toaic`, ce nu iube[te decât

frivolit`]ile. |]i umpli capul cu lucruri inutile, care nu-]i vorservi niciodat` \n meserie...

Todd, care urm`rise scena f`r` s` rosteasc` un cuvânt, l`s`furculi]a [i spuse pe un ton indiferent:

– Ave]i o fiic` absolut fermec`toare [i inteligent`, domnuleRomerton. De ce o critica]i \n mod sistematic?

– I-am rezervat o carier` str`lucit` de inginer, ripost` sirRomerton pe un ton sever. Trebuie s` veghez s` fie \ndrumat`\n direc]ia bun`.

– Da, dar \n direc]ia dumneavoastr`, \l corect` Toddzâmbind. Se l`s` o t`cere glacial`. Coult, jenat, \[i vâr\ nasul \nfarfurie [i \ncepu s` cure]e con[tiincios un m`r. Cât desprelady Romerton, aceasta scutura ni[te firimituri de pâineimaginare de pe fa]a de mas`.

– V-a]i \ntrebat vreodat` fiica, relu` Todd, \nc` foartepoliticos, ce i-ar pl`cea cu adev`rat s` fac` \n via]`?

R`spunsul veni imediat [i f`r` drept de replic`.– Niciodat`. Este fiica mea. Va urma drumul pe care i-l

trasez eu.– A[adar, nu ]ine]i cont de nici una dintre dorin]ele sale?Atmosfera ar fi putut deveni de nesuportat dac` sir

Romerton s-ar fi revoltat \mpotriva criticilor lui Todd. Dar nu]inu cont de ele.

130 JUDE MACE

– |ntr-o zi v` ve]i c`s`tori [i ve]i avea copii, domnuleDillman. Atunci ve]i \n]elege ce vreau s` spun.

– F`r` \ndoial`, dar nu voi fi un tat` tiranic, ce-[i va obligafiica s` fac` o meserie care nu i se potrive[te.

Aceast` remarc` p`ru s` dea roade, deoarece sir Romerton\[i strivi nervos ]igara \n scrumier`. |l cercet` \ndelung peTodd, \n t`cere. Fiecare a[tepta fraza care va urma.

– A[ bea o cea[c` de cafea, spuse deodat` Romy, pentru aevita discu]ia. Ce crezi despre asta, mam`?

Aceasta urm`rise duelul dintre cei doi b`rba]i cu un interesdureros [i se sim]ea la cap`tul r`bd`rii.

– Excelent` idee! exclam` Coult cu o evident` u[urare.Ca urmare, conversa]ia se pierdu \n generalit`]i... Pe la ora

zece, John Romerton se ridic` de la mas`.– Micu]o, mama ta [i cu mine ne vom culca \n curând. {tiu

c` trebuie s` te scoli devreme mâine diminea]`. Nu te sim]iobligat` s` r`mâi...

Romy \n]elese c` i se cerea s` se retrag`. |[i luar` r`mas-bun pe peron.

– Am fost foarte fericit` s` te v`d, draga mea, spuse mamasa, \mbr`]i[ând-o afectuos.

|n voce i se ghicea o not` de triste]e. Regreta cu siguran]`c` nu putuse vorbi mai mult cu fiica sa. Ignorând mâna \ntins`a tat`lui, Romy \l s`rut` pe amândoi obrajii.

– La revedere, tat`. Profit` din plin de restul sejurului t`u.– Bine\n]eles! {tii c` modul meu favorit de a-mi petrece

timpul este s` ]in conferin]e! {i nu uita c` cel mai frumoscadou pe care mi l-ai putea face este s`-]i ob]ii diploma deinginer.

|nainte de a se \ntoarce \n salon, de-abia \i mai arunc` oprivire. Mâhnit`, Romy demar` \n tromb` [i se \ntoarse acas`

MAI PRESUS DE DIAMANTE 131

plângând. Un lucru totu[i o ajut` s`-[i dep`[easc` durerea:Todd o ap`rase. |i luase ap`rarea \mpotriva tat`lui s`u.

* * *

Urma trecerii p`rin]ilor s`i disp`ru ca fumul reactoareloravionului care-i ducea spre alte destina]ii.

Coult consider` venirea lor ca pe un moment nepl`cut pecare era de preferat s` se gr`beasc` s`-l uite. Acum prinsesegust de via]` [i putea fi \ntâlnit tot mai des la orice or` din zi,la volanul Land Roverului. |ntr-o duminic` o duse pe Romy latârgul din Tombaza, unde descoperirt` comori \n adun`turade vechituri expuse. Apoi, explorar` \mprejurimile râuluiZamba.

|ntr-o dup`-amiaz`, se hot`râr` s` se \ntoarc` la „CuibulVulturului”, de aceast` dat` \nso]i]i de Moshuta, un servitorindigen al lui Todd.

– Va trebui, ca \ntr-o zi apropiat`, s` m` gândesc s`organizez un safari, hot`r\ Coult. B`rba]ilor le va pl`cea cusiguran]` s` duc` acas` ni[te trofee frumoase de vân`toare.

Moshuta, a[ezat \n partea din fa]` a ma[inii, studia cu aten]ieierburile \nalte, care se unduiau \n vânt. Urm`rir` hârjonelileunei turme de zebre, apoi se amuzar` observând curiosul mersleg`nat al unei perechi de stru]i cu ochi bulbuca]i.

– Dac` ai putea petrece o zi \ntreag` \n savan`, ai vedealucruri extraordinare, murmur` Coult.

– Te gânde[ti mereu la mine! remarc` Romy, punându-[imâna pe bra]ul b`trânului s`u prieten.

– De ce m-a[ priva de aceast` pl`cere?|[i adânci privirea \n ochii alba[tri candizi ai tinerei [i spuse

cu o voce foarte blând`, pu]in emo]ionat`:

132 JUDE MACE

– Dac` aveam o fiic`, mica mea Romy, mi-ar fi pl`cut s`-]isemene...

– N-ai fi preferat [i dumneata un fiu? \l \ntreb` cu o ironieamar`.

– Nu. O fiic` ar fi fost perfect`!– Coult! E[ti minunat!A doua zi, Aaron veni la prânz s-o caute la serviciu, pentru

a o anun]a c` patronul o invit` la mas`. Ea \l urm` cu pl`cere,dar sosind la Coult f`cu observa]ia c` \n ultimul timp \[ineglijase prea des orele de munc`.

– Haide, haide, s` vorbim despre altceva. Ast`zi nu este ozi obi[nuit`.

P`rea foarte agitat.– |]i voi ar`ta cel mai frumos lucru din lume: un diamant

ie[ind de pe masa de selectare, gata s` fie [lefuit.Dup` masa de prânz, se duser` \n atelierul de [lefuit. Romy

nu p`trunsese niciodat` \n acest domeniu secret: de altfel,intrarea era p`zit` cu stricte]e. Coult o \ndrum` pe tân`r` de-alungul culoarelor interminabile. Dup` ce trecur` de zeci decontroale, intrar` \ntr-o imens` \nc`pere cu geamuri, caresem`na mai curând cu o cu[c` uria[`, \n care muncitoriapleca]i peste bancurile lor, efectuau [lefuirea pietrelorpre]ioase brute.

|n mijlocul \nc`perii, pe mese lungi, capitonate,diamantele erau adunate \n gr`mezi perfecte.

– Iat` produc]ia acestor ultime dou` s`pt`m\ni; pe acestemese se afl` aproximativ o sut` de milioane de dolari.

|i descrise apoi \n am`nun]ime diferitele moduri de[lefuire a diamantelor.

