ALICIA THOMPSON

M` tem

s` te iubescTraducerea [i adaptarea \n limba român` de:

NICU APOSTOLESCU

ALCRISRomance

Capitolul 1

Ridicându-se vis`tori, ochii lui Fay \ntâlnir` din nou figura pl`cut`a tânarului blond cu tr`s`turi aspre, a[ezat pe bancheta opus`. Z\mbidistant, demonstrându-i c` orice conversa]ie ie[ea din discu]ie [i \[i\ndrept` privirile spre fereastr`. Peisajul accidentat prin care treceauera cu adev`rat \ncânt`tor, \[i spuse ea absent`, c`utându-[i o pozi]iemai comod`. C`l`toria cu trenul era aproape un lux, dup` mizeria [inebunia traficului rutier londonez.

Ochii i se \nchiser`, datorit` efectului soporific al vitezei trenului [i\[i strânse \n jurul gâtului gulerul de blan` al hainei. Se sim]ea obosit`[i slabit` – f`r` \ndoial`, avea nevoie de odihn`, departe de ora[,departe de necazurile cotidiene. Cu toate c` \[i revenise complet dup`pneumonia care o ]inuse la pat câteva luni, obosea u[or, se sim]eaextenuat` [i letargic` [i profitase imediat de [ansa unei perioade deconvalescen]` \n minunata cas` de la ]ar` a m`tu[ii.

Trenul opri \ntr-o mic` sta]ie pustie, iar Fay arunc` o privire pefereastr`, c`utând numele localit`]ii. La urm`toarea oprire va cobor\.Bine. Abia a[tepta s-o revad` pe Sophie.

Tân`rul de pe cealalt` banchet` se ridic` \n picioare [i lu` din plasade deasupra capului o valijoar` de piele. |i arunc` lui Fay un zâmbetdulce [i plin de regrete [i se \ndrept` spre coborâre, iar ea \i r`spunse

la fel, mul]umit` c` nu se ar`tase mai insistent. Aducea vag cu Sam – gândurile i se oprir` asupra amintirii cu p`rere de r`u, \n vremece trenul se punea \n mi[care.

|n ciuda certei amarnice [i sup`r`toare, Sam voise s-o duc` pân` \nYorkshire cu ma[ina, dar ea refuzase, sim]indu-se vinovat` pentruexpresia dezam`git` ce ap`ruse pe chipul lui, \ncercând s`-i explice c`o desp`r]ire imediat` era cea mai bun` solu]ie. Poate c` scurtaperioad` petrecut` departe de via]a de zi cu zi, o va ajuta s`-[i pun`-nordine sentimentele cam confuze fa]` de Sam.

Familia Dailey era vecin` cu cei din familia Drumond \nc` \nainteca Fay s` se fi n`scut, iar amici]ia dintre p`rin]i f`cuse ca Sam [i Fay s`creasc` \mpreun`, s` fie apropia]i, prietenia evoluând natural \n cevamai puternic.

Sam \i demonstrase c` dorea s-o ia de so]ie [i, \ntr-adev`r, ambelefamilii sperau un asemenea deznod`mânt, dar Fay sim]ise o re]inere.Oare asta \[i dorea? se \ntrebase ea. Oftând, pricepuse c` r`spunsul era"nu". |l \ndr`gea pe Sam, desigur, dar sim]ea din instinct c` era vorbamai degrab` despre o iubire fr`]easc`. Ajunseser` la statutul neoficialde logodnici mai ales fiindc` ea nu suporta ideea de a-l r`ni – la[itateade a accepta cea mai simpl` rezolvare. Poate c` fusese vorba desprestarea ei nervoas`, o deprimare provocat` de boal`, dar brusc reu[ises` vad` lucrurile \ntr-o perspectiv` corect`. Instinctiv, fugise din fa]aunui anun] public al logodnei [i pricepuse imediat c`-i va fi imposibils` se m`rite vreodat` cu Sam. |ncercând s`-i explice, se lovise ini]ial derefuzul lui de a o lua \n serios [i de tachin`rile blânde privind opresupus` team` de a se a[eza la casa ei. |n cele din urm`, reu[isetotu[i s`-l conving`. Fusese cam dur`, [tia asta acum [i urmase o caert`violent`. Din acest motiv acceptase oferta m`tu[ii de a-[i petrece ovacan]` prelungit` \n Yorkshire.

|n seara urm`toare, Sam \[i f`cuse din nou apari]ia [i o g`sise\mpachetând. Cu toate c` era palid [i p`rea resemnat, când se oferise

6 ALICIA THOMPSON

s-o conduc`, ea [tiuse c` de fapt spera s-o recâ[tige. |l cuno[tea preabine, a[a c` refuzase. Amintindu-[i privirea \ndurerat` a lui Sam \nvreme ce pleca din apartamentul ei, se \ntreb` am`rât` de ceonestitatea era atât de dificil`. Se sim]ea incapabil` atât decorectitudine deplin` cât [i de iubire din toat` inima, temându-semereu de o implicare profund`. Chiar [i fa]` de Sam fusese probabilrelativ necinstit`. Avea \ncredere \n el, deoarece \l cuno[tea de o via]`,iar el era la curent cu toate temerile ei. Fusese solu]ia cea maicomanod`, iar acesta era motivul pentru care \l l`sase s` spere, bachiar \[i permisese s` cread` [i ea c` se vor c`s`tori. Spre norocul ei,se retr`sese la vreme. Numai respectul pe care i-l purta \i \nvinsesetemerile, iar ea pusese stop la timp acestei pref`c`torii.

Fay avea o ne\ncredere profund \nr`d`cinat` \n to]i b`rba]ii,izvorând dintr-o noapte groaznic`, fatidic`, de când avea doardoisprezece ani. Niciodat` n-avea s` uite cum st`tea pe scar`, trezit` dezgomot, cu lacrimile [iroindu-i pe obraji, ascultând \ngrozit` ]ipetele [iplânsul mamei, \n vreme ce vocea mânios` a tat`lui ei recuno[tea cinico aventur` cu alt` femeie.

Universul sigur al lui Fay se destr`mase. Ne\n]elegând deplinpovestea, r`m`sese cu amintirea mamei ei \n lunile care au urmat,neobi[nuit de t`cut`, cu inima frânt`. Pofta de via]` [i râsul muriser`\n ea, mama era parc` altcineva, iar Fay confuz` [i teribil de am`rât` \[ijurase c` n-o s`-[i ierte niciodat` tat`l. Cruzimea [i tr`darea lui o[ocaser` [i r`m`sese b`nuitoare, marcat` pe via]` de acel episod.

Cu toate c` p`rin]ii ei se separaser` o vreme, mama \l reprimiseacas` pe tat`, spre uimirea lui Fay, iar lucrurile reveniser` aproape lanormal, de[i atmosfera fericit`, lipsit` de griji disp`ruse pentrutotdeauna. Mama devenise mai rece, mai deta[at`, cumva diferit`.

Fay se str`duise, dar nu reu[ise niciodat` s`-[i schimbe atitudineafa]` de b`rba]i. Le bloca automat avansurile, atacându-l feroce pe acelacare ar fi \ncercat s`-i \ncalce barierele de protec]ie. Nu va accepta

M~ TEM S~ TE IUBESC 7

niciodat` s` p`]easc` ceea ce se \ntâmplase cu mama ei. Inima \i eraneatins` [i avea de gând s-o p`streze a[a.

Cugetând \nc` la propriile sl`biciuni, observ` c` trenul \ncetinea.Era sta]ia ei, a[a c` s`ri \n picioare, trase din plas` cele dou` valize [ise chinui s` le duc` pân` la coborâre. Oare Sophie \i venise \n\ntâmpinare? Un lucru era sigur, n-avea cum s`-[i transporte bagajelede una singur`.

|n vreme ce trenul se pusese iar \n mi[care, Fay fu str`b`tut` de unfior. Peronul era aproape pustiu [i \ncepuse s` ning` u[or, straniu, \nlumina cenu[ie, deprimant` a dup`-amiezii de iarn`.

Fay se \nf`[ur` mai strâns \n haina groas` [i \[i puse m`nu[ile\mbl`nite. Nici urm` de m`tu[` [i, ridicol, lacrimile \ncepur` s`-i \neceochii. {tia din proprie experien]` c` nu exista nici taxi, nici autobuz \nmicu]a sta]ie rural` de cale ferat`, iar Sophie nu avea telefon, ceea ceera o adev`rat` nebunie \n aceste vremuri, \[i zise ea iritat`,str`duindu-se s` scape de lacrimile nedorite. Ce-i r`mânea de f`cut?Era absolut imposibil s` mearg` pe jos pân` la Lambrigg House, maiales c`rând [i valizele. Inspir` adânc – trebuia s` se adune. Imagina]iaei o luase razna, sim]indu-se p`r`sit`. Sophie urma s` apar` \ntr-oclip`, \[i spuse ea cu asprime. Probabil c` \ntârziase din pricina z`pezii.

Drumurile erau proaste \n aceast` perioad` a anului. Privea\mprejur sperând s-o z`reasc` pe m`tu[` [i f`cându-[i \n acela[i timpgriji ira]ionale privind un eventual accident. Nici urm`, dar ochii \ic`zur` pe silueta \nalt` a unui b`rbat, neclar` \n lumina slab` a dup`-amiezii, sprijinindu-se indolent de zidul g`rii, \n spatele ei.Urm`rind-o. |n vreme ce-l privea, b`rbatul porni \n direc]ia ei [i,pentru o clip`, Fay r`mase parc` vr`jit`, fascinat` de u[urin]a gra]ioas`cu care p`[ea. Apoi se \ntoarse repede. Era ultimul lucru pe care [i l-ar fi dorit, s` fie abordat` de un str`in \ntr-o gar` pustie de ]ar` – chiar dac` se mi[ca atât de frumos. Privirea ei m`tur` din nouperonul, c`utând degeaba un hamal, un controlor – orice angajat al

8 ALICIA THOMPSON

sta]iei, \nsp`imântat` de apropierea str`inului. De[i \[i spuse c`imagina]ia ei extenuat` \i juca o nou` fest`, era gata-gata s-ozbugheasc` la fug` atunci când str`inul i se adres`.

– Domni[oara Drummond? Avea o voce grav`, atr`g`toare [i u[orbatjocoritoare. El \i observ` imediat teama \ntip`rit` pe chip, ochiimari ca de smarald, \ntreb`tori pe figura palid`, vulnerabil`. O priveacercet`tor, iar figura lui \ntunecat` era indescifrabil`, \n vreme cea[tepta un r`spuns, dar ea nu reu[i s` scoat` vreun cuvânt. Chiar \nlumina aceea s`r`c`cioas`, figura lui avea darul de a o \mpietri.Tr`s`turile puternice, prelungi, umbrite [i misterioase \i accelerar`b`t`ile inimii. |[i cobor\ ochii cu efort, ro[ind la gândul c`-l fixase cuprivirea [i inspir` adânc.

– Cine e[ti dumneata? [opti r`gu[it, cuvintele parc` lipindu-i-se degâtlej, incapabil` s`-i \nfrunte uit`tura.

– Are vreo importan]`? M` tem c` m`tu[a dumitale nu a putut s`te \ntâmpine, a[a c` am venit \n locul ei, r`spunse el criptic, distant,parc` u[or plictisit. Considera c`-[i pierde vremea. |i ridic` valizele f`r`pic de efort.

– Ma[ina este aici, ad`ug` el scurt [i, f`r` s` mai a[tepte, o lu`\nainte. Fay r`mase pe loc o clip`, \ncercând s`-[i adune gândurile [icontinuând s`-l urm`reasc` din priviri pe str`inul ce disp`rea cuvalizele ei. Cine naiba era? se \ntreb` ea ie[ind dup` el din gar` [iapropiindu-se de Land Roverul parcat aproape.

Desigur, manierele lui l`sau de dorit, aprecie Fay, \n vreme ce el \if`cea semn s` urce, dup` ce a[ezase valizele pe bancheta din spate. Sesupuse [i lu` loc privind fix \nainte, mai mult sup`rat` decât jignit`,sim]indu-l cum se urca la volan [i auzind cum pornea motorul.

F`r` s` mi[te capul, \l urm`ri cu coada ochiului, printre gene. Aveaun profil puternic [i mândru [i, cu toate c` \i venea greu s` admit`,extrem de atr`g`tor, care-i stârni fream`tul interior. Ar fi vrut s`-l vad`\n lumin`, fiindc` \ntunericul \nser`rii \i d`dea un aspect dur, aproape

M~ TEM S~ TE IUBESC 9

amenin]`tor. {i f`r` veste, se sim]i brusc \nsp`imântat`.De ce nu putuse Sophie s-o \ntâmpine la gar`? Dac` b`rbatul acesta

n-avea nicio leg`tur` cu m`tu[a?– De ce n-a venit Sophie [i cine e[ti dumneata? bolborosi ea,

incapabil` s` se mai ab]in`. Uitând de jen`, Fay se \ntoarse spre elcuprins` de team`.

B`rbatul \[i lu` ochii de pe drum pentru o secund` [i-i arunc` oprivire.

– }i-e fric` de mine? \ntreb` el, glasul tr`dându-i amuzamentul.Ceva din vocea lui \i f`cu inima s` bat` dureros de repede, ceva

greu de precizat, dar instinctiv recognoscibil. Era un joc ciudat, iar eanu dorea s` fie prins` \n el. Inspir` din nou profund.

– Nu, replic` ea ferm, nu m` tem de tine. Doar c`… a[ vrea s` [tiucine e[ti… izbucni ea mu[cându-[i buzele. Sim]ea c` glasul o va tr`da[i nu dorea ca el s`-[i dea seama.

Land Roverul \ncetini brusc [i se opri pe marginea drumului. Fayse cufund` \n scaun, \n timp ce el ridica mâna s` aprind` plafoniera.Se \ntorsese par]ial spre ea, a[a c`-i observ` gestul tem`tor [i p`ru maiamuzat. O fix` \ndelung cu privirea \nainte de a deschide gura, iar ea\i sus]inu privirea, parc` vr`jit` de str`lucirea ochilor lui.

– Ce-i cu tine? \ntreb` el aspru. De ce te temi?– }i-am mai spus – ro[i, enervat` c` se l`sase speriat` [i c` avea \n

fa]` un b`rbat atât de atr`g`tor. Nu m` tem…– Mincinoaso. |ntinse mâna spre ea [i-i cuprinse b`rbia \ntre

degetele puternice, cu un gest blând. Atingerea parc` \i provoc` oarsur` pe suprafa]a pielii, iar Fay \ncepu s` tremure, incapabil` s`alunge din minte imaginea acelor m\ini suple mângâindu-i trupul.Scutur` din cap incapabil` s` vorbeasc`, [ocat` de aceste senza]iitulbur`toare, iar mâna lui \i eliber` b`rbia.

– Tremurai când te-am atins, spuse el gânditor.– Mi-e frig, atâta tot, replic` ea \n]epat. {i cred c` ai ni[te apuc`turi

10 ALICIA THOMPSON

groaznice domnule… ah! Omul surâse, iar ochii parc` i se umplur` delumin` [i, spre surprinderea ei, de c`ldur`. Continuau s` se priveasc`fix, \n lumina slab`, aproape intim` din ma[in`, pricepând c` \ntre eilua na[tere o leg`tur` puternic` – o atrac]ie ciudat` – \nconjurându-i[i legându-i unul de cel`lalt.

– |mi pare r`u. Am fost nepoliticos [i n-am avut inten]ia s` te\nsp`imânt. {tii c` n-am s`-]i fac niciun r`u, nu-i a[a? murmur` el,privind-o printre gene, f`r` pic de amuzament. Inima ei \ncepu dinnou s` galopeze.

– Da, se gr`bi s` r`spund`, convins` acum c` acesta era adev`rul.– M` bucur c` am stabilit chestiunea asta, zâmbi el strâmb. Numele

meu este Winter – Gabriel Winter. Sophie s-o fi \ntrebând pe undeumbl`m. Drumurile sunt mult prea periculoase ca s` fi venit chiar eacu ma[ina, ad`ug` el pentru a-[i explica prezen]a.

Porni din nou motorul [i se \nscrise pe drum. Ciudata lor discu]iep`rea s` se fi \ncheiat, iar Fay se relax`, ceva mai lini[tit`, dar [i oarecum dezam`git`. Acum ningea abundent [i Gabriel Winter seconcentra asupra drumului. Fay nu reu[ea s` vad` prin parbriz decâthora fulgilor viscoli]i, \ntrebând-se cum vor putea ajunge la LambriggHouse.

– Vrei s`-mi dai o ]igar`? Acolo, dedesubt. |i indic` bordul, iar Fayse \ntinse dup` pachet.

Acum se sim]ea \n siguran]`, ap`rat` \n interiorul cald al ma[inii. |i\ntinse o ]igar`, zâmbindu-i.

– Pot s` iau [i eu una? \i ceru ea, \ntrebându-se dac` proceda bine,atât de curând dup` boal`, dar sim]ind nevoia.

– Bine\n]eles. Trebuia s`-]i fi oferit, replic` el politicos dar absent,\ncruntat, din cauza drumului \ntunecat [i alunecos. Fay aprinse unchibrit [i-l apropie de ]igar`, observând \n lumina fl`c`rii tr`s`turilereliefate ale [oferului, precum [i faptul surprinz`tor c` avea ochicenu[ii. |[i aprinse ]igara [i trase fumul \n piept cu nesa]. P`stra

M~ TEM S~ TE IUBESC 11

t`cerea, con[tient` c` el avea nevoie de \ntreaga aten]ie pentrucondus, dar se gândea la el. Gabriel Winter – un b`rbat cu ochii la felde cenu[ii ca iarna. Numele i se p`rea familiar, iar el \l pronun]ase deparc` se a[tepta s`-i fie recunoscut, dar ea nu reu[ea s` se l`mureasc`.Era \n mod clar un prieten al Sophiei, de[i nu-[i amintea s`-l fimen]ionat \n scrisori. Ei bine, avea s` afle cât de curând.

|ncepu s` tu[asc` [i strivi repede ]igara, sim]indu-se dintr-o dat`extrem de obosit`. |nchise ochii pentru o clip`, sub efectul ame]itor alvârtejului fulgilor de nea…

Se trezi tres`rind [i observ` c` Gabriel Winter se aplecase spre ea[i o scutura u[or. O vreme \l privi f`r` s`-l recunoasc`. Apoi, \n]elegândc` fruntea ei era sprijinit` de um`rul lui [i sim]indu-i respira]ia peobraz, se \nro[i stânjenit`.

– Am ajuns, declar` el sardonic, coborând gra]ios din ma[in`.Fay \[i scutur` capul \ncercând s`-[i revin`, apoi deschise portiera

[i se \nfior` sub efectul valului de aer \nghe]at de afar`.Sophie st`tea \n u[a deschis`, \nconjurat` de lumina st`lucitoare [i

primitoare, iar Fay alerg` spre ea, con[tient` c` era urm`rit` de aceiochi cenu[ii [i batjocoritori.

– Sophie, ce fericire s` te v`d din nou! stig` ea, \mbr`]i[ându-[im`tu[a.

Sophie avea ochii umezi.– Fay, draga mea, ai s` \nghe]i! Intr` \n cas`. Vai c\t e[ti de slab`!

exclam` ea. Fay zâmbi de \ngrijorarea m`tu[ii [i se l`s` tras` la c`ldur`,\n hol.

– Trebuie s` bei ceva, afirm` Sophie cu fermitate, apoi \i strig`peste um`r b`rbatului ce r`m`sese afar`: Gabe – vrei s` aduci valizele\n`untru, te rog! Fay auzi uimit` aprobarea lui. Gabe – m`tu[a \lstrigase Gabe! P`rea un apelativ cam lipsit de respect – va trebui s`descurce toate i]ele afacerii.

Urm` silueta m`runt` [i vioaie a Sophiei prin holul prietenos,

12 ALICIA THOMPSON

lambrisat cu lemn de stejar, pân` \n \nc`perea puternic luminat` [i\nc`lzit` de bu[tenii ce ardeau \n c`min. Atras` de str`lucirea focului,se apropie cu mâinile \ntinse. Trecu \n revist` \nc`perea mult\ndr`git`. Nimic nu se schimbase. V`zu ferestrele \nalte cu obloane \nculori vesele, fotoliile de la geam [i draperiile grele de catifea. Pere]iideschi[i la culoare, acoperi]i de fotografii – hobbyul Sophiei – [icovorul gros, oriental. Mobila ce scotea \n eviden]` uria[ul c`minsculptat [i scaunele cu huse de creton. Era o camer` \ncânt`toare.

– Scote-]i haina, Fay. Acum, vrei un ceai, o cafea, sau ceva mai tare?– Un ceai ar fi perfect, Sophie – exact ce se cere dup` c`l`toria cu

trenul, replic` Fay, sc`pând de greaua hain` de blan`.|[i netezi tunica de m`tase brodat`, pe care o asortase pentru

c`l`torie cu ni[te pantaloni negri de velur acoperi]i de cizme \nalte [i\[i scutur` p`rul ciufulit, castaniu deschis. Nu reu[ea s` scape desenza]ia c` arat` oribil, dar nu dorea s` se gândeasc` la motivul pentrucare o preocupa aspectul \n momentul acela.

– Pot s` te ajut la preparatul ceaiului? \ntreb` ea, continuând s`-[idezmor]easc` degetele \nghe]ate. Sophie scutur` din cap.

– Nu, este gata f`cut – nu trebuie decât s`-l tur`m \n c`ni. Stai jos,copil`, pari extenuat`.

Fay se cufund` recunosc`toare \n fotoliul moale, acoperit cucreton, din fa]a c`minului.

– Cum o mai duci, Sophie? \[i chestion` ea m`tu[a, urm`rind-o cuafec]iune cum \[i f`cea de lucru cu serviciul pentru ceai.

– Minunat, draga mea, niciodat` nu m-am sim]it mai bine. Ceea cee mai mult dec\t se poate spune despre tine, dup` cum ar`]i.

– Mi-am revenit complet, protest` Fay. Numai c` obosesc u[or – dar asta va trece curând.

– E[ti piele [i os! continu` m`tu[a, \nmânându-i o cea[c` de ceai.|mi pare r`u c` n-am putut s` te \ntâmpin la gar`, dar n-am \ndr`znits` conduc pe vremea asta – era periculos, iar Gabe s-a oferit, a[a c` am

M~ TEM S~ TE IUBESC 13

profitat. Sper c` nu te-ai sup`rat, iubito?– Sigur c` nu, o lini[ti Fay. Apropo, Sophie, cine este…?|ntrebarea r`mase pe jum`tate rostit`, datorit` apari]iei celui la

care f`cea referire. B`rbatul intr` cu pas elastic, umplând \nc`perea cuprezen]a lui. Fay \[i cobor\ privirile [i se concentr` asupra ceaiului.

– Am l`sat pe hol valizele domni[oarei Drummond. Am s` le ducsus mai târziu, rosti el t`r`g`nat, iar Fay \i sim]i privirea a]intit` asupraei de parc` ar fi atins-o fizic.

– Bei ceva? \ntreb` m`tu[a.– Whisky sco]ian, te rog, veni r`spunsul serios.– E chiar atât de prost drumul? V-a luat mult` vreme s` ajunge]i,

continu` Sophie, \ntinzându-i zâmbitoare paharul.– Aproape impracticabil din cauza ultimelor c`deri de z`pad`.

N-a[ fi surprins dac` vom r`mâne izola]i s`pt`mâna viitoare. Tentalene[` disp`ruse din glasul lui, iar Fay \i arunc` o privire rapid`. Dac`r`mâneau \nz`pezi]i, m`car nu-l va mai avea prin preajm`. Prezen]a luiera mult prea nelini[titoare pentru pacea ei interioar` [i cu cât l-ar fiv`zut mai pu]in, cu atât mai bine.

Deocamdat`, era adâncit \n conversa]ie cu m`tu[a, iar Fay profit`pentru o inspec]ie am`nun]it`, dar discret` a celui care o intriga atât.Era foarte \nalt – peste 1,86 m – [i \n lipsa hainei se putea observa c`era bine f`cut, foarte puternic [i suplu. |n`l]imea nu-i afecta cu nimicgra]ia \nn`scut`, scoas` \n relief de acea ]inut` sport. Se deplasa ca unanimal uria[ de preerie, economic [i f`r` zgomot, iar Fay sim]i c`-[ipierde respira]ia.

C`ma[a de bumbac, \n carouri se mula pe umerii largi [i pe tors,punându-i \n valoare tenul bronzat [i p`rul de pe piept. Avea [oldurisuple, abdomen plat [i picioare puternice, a c`ror musculatur` sereliefa prin pantalonii \nchi[i la culoare.

Cercetarea ajunse apoi la chipul lui – chiar mai fascinant acum, lalumina puternic` din \nc`pere. P`rul negru [i bogat ajungea pân` la

14 ALICIA THOMPSON

guler [i \ncadra o figur` mândr`, prelung`. Sprâncenele groaseumbreau ochii de un cenu[iu-\nchis – cu adev`rat remarcabili, \[ispuse Fay, la fel de clari [i cenu[ii ca cerul crepuscular de iarn`.Pome]ii proeminen]i [i oso[i, precum [i maxilarul puternic completauo figur` parc` d`ltuit`. Buzele sub]iri, dure [i senzuale l`sau o u[oar`impresie de cruzime. Nu era o frumuse]e conven]ional`, dar figura luiera greu de uitat [i o atr`gea pe Fay ca un magnet. Chiar de la aceadistan]`, \i sim]ea agresivitatea. Trebuia s` se ]in` departe de acestb`rbat [i se pomeni rugându-se ca Sophie s` nu-l opreasc` la mas`.

Continua s`-l fixeze, uitând de regulile discre]iei, \ntrebându-se cevârst` ar fi putut avea [i estimând c` probabil nu dep`[ea treizeci [icinci de ani, când el se \ntoarse sim]indu-se privit. Ochii li se \ntâlnir`,ai lui \ngusta]i [i impenetrabili, ai ei larg deschi[i, aproape tem`tori. Pefigur` \i reap`ru cruzimea batjocoritoare, nel`sându-i nicio iluzie c` n-ar fi observat examenul am`nun]it la care frusese supus. Fay l`s`imediat ochii \n p`mânt, iar obrajii ei palizi se colorar` delicat, \nvreme ce se blestema pentru c` avusese o atitudine atât de u[or dedescifrat. O f`cuse s` se simt` lipsit` de tact, naiv` – de ani de zile numai ro[ise [i, iat-o acum, o femeie de dou`zeci [i cinci de anireac]ionând ca o [col`ri]` de paisprezece.

Mânioas` pe sine [i pe el, l`s` din mân` cea[ca de ceai [i se ridic`\n picioare, sim]indu-se dintr-o dat` incredibil de obosit`. Va face undu[ \nainte de cin` [i pân` atunci, Gabriel Winter ar trebui s` plece. Sescuz` politicos, ignorând privirea cercet`toare a ochilor cenu[ii [i o\ntreb` pe m`tu[` care va fi camera ei. Era aceea[i \nc`pere unde st`teade obicei, a[a c` se f`cu rapid nev`zut`.

Urc` la etaj [i \nchise u[a \n urm`, descoperind c` tremura. S`-l ianaiba fiindc` o nelini[tise \ntr-atât!

Camera ei avea pere]ii crem, odihnitori. Covorul \n nuan]edeschise contrasta cu mobila veche, \nchis` la culoare, iar patul eramare, moale [i primitor, decorat cu t`blii sculptate la ambele capete.

M~ TEM S~ TE IUBESC 15

Lumina blând` produs` de cele dou` plafoniere de sticl` producea oatmosfer` pa[nic`, iar \ntregul era lini[titor, un adev`rat balsam pentrunervii ei. M`tu[a avea f`r` \ndoial` bun-gust, \[i zise ea apropiindu-sede fereastra cu ochiuri [i privind afar`. Continua s` ning` la fel deabundent, a[a c` trase repede draperiile grele, bucuroas` c` era\n`untru, la c`ldur`.

Focul ardea vesel. Cu inten]ia de a intra sub du[, se dezbr`c` \napropierea sobei [i se \nf`[ur` \n halatul verde-pal ce o a[tepta pe pat.Realiz` dintr-o dat` c` valizele ei r`m`seser` la parter. Dac` ar ficoborât acum, putea fi v`zut`. Oricum trebuia s` fac` dou`transporturi. Va a[tepta ca Gabriel Winter s` plece – nu se sim]ea \nstare s` mai dea ochii cu el – [i apoi va cobor\ dup` valize. Prefera, pecât posibil, s` nu-l mai \ntâlneasc`. O s` se \ntind` câteva clipe [i vacobor\ când terenul va fi liber. Era atât de obosit`…

Fu trezit` de un zgomot ascu]it, lâng` pat. F`r` s` deschid` ochii se\ntinse, arcuindu-[i spatele [i trecându-[i mâinile prin p`r. Era a douaoar` c` adormea ast`zi; ce se petrecea cu ea? Deschise ochii \nceti[or,continuând s` se \ntind` languros [i… \l descoperi pe Gabriel Winter\n picioare lâng` pat, studiind-o \n lini[te.

O clip` r`mase ca \mpietrit`, apoi, \n vreme ce mânia puneast`pânire pe ea, \[i strânse la piept halatul. De cât` vreme o observaoare? Ideea \i provoc` un fior violent.

– Ce naiba cau]i \n camera mea? \ntreb` ea aruncând fulgere dinochii verzi. Ie[i [i las`-m`-n pace!

Buzele lui se strânser` amenin]`tor.– }i-am adus valizele, r`spunse totu[i calm. M-am gândit c` o s` ai

nevoie de ele. Am b`tut la u[` [i n-am primit niciun r`spuns – amcrezut c` poate ]i s-a f`cut r`u. Glasul suna distant [i politicos, dar furialui era tr`dat` de ochi.

– Nu era necesar s` te mai deranjezi, replic` Fay nerecunosc`toare,sim]ind c` atacul era singura posibilitate de ap`rare \mpotriva

16 ALICIA THOMPSON

sl`biciunii ce-i cuprinsese membrele la vederea b`rbatului, atât deputernic, de atr`g`tor, de \nalt. Ie[i afar`!

|nainte de a mai ad`uga ceva, mâinile lui o prinser` nemilos deumeri [i o ridicar` \n picioare cu brutalitate.

– Ai nevoie de o lec]ie de bune maniere, vorbi el r`gu[it,scuturând-o u[urel, \n vreme ce degetele puternice i se \nfigeau \ncarne.

– Nu de la tine! [uier` ea printre din]i, str`duindu-se s` seelibereze din strânsoare. El se mul]umi s` zâmbeasc`.

– Ba chiar de la mine, murmur` el moale, amenin]`tor, tr`gând-omai aproape.

Fay se opri imediat, hipnotizat` parc` de atingere, de mirosul luipur masculin, de sclipirea argintie a ochilor ascun[i de gene bogate. N-avea s` se \mpotriveasc`, dar \i va demonstra c` nu o putea intimidanicicum.

Buzele lui \i g`sir` gura, iar s`rutarea fu devastatoare. La \nceputbrutale, dezmierd`rile devenir` blânde [i senzuale \ndat` ce o sim]ir`spunzând la s`rutare – reac]ie involuntar`, \n ciuda hot`rârii ei de ase opune. S`rutarea se transform` \ntr-o explorare am`nun]it`,profund` [i lent`, iar mâinile lui \i eliberar` bra]ele pentru a-i cuprindeobrajii.

Uitând de mânie [i de ofens`, Fay \i cuprinse gâtul cu bra]ele,\ncurcându-[i degetele \n pletele lui, dorind parc` s` nu-i mai deadrumul niciodat`. Era invadat` de pasiune, o dorin]` pe care nu o maisim]ise pentru vreun alt b`rbat. Buzele lui \i mângâiar` ochii, obrajii,fruntea, f`r` grab`, \nfometate, iar Fay pricepu [ocat` c` n`zuia s` lesimt` atingerea pe \ntreaga suprafa]` a trupului.

– Gabriel… murmur` ea, \ncercând s` spun` ceva, dar ne[tiind ce.El \[i ridic` fruntea cu p`rere de r`u [i o privi cu ochii plini de

dorin]`, iar mâinile \i c`zur` pe lâng` trup, eliberând-o, dar l`sând-oparc` deposedat` [i \nfrigurat`. O clip` r`maser` pe loc, aproape

M~ TEM S~ TE IUBESC 17

atingându-se, privindu-se unul pe cel`lalt, ambii con[tien]i deinevitabilitatea celor petrecute. Zâmbind, Gabriel ridic` o mân` [i-iatinse u[or buzele.

– Mult mai bine a[a, spuse el r`ut`cios, f`r` mânie. Se \ntoarse pec`lcâie [i porni spre u[`. Cina va fi gata la opt, ad`ug` lini[tit [i p`r`sicamera.

Mult` vreme, Fay r`mase pe loc, apoi cu un efort de voin]` reu[i s`se adune. Se sim]i dezgustat` de felul cum se abandonase \n bra]elelui. Nu-l cuno[tea [i abia sc`pase dintr-o rela]ie nesatisf`c`toare. N-avea nicio inten]ie s` se vâre \n alta atât de curând. Oricât s-ar fistr`duit, nu era capabil` s`-[i aduc` \n memorie figura lui Sam. Dejadisp`ruse, l`sând loc exclusiv nelini[titorilor ochi cenu[ii [i acelei gurisenzuale.

Scutur` din cap furioas`, ca pentru a \nl`tura imaginile obsesive,apoi \[i aminti ultimele lui vorbe: "cina va fi gata la opt." Asta \nsemnac` va fi prezent. Oare nu exista nicio sc`pare? se \ntreb` ea cudisperare, \ncepând s` caute cele necesare pentru du[. Era aproapeora [apte, adic` dormise dou` ceasuri [i nu-i mai r`m`sese prea multtimp. Despachet` rapid [i intr` \n baie. Du[ul fierbinte avu un efectlini[titor. Se [ampon` viguros, bucuroas` s` scape de murd`riac`l`toriei. Se \nf`[ur` iar \n halat [i se \ntoarse \n dormitor. |[i zvânt`rapid p`rul cu foenul, apoi \[i \ndrept` toat` aten]ia spre propriafigur`. O vreme se privi \n oglind` pe gânduri. Castaniu-deschis, bogat[i str`lucitor, p`rul \i c`dea pe umeri [i \ncadra ovalul fe]ei cu aspectfragil – de când cu boala. Ochii de culoarea smaraldului – punctul eiforte – erau imen[i [i tivi]i de gene bogate. Un nas obi[nuit [i o gur`cu buze pline \i completau \nf`]i[area. Cu o grimas`, concluzion` c`era un ansamblu atr`g`tor, dar cu siguran]` nu r`pitor.

Oftând, \ncepu s` se machieze. Folosi ceva mai mult` culoare lapleoape, \ncercând s` pretind` c` n-o f`cea din pricina lui GabrielWinter. Aplic` grijuliu rujul de buze, apoi \[i perie p`rul rebel.

18 ALICIA THOMPSON

Satisf`cut` de rezultat, trecu la problema \mbr`c`mintei.Sophie se g`tea \ntotdeauna pentru cin`, tradi]ie la care nu era \nc`

preg`tit` s` renun]e, a[a c` Fay \[i alese ]inuta cu mare grij`. |n final sehot`r\ pentru o rochie din satin, croit` simplu, cu guler \nalt [i cumâneci lungi. Era foarte simpl`, dar [tia c`-i st` bine. Se mula perfectpe toate rotunjimile trupului ei ml`dios, chiar dac` \n ultima vremesl`bise.

|[i complet` ]inuta cu o bro[` de aur, care fusese a mamei [i cuni[te cercei mari din acela[i metal. Privindu-se \n oglind`, se declar`mul]umit` de rezultatul eforturilor.

|[i verific` ceasul de mân`. Era opt f`r` zece minute, a[a c` \[i pusepantofii negri cu toc \nalt, stinse lumina din dormitor [i cobor\,\ncercând s` ignore golul din stomac, provocat de gândul c` avea s`-lrevad` pe Gabriel Winter.

Intr` nervoas` \n salon, ca s` descopere c` era gol. Oarecumu[urat`, se \ndrept` spre tava cu b`uturi aflat` pe un scrin [i \[i turn`o por]ie mic` de vin de Xeres. O b`u dintr-o \nghi]itur`, sperând c`-iva alunga nelini[tea interioar`. F`r` efect. Tres`ri vizibil la intraream`tu[ii.

– Ah, Fay – m` bucur c` te-ai servit singur`. Ar`]i minunat, dragamea.

– Mul]umesc. S`-]i aduc ceva de b`ut? \ntreb` nepoata, zâmbind.– Am s` gust pu]in Xeres – simplu. Avem o groz` de lucruri de

discutat, Fay, trebuie s`-mi poveste[ti toate nout`]ile.– Da – se \ntoarse pentru a turna b`utura \n pahar. Voiam s` te

\ntreb, Sophie, despre Gabriel Winter… Glasul i se stinse \n timp ceel tocmai intra \n camer`. Se \ntoarse – dar nu \nainte ca privirile s` lise \ntâlneasc` – [i pricepu imediat c` se amuza pe seama \ntreb`rii pecare n-ar fi trebuit s-o aud`.

– Dac` tot sunt aici, m` po]i \ntreba direct, t`r`g`n` el vorbale,vizibil bine dispus.

M~ TEM S~ TE IUBESC 19

Inima \ncepu s`-i bat` frenetic, dar spre norocul ei interveniSophie

– Ei, Gabe, n-o mai nec`ji pe s`rmana fat`. Ce vrei s` bei?Gabriel slobozi un râs grav.– Ai câ[tigat, Sophie, am s` beau un whisky sec.– Vrei s` fii amabil`, Fay, dac` tot e[ti acolo?– Desigur. |ncercând s`-[i st`vileasc` tremurul necontrolat al

mâinilor, Fay umplu un pahar cu whisky sco]ian.|i d`du vinul de Xeres m`tu[ii, apoi cu ochii \n p`mânt \i \ntinse

paharul lui Gabriel. Mâinile lor se atinser`, iar Fay se retrase ca ars`, \ntimp ce el \i mul]umea ironic.

Pe urm` se salv`, \ndreptându-se spre cel`lalt cap`t al \nc`periipentru a-[i recupera propriul pahar – avea nevoie disperat` de t`riedup` evenimentele din ultimele minute.

Evit` \n bun` parte conversa]ia de la cin`. Sophie p`rea vizibil\ngrijorat` de t`cerea ei, a[a c` pretinse c` o durea capul. Nu eraadev`rat, desigur, dar nu-i putea m`rturisi m`tu[ii adev`rul, ar fi fostridicol. Era profund afectat` de prezen]a b`rbatului a[ezat vizavi de ea.|i arunc` o privire, \n vreme ce el discuta cu Sophie. Era fermec`tor defrumos, cu haina de velur negru, cu c`ma[a alb` care-i scotea \neviden]` tenul bronzat. Ochii lui erau umbri]i, cu o expresie u[oramuzat` [i se purta relaxat, spiritual [i \ncânt`tor. Doar privindu-l sesim]ea str`b`tut` de o senza]ie ame]itoare.

Masa fu absolut delicioas` – menajera Sophiei, doamna Bond, erao buc`t`reas` des`vâr[it`, dar Fay nu se sim]ea \n stare s`-i apreciezerealiz`rile la justa valoare \n starea actual`. Dup` câteva \nghi]ituri desup` crem`, \[i \mpinse deoparte farfuria [i refuz` de asemenea mielulfraged cu legume, astfel \ncât Sophie \ntreb` alarmat`:

– Te sim]i r`u, Fay? Abia dac` te-ai atins de mâncare. Te doare atâtde tare capul? Fay zâmbi nehot`rât, con[tient` de privirea cercet`toarea lui Gabriel.

20 ALICIA THOMPSON

– |mi… pare r`u, Sophie. Masa este excelent`, dar nu-mi estefoame… probabil din cauza cal`toriei… scuz`-m`, reu[i ea oexplica]ie ezitant`.

– Nu trebuie s`-]i ceri iertare, draga mea, nu e vina ta. |nc` nu ]i-airevenit deplin dup` boal` – vindec`rile nu pot fi gr`bite.

– Ai fost bolnav`? Vocea grav`, atr`g`toare a lui Gabriel interveni \nconversa]ie. Ochii lui umbri]i [i gânditori erau fixa]i pe figura ei\mbujorat`.

– Da, am avut pneumonie – dar m` simt bine acum! De vin` a fostdrumul – obosesc repede, deocamdat`… Se opri brusc, dându-[iseama c` \ncepuse s` tremure. Sophie, te rog s` m` ier]i. Cred c` a[face bine s` m` duc la culcare. Se ridic` \n picioare nesigur`. M`tu[aaprob` imediat.

– Sigur c` da, draga mea. Am s`-]i aduc o cea[c` de ceai.– |]i mul]umesc. Fay se aplec` afectuos [i \[i s`rut` m`tu[a pe

obraz. Noapte bun`, Sophie – domnule Winter. F`r` s` a[tepter`spuns, ie[i din camer`, \ncercând s` ignore privirea st`ruitoare aochilor cenu[ii. Urc` la etaj. Cel pu]in sc`pase [i cu ceva noroc n-aveas`-l mai vad` vreodat` pe Gabriel Winter.

|ndep`rt` toate gândurile legate de el, se sp`l` [i se urc` \n pat cuefort. Dar odat` ajuns` la orizontal`, gândurile i se \ndreptar` din nouspre b`rbatul de la parter. O cioc`nitur` \n u[` o trezi din reverie. Eram`tu[a cu ceaiul promis, iar Fay se ridic` \n capul oaselor.

– |]i mul]umesc, Sophie, aveam nevoie de a[a ceva. Zâmbi. |mipare r`u de cin`…

– N-are importan]`, o \ntrerupse m`tu[a. Ai venit aici s` teodihne[ti [i asta o s` faci.

