Macrolidele antibacteriene Familia macrolidelor are drept "cap de serie" eritromicina, produsa de Streptomyces erythreus. Poseda un inel lactonic alifatic de dimensiuni mari, de aceea se numesc macrolide. Unele macrolide au proprietati antibacteriene, altele antifungice (macrolide polienice). In ultimii ani s-a introdus in terapeutica un numar mare de macrolide de semisinteza ca roxitromicina, claritromicina, josamicina. Compusii inruditi chimic cu macrolidele sunt azalidele (azitromicina, care contine un grup aminometil la inelul lactonic) si sinergistinele (pristinamicina). Acestea din urma sunt alcatuite din doua molecule, fiecare cu activitate antibacteriana proprie de tip bacteriostatic, asocierea lor fiind sinergica, cu efect bactericid. Spectrul antibacterian al macrolidelor este ingust, de tip penicilinic, cuprinzind indeosebi bacterii Gram-pozitiv aerobe (streptococ, pneumococ, bacilul tetanic, bacilul carbunos, Treponema pallidum), coci Gram-negativ aerobi, bacterii anaerobe. In plus, macrolidele sunt active si pe microbi rezistenti la peniciline (Chlamydia, Mycoplasma pneumoniae, Helicobacter pylori). Sunt active si pe stafilococi, deoarece nu sunt distruse de penicilinaza. Eritromicina, ca si celelalte macrolide, are proprietati bacteriostatice sau bactericide, in functie de concentratia antibioticului si de specia microbiana. Este activa si fata de germenii intracelulari, realizand concentratii mari in macrofage si leucocitele polinucleare. Actiunea este optima la un pH alcalin, cand predomina forma neionizata. Se fixeaza reversibil pe subunitatearibozomiala 50S si impiedica sinteza proteinelor bacteriene. Procesul de fixare este competitiv pentru eritromicina, clindamicina si cloramfenicol, fapt ce poate determina interactiuni antagonice. Eritromicina are o biodisponibilitate relativ mica dupa administrarea orala, care este redusa de prezenta alimentelor. Eritromicina stearat, propionat si estolat sunt preparate stabile fata de acidul clorhidric din stomac. Eritromicina se elimina prin bila si fecale, in concentratii mari. Se administreaza oral, sub forma de drajeuri enterosolubile, intr-o doza variabila, la adult, intre 1 si 2 g pe zi, fractionat la 6 ore. Eritromicina lactobionat si eritromicina gluceptat se pot introduce pe cale intravenoasa. Eritromicina reprezinta antibioticul de prima alegere in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae, in tratamentul bolii legionarilor (legionelloza), al pneumoniei cu Chlamydia trachomatis la sugar, al formelor grave de enterocolita cu Campylobacter jejuni, in difterie, tuse convulsiva, eritrasma. Este indicata ca o alternativa a penicilinei, la pacientii alergici la aceasta din urma, care sufera de infectii streptococice, pneumococice, stafilococice usoare, antrax,actinomicoza, sifilis recent, infectii cu Listeria monocytogenes. Reactiile adverse cele mai frecvente sunt fenomenele iritative digestive. Preparatele orale sunt deseori cauza de disconfort epigastric, care poate merge pana la dureri foarte intense. Daca se administreaza intramuscular, injectia este foarte dureroasa si durerea la locul injectiei poate persista cateva ore. Daca se administreaza intravenos poate fi cauza de tromboze. Administrareaintravenoasa de doze mari de eritromicina poate afecta tranzitoriu auzul. Cea mai severa reactie adversa pe care o poate produce eritromicina este hepatita colestatica, dar aceasta apare foarte rar. Eritromicina poate prezenta interactiuni medicamentoase semnificative clinic prin faptul ca inhiba citocromul P450 si diminua procesul de metabolizare al unor medicamente asociate, cu cresterea concentratiei lor plasmatice (teofilina, cafeina, anticoagulante orale, digoxina, ergotamina, carbamazepina, triazolam). In asociere cu ergotamina si cu alte substante vasoconstrictoare, poate provoca ischemii grave. Asocierea cu terfenadina sau astemizolul (antihistaminice anti-HI) poate cauza uneori aritmii grave, In special torsada varfurilor.Antibioticele lincosamidice Lincosamidele sunt reprezentate de lincomicina si clindamicina. Lincomicina este un antibiotic sintetizat de Streptomyces lincolnensis, iar clindamicina este un derivat al acesteia. Desi structural diferite fata de eritromicina ele au activitate similara acesteia, actionand bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice bacteriene dupa legare pe subunitatea ribozomala 50S pe un situs comun cu eritromicina. Ca atare, lincosamidele, eritromicina, dar si cloramfenicolul pot intra in competitie pentru acest situs de fixare, deci nu se vor asocia. In plus, rezistenta la lincosamide este incrucisata cu cea la eritromicina. Lincomicina are o toxicitate crescuta, de aceea utilizarea ei este limitata in prezent. Clindamicina este indicata pe cale orala sau injectabila, in special in tratamentul infectiilor severe cu germeni anaerobi, Gram-pozitiv si Gram-negativ, in special cu Bacteroides fragilis. Desi este activa pe majoritatea bacteriilor Gram-pozitiv, clindamicina trebuie considerata un antibiotic de rezerva deoarece favorizeaza suprainfectia cu tulpini de Clostridium difficile, dezvoltind o colita pseudo-membranoasa grava. Aeeasta se poate trata cu vancomicina sau metronidazol.Antibioticele glicopeptidice Glieopeptidele sunt reprezentate de vancomicina si teicoplanina. Vancomicina este un antibiotic produs de Streptococcus orielltalis. Au un spectru antibacterian ingust fiind active fata de bacteriile Gram-pozitiv. Au efect bactericid de tip degenerativ, printr-un meeanism asemanator antibioticelor beta-lactamice. Ele inhiba sinteza peptidoglicanilor si a fosfolipidelor, impiedicand consolidarea peretelui celulelor bacteriene. Sunt active si fata de protoplasti, carora le altereaza membrana citoplasmatica. Sunt indicate in infectiile grave cu stafilococi rezistenti la alte antibiotice, cu pneumococi rezistenti la peniciline si cefalosporine, precum si in asoeiere cu aminoglicozidele in infectiile cu enterocoei. Sunt de ales in infeetiile grave cu germeni Gram-pozitiv la bolnavii cu alergie la antibiotieele beta-lactamice.Antibioticele polipeptidice Sunt polipeptide ciclice produse de diferiti bacili (Bacillus polymyxa, respectiv Bacillus subtilis).Datorita toxicitatii mari este limitata mult folosirea lor pe cale generala, polipeptidele fiind destinate in principal uzului topic. Polimixinele sunt active pe bacili Gram-negativ pe care actioneaza bactericid absolut prin alterarea marcata a membranei lor citoplasmatice printr-un meeanism asemanator detergentilor cationici.