Lui Romy \i fusese greu s` \n]eleag` cum se ajungea s` seob]in` acele minunate pietre pre]ioase, plecând de la tone deroc` [i pietri[ smulse \n fiecare zi p`mântului.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 133

Coult \i ar`t` \nc`perea \n care pietrele erau cânt`rite pebalan]e electronice, triate [i calibrate, pentru a fi stabiliteculoarea [i greutatea. Romy se mir` pu]in de nea[teptatulavânt al lui Coult de-a o face s` descopere bog`]iile luifabuloase.

– Aceast` min` este unic` \n lume, s` [tii. Mai \ntâi, pentruc` stratul diamantifer atinge aproape nivelul solului, \n timpce cea mai mare parte a altor z`c`minte din regiune suntfoarte adânci [i extrac]ia lor cost` mult mai scump. |n al doilearând, geologii au descoperit c` z`c`mântul este fabulos debogat. Ca s`-]i dau un exemplu, noi extragem \n medie de ladou` sute cincizeci la trei sute cincizeci de carate pe zi.

|n acea zi, Coult era \ntr-o dispozi]ie deosebit de bun` [inu renun]a la zâmbetul misterios. Imediat dup` ce se\ntoarser`, \i ceru lui Aaron s` le serveasc` ceaiul pe teras`.

– Recunoa[te c` ast`zi ai \nv`]at multe despre industriapietrelor pre]ioase!

Romy izbucni \n râs.– N-a[ fi visat \n via]a mea s` v`d atât de multe!– Ei bine, sunt foarte mul]umit s` te aud spunând asta,

\ncepu Coult, deoarece... Iat`... voiam s` spun...L`s` cea[ca de ceai, se ridic` [i \ncepu s` m`soare terasa \n

lung [i \n lat. Romy \l observa intrigat`, cu ochii mari. Nu-lv`zuse niciodat` \ntr-o asemenea stare de surescitare.

– Iat`: eu n-am nici o familie, cu excep]ia unui v`r\ndep`rtat care tr`ie[te la Johannesburg [i... la naiba! Estegreu de spus...

Se a[ez` [i-i lu` brusc mâna.– Romy, draga mea copil`, am hot`rât s` te fac

mo[tenitoarea mea. |]i ofer toat` averea: cea mai mare min`de diamante din Africa de Sud.

134 JUDE MACE

– Dar... Coult...Stupoarea o \mpiedica s` se exprime. |ncerca s` prind`

\ntreaga semnifica]ie a acestor cuvinte. |ncântat c` reu[isepân` la urm` s`-i m`rturiseasc` secretul, b`trânul exulta.

– |n câteva zile te vei obi[nui cu aceast` idee, s` fii sigur`de asta. Nu este un vis. Mina va fi a ta.

– Dar, \n sfâr[it, Coult! Nu merit un asemenea cadou!El \i ]inea \nc` mâna \n a sa.– Mi-ai redat bucuria de a tr`i, mica mea Romy, spuse el cu

o voce schimbat`. N-a[ putea niciodat` s`-]i mul]umesc destulpentru asta.

Apoi, brusc stânjenit, relu` pe un ton mai rece:– Am anun]at-o deja pe secretara mea s` contacteze

notarul. |ntr-o s`pt`mân`, vom primi actele. Pân` atunci, estede preferat s`-]i reiei lucrul, ca [i când nimic nu s-ar fi\ntâmplat. Asta te va ajuta s` dep`[e[ti [ocul.

Romy \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului s`u punându-[iobrazul pe um`rul b`trânului.

– Mul]umesc, Coult, articul` cu o voce gâtuit`. Mi-ar fipl`cut s` am un tat` asemenea dumitale...

Se \ntoarse brusc, surprinzându-l pe Coult cu lacrimi \nochi. Nu vor \ncepe s` plâng` amândoi... Fugi gr`bit` din cas`[i se duse alergând pe [antier unde munci f`r` \ntrerupere totrestul zilei.

Cu siguran]`, secretara lui Coult nu rezistase dorin]ei de adezv`lui secretul, deoarece pretutindeni, \n min` sau lamagazinul cu autoservire, Romy \ntâlnea zâmbete amestecatecurios cu invidie.

A doua zi dup`-amiaz`, pe [antier izbucni o ceart`. JohannWenhold [i Otto Lange se detestau de mai mul]i ani. Situa]iase agrav` când Susy Wenhold, care odinioar` fusese logodnica

MAI PRESUS DE DIAMANTE 135

lui Otto Lange, plec` s` fac` ni[te cump`r`turi la Pretoria, cuni[te prietene. Se \ntâmpl`, exact \n aceea[i zi, ca Otto Langes` absenteze de la munc`, pentru un motiv necunoscut.Evident, Johann \l acuz` c` s-a \ntâlnit cu so]ia sa, ceea ce,cel`lalt nega cu \ndârjire.

|n ziua urm`toare, cei doi b`rba]i fur` cât pe ce s` se bat`.Pentru a-i lini[ti, George Bonnell le d`du fiec`ruia o munc`deosebit de grea [i greu de suportat, dar la sfâr[itul zilei,deveni imposibil s` se g`seasc` un mijloc de a evita\nfruntarea. |ncercând s`-i dea un pumn lui Johann, Otto \[iprinse piciorul \ntr-o scul` ce z`cea pe jos [i fu catapultat \nfundul carierei. C`zu cu toat` greutatea pe spate [i r`mase\ntins, nemi[cat, scrâ[nind de durere. Din toate p`r]ile,muncitorii se \ndreptar` spre locul accidentului. Romy, careasistase la scen` se urc` \n camion [i plec` la spital s`-l cautepe Peter Dunbar.

Când se \ntoarser`, Otto \[i revenise mai mult sau pu]in \nfire.

– Tasare a coloanei vertebrale, b`trâne, concluzion`medicul, dup` ce-l examin` cu grij`.

|l ajut` s` se pun` pe picioare [i s` fac` vreo câ]iva pa[isus]inându-l de subsuori, pentru a verifica dac` se putea mi[canormal.

– S` nu te obose[ti prea mult timp de câteva zile, ad`ug`Peter, \nchizându-[i trusa. Dac` te doare, s` vii s` m` vezi laspital. |]i voi prescrie ni[te antiinflamatoare.

Treptat, \mbulzeala creat` de incident se risipi.– S` te conduc la spital, Peter? \i propuse Romy.– Ce impresie \]i face, spuse el pe un ton ironic suind \n

camion, s` te gânde[ti c` poate, \ntr-o zi, vei rula \ntr-unCadillac decorat cu diamante?

136 JUDE MACE

– M`rturisesc c` nu m` gândesc deloc la asta. Pentrumoment, sunt \nc` Romy, mecanicul!

|l l`s` \n fa]a intr`rii de la spital.– Am de dat doar o fug` s` semnez ni[te hârtii. Vrei s` vii

s` cinezi cu mine \n seara asta? o \ntreb` el timid.– |n starea asta?Romy \[i privi \n oglinda retrovizoare p`rul lipit de

transpira]ie [i salopeta plin` toat` de unsoare. Nu \ndr`zneas`-i m`rturiseasc` lui Peter c` se gr`bea s` mearg` la Coult,deoarece Todd Dillman \i anun]ase c` va trece cu siguran]` peacolo \n timpul serii. Voia cu orice pre] s` evite s`-l r`neasc`pe tân`rul medic.