Sorbi gra]ios din ceaiul fierbinte, iar m`tu[a o privi gânditoare.– Ce p`rere ai despre Gabe? \ntreb` ea dintr-o dat`.O vreme se a[ternu t`cerea.– Cred c` e foarte atr`g`tor, reu[i ea s` spun` \n cele din urm`,

M~ TEM S~ TE IUBESC 21

sperând s` nu lase s` se vad` prea mult. Sunte]i prieteni?– Da – ]in mult la el. Este un om bun [i sper s` v` \n]elege]i bine.Fay ridic` din umeri.– Locuie[te aproape? \ntreb` ea deta[at.Sophie izbucni \n râs [i se ar`t` surprins`.– St` chiar aici – n-am men]ionat \n scrisoare? Cu vârsta am

\nceput s` uit, spuse ea scuturând din cap. I-am \nchiriat etajul de sus– \]i mai aminte[ti c` unchiul \l remodelase ca apartament pentru Judy[i so]ul ei. Ah, ce p`cat de mariajul lor – iart`-m`, dar chiar dac` mi-efiic`, trebuie s` recunosc, Arthur a cam r`sf`]at-o… Se opri pu]in. Ceziceam? Ah, da, este un apartament de sine st`t`tor, dar Gabe coboar`la mas`. E mai convenabil pentru doamna Bond, iar mie \mi facepl`cere compania lui, recunosc. Este un b`rbat interesant. Ai cititvreuna din c`r]ile lui? Fay cl`tin` din cap mirat`. Sigur c` da! Niciominune c` numele i se p`ruse cunoscut – era un scriitor cunoscut,multe dintre c`r]ile lui deveniser` best-sellere.

– Nu, n-am citit nimic scris de el, replic` ea \ntr-un târziu.– Ei bine, va trebui s-o faci, declar` ferm m`tu[a. Sunt extrem de

bine scrise. |i observ` t`cerea [i o puse pe seama extenu`rii. Iart`-m`,draga mea, c` te ]in de vorb`, când e[ti atât de obosit`. Când m`pornesc… [tii tu! Se ridic` \n picioare. Mai vorbim mâine, acumtrebuie s` te culci. Noapte bun`. Se aplec` [i \[i s`rut` nepoata peobraz.

– Noapte bun`, Sophie. E grozav s` stau cu tine din nou, surâseFay. M`tu[a ie[i din camer`, iar Fay r`mase cu gândurile ei, \ntinzându-se din nou \n pat [i stingând lumina. Deci Gabriel Winterst`tea acolo. Zâmbi \n sine – gata cu ideea c` nu-l va mai vedeaniciodat`, dar trebuia s` admit` c` \n secret se bucura. O intriga, oatr`gea, o nelini[tea, iar ea era obligat` s` \nve]e s`-[i st`pâneasc`emo]iile. Fusese o zi lung` [i adormi curând. Vis` un b`rbat cu ochilimpezi, cenu[ii [i cu ni[te buze care promiteau raiul.

22 ALICIA THOMPSON

Capitolul 2

Fay se trezi devreme \n diminea]a urm`toare, sim]indu-se ref`cut`[i bine dispus`. Dormise profund, mai bine decât i se \ntâmplase \nultimele luni. Cobor\ din pat, neluând \n seam` aerul rece [i seapropie de fereastr` pentru a privi afar`. Soarele str`lucea slab,reflectat de p`tura groas` de nea ne\ntinat`. Pe mai mul]i kilometri\mprejur nu se vedea decât z`pad`. Deschizând fereastra, \[i umplupl`mânii cu aerul rece [i pur al dimine]ii.

Surâse, sim]ind dintr-o dat` bucuria vie]ii. Aici urma s` se pun` pepicioare, \[i spuse ea fericit`; aerul acela curat o s`-i vindece trupul, iarfrumuse]ea locului o s`-i aline cugetul.

O b`taie u[oar` \n u[` o f`cu s` se \ntoarc`.– Intr`, Sophie, strig` ea, iar u[a se deschise.Numai c` cel care-[i f`cu apari]ia era Gabriel Winter, purtând o tav`

\nc`rcat`. Pantalonii din denim \i scoteau \n eviden]` suple]ea,materialul decolorat mulându-se pe pulpele musculoase. Puloverulnegru, pe gât \i d`du lui Fay senza]ia c` era cam dezbr`cat` \n c`ma[ade noapte sub]ire, de m`tase. Privirea lui i se p`ru insuportabil`. ApoiGabriel zâmbi.

– Micul dejun, spuse el, ar`tând spre tav`. Sophie s-a gândit c` \ndiminea]a asta ai s` fii obosit`.

Fay \l observa suspicioas`, incapabil` s`-[i lini[teasc` b`t`ilenebune[ti ale inimii, provocate de virilitatea izbitoare a acestui b`rbat.

– Nu era nevoie s`-mi aduci micul dejun \n camer`, rosti ea pe unton iritat.

Zâmbetul lui disp`ru [i strânse din buze. Când vorbi, vocea p`readeta[at`.

– Sophie are \ncredere \n mine, declar` el cu \n]eles. Se \ntoarse s`plece, iar Fay sim]i c` nu asta dorea, nu acum, de fapt niciodat`. Serepezi s`-l opreasc`, atingându-i bra]ul cu timiditate, exact când elajunsese la u[`.

– |mi pare r`u, articul` ea cu respira]ia \ntret`iat`, n-am vrut s` fiunepoliticoas`. |]i mul]umesc fiindc` te-ai deranjat.

Gabriel o privi o clip`. Ridic` lene[ din umeri, gestul atr`gândaten]ia asupra pieptului larg [i puternic.

– Pentru nimic, murmur` el lini[tit, iar tonalitatea o f`cu pe Fay s`-i caute din nou expresia ochilor. Sim]i c` i se uscaser` buzele.

– E[ti foarte frumoas` – dar [tiai asta, nu-i a[a? zise el, ridicându-ib`rbia cu degete de fier, obligând-o s`-i suporte privirea ochilorcenu[ii, prevestitori de furtun`.

Fay scutur` din cap, incapabil` s` vorbeasc` [i dac` el avuseseinten]ia de a mai spune ceva, se r`zgândi, \i eliber` brusc b`rbia, se\ntoarse pe c`lcâie [i ie[i din camer`.

R`mase cu ochii pe t`blia u[ii, inima continuând s`-i bat` cuputere. Nu-i putea ]ine piept. Suspinând, ridic` tava [i se a[ez` \n pat.Mânc` \nfometat`. Micul dejun se compunea din ou` fierte, pâinepr`jit`, gem [i cafea, iar ea mânc` tot [i b`u trei ce[ti de cafea neagr`,tare.

Sim]indu-se ref`cut`, f`cu un du[ [i se \mbr`c` rapid cu ni[tepantaloni verzi de catifea reiat` [i un pulover gros, m`sliniu.Renun]ând la machiaj, \[i piept`n` p`rul bogat [i cobor\.

O g`si pe m`tu[` \n camera de zi, citindu-[i ziarul \n fa]a focului.

24 ALICIA THOMPSON

– Bun` diminea]a, Sophie. |]i mul]umesc pentru micul dejuntrimis la pat – a fost frumos din partea ta. Fay o s`rut` pe obraz.M`tu[a zâmbi vesel.

– Nu [tiam dac` ai s` te sim]i suficient de bine ca s` cobori la mas`– v`d c` m-am \ngrijorat degeaba. Ar`]i minunat, draga mea.

– M` simt minunat, replic` Fay, dar trebuie s`-mi promi]i c` n-ai s`te mai \ngrijorezi pe seama mea. Nu sunt bonav` – de fapt, \ndiminea]a asta m` gândeam s` ies la o scurt` plimbare. E atât defrumos afar`. M`tu[a aprob` din cap.

– Bun` idee. Am s`-l rog pe Gabe s`-]i arate \mprejurimile, autrecut câ]iva ani de când n-ai mai trecut pe aici [i lucrurile s-au maischimbat.

– Nu… z`u… nu-l deranja pe… domnul Winter. Prefer s` mergsingur`, o \ntrerupse Fay \n grab`. O plimbare cu Gabriel Winter eraultimul lucru pe care [i-l dorea.

Sophie o privi curioas`, observând imediat petele de culoare ce-iap`ruser` \n obraji.

– Dac` a[a vrei, ai s` mergi singur`, se rezum` ea s` spun`. Dar\nainte de a pleca, Fay, pune-m` la curent cu toate nout`]ile dinLondra – ard de curiozitate!

Izbucnind \n râs, Fay se a[ez` \n fa]a m`tu[ii [i urm`toarele ceasurile petrecur` \n mod pl`cut cu pove[ti de acas`. Nu c` ar fi fost preamulte nout`]i, dar Sophie voia s` afle tot despre munca ei, despreapartament, despre p`rin]i, despre Sam, precum [i despre toatepiesele de teatru [i filmele pe care nepoata le v`zuse \n ultima vreme.

Fay o lu` cu \nceputul, povestindu-i despre serviciul ei de asistent`[i factotum al unui regizor tân`r [i promi]`tor. Era o munc`interesant` [i-i pl`cea enorm. Paul, [eful ei \i d`duse liber pe termennelimitat, ca s`-[i revin`, sim]indu-se probabil vinovat, \i explic` eam`tu[ii. Contractase pneumonia \n vreme ce lucra pentru Paul, \ntr-ozon` s`lbatic` din Sco]ia [i, de[i ea nu-l \nvinov`]ea pentru dezastrele

M~ TEM S~ TE IUBESC 25

declan[ate de \mboln`vire, sim]ea c` el se considera responsabil.|i povesti Sophiei [i despre noul apartament, situat aproape de

centrul Londrei, pe care avusese norocul s` pun` mâna. M`tu[a doreas` afle am`nunte despre zugr`veli, mobil` [i vecini.

Apoi veni rândul ve[tilor despre p`rin]i [i despre Sam, iar Fay sev`zu nevoit` s` recunoasc` \ngrijorat` c` rela]ia ei cu Sam scâr]âia. |ipovesti m`tu[ii ce se petrecuse, iar aceasta \i ascult` cu \n]elegere toatenelini[tile [i temerile, asigurând-o c` putea r`mâne \n Yorkshire cât demult dorea, pân` ce avea s`-[i clarifice sentimentele.

|n cele din urm` fur` \ntrerupte de doamna Bond, care adusese otav` cu cafele. Fay o asigur` c` masa din seara trecut` fusese excelent`,explicându-i de ce mâncase atât de pu]in [i fu r`spl`tit` cu zâmbetullarg al menajerei. Doamna Bond lucra de mult la Lambrigg House [ise \n]elegea foarte bine cu Sophie. Fay nu dorea s-o contrariezecumva.

Sophie tocmai umplea ce[tile de cafea când \n salon intr`nep`s`tor Gabriel Winter.

– Ah, am avut impresia c` se simte aroma excelent` a cafelei f`cutede doamna Bond, i se adres` el zâmbind Sophiei. Ea \i arunc` oprivire.

– Ia loc, Gabe. |]i dau [i ]ie o can`. Ast`zi nu lucrezi?El se a[ez` comod \ntr-un fotoliu [i \[i aprinse o ]igar`.– Nu, nu m` pot concentra, declar` el, \ntorcând ochii enigmatic

spre Fay.Sophie observ` direc]ia priviri lui.– Dup` cafea, Fay o s` ias` la plimbare. Poate c` vrei s`-i ar`]i

\mprejurimile? Fay \nregistr` aprobarea lui cu am`r`ciune. Oare cemai urm`rea Sophie acum – se juca de-a pe]itoarea? Dar nu se puteasup`ra pe ea. M`tu[a era atât de dr`gu]`, zâmbindu-le atât de naiv-viclean`. Atunci a[a r`mâne, decise ea, iar nepoata aprob`exasperat` din cap [i-i \ntoarse zâmbetul, de[i for]at. Fay tocmai m`

26 ALICIA THOMPSON

punea la curent cu nout`]ile de la Londra, relu` Sophie, \ntorcându-se spre Gabriel. El surâse [i trase din ]igar`, privind-oamuzat pe Fay.

Terminându-[i cafeaua, aceasta se ridic` \n picioare evitându-iochii.

– M` duc s`-mi iau haina [i cizmele, declar` ea, ca scuz` adresat`Sophiei.

– |n zece minute, spuse t`r`g`nat Gabriel, ne vedem afar`.F`r` s` r`spund`, Fay p`r`si \nc`perea [i urc` \n fug` la etaj. Refuza

s` fie manipulat`, chiar dac` era vorba despre Sophie. Nu se va plimbacu Gabriel; peste zece minute, va fi deja departe.

Se privi \n oglind` – m`car par]ial culoarea \i revenise \n obrataji.Sub ochi existau \nc` cearc`ne \ntunecate, iar sl`biciunea \i accentuasepome]ii, dându-i un aspect fragil. F`r` s`-[i dea seama, c`p`tase [i ofrumuse]e aparte, un aspect neajutorat. Se strâmb` la propria reflexie.Nu mai avea vreme s` se machieze, \[i spuse cu am`r`ciune,\nc`l]ându-[i cizmele [i luând gr`bit` haina [i m`nu[ile.

Cobor\ \n vitez`, furi[ându-se pe lâng` salon, de unde se auzearâsul grav [i seduc`tor al lui Gabriel Winter. Scuturat` de un frison,deschise u[a de la intrare [i ie[i, \nchizând-o \n urm` f`r` zgomot.

Travers` aleea [i porni printre copacii ce \nconjurau casa,\ncercând s` se ascund` de priviri. Era o zi minunat` – temperaturasc`zuse sub zero, dar aerul proasp`t [i str`lucirea soarelui o \ncântaupe Fay, \n vreme ce p`[ea prin z`pada ce-i trecea peste glezne. Erabucuroas` c` sc`pase de Gabriel Winter – se sim]ea bine singur`, cutoate c` se gândea mereu la el.

F`cându-[i drum peste colina din spatele casei, ajunse \n loculfavorit al copil`riei, o c`dere de ap` mic` [i complet \nghe]at`, peversantul opus, care se v`rsa \n râul din vale. Se opri cu respira]ia\ntret`iat` [i ridic` ochii spre cer. Nori[ori albi, str`vezii p`tau\ntinderea albastr` – urma s` ning` din nou, \[i aminti ea zâmbind.

M~ TEM S~ TE IUBESC 27

Probabil c` vor fi complet \nz`pezi]i – cu to]i cei dou`zeci [i cinci deani ai ei, perspectiva o entuziasma copil`re[te, a[a c` izbucni \n râs,cercetând orizontul \ncântat`. |n aceea[i clip` descoperi silueta \nalt`,u[or de recunoscut a b`rbatului ce \ncepuse s` coboare dealul [izâmbetul i se stinse pe buze. O urm`rea, invadându-i singur`tatea [i,cu toate c` era \nc` destul de departe, Fay distingea semnele mânieipe figura lui.

Se \ntoarse [i porni \napoi, urm`rindu-[i propria urm` \n z`pad`,dorindu-[i s` ajung` cât mai iute acas`. |l auzea apropiindu-se [i gr`bipasul, dar nu avea nicio [ans`, mai ales prin p`tura groas` de nea. Oprinse de bra], oprind-o pe loc. Trebuia s`-[i fi \nchipuit c` avea s-og`seasc`. Se \ntoarse s`-l \nfrunte, cu am`r`ciunea \nfrângerii\ntip`rit` pe chip.

|ntâlnirea ochilor lui \i provoc` obi[nuitul [oc [i accelerareab`t`ilor inimii. Suspin`. P`rea dur, sigur pe sine [i devastator deatr`g`tor, \n lumina dimine]ii. |[i cobor\ privirea a[teptând ca el s`vorbeasc` primul, s`-[i reverse mânia asupra ei.

– De ce nu m-ai a[teptat? \ntreb` el aspru, sup`rat, strângând-odureros de bra].

– Nu doream s` m` \nso]e[ti la plimbare, r`spunse ea cinstit,privindu-l din nou provocator, dar speriat` de lucirea neprietenoas` aochilor lui \ngusta]i.

– De ce te por]i mereu atât de al naibi de resping`tor? murmur` elprintre din]i [i o scutur`, f`când-o s` strige de durere [i s`-[i piard`cump`tul. |ncerc` s` se elibereze din strânsoarea degetelor de o]el,dar f`r` succes.

– Ce te face s` presupui c` ai fi irezistibil? \i strig` ea, luptându-ses` nu cad` prad` sl`biciunii ce o cuprindea de fiecare dat` \n preajmalui. Ascult`-m` pe mine, nu e[ti! Te ur`sc! D`-mi drumul!

Cu bra]ul liber \ncepu s`-l loveasc` s`lbatic, \n piept [i peste umeri.Gura lui c`p`t` o expresie crud`, \i prinse cu u[urin]` [i cealalt` mân`

28 ALICIA THOMPSON

[i i le r`suci pe amândou` la spate, l`sând-o f`r` ap`rare, la mila lui.Fay \l privi cu ochii ei de smarald din care disp`ruse mânia, \nlocuit`fiind de un amestec de team` [i dorin]`. |ntr-adev`r, de ast` dat`mersese prea departe. Un mu[chi tres`lta spasmodic pe grumazul lui,figura \i era \ncordat`, o masc` furioas`, iar ochii p`reau ni[te h`urinegre sub genele dese.

O trase mai aproape de el, pân` ce \ntre figurile lor nu mair`maser` decât câ]iva centimetri, iar respira]ia lui \ntret`iat` \i \nc`lzeaobrazul.

– La dracu, Fay, m` provoci, scrâ[ni el s`lbatic.– S` te ia naiba! [opti ea slab, \n vreme ce buzele lui se apropiau

implacabil, incredibil de \ncet. Dorin]a o \mpingea spre el, ne]inândseama de durerea din bra]e.

Prima atingere a buzelor avu efectul unei explozii. O pedepsea, dar[i el era \mpins de aceea[i n`zuin]` \nfometat`, iar ea r`spunse las`rutare. Cu un geam`t r`gu[it, o cuprinse \n bra]e, strecurându-[imâinile pe sub haina groas` de blan`. R`maser` \nl`n]ui]i, singuri \nz`pad`. |l auzi murmurându-i numele, apoi buzele lui posesive \ist`pânir` din nou gura, cu pricepere incitant`. |i mângâia umeriiputernici [i se arcui pe spate \n vreme ce buzele fierbin]i \i coborau pegât.

Cuprins` de un fel de ame]eal`, constat` c` [i el era la fel deexaltat. Degetele lui puternice \i mângâiau trupul pe sub haina deblan`; ar fi vrut s-o posede chiar acolo, imediat. Ar fi fost o experien]`deplin`, \n`l]`toare – ar fi \nv`]at-o cum s`-l satisfac` [i, Dumnezeu \iera martor, nici nu dorea altceva. Niciodat` nu-i mai provocase cinevaasemenea senza]ii – nici m`car Sam, cu toate c` fusese gata-gata s` sem`rite cu el.

Aceste gânduri umilitoare o readuser` la realitate. Mâinile ei c`zur`imediat de pe umerii largi ai lui Gabriel, iar ea se desprinse din\mbr`]i[are, l`sând \n urm` o p`rticic` din propria inim` [i

M~ TEM S~ TE IUBESC 29

str`duindu-se s`-[i controleze instinctele tr`d`toare.Privi spre b`rbatul din fa]a ei. Trebuia s` descopere o metod` de

ap`rare \mpotriva propriilor sentimente. Gabriel respira accelerat, cuochi somnoro[i, dar nu f`cu nicio tentativ` de a o lua din nou \n bra]e.Oare a[tepta ca ea s` i se arunce singur` la piept? Trebuia s` iaini]iativa.

– Cum \ndr`zne[ti! izbucni ea furioas`. S` nu m` mai atinginiciodat`. Sunt pe cale s` m` m`rit. Logodnicul meu o s` te omoare,dac` afl`! Minciuna fusese prima idee ce-i trecuse prin minte [i p`ru s`aib` efect, deoarece observ` cum o privire cinic` pune st`pânire peochii lui plini de dorin]`, iar ace[tia devin la fel de reci ca z`pada desub t`lpi. Privirea lui se opri asupra inelarului [i zâmbi cu am`r`ciune.

– Dac` ai fi fost a mea, mi-ai fi purtat inelul. Nu te-ai mai fi uitat laalt b`rbat, declar` el brutal.

Vinov`]ia [i ideea c`-l l`sase s` gândeasc` r`u despre ea, o\ndemnar` s` replice mânios:

– Dar nu-]i apar]in – [i asta n-o s` se \ntâmple niciodat`! Blestematfie tremurul din voce, care o d`dea de gol.

Gabriel ridic` nep`s`tor din umeri.– E[ti convins`? o nec`ji el cinic, parc` \ncercând s`-i citeasc` \n

suflet, obligând-o s`-[i plece ochii ru[inat`. Nu te cred, Fay. Când ams` doresc, vei fi a mea [i n-ai s` te po]i \mpotrivi. Râse nemilos. {i cutoate c` [tii asta foarte bine, inten]ionezi s` te m`ri]i cu alt b`rbat – cum reu[e[ti s` te p`c`le[ti singur` astfel?

Confuz`, Fay scutur` din cap. |l min]ise ca s` se protejeze, iar acumminciuna se \ntorcea \mpotriva ei. Citise \n reviste despre asemenealeg`turi – el era mistuit de dorin]`, dar nu iubea. Nu putea admite s`devin` \nc` una dintre cuceririle lui, dar nici nu g`sea vreo ap`rareeficace. Parc` lua foc de fiecare dat` când o atingea – minciunile l-ar fiputut ]ine la distan]`, reprezentau singura ei [ans`. Lacrimi defrustrare i se formar` \n ochi, amenin]ând s` se preling` pe obrajii

30 ALICIA THOMPSON

palizi.– Nu… da… ah, nu [tiu! De ce \mi faci a[a ceva? [opti ea cu

disperare, rug`tor.Gabriel oft`, trecându-[i palma peste ceaf`, f`r` pic de mânie.– Deoarece doresc s` devin obiectul n`zuin]elor tale, fiindc` te

doresc – [tii bine, iar gândul c` ai putea ajunge \n bra]ele altuia m`scoate din min]i – ah, la naiba! Se \ntoarse, \njurând s`lbatic [i c`utându-[i ]ig`rile.

Fay \l urm`rea curioas`. Era un b`rbat ciudat, cinstit [i interesant,iar ei \ncepu imediat s`-i par` r`u c`-l min]ise. Dar era prea târziu s`retracteze, iar neadev`rul constituia singura ei protec]ie \mpotriva lui.Nu putea nega atrac]ia puternic` dintre ei, o atrac]ie irezistibil` pentruea, indiferent cât s-ar fi str`duit. |[i ap`s` stomacul cu mâna, parc`\ncercând s` potoleasc` dorin]a ce o r`v`[ea \nc`. Ce s` fac`? Erapreg`tit` pentru o nou` rela]ie? Poate c` exista o singur` modalitate dea afla adev`rul.

– S`rut`-m`, Gabriel, spuse ea clar, [ocat` de propriile cuvinte, cuinima b`tând s`-i sar` afar` din piept. |l v`zu \mpietrind [i-i auzirespira]ia brusc`, dar b`rbatul nu se \ntoarse spre ea.

– Gabriel… repet` ea moale.– Te-am auzit, vorbi el, \ntorcându-se [i dezv`luind o figur`

chinuit`. Ce joc pervers este `sta, Fay?Se \nfior` sub duritatea acelor cuvinte, dar r`spunse imediat.– Aveai dreptate, m-am min]it pe mine. Doresc s` m` s`ru]i din

nou… |nghi]i \n sec, iar glasul i se stinse la vederea expresiei\ntunecate de pe chipul lui mândru.

Nu voise s`-i spun` a[a ceva, dar acest b`rbat puternic \i stârneaonestitatea, chiar atunci când \l min]ea. Oare \l iubea deja? Cu o brusc`revela]ie, \n]elese c` ceea ce sim]ea pentru Gabriel Winter, nu va maisim]i niciodat` pentru altcineva.

El oft` din adânc, \n vreme ce un mu[chi \i juca incontrolabil pe

M~ TEM S~ TE IUBESC 31

maxilar.– Nu, Fay, habar n-ai ce-mi ceri, replic` el \n cele din urm` cu o

voce grav`, atent controlat`. |i \ndep`rt` mâna de pe bra]. Nu, repet`el r`gu[it.

Ru[inat` de respingere, Fay se \ntoarse pe c`lcâie [i porni sprecas`. Se umilise – vai cum avea s` mai râd` de ea! \[i spuse cuam`r`ciune. O obligase s` fie cinstit`, onestitate atât de dificil deadmis, doar pentru a o respinge. Doamne, ce se petrecea cu ea? Acestb`rbat o cuno[tea de numai dou` zile [i reu[ise deja s`-i dea peste capvia]a [i sim]`mintele. Ast`zi deveniser` du[mani, iar ea nu dorea a[aceva. Ar fi sup`rat-o pe Sophie, iar situa]ia era foarte dificil` fiindobliga]i s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[, s` m`nânce [i s`-[i petreac`serile \mpreun`. Trebuia s` fac` ceva.

– Fay, a[teapt`-m`! |ntinzând pasul, Gabriel o ajunse [i i se al`tur`,cu mâinile \n buzunare. |i arunc` o privire furi[` [i suspin` t`cut.Chipul lui se transforma rapid \n singura figur` important` dinuniversul ei [i sim]ea c` trebuie s` reac]ioneze – s` pun` lucrurile lapunct. Se opri din mers [i se \ntoarse spre el, privindu-l direct.

– Gabriel, putem s-o lu`m de la \nceput? S` uit`m ce s-a \ntâmplat[i s` fim prieteni? Zâmbea blând, cuprins` brusc de \ncredere.

Ochii lui erau plini de c`ldur`.– Crezi c` vom putea fi doar amici? \i \ntoarse el zâmbetul.– Nu [tiu, recunoscu ea, dar putem \ncerca – da, sunt sigur` c`

putem fi prieteni.Gabriel \[i desf`cu bra]ele, iar ea primi \mbr`]i[area cu bucurie. O

]inu la piept câteva clipe, iar ea \ncerc` s` treac` peste efectuldevastator al contactului. Se sim]ea atât de bine \n bra]ele lui. Dac` arfi fost pentru vecie, \nc` ar fi fost prea pu]in.

Ochii lui \i c`utar` pe ai ei, schi]ând un zâmbet.– Am luat-o de la cap`t, murmur` el, s`rutând-o u[or pe frunte. Fay

se sim]ea \ntr-al nou`lea cer.

32 ALICIA THOMPSON

– |ntr-adev`r. Acum putem merge la plimbare? \ntreb` ea fericit`.– Desigur – s` mergem!O lu` de mân` [i pornir` pe coasta dealului, spre cascada

\nghe]at`. Cerul se \nnorase [i re\ncepuse s` ning` puternic. Cu ochistr`lucitori, Fay \i adres` un surâs fericit.

– Pot s` te \ntreb ceva? Gabriel aprob` din cap. Ce vârst` ai? |lprivea inocent, iar el izbucni \n râs.

– Treizeci [i [ase, replic` el, relaxat [i extrem de atr`g`tor.– Eu am dou`zeci [i cinci, \i dezv`lui Fay, candid`. E[ti foarte

bronzat; ai c`l`torit \n str`in`tate?– Pân` anul trecut am locuit \n Sicilia, \i satisf`cu el curiozitatea cu

amuzament.– Ah. Fay memor` informa]ia. De când stai aici, cu Sophie?– De vreo patru luni. Aveam nevoie de o locuin]` – a trebuit s` m`

retrag o vreme. Din nou p`rea interiorizat, cu ochi reci [i preocupa]i.– Hai s` construim un om de z`pad`, \l \ndemn` ea, \ncercând

s`-l \ndep`rteze de gândurile negre. Când eram mic`, \mi petreceamvacan]ele aici [i, \mpreun` cu Judy – veri[oara mea – ridicam oamenide z`pad` pe creasta dealului. Pun pariu c` n-ai mai f`cut a[a ceva deani de zile! \l [ican` ea.

Gabriel râse din nou.– Acesta-i purul adev`r, replic` el, bine dispus.Construir` un om de nea enorm, chiar \n vârful dealului, iar Fay

afl` mai multe despre el. Nu era c`s`torit, c`l`torise foarte mult [iscrisese. |ncepu s` cunoasc` [i am`nunte privind personalitatea lui. |nschimb \i povesti despre boal`, despre munca ei [i despre Sam, de[inu-i d`du prea multe am`nunte despre acesta. Ar fi vrut s`-i spun`adev`rul, c` nu mai era logodit`, dar nu reu[i – vorbele i se poticnir`\n gât.

Gabriel o ascult` atent, privind-o concentrat, cu urme ale dorin]ei\nc` vizibile \n ochi.

M~ TEM S~ TE IUBESC 33

|n cele din urm`, omul de z`pad` fu gata. Amândoi erau albi dincauza ninsorii abundente, ce nu d`dea semne c` s-ar putea opri.

– Sunt moart` de foame! Probabil c` s-a f`cut vremea prânzului,râse ea cu respira]ie gâfâit`.

Gabriel \[i cercet` ceasul de mân`.– E trecut de ora unu, a[a c` masa trebuie s` fie \ntr-adev`r gata,

aprob` el, râz`tor. O lu` de mân` [i pornir` \napoi spre cas`, vorbind[i râzând vesel ca ni[te copii.

34 ALICIA THOMPSON

Capitolul 3

Mai târziu \n dup`-amiaza aceea, Fay se relax` mult` vreme \ntr-obaie fierbinte cu s`ruri [i reflect` asupra evenimentelor zilei. Prânzulfusese prima mas` pe care o savurase din plin de la sosirea la LambriggHouse. Atmosfera vesel` [i relaxat` \i permisese pentru prima dat`pl`cerea de a-l privi deschis pe Gabriel \n timp ce mânca. |[i \ntip`rise\n memorie cele mai mici detalii ale figurii, structura osoas`, mi[c`rilespecifice ale maxilarului puternic, precum [i nelini[titoarele schimb`ride nuan]` ale ochilor de fiecare dat` când o privea.

Pân` [i Sophie observase schimbarea [i le aruncase privicercet`toare, pe rând.

Se sp`l` f`r` grab`, cugetând asupra ciudatei rela]ii ce se \nfiripase\ntre ei. Niciodat` nu mai \ntâlnise un b`rbat ca Gabriel Winter, iarexperien]a era \mb`t`toare. O afectase profund, nu putea spune exactcât de mult, iar faptul o nelini[tea pu]in. Se temea s` nu se ambalezemai mult decât el. O dorea, Fay [tia asta, dar era aproape sigur` c`sentimentele sale nu mergeau mai departe. Pentru moment m`carerau prieteni, \[i spuse, hot`rându-se s` nu se mai gândeasc`.

Dup` masa de prânz, Sophie a]ipise ca de obicei, iar Gabriel urcase\n camera lui s` lucreze, Fay r`mânând singur`. O vreme, st`tuse \nfa]a focului, r`sfoind numeroasele albume de fotografii ale Sophiei,

poze de când era doar o copil` sfid`toare, iar amintirile pl`cute of`cuser` s` zâmbeasc`. Singur` la p`rin]i, abia a[tepta vacan]elepetrecute cu m`tu[a Sophie [i cu cele dou` veri[oare, Judy [i Lee, aici\n peisajul s`lbatic din Yorkshire. Ce vremuri fericite!

|nc` nostalgic`, Fay pusese deoparte albumele [i se apucase s` lescrie p`rin]ilor. Le povestise despre ruptura dintre ea [i Sam. Aveau s`fie dezam`gi]i, era convins`, dar trebuia s` le spun` adev`rul. Le scrisedespre Sophie, despre Gabriel Winter [i despre omul de z`pad`, darnu intr` \n am`nunte privind incidentele dintre ea [i Gabriel. Nu-ipl`cea nici s` se gândeasc` la ele, cu atât mai pu]in s` le descrie.|nchise plicul [i \i d`du scrisoarea doamnei Bond s-o pun` la po[t` pedrumul spre cas`. Apoi ced` \n fa]a oboselii ce-i invada membrele [iurc` \n dormitor.

Ie[ind din cad`, se \nf`[ur` \ntr-un uria[ prosop gros [i \ncepu s`se [tearg`. Oboseala disp`ruse; era atât de bine s` evadezi din Londra[i din rutina zilnic`. Calit`]ile magice ale acestui loc \ncepuser` s`-[ifac` efectul asupra ei. Zâmbind pentru sine, \[i usc` p`rul [i se machiediscret, \nainte de a se \mbr`ca. Pentru cin`, alese o rochie de m`taseverde. Se potrivea perfect cu nuan]a ochilor ei, iar croiala \i ascundeasl`biciunea provocat` de boal`. Cobora pân` la genunchi [i era tivit`la poale cu broderie \n culori vii. O \mbr`c` repede [i p`r`si camera.

Pe culoar se \ntâlni cu Gabriel, tulbur`tor \n jacheta sa de catifea [i\n pantalonii negri, strân[i pe picior. Fay \i adres` un zâmbet nervos.

– Ar`]i minunat, murmur` el r`gu[it, cu ochi \ngusta]i, \n vreme ceo m`sura cu o privire mângâietoare. |i lu` bra]ul [i coborâr` \mpreun`.Sim]ea parfumul discret, masculin al after-shaveului s`u. Se preg`teas` ias` pentru cin`, iar Fay \n]elese c`-i va sim]i lipsa. Oare avea\ntâlnire cu vreo femeie? Doamne, era geloas`! Ar fi vrut s`-l \ntrebe,s` capete o asigurare, dar nu se sim]i capabil` – nu era treaba ei.

Ajunser` \n salon mult prea repede dup` gustul lui Fay, acolo undeSophie st`tea lâng` foc [i se desf`ta cu un strop de Xeres ca aperitiv

36 ALICIA THOMPSON

\nainte de cin`. La apari]ia lor, se ridic` \n picioare. Cei doi p`reaucuplul perfect.

– Ah – Fay, Gabriel. Ai vreme pentru un p`h`rel \nainte de plecare?\l \ntreb` ea.

– Nu prea cred, Sophie, replic` el privindu-[i ceasul cu regret.– Ei bine, s` conduci cu grij`, afar` e din ce \n ce mai r`u, zâmbi

m`tu[a.El p`r`si \nc`perea cu pas elastic, urm`rit discret de Fay, care-[i

veni \n fire abia când Sophie \i \nmân` un pahar.– M` bucur atât de mult c` acum p`re]i s` v` \n]elege]i, remarc` ea,

privind-o cu aten]ie pe Fay.– Da – acum suntem prieteni, cred. {tii cumva unde s-a dus?

|ncercase s` dea impresia de nep`sare.– Da, r`spunse Sophie zâmbind, cred c` e invitat la familia Baxter.

Au o cas` enorm` la vreo dou`zeci de kilometri de aici. Cred c` nu-icuno[ti, nu?

– |ntr-adev`r, numele nu-mi spune nimic, replic` Fay, \ntrebându-se cum s` ob]in` mai multe informa]ii f`r` s`-[i dea \nvileag gelozia. |i cunoa[te de mult?

Sophie \i arunc` o \n]eleapt` [i continu`:– Gabe [i John Baxter sunt prieteni vechi. John e mai vârstnic, iar

fiica lui, Lucy – groaznic` fiin]`! – este vizibil interesat` de Gabe. Avenit pe aici de câteva ori cu John desigur [i n-a prea fost subtil`. Seopri v`zând expresia nefericit` de pe figura nepoatei. Dar nu-]i facegriji, draga mea, sunt convins` c` el nu simte nimic pentru ea, celpu]in nu \n acela[i sens.

Fay se str`dui s` zâmbeasc`, cu succes \ndoielnic.– De ce mi-ar p`sa? Oricum, nu-i treaba mea, min]i ea. Ah, Sophie,

sunt atât de derutat`! Are un efect teribil asupra mea. Ajunge s`-lz`resc ca s`-l doresc nebune[te. Ce m` fac? |i arunc` m`tu[ii o priviretorturat`, incapabil` s` mai p`streze aparen]a nep`s`toare.

M~ TEM S~ TE IUBESC 37

Sophie o strânse de bra], \ncercând s-o \mb`rb`teze.– Nu te nec`ji, Fay, lucrurile se vor aranja \ntre tine [i Gabriel, \n

timp. Am observat cum se uit` la tine – a[ vrea s` fiu cu treizeci de animai tân`r`! Ca s` fiu cinstit`.

Fay zâmbi trist. – A[a spunea [i el, dar mi-e fric`. {tiu c` l-a[ putea iubi, dar nu

vreau s` m` fac de râs din nou. Suspin` din greu. |mi pare r`u c` te\mpov`rez cu toate astea…

– Nu-]i cere scuze, draga mea. Numai c` nu [tiu ce s`-]i spun. Nute pot sf`tui. Gabriel este un om bun – se va purta corect cu tine, suntsigur`.

– {tiu – te rog nu te \ngrijora. Le-am scris p`rin]ilor dup`-amiaz`[i le-am spus despre Sam. Cu el am fost cinstit` cel pu]in. Ah, hai s`mergem la mas`! Intrar` \n sufragerie bra] la bra], Fay fiind hot`rât` s`nu strice pl`cerea cinei pentru amândou`. Nu mai r`mânea nimic despus, iar ea se bucura c` i se dest`inuise m`tu[ii. Deocamdat`, n-aveadecât s`-[i plâng` de mil`.

Seara trecu \ntr-o atmosfer` pl`cut`. Fay afl` toate celelalte nout`]ide la Sophie, iar dup` cina delicioas` se a[ezar` \n fa]a focului,ascultând la radio o pies` de teatru. Via]a \nainta domol, iar ea erafericit` [i mul]umit` c` reu[ise s` [i-l alunge din minte pe GabrielWinter.

Pu]in dup` ora unsprezece, m`tu[a se retrase la culcare, iar Fayr`mase singur` lâng` c`min, cu gândurile ei. |nc` nu-i era somn.A]ipise dup`-amiaz` [i acum se sim]ea \n form`. Lâng` foc era bine,confortabil. Stinse luminile, cu excep]ia unei veioze de pe copertinac`minului [i deschise draperiile grele de catifea. |nc` ningea, a[a c` se\ntoarse \n fotoliu [i r`mase cu ochii fixa]i pe dansul fulgilor de nea.Nu-l a[tepta pe Gabriel, \[i zise ea hot`rât`; ar fi fost ridicol. Pur [isimplu, era prea devreme s` se duc` la culcare.

C`derea fulgilor avu un efect aproape hipnotic. Era atât de adâncit`

38 ALICIA THOMPSON

\n gânduri, \ncât nu auzi u[a de la intrare [i pa[ii ce traversau holul. Setrezi cu el \n fa]a ochilor, privind-o \ntreb`tor, cu haina de catifeaatârnat` nep`s`tor pe un um`r.

– Te sim]i bine?Câteva secunde \nainte de a r`spunde \l privi pierdut`.– Scuze, eram departe.– Vreau s` beau ceva, zâmbi Gabriel. Te atrage ideea?– Un coniac ar fi grozav, mul]umesc, r`spunse Fay, urm`rindu-i

mi[c`rile \n vreme ce umplea paharele. P`rea obosit [i se observa ooarecare rigiditate \n ]inuta lui.

– Cum e drumul? \ntreb` ea, f`r` s` fie interesat`, dar nesuportândlini[tea. |[i dorea s` fi plecat la culcare \nainte de apari]ia lui.

– |nc` vreo dou` zile ca asta [i vom fi \nz`pezi]i. |i \ntinse paharul[i se a[ez` pe canapea \n fa]a ei. |[i sl`bise strânsoarea cravatei [idescheiase nasturele de la gât. A[a a[ezat la câ]iva metri distan]`,puterea [i virilitatea lui erau evidente, dar figura \i r`mânea \n umbr`.Cu un gest tacticos, \[i aprinse o ]igar` [i trase fumul adânc \n piept.

– Doamne, dar obosit mai sunt! murmur` el, sorbind dintr-o\nghi]itur` con]inutul paharului.

– Se vede, replic` Fay \ncet. De când n-ai mai dormit?– Dou` zile, poate, ridic` el din umeri cu extenuare gra]ioas` [i

strivi ]igara \n scrumier`.– Te preocup` ceva? Fay sim]ea nevoia cople[itoare s`-l ajute, lucru

de-a dreptul hazliu. Un b`rbat ca Gabriel n-ar fi avut niciodat` nevoiede ajutorul unei femei.

El surâse enigmatic.– Vrei s`-mi rezolvi toate problemele, Fay? \ntreb` el blând, iar ea

l`s` ochii \n jos, fr`mântându-[i mâinile \n poal`, stânjenit`.Când \n cele din urm` ridic` fruntea, el \[i sprijinise capul pe

sp`tarul canapelei, cu ochii \nchi[i. Ezit` o clip`, apoi se ridic` dorinds` se retrag` \n dormitor. Dar \mpotriva dorin]ei, la \ndemnul unui

M~ TEM S~ TE IUBESC 39

imbold interior, se trezi \n spatele lui privindu-i p`rul negru, iarmâinile ei se ridicar` parc` singure [i \ncepur` s`-i maseze mu[chii\ncorda]i ai umerilor. Prin bumbacul c`m`[ii sim]ea c`ldura trupului,iar simpla atingere \i provoca palpita]ii.

Gulerul tare o \mpiedica s`-i maseze ceafa [i, \ntrucât el nu semi[ca, \[i \nchipui c` adormise [i \[i dep`[i timiditatea, descheindu-inasturii c`m`[ii, cu grij` s` nu-l trezeasc`. Terminând asceast`opera]ie, \[i strecur` mâinile pe sub guler [i re\ncepu masajul.

Sim]ea cum tensiunea acumulat` \n mu[chii lui dispare, iar asta \ifurniza o pl`cere incredibil`. Degetele ei sensibile se delectau cu aceapiele m`t`soas`, \ntins` peste musculatura umerilor [i cefei.