– Ascult`, trebuie s` m` \ntorc la birou s`-mi redactezraportul. Apoi, voi trece pe acas` s` m` schimb. M` voi\ntoarce \n aproximativ o or`.

Când reveni, \mbr`cat` cu o fust` \nflorat` din bumbac [i obluz` din dantel`, el o a[tepta \n fa]a portalului. F`cur` \ncetturul gr`dinii [i Peter \i ar`t` copacii nou altoi]i. Lui Romy i sestrângea inima de câte ori \l privea. Chipul, care uneori p`reailuminat de un zâmbet copil`resc, p`rea tras de nop]i deinsomnie. |n ultimul timp, Lila reap`ruse la volanul ma[iniisport [i rula conducând nebune[te pe str`zile din Vukasi.Deseori, \n plin` noapte, se auzea vuietul motorului ei, caretulbura lini[tea ora[ului adormit.

Cinar` pe teras`, apoi trecur` \n salon s` bea cafeaua.Romy \[i privi discret ceasul: era ora nou`. Mai avea \nc` timps` dea o fug` la Coult.

– De fapt, Peter, ce s-a \ntâmplat cu tân`rul b`rbat care secredea fermecat?

– Oh, Zoe? N-ai s` m` crezi, dar...Fraza \i fu \ntrerupt` brusc de un scrâ[net pe pneuri pe

nisipul aleii. Se gr`bir` la fereastr` [i schimbar` o privire

MAI PRESUS DE DIAMANTE 137

nelini[tit` recunoscând luminile albastre ale ambulan]ei.Cineva sosi \n fug`: era Darrell Simpson, care urc` sc`rile \nmare grab`. |i trebuir` câteva secunde pentru a-[i rec`p`tarespira]ia. Mai \ntâi le veni greu s`-i \n]eleag` cuvintele:

– Joshua [i Khoto... se \ntorceau din ora[. Khoto are familiape cel`lalt mal al fluviului... Pe drumul care trece prinapropierea podului...

– Ce s-a \ntâmplat, Darrell? Un accident?Tân`rul b`rbat \[i reg`si respira]ia [i d`du din cap.– Este Lila Harwood. Ma[ina i s-a zdrobit de un copac.Romy, \ngrozit`, nu \ndr`znea s`-l priveasc` pe Peter.

Acesta se ag`]` de marginea ferestrei. Chipul \i deveni ca decear`.

– Este... este... bâigui tân`ra femeie.Darrell, tulburat, nu [tia, evident, ce s` spun`.– N... nu, dar pare grav r`nit`. Joshua l-a trimis pe Khoto

s` caute ajutor [i a r`mas lâng` ea.|i arunc` o privire nelini[tit` medicului care p`rea gata s`

se pr`bu[easc`.– La spital, mi s-a dat sarcina s` v` anun].Trebuia s` ac]ioneze. Romy \[i adun` tot curajul [i-i spuse

lui Peter cu o voce f`r` inflexiuni:– Du-te [i ia-]i trusa, Peter. Va trebui s` treci pe la spital s`

iei medicamente.Cum el nu r`spunse, cu ochii pierdu]i \n gol, \l scutur`

\ncet de bra]. Peter \[i reveni imediat.– Ai dreptate. Nu este timp de pierdut.Romy \l ajut` s`-[i \mbrace haina.– |]i pot fi de folos?El o fix` drept \n ochi, cu o lic`rire de tandre]e disperat` \n

privire.

138 JUDE MACE

– Nu, mul]umesc. Ai f`cut destul.Cu gâtul uscat, tân`ra femeie se \ntoarse \n cas` s`-l anun]e

pe servitorul indigen c` medicul fusese chemat la o urgen]`,apoi s`ri \n camion [i se duse acas` la Coult.

Vestea accidentului nu-l mir` deloc pe b`trân.– Lila este o cutez`toare, spuse el dând cu triste]e din cap.

Mereu a v`zut moartea cu ochii \n acele ma[ini infernale pecare i le ofer` prostul de taic`-s`u. M` \ntreb prin ce minunemai este \n via]`.

Sun` telefonul: era Todd, care, informat de Darrell, seducea s` i se al`ture lui Peter la locul accidentului.

Era târziu. Epuizat` de toate aceste evenimente, Romyplec` s` se culce [i avu un somn \nc`rcat de co[maruri.

A doua zi diminea]`, vestea accidentului se r`spândi cuiu]eala fulgerului. Se afl` c` Joshua [i doctorul Dunbarf`cuser` cu schimbul toat` noaptea la volanul ambulan]eipentru a o transporta pe Lila la spitalul din Johannesburg.Aceasta fusese internat` de urgen]` la reanimare, nu-[irec`p`tase cuno[tin]a \nc`, dar via]a nu-i mai era \n pericol.Buletinul s`n`t`]ii sale se publica \n mod regulat. Voin]a de-atr`i a tinerei femei p`rea extraordinar`.

Dar toate acestea se petreceau atât de departe de min`,\ncât, treptat, tragedia se diminu` \n mintea oamenilor, carepân` la urm` o uitar`. Ritmul permanent al zilelor de munc`\[i relu` cursul, sub soarele nemilos.

Romy dorea cu ardoare s`-l \ntâlneasc` pe Todd. Nu-l mairev`zuse din seara de neuitat petrecut` \n compania p`rin]ilorei. Deseori, seara, \ntârzia \n birou \n speran]a de a auzizgomotul familiar al pa[ilor lui; apoi, plictisit` de a[teptare, seducea la Coult, sperând \nc` s` li se al`ture Todd.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 139

|ntr-o sear`, nemaiputându-se st`pâni, \l \ntreb` pe Coultpe un ton fals indiferent:

– Credeam c` vom avea vreo vizit` \n seara aceasta...– Vorbe[ti despre Todd? o \ntreb` acesta din urm` ridicând

ochii de pe ziar. Tocmai a trecut s` m` vad` \n aceast` dup`-amiaz`.

Romy \[i mu[c` buzele. A[adar, venise s`-l vad` pe Coult \ntimp ce ea lucra... Mâine, sâmb`t`, era liber` toat` ziua; vavedea dac` el \[i va aminti de asta.

A doua zi, imediat dup` prânz, se gr`bi la Coult, \mbr`cândla repezeal` ni[te pantaloni negri [i o \ncânt`toare bluz` deculoare corai. Timpul se r`corise [i pe cerul albastru alunecauu[or nori parc` f`cu]i din fulgi. Savana scânteia \n culori denuan]` ro[ie, aurie [i brun ro[cat`. Era una dintre cele maifrumoase dup`-amieze de var`.

Cu inima palpitând, Romy a[tept` pân` la ora patru \npicioare, pe verand`; o dureau ochii de insisten]a cu carefixase poarta deschis`. Pentru a-[i omor\ timpul, se hot`r\ s`ude plantele verzi din cas`. Coult \i observa manevrele, ascunsdup` ziar. Din când \n când, ridica ochii [i o cerceta cu un aerintrigat. |n cele din urm` \[i l`s` lectura [i-i spuse amuzat:

– Draga mea micu]`, m` \mpiedici s` citesc. Dac` Toddeste prea ocupat s` vin` s` ne vad`, poate i-am putea face ovizit`.