Brusc, Gabriel inspir` profund.– Hmm… e bine, [opti el r`gu[it.Mâinile ei \nghe]ar` parc`, paralizate de senza]ia de stânjeneal`.– |mi pare r`u… credeam c` ai adormit… se poticni ea,

mul]umind Cerului c` ro[ea]a din obraji era invizibil` pentru el.– Nu te opri, veni comanda rug`toare. Ascult`toare, mâinile ei

\ncepur` s` se mi[te instinctiv, ezitant. Faptul c` era treaz [i c`\ncepuse s` respire mai profund \i spori dorin]a provocat` de atingere,iar mâinile ei \ncepur` s` coboare mai mult spre pieptul larg, acoperitde peri. La \nceput timid`, deveni tot mai \ndr`znea]`, pân` ce mâinilelui se animar` [i-i cuprinser` \ncheieturile. |i morm`i r`gu[it numele[i o trase, cuprinzând-o \n bra]e.

– |]i dai seama ce-mi faci? \i [opti el \n ureche, ]inând-o strâns lapiept.

Fay scutur` din cap n`ucit`, fermecat` de focul ce ardea \n privirilelui.

– M` sco]i din min]i, continu` el, pe acela[i ton. Ridic` bra]ele, iardegetele lui i se \ncurcar` \n p`rul des, tr`gând-o mai aproape, \nvreme ce buzele \i mângâiau figura cu o \ncetineal` dureroas`,torturând-o [i ademenind-o, pân` ce Fay nu mai [tiu de ea [i r`spunse

40 ALICIA THOMPSON

cu pasiune la s`rutare.Sim]ea c` parc` i se \nmuiaser` oasele sub presiunea \nfocat` a

gurii lui, ce-i explora acum gâtul [i umerii. |i murmur` numele, iarunghiile i se \nfipser` \n umerii lui.

– E[ti splendid`, rosti el pasionat, [i te doresc, Fay – vreau s` te amacum.

N-avea cum s` reziste glasului [i ochilor acelora \nfometa]i.– Strânge-m` \n bra]e, \i ceru ea, ridicând mâinile \ntr-o

\ncânt`toare promisiune. I se oferea cu toat` inima. Era cople[it` [i nuse putea opune sentimentelor pe care i le inspira.

Dar \n vreme ce vorbea, \l v`zu \nfiorându-se [i-l sim]i\ndep`rtându-se, punând distan]` \ntre ei ca s`-[i recapete st`pânireade sine. St`tea \n fa]a ei, \nalt, puternic. Se privir` câteva clipe pân` cebra]ele ei c`zur` pe lâng` trup. Umilit`, \[i \ndrept` rochia de culoareasmaraldului, sim]indu-se aproape indecent`, \n fa]a ochilor lui cenu[iicare o sfredeleau intens. Gabriel nu scosese niciun cuvânt [i \l ur\câteva clipe. Tremurând necontrolat [i rugându-se s` reziste pân` vaajunge \n propria camer`, se ridic` ezitant \n picioare. Privi \nc` o dat`spre omul din fa]a ei, de pe al c`rui chip disp`ruse orice urm` depasiune. Pe gât \i pulsa violent o arter` [i o privea printre gene. Apoise \ntoarse repede [i porni orbe[te spre u[`.

– Fay – nu pleca. Cererea r`gu[it` o f`cu s` se opreasc`, \n sineducându-se o lupt` crâncen`.

O parte din ea dorea s` fug`, s` scape definitiv de el, iar cealalt`,tr`d`toare, ar fi preferat s` se \ntoarc` \n bra]ele lui bronzate. |i veneas` râd` de ideea c` ar fi putut r`mâne prieteni. Acum \n]elegea c` ar fifost imposibil. Du[mani, sau iubi]i – nu existau decât dou` variante,iar ea \nclina spre prima. Pe viitor, va avea grij` s` nu se mai pun` \nsitua]ia de a fi umilit` astfel.

Dintr-un pas, Gabriel fu lâng` ea, cu un soi de \nfrângere ciudat`\n ochi [i o \ntoarse spre el.

M~ TEM S~ TE IUBESC 41

– Nu m` atinge, [opti ea, ferindu-se, dar incapabil` s`-[i ia ochii dela el. Era \nc` perfect capabil s-o re]in` doar din priviri, iar con[tiin]aacestui fapt avu darul s-o \nfurie.

– Cum ]i-ai permis? \ncepu ea acuzator, nere]inându-[i lacrimile.Am avut \ncredere \n tine [i m-ai tr`dat… m-ai atras…

– Nu, Fay, scutur` el din cap, obosit. |i apar]ii altuia, spuse el f`r`intona]ie.

Ea se \ntoarse [i ie[i \n fug`, \n vreme ce cuvintele lui continuau s`-i reverbereze \n urechi. Ah, de ce-l min]ise \n privin]a logodnei? Lamomentul respectiv, motivele i se p`ruser` perfect juste [i acceptabile.Acum \ns` o \n`bu[eau regretele.

|n noaptea aceea nu prea reu[i s` doarm`, singura satisfac]ie fiindc`-l auzea [i pe Gabriel umblând prin camera de deasupra. |n modclar, nici el nu putea \nchide ochii. Zvârcolindu-se \n a[ternuturi,ajunse la concluzia c`-l acuzase pe nedrept de comportamentnepotrivit, c` se min]ise singur`. Purtarea lui fusese aproape f`r`cusur. |l chinuise cu mângâierile pân` când nu mai putuse rezista.Fusese gata s` i se ofere [i ar fi f`cut-o f`r` \ndoial` dac` el nu seretr`gea \n ultima clip`. I se aruncase \n bra]e [i practic \i cer[isedragostea. Sc`p` un geam`t nazal, acoperindu-[i figura cu palmele.Obrajii \i ardeau de ru[ine. Pretinzând c` apar]inea altuia, \l obligasepractic s`-o refuze. Nu-i r`mânea decât s` se ]in` departe de el.

|n cele din urm` adormi, dar era un somn superficial, chinuit [i setrezi a doua zi am`rât` [i apatic`. F`cu un du[, trase pe ea o perechede blugi [i un pulover gros, albastru, dup` care \ncepu s` se simt` cevamai bine. |[i piept`n` p`rul [i \l leg` neglijent \ntr-o coad` de cal, apoise a[ez` \n fa]a oglinzii, examinându-[i chipul \n c`utarea semnelorinsomniei. Avea ochii pu]in injecta]i, dar \n rest ar`ta ca de obicei.Trebuia s` m`nânce mai bine, \[i spuse ea, pentru a recâ[tigakilogramele pierdute. Era prea slab`. Arunc` peria cu un oftat denemul]umire [i cobor\ pentru micul dejun.

42 ALICIA THOMPSON

Salonul era pustiu, a[a c` se duse la buc`t`rie, unde Sophie [idoamna Bond sortau proviziile din c`mar`.

– Bun` diminea]a, Fay. Cum te sim]i \n diminea]a asta? Sophie seoprise din num`ratul conservelor pentru a-i zâmbi larg nepoatei.

– Foarte bine, dar m` tem c` am dormit prea mult, replic` eadeta[at, hot`rât` s` p`streze pentru sine toate cele petrecute \n searaprecedent`. Pot s` v` ajut?

– Nu, draga mea. Dar ai putea s`-]i prepari singur` micul dejun, câttimp termin`m noi treaba aici?

– Sigur c` da. Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea introducând dou` felii\n aparatul de pr`jit pâine.

– Facem o list` cu proviziile de care vom avea nevoie. Nu se [tiecând vom mai putea ajunge la ora[, iar Gabe s-a oferit s` m` duc` pân`acolo ast`zi.

– |n]eleg. Se \ntoarse [i puse ceainicul pe foc, ro[ind violent lamen]ionarea numelui lui. Deci, crezi c` vom r`mâne \nz`pezi]i?

– A[a se pare, r`spunse Sophie. La fel se \ntâmpl` \n fiecare an.Uneori, m` \ntreb de ce ne mai \nc`p`]ân`m s` r`mânem aici.

Fay zâmbi.– Fiindc` iube[ti aceast` cas` [i n-ai s-o p`r`se[ti pentru nimic \n

lume.Sophie izbucni \n râs [i se \ntoarse la lucru. Fay \[i unse cu unt

feliile de pâine pr`jit` [i prepar` ceaiul. Umplu dou` ce[ti pentruSophie [i pentru doamna Bond, apoi se a[ez` la mas`. Abia terminasede mâncat când \n buc`t`rie \[i f`cu apari]ia Gabriel. Pierdut` \npropriile gânduri, Fay nu-l observ`, dar când ridic` ochii \n c`utareaceainicului, \l descoperi privind-o cu o expresie insondabil`. |[i cobor\ochii imediat, cople[it` de ru[ine.

– Când vrei s` plec`m, Sophie? \l auzi ea \ntrebând.M`tu[a ap`ru zâmbitoare \n u[a c`m`rii.– Peste vreo jum`tate de or`, dac`-]i convine. Fay a preg`tit ni[te

M~ TEM S~ TE IUBESC 43

ceai, a[a c` ia loc [i serve[te-te cu o can`, pân` atunci. Disp`ru din nou\n c`mar`, l`sându-i singuri \n buc`t`ria bine \nc`lzit`.

Fay se ridic` repede \n picioare, s` aduc` \nc` o can` [i o farfuriedin dulap. Dup` seara trecut`, se sim]ea stânjenit` \n prezen]a lui, darnu-[i putea permite s-o arate, a[a c` se hot`r\ s` par` degajat` [ineimpresionat`. Se a[ez` \napoi la locul ei.

– Vrei ni[te ceai? \ntreb` ea pe ton vesel, ni]el r`gu[it`, \n ciudaeforturilor.

– Da, te rog, r`spunse el politicos, sco]ând o ]igar` din pachet [ia[ezându-se vizavi. |i \ntinse cea[ca plin`. Avea p`rul umed, c`zându-ipe frunte; \n mod vizibil abia ie[ise de sub du[. |nalt, suplu [i \n form`,chiar dac` pu]in obosit, purta o c`ma[` \nchis` la culoare [i o jachet`perfect croit`.

– Ai luat micul dejun? |ntrebarea ei fu \nso]it` de un zâmbet timid.– {i dac` nu, te preg`teai s`-mi oferi ceva? \ntreb` el t`r`g`nat, u[or

amuzat.– Da, chiar a[a.O privi câteva clipe.– Ar`]i ca o [col`ri]` cu p`rul aranjat astfel, declar` el, ar`tând spre

coada de cal [i aprinzându-[i ]igara.– Ei bine, dac` ai de gând s` fii necioplit… \ncepu ea mânios.– De asemenea, ar`]i de parc` n-ai fi dormit prea bine noaptea

trecut`. Am dreptate? continu` el, distrându-se vizibil pe seama furieiei.

– Nu-i treaba ta! izbucni ea. Conversa]ia devenea prea indiscret`.– Ar putea fi, declar` Gabriel moale, amintindu-i de scena

pasional` care avusese loc \ntre ei, pe un ton mângâietor. Fay inspir`profund.

– Vrei sau nu micul dejun? repet` ea, \nghi]indu-[i replicilecaustice care-i st`teau pe limb`.

– |]i mul]umesc, dar nu mi-e foame, veni r`spunsul plat, iar ea

44 ALICIA THOMPSON

pricepu c` era sup`rat. Strivi ]igara cu un gest nervos. Strângea buzele\ntr-o atitudine intransigent`.

De ce nu erau capabili s` se \n]eleag`? se \ntreb` ea nec`jit`.– Nu vom fi niciodat` doar amici, [tii bine, spuse el, iar Fay pricepu

c`-i descifrase gândurile. Ridic` ochii spre el, cu o expresie speriat`.– Acum [tiu, admise ea \ntr-un târziu. Dar cred c` suntem datori s`

facem un efort de dragul Sophiei. Nu voise s` par` atât de plin` deaversiune, dar vorbele a[a sunaser`.

– De acord, replic` Gabriel aproape brutal, aruncându-i o privireca de ghea]`. Trebuie s` p`str`m aparen]ele \n fa]a Sophiei.

– Gabriel, te rog… \ncepu ea, dar el \i t`ie vorba.– Spune-mi, Fay, de ce nu por]i un inel? Nu crezi c` i-o datorezi

logodnicului t`u? Sau nu-l deranjeaz` c` pozezi \n femeie liber`? Crud` \ntrebare. Fay [tia c` se gândise la noaptea precedent`, iar

remarca t`ioas` \i stârni din nou ru[inea, stânjeneala [i, \mpreun` cuele, mânia. Cum \ndr`znea s`-i vorbeasc` astfel? |[i dorea s`-i poat`demonstra c` nu \nsemna nimic \n ochii ei, c` n-o putea r`ni, umili,sau afecta \n vreun fel.

|i \nfrunt` privirea ro[ie ca focul, cu uchii verzi aruncând fulgere.– N-ai niciun drept s` m` judeci – nu cuno[ti nimic despre

leg`tura dintre mine [i Sam, izbucni ea. M`car asta era adev`rat, \[ispuse ea, aproape isteric, dar furia i se stinse aproape la fel de iute cumse aprinsese. Argumentul era atât de inutil \ncât p`rea aproapecaraghios.

Gabriel continua s` aib` o expresie mânioas`, iar ea \ncepu s`zâmbeasc`.

– G`se[ti ceva amuzant? \ntreb` el posomorât, p`rând tentat s-ostrâng` de gât.

Fay nu se mai putu st`pâni [i izbucni \n râs.– Da, pe tine, replic` ea cu ochi sclipitori. E[ti atât de al naibi de

M~ TEM S~ TE IUBESC 45

\ncrezut! Nu uita c` via]a te e de notorietate public`; dac` m` acuzi deinfidelitate, \]i \nchipui c` eu nu [tiu nimic despre tine? Despreaventurile cu femei m`ritate? Te crezi Dumnezeu [i m` faci s` râd! |lfixa cu o privire inocent`, umezindu-[i buzele, incon[tient` deaparen]a ei extrem de provocatoare. |n afar` de asta, ce-]i pas` ]ie?Poate c` vreau s` acumulez experien]` \nainte de m`riti[. Dar f`r`\ndoial` c` e[ti gata s` condamni la mine ceea ce faci chiar tu.

Gabriel morm`i o \njur`tur`, se ridic` dintr-o mi[care [i porni sprefereastr`, unde r`mase \ntors cu spatele spre ea, cu pumnii strân[i.

– Despre asta era vorba asear`? Experien]`? \ntreb` el r`gu[it,\ntorcându-se brusc, cu figura r`v`[it` de furie.

Fay \n]elese c` ie[ise victorioas`. |i g`sise punctul sensibil [i ser`zbunase pentru respingerea umilitoare. |l lovise \n mândria lui.

– Da, declar` ea, cu un zâmbet crud. Respira]ia lui deveni[uier`toare.

– Javr`, murmur` Gabriel. Ai s` regre]i, Fay. Vrei experien]`,domni]`? Am s`-]i ar`t eu experien]`. Glasul lui devenise din noulini[tit [i seduc`tor.

Fay sim]i imediat un fior de r`spuns interior, la intensitatea [itimbrul acelui glas. Se ridic` ignorându-l [i adun` tacâmurile de pemas`, ducându-le la chiuvet` cu mâinile tremurând. Se apuc` s` lespele aparent nep`s`toare, dar \i sim]ea privirea sfredelitoare.

– Ce-i, te-ai speriat? relu` el, batjocoritor.Fay \nghi]i \n sec, \ntrebându-se cât valora victoria ei de moment.

|n clipa aceea, Sophie \[i f`cu apari]ia, iar ea se sim]i salvat`. M`tu[azâmbea, incon[tient` de atmosfera tensionat` din buc`t`rie.

– Sunt aproape gata, Gabe, iart`-m` c` te-am f`cut s` a[tep]i. Vreis` vii cu noi, Fay?

– Nu, dac` nu ai nevoie de ajutor, r`spunse ea, p`lind vizibil. M`gândeam s` ies la plimbare, declar` ea, simulând deta[area.

– Nu, n-o s` avem nevoie de ajutor. Apropo, ]i-a spus Gabe despre

46 ALICIA THOMPSON

cina din seara asta? Vorbise neatent`, uitându-se pe lista enorm` dinmân`. |i arunc` o privire curioas` lui Gabriel. Acesta \[i st`pânisemânia [i st`tea deoparte, lini[tit, impenetrabil, doar pu]in \ncordat. Nuvorbea, se mul]umea s` se uite la ea glacial. Fay se \ntoarse spreSophie.

– ~… nu. Vine cineva? \ntreb` ea cu o veselie aparent`.– Spune-i, Gabe, \l \ndemn` Sophie, \nc` atent` la lista de

cump`r`turi.Expresia lui deveni ironic`.– Mi-ar pl`cea s` v` scot la cin` desear`, pe tine [i pe Sophie. S-ar

putea dovedi ultima [ans` \nainte de a fi izola]i complet de n`me]i.Glasul lui era lipsit de expresie, iar ochii lini[ti]i. L`sa impresia c` nu-ipas` nici cât negru sub unghie dac` ea va veni sau nu. Fay \ncepu s`regrete ceea ce-i spusese mai devreme. Nu suporta ideea de a-[ipetrece seara cu el, trebuia s` scape cumva.

– Foarte amabil din partea ta, dar… se opri, str`duindu-se s`g`seasc` o scuz` plauzibil`.

– |ntr-adev`r, o \ntrerupse Sophie, cu o privire str`lucitoare. Abiaa[tept. Au trecut ani de zile de când n-am mai cinat \n ora[.

Fay observ` entuziasmul ce lumina parc` figura m`tu[ii, sim]ind c`i se \neac` toate cor`biile. N-avea cum s` refuze invita]ia, nu existanicio scuz` [i n-avea inima s` strice cheful Sophiei. Ridic` ochii [iobserv` c` Gabriel o urm`rea sardonic. Reu[i s` zâmbeasc` slab.

– Da, minunat` idee. |]i mul]umesc, murmur` ea, \ncercând s`-[ip`streze demnitatea, dar afectat` de expresia de cruzime de pe buzelelui.

– Pl`cerea e de partea mea, replic` el civilizat, cu o lucirevictorioas` \n ochi.

Terminând de sp`lat vasele, Fay \[i zise c` venise vremea s` scapedin atmosfera tot mai claustrofob` a buc`t`riei.

– Petrecere frumoas` \n ora[, Sophie, spuse ea [i porni spre u[`.

M~ TEM S~ TE IUBESC 47

– |]i mul]umesc, drag`. S`-]i aduc ceva?– Nu, n-am nevoie de nimic. Ne vedem mai târziu.Ie[i din \nc`pere cu un suspin de u[urare. Parc` ar fi sc`pat din

temni]`. Urc` gr`bit` \n camer` [i se a[ez` pe scaunul de r`chit` dinfa]a sobei. Se sim]ea din nou tân`r` [i plin` de via]`. M`car atât reu[iseGabriel s` fac` pentru ea, s-o readuc` la via]`, dup` penumbra ce]oas`\n care tr`ise de când se \mboln`vise.

Se \ntreba de ce g`sise cu cale s`-l mint` atât de des, l`sându-iimpresia c` era dispus` s`-[i \n[ele logodnicul. Nu se sim]ea \n largulei, se temea de orice fel de rela]ie cu el. Se isc` o \ntrebare: oare \liubea? Imposibil, ridicol! Se ridic` \n picioare, [ocat` de propriilegânduri. Se va duce la plimbare – trebuia s`-[i abat` cumva aten]ia dela asemenea revela]ii.

Cobor\ scara \n fug`, \[i \mbr`c` haina [i ie[i din cas`. |naintând pealee, v`zu Land Roverul parcat la intrare [i pe Gabriel cur`]ind z`padacu o lopat`. |i urm`ri fiecare gest, \n vreme ce se apropia, iar el ridic`ochii de parc` s-ar fi sim]it observat.

– Unde te duci? o \ntreb` când ajunse \n dreptul lui.– La plimbare, r`spunse ea scurt, evitându-i privirea, cu ochii pe

ghetele lui negre. Atitudinea lui fusese enervant`.– Ei bine, nu te \ndep`rta prea mult, spuse el pe ton de comand`.– De ce nu-]i vezi de treaba ta? izbucni Fay, urându-l pentru

sentimentele pe care reu[ea s` i le provoace.– Acum ai devenit una din preocup`rile mele, declar` el

posomorât, vag amenin]`tor.Fay fu scuturat` de un fior.– Am s` merg cât de departe o s` doresc, replic` ea copil`re[te, [i

nu m` po]i \mpiedica.Gabriel ridic` din umeri, zâmbind cu cruzime.– Nu pune pariu, Fay, murmur` el periculos, \ntinzând o mân`

s`-i ating` p`rul.

48 ALICIA THOMPSON

Se feri ca un cal sperios, ochii de smarald exprimându-i teama [iporni mai departe, \ncercând s` nu ]in` seama de chicoteala lui.

Trecu de poart`, travers` drumul [i o apuc` peste câmpul acoperitde nea. |naintarea greoaie \i furniza o mare pl`cere; d`du la o partegândurile despre Gabriel, \ncercând s`-[i savureze deplin ziua. Ajuns`\n vârful colinei, se opri [i privi \n urm` spre cas`. Era a[ezat` \nte doiversan]i lini, \n lumina s`r`c`cioas` a soarelui. Splendid`, \[i spuse ea,cu ochii pe structura impun`toare, amintind de vremuri apuse.Ridicat` din gresie de Yorkshire, cu ferestrele str`lucind de parc` ar fif`cut cu ochiul, construc]ia p`trat` avea acoperi[ul \n pant`pronun]at` [i o verand` pietruit`; \n spate existau câteva acareturi.Locul era foarte izolat, nicio mirare c` iarna r`mânea adesea izolat derestul lumii. Fay \[i zise c` trebuia neap`rat s-o conving` pe m`tu[` s`-[i instaleze un post telefonic, mai ales acum când \ncepea s`\mb`trâneasc`. Nimeni nu putea [ti cât va r`mâne acolo Gabriel, anulviitor ar fi putut r`mâne singur`, iar Fay [tia din experien]` c` atuncicând erau \nz`pezi]i, nici doamna Bond nu mai putea ajunge acolo.Da, va discuta problema cu Sophie.

Vârându-[i mâinile adânc \n buzunare, cugetând \nc` la pericoleleizol`rii, Fay dep`[i coama dealului [i \[i continu` drumul.

Trecuse cam o or` când auzi ni[te zgomote ciudate, stranii, dindirec]ia unui gard viu, complet acoperit de z`pad`. Gardul era cevamai jos pe pant`, de-a lungul unui [an] adânc, pe marginea câmpului.Fay se \ndrept` spre [an], \n vreme ce gemetele continuau s`-i r`sune\n urechi, provocându-i o oarecare senza]ie de team` [i de singur`tate.

Luându-se \n râs fiindc` l`sase imagina]ia s`-i joace feste, ajunse lagardul viu [i \ncepu s` coboare cu aten]ie malul abrupt al [an]ului. Nuvedea nimic, dar sunetele erau inconfundabile – era un animal \nsuferin]`. Dintr-o dat`, piciorul ei \ntâlni un obstacol dur, denivelat,aflat sub stratul gros de nea, iar Fay \[i pierdu echilibrul.

|ncerc` s` se aga]e de ceva pentru a-[i redobândi stabilitatea, dar

M~ TEM S~ TE IUBESC 49

c`zu \n z`pad`, prinzându-[i piciorul sub ea [i sim]ind o durereascu]it` \n glezn`. |ncerc` s`-[i adune curajul [i s`-[i elibereze piciorul,zvârcolindu-se de durere. |[i pip`i gamba, \ncercând s` determinenatura accidentului. Glezna era de vin`. Spera s` nu fie o fractur`.Trebuia s` \ncerce s` se ridice \n picioare. Inspir` adânc de câteva ori,calmându-se [i a[teptând \nainte de a face o tentativ`. |n ciuda durerii,pân` la urm` reu[i, dar constat` c` nu-[i putea l`sa greutatea pepiciorul r`nit. O presiune oricât de mic` \i provoca ame]eli. Lacrimi dedurere [i sperietur` \ncepur` s` i se rostogoleasc` pe obraji. Cum s`ajung` acas`? Habar n-avea cât era ceasul, dar mai devreme sau maitârziu se va \ntuneca. Gândul de a-[i petrece noaptea singur`, afar`, \iprovoc` un \nceput de panic`.

Nimeni nu [tia \ncotro plecase. Animalul captiv continua s`scânceasc`, iar ei \i venea s` urle. |[i permise luxul de a izbucni \nlacrimi [i de a plânge zgomotos.

Sim]indu-se ceva mai bine dup` acea eliberare emo]ional`, seresemn`. Lumina p`rea s` se diminueze, a[a c` \ncepu s` se uite dup`un posibil ad`post. |ntr-un col] al parcelei se z`rea un perete de piatr`,iar Fay porni [chiop`tând \n acea direc]ie, gemând de durere [i c`zândde nenum`rate ori. Ajunse \ntr-un târziu, cur`]` z`pada de pe zid [i sea[ez`.

Mul]umea Cerului pentru haina groas` [i impermeabil`, de blan`.Vârând mâinile \n buzunare, descoperi un pachet de ]ig`ri aproape gol[i bricheta. Un adev`rat lux! Probabil c` s` aflau acolo de luni de zile,\[i zise ea \ncântat`. Aprinse o ]igar` [i trase fumul adânc \n piept,aproape fericit`. Bine c` m`car nu mai ningea [i se sim]ea bine,exceptând glezna. |ns` oricât de curajoas` ar fi fost, refuza s` segândeasc` la noaptea care se apropia. |i era foame [i din ce \n ce maifrig. Se rug` s-o g`seasc` cineva.

50 ALICIA THOMPSON

Capitolul 4

Parc` \n vis, \[i auzi numele strigat [i se ridic` pe zidul n`ruit câtmai sus. Oare adormise? Privi \mprejur plin` de speran]e. |nc` nu se\ntunecase, de fapt era greu de precizat ora. Din nou r`sun` strig`tul,iar ea recunoscu vocea lui Gabriel. |i r`spunse la chemare cu\nsufle]ire, iar el ap`ru pe creasta dealului, \naintând \n direc]ia ei.Inima lui Fay b`tea s`-i sparg` pieptul. Era \ncântat` s`-l vad`, cusilueta lui supl` [i puternic`, atât de drag`. Se dovedea c` nu va fiobligat` s`-[i petreac` noaptea de una singur` \n pustietatea \nghe]at`,iar recuno[tin]a [i iubirea o cople[ir`.

|i zâmbi fericit`, dar el era sup`rat; foarte sup`rat.– Ce fel de joc e `sta? \ntreb` Gabriel cu asprime [i cu o privire

mânioas`, aproape amenin]`toare.Surâsul muri pe figura ei, iar Fay \nghi]i \n sec, afectat` de mânia

lui palpabil`, ochii umplându-i-se de lacrimi.– Nu te sup`ra pe mine, \ncepu ea rug`tor. Am crezut c` o s`

r`mân aici toat` noaptea. Sunt atât de fericit` s` te v`d, te rog,Gabriel…

El slobozi un blestem.– Doamne, Fay, te-am avertizat! E[ti lovit`?Ea izbucni \n plâns, incapabil` s` r`spund`. Se sim]ea vulnerabil`,

incapabil` s`-i \nfrunte mânia, cruzimea.Gabriel \[i trecu o mân` prin p`r, privind-o câteva clipe, apoi gemu

\nfundat, \ntinse mâna [i-i [terse lacrimile de pe obraz.– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` plângi, iubito. N-am vrut s`-]i

provoc suferin]`, spuse el, iar cuvintele avur` darul de a o calma. Mi-am ie[it din min]i de \ngrijorare [i am avut o reac]ie exagerat`.Iart`-m`!

Fay schi]` un zâmbet slab.– Nu conteaz`. Eu… mi-am scrântit glezna – nu pot s` pun

piciorul jos.– Am s` te duc \n bra]e, ridic` el din umeri.– Tot drumul? |l privea ne\ncrez`toare.– De ce nu? O s`-mi fac` pl`cere, ad`ug` cu un zâmbet sugestiv, iar

Fay se \nro[i toat`.Apoi \[i aminti de animal. Acum era lini[te, dar spera c` nu murise.

|l trase copil`re[te de mânec`.– Gabriel, \n gardul viu de colo este prins` o fiin]`. Mai devreme

scâncea, din cauza asta am coborât pân` aici. Vrei s` vezi despre ceeste vorba?

Ochii ei rug`tori \l \nduplecar` [i porni \n direc]ia indicat`. Ea \lurm`rea cu privirea – \nalt [i puternic, \n prezen]a lui se sim]ea \nsiguran]`; \l iubea.

Gabriel \njur` violent, iar ea v`zu ce-i declan[ase mânia. |mpinsesepu]in gardul viu [i dedesubt g`sise un pui de vulpe prins \ntr-ocapcan` ruginit`. Cu o figur` posomorât`, Gabriel deschise capcana [ieliber` piciorul animalului.

Puiul st`tea nemi[cat [i t`cut, iar el \i examin` rana cu gesturiprecaute. Scoase o sticl` plat` din buzunar [i turn` câteva pic`turi delichid pe ran`, \nainte de a goni animalul, care se \ndep`rt`[chiop`tând.

Lu` capcana [i se \ntoarse lâng` Fay, \nc` posomorât. Era o

52 ALICIA THOMPSON

vechitur` letal`, iar el o zdrobi cu un gest simbolic lovind-o de zidulde piatr`.

– Capcana asta m`car nu va mai ucide sau schilodi animale, declar`el cu am`r`ciune, iar Fay \i adres` un zâmbet iubitor, pentru faptul c`-i p`sa.

– O s`-[i revin` vulpi]a? \ntreb` ea nelini[tit`.– A[a cred, se \ncrunt` el gânditor. Piciorul nu era fracturat.

Probabil c` n-a stat prea mult` vreme acolo – totu[i, rana era destul deurât`. Am sp`lat-o cu ni[te rachiu ca s` previn infectarea.

– Ce cruzime, aprecie Fay. Vulpile sunt atât de frumoase [i delibere. Cine sunt oamenii care vor s` le prind` \n capcan`?

– Fermierii le consider` d`un`toare – \mpotriva d`un`torilor oriceeste permis. Dar sunt de acord cu tine, drag` [i blând` Fay, suntfrumoase [i au dreptul la libertate.

Fay se sim]i cuprins` de un sentiment cald. Era atât de bun, atât deafectat de cruzimea inutil`. Mereu descoperea lucruri noi despre el [idorea s` afle mai mult, tot. Gabriel \i \ntinse sticlu]a.

– Bea, spuse el pe ton de comand`. O s` te \nc`lzeasc` pu]in, pân`ajungem acas`.

Fay accept` sticla [i \nghi]i o gur`, \necându-se [i tu[ind din pricinat`riei.

– |]i este frig? vru el s` [tie, \n vreme ce f`cea s` dispar` flaconulplat \n buzunar.

– Nu, r`spunse ea ap`sat.– S` mergem, atunci, ce p`rere ai?Fay aprob` din cap, iar el o ajut` s` coboare de pe zidul ruinat [i o

ridic` \n bra]e f`r` efort, de parc` ar fi fost un copil. |i sim]ea bra]elemusculoase [i i se ag`]` de gât pentru a-l ajuta.

– Cum ai reu[it s` m` g`se[ti atât de repede? \ntreb` ea, privindu-i fascinat` profilul.

– Am v`zut azi-diminea]` \ncotro ai plecat [i ]i-am luat urma,

M~ TEM S~ TE IUBESC 53

explic` el.|n vreme ce vorbea, Fay \i observa din]ii puternici, albi [i alinia]i,

unul \mbr`cat \n aur; din cine [tie ce motiv, inima \ncepu s`-i bat` mairepede.

– Sophie era \ngrijorat`? relu` ea, doar ca s` spun` ceva, c`utândun subiect care s`-i \ndep`rteze gândurile de la b`rbatul \n bra]elec`ruia se afla.

– Sophie nu s-a \ntors din ora[, replic` el. Am terminatcump`r`turile, apoi s-a \ntâlnit cu o veche prieten`, care a promis c`o va aduce acas` dup`-amiaz`. Când ne-am desp`r]it, tocmai se\ndreptau spre o ceain`rie, sporov`ind cu spor; \ncheie el relatarea, iarFay izbucni \n râs, sub impresia acelei imagini.

Gabriel \nainta repede, ]inând-o f`r` efort, iar ea r`mase uimit` defor]a etalat`.

– E[ti foarte puternic. Cuvintele fuseser` rostite \nainte ca ea s`-[idea seama ce spunea [i imediat se \nro[i puternic. Ce prostie!

|ns` Gabriel râse.– De fapt, tu e[ti foarte u[oar`, r`spunse el, iar ea se relax`.

Incapabil` s` se st`pâneasc`, \i studia figura. Avea gene lungi,neobi[nuite pentru un b`rbat; de la distan]a aceea observ` c` iri[ii luierau acoperi]i cu pete negre, ceea ce f`cea ca ochii cenu[ii s` par` mai\nchi[i la culoare. De asemenea, observ` pentru prima oar` o cicatricepalid` pe obrazul stâng, o linie alb` ce se prelungea de la pomet pân`la muchia maxilarului. Era aproape invizibil`, iar ea se \ntreb` ce oprovocase. Gabriel \i surprinse privirea [i-i citi gândurile.

– Nimic romantic, rosti el. O b`taie – o sticl` spart`.{i-l imagin` t`iat, sângerând [i fu str`b`tut` de un fior.– Te ba]i?– Numai când n-am \ncotro, replic` el scurt. S-a \ntâmplat cu mult

timp \n urm`. Alex [i cu mine ne-am cam irosit tinere]ea.|n clipa aceea casa deveni vizibil`, iar Fay se ar`t` uimit`.

54 ALICIA THOMPSON

– Am luat-o pe scurt`tur`, \i explic` el amuzat.Dou`zeci de minute mai târziu se aflau \n`untru. Gabriel o l`s` jos

numai atât cât s`-[i scoat` haina de blan`, apoi o ridic` din nou [i odepuse pe unul dintre fotoliile din fa]a c`minului. |i ridic` piciorulr`nit pe un sc`unel [i \i ceru s`-l a[tepte nemi[cat`.

Fay nu avea nicio inten]ie s`-i nesocoteasc` dorin]a. Se afla lac`ldur`, dup` ce sc`pase de perspectiva de a-[i petrece noaptea afar`.Sophie nu ap`ruse \nc`, iar Fay zâmbi, imaginându-[i-o vorbind vrute[i nevrute cu acea prieten`. Acum nu voia s` se gândeasc` la Gabriel;va amâna pân` ce va r`mâne singur` \n camera ei [i abia atunci varetr`i momentele petrecute \n bra]ele lui, amintindu-[i tot ce se\ntâmplase.

El reveni, aducând un lighean cu ap` [i ni[te bandaje.– Vrei ceva de b`ut? o \ntreb`, zâmbindu-i.– Nu, mul]umesc. Un ceai ar fi excelent, totu[i, se r`zgândi ea dup`

câteva clipe, aruncându-i o privire rug`toare.– Imediat, o asigur` el [i se l`s` \n genunchi s`-i scoat` cizmele.Fay \[i mu[c` buzele de durere, str`duindu-se s` nu ]ipe. Gabriel \i

scoase cu grij` [i ciorapii de lân` viu colora]i, suflecându-i pantalonii.Degetele lui reci \i pip`ir` oasele gleznei, \n vreme ce-i urm`reaexpresia fe]ei.

– Nu e fracurat`, o asigur` el, ci doar scrântit`, cred.|i cufund` piciorul \n apa rece ca ghea]a din lighean, apoi \l

bandaj` strâns.– |]i mul]umesc, bolborosi ea, sim]indu-se stânjenit`. {i de

asemenea, fiindc` ai venit dup` mine [i m-ai adus acas`. Se aplec` [i-ls`rut` pe obraz. |l sim]i \ncordându-se [i-[i blestem` impulsivitatea.

– Pentru nimic, replic` el brusc, ridicându-se \n picioare cu omi[care brusc`. M` duc s` prepar ceaiul.

P`r`si camera, iar Fay se sprijini pe sp`tar, \nchizând ochii,cople[it` de necaz. Niciodat` nu reu[eau s` se simt` bine \mpreun`.

M~ TEM S~ TE IUBESC 55

Câteva minute mai târziu, Gabriel reveni ducând tava cu ceai \ntr-o mân`. Cu ochii \nchi[i, Fay nu-l sim]i decât când el \i atinseum`rul.

– Te sim]i mai bine? se ar`t` el \ngrijorat, iar ea deschise ochii.– Da – mi-e bine, replic` ea degajat, de[i nu era adev`rat. |ntreaga

zi fusese un adev`rat dezastru. Unicul lucru bun era acela c` acumputea evita s` cineze \mpreun` cu Sophie [i Gabriel.

|i urm`ri mâinile \n vreme ce turna ceaiul \n c`ni. Puternice, cudegete prelungi, mâini capabile s` poarte greutate, dar s` [i mângâie,mâini aduc`toare de extaz.

– Zah`r?Vocea grav` o readuse cu picioarele pe p`mânt.– Nu… mul]umesc, r`spunse ea, neg`sind nimic altceva de spus.

T`cerea se instal` ca o barier`, desp`r]indu-i, l`sându-i izola]i cupropriile gânduri. Gabriel \i \nmân` cana, apoi se a[ez` [i-[i aprinse o]igar`, p`rând \ncordat, dar cu o expresie impenetrabil`. Fay \[itermin` repede ceaiul, furându-l din priviri din când \n când, pestebuza c`nii.

– Cât` vreme n-am s` mai pot c`lca pe piciorul `sta? \ntreb` ea \ncele din urm`, incapabil` s` mai suporte lini[tea aceea tensionat`.

Gabriel ridic` din umeri.– Dou`-trei zile, cred. Poate c` ar fi bine s` te consulte un medic.– Nu, nu vreau s` am de-a face cu doctorii. M` \nsp`imânt`. |n

afar` de asta, mi-a ajuns câ]i am v`zut când eram bolnav`… se opribrusc, con[tient` c` el n-o mai asculta.

– Fay, de ce m-ai s`rutat adineauri? |[i controla glasul cu grij`.Se color` \n obraji, dorindu-[i ca el s` nu fi pus \ntrebarea. Oare

care i-ar fi fost reac]ia dac` i-ar fi m`rturisit adev`rul – "fiindc` amimpresia c` m-am \ndr`gostit de tine"?

Gabriel \i a[tepta r`spunsul, ochii lui reflectând emo]iilecontradictorii de pe figura ei.

56 ALICIA THOMPSON

– Deoarece… fiindc` voiam s`-]i mul]umesc pentru… pentru totceea ce ai f`cut… Am ac]ionat din instinct. Ah, de ce trebuie s`-mi pui\ntreb`ri jenante? strig` ea, ferindu-[i ochii [i fr`mântându-[i mâinile\n poal`.

Instantaneu el ajunse lâng` ea [i o oblig` s`-l priveasc`.– Iart`-m`, a fost o grosol`nie din partea mea, murmur` el sincer.

Credeam c` putem da c`r]ile pe fa]`.|ntregul trup \i fu scuturat de [ocuri violente. Se priveau direct, iar

timpul p`rea s`-[i fi oprit trecerea. Fay \[i vedea imaginea reflectat` deochii cenu[ii. Parc` deveniser` o singur` persoan`. Era con[tient` defiecare mi[care a lui, oricât de u[oar`, de fiecare respira]ie, de fiecareb`taie a inimii lui [i toate-i apar]ineau parc`. Nu i se mai p`reaimportant s`-[i ascund` sentimentele. Buzele li se atinser` mânate nude pasiune ci de un soi de necesitate profund`, izvorât` direct dinsuflet. Mâinile lui o cuprinser` [i o strânser`, dar zgomotul f`cut deu[a de la intrare \i desp`r]i.

Sophie ap`ru, zâmbitoare ca \ntotdeauna, sco]ându-[i haina.– A mai r`mas vreo gur` de ceai \n ibricul acela? \ntreb` ea vesel`,

privind scena – Gabriel stând \n picioare \ntr-o atitudine \ncordat`,Fay palid` [i zdruncinat`, cu ochi parc` febrili.

|naintând, observ` bandajul de pe glezna nepoatei [i \[i manifest`imediat \ngrijorarea.

– Fay, draga mea, ce ai p`]it?– Mi-am scrântit glezna, atâta tot – n-ai de ce s` te fr`mân]i, z`u!– Dar cum s-a \ntâmplat [i unde? Se a[ez` abia observând cana de

ceai pe care i-o \ntindea Gabriel.– Azi-diminea]` am ie[it la plimbare, cum [tii. La un moment dat,

am auzit un animal care scâncea [i când m-am apropiat s` v`d desprece era vorba m-am \mpiedicat. Gabriel m-a g`sit [i m-a adus acas`.Acum nu m` doare foarte tare, termin` ea pe ton optimist.

– Dar cum te vei descurca? se \ncrunt` Sophie gânditoare.

M~ TEM S~ TE IUBESC 57

– Am s-o duc eu de câte ori o s` fie necesar, interveni ferm Gabriel.Ar trebui s` poat` umbla \n câteva zile.

Sophie aprob` din cap [i se \ntoarse iar spre nepoat`.– N-ar fi bine s` te vad` un doctor? Gabe o s`-l cheme, nu-i a[a?– Desigur.– Nu vreau niciun doctor, le t`ie Fay elanul. Nu-i decât o luxa]ie,

te rog nu te impacienta, Sophie.– Nu pot s` n-o fac – e[ti atât de fragil` [i te-ai accidentat atât de

curând dup` boal`.– Sophie! exclam` Fay exasperat`. Glezna scrântit` nu m` va

\mpiedica decât cel mult s` ies la cin` desear`. Dar voi trebuie s`merge]i, insist – o s` m` simt foarte bine, ad`ug` ea, v`zând c` m`tu[adeschisese gura s` protesteze.

Dar Sophie nu putea fi oprit` atât de u[or.– Ah, Fay, trebuie s` mergi [i tu! insist` ea. Gabriel o s` te care pân`

la ma[in` [i apoi pân` la restaurant. Nici nu-mi trece prin minte s` telas singur` acas`.