Romy deveni ro[ie ca un bujor.– La urma urmei, Rosedale nu este decât la câ]iva

kilometri. Asta va da un scop plimb`rii noastre.O luar` de-a lungul râului cu ape verzi ca jadul, m`rginit de

o p`dure de bambu[i uria[i. Niciodat` lui Romy drumul nu ise p`ruse atât de lung. |n cele din urm`, trecur` de portalulde la Rosedale [i o luar` pe aleea mare ce ducea spre vasta

140 JUDE MACE

locuin]`. Ma[ina lui Todd era parcat` \n fa]a u[ii. Romy se\nfior`. |i era greu s`-[i st`pâneasc` agita]ia [i a[tept` cuner`bdare s` ias` Coult din Land Rover. Nu avur` nevoie s`-lcaute pe Todd, deoarece z`rir` silueta lui \nalt` \n spateleunui tufi[. D`dea ordine la trei muncitori care transportau cuprecau]ie ni[te plante tinere ce sosiser`. Se \ntoarse [i leadres` un semn din mân`.

– Ia te uit`! pustnicul nostru s-a hot`rât s` ias` din turnuls`u! Bun` ziua, Romy. |ncet, b`ie]i, cu brazii! Le-a trebuit[apte ani pentru a ajunge la o dimensiune respectabil`!

– Ai f`cut o treab` bun`, Todd. De-abia dac` recunoscparcul. Trebuie s` spun \ns` c` n-am mai venit pe aici dintimpurile rele! exclam` Todd râzând.

– Suntem \n curs de a instala o bordur` de arbu[ti deornament. Veni]i s`-i vede]i.

Al`turi de iazul cu nuferi, Todd construise o ser`r`coroas`. Romy, fascinat`, contempla jocul luminilor pesuprafa]a apei.

– Nu-mi amintesc s` te fi pus s` urci pân` la piscin`, spuseTodd, \n timp ce examina r`d`cinile unui brad tân`r. Am creatde asemenea o gr`din` pentru copii.

Le explic` toate lucr`rile \n curs [i cele pe care aveainten]ia s` le realizeze \n s`pt`mânile ce vor veni.

– Spune-mi, \l \ntrerupse Coult, te-am anun]at deja c`organizez un safari, sâmb`ta viitoare? Vei veni cu noi, nu-i a[a?Lui Romy i-ar face pl`cere.

Chipul arhitectului se \ntunec`.– |mi pare r`u, Coult, dar aceste lucr`ri nu pot s` a[tepte,

declar` el ar`tând spre arbori. Trebuie s`-i plantez cât mairepede posibil. Au c`l`torit prea mult timp.

B`trânul se \ncrunt`.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 141

– {i sunt \ntr-adev`r dep`[it! relu` Todd râzând.– |n]eleg, \n]eleg... |n sfâr[it, vom mai vorbi despre asta cu

alt` ocazie.– Vre]i s` be]i ceva \nainte de plecare?– Nu, mul]umesc, nu ne este sete, r`spunse Coult, dup` ce-o

consultase pe Romy cu coada ochiului. La revedere, Coult.– Petrecere frumoas` la amândoi. Am fost foarte fericit de

vizita voastr`.Le adres` un scurt salut cu mâna [i plec` la munca sa,

fluierând.– |ntr-adev`r, Todd a realizat minuni \n acest parc, spuse

Coult urcând \n Land Rover. Este greu de imaginat c` \naintede sosirea sa, nu erau aici decât câ]iva arbu[ti g`lbeji]i!

Crispat` la volan, Romy nu r`spunse. Coult v`zu o lacrim`curgându-i pe obraz.

– Haide, copila mea, dar n-ai s` plângi! Totu[i, nu estesfâr[itul lumii dac` Todd nu vine la safari!

– Nu, desigur.|[i [terse lacrimile pe furi[ [i-[i p`str` privirea a]intit`

asupra drumului. N-avea decât o dorin]`: s` uite de aceast`vizit`; Todd se ar`tase atât de rece, atât de distant... {i ea carealergase spre el, cu inima debordând de tandre]e...

|n sfâr[it, \n]elesese: Todd o iubea pe Lila. Acel accident dema[in` \l tulburase, iar acum, Peter era al`turi de tân`rafemeie la Johannesburg. Pentru a uita, Todd se refugiase \nmunca lui.

Crezuse cu naivitate c` o ap`rase \mpotriva tat`lui s`upentru c` o iubea... Lila era cea la care se gândea, c`reia \ivorbise despre dragoste...

142 JUDE MACE

Capitolul 11

|ndat` dup` \ntoarcerea lor, Romy se \nchise \n buc`t`riecu Aaron [i \ncepu s`-l \nve]e buc`t`ria englezeasc`, spremarea bucurie a lui Coult. Apoi plec` s` se plimbe pringr`din` [i culese un enorm buchet de flori pe care le a[ez`\ntr-o vaz` de por]elan. Coult \i propuse s` joace table: eapierdu sistematic fiecare partid`... Pentru a se lini[ti, se hot`r\s` \mbun`t`]easc` sistemul de aranjare a c`r]ilor dinbibliotec`, dar dup` o or`, nu mai putu sta pe scaun.

Coult n-o sc`pa din ochi; Romy [tia bine c` o observa \naten]ie \n timp ce punea, inutil, \n ordine hârtiile de pe birou,sau când muta f`r` motiv plantele verzi, sub pretext c` aveauprea mult` - sau nu destul` - lumin`.

B`trânul \ncerca s` se concentreze asupra lecturii, dartân`ra femeie f`cea prea mult zgomot. Exasperat, \nchise pân`la urm` cartea.

– Ascult`, mica mea Romy, aceast` lamp` chinezeasc` a stat\ntotdeauna a[ezat` pe m`su]a joas`. De ce i-ai schimbatlocul? Nu mai v`d nimic.

– |mi pare \ntr-adev`r r`u... Credeam c` va fi mai bine pus`\n valoare lâng` fereastr`:

– Eu o g`sesc foarte bine acolo unde este!Cum prietena sa nu r`spundea, se \mblânzi [i \ntreb` cu un

aer uluit:– Ce se \ntâmpl`, Romy? Oare nu e[ti fericit`? }i-am oferit

toat` averea mea...Cum s`-l fac` s` \n]eleag` c`, pentru ea, dragostea lui Todd

era mai important` decât toate diamantele din lume.Pe [antier, cel pu]in, nu era nevoit` s` afi[eze un zâmbet de

circumstan]`. N-avea nici o importan]` dac` era bine sau prostdispus`, din moment ce treaba mergea. Nimeni nu \i remarcafigura slab` [i tr`s`turile trase.

Luni seara, \ntorcându-se acas`, Romy petrecu mai multeore sp`lând rufe [i c`lcând. Se hot`râse s` nu ias` [i s` seculce devreme.

Dup` o cin` u[oar`, urc` \n camer`. Traversând vestibulul,z`ri o hârtie mic`, alb`, \mp`turit` \n patru, strecurat` pe subu[a de la intrare. Prima reac]ie fu s` ias` [i s` scruteze\mprejurimile; dar noaptea era \ntunecat` [i nimic nu mi[ca\n gr`din`. Vizitatorul venise probabil pe jos, altfel ar fi auzitmotorul ma[inii. Pu]in nelini[tit`, \nchise u[a [i se z`vor\ cugrij`, apoi desp`turi hârtia pe care o p`strase \n c`u[ulpalmei.

Cu urechile ciulite la cel mai mic zgomot, citi mesajul, scriscu o mân` stângace: „|nceteaz` s`-]i mai vâri nasul \n afacerile luiCoulton Kramer. Dac` ]ii la via]`, f`-]i bagajele [i p`r`se[te ]ara”.

Dac` era o fars`, nu era nostim` deloc. |[i strecur` hârtia\n buzunarul de la blugi, privi pentru ultima dat` pe fereastr`pentru a verifica dac` nu era nimeni [i se dezbr`c` pentru ase culca.

144 JUDE MACE

A doua zi diminea]` se trezi, f`cu un du[ [i plec` s` lucreze,ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Ziua fu epuizant`. Unvânt fierbinte ridica praful, care p`trundea \n pl`mâni. Romyfu cuprins` de o teribil` migren` [i se hot`r\ s` se \ntoarc`acas`.

Se gr`bea spre bungalou, când se auzi strigat`. De cealalt`parte a str`zii, Darrell Simpson \i f`cea semne largi. |i veni \n\ntâmpinare \n fug`, având o foaie mare \n mân`.

– Te-am c`utat peste tot, Romy. }ineam s`-]i \nmânez asta,\nainte s` plec, ad`ug` el cu un zâmbet timid.

– S` pleci? Dar credeam c`...– Lini[te[te-te, nu p`r`sesc ]ara. Plec s` lucrez la spitalul

din Johannesburg, unde doctorul Dunbar mi-a g`sit un loc deinfirmier.

– A[adar, ]i-ai g`sit drumul cu adev`rat. Sunt foartemul]umit` pentru tine, Darrell. Vei fi un infirmier excelent.

Hârtia pe care o ]inea \n mân` era de fapt o schi]` \nc`rbune, reprezentând o tân`r` african`. Desenul era simplu,dar sigur. {tiuse s` prind` arcuirea mândr` a siluetei [ifrumuse]ea regulat` a chipului de abanos.

– Este foarte frumoas`! O voi pune sub sticl` [i-o voi ag`]a\n camera mea.

Tân`rul b`rbat ro[i de pl`cere– Tocmai \mi fac bagajele. Vrei s` intri o clip`?– Cu pl`cere. Cum vei ajunge la Johannesburg? N-ai

ma[in`...– Ted Mills, [eful paznicilor de noapte, trebuie s` mearg`

acolo cu o \nc`rc`tur` de pietre pre]ioase, s-o depun` \n seifulunei b`nci. Desigur, se presupune c` eu nu [tiu!

Romy examin` câteva schi]e \n peni]` [i c`rbune, ce nufuseser` \nc` \mpachetate.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 145

– S` [tii, e[ti foarte talentat, Darrell. Ar trebui s` \ncercis`-]i expui desenele.

– Sunt mii de arti[ti de felul meu, relu` el ridicând dinumeri. N-am nici o [ans` s`-mi fac un nume.

Romy prefer` s` nu discute. |l ajut` s`-[i adune ultimelelucruri; pentru a-i mul]umi, o invit` s` cineze la restaurant,dar ea \l refuz` cu fermitate.

– Nu, Darrell. Sunt obosit`. |]i doresc noroc [i mult` fericire.El \i ap`s` mâna cu afec]iune.– Mul]umesc pentru ceea ce ai f`cut pentru mine...– Eu? Dar n-am f`cut nimic! Domnul Dillman este cel

c`ruia trebuie s`-i mul]ume[ti.Era greu s` rosteasc` numele lui Todd...– |i voi scrie din Johannesburg, pentru a-i ar`ta

recuno[tin]a... Vino, te conduc la camion.– Ajuns la Johannesburg, vei putea face studii de

medicin`....– Oh, n-am eu valoarea unui medic!Romy \[i st`pâni un zâmbet. Acesta era principalul defect al

lui Darrell [i poate, de asemenea, farmecul s`u: \ntotdeaunase subestimase. |ntr-o zi, cine [tie, poate va \ntâlni o femeiecare \i va da \ncredere \n el... Nu-l cunoscuse bine pe acesttân`r [i totu[i plecarea lui \i va l`sa \n gol \n via]`. Ca [i ea,venise singur din Anglia [i asta crease o leg`tur` \ntre ei.Brusc, se sim]i izolat` la cel`lalt cap`t al lumii, lipsit` deafec]iunea mamei [i ne\n]eleas` de tat`l s`u.

Câteva clipe mai târziu, se opri \n fa]a casei lui PeterDunbar. {i el plecase. I se oferise un post important la spitaluldin Johannesburg. Cu siguran]`, nu se va mai \ntoarce laVukasi. Romy se plimb` prin gr`dina deja invadat` de

146 JUDE MACE

buruieni. O melancolie foarte nepl`cut` puse st`pânire pe ea.|nlocuitorul lui Peter va \ngriji oare copacii [i plantele cuaceea[i dragoste?

Cu inima grea, se \ntoarse la camion. |n clipa \n caredeschise portiera, privirea \i fu atras` de o hârtie alb`strecurat` sub [terg`toare. Tân`ra femeie recunoscu imediatscrisul stângaci. „Primul mesaj n-a fost o glum`. Ar fi mai bines` pleci imediat. Un accident se \ntâmpl` atât de repede”...

|mp`turi la loc hârtia, \nfiorându-se [i privi instinctiv \n jur:drumul era pustiu. Totu[i, cineva trecuse pe acolo...

Ajuns` acas`, \[i f`cu o cafea foarte tare, se a[ez` \ntr-unfotoliu [i-[i lu` capul \n mâini. Oare cine putea fi autorul acesteifarse? Cine voia s` scape de ea? N-avea nici un du[man \n Vukasi.Coult deposedase oare pe cineva \n favoarea ei? Pu]in probabil…

R`suci problema pe toate p`r]ile, f`r` s` g`seasc` cea maimic` explica]ie ra]ional`. Pentru moment, cel mai bun lucruera s`-[i alunge aceast` problem` din minte [i s` se duc` s` seculce. Totu[i, \nainte de-a se urca \n pat, verific` dac` nimeninu d`dea târcoale casei.

* * *

Timp de trei zilei, Romy evit` s` mearg` la Coult. |i eraprea dificil s`-[i p`streze zâmbetul \n fa]a lui, mai ales cândb`trânul o observa cu intensitate, c`utând s` ghiceasc`motivele triste]ii sale.

|ntr-o zi, \l \ntâlni pe Aaron la autoservire: acesta \i spusec` st`pânul lui se dusese de mai multe ori la Rosedale, pentrua-l vedea pe Todd Dillman.

Veni joi seara. Romy [tia c` nu putea amâna la nesfâr[itvizita sa la Coult. De altfel, p`stra \n tain` speran]a de a-l\ntâlni acolo pe Todd.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 147

|n timpul cinei, Coult, \i vorbi entuziast despre ultimelepreg`tiri pentru safari. Se hot`râse s` mearg` la „CuibulVulturului” sâmb`ta viitoare, \ndat` \n zori, s` se instalezeacolo [i s` r`mân` pân` duminic` seara.

Mai târziu, b`ur` un ceai pe teras`.– Ai avut vizitatori \n s`pt`mâna aceasta? \l \ntreb` ea

punând o linguri]` de zah`r \n ceaiul de tei.– Nu, nimeni. Acum, Todd nu este aici. Este la

Johannesburg.Romy era gata s` scape cea[ca.– S-o vad` pe Lila?– Bine\n]eles.Imediat, se hot`r\. Va pleca. S` se \ntoarc` \n Anglia? Cu

siguran]`, nu. |n orice caz, s` fug` de Africa [i de ToddDillman. Dup` safari, \l va anun]a pe Coult c` nu va puteaaccepta mo[tenirea...

|n zilele urm`toare, mica lume a minei fu cuprins` bruscde un vânt de nebunie. |n fiecare sear`, se organizau petreceridansante, cocteiluri, b`i la miezul nop]ii \n râu... Romy fuinvitat` la familia Crowther pentru a s`rb`tori cei [aisprezeceani ai lui Jill, fiica mai mic`.