Fay se \ntoarse spre Gabriel, care t`cuse pân` atunci. Privirea luiera insondabil`. Pricepu c` n-avea suficiente temeiuri pentru a refuzainvita]ia, mai ales dup` cum pusese Sophie problema [i oft`.

– Prea bine, am s` vin, accept` ea. |ns` acum a[ vrea s` m` retrag\n camera mea.

Gabriel s`ri \n picioare, cu ochi str`lucitori, amuzat. O ridic` \nbra]e, iar ea \nchise pleoapele extenuat`. Era o b`t`lie dinaintepierdut` – nu li se putea opune amândurora.

– Am s` trec mai târziu pe la tine, promise m`tu[a.Gabriel o duse la etaj f`r` niciun efort.– Scuza perfect`? murmur` el criptic, \n continuare vizibil amuzat.Fay ignor` comentariul [i strânse pleoapele mai tare, \ncercând

s`-[i reprime impulsul de a-l pocni \n nas. El o depuse pe pat.– |]i mul]umesc, [opti ea, deschizând \n sfâr[it ochii. Cât este

58 ALICIA THOMPSON

ceasul?– Aproape cinci.– La ce or` plec`m? \ntreb` ea \nvins`.Gabriel puse tonul ei pe seama apatiei fa]` de perspectiva ie[irii [i

p`ru iritat.– La naiba, Fay, n-am s` te oblig s` mergi! morm`i el furios, se

\ntoarse pe c`lcâie [i p`r`si repede \nc`perea, l`sând \n urm` o r`ceal`aproape palpabil`. Cu toat` c`ldura focului din c`min, Fay se \nfior`.

|ntins` \n pat, trecu \n revist` evenimentele ultimelor zile. Nu-ivenea s` cred` c` era abia cinci, ziua aceea p`rea s` n-aib` sfâr[it.Probabil c` a]ipise, fiindc` la un moment dat se trezi \n \ntuneric.Sophie b`tea la u[`.

– Fay, este aproape [apte [i la opt trebuie s` plec`m. Aprinselumina [i se duse s` trag` draperiile.

Se str`dui s` se ridice \n [ezut, clipind des.– Ai nevoie de ajutor ca s` te preg`te[ti? \ntreb` cu vioiciune

m`tu[a.– Nu, m` descurc singur`, cred, dar \]i mul]umesc pentru ofert`.– Atunci te las, trebuie s` m` schimb [i eu. Nu-i grozav c` ie[im la

cin`? Sophie p`r`si \nc`perea zâmbind, iar Fay \i r`spunse la fel. Nuputea s`-i strice seara – [i da, era o idee pl`cut`. Se ridic` cu greu [i\ncerc` s` mearg`. Era dificil [i dureros, dar reu[i s` [chiop`teze pân`\n baie.

Dup` ce se sp`l`, se \ntoarse \n camer`, se a[ez` pe scaunulsculptat din fa]a m`su]ei de toalet` [i \ncepu s` se machieze. Aplic` unstrat sub]ire de fond de ten, apoi \[i \ndrept` aten]ia spre ochi: rimelpe gene [i o umbr` de culoare pe pleoape. Efectul fu uimitor; ochii \istr`luceau ca ni[te pietre pre]ioase. Se ruj` cu grij` [i \[i perie p`rul.

|n privin]a ]inutei se hot`râse deja. Urma s` poarte o rochie lung`ce avea s` ascund` bandajul de pe glezna umflat`, o minunat` rochiede sear` \ntr-o combina]ie de verde [i ro[u-cafeniu, cele dou` culori

M~ TEM S~ TE IUBESC 59

amestecându-se cu un efect ame]itor. Era simplu croit`, pe gât, cumâneci lungi [i \i scotea \n eviden]` rotunjimile trupului, fiind strâns`pe coapse [i larg` la poale.

|[i puse rochia [i studie ansamblul \n oglind`. Era aproapefrumoas`, \[i spuse ea \ncântat`; culorile rochiei \i puneau \n valoareochii str`lucitori [i p`rul poleit parc`. |nc`l]` ni[te papuci de cas` dincatifea – tocurile nici nu intrau \n discu]ie – [i \[i puse cerceii. Era gata.

{chiop`tând, se \ntoarse la pat pentru a-l a[tepta pe Gabriel. |[ipusese \n minte s` se poarte politicos [i degajat, dar lucrurile p`reaus-o ia razna de fiecare dat` când se aflau fa]` \n fa]`. O cioc`nitur` \nu[` \i anun]` prezen]a.

– Intr`, strig` ea [i constat` cât de pu]in preg`tit` era pentruapari]ia lui. I se t`ie respira]ia: avea o \nf`]i[are viril` [i n`ucitor deatr`g`toare, cu c`ma[a [i cravata gri-deschis, sub smochingul negru,ce-i acoperea perfect umerii largi. Pantalonii negri asorta]i se mulau pepicioarele lungi, iar efectul de ansamblu era izbitor. Un b`rbat ceemana \ncredere \n sine [i magnetism. Fay fu cuprins` de sl`biciune [i\ncepu s` tremure.

El \i zâmbi, privind-o cercet`tor de jos pân` sus.– E[ti gata, concluzion` el r`gu[it. Fay aprob` din cap. |[i d`dea

seama de impresia pe care i-o f`cuse dup` expresia ochilor lui\ntredeschi[i. Cuvintele deveniser` inutile, iar inima ei \ncepu s` bat`nebune[te.

O ridic` \n bra]e. Figura lui era atât de aproape \ncât sim]i impulsulde a o atinge, de a o mângâia cu buzele. Se mul]umi \ns` s`-[i sprijinecapul pe um`rul lui, delectându-se cu aroma pur masculin`,amestecat` cu un iz vag de after-shave.

Sophie \i a[tepta la parter, g`tit` cu o splendid` rochie bleu, cup`rul de obicei rebel prins acum \ntr-un coc elegant la ceaf`.

– Sophie, ar`]i minunat! exclam` Fay dup` ce fu l`sat` jos.– |]i mul]umesc, draga mea, se ar`t` m`tu[a flatat` de exclama]ia

60 ALICIA THOMPSON

sincer`. E[ti r`pitoare, nu-i a[a Gabe?– Frumoas`, murmur` el, plecând s` aduc` ma[ina.|l privi cu triste]e.Câteva minute mai târziu, se aflau pe drum. Fay insistase s` stea pe

bancheta din spate, l`sând-o pe Sophie \n fa]`, lâng` Gabriel. Scuza c`dorea s` aib` loc pentru a-[i \ntinde piciorul fusese primit` de Gabrielcu un zâmbet ironic. P`stra tr`cerea, strâns \nf`[urat` \n mantia decatifea, de culoarea smaraldului, mul]umit` s` asculte discu]ia dintreceilal]i doi. El p`rea atent [i politicos, dar Fay sim]ea c` se gândea laaltceva. Ridicând fruntea, observ` c` ochii lui o urm`reau prin oglindaretrovizoare cu aten]ie mascat`. |[i cobor\ imediat privirea, resim]inddin nou [ocul emo]iilor primare pe care i-l stârnea orice \ntâlnire cuel. |i evit` ochii tot restul drumului, con[tient` c` era privit` din când\n când.

|n sfâr[it ajunser` la restaurantul bine \nc`lzit, luminat [izgomotos.

– Dac`-mi dai o mân` de ajutor, cred c` pot merge pe propriilepicioare, i se adres` ea lui Gabriel, care-i deschisese portiera.

– N-ar trebui s` for]ezi glezna, replic` el tran[ant.– Te rog, Gabriel, m-a[ sim]i jenat` s` fiu dus` \n bra]e, argument`

ea rug`tor.– Prea bine, r`spunse el, expresia \mblânzindu-i-se.O ajut` s` coboare [i o sprijini discret la intrarea \n restaurant. Fur`

condu[i la o mas`, iar Fay privi curioas` \mprejur.O mic` trup` muzical` cânta \n surdin` la un cap`t al \nc`perii, \n

fa]a unui ring de dans. Clientela l`sa senza]ia de bun`stare [irespectabilitate. Abia comandaser` [i \[i savurau aperitivul, cândSophie ar`t` spre doi clien]i ce tocmai intrau.

– Gabe, aceia nu-s Lucy [i John Baxter? Gabriel [i Fay \ntoarser`capetele. Ea \[i aminti ce-i povestise m`tu[a despre Lucy Baxter. Era otân`r` splendid`, mignon` [i blond`, cu ten alb str`lucitor, iar Fay

M~ TEM S~ TE IUBESC 61

sim]i o antipatie ira]ional` fa]` de cealalt`; prin compara]ie ea p`reane\ngrijit` [i demodat`.

Lucy \l observase pe Gabriel [i pornise deja \n direc]ia lor, cu figurazâmbitoare, tr`gându-[i tat`l dup` ea. De aproape, Fay constat` c` erafoarte frumoas`. Dar privirea ochilor azurii era ostil` când se opriasupra celor dou` femei, pentru o clip`, \nainte s`-[i \ndrepte \ntreagaaten]ie spre Gabriel, care-i zâmbea cu indulgen]`. Fay fu cople[it` degelozie \n vreme ce Lucy insista, iar Gabriel se declara de acord, canou-veni]ii s` li se al`ture la mas`. |n vreme ce a[teptau s` se maiaduc` dou` scaune, Fay o examin` atent pe Lucy Baxter. P`rul blondstr`lucitor era \mpletit \ntr-un coc savant, \n cre[tet, l`sând la vederetenul delicat al obrazului [i gâtul lung. Era machiat` cu pricepere, iarrochia alb` \i punea \n valoare rotunjimile trupului. Era splendid`, darFay \i observase r`ceala din priviri [i se \ntreba \nciudat` ce vedeaGabriel la ea.

Tat`l, John, p`rea \ns` un b`rbat pl`cut [i deschis. {i el era blond,dar tr`s`turile lui puternice purtau semnele onestit`]ii. |ntre el [iGabriel exista o vizibil` prietenie statornic`.

Se f`cur` prezent`rile, iar Lucy se vâr\ \ntre Gabriel [i John, spredezgustul Sophiei [i al lui Fay. Dar sosi mâncarea [i orice comentariufu amânat. Fay comandase paté cu mirodenii [i, \nfometat`, \[i amintic` nu mâncase nimic de la micul dejun. Observ` c` ochii Lucyei eraufixa]i asupra ei, cu o expresie mali]ioas` [i-i zâmbi politicos. Gabriel sear`ta \ncânt`tor [i spiritual, prevenind tensiunile, iar Fay se sim]icaptivat`. {armul lui natural o vr`jise. Cu greu \[i putea lua ochii de lael. |n mod vizibil, Lucy Baxter se afla \n aceea[i situa]ie.

Mai târziu, Lucy \l invit` pe Gabriel la dans, \ncercând s`-l conving`cu o mutri]` bosumflat`. Sophie emise un sunet dispre]uitor, iar Fayizbucni \n râs [i amândou` fur` r`spl`tite cu ni[te c`ut`turi ostile. {tiacare era p`rerea m`tu[ii [i o iubea pentru asta. |i urm`rii pe Lucy [i peGabriel, abia auzindu-l pe John, care \ncerca s` converseze cu Sophie

62 ALICIA THOMPSON

[i cu ea. Lucy flirta f`r` ru[ine. El \i zâmbea, iar Fay \[i feri privirea,bolnav` de gelozie. Dorea s` se \ntoarc` acas`, avea senza]ia c` sunt larestaurant de ore \ntregi [i se str`duia s`-[i mascheze disperarea.Gabriel [i Lucy revenir` la mas`, ea ag`]ându-se posesiv de bra]ulb`rbatului, dar ochii lui erau fixa]i asupra lui Fay. |i pricepuse\ngrijorarea [i \i zâmbea. Nu trebuia s`-l lase s`-i descifrezesentimentele, gelozia.

|n sfâr[it, veni [i vremea plec`rii. Fay sim]ea privirile celeilalte, \nvreme ce Gabriel o ajuta s` ajung` la ma[in`. Odat` instalat` pebanchet`, se sprijini de sp`tar [i \nchise ochii, sim]indu-se obosit`.Ceasul de pe bord ar`ta c` era trecut de miezul nop]ii. Glezna \i pulsadureros [i abia a[tepta s` ajung` \n pat. A]ipi de mai multe ori pe drum[i, ignorându-i protestele, Gabriel o ridic` \n bra]e [i o duse la etaj, \ndormitor. O a[ez` u[urel \n pat [i lu` loc lâng` ea, desf`cându-[i nodulcravatei.

– Nu te-ai sim]it bine \n seara asta, spuse el f`r` intona]ie,pironind-o cu ochii aceia nemilo[i.

– Ba da, protest` ea. N-am prea vorbit fiindc` m` durea glezna.– De ce min]i, Fay? \ntreb` el imediat.– Cred c` ar fi mai bine s` pleci, \i ignor` ea vorbele,

\ntorcându-se cu spatele.– Nu plec pân` nu-mi r`spunzi, insist` el.– Nu te mint, declar` ea r`spicat.– Spune-mi, ce p`rere ai despre Lucy Baxter? schimb` el subiectul

pe nea[teptate, prinzând-o de umeri [i obligând-o s`-i \nfrunteprivirea.

– Este foarte frumoas` [i sunt convins` c`-i o fat` dr`gu]`, replic`ea evaziv.

– Mincinoaso! Cuvântul [optit [i zâmbetul care-l \nso]ea o scoaser`din min]i.

– Bine, dac` ]ii s` [tii, cred c` e rece, mali]ioas` [i c` te va face

M~ TEM S~ TE IUBESC 63

nefericit.Gabriel zâmbi, continuând s-o ]in` de umeri.– {i ce-]i pas`? o lu` el peste picior.– M` las` rece. Voiai s` [tii adev`rul [i ]i l-am spus.– Probabil c` ai dreptate, replic` Gabriel. Se aplec` [i-i s`rut` u[or

buzele. Noapte bun`, Fay. Se ridic` \n picioare, p`rând epuizat, iar ea\l prinse de mânec`.

– |]i mul]umesc pentru seara asta, mi-a f`cut pl`cere, iar mâncareaa fost excelent`, spuse ea cu sinceritate, dorind s` reinstaureze pacea.

– {i mie mi-a pl`cut, zâmbi el obosit, mângâind-o parc` din priviri.– Toate prietenele tale sunt la fel de frumoase ca Lucy? relu`

curioas`, nedorind ca el s` plece, \ncercând s`-l mai re]in`.– Tu \mi e[ti prieten`, Fay?Ea se gândi o clip`.– Spuneai c` nu putem fi doar amici, par` ea, schi]ând un zâmbet

blajin.– Iat`-]i r`spunsul, veni replica lui criptic`. |i atinse u[or obrazul cu

degetele [i plec`, \nchizând cu grij` u[a \n urm`.|nc` surâzând, Fay cl`tin` din cap [i se apropie [chiop`tând de

fereastr`. Afar` \ncepuse din nou s` ning`. Era o priveli[te de basm, iarea r`mase acolo transfigurat`, cople[it` de gânduri triste. Oare existao leg`tur` serioas` \ntre Lucy [i Gabriel? Sophie nu credea una ca asta,spre consolarea ei relativ`, dar nu reu[ea s` scape de \ngrijorare [i degelozie. Lucy nu l-ar fi putut face fericit, el avea nevoie de c`ldur`sufleteasc` [i blânde]e. "De tine?" \ntreb` ea \n b`taie de joc [i oft`adânc. "Da, de mine. |l iubesc."

|l v`zu ie[ind din cas`. Gabriel \[i l`s` capul pe spate, l`sând neauas`-i cad` pe figur`, \ntr-o atitudine ciudat` de \nfrângere. Apoi arunc`]igara [i se urc` la volan, disp`rând \nceti[or \n spatele casei. Fay se\ntreb` ce-l \mpiedica s` doarm` suficient – a[a multe nel`muriri [iniciun r`spuns.

64 ALICIA THOMPSON

Porni [chiop`tând spre baie, dar se \ntâlni pe hol cu Sophie.– Cum te mai sim]i? se interes` m`tu[a.– M` doare glezna, r`spunse ea jalnic. Totu[i, a fost o cin`

minunat`, nu-i a[a?– A fost, pufni m`tu[a, pân` s`-[i fac` apari]ia Lucy Baxter.– Ah, Sophie, ce s` faci dac` Gabriel o iube[te?– N-o iube[te, replic` m`tu[a ferm.– Ai fost atât de amuzant` la restaurant, pufnind de fiecare dat`

când Lucy deschidea gura!Sophie p`ru stânjenit`.– Nu m-am putut st`pâni, admise ea. E o fat` groaznic`. Când l-a

\ntrebat pe Gabriel dac` e[ti schiload`, mi-a venit s-o plesnesc!– Asta n-am auzit – [i ce i-a spus? Curioas`, Fay o privea zâmbind.– N-am auzit r`spunsul, dar oricare ar fi fost i-a \nchis gura! {i el

era sup`rat, continu` Sophie. Vreme de cinci minute, s-a mul]umit s`priveasc` la toat` lumea.

Amândou` izbucnir` \n râs.– |n mod clar, ea nu prea are tact, remarc` Fay, uimit` de reac]ia

lui Gabriel la acea remarc`.– E s`lbatic`. Probabil fiindc` n-a avut niciodat` mam`, explic`

m`tu[a, observând interesul nepoatei. John a fost p`r`sit de so]ie,r`mânând singur cu Lucy, imediat dup` na[tere.

– Teribil, pentru amândoi! exclam` Fay, cuprins` de compasiunepentru tat` [i fiic`. Astfel se putea explica \n bun` parte atitudineaLucyei, precum [i purtarea lui Gabriel, \[i spuse ea cu speran]`.|ncheie conversa]ia cu un: noapte bun`, Sophie, [i intr` \n baie.

Mai târziu, \ntins` \n pat, \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gânduri, darera prea obosit` [i adormi repede, sperând \ntr-un miracol.

M~ TEM S~ TE IUBESC 65

Capitolul 5

Via]a la Lambrigg House continu` câteva zile lini[tit`, lipsit` deevenimente. Fay [i Sophie se \ntâlneau rar cu Gabriel [i presupuseser`c` fie se odihnea, fie lucra. Nu cobora la mas`, iar Sophie \i trimiteamâncarea \n camer`. Femeile \[i petreceau vremea discutând, citind,sau f`când curat. Lini[te [i pace. Fay era fericit`. Se sim]ea tot mai bine,acum putea merge f`r` probleme, singura nepl`cere fiindu-i provocat`de slabe accese de durere pe timpul nop]ii. Nu se manifestau alteefecte secundare.

|i era \ns` dor de Gabriel, cum nu mai sim]ise niciodat` \n via]`pentru altcineva; \i lipsea. I se ivi ocazia s`-l vad` \ntr-o sear`, cândSophie o rug` s`-i duc` o cina \n camer`. Fay se declar` imediat deacord, sim]ind un spasm \n stomac.

Lu` tava [i o duse cu grij` pe scar`, b`tând la u[a lui. Nu priminiciun r`spuns, a[a c` b`tu din nou ceva mai tare, [tiind c` el era acolofiindc` \l auzise mai devreme b`tând la ma[in`.

}inând tava \n echilibru cu o mân`, deschise u[a [i privi \n`untru.Nu se vedea nimeni, dar lumina era aprins`.

– Gabriel, Fay te deranjeaz`. }i-am adus ceva de mâncare! strig` ea.Nu primi r`spuns.

P`trunse \n micul apartament, privind \mprejur curioas`. Existau o

buc`t`rie, o baie [i \nc` dou` \nc`peri; conform spuselor Sophiei, erade sine st`t`tor. Intr` \ntr-una dintre camere, un salona[ [i a[ez` tavape o m`su]`. Nici urm` de Gabriel, iar curiozitatea o \mpinse s`cerceteze – era interesat` s` vad` cum locuia el.

Canapeaua uria[` de piele, situat` aproape de c`min, era practicacoperit` cu reviste [i c`r]i. Pere]ii acoperi]i cu tablouri abstacte erauzugr`vi]i \ntr-o nuan]` de ocru-ro[cat. |n fa]a ferestrei era a[ezat unbirou masiv de stejar, pe care trona o ma[in` de scris [i care era deasemenea acoperit cu foi de hârtie [i c`r]i. Un covor gros, deschis laculoare. |n camer` mai existau o combin` muzical` stereo, untelevizor mic [i o colec]ie de sculpturi africane. Atmosfera era pregnantmasculin`, iar Fay r`mase \ncântat` de contrastele puternice deculoare.

Ie[i din camer` decis` s`-l g`seasc` pe Gabriel. O singur` \nc`perer`m`sese necercetat`, iar ea \mpinse u[a cu grij`. Era un dormitor. Lalumina blând` a noptierei \l observ` pe Gabriel \ntins pe pat. Dormea,respirând lini[tit, iar ea se apropie atras` de imagine. Era \mbr`catdoar cu o pereche de blugi ponosi]i. F`cuse un du[ \nainte de a seculca, deoarece p`rul era \nc` umed, iar prosopul r`m`sese prins subel.

Fay \l privi \ndelung, sim]ind cum cre[te \n ea un talaz de dorin]`.Ochii ei explorau \nfometa]i fiecare centimetru din pieptul lat,acoperit de p`r negru, din umerii largi [i din bra]ele musculoase.Sim]ea nevoia s`-l ating`. Figura lui adormit` exprima lini[te; p`reamai tân`r, aproape neajutorat, iar ea nu se mai putu ab]ine, \ntinsemâna [i-i mângâie u[or obrazul. Goliciunea b`rbatului [i apropierea ol`sar` f`r` respira]ie.

Gabriel deschise ochii, brusc atent, o prinse de bra] [i o trase lâng`el pe pat. Se \ntoarse pe o parte, privind-o printre gene.

Fay r`mase a[a cum c`zuse, \nc` ame]it`, prea slab` pentru a facevreo mi[care, \ntorcându-i privirea, u[or speriat`.

M~ TEM S~ TE IUBESC 67

Gabriel se deplas` deasupra ei, ]inând-o captiv`. |i [opti blândnumele, iar inima ei \ncepu s` bat` sufocant de repede.

– Nu [tiai cât este de periculos s` intri \n camera unui b`rbat caredoarme? \ntreb` el r`gu[it, \n vreme ce degetele lui o scoteau din min]imângâindu-i gâtul.

– Nu, replic` ea inocent. Niciodat` n-am mai intrat \n dormitorulunui b`rbat. Instruie[te-m`, continu` ea pe ton provocator, cople[it`de dorin]`.

Capul lui cobor\ cu \ncetineal`, iar Gabriel puse st`pânire pebuzele ei, \nfometat, deplin, cuprinzând-o \n bra]e. Trupul lui era cald,\ncordat, presant, gura lui \i provoca un r`spuns incontrolabil. PentruFay disp`ruse orice alt loc de pe lume [i \l cuprinse cu bra]ele la rândulei, mângâindu-l, s`rutându-l cu \nfrigurare.

Gabriel sim]ea o nevoie aproape disperat` de a o poseda; era atâtde frumoas`, atât de preg`tit` s` se d`ruiasc`. Dar era tân`r`, inocent`[i neprih`nit`… [i apar]inea altuia. El, Gabriel n-avea niciun dreptasupra ei, nu putea profita.

Fay sim]i c` el se retrage, c`-i din nou st`pân pe ac]iunile sale.|i zâmbi, iar ea \i r`spunse la fel. R`maser` \mbr`]i[a]i, savurând

\mpreun` senza]ia de pace [i confortul reciproc.– O s` ]i se r`ceasc` cina, spuse ea \ntr-un târziu, \nc` respirând

greu. Gabriel o eliber` [i se ridic` \n picioare, punându-[i c`ma[a [ipermi]ându-i s` se ridice [i ea din pat f`r` stânjeneal`.

Ie[ir` din dormitor mân` \n mân`.– Tablourile astea sunt minunate. Tu le-ai pictat? \ntreb` ea privind

cu interes [i admira]ie o pânz` abstract` expus` deasupra c`minului.– Nu. Fratele meu era pictor. Ridic` ochii spre tablou, cu o

expresie \ndurerat`. A murit – \ntr-un accident de avion acum [aseluni.

Fay fu cuprins` de oroare, ne[tiind ce s` spun`. El p`rea pierdut \ngânduri.

68 ALICIA THOMPSON

– Probabil c` Sophie te a[teapt`, continu` el aspru.Fay se \ntoarse [i ie[i din \nc`pere [i din apartament. Cobor\ la la

parter \ncet, sim]ind o ap`sare incredibil`, dar [i dorin]a de a-l alinacumva. M`tu[a era \n sufragerie.

– Ce s-a petrecut? \ntreb` ea, observându-i figura ab`tut`.– Gabriel mi-a povestit despre fratele lui, [opti ea trist.– Tragic, aprecie Sophie sobru. Era mai tân`r decât Gabriel, avea

doar treizeci de ani când a murit.– A[ vrea s`-l pot ajuta, vorbi Fay absent`, având \nc` \n fa]a ochilor

fa]a bântuit` [i trist` a lui Gabriel.– Nu cred c` are nevoie de ajutor. Trebuie s` se \mpace cu situa]ia.Fay ciuguli din mâncare, neobservând privirile cercet`toare ale

m`tu[ii. |nc` nu dep`[ise triste]ea aceea când se duse la culcare.|ntins` \n pat, asculta zgomotele produse de deplas`rile lui Gabriel, laetajul de deasupra. Ajunse la concluzia c` Sophie avea dreptate: el nuavea nevoie de ajutor. |nainte de a adormi, \[i aminti c` a doua zi urmas` fie ziua ei de na[tere. Zâmbind, \[i spuse c` probabil Sophie va uita.

Se trezi devreme, hot`rât` s`-i duc` Sophiei la pat micul dejun. Sefuri[` la parter [i \l g`si pe Gabriel \n buc`t`rie, preg`tind cafea [ifluierând \nceti[or ca pentru sine.

– Bun` diminea]a, Fay, o \ntâmpin` el politicos. Cafea?– Da, te rog. Te-ai trezit devreme, constat` ea, r`spunzându-i la

zâmbet.– Trebuie s` plec, replic` el vioi, \nmânându-i o cea[c` plin`.– Doamna Bond nu vine ast`zi [i poate \nc` o vreme. A f`cut o

bron[it`, a[a c` m-am gândit s`-i duc micul dejun la pat Sophiei, \iexplic` ea, repetând cele auzite de la m`tu[` cu o zi \n urm`. Vrei s`prepar ceva [i pentru tine?

– Vrei s` m` pui pe picioare? \ntreb` el sec. Fay oft`, iar el ridic`mâinile \ntr-un pretins gest de predare. Ok, ok! |mi pare r`u! Da, mi-ar pl`cea s`-mi preg`te[ti ceva de mâncare.

M~ TEM S~ TE IUBESC 69

Ea \[i b`u cafeaua [i se ridic` \n picioare.– Ce ]i-ai dori? Pentru Sophie o s` fac omlet` cu [unc`.– Grozav. S`-]i dau o mân` de ajutor?– Nu, m` descurc mai bine de una singur`, se gr`bi ea s` r`spund`,

speriat` de perspectiva apropierii fizice.|n vreme ce preg`tea ou`le [i pâinea pr`jit`, el \i urm`rea gesturile

de expert`. Gabriel puse masa, \n timp ce ea preg`tea tava pentruSophie, toat` vremea con[tient` de privirea lui insistent`. Când \i a[ez`dinainte micul dejun, el \i mul]umi cu o grimas` de am`r`ciune.

– Vei fi o so]ie perfect`, remarc` el. Când te m`ri]i, Fay?Tonul era brutal, iar ea se cutremur`, dar se \ntoarse mânioas`.– Nu-i treaba ta. Las`-m` \n pace, Gabriel!El o ignor` [i \ncepu s` m`nânce \nfometat, lucru ce avu darul s-o

\nfurie mai tare.– M-ai auzit? stig` Fay.– Ar fi fost dificil s` n-o fac, replic` el r`ut`cios, continuând s`

m`nânce.St`pânindu-se cu mare greutate, Fay lu` tava [i ie[i din buc`t`rie,

trântind u[a cu piciorul. Erau mereu gata s`-[i sar` la gât unul celuilalt.Existau clipe de pasiune perfect`, sau de du[m`nie amar` – nimicmoderat. Rela]ia ei cu Sam fusese atât de lini[tit`, complet lipsit` deam`r`ciune. Renun]` s` mai priceap` ceva.

Sophie era deja treaz`.– Ah, Fay, nu trebuia! protest` ea \n vreme ce nepoata \i a[eza tava

\n bra]e [i tr`gea draperiile.– Ba da, replic` Fay cu fermitate. Meri]i.– Mi s-a p`rut c` aud ni[te strig`te, continu` m`tu[a, luând o gur`

de suc de portocale.– |mi pare r`u, te-am trezit? m-am certat din nou cu Gabriel. Se

a[ez` pe marginea patului. Se pare c` nu reu[im s` ne \n]elegem.– Ei bine, râse m`tu[a, [tii ce se spune despre cei care se ceart`.

70 ALICIA THOMPSON

– Nu-i vorba despre a[a ceva, ro[i Fay.– E[ti convins`?– {tiu c` Gabriel nu m` iube[te, afirm` ea cu siguran]`. Oricum, nu

vreau s` discut despre asta. Ou`le cu [unc` sunt pe gustul t`u?– Delicioase, mul]umesc – [i la mul]i ani!– }i-ai amintit! zâmbi Fay, aplecându-se s`-[i s`rute m`tu[a.– Bine\n]eles, iar dup`-amiaz` am s`-]i fac un tort.– Te las s` m`nânci micul dejun [i m` duc s` preg`tesc ceva [i

pentru mine.Cobor\ scara, din nou bine dispus`. Buc`t`ria era pustie. Gabriel

sp`lase vasele [i le l`sase la scurs. Fay mai preg`ti o omlet`, \[i f`cu ocafea [i deschise radioul. Ce \nc`pere primitoare, b`trâneasc`, darstr`lucind de cur`]enie! Gabriel aprinsese focul, iar fl`c`rile vesele sereflectau \n tig`ile al`mite atârnate pe pere]i [i \nc`lzeau masa uria[`de pin care se afla acolo dintotdeauna parc`. Era o atmosfer` pl`cut`,confortabil` – inima casei. Poate c` va preg`ti o pr`jitur`, era oactivitate pl`cut`. Da, avea s` fie o nevast` bun`, \[i spuse ea cuam`r`ciune, buna dispozi]ie risipindu-i-se dintr-o dat`.

Gabriel reveni pe la unsprezece [i intr` \n salonul unde Fay citea,cuib`rit` \ntr-un fotoliu, \n fa]a focului. Ea \i arunc` o privire scurt`,apoi \[i continu` lectura, sperând c` va pleca. Dar n-avu noroc; \n locde asta, el \i \ntinse un buchet imens de narcise galbene.

– Pentru tine, spuse el lini[tit. M-am purtat urât, iart`-m`.Fay se ridic` \n picioare, lu` florile [i se delect` cu mireasma lor

suav`.– Sunt splendide, [opti ea r`gu[it, impresionat` de gest. |]i

mul]umesc. De unde ai [tiut c` narcisele sunt favoritele mele?– Am ghicit, zâmbi el, ridicând din umeri.– M` duc s` le pun \n ap`. Voi s` ias`, dar el o re]inu.– A[teapt`. Mai am ceva pentru tine. Scoase din buzunar mai multe

plicuri [i i le \nmân`.

M~ TEM S~ TE IUBESC 71

– Felicit`ri! Fay era \ncântat`. Dar cum…– Le-am luat de la oficiul po[tal, replic` el. Trebuia s` le prime[ti

de ziua ta, nu ?|ntr-un impuls de moment, Fay \[i \ncol`ci bra]ele pe dup` gâtul

lui [i \l s`rut`.– |]i mul]umesc. Apoi, \n]elegând ce f`cuse, se retrase rapid, ro[ind

intens. Iart`-m`, murmur` ea, evitându-i ochii.– Nu-i nimic, r`spunse el, \ntorcându-se spre fereastr` [i

aprinzându-[i o ]igar`.– O s` le pun \ntr-o vaz`, spuse ea, parc` scuzându-se c` pleca.Aranj` florile cu grij` \ntr-un vas alb, chinezesc, apoi se a[ez` la

mas` [i \[i deschise felicit`rile. Veneau de la prieteni [i rude, una erade la p`rin]i, una de la Paul [i alta de la Sam, pe care o l`s` la urm`.Mesajul era scurt, dar cuprindea [i o \ntrebare: \i permitea s` vin` s-ovad`? Se sim]i descurajat`. Nu dorea s` se certe din nou cu el, dar n-avea s` se m`rite niciodat` cu el; inima ei \i apar]inea lui Gabriel.Decise s` nu se mai gândeasc` la problem` deocamdat`; era ziua ei,iar problemele puteau a[tepta pân` mâine.

Seara, se \mbr`c` pentru cin` cu grij` deosebit`. Petrecu mai binede o or` \mb`indu-se \n apa fierbinte [i \nmiresmat`, apoi se apuc` demachiaj [i \[i piept`n` p`rul. Alese o rochie crem de m`tase, desprecare [tia c`-i vine perfect. Era splendid croit` [i \i d`dea un aspect defragilitate. Fredon` o melodie, \n vreme ce-[i punea cerceii de smarald,primi]i cadou de la p`rin]i cu ocazia celei de-a dou`zeci [i unaanivers`ri a zilei de na[tere [i se parfum` discret. Apoi se a[ez` \n fa]aoglinzii pentru a verifica rezultatul. Ochii \i str`luceau, iar obrajii aveauun colorit s`n`tos. Ar`ta minunat. Poate c` \n seara asta avea s`-lcucereasc` pe Gabriel.

Cobor\ \n fug`, continuând s` cânte, pentru a o ajuta pe Sophie lapreg`tirea cinei. Dup`-amiaz`, f`cuser` un tort cu miere [i alune, dup`o re]et` veche. Era acoperit cu glazur` de ciocolat` [i trona \n mijlocul

72 ALICIA THOMPSON

mesei din buc`t`rie.– Pot s` pun o lumânare? \[i \ntreb` ea m`tu[a, potrivindu-[i [or]ul.

{tiu c`-i o aiureal`, dar f`r` lumânare n-are fason de tort aniversar.– Ai dreptate, r`spunse Sophie zâmbind. Caut` \n dulapul de lâng`

u[`.Fay g`si lumân`rile [i alese una verde. O \nfipse \n mijlocul tortului

[i se retrase pu]in s` admire efectul.– S`-l duc \n sufragerie [i s` aranjez masa?– Dac` e[ti amabil`, draga mea.– Ai nevoie de o mân` de ajutor la g`tit?– Nu, acum nu mai este decât chestiune de timp, râse m`tu[a.

Scoate por]elanurile bune, Fay, este o ocazie special`.– Bine!Cu \ncântare copil`roas`, Fay se duse \n sufragerie [i se apuc` s`

pun` masa pentru trei persoane. Gabriel promisese c` o s` coboare lacin`, iar ea \l a[tepta ner`bd`toare. Puse pe mas` [i vaza cu florileprimite de la el. Abia terminase, când \[i f`cu apari]ia [i Gabriel, \ntr-un costum de catifea neagr`, care-i accentua aspectul atr`g`tor. |izâmbi.

– Ar`]i splendid, murmur` el, cercetând-o din cap pân`-n picioare.– Ce-i asta? \ntreb` ea, ar`tând spre sticla pe care o adusese Gabriel

[i privindu-l cu ochi nes`]io[i.– De b`ut \n cinstea ta.– {ampanie! Ce dr`gu] – \]i mul]umesc. Fay l`s` sticla pe mas` [i

se \ntoarse spre el. Acum nu mai zâmbea.– Logodnicul t`u n-o s` apar`, presupun? spuse el, privind spre

cele trei scaune din jurul mesei. Dintr-o dat` p`rea mânios.Fay resim]i dureros cuvintele [i \nchise ochii.– Te rog, Gabriel, s` nu ne cert`m \n seara asta, spuse ea rug`tor.– Nu m` cert cu tine, replic` el rece.– S` te ia naiba, izbucni ea cu ochi-n lacrimi.

M~ TEM S~ TE IUBESC 73

El se crisp` [i ie[i din camer`. Fay inspir` profund, \ncercând s` selini[teasc`. Cât de crud putea s` fie! Mâine avea s`-i povesteasc`despre Sam, avea s` \nl`ture minciuna care d`inuia \ntre ei.

|[i prepar` un gin tonic [i \l b`u repede. Nu era obi[nuit` cu t`riile,a[a c` se \nec` [i tu[i violent, dar sim]i \ndat` efectul calmant alalcoolului.

Mâncarea avu mare succes – friptur`, cartofi cop]i [i budinc` deYorkshire, precum [i o garnitur` de legume preg`tite excelent deSophie, suculente, delicioase. Fay b`u mult vin, \ncercând s`-l ignorepe b`rbatul din fa]a ei, ai c`rui ochi se opreau mereu asupra ei. El nuaduse vorba despre scena ce se petrecuse \nainte de cin`; de fapt, sepurta la fel de \ncânt`tor [i spiritual ca de obicei, ceea ce avu un efectdeconcertant asupra lui Fay.

Cu contribu]ia vinului, spre sfâr[itul mesei, reu[i s`-l priveasc`direct. T`ie tortul, dup` ce \[i pusese \n minte o dorin]`, apoi b`ur`[ampanie \n s`n`tatea ei. Sophie \i \nmân` un cadou frumos\mpachetat.

Fay rupse ner`bd`toare ambalajul [i descoperi un [al brodat, atâtde frumos \ncât \i t`ie respira]ia.

– Este \ncânt`tor, [opti ea pierdut`. Ah, \]i mul]umesc Sophie! |[is`rut` m`tu[a cu toat` afec]iunea.

– I-a apar]inut bunicii, str`bunica ta. Sunt convins` c` o s`-]i plac`tot atât de mult cât mi-a pl`cut mie.

Fay [i-l petrecu peste umeri. Era foarte moale [i parfumat culavand` – atât de frumos.

Gabriel o urm`rea enigmatic, apoi scoase din buzunar un pache]el\nvelit \ntr-un ambalaj argintiu [i i-l \ntinse.

– La mul]i ani, Fay! Uimit`, primi pachetul [i \l deschise cu degete tremurânde. Scoase

la lumin` o cutie veche de bijuterii, bine lustruit`, fibrele lemnuluidescriind un model rafinat. Deschise cutia [i privi [ocat` con]inutul. Pe

74 ALICIA THOMPSON

o perni]` de catifea verde, se odihnea un colier cu smaralde micu]eprinse \ntr-o montur` de platin`. Fusese creat probabil de un mareartist. Ridic` ochii [i \ntâlni privirea cald` a lui Gabriel, pe figura luizâmbitoare.

Era gata-gata s` izbucneasc` \n lacrimi, cople[it` de cadou. Se\ntoarse spre Sophie s`-i arate colierul, dar locul unde st`tuse m`tu[aera acum gol.

– S-a dus s` prepare o cafea, \i explic` el, pe un ton grav, aproapehipnotic. Nu-l \ncerci?

Fay sim]i lacrimile alunecându-i pe obarz, \nchise cutia cu grij` [i i-o \napoie.

– Nu-l pot p`stra, [opti ea.– Nu-]i place? \ntreb` el, privind-o fix.– Ba sigur c` da, este cel mai frumos colier pe care l-am v`zut

vreodat`, dar eu... nu-l pot accepta, sunt convins` c` \n]elegi... Nu maireu[i s`-[i continue propozi]ia.

El ridic` fruntea cu seme]ie.– Nu pricep, declar` el distant. Ai impresia c` logodnicul t`u va

avea obiec]ii?Fay scutur` din cap n`ucit`.– Atunci? Este un cadou pentru tine [i trebuie s`-l accep]i, Fay.

Nicio alt` femeie nu l-ar putea purta, declar` el ferm, deschizând dinnou cutia [i extr`gând bijuteria. P`rea ridicol de fragila \n mâinile luiputernice. Las`-m` s` ]i-l pun la gât, continu` el blând, darneacceptând niciun argument. Vino.

Fay \[i [terse lacrimile [i se apropie de el, sim]indu-se n`p`dit` deo senza]ie de fericire. Se opri \n fa]a lui, \[i ridic` p`rul de pe ceaf` [iprimi contactul cu metalul rece al colierului, ap`s`tor [i nefamiliar.Degetele lui reci \i atinser` \n trecere pielea gâtului, provocându-i unfior.

– A[a. O \ntoarse u[or cu fa]a spre el, iar ea ridic` o mân` s` pip`ie

M~ TEM S~ TE IUBESC 75

colierul, zâmbindu-i cu timiditate.– Vreau s`-l v`d. Se apropie de oglind` [i \[i studie imaginea

reflectat`. Bijuteria sclipea minunat pe tenul ei imaculat, replic`perfect` la culoarea ochilor proasp`t umezi]i de lacrimi. Gabriel seapropie [i \i cuprise u[or umerii, iar privirile li se \ntâlnir`. Fay respiraprecipitat. |n ochii lui se citea ceva aproape inteligibil [i totu[iindescifrabil. Ah, de ce nu era capabil` s` le priceap` limbajul?

Observ` cum el se apleca [i-i s`ruta gâtul, provocându-i o reac]ieviolent`. Murmur` ceva, ni[te vorbe pe care ea nu reu[i s` le prind` [i,\n vreme ce se \ntorcea s`-l \ntrebe, buzele lor se \ntâlnir`. S`rutareapasional` solicita un r`spuns imediat, pe m`sur`.

Iar Fay r`spunse. Degetele ei se \ncurcar` \n p`rul negru [i des allui Gabriel, iar ea se lipi de trupul b`rbatului care o tulbura. Buzele lui\i parcurser` figura centimetru dup` centimetru, \n timp ce palmele \iexplorau doritoare rotunjimile corpului suplu. Speriat` de intensitateasenza]iilor proprii, Fay se desprinse brusc din \mbr`]i[are.