{tiind c` era vorba despre o reuniune intim` [i relaxant`,nu se gândi \n alegerea ]inutei. Ni[te pantaloni din pânz`u[oar` [i o bluz` din stamb` [i era gata.

Se \mprietenise cu cele dou` fete mai mari ale familieiCrowther, care o considerau un fel de sor` mai mare. Sosind,Romy urc` direct \n camera lor, cu un cadou mic pentru Jill.Aceasta \[i p`strase \nc` rotunjimile de copil` [i un chip vesel,pres`rat cu pistrui. Patti, la optsprezece ani, era o tân`r` brunet`\ncânt`toare, care avea idei ferme despre dragoste [i c`s`torie.

– |]i imaginezi, Romy, c` fratele meu Leo n-are decât cinciani? Mi se pare anormal s` ai copii la patruzeci de ani.

Tân`ra femeie zâmbi.

148 JUDE MACE

– Mai târziu, poate \]i vei schimba p`rerea. S` ai copii târziu\]i permite s`-]i p`strezi caracterul tân`r. P`rin]ii t`i au un aerfoarte fericit.

– Am fost \ngrozit` s` descop`r c` mai dorm \nc` \n acela[ipat! continu` Patti, \n timp ce se admira \n oglind`. Spune-mi,vei mo[teni \ntr-adev`r mina? Ce vei face cu acei bani?

– |n locul ei, eu mi-a[ oferi o rochie \ncrustat` \n \ntregimecu diamante! interveni Jill.

– Ce proast` e[ti! Ar fi r`pit` imediat ce ai ie[i afar`!Cele dou` surori p`r`sir` \nc`perea râzând zgomotos.

Romy le urm`, brusc \ngrijorat`. Aceast` unic` fraz` fu \nm`sur` s`-i aminteasc` de scrisorile de amenin]are.

Jill era regina zilei. Mergea de colo-colo, foarte gra]ioas`,oferind sanvi[uri [i b`uturi. Romy se str`duia cât putea s` par`vesel`. I se al`tur` lui Patti, care se distra cu fra]ii s`i.Preferatul s`u era Leo. Cu el, cel pu]in, nu se temea c` râsul \iva suna fals.

Deodat`, \l auzi pe copil sco]ând un strig`t de bucurie. Se\ntoarse [i-l v`zu pe Todd Dillman, care tocmai \l coco]ase pe umeriis`i. A[adar, se \ntorsese de la Johannesburg... Purta pantaloni deculoare deschis` [i o c`ma[` bleumarin, deschis` la gât.

– Todd! Ce mi-ai adus de aniversare? exclam` Jillaruncându-i-se \n bra]e.

Cu un zâmbet enigmatic, el scoase din buzunar un pachetfoarte mic, \nvelit \n hârtie aurie.

– E[ti norocoas`! exclam` Patti cu o min` invidioas`.Dup` ce lu` de pe bufet o bucat` mare de pr`jitur` cu

ciocolat`, Todd se apropie de Romy. Ochii verzi o m`surar`din cap pân` \n picioare, cu amuzament.

– Ce face viitoarea noastr` mo[tenitoare? Ai aerul c` tedistrezi... remarc` el, continuându-[i drumul.

Romy ar fi vrut s` moar`, s` dispar` pentru totdeauna.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 149

– Todd, vino s` dansezi cu mine, strig` Patti, aruncându-io ochead` languroas`.

Se al`turar` grupului de dansatori. Todd era un cavalerminunat [i tân`ra fat` se l`sa condus` cu ochii \nchi[i, cu capuldat pe spate, punându-[i \n eviden]` gâtul fin [i bronzat. Inimalui Romy se strânse când v`zu bra]ul lui Todd \mbr`]i[ând cutandre]e talia supl` a lui Patti. Oare c`uta \nc` s-o uite pe Lila?

Avea impresia c` aceast` petrecere nu se mai termina. Dinfericire, putu s` dispar` \n urma unui grup de invita]i.P`r`sind casa, \l v`zu pe Todd \ntr-o discu]ie animat` cuMartin Crowther, a[a c` mare \i fu surpriza v`zându-l ap`rândlâng` ea \n clipa \n care se urca \n camion...

– Venisem s` m` asigur c` ma[ina mea nu blocheaz`drumul, spuse el zâmbind.

Evident, era o scuz`, deoarece Romy avea loc destul s` \ntoarc`.– Copiii Crowther sunt \ntr-adev`r foarte simpatici, relu`

Todd, deoarece ea nu r`spunse.– Pari sensibil mai ales la farmecele fiicei lor mai mari,

remarc` Romy pe un ton caustic.Ochii verzi ai lui Todd se a]intir` asupra ei cu duritate.– Patti va fi \ntr-o zi o so]ie extraordinar`.De ce propria voce i se p`rea atât de strident`? De ce

r`mânea acolo, fascinat` de privirea lui Todd, \n loc s` plecefoarte repede?

Deschizând portiera camionului, f`cu s` zboare o bucat`mic` de hârtie alb`. Alt mesaj! Inima \ncet` s`-i bat`.

– Ia te uit`, ce este asta? \ntreb` Todd f`r` s`-i remarcepaloarea obrajilor. Un admirator \nfl`c`rat? Ei bine, cite[te!Acest tân`r b`rbat trebuie s` fie prea speriat pentru a-]ipropune o \ntâlnire prin viu grai.

Romy parcurse mesajul cu privirea; deodat`, Todd o v`zucl`tinându-se.

150 JUDE MACE

– Ce se \ntâmpl`?Ea \ncerc` s` glumeasc`.– Oh, nu este nimic. Un nebun care \ncearc` s` m` sperie.Todd \i smulse hârtia din mâini.„Te expui la primejdii r`mânând \nc` aici. Dac` ]ii la via]`,

pleac`, atâta timp cât mai po]i”.Todd f`cu o grimas`.– Ei bine! Aceast` persoan` nu te iube[te prea mult! Ai mai

primit [i alte amabilit`]i de acest gen?Romy scoase celelte dou` hârtii din buzunar.– Le-am p`strat pentru a compara scrisul, spuse pe un ton

indiferent.Todd le citi cu aten]ie.– Am impresia c` omul nostru vrea bani. Mi se pare un

lucru serios.Romy urc` \n camion, \nchise portiera [i l`s` \n jos geamul.– Cred mai degrab` c` este cineva care caut` s` se amuze.– Oricum, te-a luat drept ]int`, bomb`ni Todd.P`rea c`-l fr`mânt` ceva. |[i \ncrunt` sprâncenele [i-[i

strânse ochii.– Mâine te duci la acel safari. Asta m` nec`je[te mult. Nu se

[tie niciodat`...Romy râse scurt.– Visez la el de s`pt`mâni \ntregi, Todd! Te asigur c`-]i faci

griji degeaba. Sincer, cine ar putea s`-mi vrea r`ul?– Este ceea ce mi-ar pl`cea s` [tiu...Seara, mai târziu, Coult \i telefon` s-o anun]e c` Todd

Dillman se hot`râse s` participe la safari.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 151

Capitolul 12

Mica trup` porni la drum a doua zi diminea]` \n zori.B`rba]ii \mprumutar` camioanele solide, cu prelat`, de lamin`. Coult venise cu credinciosul s`u Aaron [i cu Romaano,gr`dinarul. |n clipa \n care se urc` \n Land Rover, Romy sed`du deoparte, pentru a-i ceda scaunul din fa]`.