El nu se opuse, pricepându-i temerile [i nu f`cu nicio tentativ` dea o cuprinde din nou \n bra]e. Ea se lupta s`-[i controleze emo]iiletr`d`toare, sup`rat` pe sine, dar [i pe Gabriel, pentru u[urin]a cu carereu[ea s-o implice emo]ional. Se \ntoarse spre el cu o pornirer`ut`cioas`.

– R`splata pentru colier a fost satisf`c`toare? \[i manifest` eacruzimea.

Gabriel o privea direct, ochii lui exprimând cinism [i mânie.– Astea crezi c` au fost motiva]iile mele? \ntrb` el pe ton glacial.Fay era furioas`. El se ar`ta mereu atât de calm, de st`pânit.– N-a[ fi surprins`. Ce fel de b`rbat e[ti tu, dac` te legi de

logodnica altuia?Gabriel r`mase \mpietrit.– Ah, scorpie mic`! mârâi el. Po]i s` fii convins` c` n-am s` te mai

ating. Scuz`-m` c` am interpretat eronat r`spunsurile tale!

76 ALICIA THOMPSON

P`r`si \nc`perea cu un pas nepas`tor, atitudinea degajat` fiindcontrazis` de trântirea violent` a u[ii. Fay se cufund` \n cel maiapropiat fotoliu [i \[i acoperi figura cu mâinile. Tremura toat`, dincre[tet pân`-n t`lpi de revolt` [i nefericire. Remarcele ei t`ioase \[iatinseser` ]inta [i era con[tient` c` reu[ise s`-[i spulbere definitiv[ansele [i a[a \ndoielnice. {tia de asemenea c`, oricare ar fi fost ele,inten]iile lui Gabriel fuseser` cinstite. |i luase flori [i \i oferise un colier,\i adusese de la oficiul po[tal felicit`rile de ziua ei, iar ea \l r`spl`tise cuinsulte [i dispre]. Numai fiindc` avea capacitatea de a o incita, pentruc` \l iubea [i se temea c`-[i va tr`da sentimentele. Nu avea puterea s`i se \mpotriveasc`, era gata s`-i ofere orice i-ar fi cerut [i, \n acela[itimp, tem`toare c` va fi desconsiderat` din pricina asta, recursese laminciuni [i \n[el`ciune pentru a-l ]ine la distan]`. De data asta reu[ise,f`r` \ndoial`, dar asta nu-i furniza decât o senza]ie de dezgust \n fa]apropriei sl`biciuni. A[a cum o acuzase, se purtase ca o scorpie [i nuvedea nicio solu]ie de a \ndrepta lucrurile. Gabriel ajunsese s`\nsemne pentru ea mai mult decât oricine altcineva [i nu-l putea p`r`sil`sând am`r`ciunea [i ne\ncrederea s` d`inuiasc`; va fi nevoit` s`g`seasc` \ndr`zneala de a-[i cere iertare [i de a-i explica.

|[i [terse ochii [i cobor\ la buc`t`rie \n c`utarea m`tu[ii. O g`sia[ezat` la mas`, ascultând radioul [i savurând o cea[c` de cafea.

– Am crezut c` e mai \n]elept s` v` las singuri, zâmbi Sophie,\nchizând aparatul de radio.

– Ce bine ar fi fost dac` r`mâneai, suspin` Fay nec`jit`, a[ezându-se fa]` \n fa]` cu m`tu[a [i turnându-[i o cafea.

– Cum a[a, ce s-a \ntâmplat? S` nu-mi spui c` v-a]i cert din nou, \[iar`t` ea compasiunea.

Fay aprob` din cap.– Din ce motiv? Colierul este minunat.– |ntr-adev`r, accept` Fay. Este minunat, dar nu-l merit. {tiai c`

azi-diminea]` s-a dus pân` la po[t` s`-mi aduc` felicit`rile de ziua mea?

M~ TEM S~ TE IUBESC 77

– Da. Credea c` se cuvine s` le prime[ti ast`zi. Sophie o b`tu\ncurajator pe bra]. Haide – lucrurile nu pot s` fie atât de grave... nu[i dac` este dispus s` fac` asemenea gesturi frumoase.

Fay izbucni din nou \n plâns; cuvintele m`tu[ii atinseser` o coard`sensibil`.

– Dac` am f`cut vreo gaf`, te rog s` m` ier]i.– Nu, nu, nu-]i cere scuze, se smiorc`i Fay zgomotos. N-ai nicio

vin`. I-am aruncat \n fa]` ni[te vorbe \ngrozitoare, Sophie, iar acumhabar n-am cum s` \ndrept lucrurile, de[i e foarte important s-o fac.

M`tu[a \i \ntinse o batist`.– {terge-]i ochii, draga mea, [i hai s` vedem ce putem repara.

Imposibil s` fie atât de negru dracul.Fay se conform`.– Crezi c` exagerez? \ntreb` ea, ceva mai calm`.– Nu [tiu, ridic` Sophie din umeri. Care este p`rerea ta?– |nclin s` cred c` ai dreptate. Probabil c` reac]ionez

dispropor]ionat, iar aceasta este esen]a problemelor dintre mine [iGabriel!

– Vrei s`-mi poveste[ti ce s-a petrecut adineauri? – Da, accept` nepoata, privind-o direct. Nu [tiu ce m-a[ face f`r`

tine. Te iubesc, Sophie!M`tu[a avea o expresie \n]eleapt`. Fay era o fat` minunat`, iar ea

era dispus` s-o ajute. Dac` cei doi aveau nevoie de un imbold exterior,atunci ea era gata s` le fac` acest mic serviciu.

– P`i, \ncepu Fay, i-am spus c` sunt logodit`. {tiu c` a fost oprostie, dar cred c` m` cam temeam de el, sau poate de mine \ns`mi.Am \ncercat s`-l ]in la distan]`, recunoscu ea nec`jit`.

– {i ai reu[it? vru s` afle m`tu[a.– Cu siguran]`! Voiam s`-i spun adev`rul, dar n-am fost \n stare. E

atât de corect – ah, nu [tiu ce s` fac! Cu un gest de disperare \[icuprinse fruntea \n palme.

78 ALICIA THOMPSON

– Va trebui s`-i spui adev`rul, Fay. Merit`, [tii bine, o sf`tui Sophiecu blânde]e.

– Da. |n seara asta am \ncercat s`-i dau \napoi colierul. Nici n-a vruts` aud`, desigur, apoi ne-am certat – era foarte sup`rat. Niciodat`pân` acum n-a fost atât de grav, \ncheie ea relatarea. Ce s` fac?

– Cred c` [tii foarte bine, r`spunse m`tu[a cu grij`.– Adev`rat, dar \]i mul]umesc fiindc` mi-ai fost confident`. Este de

mare ajutor s`-]i descarci con[tiin]a, s` acorzi \ntâmpl`rilor adev`ratalor semnifica]ie.

– Adev`rul este, ridic` Sophie bra]ele cu pretins` disperare, c`totul tinde s` par` exagerat când suntem obliga]i s` tr`im izola]i delume, iarna! iar Fay \ncepu s` chicoteasc`.

– S` pun de cafea? Sophie aprob` din cap, iar Fay a[ez` ibricul pefoc. Spune-mi, continu` ea, ce [tii despre Gabriel. Eu abia dac`-lcunosc – imagineaz`-]i: s` iube[ti pe cineva f`r` s` [tii cel mai miclucru despre el! Râse, sim]indu-se mult mai bine.

– E[ti la curent cu tot ceea ce conteaz`, r`spunse m`tu[a pe ton\n]elept.

– Poveste[te-mi [i restul, vreau s` aflu tot.Cafeaua era gata, iar Fay reveni la locul ei [i umplu ce[tile. Sophie

inspir` adânc [i \ncepu relatarea:– Mi-a fost prezentat de Mary Lewis, la oficiul po[tal. Ea mi-a spus

c` era \n c`utarea unei locuin]e de \nchiriat sau de vânzare, a[a c` i-amoferit apartamentul de la ultimul etaj. Pe atunci, st`tea cu John Baxter[i cu acea fiic` a lui – nicio mirare c` voia s`-[i g`seasc` o locuin]`separat`, pufni m`tu[a.

Fay râse, comp`timind-o \ns` pe Lucy Baxter. Când cineva intra \ndizgra]ia Sophiei, nu mai avea nicio [ans`!

– Continu`, spuse ea rug`tor, sorbind o gur` de cafea.– Gabe a venit s` vad` apartamentul, ne-am \n]eles imediat, a[a c`

s-a mutat, iar asta e \ntreaga poveste.

M~ TEM S~ TE IUBESC 79

– Dar ce [tii despre el, insist` Fay.– Nu prea multe. Are o cas` la Londra [i nu cred c` i-a mai r`mas

vreo rud` dup` moartea fratelui. Erau foarte apropia]i, iar Gabe asuferit mult. Este un scriitor foarte cunoscut [i e bogat. N-am nicioidee despre trecutul lui, Fay, dar e un tip inteligent, cinstit – [i desigurfoarte atr`g`tor, \[i termin` ea povestea pe ton glume]. Fay era \ntrutotul de acord cu descrierea.

– Mi-a spus c` a stat \n Sicilia, \nainte de a se muta aici, interveniea gânditoare.

– Cred c` are ni[te prieteni acolo. Prime[te mult` coresponden]`din str`in`tate, complet` Sophie cu viclenie.

– Sunt extenuat`, declar` Fay, c`scând.– N-ai vrea s`-i duci o cafea, \ntreb` m`tu[a cu aparent` sfiiciune.Fay scutur` violent din cap.– Nu \n seara asta. N-a[ putea s` dau ochii cu el. Senza]ia e

dureroas` [i vreau s`-mi preg`tesc vorbele. Ah, apropo, am primit oscrisoare de la Sam, \n care \ntreba dac` poate veni \n vizit`. Te-arderanja?

– Nici vorb`, drag`, nu trebuia s` m` mai \ntrebi, [tii bine c` amiciit`i sunt oricând bineveni]i aici.

Fay se ridic` \n picioare [i se \ntinse.– |]i mul]umesc. Cred c` m` duc s` m` sp`l [i m` vâr \n pat.Lu` o tav` [i urc` \n sufragerie s` adune tacâmurile r`mase de la

cin`. Le stivui cu grij`, sim]indu-se ceva mai \ncrez`toare dup` ce \[idiscutase problemele cu Sophie. Fredonând o melodie, transport`tava plin` \n buc`t`rie.

M`tu[a se apucase deja de sp`lat vasele [i fu nevoit` s-o ia cu for]ade lâng` chiuvet`. Dup` ce o s`rut` din nou drept mul]umire pentru[al, Sophie se retrase la culcare. R`mas` singur`, Fay se apuc` s` spelefarfuriile [i s` le preg`teasc` pentru micul dejun din ziua urm`toare.Dup` ce termin` treaba, nu mai g`si nicio scuz` pentru a mai \ntârzia,

80 ALICIA THOMPSON

a[a c` stinse luminile, \ncuie u[a [i urc` \n camer`. Se dezbr`c`, sesp`l` [i se \ntinse \n pat, dar constat` c` nu reu[ea s` adoarm`. Se foi[i se r`suci vreun ceas \nainte de a se ridica din nou. Se duse la m`su]ade toalet` [i scoase din cutie colierul primit de la Gabe, cople[it` demâhnire. Fusese o aniversare ciudat`, \n acela[i timp fericit` [i trist`.

Suspinând, \[i zise c` o can` de lapte fierbinte ar fi putut-o ajuta s`adoarm`. Trase pe ea un capot – orice era preferabil acelei st`ri deautocomp`timire [i nemul]umire – [i cobor\, cu grij` s` nu fac`zgomot. Ajunsese \n holul de la intrare când auzi ni[te sunete veninddin buc`t`rie. S` fi fost ho]i? |nh`]` un ornament greu de alam` de peo m`su]`, [i se furi[` precaut` spre buc`t`rie, cu inima b`tându-inebune[te. |mpinse u[a, ridicând statueta deasupra capului... [i-l v`zupe Gabriel care \[i prepara o cafea.

El se \ntoarse, cu sprâncenele ridicate a surprindere. Fay l`s` bra]ul\n jos, sim]indu-se ridicol`.

– Credeam c` ne-au c`lcat ho]ii, \ncerc` ea o explica]ie jalnic`.– P`i, numai asta nu mi-o pusese[i \n cârc`, nu-i a[a? \ntreb` el

glaciar, \ntorcându-i din nou spatele [i revenind la preocupareaanterioar`, prepararea cafelei.

Fay r`mase cu ochii pe umerii lui largi, \ncercând s`-[i adunecurajul pentru a-i vorbi. I se ivise o ocazie perfect`, a[a c` trase aer \npiept [i spuse:

– Gabriel, putem discuta?– Acum? Nu-i pu]in cam târziu? Chestiunea nu poate fi amânat` pe

mâine? Glasul suna iritat, \n continuare distant.– Da – ba nu – ah, te rog, este important, se fâstâci ea, iar el se

\ntoarse, observându-i expresia disperat` de pe figur`.– Prea bine, oft` el a resemnare. Vrei o cafea?– Da, te rog. Se apropie [i se a[ez` la mas`. Gabriel umplu ce[tile

\n vreme ce ea \i urm`rea mi[c`rile. Haina [i cravata disp`ruser`, iarc`ma[a era descheiat` la gât. Avea p`rul ciufulit [i p`rea obosit [i

M~ TEM S~ TE IUBESC 81

tensionat, palid \n ciuda tenului bronzat. Se opuse din toate puterilepornirii de a-l lua \n bra]e, de a-i cere iertare.

Gabriel \[i aprinse o ]igar`. – Vrei [i tu? O \ntreb` cu o c`ut`tur` rece, iar ea aprob` din cap. |i

\ntinse bricheta aprins`, iar ea trase fumul \n piept cu nesa], ne[tiindcum s` \nceap`. N-avusese vreme s`-[i formuleze un plan; \i solicitaseaten]ia \ntr-un imbold de moment.

– Despre ce voiai s` discut`m? \ntreb` el obosit, eliberând pe n`ridou` fuioare de fum. Continua s` fie sup`rat pe ea, era convins`.

– Doream s` discut`m depre cele petrecute \n seara asta, vorbi ealini[tit, privindu-l direct, cu onestitate. |l v`zu \ncordându-se, darcontinu`. Despre lucrurile pe care ]i le-am spus...

– Nu cred c` mai exist` ceva de l`murit, spuse el pe un ton\nghe]at.

Fay strivi ]igara \n scrumier` cu degete tremurânde. {tiuse c` va fidificil, dar acum avea senza]ia c`-i va fi aproape imposibil.

– Te rog, Gabriel, relu` ea, trebuie s`-]i explic, nu-mi face misiunea[i mai grea.

– D`-i drumul, accept` el, ridicând din umeri.|n mod clar, n-avea de gând s`-i u[ureze demersul, iar Fay nu-l

putea condamna.– Primul lucru pe care trebuie s` ]i-l m`rturisesc este c` nu sunt

logodit`. |n sfâr[it o spusese [i sim]i o greutate ridicându-i-se de peumeri.

El ridic` fruntea brusc, iar ochii li se \ntâlnir`; ai lui erau reci,cenu[ii, cinici.

– O simpl` minciun`, nu? rosti el cu am`r`ciune, cu o mi[careobosit` a umerilor.

– Da, recunoscu ea, f`r` s` caute vreo scuz`, sperând c` el o s` vreas`-i afle motivele.

– De ce, pentru numele lui Dumnezeu, de ce? |ntrebarea sunase

82 ALICIA THOMPSON

aspru, emo]ional.Fay suspin`, \ntrebându-se cum ar putea formula r`spunsul la

\ntrebarea lui f`r` s`-[i tr`deze propriile sentimente.– Am rupt logodna chiar \nainte de a veni aici [i, când am plecat la

plimbare, \n acea prim` diminea]`, eram tulburat` [i pu]in speriat`...Glasul ei se pierdu; n-avea cum s`-i explice. Pumnul lui c`zu violent pet`blia mesei, f`când tacâmurile s` trepideze.

– Doamne, Fay, doar [tiai c` n-ai de ce s` te temi de mine! explod`Gabriel.

"Cu excep]ia propriilor mele sentimente", sun` r`spunsul \nmintea ei.

– Erai... mereu sup`rat pe mine, vorbi ea tremurat, iar umerii luise \ncovoiar`.

– {tiu – \mi pare r`u, spuse el f`r` s`-i ofere vreo explica]ie [i \[iaprinse alt` ]igar`.

– De atâtea ori am \ncercat s`-]i spun adev`rul, dar cu cât amânammai mult, cu atât \mi venea mai greu, continu` ea, ceva mai st`pân` pesine, con[tient` c`-i captase aten]ia. Dar sunt obligat` s`-]i m`rturisescadev`rul \n seara asta, dup` vorbele de neiertat pe care ]i le-amaruncat. Au fost doar ni[te cuvinte sc`pate la mânie, a[a c` \mi cerscuze – ai s` m` po]i ierta? \ncheie Fay pe ton de implorare.

Gabriel continu` s-o priveasc` o vreme printre gene, cu o expresieimpenetrabil`. Apoi d`du din cap.

– Bine\n]eles c` te iert. Cred c` trebuie s` d`m uit`rii celepetrecute.

Ea zâmbi fericit`.– |]i mul]umesc din nou pentru minunatul colier. Am s`-l p`strez

mereu, ca pe o comoar`.Entuziasmul ei \l f`cu s` surâd`.– M` bucur. {i \mi face pl`cere c` mi-ai spus adev`rul despre

logodn`.

M~ TEM S~ TE IUBESC 83

Fay se ridic` brusc \n picioare, dintr-o dat` stingherit`. Gabriel aveaun efect prea puternic asupra ei. |i venea s-o ia la s`n`toasa.

– Noapte bun` [i mersi c` mi-ai dat ascultare, [opti ea [i p`r`sirapid buc`t`ria.

– Noapte bun`, Fay, murmur` el mângâietor.Urc` \n camer` sim]indu-se mul]umit`, \mp`cat`. Adormi imediat

ce puse capul pe pern`. |n sfâr[it, \ntre ei nu mai existau minciuni.

84 ALICIA THOMPSON

Capitolul 6

|n dup`-amiaza urm`toare, \mbr`cat` cu ni[te blugi ponosi]i [i untricou, Fay f`cea ordine \n c`mara de sub scar`. |[i pusese un [or] [ini[te m`nu[i de cauciuc [i se apucase de treab` \n vreme ce Sophiemo]`ia. |n diminea]a aceea, m`tu[a c`utase ceva \ntr-un dulap [i pân`la urm` fusese obligat` s` se dea b`tut`. |i f`cea pl`cere acea activitate,pentru senza]ia de \mplinire pe care i-o furniza.

C`mara era plin` de obiecte vechi de mobilier, vrafuri de c`r]i [ireviste, precum [i tot felul de cutii pline cu nimicuri, de care Sophienu se putuse desp`r]i. Fay dorea s` le sorteze \n a[a fel \ncât m`tu[a s`le poat` g`si oricând ar fi dorit. Era o munc` murdar` [i curând figura\i era plin` de praf [i pânze de p`ianjen, din pricina numeroaselor\ncerc`ri de a-[i \ndep`rta p`rul din ochi.

Terminase cam jum`tate din treab` [i se sim]ea mul]umit` derezultate când auzi soneria de la intrare. Se ridic` cu greu \n picioare,\ntrebându-se cine putea s` fie. Sophie nu pomenise nimic desprevreo vizit`, de fapt Fay era surprins` c` cineva reu[ise s` ajung` pân`acolo, ]inând seama de starea vremii. Se scutur` pu]in de praf [ir`spunse la u[`.

Femeia de afar` o cercet` cu o privire dispre]uitoare, vizibilmali]ioas`. Fay adopt` o atitudine mândr`, \mpingând b`rbia \nainte.

– Pot s` v` ajut cu ceva? \ntreb` ea cu o polite]e glacial`.Expresia str`inei demonstra clar c` se \ndoia de o asemenea

posibilitate.– Spune-i lui Gabriel c` sunt aici, spuse ea pe un ton de comand`,

lipsit de polite]e. Cecilia Tansley. Am s` a[tept \n`untru. F`r` s`a[tepte invita]ie, \[i f`cu loc pe lâng` Fay [i intr` \n hol.

O clip`, Fay r`mase ca \mpietrit`, \ngrozit` de purt`rile celeilaltefemei. Apoi se adun` [i reu[i s` spun`:

– Dac` a[tepta]i aici, am s`-l anun] pe Gabriel c` a]i venit. Femeiap`[i nep`s`tor \n salon, privind \mprejur plictisit`, iar Fay profit` deocazie pentru a o examina mai atent. Cu pu]in peste treizeci de ani,era \nalt`, supl` [i elegant`. Purta o hain` de lân` de culoare deschis`,frumos croit` [i vizibil scump`, pantaloni de tweed [i ni[te cizme depiele, pân` la genunchi. O po[et` asortat` \i atârna pe um`r. Aveap`rul ca pana corbului, drept [i str`lucitor, \ncadrându-i obrajii, iarochii erau reci [i \nchi[i la culoare. Figura ei splendid` era perfectmachiat`.

Fay se \ntoarse pe c`lcâie, prin compara]ie sim]indu-se tân`r` [isimplu]`. Urc` scara \n fug`, \ntrebându-se cine putea fi str`ina. B`tula u[a apartamentului. Nu primi r`spuns, dar din`untru se auzeazgomotul f`cut de ma[ina de scris, a[a c` ap`s` clan]a [i intr`.

Gabriel st`tea la mas` [i lucra.– Iart`-m` de deranj... \ncepu ea, \ncercând s`-[i ignore pulsul

accelerat.– Da? El ridic` ochii iritat [i f`r` bun`voin]`. Apoi, v`zându-i

atitudinea r`nit`, continu`: \mi pare r`u, Fay, ce s-a \ntâmplat?– Te caut` o femeie. Cecilia Tansley.– Cecilia? Este singur`? Fruntea lui se \ncruntase.– A[a cred. A[teapt` \n salon.Gabriel se ridic`, \ntinzându-se [i trecându-[i mâna prin p`r,

preocupat. Fay \l \nv`lui \ntr-o privire nes`]ioas`. Observând-o, el

86 ALICIA THOMPSON

\ntinse mâna [i-i mângâie p`rul.– Cum te sim]i, \ntreb` el cu blânde]e.– Bine, ridic` ea din umeri cu nervozitate, iar Gabriel \ncepu s`

râd`.– Ce-i a[a amuzant? Vru ea s` [tie.– Tu, o nec`ji el. {tiai c` ai dâre de murd`rie pe fa]`?– Nu-mi pas`, declar` ea, ro[ind.Coborâr` \mpreun`.– S` v` preg`tesc o cafea? \ntreb` ea.– Ar fi grozav, \]i mul]umesc, Fay, zâmbi el [i intr` \n salon.Apuc` s` aud` salutul afectat al Ceciliei Tansley:– Gabriel, dragule, ce pl`cere s` te v`d! {i-i imagin` \mbr`]i[a]i [i

sim]i c`-i vine r`u de gelozie.– S-a \ntâmplat ceva nepl`cut? \l auzi ea pe Gabriel \ntrebând

aproape imediat.– Am s`-]i povestesc \ndat`, dragule, dup` o cea[c` de cafea. Sunt

moart` de sete! Crezi c` menajera aceea, sau ce-o fi ea poate s`-mi fac`o cafea?

– Fay nu este menajer` sau servitoare, veni replica scurt` a luiGabriel.

Nu mai \ntârzie s` asculte convorbirea, ci fugi la buc`t`rie [i seapuc` s` prepare cafeaua. Menajer`, servitoare! |i displ`cuse CeciliaTansley din prima clip`, iar gândul la \mbr`]i[area lor – \n mod clar,se cuno[teau foarte bine – \i era insuportabil.

Se sp`l` pe fa]` la chiuveta din buc`t`rie [i duse la etaj tava cu celenecesare pentru cafea, \ntrebându-se care va fi reac]ia Sophiei.

Intr` \n salon [i \l g`si pe Gabriel lâng` c`min, \n vreme ce femeiase a[ezase gra]ios pe canapea [i fuma nep`s`toare. Conversa]ia lor se\ntrerupse la intrarea lui Fay.

– Las-o aici, ordon` Cecilia, ar`tând spre m`su]a de lâng` ea [if`când un gest dispre]uitor de concediere.

M~ TEM S~ TE IUBESC 87

Bosumflat`, Fay se apropie, luptându-se cu impulsul de a l`sa tavas` cad` peste musafir`. Gabriel interveni:

– Cecilia, ]i-am mai spus, Fay nu este servitoare. Apoi lu` tava dinmâinile ei. |]i mul]umesc. Vrei s` bei o cafea cu noi? \ntreb` el, privind-o zâmbitor.

– Nu, trebuie s`-mi termin treaba, r`spunse ea cu \n]eles.– Permite]i-mi s` fac prezent`rile, continu` Gabriel politicos, cu o

figur` u[or amuzat`. Fay Drummond, Cecilia Tansley.Cele dou` femei se salutar` din cap, vizibil ostile. Fay f`cea \ns`

eforturi, de dragul lui Gabriel.– Bun` ziua, domni[oar` Tansley. Cecilia nici m`car nu catadicsi

s-o priveasc`, iar Fay se \ntoarse stânjenit`. Ierta]i-m`, murmur` ea [ip`r`si \nc`perea, fierbând de mânie, amintindu-[i abia \n ultima clip`s` \nchid` u[a.

Se reapuc` de cur`]enia din debara, mânia sporindu-i energia [igândindu-se \n continuare la cele ce se petrecuser` \n salon. Adunagunoiul [i se preg`tea s`-l duc` la crematoriu, când u[a salonului sedeschise brusc, iar Gabriel \[i f`cu apari]ia, cu o expresie furioas` pechip, \ncordat, mânios.

– L-ai l`sat \n ma[in`? strig` el, parc` nevenindu-i s` cread`.– Gabriel, nu te enerva, dragule, doarme, n-o s` p`]easc` nimic,

veni r`spunsul lini[titor al Ceciliei, pe un ton superior.Ner`spunzându-i, Gabriel trecu \n grab` pe lâng` Fay, parc` f`r`

s-o vad` [i d`du de perete u[a de la intrare.Fay abia a[tepta s` vad` cine r`m`sese \n ma[in`. Peste câteva clipe,

Gabriel reveni, ducând \n bra]e un b`ie]el, adormit. |nghe]`, surprins`de situa]ie. Cum putuse Cecilia Tansley s` lase copilul singur \nma[in`? {i al cui era cel mic?

Scutur` din cap; nu era treaba ei [i, cu excep]ia cazului c` ar fiascultat la u[`, n-avea cum s` afle r`spunsurile deocamdat`. O s` duc`gunoiul afar` [i apoi se va \mb`ia. Se sim]ea nevoia, f`r` \ndoial`, \[i

88 ALICIA THOMPSON

spuse ea, privindu-se. Era acoperit` de mizerie din cre[tet pân`-n t`lpi.Nicio minune c` nou-venita o considerase servitoare! Zâmbi, dintr-odat` con[tient` de partea amuzant` a \ntâmpl`rii care avusese darul s-o enerveze atât.

Gabriel \[i f`cu apari]ia \n buc`t`rie, pe când ea tocmai terminatreaba. Continua s` fie sup`rat, deplasându-se cu mi[c`ri bru[te, cubuzele strânse; scoase din frigider o sticl` de lapte.

– Te pot ajuta? \ntreb` ea, ner`bd`toare s` afle nout`]i.– Nu, dar \]i mul]umesc pentru ofert`, replic` el scurt.– E[ti foarte sup`rat, remarc` ea, privindu-l cum turna laptele

\ntr-un pahar.– Poate.Fay renun]` [i p`r`si \nc`perea. Nu dorea s` aib` de-a face cu

mânia b`rbatului, cu care se confruntase deja de prea multe ori.|[i preg`ti o baie fierbinte, \n care arunc` un pumn de s`ruri

parfumate [i se relax` vreun ceas, pân` ce r`cirea apei o determin` s`ias` din cad`. |[i usc` rapid p`rul [i puse pe ea ni[te pantaloni decatifea, ruginii [i o bluz` de m`tase asortat`. Se machie u[or. Prezen]aCeciliei Tansley \i stimula ambi]ia de a ar`ta cât mai bine. Oare avea s`r`mân` la cin`?

Cele mai negre temeri i se confirmar` când cobor\ s` prepare cina.|n holul de la intrare se aflau trei valize de piele. La buc`t`rie o g`si peSophie, cur`]ind legume, cu o expresie resemnat` pe chip.

– Ai aflat? se interes` Fay.M`tu[a f`cu un gest afirmativ.– Cine este?– Habar n-am. Gabriel trebuie s` coboare [i poate c` vom afla

atunci. Se apuc` s` spele legumele cur`]ate.– Crezi c` este copilul lui? relu` ea, dând glas fr`mânt`rilor.– Gabriel mi i-a prezentat pe domni[oara Tansley [i pe b`iat, dar

nu mi-a spus cine sunt, ridic` Sophie din umeri. Apropo, \]i

M~ TEM S~ TE IUBESC 89

mul]umesc pentru cur`]enia din debara, cu greu mai po]i recunoa[telocul.

– Mi-a f`cut pl`cere, [tii bine, Sophie.|n clipa aceea, Gabriel intr` \n buc`t`rie, iar conversa]ia \ncet`. Fay

\l \ntâmpin` cu un zâmbet, iar el \i r`spunse la fel. Se apropie deSophie [i \i spuse:

– |mi pare r`u, n-am [tiut c` vor veni – altfel te-a[ fi avertizat. Nuvreau s`-]i dau mai mult de lucru, a[a c` am s`-i duc la hotel...

Sophie i-o t`ie viguros.– Nici s` nu te gânde[ti! Prietenii t`i sunt bineveni]i aici. Avem

destul loc [i insist s` r`mân`; n-o s`-mi dea de lucru suplimentar.Dup` cin`, le vom preg`ti dou` camere, declar` ea cu fermitate. Nuprotesta, Gabe!

Gabriel pricepu c` n-avea cum s` câ[tige, se aplec` [i o s`rut` pefrunte.

– |]i mul]umesc.– Dac` domni[oara Tansley dore[te s` fac` o baie \nainte de cin`,

arat`-i unde sunt toate cele necesare.– E[ti un \nger, Sophie!– Dispari din buc`t`ria mea, pân` termin`m de preparat masa. Fay

\n]elese c` m`tu[a se bucura s` aib` musafiri. Probabil c` nu-i pl`ceas` stea de una singur` \n casa aceea mare.

– Da mi-e urât, admise Sophie, citind gândurile nepoatei. Când e[tisingur`, casa pare prea mare [i pustie.

– Dup` aspect, Cecilia Tansley o s` ne dea destul de lucru, râseFay.

– Totu[i, va fi pl`cut s` am din nou un copil \n preajm`, replic`Sophie, observând ca de obicei partea pozitiv` a lucrurilor.

Mai târziu, \n vreme ce se schimba pentru cin`, gândurile lui Fayrevenir` la copil. Gabriel ]inea la el, era foarte clar. S` fi fost CeciliaTansley amanta lui? |ndep`rt` ideea, incapabil` s-o suporte. Imaginea

90 ALICIA THOMPSON

acelei femei \n bra]ele lui \i provoca suferin]` [i disperare.– Ah, Gabriel, suspin` ea trist, n`p`dit` de dorin]a de a-l sim]i

aproape, \mbr`cându-se cu rochia neagr` de m`tase pe care o alesesepentru cin`. Scoase colierul din cutie [i \l puse la gât. Sandalele cu toc\nalt \i completar` ]inuta sofisticat`, redându-i \ncrederea \n sine decare avea atâta nevoie, fiindc` Cecilia Tansley urma s-i fie un potrivnicde temut.

Cobor\ cu pas re]inut, de parc` n-ar fi dorit s` dea ochii cu ceilal]i.|i venea s` plâng`. Sim]ea imboldul de a se duce direct la CeciliaTansley [i de a o goni departe. Reu[i s` se st`pâneasc`, luptându-se cugelozia.

Se duse la buc`t`rie pentru a verifica stadiul \n care se afla masa,dar recunoscând \n sine c` era doar un subterfugiu, pentru a amânaclipa când va fi obligat` s`-i \nfrunte pe to]i, \n salon. U[a din spate eradeschis`, iar buc`t`ria se umpluse de aerul rece de afar`. Se apropie s-o \nchid` [i \l v`zu pe Gabriel, stând afar`, singur. Era absolutnemi[cat, cu un aer de suferin]` [i cu privirea pierdut` \n spa]iu.

– Gabriel... ? [opti ea, ie[ind \n noaptea friguroas` de afar` [iatingându-i sfios bra]ul. Se \ntoarse; ochii lui cenu[ii p`reau chinui]i.Privirea ei reflecta \ngrijorare.

– Por]i colierul, spuse el cu blânde]e, parc` surprins.– Da – este minunat, zâmbi ea. Ochii lui \nnegura]i \i cercetar`

chipul.– Ah, Fay, morm`i el cu voce r`gu[it`, cu o intensitate dureroas`.

Ea recunoscu nevoia lui de a fi aproape de cineva [i \l cuprinse cubra]ele \n jurul taliei, \n vreme ce el o strângea lâng` sine. |ncerca s`-i\mprumute o parte din t`ria ei. Se temea pentru el, sim]ea dorin]aabsurd` de a-l proteja. Ceva \l f`cea s` sufere intens.

Apoi el se desprinse u[urel, prinzându-i mâinile [i r`maser`privindu-se \n ochi.

– Probabil c` ceilal]i se \ntreab` ce-i cu noi, spuse ea blând,

M~ TEM S~ TE IUBESC 91

nep`sându-i de fapt. El ridic` din umeri, dar o lu` de bra] [i intrar`\mpreun` \n cas`.

– Fay... \ncepu el, dar fu oprit imediat.– Nu spune nimic, te rog. Se sim]ea gata-gata s` izbucneasc` \n

lacrimi. Gabriel \i prinse b`rbia cu degetele lui puternice [i o oblig` s`-l priveasc`.

– OK. O s`rut` scurt [i plec`.Fay se a[ez` la mas`, zdruncinat` [i sl`bit`. |ntre ei se petrecuse o

scen` de puritate [i profunzime, iar ea dorea s` p`streze amintireaacelei senza]ii cât mai mult posibil.

Impunându-[i \n cele din urm` s` se al`ture celorlal]i pentru cin`,inspir` adânc [i se ridic` \n picioare.

Sophie tocmai \nmâna aperitivele, str`duindu-se s` fie politicoas`cu Cecilia Tansley. Musafira ar`ta n`ucitor de bine \ntr-o rochiemulat`, ro[u-aprins, magistral croit`, care l`sa prea pu]in din silueta eisupl` pe seama imagina]iei. Gabriel st`tea lâng` foc, fumând relaxat,dispozi]ia care-l \mpinsese \n bra]ele lui Fay ceva mai devreme fiind dedomeniul trecutului. Cecilia râdea, un sunet rece, ca de clopo]ei, careamintea de ghea]a sf`râmat`.

Ochii ei r`maser` asupra lui Gabriel mult` vreme, \nainte de a seapropia de servanta cu b`uturi, pentru a-[i turna un pahar de Xeres.Se a[ez` lâng` Sophie, care discuta cu Cecilia [i cu Gabriel [i \ncerc`s` se ]in` departe de conversa]ie. M`tu[a ar`ta splendid \ntr-o rochiede sear` bej, astfel \ncât pân` [i Cecilia p`rea impresionat`.

B`ie]elul nu era prezent.– S-a dus la culcare copilul? o \ntreb` ea discret pe Sophie.M`tu[a aprob` din cap.– Era foarte obosit. I-am repartizat camera de lâng` tine – sper c`

nu te deranjaz`. M` temeam c` va avea co[maruri [i cred c` ea nu l-arauzi, explic` Sophie, f`când un semn \n direc]ia Ceciliei Tansley.

Urm`rindu-i gestul, Fay o v`zu pe femeie aplecându-se spre

92 ALICIA THOMPSON

Gabriel [i [optindu-i câteva cuvinte ce avur` darul de a-i aduce unzâmbet pe buze.

Sophie spunea ceva.– ... [tii doar cum stau cu auzul...– Sophie, iart`-m`, eram cu gândurile \n alt` parte. Ce ai zis?– |]i povesteam despre Danny – b`ie]elul, relu` ea, observând

expresia confuz` a nepoatei. L-a[ fi plasat lâng` camera mea, darprobabil c` nu l-a[ fi auzit dac` \ncepea s` plâng` peste noapte.

– Niciun deranj, pe cuvântul meu. |mi plac cei mici, replic` Fay. {tiicât` vreme vor r`mâne aici?

– Habar n-am. Ce se aude cu masa?– M` duc s` v`d. Se ridic` \n picioare, bucuroas` c` i se ivise ocazia

de a sc`pa. Nu-[i putea dezlipi ochii de pe cuplul aflat \n fa]a ei. |ns`Sophie o re]inu.

– Nu-i nevoie, draga mea, m` voi duce eu.– Nu, replic` Fay cu disperare, vreau s-o fac.M`tu[a observ` direc]ia privirii triste a nepoatei [i nu mai insist`.|n buc`t`rie totul era gata, a[a c` stivui farfuriile pe o tav` [i le duse

\n sufragerie. Anun]` c` masa era gata, apoi se \ntoarse la buc`t`rie s`aduc` friptura fraged` de miel. Timpul trecu \ncet. Fay \nghi]eamecanic, refuzând s` se lase atras` \n conversa]ie. Gabriel reu[ise s`creeze o atmosfer` relaxat` cu pove[ti amuzante, \ncânt`toare. Sophieera cucerit`. Cecilia Tansley se ag`]a de fiecare dintre vorbele lui, cu oinsisten]` v`dit`. |l dorea, la fel ca Fay, dar avea de partea ei atuul unuiplus de frumuse]e [i \ndr`zneal`.

Pe timpul mesei, ochii lui Gabriel se oprir` de multe ori asupra luiFay. Era con[tient de atitudinea ei stingherit` [i neprietenoas`, iar eaobserv` c` se str`duia din r`sputeri s-o atrag` \n conversa]ie. Dar ea \irespingea eforturile, gândindu-se la copilul care dormea la etaj, lafemeia care st`tea lâng` el [i c`utând r`spunsuri la nenum`ratenel`muriri. Era oare Cecilia Tanslei iubita lui Gabriel? se \ntreb` ea

M~ TEM S~ TE IUBESC 93

pentru a zecea oar` \n ziua aceea, \nainte de a face o nou` tentativ` dea-[i reveni. Ce rost avea s` se chinuie singur` cu asemenea \ntreb`ridureroase? Nu putea fi sigur` de nimic.

Insist` s` prepare cafeaua [i s` aduc` la mas` pr`jitura de ciocolat`f`cut` de Sophie [i brânzeturile, iar atunci când cina lu` sfâr[it o invit`pe m`tu[` s`-i \nso]easc` pe Gabriel [i pe Cecilia \n salon, oferindu-ses` spele ea vasele. Gândul de a-[i petrece seara urm`rind cum b`rbatuliubit este captivat de frumoasa domni[oar` Tansley \i intensificadurerea de cap. Sophie se ar`t` \ngrijorat` \n vreme ce o ajuta s`strâng` masa.

– Fay, treci al`turi [i las`-m` pe mine s` termin treaba, spuse ea.– Te rog, Sophie. Nepoata se afla la cap`tul puterilor [i avu nevoie

de un efort pentru a-[i p`stra calmul. Nu vreau s` stau acolo, cu ei. M`doare capul \ngrozitor. Te rog, las`-m` s` sp`l vasele. M`tu[a ced`.

Termin` treaba \ncet, concentrându-se asupra fiec`rei farfurii,\ncercând s` nu se mai gândeasc` la altceva. Nici nu-l auzi pe Gabrielintrând \n \nc`pere [i tres`ri surprins` când \l sim]i \n spatele ei.

– D`-mi voie s` te ajut, spuse el, urm`rindu-i profilul.– Nu, replic` ea scurt, evitându-i privirea.– Ce s-a \ntâmplat? Avea o atitudine degajat` [i o privea cu c`ldur`.– Nimic. N-am nevoie de ajutor. Te rog, pleac`.Gabriel oft`, atingându-i obrazul cu un deget [i provocându-i un

fior de dorin]`.– Cum dore[ti, accept` el lini[tit. Dar n-ai s` m` po]i evita mereu.P`r`si apoi buc`t`ria.Fay \[i termin` treburile. Voia s` se duc` la culcare. Mai \ntâi

trebuia \ns` s`-[i cear` scuze c` se retrage [i s` spun` tuturor noaptebun`. Intr` \n salon, dar se opri imediat, \mpietrit` de imaginea dinfa]a ochilor. Radioul mergea, iar Cecilia \l tr`gea pe Gabriel de mân`,implorându-l s` danseze cu ea. El o respingea politicos. Unghiile datecu oj` se oprir` pe umerii lui largi, iar capul ei i se lipi de piept. Gabriel

94 ALICIA THOMPSON

\i observ` privirea, iar expresia de dispre] \ntip`rit` pe figura ei p`rus`-i provoace mânie.

Fay murmur` câteva cuvinte de scuz` adresate m`tu[ii, dezlipindu-[i cu dificultate ochii de pe cuplul de dansatori, suferind degelozie, cu respira]ia \ntret`iat`, apoi p`r`si camera, purtând cu sineimaginea imprimat` parc` pe retin`. Incapabil` s`-[i re]in` lacrimile,fugi la etaj, dar abia ajunsese la u[a dormitorului când sim]i o mân`prinzându-i um`rul [i obligând-o s` se \ntoarc`. Era Gabriel.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el mohorât. }i-e r`u?– Las`-m`! izbucni ea, \nfiorându-se sub atingerea lui, ce o ardea

parc` prin m`tasea sub]ire a rochiei.– Spune-mi, insist` el aspru, privind-o sfredelitor.Era inutil s` tac`, n-avea s-o lase \n pace pân` ce n-ar fi primit un

r`spuns.– Am o durere de cap, spuse ea adev`rul, \ncercând s` se elibereze

din strânsoare.– Atât de nepl`cut` \ncât s` te fac` s` plângi astfel? se ar`t` el

ne\ncrez`tor.Fay aprob` din cap, neavând \ncredere \n propriul glas.Gabriel morm`i ceva frustrat [i \i d`du drumul. |n clipa aceea

auzir` plânsul – hohotele unui copil speriat, trezit \n miez de noaptede un co[mar.

Pornir` amândoi spre camera al`turat`, \n mod automat, iar Fayaprinse lumina, \n timp ce-[i [tergea propriile lacrimi. B`ie]elul st`tea\n capul oaselor, \n mijlocul patului. Figura lui micu]` era sc`ldat` \nlacrimi. Privindu-l pentru prima oar` cu aten]ie, Fay sim]i c` toatesperan]ele privind viitorul se destram`; era copilul lui Gabriel. Dannyavea p`rul negru [i ochii cenu[ii ai tat`lui; asem`narea era izbitoare.

Gabriel lu` copilul \n bra]e, iar acesta i se cuib`ri la piept. Cu oexpresie dr`g`stoas` pe chip, \i [terse lacrimile [i-i [opti cuvintelini[titoare. Scena \i umezi din nou ochii lui Fay.

M~ TEM S~ TE IUBESC 95

– S`-i \nc`lzesc un pahar de lapte? L-ar putea ajuta s` adoarm`,rosti ea r`gu[it, sim]indu-se neinvitat` la scena aceea tandr`.

– Dac` e[ti amabil`, r`spunse Gabriel, \ntorcând spre ea o privire\nc` blând` [i cald`.

Fay d`du din cap [i p`r`si \nc`perea \ndurerat`.|nc`lzi laptele [i ad`ug` o linguri]` de miere [i un praf de

scor]i[oar`, apoi duse b`utura sus, \ntr-o can` cu iepura[i, pe careSophie o p`strase de când Judy era copil, din motive sentimentale.Poate c` iepura[ii \l vor \nveseli pe Danny, ajutându-l s` readoarm`.

Gabriel \l culcase pe b`iat [i st`tea pe marginea patului, spunându-i o poveste. Fay \i aduse cana [i d`du s` se retrag`.

– A[teapt`, te rog, o opri el.– Voi fi afar`, promise ea, apoi \i zâmbi copilului [i-i spuse: noapte

bun`, Danny.– Noa'te bun`, se auzi vocea sub]ire a b`iatului. R`mase afar`,

lâng` u[a dormitorului, conform promisiunii. N-ar fi fost potrivit s`-la[tepte \n`untru, era o situa]ie intim` \ntre Gabriel [i Danny – [i \nafar` de asta scena era prea dureroas`. |n cele din urm` Gabriel ie[i,stingând lumina \n urm` [i aducând cana cu iepura[i.

– A adormit, sopti el, iar ea zâmbi.St`teau fa]` \n fa]`, aproape atingându-se.– Trebuie s`-]i mul]umesc pentru atitudinea grijulie, declar` el,

ridicând cana goal`, iar Fay ro[i intens.– Pentru nimic, mi-am amintit doar ce senza]ie pl`cut` d` laptele

fierbinte. Gabriel surâse auzindu-i vorbele.– A fost un gest frumos [i-]i mul]umesc, zise el cu fermitate.Fay se \nclin`, stânjenit`. – E un copil dr`gu], oricine ar fi gata s`-l ajute.– Da, e un copil bun. Vocea lui suna distant. Auzindu-i triste]ea din

glas, Fay ridic` privirea. Oare regreta faptul c` nu se c`s`torise cuCecilia Tansley? Nu voia s` se implice, deja suferise destul.

96 ALICIA THOMPSON

– Noapte bun`. Deschise u[a dormitorului [i intr` nea[teptândvreun eventual r`spuns.

|ntins` \n pat, a[teptând somnul, lacrimile \i umplur` din nou ochii[i plânse ceea ce pierduse, ceea ce de fapt n-avusese niciodat`.

|n diminea]a urm`toare, Fay \[i savura cafeaua \n salon când CeciliaTansley \[i f`cu apari]ia [i lu` loc gra]ios \n fa]a ei.

– A mai r`mas cafea \n ibric? \ntreb` ea pe un ton prietenos.Fay o privi cu suspiciune. Pân` acum, nu-[i d`duse nicio osteneal`

de a fi politicoas` m`car. Mustrându-se pentru ne\ncrederea nefon-dat`, Fay zâmbi precaut`.

– Da, vrei s`-]i umplu o cea[c`?– Te rog. Cecilia se a[ez` picior peste picior [i \[i aprinse o ]igar`.

Fay \i \ntinse ce[cu]a de cafea, aruncându-i o nou` privire. Ar`taame]itor de bine, \n rochia neagr` de lân`, ce se asorta perfect cupodoaba capilar`. Bijuterii discrete de aur \i \mpodobeau urechile [i\ncheieturile mâinilor; l`sa senza]ia de frumuse]e [i bog`]ie – exactopusul meu, \[i spuse Fay, examinându-[i prin compara]ie blugiiponosi]i [i puloverul practic, care \ns` nu ie[ea \n eviden]`. Mai [ocat`,o auzi pe Cecilia spunând:

– E frumoas` casa asta veche. Locuie[ti aici, Fay? Sper c` nu tesuperi dac`-]i folosesc prenumele – iar tu va trebui s`-mi spui Cecilia.

Fay f`cu eforturi s` nu izbucneasc` \n râs. Deci acesta era motivulamici]iei bru[te a Ceciliei! Dorea s` afle care era statutul ei \n cas` [i,desigur, \n ce rela]ii era cu Gabriel. S` fi fost atât de disperat` \ncât s`se preteze la asemenea manevre? Oare o considera \ntr-adev`r rival`?

– Nu, nu stau aici. Sophie \mi este m`tu[` [i am venit doar s`-mipetrec vacan]a aici, explic` ea, u[urarea vizibil` a celeilalteprovocându-i un zâmbet.

– Ai venit de mult, \[i continu` Cecilia interogatoriul, \mblânzindu-l cu alt surâs.

– De vreo trei s`pt`mâni. Locul `sta este foarte odihnitor.

M~ TEM S~ TE IUBESC 97

Pl`nuie[ti s` stai mai mult? Jocul ̀ sta poate fi jucat \n doi, \[i spuse Fay,mândr` de tonul inocent al \ntreb`rii.

Cecilia ridic` din umeri nep`s`toare, stingând ]igara.– Atât cât o s` fie necesar, r`spunse ea cu \n]eles. Apoi continu`:

dar spune-mi, ce p`rere ai despre Gabriel? |n a[teptarea r`spunsului,ochii ei negri se \ngustar` provocator.

F`r` discu]ie c` obi[nuie[te s` intre direct \n subiect, \[i spuse Fay,amuzat`.

– |mi place, r`spunse ea, deliberat vag.Vizibil mul]umit` de r`spunsul degajat, Cecilia zâmbi din nou.– Arat`-mi o femeie c`reia s` nu-i plac`, glumi ea. Fay ar fi dat orice s`-i cunoasc` secretele.– Sunte]i prieteni apropia]i? O privea insistent, dorind s` afle cât

mai multe despre rela]ia ei cu Gabriel.– Foarte, veni r`spunsul \nfumurat. Fay nu reprezenta un pericol

pentru ea, dar n-avea ce r`u s`-i fac` dac` \[i securiza pozi]ia. |l cunoscde foarte mul]i ani – a stat adesea la noi, \n Sicilia, \mpreun` cu fratelelui, Alex. Ce vremuri minunate!

Fay o privea cu antipatie. Avuseser` o leg`tur` \ndelungat` [istrâns`, dar ea nu voia s` [tie nimic despre acel subiect.

– Lucrezi, Cecilia? schimb` ea subiectul, neinteresat` de r`spuns.Sprâncenele sub]iri, perfecte ale brunetei se arcuir`.– Sunt fotomodel, declar` ea arogant. Sunt surprins` c` nu-mi

recuno[ti figura – \n Italia sunt foarte cunoscut`.Fay \[i st`pâni un chicot, minunându-se de \nfumurarea Ceciliei.– Probabil c` e fascinant, reu[i ea s` replice.– |ntr-adev`r este – de fapt, a[a l-am cunoscut pe Alex. Era fotograf

la unul dintre contractele mele, teribil de atr`g`tor, dar desigur \ndat`ce l-am \ntâlnit pe Gabriel...

L`s` neterminat` fraza, sugerând c` Gabriel era proprietatepersonal`. |l a[teptase prea mult, mult prea mult, ca s` permit`

98 ALICIA THOMPSON

amestecul acestei feti]e palide cu ochi frumo[i. Gabriel trebuia ferit deea, de eventualele ei \ncuraj`ri. Moartea lui Alex fusese oportun`,permi]ându-i Ceciliei s`-l vâneze din nou pe Gabriel. Acum \l puteautiliza pe Danny pentru a-l aduce acolo unde voia. De ast` dat`, n-aveas-o mai resping`.

Se ridic` \n picioare, aranjându-[i rochia neagr` pe [oldurile suple[i aruncându-i oponentei un zâmbet rece, triumf`tor.

– Scuz`-m`, Fay, trebuie s` vorbesc cu Gabriel \nainte de prânz.P`r`si salonul, l`sând-o pe Fay cu senza]ia mizerabil` c` primise unavertisment.

M~ TEM S~ TE IUBESC 99

Capitolul 7

– Sam! Glasul ei tr`da ne\ncredere \n ceea ce vedea cu ochii.– N-ai primit felicitarea mea? \ntreb` tân`rul zâmbitor, cuprinzând

cu privirea imaginea ei [i a b`ie]elului care o ]inea de mân`.– Ba da. Habar n-am de ce am fost surprins`... intr`.|n ciuda celor petrecute \ntre ei, \i p`rea bine s`-l vad`. Se retrase

din u[` [i \l l`s` s` intre. Era tân`r, puternic [i familiar, \mbr`cat cublugii vechi [i cu un cojoc din blan` de oaie, atât de diferit de b`rbatul\nalt care-i bântuia acum zilele [i nop]ile f`r` mil`.

Sam o s`rut` cu afec]iune, iar ea \[i aminti de Danny, care-i priveape amândoi cu interes.

– Sam, ]i-l prezint pe Danny. Danny, acesta este Sam, un prieten.Sam \ngenunche râzând [i scutur` mâna sub]ire a b`iatului. Danny

\i r`spunse la salut cu un zâmbet prudent. Fay urm`rea scena. Sam [tias` se poarte cu cei mici, poate fiindc` provenea dintr-o familie atât demare.

– Intr` [i ia loc lâng` foc – probabil c` e[ti \nghe]at, spuse ea,conducându-l spre c`min.

|n salon nu era nimeni, iar Danny fugi la m`su]a de cafea, \[i lu`blocul de desen [i creioanele [i \ncepu s` coloreze. Fay \l urm`ri cu oprivire afectuoas`. |n ultimele dou` zile ajunsese s`-l \ndr`geasc`,

datorit` asem`n`rii cu Gabriel [i a firii lui lini[tite. Apoi se \ntoarsespre Sam.

– Scoate-]i haina, \l \ndemn` ea. Vrei ni[te cafea? Tocmai ampreparat.

– Mi-a fost dor de tine Fay, spuse el \ncet.– {i mie, recunoscu ea cinstit. Dar n-ai venit s`... ?– Nu, voiam doar s` pun lucrurile la punct [i n-am mai putut

amâna, zâmbi el copil`re[te.Ner`bdarea lui Sam constituise mereu o problem`, iar Fay scutur`

din cap, sim]indu-se dintr-o dat` mult mai matur` decât el, cu toate c`aveau aceea[i vârst`.

– |ntâi cafeaua, apoi putem sta de vorb`. |i lu` haina [i \ntreb`: vreiceva de mâncare? R`mâi mai mult? Ah, Sam, m` bucur c` te v`d! Seapropie [i \l s`rut`, nedându-i timp s` r`spund` la vreuna dintre\ntreb`ri. |n clipa aceea intr` Gabriel. Observ` scena cu ochii miji]i,\ntuneca]i; Fay [i Sam râzând \mpreun`, \mbr`]i[a]i. Fay observ` cumexpresia lui se modific`.

– Scuze, o c`utam pe Cecilia, spuse el cu r`ceal`, politicos [i\nchise u[a cu zgomot.

Mânia lui o f`cu pe Fay s` \nghe]e, iar Sam o privi curios.– Cine a fost?– Gabriel Winter, r`spunse ea am`rât`, dorindu-[i s` nu-l fi iubit

atât, astfel \nc`t el s` n-aib` puterea de a-i provoca suferin]` cu osimpl` privire.

– Scriitorul?– Da. M` duc dup` cafea. Nu mi-ai spus dac` vrei s` m`nânci?

schimb` ea subiectul; n-avea niciun chef s` vorbeasc` despre Gabriel.– Nu mi-ai dat ocazia s` r`spund, râse Sam. Nu, nu-mi este foame.Fay cobor\ la buc`t`rie [i \l g`si pe Gabriel fumând. Inima i se opri,

dar se apuc` s` preg`teasc` o ciocolat` pentru Danny, \ncercând s`-lignore. T`cerea ap`s`toare [i privirea amenin]`toare a lui Gabriel \i

M~ TEM S~ TE IUBESC 101

r`sturnar` hot`rârea [i sim]i nevoia s` vorbeasc`.– |mi dai [i mie o ]igar`?El i-o aprinse, i-o \nmân` [i veni \n spatele ei, atât de aproape \ncât

\i sim]ea respira]ia \n p`r.Trase tremur`tor din ]igar`, luptând cu impulsul de a se \ntoarce

[i de a i se cuib`ri la piept. |n loc de asta, se \ndep`rt`.– Vrei ni[te cafea? \ntreb` ea, convins` c` el \i putea auzi b`t`ile

puternice ale inimii.– Nu, r`spunse Gabriel intransigent. Cine este?– De ce te por]i atât de necivilizat, par` ea sup`rat`. Ochii lui lucir`

amenin]`tor. E Sam. }i-am povestit despre el, se gr`bi Fay s` r`spund`,speriat`.

– Fostul logodnic, remarc` el crud. Fay sim]i c` ochii i se umplu delacrimi.

– Uneori, te por]i ca un nemernic, acuz` ea.– Ai face bine s` nu ui]i chestia asta, o avertiz` Gabriel cu asprime,

\n vreme ce un mu[chi \i juca necontrolat pe maxilar.Apoi plec`, l`sând-o tremurând. |nc`rc` tava, ad`ugând [i câteva

felii de pr`jitur` cu fructe [i o duse sus cu mi[c`ri automate, mecanice,\n vreme ce cugeta la comportamentul mânios al lui Gabriel.

Sam \l ajuta la colorat pe Danny, dar s`ri \n picioare [i \i lu` tavadin mâini, zâmbitor. Fay trase draperiile [i aprinse lumina, iar Samturn` cafeaua \n c`ni. Apoi se a[ezar` \n fa]a focului, Fay ]inând b`iatulpe genunchi. Danny mânc` pr`jitura [i \[i b`u ciocolata cu o mutr`preocupat`, iar cei doi \[i \ncepur` conversa]ia.

– Voiam s`-mi cer scuze, declar` Sam, pentru scena de la plecare.Cred c` era vorba doar de mândria mea r`nit`.

– Nu, a fost crud din partea mea, dar n-am [tiut cum s`-]i spun c`nu m` pot m`rita cu tine f`r` s` te r`nesc. |ns` nici n-am \ncercat s`m` port cu blânde]e, declar` Fay cu regret, amintindu-[i scena.

Sam scutur` din cap dezaprobator.

102 ALICIA THOMPSON

– N-a fost vina ta. Am avut destul timp s` m` gândesc la problem`[i acum sunt convins c` ar fi fost un dezastru. Am fost mereu preaapropia]i.

– Da, mai degrab` ca frate [i sor`.– |nc` te iubesc, Fay, recunoscu el blând.– {i eu pe tine [i sunt fericit` c` ai venit aici s` l`murim lucrurile.

Când am primit scrisoarea ta am fost \ngrijorat`, recunoscu ea cinstit,dar aveam de gând s` te caut oricum, dup` \ntoarcerea mea la Londra.

|[i b`ur` cafeaua \ntr-o lini[te amical`, [tiind foarte bine cegânde[te cel`lalt, neavând nevoie de cuvinte. Danny adormi \n poalaei. Fay \l mângâia afectuos, observând cum juca lumina focului pefe]i[oara lui trist`.

Figura lui Sam exprima \mp`care zâmbitoare.– Oare vom fi \ntotdeauna atât de apropia]i, \ntreb` el gânditor.– Sper, este foarte important pentru mine, veni r`spunsul ei

vis`tor.– Retrospectiv, nu pricep cum am ajuns la ideea c`s`toriei. Am fi

stricat totul. Nu ne-am gândit la consecin]e – eu nu m-am gândit, \mipare r`u.

– N-a fost doar vina ta, Sam, am contribuit [i eu, precum [ipresiunile din partea familiei – cine poate spune cu exactitate? Acum,ne-am l`murit cu adev`rat? vru ea s` [tie, privindu-l direct \n ochii lafel de verzi ca ai ei. R`spunsul era clar. Nu exista resentiment, niciam`r`ciune, niciun semn de suferin]`, doar un soi de iubire fr`]easc`[i bucurie. Spre deosebire de Gabriel, Sam avea o fire deschis`,complet lipsit` de complica]ii.

– Vrei s` mai r`mâi câteva zile, dac` Sophie n-are nimic \mpotriv`?\ntreb` ea, dorind ca r`spunsul s` fie afirmativ.

– Da.De parc` ar fi fost vorbi]i, Sophie intr` \n salon.– Sam! Ce pl`cere s` te v`d, exclam` ea, scuturându-i mâna. Sper

M~ TEM S~ TE IUBESC 103

c` mai stai o vreme?– Mul]umesc, da.– |n ritmul `sta, casa o s` se umple pân` la refuz, remarc` Fay pe

ton glume]. Cafeaua e \nc` fierbinte, ce p`rere ai de o cea[c`, Sophie?M`tu[a se a[ez` pe canapea [i \[i petrecur` restul dup`-amiezii

discutând \n lini[te.Cina fu lini[tit`. Gabriel [i Cecilia ie[iser` \n ora[, iar Fay se perpeli

toat` seara [tiindu-i \mpreun`. |l culc` pe Danny, citindu-i o poveste.R`mase lâng` el, urm`rindu-i figura adormit`. Era un copil atât dedr`gu], cum putea Cecilia s`-l trateze cu atâta nep`sare? Avea nevoiede iubire, dar propria mam` nu prea \[i g`sea vreme de petrecut cu el.|ntreaga situa]ie era neclar`. De ce nu se c`s`torise Gabriel cu Cecilia,ca s`-i dea copilului numele s`u? |l iubea pe b`iat, Fay era convins`.

Cobor\ [i se al`tur` Lui Sam [i Sophiei. Trebuia s` nu se maigândeasc` la asta, dac` voia s`-[i p`streze s`n`tatea mental`. Searatrecu repede [i pl`cut, iar Fay reu[i s` se relaxeze. De fiecare dat` cândGabriel era prin preajm`, nervii ei erau \ntin[i la maximum, parc` ar fitr`it pe muchie de cu]it. Se retraser` to]i devreme. Sam mai ales eraobosit dup` c`l`torie. |n mod surprinz`tor, nu mai ningea, iarLambrigg House nu era \nc` rupt` de restul lumii, cu toate c`drumurile continuau s` fie foarte periculoase.

|nainte de culcare, Fay intr` din nou \n camera lui Danny. B`iatuldormea profund, dar ea l`s` u[a \ntredeschis` pentru cazul c` s-ar fitrezit iar peste noapte.

|n pat, ca de obicei, gândurile ei revenir` la Gabriel [i la cruzimeaar`tat` \n dup`-amiaza aceea. M`car dac` nu l-ar fi iubit!

La un moment dat, se trezi brusc [i r`mase nemi[cat` o vreme,\ntrebându-se ce anume se \ntâmplase. Apoi pricepu c` Dannyplângea. Se ridic` din pat, \[i \nh`]` halatul, f`r` s`-l mai \mbrace, \ngraba de a ajunge la copil. |l g`si \n pat, plângând [i-l lu` \n bra]epentru a-l lini[ti.

104 ALICIA THOMPSON

– Nu pleca, nu pleca, repeta el \ntruna, printre scâncete, vizibil\nsp`imântat.

– N-am s` plec, Danny, [opti ea, leg`nându-l u[urel. |i trebui mult`vreme s` se lini[teasc`. |i cuprinsese gâtul cu bra]ele lui micu]e, iar ea\l ]inea strâns la piept. Cecilia ar fi trebuit s`-l \mb`rb`teze [i s`-lcalmeze. I se rupea inima pe m`sur` ce devenea tot mai ata[at` deb`iatul lui Gabriel, \n]elegând c` \ntre ea [i tat` nu exista decât iubireaei nem`rturisit`.

Probabil c` a]ipise cu copilul \n bra]e, fiindc` se trezi tres`rind, adoua zi, sub privirile lui Gabriel – ea [i Danny continuând s` fie\mbr`]i[a]i. Chipul lui avea o expresie ciudat`. Fay r`mase nemi[cat` ovreme, adunându-[i gândurile [i amintindu-[i evenimentele seriiprecedente.

Fu cuprins` de o senza]ie de stânjeneal`, \n]elegând situa]ia,precum [i faptul c` str`vezia ei c`ma[` de noapte o expunea deplinprivirilor insolente ale lui Gabriel, care se plimbau cercet`toare de-alungul trupului ei, oprindu-se asupra rotunjimii sânilor, doar pejum`tate ascun[i [i asupra picioarelor goale. |ntorcându-se la figura ei\nro[it` [i sfid`toare, ochii lui exprimar` o veselie surprinz`toare.

Se desprinse cu grij` din \mbr`]i[area lui Danny [i privi \mprejur,c`utând halatul, pe care \[i aducea aminte foare clar c`-l adusese. Erac`zut pe du[umea [i \n clipa \n care-l descoperi, Gabriel se aplec` [i \lridic`.

Fay \i arunc` o uit`tur` speriat`. Era complet \mbr`cat, cupantaloni [i c`ma[` negre, hainele dându-i un aspect suplu viril [iamenin]`tor. De asemenea, scoteau \n eviden]` goliciunea ei relativ`.

Nu-[i d`dea seama dac` era sup`rat, dar trebuia s` afle.– Vrei s`-mi dai halatul de noapte, te rog? \ntreb` ea [optit.– Vino s`-l iei, o nec`ji el. Fay constat` surprins` c` \n ochii lui se

citea doar dorin]`. Nu f`cu nicio mi[care, ci r`mase \n pat cu inimab`tând nebune[te, \ncercând s` g`seasc` o solu]ie. |[i trecu o mân`

M~ TEM S~ TE IUBESC 105

prin p`rul castaniu, zburlit, f`r` s`-[i dea seama c` mi[careaincon[tient senzual` atr`sese din nou aten]ia lui Gabriel spre sânii eiplini. |nghi]i nervos, cople[it` de dorin]`, de[i se gândea cum ar puteasc`pa. Era dificil s` fac` vreo mi[care \n starea aceea de sl`biciunelanguroas`. |ns` trebuia s` \ncerce.

Danny dormea lini[tit, iar ea \[i mut` greutatea pe partea cealalt` apatului [i se ridic` \n picioare, atent` s` nu-l deranjeze.

Gabriel o urm`rea cu aceea[i privire fl`mând`, uitând parc` dehalatul pe care-l ]inea \n mân`.

– De când... ? \ncepu ea, dorind s` afle de cât` vreme le observasomnul, dar el nu o l`s` s` termine, ghicindu-i \ntrebarea.

– De vreo jum`tate de ceas. Te fr`mânt` problema?Fay nu reu[i s` r`spund`. Trebuia s` scape cumva.– Vrei s`-mi dai halatul? repet` ea cu respira]ia \ntret`iat`.

Tensiunea se instalase \ntre ei [i \n preajma lor. Gabriel continua s`stea nemi[cat, blocându-i calea cu silueta lui impun`toare, ochiicenu[ii nedezlipindu-se de pe figura ei.

– Cum ]i-am spus, vino s`-l iei, repet` el, amenin]`tor [i r`gu[it. Fayfu str`b`tut` de un fior imposibil de st`pânit.

– Te rog, Gabriel... insist` ea, f`r` s` [tie exact ce anume cerea.El \i ignor` apelul, degetele lui puternice ridicându-se \ntr-un gest

mângâietor spre gâtul ei, amplificând parc` tensiunea ce plutea \n aer.Fay \[i \ntoarse privirea spre Danny, \ndep`rtând mâna lui Gabriel.Danny – fiul lui. Ochii ei revenir` la Gabriel [i \ncerc` s`-l \ndep`rtezedin cale. |mpinse \n zidul format de pieptul lui, dar gestul se dovediinutil.

– Las`-m` s` trec! izbucni ea mânioas`.Gabriel \i puse un deget pe buze, avertizând-o s` nu fac` zgomot,

apoi o ridic` \n bra]e [i o duse \n camera ei. O depuse pe pat [i seaplec` asupr`-i.

Ea \l privea fix, inima b`tându-i atât de rapid \ncât \i era team` s`

106 ALICIA THOMPSON

nu cedeze.– Te doresc Fay – Doamne, cât te doresc, [opti el cu intensitate.

Spune-mi c` Sam nu ]i-a fost amant – vreau s-o aud din gura ta. Fay \[iumezi buzele; nici nu-i trecea prin minte s`-l contrazic`.

– Sam nu mi-a fost niciodat` amant, replic` ea supus`, frem`tândla expresia victorioas` ce ap`ruse \n ochii lui.

Se apropie [i o s`rut` pe buze. Fay nu mai avea putere s` i se\mpotriveasc`. Mâinile lui posesive \[i f`cur` loc pe sub c`ma[a denoapte, descoperindu-i moliciunea \nmiresmat` a trupului. Ea \i\ntâmpin` atingerile cu aceea[i dorin]` mistuitoare.

Fay \i cuprinse fa]a \n palme, \n vreme ce se s`rutau cu un fel dedisperare. Gabriel respira gâfâit.

|i descheie c`ma[a cu degete tremurânde, iar mâinile ei intrar` \ncontact cu pieptul lui fierbinte, aspru din cauza perilor; slobozi unsuspin de satisfac]ie. Gabriel fu str`b`tut de un fior, iar mâinile lui otraser` mai aproape cu nesa].

Vocile de dincolo de u[` avur` darul de a-i \nghe]a. Gabriel sc`p`un blestem, mânios, violent, iar cuvintele dure o trezir` pe Fay larealitate. El se ridic` \n picioare, \ncheindu-[i c`ma[a cu degetenesigure. Respir` profund de câteva ori, pentru a-[i redobândist`pânirea de sine. Ea \l privea cu ochi \nc` plini de dorin]`.

– Nu m` mai privi astfel, nu pot s` suport! gemu el.Fay zâmbi provocator, \ntinzând mâna [i atingându-i coapsa,

sim]ind mu[chii ce se \ncordau sub atingere.Nu se mai auzeau glasuri, a[a c` Gabriel se apropie prudent de u[`.– Trebuie s` plec, spuse el r`gu[it, f`r` tragere de inim`. Ah, Fay,

nu-mi vine s` te p`r`sesc astfel, dar dac` Sophie... |nghi]i restul frazei.– Du-te, \l \ndemn` ea moale, zâmbindu-i \n]eleg`tor. Se gândise

la ea [i \l iubea mai mult pentru asta.Imediat dup` ce el ie[i din camer`, Fay auzi vocea Ceciliei pe

palier. Oare \l v`zuse pe Gabriel ie[ind din camera ei? Poate c` da,

M~ TEM S~ TE IUBESC 107

fiindc` \ncepur` s` se certe. |[i astup` urechile, nedorind s` aud` ce-[i spuneau.

Peste vreo jum`tate de ceas, s` ridic` din pat. Holul era pustiu, iarea arunc` o privire \n camera lui Danny, dar o g`si goal`. F`cu un du[cu ap` rece ca ghea]a, apoi se [terse viguros, sim]indu-se ceva maibine. Se \mbr`c` repede [i cobor\.

Spre norocul ei, buc`t`ria era tot pustie. |[i prepar` o cafea [i \[iaprinse o ]igar`, neputându-se gândi la mâncare. Glasurile de afar` o\ndemnar` s` se apropie de fereastr`: Danny [i Gabriel se jucau \nz`pad`. R`mase nemi[cat`, observându-i. Gabriel râdea, completrelaxat, absorbit de copilul pe care-l arunca \n sus.

Ochii lui erau iubitori, era vizibil fericit. Danny se manifestaasem`n`tor. Fe]i[oara lui str`lucea, \n vreme ce râdea [i ]ipa de\ncântare. Se sim]eau excelent \mpreun` – \i lega o afec]iuneputernic`, iar Fay \ncerca sentimente contradictorii. Era mi[c`tor s`-ivezi \mpreun`, p`rea c` a[a este normal, dar situa]ia \i pricinuia osuferin]` ascu]it` [i ridica multe \ntreb`ri f`r` r`spuns. Continu` \ns`s`-i priveasc` \ngândurat`, pân` ce Gabriel \l ridic` pe copil pe umeri[i porni spre liziera p`durii, continuând s` râd` [i s` glumeasc`. De ce-i venea atât de u[or s`-i iubeasc` pe amândoi?

Se decise \n clipa aceea c` trebuia s` se \ntoarc` la Londra cât maicurând posibil. Va pleca \mpreun` cu Sam, care urma s` mai stea doarcâteva zile. |n prezen]a Ceciliei [i a lui Danny \i era imposibil s` mair`mân`. Ca mam` a fiului lui, Cecilia avea prioritate, iar Fay nu doreas` intervin` \ntre ei. Se a[ez` din nou la mas` [i \[i turn` \nc` o cea[c`de cafea, \ntrebându-se cum avea s` evolueze via]a ei \n absen]a luiGabriel.

Sam o g`si dup` prânz, \n salon, unde citea, \ncercând s`-[i uiteam`r`ciunea. Danny \l ]inea de mân`.

– Bun`, te c`utam, spuse el vesel.– Fay! strig` copilul, venind \n fug` la ea.

108 ALICIA THOMPSON

– Bun` ziua, dragul meu, \i zâmbi ea, s`rutându-l pe frunte. Ar`tadr`g`la[, \mbr`cat cu salopeta micu]` [i cu puloverul de lân` \n culorivesele.

– Unde-ai fost toat` diminea]a? \ntreb` Sam.– |n camera mea, r`spunse ea vag, \nchizând cartea. Ce pune]i la

cale? \ncerc` ea s` par` bine dispus`.Sam nu putea fi p`c`lit a[a u[or, dar nu coment`.– Vrem s` ne aju]i s` construim un om de z`pad` \n fa]a casei,

nu-i a[a, Danny?– Da, da! Copilul s`lta de ner`bdare, tr`gând-o de mân`, cu ochi

str`lucitori.– OK. Fay fu \nveselit` de manifest`rile ner`bd`toare ale b`iatului.

S` ne lu`m hainele [i cizmele [i s` ie[im afar`.Danny porni \n fug`, iar Fay \i arunc` o privire lui Sam.– Cecilia era obosit`, explic` el cu o strâmb`tur`, a[a c` m-am

oferit s` m` ocup eu de Danny.– {i Gabriel? El ce scuz` are?– S-a dus \n ora[ s` cumpere ceva pentru Sophie. Voia s`-l ia pe

Danny, dar Cecilia s-a opus, \[i continu` Sam explica]ia celor petrecutela prânz. El s-a sup`rat, \n mod vizibil.

Fay spera c` el nu-i va observa \mbujorarea.– |i sare ]and`ra foarte u[or.– Ai aflat pe propria piele? o nec`ji Sam, zburlindu-i p`rul. Ea

recunoscu dând din cap.– Sam, crezi c` Cecilia este atr`g`toare? El r`mase un timp pe

gânduri.– E foarte frumoas`, dar cam rece. Cred c` e capabil` s` distrug`

pe oricare b`rbat ce s-ar \ndr`gosti de ea, r`spunse el serios. Apoi ostrânse pe dup` umeri \ncurajator [i \i [opti: dar tu e[ti mai frumoas`[i mai blând` [i mai plin` de suflet.

Fay chicoti [i \l \mpinse cât colo, obi[nuit` cu complimentele lui

M~ TEM S~ TE IUBESC 109

extravagante, dar m`gulit`.– Hai s`-l g`sim pe Danny.Copilul se chinuia s`-[i \ncal]e cizmele. Fay \ngenunche \n fa]a lui

[i \l ajut` s` se \mbrace, iar Sam \l duse afar`, \n vreme ce ea c`utahaine pentru omul de z`pad`. Ar fi fost al doilea \n acea iarn`, \[i spuseea zâmbind.

Construc]ia dur` mult, fiind \ntrerupt` pentru numeroase b`t`i cubulg`ri [i pentru pauze de râs, dar \n cele din urm` omul de z`pad`uria[, de aproape doi metri fu gata. Sam \l ridic` pe Danny c` s` poat`pune cu mâna lui buc`]ile de c`rbune care-i ]ineau loc de ochi [i degur`, precum [i nasul morcov. |l g`tir` cu un fular [i cu p`l`rie, apoipornir` \n c`utarea unor be]e care s` ]in` loc de mâini. Fay g`sise [i oumbrel` veche, pe care o atârnar` de unul dintre be]e. Era gata [i seretraser` pu]in s`-[i admire opera, râzând \n voie.

– Ce nume s`-i punem?– Danny – cum m` cheam` [i pe mine, r`spunse imediat copilul,

a[a c` Fay \i scrise numele pe z`pad` cu buc`]ele mici de c`rbune:DANNY.

Sam \l ridic` pe umeri [i o cuprinse pe Fay cu un bra] [i r`maser`s`-[i priveasc` apreciativ opera. Ar`ta magnific, iar Danny \l c`l`reaentuziasmat pe Sam. Parc` ar fi fost o familie, \[i spuse Fay nefericit`.Oricine i-ar fi v`zut ar fi fost convins c` ea [i Sam erau c`s`tori]i, iarDanny era copilul lor. |nchise ochii, dorind cu disperare ca Danny s`fi fost copilul ei, al ei [i al lui Gabriel.

Sam \ncepuse s` cânte un colind, cu toate c` trecuse de multCr`ciunul, iar ea [i Danny i se al`turar` \n lini[tea dup`-amiezii târzii.

Land Roverul ap`ru \naintând \nceti[or pe alee, iar Fay \ncerc` s`-l ignore, cu toate c` inima ei i-ar fi ie[it bucuroas` \n \ntâmpinare.Dar Danny observase [i el ma[ina [i \i ceru lui Sam s`-l lase jos. Fugi laportier` [i-l trase dup` el pe Gabriel, povestindu-i ce f`cuse. Ochii lorse \ntâlnir`: ai lui \ngusta]i [i enigmatici, ai ei larg deschi[i [i tri[ti.

110 ALICIA THOMPSON

Gabriel admir` omul de z`pad`, apoi \l lu` \n cârc` pe Danny,observând bra]ul cu care Sam cuprinsese talia lui Fay. Ea zâmbisfid`tor, apropiindu-se mai mult de Sam [i urm`rind efectul cu opl`cere aproape sadic`.

– Trebuie s` m` apuc de prepararea cinei, murmur` ea.Sam [i Fay pornir` spre cas`, l`sându-i pe ceilal]i doi s` se joace \n

z`pad`.|n vreme ce Sam o ajuta la buc`t`rie, Fay \l \ntreb` dintr-o dat`:– Crezi c` Gabriel o iube[te pe Cecilia?– Ce conteaz`? ridic` el din umeri.– Pentru Danny este important, replic` ea t`ios.– E[ti convins` c` Danny e fiul lui Gabriel?– Este suficient s` te ui]i la ei! izbucni ea, cerându-[i imediat scuze.

Iart`-m`.Sam o cuprinse cu bra]ul, \ntr-un gest protector.– |l iube[ti, afirm` el simplu. Fay pricepu c` n-avea cum s`-l

p`c`leasc`.– Da, \l iubesc, recunoscu ea am`rât`. {i [tiu c` el nu ]ine la mine,

nu reu[im s` ne \n]elegem deloc. Observ` triste]ea din ochii lui. Te-aisup`rat.

– Pu]in, zâmbi el slab. Te-am pierdut.– Ah, Sam, \nc` te iubesc, [tii bine.Tres`rir` amândoi la zgomotul f`cut de \nchiderea u[ii.– Cine a fost?Sam se gr`bi s` ias` pe hol [i privi spre scar`.– Gabriel, r`spunse el peste um`r.Fay sim]i c` i se face r`u. Oare \i auzise declara]ia? Dac` da, era

pierdut`. Se \ntoarse spre Sam alb` la fa]`.– Crezi c` m-a auzit? [opti ea.– Nu [tiu. N-a[ zice, \ncerc` el s-o \mb`rb`teze. Fay \l prinse de

bra].

M~ TEM S~ TE IUBESC 111

– Când te \ntorci la Londra, m` iei [i pe mine? \ntreb` ea cu un soide disperare.

– Hei, calmeaz`-te, drag`, nu-i sfâr[itul lumii!– Vrei s` m` iei? insist` ea.– Sigur c` da, oricând vrei.Fay \l \mbr`]i[` recunosc`toare.– |]i mul]umesc, Sam! M` \n]elegi? N-am s` mai fiu capabil` s`-l

\nfrunt, dac` a auzit tot.– |l iube[ti cu adev`rat, constat` el resemnat.– Probabil c` m-am \ndr`gostit din prima clip` când l-am v`zut.

|mpotriva voin]ei mele, mai ales acum, dup` ce i-am cunoscut peDanny [i pe Cecilia. Trebuie s` se \nsoare cu ea [i s`-i dea copiluluinumele s`u, iar eu voi fi obligat` s` m` feresc din calea lui. |ncepuses` plâng`, iar Sam o mângâie lini[titor pe p`r.

– {tiu, draga mea, spuse el blând. Nu mai plânge – putem plecaoricând ai s` dore[ti.

– Trebuie s` discut cu Sophie, s`-i explic. A fost atât de dr`gu]` cumine, spuse Fay, [tergându-[i lacrimile cu degete tremurânde.

Definitiv` planul \n vreme ce se ocupa de cin`. Venise vremea s` se\ntoarc` la lucru. Avea s`-i scrie lui Paul la noapte. |[i revenise dinpunct de vedere fizic, munca o va ajuta s` uite, spera ea. |n drum sprecamera ei, \l auzi pe Danny ]ipând fericit din baie. Vâr\ capul pe u[` [io descoperi pe Sophie, cu p`rul \n dezordine, complet ud`,\ngenuncheat` lâng` cad` [i stropindu-l pe b`iat, care r`spundea \nacela[i fel.

– Sophie, e[ti flea[c`! exclam` ea, râzând.– Bun`, draga mea, replic` m`tu[a cu ochi str`lucitori. |ntr-adev`r,

sunt, dar m` distrez de minune.Fay se a[ez` pe un scaun.– Cecilia n-a avut vreme, presupun, coment` ea r`ut`cios. Sophie

pufni.

112 ALICIA THOMPSON

– Femeia aia nu pare s` aib` niciun pic de timp pentru Danny. I-am spus-o \n dup`-amiaza asta, dup` ce m-am \ntors de la vicar.

– Deci acolo ai fost! Nu te-am v`zut toat` ziua. Voiam s`-mi cerscuze pentru purtarea mea din ultima vreme.

Sophie scutur` din cap, \n vreme ce-l \nf`[ura \ntr-un prosop peDanny.

– |n]eleg, Fay. }i-a fost greu – Gabriel [i Cecilia, apari]ia lui Sam...Mi-am dat seama c` vrei s` fii singur`.

– Drag` Sophie, te iubesc. Am fost deprimat` [i confuz`, dar astanu-i o scuz`. Poveste[te-mi despre Cecilia.

Sophie \l \mbr`c` \n pijama pe Danny, care cânta de unul singur. – Ei bine, când m-am \ntors, am aruncat o privire \n salon. Era

acolo, \n fa]a focului, plictisit` de moarte, r`sfoind o revist`, de parc`n-ar fi fost nimic de f`cut prin cas`. M`tu[a se opri s`-[i trag` sufletul,\mbujorat` [i ofensat`. Dup` ce m-a v`zut, mi-a aruncat una dinprivirile ei superioare [i practic mi-a dat ordin s` preg`tesc o cafea. A[ac` am intrat – probabil c` a fost destul de hazliu – [i i-am declarat c`nu-i sunt servitoare. Dac` voia cafea, n-avea decât s`-[i dezlipeasc`fundul de pe fotoliu [i s`-[i fac`!

– Bravo! aplaud` Fay. |n ziua când [i-a f`cut apari]ia, a procedat [icu mine la fel, de fapt m-a considerat slujnic`. Oricum, spune maideparte.

– Am \ntrebat-o unde era Danny, continu` Sophie, \nc` enervat`.Mi-a spus c` are impresia c` e cu Sam, dar nu \n]elege de ce m`intereseaz`. Nu m-am mai putut st`pâni, Fay, mi-a s`rit ]and`ra [i i-amdeclarat c` se poart` groaznic cu cel mic [i c` este un mare nenorocpentru el s` aib` o asemenea mam`. {tiu c` n-ar fi trebuit s` spun unaca asta. Nicio mirare c` Gabe nu pare deloc atras de ideea de a sec`s`tori cu ea.

– Ar trebui s-o fac`, interveni Fay cu voce calm`.– Nu cunoa[tem \ntreaga poveste, Fay, n-ar trebui s`-l judec`m.

M~ TEM S~ TE IUBESC 113

– Eu o fac. Doar uitându-se la Danny ar trebui s`-i fie suficient.Copilul se sp`la pe din]i, figura lui demonstrând concentrare maxim`.Merita toat` dragostea [i aten]ia lui Gabriel.