– Nu, nu, r`mâi lâng` Todd. Vei profita mai bine de peisaj,f`cu el cu o privire mali]ioas`.

Ea \l ascult` docil`. Todd purta o c`ma[` kaki [i un [ort deaceea[i culoare. P`rul \nc` ud i se ondulase pe frunte. Eraproasp`t ras [i tân`ra femeie putea inspira parfumul u[or deplante indiene al apei sale de colonie.

P`r`sind drumul care mergea de-a lungul râului, convoiulporni \n direc]ia pintenilor stânco[i care limitau orizontul,umbre ce b`teau \n albastru \n lumina pâcloas` a zorilor.Coult se aplec` peste um`rul lui Todd.

– Ne-am gândit c` smârcurile secate, acolo spre est, vor fiun loc excelent pentru a[ezarea corturilor.

– Da, cunosc locul, \ncuviin]` Todd.Pentru a-i face pl`cere b`trânului s`u prieten, Romy se sili

s`-[i p`streze zâmbetul [i s` se intereseze de peisaj. BietulCoult! |nc` nu [tia c`-l va p`r`si! |i va anun]a asta cu toatemenajamentele posibile, dup` safari.

Ajunser` la locul ales pentru tab`r` [i \ncepur` s` montezecorturile la poalele unui versant stâncos. Terenul era pres`ratcu locuri desfundate de ploi; adunaser` apa din ploiletoren]iale care se ab`teau uneori asupra regiunii.

A[eza]i la umbra salcâmilor, vân`torii verificau bunafunc]ionare a pu[tilor. Prev`zuser` s` se odihneasc` mai \ntâi[i apoi, la \nceputul dup`-amiezii s` porneasc` pe jos.

Pe la ora unu, peste tab`r` se \mpr`[tie un delicios mirosde friptur`.

– Sunt foarte mul]umit c` ai venit cu noi, Todd, spuseCoult, t`ind cu grij` o pulp` de pui. {i nu sunt singurul, nu-ia[a, Romy?

Aceasta nu r`spunse [i-[i vâr\ nasul \n farfurie. B`ur` apoio cafea, a[eza]i \n cerc pe iarba ve[ted`. Pentru a lupta\mpotriva somnului care o chinuia, Romy se hotâr\ s` spelevasele. Observ` deodat` c`-[i uitase paharul de plastic \niarb`. Se \ntoarse din drum [i observ`, bine \nf`[urat`, obucat` de hârtie \n pahar. Sângele \i \nghe]` \n vine, deoareceun lucru era sigur: omul f`cea parte din expedi]ie.

Arunc` pe furi[ o privire \n \mprejurimi; dup` toateaparen]ele, nu era nimic anormal. Romy derul` repede bucatade hârtie. Cuvintele \i jucau \n fa]a ochilor: „Poate vom puteasta de vorb`. Ia-o pe potec` \n linie dreapt` un kilometru [iopre[te-te la primul grup de copaci usca]i”.

Tân`ra femeie strecur` bucata de hârtie mototolit` \nbuzunarul [ortului [i se gândi. Mai ales, nu trebuia s`-i strice

MAI PRESUS DE DIAMANTE 153

ziua lui Coult. Poate avea timp s` se duc` la \ntâlnire [i s` se\ntoarc`, f`r` ca nimeni s`-i observe absen]a. {i apoi, oricumdorea s` vad` cine o persecuta astfel [i s` pun` cap`t acesteiafaceri sordide.

Se strecur` neobservat` pân` la locul de parcare, undeerau garate camioanele. Din p`cate, Frank Marson era depaz`, fumând lini[tit o ]igar`. |i veni o inspira]ie [i se \ndrept`spre el, cu fruntea sus.

– Pot s`-]i \mprumut camionul, Frank? Vreau s` fac o mic`plimbare.

Frank, o namil` blond`, ro[u la fa]`, o cercet` cucuriozitate.

– Nu este un loc pe unde s` te plimbi de una singur`,Romy. |i voi cere unuia dintre servitorii indigeni s` te\nso]easc`.

– Nu, nu, mul]umesc, spuse ea gr`bit`. Nu-mi trebuiedecât câteva minute. Mi-ar... pl`cea s` culeg ni[te flori pentruCoult.

Probabil tonul s`u p`ruse deosebit de conving`tor,deoarece b`rbatul de gard` d`du din cap.

– Bun, de acord. Dar f`-o repede.Era de preferat s` alerge la camion, \nainte ca el s`-[i

schimbe p`rerea. Dup` ce ie[i din tab`r`, ap`s` pe accelera]ie,ridicând \n urm` un nor de praf. Parcurse aproximativ unkilometru pe poteca plin` de [leauri, gar` camionul la umbraunor stânci mari, apoi porni pe jos pân` la grupul de copaciusca]i. |ncepea a[teptarea. Dup` un timp, Romy \[i duse mâna\n fa]a ochilor [i scrut` orizontul: tot nimemi. B`rbatul ospiona probabil de departe, prin binoclu. Se afla \n mijloculunui fel de aren`, \nconjurat` de ierburi \nalte [i de arbu[tipipernici]i.

154 JUDE MACE

Timpul parc` se oprise. Tân`ra femeie nu era con[tient`decât de ]ârâitul exasperant al greierilor [i de pâcla de c`ldur`plutind deasupra p`mântului. Ajuns` la cap`tul r`bd`rii,tres`rea la cel mai mic fo[net de iarb`. Brusc, remarc` unciudat fir de fum ce se ridica spre cer la aproximativ o sut` demetri de ea. |ncremenit` de stupoare, Romy \[i d`du seama \ncâteva secunde c` era vorba \ntr-adev`r de un incendiu. |ncâteva clipe, savana lu` foc.

P`mântul \ncepea s` tremure. Un bubuit ciudat de tunet seauzea \n dep`rtare. Un nor de praf ocru se ridic` la orizont.|ngrozit`, incapabil` de cel mai mic gest, tân`ra femeie v`zudesf`[urându-se spre ea hoarde de animale \nnebunite, cefugeau de fl`c`ri. Turme de zebre, antilope [i girafe loveaup`mântul cu copitele.

Ni[te cuvinte \ncepur` s`-i danseze prin fa]a ochilor m`ri]ide groaz`: „un accident se \ntâmpl` atât de repede”. Din gâtuluscat izbucni un urlet lung. Deodat` crezu c` vede... nu, eraimposibil... Ba da! Land Roverul care sosea cu toat` viteza pepoteca plin` de hopuri. |n jurul ei, animalele \ngrozite f`ceaus` zboare p`mântul de sub copite. Va fi trântit`, c`lcat` \npicioare \nainte s` i se vin` \n ajutor... Privirea i se \nce]o[`. Vamuri acolo, \n savan`, strivit` de copitele uciga[e, la câ]ivametri de b`rbatul pe care-l iubea. {i apoi, brusc, un strig`t, omân` \ntins`.

Todd striga cuvinte de ne\n]eles. O prinse de mân` [i-otrase pân` la Land Rover. Nu avu timp decât s` se culce pesteea; o turm` de bivoli trecea deja pe lâng` ei, \ntr-un vacarm\ngrozitor. Romy \[i astup` urechile. |ngrozite, animaleles`reau peste vehicul. O ploaie de nisip, de p`mânt [i de pietrese ab`tu asupra lor. |ncepuser` s` se sufoce, dar treptat,vacarmul se estomp`. Ridicar` capetele [i v`zur` \n dep`rtareultimele trupe de zebre \ndep`rtându-se la trap.