– {i ce ]i-a r`spuns Cecilia?– Aici a fost ciud`]enia – s-a mul]umit s` zâmbeasc` strâmb [i a ie[it

din camer`. |mi venea s-o plesnesc peste fa]`! Este o femeie dur`,lipsit` de c`ldur`, Fay. Ai fi gata s`-l condamni pe Gabriel la o via]`al`turi de ea, când e clar c` nu o iube[te?

Nepoata era \ns` de neclintit.– Trebuie s` pl`teasc` pre]ul. E[ti dispus` s`-l condamni pe Danny

la o via]` f`r` tat`? replic` ea.

114 ALICIA THOMPSON

Capitolul 8

Fay ie[i din baie, se [terse [i \[i \mbr`c` halatul. Apoi intr` \ndormitor s` se g`teasc` pentru cin`. |n vreme ce-[i usca p`rul, se\ntreb` cum se f`cea c` Gabriel nu se c`s`torise cu Cecilia. |l [tia onest[i iubitor; poate c` nu aflase despre existen]a lui Danny, de[i nu [i-oputea imagina pe Cecilia p`strând un asemenea secret, mai ales c`-ldorea \n mod clar pe Gabriel.

Gândurile \i fur` \ntrerupte chiar de Cecilia, care intr` \n camer`,f`r` s` mai bat` la u[`. Iritat`, Fay se \ntoarse spre nou-venit`.

– Obiceiul este s` ba]i la u[` m`car, \nainte de a da buzna \ndormitorul cuiva, spuse ea cu r`ceal`, incapabil` s`-[i maschezeantipatia fa]` de femeia frumoas` din fa]a ei. Avea tot ce [i-ar fi pututdori Fay – plus Gabriel [i Danny.

|mbr`cat` cu o rochie de culoarea piersicii foarte potrivit` cu tenulei, Cecilia o privea fix, cu ochi mali]io[i.

– {tii totul despre dormitoarele altora, nu-i a[a? Ce pui la cale?\ntreb` ea absolut necivilizat.

Fay r`mase [ocat`. Cecilia cea st`pân` pe sine disp`ruse, \nlocuit`de o femeie mânioas`, gata de lupt`.

– Nu \n]eleg la ce te referi, replic` Fay, reu[ind \nc` s` men]in` unton civilizat. Acesta era adev`rul.

– Eu cred c` pricepi, continu` bruneta mânioas`, insolent`.Vorbesc despre felul cum te-ai aruncat \n bra]ele lui Gabriel.

|mpotriva voin]ei, Fay sim]i c` ro[e[te.– Vezi – n-ai cum s` negi. Da, l-am v`zut p`r`sind camera asta

azi-diminea]` [i era foarte clar ce se petrecuse!– Ie[i afar`, [opti Fay, incapabil` s` fac` fa]` atacului Ceciliei. Nu se

sim]ea \n stare s` r`spund` insultelor cu aceea[i moned`. Era r`nit` [iextenuat`. Cecilia nu se mi[c` din loc.

– Te avertizez, las`-l \n pace. E[ti la curent cu situa]ia, sau m`carear trebui s-o [tii pân` acum, continu` Cecilia, cu o privire dur`,\nc`rcat` de ur`. Fay \[i feri ochii. Da, cuno[tea situa]ia. Cecilia venises` ia ceea ce-i apar]inea [i, \n mod ciudat, lui Fay \i era mil` de ea.

– N-ai de ce te teme. Am s` plec curând, spuse ea obosit`.– Bine, zâmbi Cecilia. Pân` atunci, ]ine-te departe de el.P`r`si \nc`perea cu pa[i mari, l`sând-o pe Fay singur` [i

zdruncinat`. Casa asta devenea de nesuportat, claustrofob`; emo]iileputernice ce-i legau pe ocupan]i aveau darul s`-i slu]easc`. Fay nu voias` devin` urât`, \[i dorea doar lini[tea care s`-i permit` s`-[i oblojeasc`inima suferind`.

Se \mbr`c` \ncet pentru cin`, nedorind s` coboare \n sufragerie.Nu era obligat`, \ns` a r`mâne \n camer` ar fi echivalat cu orecunoa[tere a \nfrângerii [i, chiar dac` \[i pierduse inima, \i r`m`sesemândria.

Rochia ampl` din satin \i \mbr`]i[a strâns trupul zvelt, dându-i unaer sofisticat. Aplic` mai mult fard decât de obicei, \ncercând s`-[iascund` nesiguran]a [i starea emo]ional`. Evit` s` se gândeasc` la ceeace-i spusese Cecilia; va avea destul timp mai târziu.

|[i aranj` p`rul str`lucitor [i porni \n c`utarea Sophiei, hot`rât` s`-[i anun]e plecarea. M`tu[a se afla \n sufragerie, a[ezând masa.

– Sophie, pot s`-]i vorbesc? \ncepu Fay, aducând tacâmurile dinbufet. |n glasul ei r`suna disperarea.

116 ALICIA THOMPSON

– Ce s-a \ntâmplat, copil`?– M` \ntorc la Londra cu Sam cât de curând, izbucni ea.– E[ti obligat` s` pleci? \ntreb` cu blânde]e m`tu[a, oprindu-se din

lucru pentru a o privi cu aten]ie pe Fay.– Da, r`spunse ea, mu[cându-[i buzele. Nu mai pot sta aici. Ah,

Sophie, nu mai suport – Gabriel, Cecilia [i Danny, prezen]a lor m`aduce \n pragul nebuniei! Te rog s` m` \n]elegi!

– Pricep, dar sunt egoist`. Du-te când dore[ti, spuse Sophie [i o\mbr`]i[` strâns.

Fay \[i strânse pleoapele \ndurerat`.– Nu vreau s` te p`r`sesc, ai fost atât de bun` cu mine [i te iubesc,

[tii bine. Dar sentimentele pentru Gabriel m` sfâ[ie! Sophie aprob`din cap, \n]eleg`toare, iar Fay continu`: am s`-]i scriu [i poate c` ams` te vizitez la var`. Pân` atunci lucrurile se vor lini[ti. Ochii i seumpluser` de lacrimi [i se sim]ea foarte vinovat`. Era atât de la[`.

– |n]eleg, Fay, z`u c` da. Nu trebuie s` te consideri vinovat` – promite-mi c` n-ai s-o faci.

– Promit, declar` ea r`gu[it, tr`gându-[i nasul.– S-au l`murit lucrurile \ntre tine [i Sam? schimb` Sophie

subiectul, reluându-[i activitatea \ntrerupt`.– Da, mul]umesc lui Dumnezeu! Cred c` am \n]eles amândoi c` ar

fi fost un dezastru dac` ne c`s`toream, zâmbi Fay. Am crescut preaaproape unul de cel`lalt, \l iubesc ca pe un frate. Gândurile ei se\ntoarser` la Gabriel, iar durerea o \mpunse din nou.

– {i Sam e de aceea[i p`rere? \ntreb` m`tu[a, neobservându-isuferin]a.

– Da. Nu a venit pentru a \ncerca s` m` conving` s` m` m`rit cuel, cum m` temeam, ci doar pentru a clarifica lucrurile. Ne certaser`m\nainte s` plec din Londra. Ast`zi i-am spus c` \l iubesc pe Gabriel [icred c` e un pic gelos, cu toate c` n-are motiv. M` \ntreb cum voireac]iona când se va \ndr`gosti el. Cred c` am s` simt [i eu gelozie, râse

M~ TEM S~ TE IUBESC 117

Fay. Iart`-m`, c` deviez de la subiect. Bem un p`h`rel?– De ce nu? Toate sunt gata [i cred c` merit`m s` ne relax`m.Intrar` \n salon, bra] la bra], f`când haz. Gabriel ridic` ochii de pe

ziar [i le \ntâmpin` cu un zâmbet. Era singur. |[i luar` câte o b`utur`[i se a[ezar` \n fa]a focului. Fay \i arunc` o privire furi[`, \nc`rcat` deiubire. P`rea lini[tit, a[ezat comod \ntr-un fotoliu. El \[i aprinse o ]igar`cu mi[c`ri degajate [i ridic` spre Fay ochii cu o expresie impenetrabil`.

– Voiam s`-]i vorbesc, spuse el aparent nep`s`tor. Vei fi liber` dup`cin`?

– Nu [tiu, r`spunse ea, suspicioas`, am multe de f`cut.– Fay pleac`, [tiai? interveni Sophie.Nepoata oft`, dorindu-[i ca Sophie s` nu fi deschis subiectul.

Sperase c` va putea s` dispar` pe t`cute.Figura lui deveni \ncordat`, iar ochii umbri]i str`lucir`.– Z`u? Când? Tonul continua s` fie degajat.– Poimâine, cred, r`spunse ea la fel, de[i vorbele \i opreau

respira]ia. Sam se \ntoarce la Londra [i voi profita de ocazie.– Pricep, vorbi Gabriel, tr`gând din ]igar`."M` \ndoiesc", \[i spuse ea, sup`rat`. Noutatea nu p`rea s` fi avut

vreun efect asupra lui. Nici nu s-ar fi a[teptat la altceva. Nu \nsemnanimic pentru el, [tiuse asta \ntotdeauna.

– Unde este Cecilia? \ntreb` ea, ochii aruncându-i fulgere.Gabriel ridic` din umeri elocvent.– Habar n-am, veni r`spunsul t`r`g`nat.Sophie \[i ceru scuze [i p`r`si \nc`perea, cu toat` privirea

rug`toare a lui Fay. Se ridic` \n picioare. N-avea de gând s` r`mân`singur` cu el.

– Fugi? o tachin` el blând.– Du-te naibi! replic` ea amarnic, enervat` de replic`, dând s`

plece.|n clipa urm`toare el se afla al`turi, cu mi[c`ri sigure [i

118 ALICIA THOMPSON

fulger`toare, prinzând-o de bra]. Fay \nfrunt` zâmbetul crud ce-i\nflorise pe buze, mânat` de mânie, frustrare [i iubire. Cum reu[ea s`fie atât de degajat [i nep`s`tor? Era pe cale s` dispar` pentru vecie dinvia]a lui, iar lui nici nu-i p`sa. Era prea mult. Pierzându-[i bruscst`pânirea de sine, \l p`lmui sonor, luându-l prin surprindere. |l priveafebril.

– D`-mi drumul!– Niciodat`, murmur` el brutal, \nfigându-[i degetele puternice \n

p`rul ei lucios [i tr`gând-o \napoi cu asprime. De prea multe ori m-aidus cu pre[ul [i acum vei pl`ti, Fay, continu` el mohorât, \nv`luind-o\ntr-o privire \nfometat`.

Fu cuprins` de team`, dar \n acela[i timp se sim]i str`b`tut` de unfior emo]ional. Buzele i se \ntredeschiser` provocator, involuntar [i \iauzi geam`tul, \n vreme ce o s`ruta ap`sat, insistent. Fay \[i pierduorice re]inere. "|l iubesc", \[i spuse ea, tânjind, r`spunzând instinctivacelei guri pasionate, trecându-[i palmele peste pieptul lui,cuprinzându-i umerii la]i. El n-o iubea, o dorea numai, dar \n clipaaceea se sim]ea gata s` accepte orice, atât era de sl`bit` de iubire [i dedorin]`. Mânia lui disp`ruse, degetele i se mi[cau acum cu blânde]e,coborând din p`r [i mângâindu-i rotunjimile trupului, excitând-o. Eagemu u[or. Mâinile \i ajunser` pe coapse, tr`gând-o mai aproape,lipind-o de corpul lui \ncordat.

U[a trântit` a salonului \l f`cu pe Gabriel s` ridice fruntea. Fay se\ntoarse [i o v`zu pe Cecilia, ai c`rei ochi negri erau plini de ur` [igelozie. Fay se eliber` din bra]ele lui, sim]ind c` stomacul i se \ntoarcepe dos din pricina dorin]ei ne\mplinite. Ochii celeilalte o sfredeleau,venino[i, iar Fay p`r`si \nc`perea f`r` o vorb`. Abia mai putea umbla,atât de tare \i tremurau picioarele, iar umilin]a o orbise \ntr-atât \ncâtaproape c`-l r`sturn` pe Sam care tocmai cobora scara.

– Fay, ce s-a \ntâmplat? o opri el, ajutând-o s`-[i recapete echilibrul.– Sam, vrei s` cin`m \n ora[? Te rog! Nu pot s` mai r`mân aici! Era

M~ TEM S~ TE IUBESC 119

aproape isteric`, ochii verzi exprimând frustrare.– OK, accept` el imediat, f`r` vreo \ntrebare.Fay d`du drumul unui suspin prelung de u[urare.– |]i mul]umesc. Putem s` plec`m imediat?– Te sim]i bine? vru el s` [tie, privind-o cu \ngrijorare.– Da – minunat. O s`-]i povestesc mai târziu. S-o anun] numai pe

Sophie c` plec`m.Alerg` la buc`t`rie [i-i spuse m`tu[ii, care se ar`t` nel`murit`, dar

foarte \n]eleg`toare.– Vrei s` vii cu noi? \ntreb` Fay, dar Sophie refuz`. Trebuia s`-l

supravegheze pe Danny, care p`rea s` fi contractat o r`ceal`. Fay os`rut` repede pe obraz [i o zbughi la etaj s`-[i ia haina.

Gabriel ap`ru din salon \n clipa când ea se \ndrepta spre ma[in`,acolo unde o a[tepta Sam.

– Unde te duci? \ntreb` el, privind-o s`lbatic.Proasta lui dispozi]ie se datora probabil Ceciliei. |[i aminti cum

\n]epenise Gabriel la apari]ia brunetei. Sim]ise oare vinov`]ie?Amintirea umilin]ei resim]ite reveni, \nso]it` de un val de furie.

– Afar`, spuse ea, dorindu-[i s` fie l`sat` \n pace. Gabriel scutur` din cap.– Nu, r`mâi aici, vreau s` vorbesc cu tine. Era un ton de comand`,

iar Fay nu avea de gând s` accepte a[a ceva.– Nu \ncerca s` m` opre[ti Gabriel! \l avertiz` ea, g`sind puterea

necesar` \n chiar mânia lui vizibil`. Ba chiar reu[i s` arboreze un miczâmbet crud. Sam m` a[teapt`.

Gabriel sc`p` o \njur`tur` s`lbatic`.– {i crezi c` m` intereseaz`? morm`i el amenin]`tor.– Probabil c` nu, nimic nu pare s` te intereseze prea tare, replic`

ea rece, reu[ind s`-i ]in` piept. Ai de gând s` m` re]ii cu for]a?O clip` Gabriel p`str` t`cerea, sfâ[iat de o lupt` interioar`.– Fii blestemat`, Fay, r`spunse el concis, iar ea [tiu c` nu o va opri,

120 ALICIA THOMPSON

chiar dac` era perfect capabil.Aruncându-i o privire tem`toare, Fay trecu pe lâng` el [i ie[i afar`,

\n noaptea rece, cu inima b`tându-i frenetic, a[teptându-se la fiecarepas s`-l aud` venind, oprind-o, obligând-o s` r`mân` cu el. De ce n-ooprea? se \ntreb` ea, cuprins` de p`reri de r`u aproape perverse.Ajunse la ma[in` [i lu` loc lâng` Sam.

– Unde dore[ti s` mergem? vru el s` [tie.– Nu conteaz`. Condu pân` g`sim un loc, replic` ea plat,

\ncercând f`r` succes s` mimeze entuziasm. Iart`-m`, Sam, m`folosesc de tine. Dac` preferi s` ne \ntoarcem, foarte bine, zise Fay,\n]elegând c` el merita s` [tie adev`rul, dezgustat` de propriapersoan` pentru felul cum \l tratase.

– {tiu c` te folose[ti de mine, dar nu conteaz`, r`spunse el vesel,luându-[i o clip` ochii de pe drum. M`car bine c` se poate circula.Sophie spunea c` se a[teapt` s` fim \nz`pezi]i s`pt`mâna asta, schimb`el subiectul, demonstrându-i c` nu se sim]ea lezat. Fay \nchise ochii,iar lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji. Bun`tatea lui Sam, dup`mostra de s`lb`ticie a lui Gabriel o impresiona profund. Sam ie[i depe drum [i \ncerc` s`-i aline suferin]a, iar ea se trezi suspinând cunasul \ngropat \n reverul hainei lui, ca urmare a ultimelor ore detensiune.

– Am s`-l omor! murmur` Sam mânios, mângâindu-i p`rul [i[tergându-i lacrimile, vizibil \ngrijorat.

|n cele din urm`, Fay se lini[ti. Lacrimile secar` [i-i zâmbi.– Probabil c` ar`t groaznic.– E[ti minunat`, replic` el blând, ochii adeverindu-i spusele.– Nu-i adev`rat, dar sunt \nfometat`, declar` ea, \ncercând s`-[i

refac` machiajul.Sam porni din nou motorul, râzând. G`sir` un han micu], cu

aspect prietenos, pe marginea drumului [i intrar` ]inându-se de mân`.Era o cl`dire veche, din cele cu tavanul jos, sprijinit pe grinzi groase

M~ TEM S~ TE IUBESC 121

de stejar. Fur` condu[i la o mas` retras`, iar Sam comand` ceva deb`ut. Apoi cerur` câte o friptur` de vit` la gr`tar – gusturile lorculinare fuseser` \ntotdeauna similare – [i salat`. |n cele din urm`,Sam \i arunc` o privire peste mas`.

– Vrei s`-mi poveste[ti acum?– N-a fost nimic special, doar \nc` o ceart` cu Gabriel [i \nainte de

asta, Cecilia a venit \n camera mea [i mi-a cerut s` stau departe de el – \n termeni foarte categorici, vorbi ea.

– Dur` cucoan`! fluier` el a mirare.– A fost foarte nepoliticoas`, \[i aminti Fay. S`-i fie de \nv`]`tur` lui

Gabriel, va avea de p`timit de pe urma ei.– Nu-i dore[ti una ca asta, zise Sam, sperând contrariul.– Poate c` nu, dar un lucru este sigur, n-am s` mai am de-a face cu

ei, ad`ug` ea \n prip`, observând expresia de scepticism de pe figuralui.

Felurile comandate sosir` [i mâncar` amândoi cu poft`, f`r` s` maischimbe vreo vorb` pân` la sfâr[itul cinei. |n sfâr[it, Fay se l`s` pesp`tar, cu un zâmbet mul]umit pe figur`.

– Ai o ]igar`? \ntreb` ea.– Ale tale, spuse el scotocind \n torpedo [i sco]ând un pachet pe

jum`tate plin, le-ai l`sat \n ma[in` acum trei s`pt`mâni.Fay \[i aprinse una [i \l privi, \ncercând s`-l vad` cu ochii unei

str`ine. Era un tân`r foarte atr`g`tor, iar impresia era sus]inut` deprivirile furi[e cu care-l m`surau femeile de la celelalte mese. P`rulblond era destul de lung, la mod`, iar figura sub]ire sugerapersonalitate. Pome]ii proeminen]i [i maxilarul puternic \i d`deau unaspect felin. Ochii verzi, oblici, erau permanent amuza]i.

– De ce m` prive[ti astfel, \ntreb` el dintr-o dat`.– Cum adic`?– |n felul acela de pre]uire deta[at`.– |ncercam s` constat cum ar`]i pentru un str`in – spuse ea,

122 ALICIA THOMPSON

\ncre]ind din nas – [i e[ti un tân`r foarte eligibil.Amuzat, Sam scutur` din cap [i ceru nota de plat`. Fay scotoci \n

po[et` dup` portofel [i insist` s` \mpart` nota.– Sam, protest` ea exasperata, eu te-am rugat s` ie[im la cin`, n-a

fost invita]ia ta. P`r`sir` restaurantul continuând s` discute problema. – Ne \ntoarcem? \ntreb` el, nevrând s`-i for]eze mâna.– Cred c` da.– Nu e[ti obligat`, s` [tii, spuse el pornind motorul.– Ba da. Fuga nu ajut` cu nimic. Iart`-m` c` n-am putut vorbi

despre asta, dar e prea dureros. M` \n]elegi?El \i arunc` un zâmbet [i \i strânse u[or mâna.– Stai lini[tit`. Mi-a f`cut pl`cere s` ie[im – cu toate problemele!

Ajunser` devreme acas`. Sophie \i a[tepta \n hol.– V-a]i sim]it bine? vru ea s` [tie, \n vreme ce ei \[i scuturau z`pada

de pe \nc`l]`ri.– A fost excelent, r`spunse Fay. Scuze pentru cin`, Sophie. Se

\ntoarse spre Sam. S` prepar o cafea? Ce spui despre o ce[cu]`,Sophie? Cei doi se ar`tar` \ncânta]i de idee.

– O cafea fierbinte e numai bun` dup` un asemenea drum\nghe]at.

Fay arunc` o privire spre salon, iar Sophie \i ghici gândul.– E pustiu, r`spunse m`tu[a la \ntrebarea nerostit` a nepoatei.

Domni[oara Tansley s-a dus la culcare, iar pe Gabriel nu l-am maiv`zut de câteva ceasuri. La cin` era prost dispus, probabil din cauza ta,spuse ea pe un ton de pref`cut` mustrare.

Se a[ezar` la taclale \n fa]a focului, pân` ce incapabil` s`-[i mai\n`bu[e c`scatul, Fay anun]` c` se retr`gea la culcare. Evenimentelezilei o extenuaser` atât emo]ional cât [i fizic, a[a c` se \mpletici spredormitor, abia ]inându-[i ochii deschi[i [i adormi instantaneu.

Fu trezit` \n toiul nop]ii de c`tre Gabriel, care o scutura u[urel deum`r. Deschise greu ochii, dar deveni imediat lucid` când v`zu cine

M~ TEM S~ TE IUBESC 123

era lâng` ea. Luna plin` lumina \nc`perea, umbrindu-i misteriostr`s`turile.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea nesigur`. S-a trezit Danny? Se ridic`\ngrijorat` \n capul oaselor.

– Nu, Danny e \n regul`. Adineauri m-am uitat \n camera lui, venir`spunsul, \n vreme ce ochii lui sclipitori se opriser` asupra sânilor ei,vizibili prin str`vezia c`ma[` de noapte. Fay \[i trase cear[afurile pân`sub b`rbie.

– Ce dore[ti? \ntreb` ea r`gu[it`.– Ridic`-te [i vino la o plimbare, r`spunse Gabriel pe ton de

comand`.– La ora asta? Nu-i venea s` cread`.– De ce nu? ridic` el din umeri, conving`tor.O vreme, \l privi de parc` ar fi fost nebun, apoi zâmbi.– |ntr-adev`r, de ce nu? |[i dorea prezen]a lui, iar o plimbare la

lumina lunii putea fi r`spunsul. A[teapt` afar` pân` pun ceva pe mine,\l \ndemn` ea.

Gabriel se aplec` [i o s`rut` u[or.– |mbrac`-te cât mai gros, este foarte frig, spuse el lini[tit, p`r`sind

apoi \nc`perea.Imediat ce u[a se \nchise, Fay s`ri din pat. |[i lu` blugii [i dou`

pulovere groase [i \[i perie p`rul r`v`[it. Ie[i f`r` zgomot din camer`.Ciorapii gro[i de lân` [i covorul atenuau orice sunet. Gabriel o a[teptalâng` u[`. O m`sur` din priviri [i zâmbi aprobator, afectuos.

– Hai! O lu` de mân` [i coborâr` furi[at scara. Fay \[i puse cizmele[i haina groas`, str`duindu-se s`-[i \n`bu[e râsul. |[i amintea decopil`rie.

Nu vorbir` pân` ce nu ajunser` afar`, pe alee. Luna plin` se afla suspe cerul senin, \mprumutând peisajului o aur` de str`luciremonocrom`. Gabriel \i cuprinse umerii cu un bra], iar ea \l privi piezi[.

– }i se \ntâmpl` des s` te plimbi la ora asta?

124 ALICIA THOMPSON

– Numai când nu pot s` dorm, r`spunse el, cercetând orizontul.– De ce nu po]i dormi? insist` ea, continuând s`-i urm`reasc`

figura.– Ar trebui s` [tii, r`spunse el lini[tit.Fay \ntoarse capul, sim]indu-[i gura uscat`. Nu sc`pase nota

brutal`, cu tot calmul vocii lui [i era \n acela[i timp speriat` [i\ncântat`.

Intrar` \n p`dure, Gabriel continuând s-o ]in` dup` umeri, strâns,protector. |ntre ei se instaurase pacea, un fel de leg`tur` tacit`. Ciudat,\[i spuse Fay, cum la un moment dat erau gata s` se sfâ[ie reciproc,pentru ca \n clipa urm`toare s` se \mbr`]i[eze cu pasiune, iar la scurt`vreme dup` aceea s` se plimbe \n lini[te. N-avea s` uite niciodat` acearela]ie furtunoas`, oricât de scurt` fusese, dup` cum era ferm convins`c` niciodat` nu va mai \ntâlni un b`rbat care s-o obsedeze astfel.Rela]ia ei cu Sam fusese superficial`, lipsit` de complica]ii,incomparabil` cu sentimentele puternice provocate de cel care-i p`[eaacum al`turi.

Ajun[i \n vârful colinei, Gabriel se opri [i o \ntoarse cu fa]a spre el.– |n seara asta m-am purtat urât, vorbi el sp`[it. |mi pare r`u.Ea \i r`spunse cu un zâmbet.– Este o situa]ie dificil` \n cas`. Presupun c` to]i ne sim]im

\ncorda]i, replic` Fay, pe un ton care spunea mai mult decât ar fi vrutdespre sentimentele ei.

– Nu te prea \n]elegi cu Cecilia, zise el sardonic, atingându-iobrazul cu degetele. Fay ridic` din umeri, ferindu-se instinctiv deatingere, \ntrebându-se cum ar putea evita r`spunsul. Totu[i, de ce s-o fi f`cut? Oricum avea s` plece curând.

– Nu, r`spunse \n cele din urm`. |mi pare r`u.Gabriel zâmbi blând, observându-i retragerea.– Dar cu Danny?– Este un copil minunat, replic` imediat, figura ei l`sând s` i se

M~ TEM S~ TE IUBESC 125

observe ata[amentul.– }ii la el? O privea cu intensitate.– Sigur c` da – oricine ar sim]i acela[i lucru. "Cu excep]ia Ceciliei,

propria lui mam`", complet` ea \n gând.Gabriel \i lu` bra]ul [i p`[i mai departe.– Ai avut parte de o copil`rie fericit`, Fay?– Da. Cu toate c` am fost singur` la p`rin]i, n-am resim]it asta

niciodat` datorit` lui Sam [i familiei lui. Dar tu? Nu se sim]ea \n largulei s` vorbeasc` despre sine, nedorind s`-i dea prea multe informa]ii;dar era prea târziu.

– Alex [i cu mine am fost crescu]i de un unchi, \n Sicilia, dup`moartea p`rin]ilor, vorbi el nostalgic. Am fost foarte strâns uni]i – unchiul nu ]inea la noi, eram pentru el doar o responsabilitatenedorit`. Am dus-o bine, s` nu \n]elegi gre[it. O vreme permanent\nsorit` [i libertate deplin`, a[a mi-a r`mas \ntip`rit` \n minte copil`ria.Doamne, ce nes`bui]i eram, via]a era prea u[oar` pentru noi, iarAlex… Oft` ap`sat de amintire. Alex a murit la fel cum a tr`it.

– Gabriel, iart`-m`, n-am vrut s`-]i r`scolesc amintirile despre…spuse ea, punându-i un deget pe buze. Ochii ei verzi reflectau otriste]e profund`.

– E[ti atât de dr`gu]`, Fay, spuse el aspru, de parc` blânde]ea ei l-ar fi r`nit. |i prinse mâna [i i-o s`rut`, privind-o \n ochi.

Atingerea \i provoc` un fior [i Fay \[i retrase \n grab` mâna,\ncercând s` ignore expresia ochilor lui. |i vedea parc` pe cei doi fra]i,alergând liberi sub soarele arz`tor. Gabriel mai mare, având mereugrij` de fr`]ior. |n mod ciudat, gândul \i provoca durere, dar voia s`afle mai mult, a[a c` se \ntoarse spre el [i [opti rug`tor:

– Poveste[te-mi via]a ta.|i arunc` o privire \ntreb`toare, dar ridic` din umeri [i \[i relu`

istorisirea.– Am fost crescut \n Sicilia, a[a cum ]i-am spus deja. Apoi am venit

126 ALICIA THOMPSON

la [coal` \n Anglia. Dup` studii, am avut diverse slujbe, am c`l`torit – o poveste absolut banal`. M-am apucat de scris [i iat`-m`.Era prea sumar, nu aflase nimic. Parc` amândoi se fereau deaprofundarea rela]iei.

– Câ]i ani aveai când ]i-au murit p`rin]ii? insist` ea.– {apte, r`spunse el scurt. Apoi, continu`: aproape imediat ne-am

mutat \n Sicilia – pentru mine a fost o perioad` r`v`[itoare. Alex eraprea mic. Hai s` mergem mai departe.

|i cuprinse din nou umerii cu un bra], ]inând-o strâns [i pornir`\nainte. Bariera dintre ei p`ru s` se ridice progresiv, iar Fay reu[i s`-[ifac` o idee despre via]a lui.

Ca urmare a confuziei provocate de decesul p`rin]ilor [i demutare, devenise rebel [i s`lbatic, protejându-l excesiv pe fratele maimic, singura persoan` de care era ata[at sentimental dup` dispari]iamamei [i tat`lui. Unchiul nep`s`tor \i l`sase de capul lor \ntr-o zon`rural` a Siciliei. De aici [i [ocul contactului cu disciplina strict` din[colile britanice. Lupta \l c`lise, \l f`cuse rezistent. C`l`torise mult [i\ncercase multe meserii, alegând \n cele din urm` cariera scrisului.Avusese o via]` ciudat` [i plin` de contradic]ii, atât de diferit` deexperien]a ei. Traiul ei fusese ordonat [i lipsit de surprize. Din cauzaasta \i era greu s`-l \n]eleag`, s` priceap` mecanismele care-l f`cuser`atât de dur [i de puternic, atât de cizelat [i de complex.

Se gândea la femeile care f`cuser` parte din via]a lui. V`zusefotografii \n reviste, citise articole care-i legau numele cu diverse femeifrumoase [i celebre. Gabriel avea experien]`, impresia l`sat` de ziareera una de bun`stare, de trai libertin, punctat cu aventuri furtunoase.Greu de crezut, dup` cum \l cunoscuse \n ultimele zile. }inea laoameni, iar ea era convins` c` nu i-ar fi putut da uit`rii cu atâtau[urin]`, cu nep`sare. Dar nu-l \ntreb` nimic despre acest subiect; nuvoia s` afle.

Imediat dup` \ntoarcerea la Londra, avea s` se duc` la bibliotec` [i

M~ TEM S~ TE IUBESC 127

s`-i citeasc` toate c`r]ile. Abia a[tepta momentul, dar nu se sim]eacapabil` s`-i dezv`luie acest lucru.

Ridicând capul, constat` c` f`cuser` un cerc larg [i se aflau din nou\n apropierea casei. Gabriel t`cea, preocupat.

– Despre ce anume doreai s`-mi vorbe[ti? \ntreb` ea degajat.– Nu conteaz`, r`spunse el brusc, ar`tând clar c` n-avea de gând

s`-i spun`. P`rea sup`rat, figura lui era dur` [i auster`.– Cum dore[ti, replic` ea, mascându-[i sentimentele r`nite.– Când pleci, \ntreb` el, oprindu-se brusc [i lipind-o cu spatele de

trunchiul masiv al unui copac.– Poimâine. |[i umezi buzele cu nervozitate, privindu-l parc`

hipnotizat`.– |napoi la traiul lini[tit. Asta-]i dore[ti, Fay? Vorbise cu un fel de

ferocitate, cu ochii fixa]i pe buzele ei, la câ]iva centimetri distan]`.– Da, replic` ea sfid`tor, min]indu-l. Nu trebuia s` afle adev`rul.– M` dore[ti, murmur` el, descifrând triumf`tor pulsa]iile

puternice ale inimii ei, vizibile pe una din arterele gâtului ei.Fay se foi nelini[tit`, con[tient` c` nu va g`si puterea s` fug` de el.– Vanitatea ta nu \nceteaz` s` m` uimeasc`, reu[i ea s`-l \nfrunte.Gabriel râse, \n vreme ce bra]ele lui \i cuprindeau mijlocul. Sim]ea

contactul strâns, senzual cu trupul lui puternic.– Nu te am`gi singur`, iubito. M` dore[ti, repet` el, aproape la fel

de mult cât te doresc [i eu. A[a a fost mereu, iar tu [tii foarte bine. |isim]ea pe obraz c`ldura respira]iei.

– Nu, scânci ea slab, zb`tându-se f`r` vreo [ans` s` scape dinbra]ele lui [i luptând contra propriei sl`biciuni.

– Ba da, Fay, recunoa[te, spuse el, apropiindu-[i buzele de gura ei.Sentimentul era prea puternic pentru a nu-i r`spunde la s`rutareapasional`. Cu toate hainele groase, \i putea sim]i b`t`ile inimii. Nu maiexista nimic pe lume \n afara acelor buze \nfometate [i a degetelor luice-i mângâiau p`rul.

128 ALICIA THOMPSON

Se ag`]` de umerii lui pentru a-[i rec`p`ta echilibrul [i \l auzigemând, \n vreme ce-i s`ruta gâtul. |i [opti numele repetat. |n cele dinurm`, se opri cu vizibil` p`rere de r`u, [i ridic` fruntea l`sând-o s`-ivad` ochii plini de dorin]`.

– Spune-mi acum, zise el r`gu[it, Spune-mi c` nu m` dore[ti.Fay fu zguduit` de impactul acelor vorbe. Da, \l dorea, mai mult

decât orice pe lume, cu disperare, dar nu putea admite. Niciodat`.Adunându-[i for]ele, se desprinse din \mbr`]i[are [i o lu` la fug` sprecas`. |i venea s` strige. Nu privi \n urm` \nainte de a ajunge la u[`. Elnu se mi[case din loc. O urm`rea, \nalt, \ncremenit, \nfrânt. |l min]isedin nou prin omisiune…

|n diminea]a urm`toare se ridic` târziu din pat, dup` un somnprofund, f`r` vise, ce venise abia spre r`s`ritul soarelui. Dup`plimbarea din ajun, st`tuse \n pat mult` vreme, a[teptând ca Gabriels` vin` la ea. El n-o f`cuse, iar ea \l blestemase, cu toate c` tânjea dup`prezen]a [i dezmierd`rile lui. F`cu un du[, se \mbr`c` [i cobor\, \nc`utarea unei cafele tari, dar \n vreme ce trecea pe lâng` u[a salonului,auzi vocea rece a Ceciliei, pe un ton rug`tor.

– Este responsabilitatea ta, Gabriel, spunea ea cu disperare.– Crezi c` nu [tiu? Glasul lui era aspru [i mânios. |mi doresc

aceast` r`spundere.Fay se sprijini de perete, str`b`tut` de un fior dureros. |n sfâr[it,

Gabriel recuno[tea c` Danny e copilul lui, c`-l dorea \n via]a lui, iar eacrezu c` i se va opri inima. |l pierduse, iar con[tientizarea faptuluivenea abia acum, cu toate c` \ntr-un fel [tiuse \nc` de când Cecilia [iDanny \[i f`cuser` apari]ia. Nu se putu \mpiedica s` asculteconversa]ia.

– M` bucur c` e[ti gata s`-]i asumi r`spunderea, continu` cur`ceal` Cecilia. Putem sta aici to]i. Vocea suna rug`tor, iar Fay [i-oimagin` privindu-l \n ochi, atingându-i bra]ul.

– Nu, Cecilia. Urm` o scurt` t`cere.

M~ TEM S~ TE IUBESC 129

– De ce nu? Este c`minul t`u. Ne vom sim]i bine, \]i promit. Ceciliap`rea s` fie pe cale de a izbucni \n plâns.

Fay prinsese parc` r`d`cini, cu toat` vinov`]ia celui care trage cuurechea la o conversa]ie privat`.

– Este casa Sophiei, spuse Gabriel aspru.– Dar \]i apar]ine, argument` Cecilia, tremurat.– }i-am mai spus, r`spunsul e negativ! S`lb`ticia vorbelor avu

darul de a o speria pe Fay, iar ea fu cuprins` de compasiune pentruCecilia, care scâncea zgomotos.

Dintr-o dat`, Gabriel ap`ru \n u[`, cu un mers ap`sat, cu o privirepericuloas` [i cu buzele strânse. Fay fu scuturat` de un fior [i \[i doris` poat` disp`rea \n perete.

– Tragi cu urechea? \i arunc` el [i trecu mai departe mânios, f`r`s` a[tepte r`spuns. |ngrozit`, \l urm`ri cum se \ndep`rta, sim]indu-[ipicioarele ca de gelatin`.

Cecilia continua s` plâng`, iar Fay \[i adun` puterile ca s` plece delâng` u[`. Intr` \n sufragerie [i se a[ez` la mas`, \ngropându-[i fa]a \npalme. Era incapabil` s` priceap` cruzimea lui Gabriel, duritatea cucare o respingea pe mama propriului copil.

Apoi \[i aminti ceva din cele auzite, iar revela]ia avu efectul uneibombe. Gabriel era proprietarul casei! \[i repet` ideea \n gând. S` fifost adev`rat? Dac` da, \nsemna c` Sophie era la cheremul lui.

Rugându-se s` fi fost vorba de o simpl` ne\n]elegere, se ridic` \npicioare [i cobor\ la buc`t`rie.

– Sophie, spune-mi adev`rul – asta este casa lui Gabriel acum? Oprivea pe m`tu[` cu o expresie aproape isterizat`.

Sophie ro[i [i \[i feri ochii.– Da, este a lui, dar…Fay se r`suci pe c`lcâie [i fugi din \nc`pere, ignorând chem`rile

m`tu[ii. Era furioas` [i se duse direct la u[a apartamentului lui. N-aveade gând s`-l lase s` scape a[a u[or. F`r` s` mai bat`, d`du u[a de

130 ALICIA THOMPSON

perete [i intr` ca o furtun`. El st`tea la fereastr`, cu umerii adu[i. Fayse opri \n spatele lui, cu respira]ia gâfâit`, privindu-l cu ur`, \n vremece el se \ntorcea \nceti[or.

– Ie[i afar`! spuse el mânios [i crud.Fay nu-[i putea dezlipi ochii de pe b`rbatul care-i distrusese via]a

[i probabil era pe cale s-o distrug` [i pe a m`tu[ii, dar motivulprincipal al urii ei era afec]iunea profund` pe care i-o inspirase. El nuo iubea – trebuia s` admit` adev`rul – [i dorea s`-l fac` s` sufere.

– N-am s-o fac! izbucni ea. Cineva trebuie s` te \nfrunte [i s`-i iaap`rarea Sophiei.

– Ce naiba vrei s` spui? \ntreb` el mohorât.– Nemernicule! Furia o sugruma, sub privirea lui \nghe]at` [i

dispre]uitoare. I-ai furat casa Sophiei [i n-am s` te las s` scapi!Zâmbetul \ncordat care-i ap`ru pe buze nu se reg`sea [i \n ochi.– N-ar trebui s` tragi cu urechea la conversa]iile altora, spuse el

t`r`g`nat. Dar \ntrucât se pare c` ]i-ai f`cut un asemenea obicei – da,sunt proprietarul acestei case [i n-ai ce s` faci \n privin]a asta, a[a c`ie[i afar`. Se \ntoarse cu spatele, concediind-o plictisit.

F`r` s` se mai poat` ab]ine, Fay se trezi lovindu-l cu toat` puterea,cu pumnii ei mici.

El se \ntoarse iar [i-i prinse \ncheieturile, r`sucindu-i f`r` efortmâinile la spate. Nu-l mai v`zuse niciodat` atât de furios. |[i mu[c`buzele pân` la sânge, hot`rât` s` nu plâng` de durere.

– Scorpie violent`! mârâi el printre din]ii \ncle[ta]i [i o scutur`brutal, f`când-o s` se chirceasc` de durere.

Totu[i, \l \nfrunt` sfid`toare.– Te ur`sc, [opti ea clar. Ce ai de gând? Vrei s`-mi rupi mâinile?– Mi-ar face mare pl`cere, murmur` el amenin]`tor.– Nu-mi pas`! strig` ea nep`s`toare. Dar furia \i trecuse, fiind

\nlocuit` de o nefericire ap`s`toare. |[i dorea s` nu fi venit. N-avuseseniciun rost; casa r`mânea a lui [i, a[a cum spusese, Fay nu putea face

M~ TEM S~ TE IUBESC 131

nimic \n privin]a asta.Gabriel o eliber` atât de brusc \ncât fu cât pe ce s` cad`.– Pleac` de aici, Fay, repet` el distant.– E[ti un mincinos [i o persoan` teribil de crud`! Nu-]i pas` de

nimeni \n afar` de propria persoan`! Asta e casa Sophiei [i i-ai r`pit-o,ai \n[elat-o la fel cum ai procedat cu Cecilia [i cu Danny. N-am s` teiert niciodat`!

Pumnii lui se strânser`. |n vreme ce ea vorbea, r`mase totu[iperfect nemi[cat, ro[ind violent. Fay se r`suci pe c`lcâie [i p`r`sicamera, lacrimile [iroindu-i pe obraji. F`cuse ceea ce \[i pusese \nminte când venise sus, mânat` de mânie [i de dorin]a de a se r`zbuna.|l r`nise – dar asta nu-i f`cea nicio pl`cere. Trebuia s` plece imediat.Totul se terminase.