MAI PRESUS DE DIAMANTE 155

– S-a pornit vântul, gâfâi Todd. Focul se va \ntinde de la sine.Se ridic` \ncet, \[i scutur` c`ma[a de praf [i o ajut` pe

tân`ra femeie s` se pun` pe picioare. U[urarea [i mânia i seciteau \n ochi.

– E[ti complet nebun`! Ce idee s` vii aici, când [tiai c` ]i sevrea via]a!

Romy \[i lu` capul \n mâini [i izbucni \n plâns.– M-am s`turat! Nu vreau aceast` mo[tenire! Unde este

Coult? Vreau s`-l v`d imediat...– Lini[te[te-te. |l vom g`si pe omul nostru.– Nu este vorba despre asta!El o prinse blând de umeri.– Prive[te-m`, Romy! Ce este?Ridic` spre el ochii \nce]o[a]i de lacrimi, [i-[i puse capul pe

pieptul s`u.– Of, Todd sunt atât de nefericit`!– Poate te pot ajuta...|i ridic` b`rbia cu vârful degetului ar`t`tor [i o s`rut` u[or

pe buzele uscate.– Eve Dillman, f`cu el pe un ton vis`tor. Consider c` este

un nume frumos. Ce p`rere ai?Romy avu impresia c` inima \i explodeaz` \n piept. Buzele

li se \ntâlnir` \ntr-un s`rut nebun, s`lbatic, pasionat.– Cum ai ghicit unde am plecat? \l \ntreb` ea când \[i venir`

\n fire.– Te-am c`utat peste tot, spuse el cu o grimas`. Frank

Marson a \nceput s` se nelini[teasc` v`zând c` nu te-ai \ntors.De altfel, l-am \njurat copios c` te-a l`sat s` pleci. Am cercetatpeisajul din binoclu, am v`zut focul, goana animalelor [i pân`la urm` te-am reperat.

Romy se \nfior`.

156 JUDE MACE

– Am primit o alt` scrisoare anonim`...– Eram sigur de asta. Spune-mi, oare Coult nu are un v`r

la Johannesburg? \ntreb` Todd sc`rpinându-se \n cap.– Ba da. El o fi \n spatele acestei afaceri?– Este posibil. Ve[tile circul` repede \n regiune. Dar

trebuie s` aib` un intermediar \n Vukasi.Romy pocni din degete.– Am ghicit! Romaano! El \mi [tie bungaloul. Merge

deseori la Johannesburg s` cumpere plante [i flori. {i ast`zieste aici! Dar sunt sigur` c` nu el a pus focul...

– Nu. B`rbatul \n chestiune a f`cut-o el \nsu[i. A plecatprobabil \n fug` v`zând c` se porne[te vântul.

– Unde este Coult?– N-am vrut s` m` \nso]easc`. A[a cum \l cunosc, probabil

tocmai ne urm`re[te prin binoclu.– Va fi deziluzionat când \l voi anun]a c` \i refuz

mo[tenirea...R`spunsul lui Todd o lu` prin surprindere.– Nu cred. Ne-am v`zut des \n ultimul timp [i am vorbit

despre tine. |i era team` c` toat` aceast` avere s` nu fie unobstacol \ntre noi.

Brusc, str`nut`.– Ce praf! Mi-ar pl`cea s` m` sp`l pu]in!|n spatele Land Roverului, descoperir` un lighean din

plastic [i o canistr` cu ap`. |[i sp`lar` c`m`[ile [i se stropir`cu ni[te ap`. Romy \[i sp`l` [i-[i piept`n` p`rul lung, apoi \ll`s` s` fluture pe umeri, \n cascad` alb`struie.

Cuib`rit` pe um`rul lui Todd \i puse \n cele din urm`\ntrebarea ce-i st`tea pe suflet.

– Todd... vorbe[te-mi de Lila.– Oh, este o poveste foarte simpl`. A fost \ntotdeauna

\ndr`gostit` de Peter, dar nu suporta c` el \[i iubea atât de

MAI PRESUS DE DIAMANTE 157

mult meseria. A \ncercat s`-l fac` gelos, afi[ându-se cu mine.La \nceput, i-am f`cut jocul, crezând c` asta \i va ajuta s` vad`mai limpede \n ei \n[i[i. {i apoi... ai venit tu s` complicilucrurile!

– |n seara recep]iei de la familia Marson?– Exact. Lila g`sea firesc s` se \nvârteasc` \n jurul meu, dar

când te-a z`rit cu Peter, a v`zut ro[u. A crezut c` s-a \ndr`gostitde tine.

– Ai ve[ti despre ea?– Starea i se amelioreaz` pe zi ce trece. Peter este la

c`p`tâiul ei. Pentru a nu-]i ascunde nimic, i-am auzit vorbinddespre viitoarea lor c`s`torie...

– A[adar, va p`r`si domeniul Rosedale, concluzion` Romycu triste]e.

Todd zâmbi u[or.– Coult \mi va repro[a c` i-am tr`dat secretul, dar... se

gândea s`-]i fac` o surpriz`: a cump`rat casa. De aceea am fostla Johannesburg. Coult voia s` fie sigur c` Lila nu [i-l maidore[te.

– Este minunat! Vei putea continua s` lucrezi acolo!– Pentru totdeauna. Imagineaz`-]i c` b`trânul Coult s-a

hot`rât s` se instaleze acolo!C`zu brusc \ntr-o lung` visare.– Romy, \]i datorez scuze. Am fost \ntr-adev`r foarte nesuferit

cu tine, spuse el, prinzându-i o bucl` a p`rului \ntre buze.P`reai atât de \ndr`gostit` de meseria ta. Eram aproape gelos!...

– Vorbind despre gelozie, exclam` Romy cu un aer falsinocent, p`reai foarte fericit \ntr-o zi, dansând cu PattiCrowther...

– Visam c` erai \n bra]ele mele, m`rturisi el, s`rutându-ivârful nasului.

158 JUDE MACE

– Atunci, de ce acea r`ceal`, \n ziua aceea, la Rosedale?– Nu m` vedeam c`s`torit cu mo[tenitoarea unei mine de

diamante... Dar nu voiam s`-i z`d`rnicesc planurile lui Coult.– {i te vei c`s`tori cu Romy, mecanicul?– Nu, m-am \ndr`gostit de o femeie tân`r` [i frumoas` care

se nume[te Eve. Este \mbr`cat` \n rochii \ncânt`toare [i cândmerge, se pare c` danseaz`...

Romy nu putea crede \n aceast` fericire atât de real`, atâtde palpabil`. Ridic` spre el o privire \n care str`lucea o iubirenesfâr[it`.

– Bietul Coult, murmur` ea, safariul s`u n-a mai avut loc...El \i ar`t` o turm` de gazele, cu ochii umezi, care

\ncepuser` din nou s` pasc` lini[tite.– Gânde[te-te la toate aceste animale care au sc`pat de

gloan]ele vân`torilor. |]i datoreaz` recuno[tin]`!|n dep`rtare, ultimii nori de fum disp`reau pe cerul

albastru. Curând, va ap`rea Luceaf`rul. Cea mai str`lucitoaredintre stele.

Sfâr[it

MAI PRESUS DE DIAMANTE 159