132 ALICIA THOMPSON

Capitolul 9

|n ma[in`, p`strar` t`cerea aproape deplin` pân` ce ajunser` lamicul restaurant din West End. Cu toate c` era hot`rât` s` nu-i stricelui Sam pofta de mâncare, nefericirea o \mpiedica s` vorbeasc`. Sesim]ea extenuat` fizic [i psihic. Ajunsese din nou acas`, la Londra, dargraba cu care fugise \n diminea]a aceea din Yorkshire o l`sase cu osenza]ie de vid interior.

Dup` ce \[i luase r`mas-bun de la Sophie [i de la Danny, se urcase\n ma[ina lui Sam, dorindu-[i s` moar`. {i plecaser`, Sophie f`cându-le cu mâna din prag, iar Fay r`spunzându-i. Sim]ea c` via]a eiera ruinat`, c` l`sase \n urm` ceva important. {tiuse c` Sophie doreas`-i vorbeasc` \nainte de plecare, dar o evitase, convins` c` n-ar mai fisuportat o nou` discu]ie. O durea [i desp`r]irea de Danny, de parc` arfi fost propriul ei copil, atât de mult se ata[ase de el. Pe Gabriel [i peCecilia nu-i mai v`zuse.

C`l`toria fusese un adev`rat co[mar. Intrând pe autostrad`, sim]isec` se elibereaz`. Numai c` nu-[i dorea acea libertate, uitase la ce i-ar fifost bun`. Se opriser` la un motel, Sam mâncase bine, dar ea \ntinsesede o cafea pân` ce porniser` din nou. |[i cump`rase ]ig`ri [i fumaseaproape toat` vremea, cu toate c` fumul \i provoca grea]` pe stomaculgol. Ajunseser` \n suburbiile Londrei [i parc` erau pe alt` lume,

cenu[ie, zgomotoas` [i umed`, de unde cu câteva ceasuri \n urm`respirau aerul curat [i se bucurau de lini[tea \nz`pezit` a zonei rurale.

Sam o conduse direct acas`, pe figura lui citindu-se \ngrijorare. Sel`sa \nserarea, iar el insist` s-o \nso]easc` pân` \n apartament, s` seasigure c` totul era \n regul`. Fay deschise u[a de la intrare cu senza]iiamestecate – u[urare [i suferin]`. Adun` de pe jos vraful de scrisoriadunate [i aprinse lumina. Sam o urm` cu valizele. |n apartamentst`ruia un iz greu, de aer \nchis, \[i spuse ea, strâmbând din nas. Eranecesar` o cur`]enie; m`car astfel ar fi avut ceva de f`cut.

– N-a[ zice nu, dac` m-ai pofti la o cafea, declar` el afectuos. Fay \izâmbi, dându-[i seam` c` \l neglijase.

– Pun ibricul pe foc. Poate c` po]i aprinde focul; e cam rece aici.|[i scoase haina [i intr` \n buc`t`rie. Nu avem lapte, Sam – fii dr`gu],bate \n u[` la vecini [i roag-o pe Angie s` ne \mprumute o sticl` pân`mâine, strig` ea peste um`r. Auzi u[a de la intrare \nchizându-se.

|[i roti privirea prin micu]a buc`t`rie, z`bovind asupra dulapurilorgalbene, suspendate. Locul p`rea neatins, familiar, de parc` ultimeledou` s`pt`mâni ar fi apar]inut unui vis, din care tocmai se de[teptase.

Se scutur` de sentimentalismul gândurilor [i puse de cafea. De[i sesim]ea sl`bit`, nu-i era poft` de mâncare. Totu[i, probabil c` lui Sam \iera foame, m`car putea s`-i ofere o cin`. C`ut` prin dulapuridezam`git`. Cu excep]ia câtorva biscui]i [i a unei buc`]i de brânz`, nuexista nimic de mâncare.

Sam reveni cu laptele, ro[u la fa]`. Fay surâse, observându-istânjeneala [i-l tachin`:

– Angie [i-a exersat farmecele fatale asupra ta? – Vinerea viitoare o scot la cin`, admise el ru[inat.– Grozav! se ar`t` Fay \ncântat`. Am vrut s`-]i preg`tesc ceva de

mâncare, dar n-am nimic \n cas`.– Atunci mânc`m \n ora[.– Nu-i cazul – z`u, protest` ea. Nici nu-mi prea este foame.

134 ALICIA THOMPSON

– Mergem imediat ce termin`m cafeaua, o ignor` Sam.Ea oft`, [tiind c` n-avea sor]i de izbând`. Se a[ezar` \n fa]a focului,

iar ea se uit` superficial prin coresponden]`, neobosindu-se s` maideschid` plicurile. Observ` c` Sam o privea zâmbitor.

– Trebuie s`-]i mul]umesc pentru… \ncepu ea, dar fu \ntrerupt`– O s-o faci dup` cin`. Mor de foame!Nu se putu st`pâni s` nu izbucneasc` \n râs, auzindu-i declara]ia.– Bine, doar s` m` aranjez pu]in. Intr` \n dormitor, \[i schimb`

cizmele cu o pereche de pantofi cu tocuri [i \[i perie p`rul. Se sp`l` pefa]`, aplic` fond de ten [i culoare \n obraji, \ncercând s`-[i ascund`paloarea. O dung` verde pe pleoape, rimelul [i rujul \i completar`machiajul [i, de[i nesatisf`cut` de felul cum ar`ta, se declar` gata deplecare.

Reu[i s` m`nânce aproape toat` omleta cu [unc` [i \[i cl`ti gâtul cuvin din bel[ug. Sam o observa t`cut.

Mai târziu, \n fa]a apartamentului, Fay \i mul]umi pentru c` oadusese acas` atât de pe nepreg`tite. Str`duin]a de a p`rea binedispus` [i lipsit` de griji o epuizase [i se temea c` va izbucni \n lacrimi,a[a c` nu-l mai invit` s` intre. Sam accept`, o s`rut` pe obraz [i-ipromise s` o sune a doua zi, iar ea cobor\ din ma[in`.

|n sfâr[it era singur` [i, cu toat` bun`tatea ar`tat` de Sam, se sim]iu[urat`. Z`vor\ u[a [i se a[ez` \n fa]a focului. Gândurile i se \ntoarser`la Gabriel, cu toat` opozi]ia ei. Figura lui, masca aceea \nnegurat`,mânioas` i se insinu` \n minte [i rememor` momentele pasionale pecare le petrecuser` \mpreun`. O bântuiau s`rut`rile lui, mângâierilemâinilor puternice. |n cele din urm` izbucni \n plâns, total epuizat`.

Se duse la culcare o or` mai târziu, cu mi[c`ri mecanice. Adormiaproape imediat [i nu se trezi pân` \n dup`-amiaza zilei urm`toare, lasunetul repetat al telefonului. Era Sam, care voia s` [tie dac` se sim]eabine, grijuliu ca de obicei. |l lini[ti repede, puse receptorul \n furc` [ise vâr\ din nou \n pat. |[i aminti tot ce se petrecuse [i fu din nou

M~ TEM S~ TE IUBESC 135

cuprins` de nefericire. |l visase tot pe Gabriel, \ncordat [i mânios,tandru, sau pasional. Ar fi vrut s` recheme acele vise, s` doarm`\ntruna.

|ntr-un târziu, se ridic` greoi din pat, sim]indu-se tot obosit` [i gatas` verse lacrimi. Trebuia s` fac` un efort pentru a-[i reface via]a. Aveas` \nceap` imediat. |l pierduse pe Gabriel, dar avea s`-l iubeasc`\ntotdeauna, iar dragostea [i amintirile aveau s`-i dea t`rie – spera Fay.

Se sp`l` [i \mbr`c` o pereche de blugi vechi [i un pulover demohair, apoi \[i \ntocmi o list` cu tot ce avea de f`cut \n acea zi.Suferea, dar era o lupt`toare; nimeni n-avea s` afle c` avea inimafrânt`, iar \n cele din urm` poate c` [i ea va uita. |[i va umple fiecareclip`, nel`sându-[i vreme pentru a se gândi la Gabriel. Nu-l va mai\ntâlni decât \n lumea viselor. |i va fi suficient oare? Va trebui s`-iajung`.

|n primul rând avea nevoie de cump`r`turi. |narmat` cu o list` [iun co[, \[i lu` haina [i ie[i din apartament. Se opri s` discute pu]in cuAngie. Cump`r` \ntâi ni[te fructe [i legume, apoi pe rând tot ce notasepe list`, \nainte de a trece pe la bibliotec`. Pe rafturi g`si trei dintrec`r]ile lui Gabriel. Le vâr\ \n co[ cu degete tremurânde, de parc` ar fiavut de-a face cu p`r]i din fiin]a lui.

Se \ntoarse agale acas`, \n`bu[indu-[i ner`bdarea [i oprindu-se lataclale cu fiecare cunoscut pe care-l \ntâlnea. Odat` intrat` \napartament, depozit` ordonat proviziile [i depuse volumele pe mas`.Ridic` o carte [i o ]inu \n mân` câteva clipe. Con[tiin]a faptului c` elera autorul i-l aducea parc` mai aproape. Erau cuvintele lui, gândurile[i imagina]ia persoanei iubite. |nc` nu se sim]ea capabil` s` se apucede lectur`, voia doar s` simt` cartea \ntre degete.

Sam o sf`tuise s` \ncerce s`-l uite, s-o ia de la cap`t, s`-[i g`seasc`alt` iubire, dar \[i d`du seama c` nu dorea s` uite nimic, pre]uia fiecareamintire a perioadei petrecute \mpreun`, oricât de nes`n`tos i s-ar fip`rut lui Sam.

136 ALICIA THOMPSON

Deschise cartea [i r`mase cu ochii pe fotografia mic` [i neclar`, \nvreme ce inima \i b`tea nebune[te. Figura lui dur` [i plin` de for]`exprima blânde]e relaxat`. {ocul provocat de imagine \i aduse iarlacrimi \n ochi. L`s` jos cartea [i \[i aprinse o ]igar`, tr`gând fumuladânc \n piept pentru a se calma [i repetându-i numele \n gând.

Mai târziu, d`du un telefon p`rin]ilor. Surprin[i s`-i aud` glasul,ace[tia o chemar` la cin`. Paul, [eful ei p`ru \ncântat când \i declar` c`avea s` se \ntoarc` la lucru de luni. {i el o invit` la cin`, iar când afl`de angajamentul anterior, o \ntreb` dac` nu era liber` \n ziuaurm`toare, duminic`. Fay accept` invita]ia, \nsufle]it` de entuziasmulcu care vorbea despre ultimul lui film. Nu-i ascunse c` era \ncântat de\ntoarcerea ei, iar ea reg`si bucuria de a se sim]i necesar`. |l \ndr`geape Paul, era simpatic, atent [i extrem de talentat, \i f`cea mare pl`ceres` lucreze pentru el.

Seara petrecut` cu p`rin]ii fu marcat` de explica]ii privind ruperealogodnei. Ambii fuseser` [oca]i de veste [i nu o ascundeau. Nici nu letrecuse prin minte c` ea nu se va m`rita cu Sam. Fay le povesti; \i veneau[or s` vorbeasc` despre Sam [i mul]umea Cerului c` ei nu aflaser`\nc` nimic privindu-l pe Gabriel.

Duminica [i-o petrecu f`când cur`]enie general` \n apartament.Era o munc` solicitant`, obositoare, dar nu-i l`sa vreme s` se cufunde\n gânduri, adev`rat` binecuvântare. Trebui s` se gr`beasc` pentru a figata la timp \n vederea cinei cu Paul.

Intr` \n restaurantul unde stabiliser` s` se \ntâlneasc` doar cu zeceminute \ntârziere. Paul era acolo, jucându-se ner`bd`tor cu paharuldin mân` – nu-i pl`cea s` fie l`sat s` a[tepte. Fay \i zâmbi c`lduros, \nvreme ce se apropia de mas`. Ochii lui p`trunz`tori o m`surar`\ntreb`tor. Nicio clip` nu se l`s` \n[elat de machiajul abundent menits` ascund` urmele suferin]ei din ultimele zile. Nu-i sc`p` nici faptul c`sl`bise, cu toate c` rochia de lân` frumos croit` \i venea admirabil.

– Ai \ntârziat, epuse el, pe ton de constatare.

M~ TEM S~ TE IUBESC 137

– Da, iart`-m`. Fay era obi[nuit` cu felul lui direct, [tiind foartebine c` scuzele reprezentau o pierdere de vreme.

– Bei ceva?– Un pahar de vin ar fi excelent, r`spunse ea, constatând cu

\ncântare c` el r`m`sese acela[i. Era un fel de consolare s` [tie c` doarea trecuse prin schimb`ri. {i nu te mai uita la mine atât de scrut`tor!ad`ug` ea serioas`.

Paul ridic` din sprâncenele stufoase cu o expresie inocent-batjocoritoare.

– Eram curios.– N-am de gând s`-]i povestesc, replic` ea cu un zâmbet.– Nu?– Nu, a[a c` po]i s` renun]i \nc` de acum.Paul ridic` nep`s`tor din umeri [i comandar` cina. Fay alese o sup`

– fel de mâncare ce i se p`rea cel mai u[or de \nghi]it pentru lipsa eide poft` – [i o salat`. Nu mai avea chef de mâncare de la plecarea dinYorkshire [i era con[tient` c` va continua s` sl`beasc`, dar nu puteaface nimic \n privin]a asta. |l rug` pe Paul s` vorbeasc` despre noulfilm – orice numai s` ]in` conversa]ia departe de propria persoan` – [i \l ascult` cu aten]ie, jucându-se cu lingura \n sup`, f`r`s-o guste. Era pl`cut s`-l vad` din nou, \[i spuse ea, studiindu-i figuraprelung` [i inteligent`, p`rul ]epos, \nchis la culoare. Se cuno[teaubine [i se sim]eau \n largul lor \mpreun`. Când se \ntâlniser`, cu câ]ivaani \n urm`, Fay fusese [ocat` de franche]ea lui. |i d`duse de \n]eles c`n-avea de gând s` accepte ca rela]ia lor profesional` s` fie afectat` devreo implicare emo]ional` sau sexual`, cu toate c` el o considera "minunat de atr`g`toare". Acea declara]ie surprinz`toare odeterminase s` accepte slujba oferit` de el. Ini]ial nu avusese\ncredere, dar odat` cu trecerea anilor devenise foarte clar c` spuseseadev`rul. De fapt, nici n-o prea trata ca pe o femeie. Aveau o rela]ieprofesional` excelent` [i \ntre ei ap`ruse un fel de camaraderie, iar

138 ALICIA THOMPSON

ne\ncrederea ei se evaporase gradat.– Nu m` ascul]i, o acuz` Paul dintr-o dat`, aducând-o la realitate.– Nu, recunoscu ea. N-avea rost s`-l mint`. |[i alegea vorbele cu

mare grij` [i, de obicei, avea dreptate.– Cred c` se poate trece cu vederea \ntrucât nu lucr`m, declar` el

sec, privind-o fix. Vacan]a nu pare s`-]i fi priit cine [tie cât.– Las-o balt`, replic` ea, incapabil` s`-[i \n`bu[e un zâmbet,

provocat de lipsa lui de tact.– Prea bine, dar dac` dore[ti s`-]i spui oful, cred c` a[ fi \n stare s`

te ascult, s`-]i ofer proverbialul um`r, declar` el \n stilul extravagant,specific. Fay \i cuno[tea prea bine sinceritatea.

– Mul]umesc, \]i sunt recunosc`toare. Am s` te anun] dac` voi aveanevoie de respectivul um`r, promise ea.

La plecare, Paul opri un taxi [i urcar` amândoi pe bancheta dinspate. Nu conducea niciodat` ma[ina, considerând c` era o pierderede vreme. Pe drum, prefera s` se gândeasc`, nu s` se concentreze latrafic. O l`s` acas`.

– |]i mul]umesc pentru cin`, spuse Fay politicos, coborând dintaxi.

– S` vii devreme mâine, \i ignor` el vorbele civilizate.Se duse imediat la culcare, [tiind c` "devreme" \nsemna foarte

devreme \n gura lui Paul [i c` nu-i pl`cea ca ceva s`-l re]in` din lucru.Imediat ce puse capul pe pern`, Gabriel \i reveni \n minte. Dorin]a dea-l vedea, de a-l atinge o f`cu s` tremure violent [i izbucni \n plâns,eliberându-se de tensiunea acumulat` peste zi [i reu[ind \n cele dinurm` s` alunece \n lumea viselor.

|n ziua urm`toare, se duse la serviciu bucuroas` s` fie din nouocupat`. Nu-i fu dificil s` se cufunde \n munc`, deoarece Paul nuangajase niciun \nlocuitor pe perioada lipsei ei, a[a c` o a[tepta unmunte de hâr]oage.

– Doamne fere[te, Paul, morm`i ea la vederea biroului tixit. Parc`

M~ TEM S~ TE IUBESC 139

am fi dup` bombardament… sunt aici scrisori vechi de dou` luni. Dece n-ai angajat un temporar?

El ridic` ochii din hârtii, amuzat de figura ei scandalizat`.– Nimeni nu [tie s` le rezolve ca tine – mi-ar fi luat o groaz` de

vreme s` instruiesc un angajat temporar [i, \n afar` de asta, de lucrurilecu adev`rat urgente m-am ocupat chiar eu.

Fay se a[ez` oftând, nevenindu-i s` cread` c` un om atât deinteligent se putea dovedi atât de lipsit de sim] practic. |ncepu s`sorteze enormul teanc de coresponden]`. Peste cinci minute, Paulap`ru lâng` ea cu un zâmbet conciliant pe figur`, aducându-i o can`de cafea. Se coco]` pe marginea biroului.

– Cred c` ar fi trebuit s` aduc pe cineva, admise el pe ton de scuz`,de parc` abia acum ar fi priceput cât era de lucru. Poveste[te-midespre felul cum ]i-ai petrecut vacan]a.

– Nu, replic` Fay, decis` s` nu-i spun` nimic despre Gabriel.Ro[ea]a de pe figura ei p`ru s`-i stârneasc` interesul.– Un b`rbat? se interes` el ager.– Vezi-]i de treab`, \ncerc` ea s`-l descurajeze. Chiar dac` tu n-ai de

lucru, dup` cum vezi, eu am pân` peste cap.– Pân` la urm` tot o s`-mi spui, râse el enervant, ignorându-i

replica sarcastic`.Curând dup` aceea, plec` la o \ntâlnire cu regizorul, iar Fay

continu` s` lucreze sus]inut \ntreaga zi, permi]ându-[i doar o pauz` decafea la ora prânzului. Când termin`, se sim]ea epuizat`. Plec` acas`devreme. Unul dintre avantajele serviciului era acela c` nu aveaprogram fix. |nchise u[a de la intrare cu o senza]ie de u[urare [i \[i lu`coresponden]a. Era un plic cu o factur` [i o scrisoare de la Sophie.Recunoscându-i scrisul, sim]i c` mâna \ncepe s`-i tremure. Nu sea[teptase s` primeasc` ve[ti de la m`tu[` atât de curând. Se rug` cascrisoarea s` con]in` m`car câteva vorbe despre Gabriel. Intr` \ncamera de zi, se a[ez` \n fa]a c`minului [i \ncepu s` citeasc`.

140 ALICIA THOMPSON

"Drag` Fay", \ncepea Sophie, cu scrisul ei m`runt [i ordonat, "n-amapucat s` vorbesc cu tine \nainte de plecare [i cred c` trebuie s`-]i aducla cuno[tin]` ceva despre Gabriel. Mi-am dat seama cât erai desup`rat`, a[a c` am amânat vestea pân` când mi-am f`cut vreme s`-]iscriu. Vineri v-am auzit pe amândoi ]ipând; \l acuzai \n privin]a casei [icred c` e cazul s`-]i explic situa]ia.

Când ]i-am spus c` i-am \nchiriat apartamentul lui Gabriel, amomis faptul c` aveam nevoie disperat` s` primesc un chiria[. N-am maipovestit nim`nui, nici m`car mamei tale, dar dup` dispari]ia lui, amaflat c` Arthur fusese un juc`tor \nr`it – pe când tr`ia n-am avuthabar." Fay \[i \ntrerupse lectura [i r`mase cu ochii pe focul din c`min,\ngrijorat`. Probabil c`-i fusese foarte greu m`tu[ii s` a[tearn`asemenea lucruri pe hârtie; \i venea s` plâng`. Sophie suferise teribil[i nu vorbise cu nimeni despre asta. Privirea \i reveni la scrisoare.

"Dup` ce s-a f`cut socoteala [i i-am verificat toate hârtiile, amconstatat c` ipotecase casa [i avea datorii de câteva mii de lire. Am aflatc` de fapt eu trebuia s` pl`tesc datoriile, dar nu aveam niciun b`nu].Ideea chiria[ului mi s-a p`rut atr`g`toare [i, dup` venirea lui Gabriel,m-am descurcat de minune câteva luni, pân` când am primit o factur`neobi[nuit de mare [i am priceput c` singura posibilitate era s` vândcasa.

Cum \]i imaginezi, drag` Fay, gândul era insuportabil. Iubesc acestc`min, toate amintirile mele se leag` de locul `sta. |ntr-o diminea]`,Gabe m-a g`sit plângând \n buc`t`rie – eram dezn`d`jduit` [i i-amdest`inuit \ntreaga poveste. S-a oferit s`-mi dea banii, a[a este el, baniinu-s atât de importan]i pentru Gabe. Nu puteam accepta, desigur, a[ac` a spus c` va fi un \mprumut. Nici asta nu intra \n discu]ie, n-aveamnicio posibilitate de a-i returna banii. Eu i-am sugerat c` ar putea s`cumpere casa – oricum avea nevoie [i mi-am spus c` astfel a[ fi pututm`car s` mai vin \n vizit` din când \n când; n-o d`deam unui str`in. L-am convins [i este important s` [tii asta, Fay. Lucrurile nu s-au

M~ TEM S~ TE IUBESC 141

petrecut a[a cum ai crezut, mi-a pl`tit un pre] bun, mai mult decâtf`cea proprietatea [i a achitat toate datoriile l`sate de Arthur – m-a scosla liman [i nu v`d cum i-a[ putea r`spl`ti gestul.

I-am spus c` am s` plec cât de curând, dar nici n-a vrut s` aud`. Ascornit o poveste, cum c` nu dorea s` tr`iasc` aici permanent, c`achizi]ionase casa ca investi]ie, pentru reducerea taxelor, ceva degenul `sta, iar acum avea nevoie de mine s` am grij` de ea. Sper c`\n]elegi, Fay, nu m-a \n[elat cu nimic, ba chiar a pl`tit mai mult decâtf`cea, mai mult decât \ndr`znisem s` sper. Din aceast` pricin` \]i scriu,fiindc` nu m`rit` vorbele pe care i le-ai aruncat. Este un omremarcabil. |mi dau seama c` ar fi trebuit s`-]i spun \nainte de plecare,dar recunosc, m-am purtat cu la[itate…"

Fay l`s` hârtia s`-i cad` din mân` [i r`mase cu privirea pierdut`,m`cinat` de gânduri, f`r` s` simt` lacrimile care-i [iroiau pe obraji. |ljudecase gre[it pe Gabriel, iar acum era prea târziu s`-[i mai cear`scuze; oricum nimic nu putea compensa nedreptatea f`cut`. |l r`nise,iar el n-avea cum s` treac` peste asta. Gândindu-se cu oroare la celespuse, \[i d`du seama c`, dac` gre[ise \n privin]a casei, s-ar fi putut s`nu fi avut dreptate nici cu Danny [i Cecilia. Dar nu, Cecilia l`sase de\n]eles c` Gabriel \i apar]inea, f`r` niciun echivoc, iar asem`nareadintre Danny [i Gabriel vorbea de la sine. Nu mai conta oricum; \lpierduse, probabil c` n-avea s`-l mai vad` vreodat`.

|[i aprinse o ]igar`, gândindu-se la iubirea ei neab`tut`. Pân` s`-lcunoasc`, nici nu [tiuse ce \nsemna dragostea. Se sim]ise irezistibilatras`, aproape \mpotriva voin]ei, de când \i c`zuser` ochii pe elpentru prima oar`, \n micu]a gar` pustie. |[i amintea perfect cum \lprivise, cum \i observase mersul elastic, silueta \nalt`. |nc` din aceaclip` \ncepuse s` se \mpotriveasc` instinctiv, pricepând c` b`rbatulacela era singurul capabil s`-i topeasc` bariera de ghea]` cu care \[i\mprejmuise inima. {i o f`cuse f`r` efort, obligând-o s`-[i recunoasc`sentimentele, generând ne\ncrederea [i ura ei, cu toate c` \l iubea \n

142 ALICIA THOMPSON

acela[i timp, fiindc` o punea \n aceea[i situa]ie cu propria ei mam`.Fusese con[tient` de pericolele unei afec]iuni atât de puternice,

a[a c` luptase cu sine aproape la fel de \nc`p`]ânat cum i se\mpotrivise [i lui – dar f`r` succes. Se \ndr`gostise de Gabriel [i cu cât\l cunoscuse mai bine \i fusese foarte clar c` n-avea de gând s-o fac` s`sufere; era cinstit, puternic, blând [i n-o \n[elase niciodat`. Totu[i,pân` \n ultima clip`, se ar`tase dispus` s` cread` tot ce putea fi mair`u despre el, profitase de fiecare ocazie pentru a [i-l reprezenta ca peun monstru lipsit de sentimente, pentru a \n`bu[i propria iubire, decare se temea atât.

Oare acum \[i schimbase punctul de vedere? Spera c` da, aparentiubirea \i d`ruise ceva. O eliberase de acea inhibi]ie, de anii \n care \i\nvinov`]ise pe to]i b`rba]ii pentru ceea ce avusese de p`timit osingur` femeie. Se bucura c` se \ndr`gostise de Gabriel, chiar dac`apoi \l pierduse. Singurul regret era c` dragostea lor nu sematerializase. Chiar o aventur` trec`toare ar fi fost preferabil`, pentruextazul pe care era convins` c` i l-ar fi furnizat. Ar fi avut mai multeamintiri pentru serile ei de singur`tate nefericit`.

|[i acoperi fa]a cu mâinile, uimit` de propriile gânduri. Degeaba \liubea dac` sentimentul nu era \mp`rt`[it [i oricum, mai existau Danny[i Cecilia. |i rev`zu \n memorie figura \ntunecat`, frumoas` [i \nchiseochii, izbucnind din nou \n lacrimi.

Sam o c`ut` a doua zi, la \ncheierea programului de lucru, chiar\nainte de ora cinci, intrând \n birou cu un zâmbet fericit pe chip.

– Când termini? vru el s` afle, s`rutând-o u[or pe obraz.– Chiar acum. De ce?– Vrei s` iei cina cu mine?– Hm, da. D`-mi doar câteva minute s` fac ordine pe birou [i te voi

\nso]i, replic` ea, atent` \nc` la ceea ce f`cea.– Te munce[te pân` la epuizare, nu? \ntreb` el, privind pe fereastr`

spre râul mohorât.

M~ TEM S~ TE IUBESC 143

– |l cuno[ti pe Paul, r`spunse ea cu o strâmb`tur`, adunândcontractele de semnat [i a[ezându-le pe biroul supra\nc`rcat al [efului.

Sam o urm`ri \ngândurat, observând cearc`nele negre de sub ochi[i silueta ei \mpu]inat`, dar nu spuse nimic. |[i d`dea seama cât degreu \i era s`-[i continue via]a ca [i când nu s-ar fi \ntâmplat nimic.Surprinzându-i c`ut`tura preocupat`, Fay spuse:

– Sam, sper c` nu m-ai invitat din mil`. Dac` a[a stau lucrurile, s`[tii c`…

– Am vrut s-o fac, a[a c` taci din gur` [i termin` treaba, vorbi elteatral.

La mas`, savurându-[i aperitivele, Sam \i lu` mâna [i \ntreb` blând:– Cum o duci?Fay reu[i s` zâmbeasc`. |ncepuse s` se priceap` la surâsuri când de

fapt \i venea s` plâng`.– M` ]in bine, dar la limit`, recunoscu ea cinstit. Iar Paul cu

\ns`rcin`rile lui f`r` sfâr[it \mi este de folos. Nu-mi purta de grij`, Sam.– Imposibil, [tii bine. E un obicei prea vechi, glumi el. Apropo, ieri

m-am \ntâlnit cu Angie. |ncerca s` par` degajat, dar Fay v`zu \n ochiilui c` nu era.

– Parc` r`m`sese c` ie[i]i vineri?– Ne-am \ntâlnit \ntâmpl`tor pe Oxford Street [i am b`ut câte un

p`h`rel. |n mod clar, era stânjenit, ro[ise u[or.Fay \i arunc` o privire aproape matern`.– |]i cam place, [opti ea.Sam aprob` din cap, continuând s` nu fie \n apele lui.– |mi aduce aminte de tine pu]in [i e foarte dr`gu]`. Ne-am \n]eles

de minune din prima clip`, nu [tiu cum s`-]i explic, exist` un fel descânteie \ntre noi, \n]elegi?

Fay aprob` nefericit`. Pricepea foarte bine, la fel st`tuser` lucrurile\ntre ea [i Gabriel.

Ciuguli din mâncare, nereu[ind s` \nghit` decât câ]iva dumica]i.

144 ALICIA THOMPSON

Dac` nu avea s` m`nânce curând pe s`turate, era clar c` se va\mboln`vi.

Sam o conduse pân` \n fa]a apartamentului, iar ea \l invit` la ocafea. Când veni cu serviciul de cafea, \l g`si r`sfoind c`r]ile lui Gabriel.

– Le-am luat de la bibliotec`, explic` ea. |n felul `sta parc` \l aducmai aproape. Spre disperarea ei, izbucni \n plâns, iar Sam o cuprinse\n bra]e, \ncercând s`-i aline suferin]a. |i era ru[ine, iar el plec` repede,\n]elegându-i stânjeneala.

Trecur` câteva s`pt`mâni, iar via]a ei reveni la tiparele familiare, lasiguran]a monoton`. Amintirile despre perioada petrecut` la LambriggHouse se estompar` gradat, doar iubirea ei pentru Gabriel r`mânândla fel de puternic` [i clar`. Cu timpul, deveni chiar ceva mai sâcâitoare,dar nu-[i dest`inui nefericirea decât \n fa]a lui Sam. Era simplu s`poarte masca, s`-[i ascund` suferin]a din inim`; m`car sc`pase debariera aceea de ghea]`, cu care se protejase \nainte. |ncetul cu\ncetul, \[i reveni.

Sophie \i scria regulat, men]ionându-l uneori [i pe Gabriel. Dincând \n când \l pomenea [i pe Danny; dar nu spunea niciodat` nimicclar. Era foarte posibil ca Gabriel s` se fi \nsurat cu Cecilia. De[i \ir`spundea de fiecare dat`, cerându-i am`nunte despre situa]ie, m`tu[ar`mânea enervant de vag`.

|nc` mai plângea noaptea. Niciodat` n-avea s`-l uite.

M~ TEM S~ TE IUBESC 145

Capitolul 10

La o lun` dup` ce se \ntorsese la Londra, Fay ajunse acas` \ntr-osear` [i g`si o ma[in` sport verde, puternic` [i joas`, parcat` \n dreptulapartamentului ei. Privi curioas` bolidul – nu cuno[tea pe nimeni cares` aib` un asemenea bolid. Poate c` Angie primise o vizit`; Sam n-ar fifost deloc \ncântat, \[i spuse ea. Cei doi \ncepuser` s` se \ntâlneasc`destul de des din seara când Sam \i ceruse cu \mprumut o sticl` delapte. Se \n]elegeau bine, iar Fay se convinsese c` Sam era pe cale s`se \ndr`gosteasc`.

Ridicând din umeri, deschise u[a de la intrare, intr` [i l`s` servietas`-i cad` din mâini. Fusese o zi obositoare, o dureau to]i mu[chii [i sehot`r\ s` fac` o baie fierbinte \nainte de a-[i prepara ceva de mâncare.Intr` \n dormitor cercetând superficial coresponden]a, cu gândurile\nc` la serviciu [i la problema loca]iei pentru film`ri, pe care o discutade câteva zile cu Paul. Una dintre cele mai grozave caracteristici alemuncii o constituia faptul c` era atât de solicitant` \ncât nu o mai l`sas` se gândeasc` la propriile probleme. Paul avea o energie nelimitat`[i o imagina]ie creativ`, dar era complet lipsit de sim] practic, precummajoritatea oamenilor de felul lui. Detaliile \l plictiseau, a[a c` toateproblemele reale c`deau pe umeri lui Fay, lucru care le conveneaamândurora.

Fay puse pe ea un halat de m`tase galben` cu floricele brodate [id`du drumul la ap` \n cad`. Tocmai se \ntindea dup` s`rurileparfumate de baie, extravagant de scumpe, când auzi soneria.

Oft` iritat`, ie[i pe hol, sperând c` nu era Paul cu alte idei [ideschise u[a.

Nu era Paul… ci Gabriel. Inima ei \ncepu s` galopeze. Avea p`rulne\ngrijit – f`r` \ndoial` i-ar fi prins bine o tunsoare, \[i zise ea f`r`nicio leg`tur` – iar figura lui reflecta \ncordare.

– Bun`, Fay, pot s` intru? \ntreb` el, u[or amuzat de confuzia ei.Fay strânse la gât halatul str`veziu [i inspir` profund.– Cred c` da, \ng`im` ea, incapabil` s`-[i st`pâneasc` emo]iile.– |]i mul]umesc, spuse el.Se retrase pu]in ca s`-l lase s` intre, p`strând \n acela[i timp o

distan]` de siguran]`. |nchise u[a [i, \ntorcându-se, \l g`si privind-oprintre gene.

– |n fa]a casei… ma[ina de afar` \]i apar]ine? \ntreb` ea politicos,pentru a-[i masca tensiunea interioar`. Silueta lui \nalt` [i \ntunecat`\i provoca nelini[te. El aprob` din cap.

– Prietena ta de al`turi mi-a oferit un pahar de b`utur`, cât te-ama[teptat.

– Intr` [i ia loc, \i f`cu ea semn spre camera de zi. M` duc s` m`\mbrac [i pe urm` putem sta de vorb`.

Gabriel o opri, prinzând-o de \ncheietura mâinii.– Te prefer a[a, declar` el, \nv`luind-o \ntr-o privire apreciativ`. S`

vorbim acum.Nedorind s` provoace o scen`, Fay accept`, eliberându-[i mâna [i

\ncercând s` ignore str`lucirea din ochii lui.Se a[ezar` lâng` focul din c`min, unul \n fa]a celuilalt, iar ea \i

arunc` o privire tem`toare, \ntrebându-se ce-l adusese la u[a ei. Elaprinse dou` ]ig`ri. P`rea s` fi sl`bit, era palid [i extraordinar deatr`g`tor. |n ochii lui umbro[i mocnea focul. C`ma[a albastr` se lipea

M~ TEM S~ TE IUBESC 147

ca un strat suplimentar de piele pe trupul lui viguros, iar blugii vechise mulau pe musculatura coapselor.

– Ce face Danny? \ntreb` ea cu nervozitate, acceptând ]igara [isorbindu-l din priviri. Zâmbetul de pe buzele lui nu ajungea [i \n ochi.

– Foarte bine [i cred c`-i ceva mai fericit.Fay accept` r`spunsul, dând din cap stânjenit`. Se comportau ca

ni[te str`ini.– Vrei ceva de b`ut? Tonul degajat al propriei voci o f`cu s` se

\ncovoieze \n sine de durere.Se ridic` \n picioare, strângându-[i halatul pe trup.– Da, \]i mul]umesc, r`spunse el brusc, perfect con[tient de

stânjeneala ei.Se duse s` preg`teasc` b`uturile, dar mâinile \i tremurau atât de

tare \ncât sc`p` paharul. Gabriel veni lâng` ea neauzit [i-i spuse \ncetla ureche:

– Stai jos, m` ocup eu.Fay se \ndep`rt` \n grab`, cu mi[c`ri sacadate, tremurând \nc` [i \[i

relu` locul ascult`toare, ochii ei ca de smarald reflectându-i spaima.Gabriel \i \ntinse paharul [i se \ntoarse cu mi[c`ri sigure. Fay abia

reu[ea s`-[i st`pâneasc` impulsul de a se arunca \n bra]ele lui [i de a-[i m`rturisi iubirea. El privi \mprejur cu interes, observândzugr`veala deschis` la culoare, parchetul lustruit [i covorul oriental.Apoi descoperi vraful format din c`r]ile lui [i se \ntoarse spre ea cu unzâmbet.

– Le-ai citit?– Nu, recunoscu ea, blestemându-se pentru faptul c` nu le

ascunsese, cu toate c` n-avea de unde s` [tie c` va primi acea vizit`.– Sophie se simte bine? \ntreb` f`r` s`-l priveasc`, \nghi]indu-[i cu

greu nodul din gât, incapabil` s` suporte t`cerea.– La naiba, Fay, n-am venit s` discut`m despre starea de s`n`tate a

diverselor cuno[tin]e comune! explod` el.

148 ALICIA THOMPSON

Fay se ridic` \n picioare [i se duse la fereastr`, privind cerul clar al\nser`rii, r`nit` de ie[irea lui mânioas`.

– Atunci de ce ai venit? [opti ea, cuprinzându-se cu bra]ele, \ntr-ungest instinctiv de protec]ie. El nu r`spunse, iar ea nu se mai putust`pâni.

– Nu [tiu ce s`-]i spun! strig` ea, sim]ind c` ochii i se umplu delacrimi.

|n clipa urm`toare Gabriel ajunse lâng` ea, cuprinzând-o \n bra]e.– Ah, Fay, Fay, nu plânge, iubito, \i [opti la ureche.Ea se \ntoarse, \mpins` de nevoia de a se ad`posti la pieptul lui

larg. De atâtea ori plânsese de una singur`.– Strânge-m` \n bra]e, Gabriel, \l implor` ea.Mâinile lui i se \ncurcar` mângâietor \n plete. Fay plângea f`r`

zgomot, cople[it` de lunga perioad` de singur`tate. |l iubea atât demult \ncât avea dreptul la acele dezmierd`ri alin`toare. |n sfâr[it,lacrimile secar`, iar el \i ridic` b`rbia, [tergându-i cu blânde]e ochii [imângâindu-i u[or obrajii umezi. Se sim]ea atât de bine s` fie din nou\n bra]ele lui; st`tuse departe prea mult.

Ochii lui erau \n continuare insondabili, sub genele bogate.– Nu trebuia s` fi venit, spuse el. Te-am sup`rat – iart`-m`. |i d`du

drumul [i s` \ntoarse gata s` plece.Fay avu senza]ia c` inima i se va opri [i fu cuprins` de nefericire [i

disperare.– |nc` nu mi-ai spus de ce ai venit, \ng`im` ea, nedorind ca el s-o

p`r`seasc` din nou.Gabriel se opri.– Trebuia s` te v`d, morm`i el aspru.– Nu pleca, \l rug` ea, \ndurerat` de tonul brutal.El se \ntoarse [i o l`s` s`-i vad` ochii cenu[ii, tortura]i. O privi o

clip`, apoi reveni lâng` ea cu un geam`t [i o \mbr`]i[` din nou,s`rutând-o cu pasiune dezl`n]uit`. Fay se ag`]` de gâtul lui. Buzele i

M~ TEM S~ TE IUBESC 149

se \ntredeschiser` \n semn de abandon. Se \nfior` sub atingereamâinilor lui \nfometate. Gabriel respira gâfâit. O ridic` \n bra]e f`r` picde efort.

– Te doresc, Fay – oricât ar fi de gre[it, te doresc, trebuie s` fii amea, spuse el, cu ochii plini de pasiune.

Gre[it. Cuvântul se \nvârtea \n mintea ei. Da, avea dreptate, era ogre[eal`, fiindc` el nu o iubea, pentru c` urma s` se \nsoare cu Cecilia,mama fiului lui.

– Las`-m` jos, \i ceru cu r`ceal`, mânia punând din nou st`pânirepe ea.

El o eliber` imediat.– Te gânde[ti la nunt`? spuse el \n derâdere, st`pânindu-[i

pasiunea.Fay se \ntoarse furioas`, uimit` de felul degajat \n care vorbea

despre c`s`toria lui viitoare, dup` ce abia o eliberase din \mbr`]i[are.– Da, ai dreptate s` consideri c` asta este o eroare. Cecilia \]i merit`

fidelitatea.Gabriel se \ncrunt`.– Ce vrei s` spui? \ntreb` el iritat.– Cecilia! La ea m` refer! strig` ea \nfuriat`, convins` c` el o lua

peste picior. M` bucur c` te \nsori cu ea, de dragul lui Danny!Ochii lui se luminar` a \n]elegere [i schi]` un zâmbet. Apoi izbucni

\n râs. Fay r`mase cu gura c`scat`.– E[ti de necrezut! se \nec` ea de enervare. Vii aici [i \ncerci s`…

cât` vreme ai alte responsabilit`]i, pe care pari s` le consideriamuzante, oh!

El continua s` râd` [i Fay t`cu. Figura ei ofensat` \l f`cu s` seopreasc` din hohote, cu efort.

– Ai terminat? Ai o limb` tare ascu]it`! declar` el lini[tit, amuzându-se \n continuare. Danny nu este fiul meu, iar Cecilia nu-ieste mam`. {i nici iubita mea nu este – n-a fost niciodat`. N-am nicio

150 ALICIA THOMPSON

inten]ie s` m` \nsor cu ea. Vorbeam despre c`s`toria ta.Fay \l privea f`r` s`-i vin` s` cread`.– A mea? repet` ea slab. Eu… nu m` m`rit… nu \n]eleg nimic. Ce

vrei s` spui… Danny… [i Cecilia… ? Era z`p`cit`, dar dorea s`-lcread`.

Gabriel o lu` de mân` [i o conduse pân` la canapea, a[ezându-seal`turi.

– |nainte de a mai spune ceva, te rog r`spunde-mi, e[ti pe cale dea te m`rita cu Sam?

– }i-am mai spus, am rupt logodna \nainte de a pleca la Sophie,declar` ea r`bd`toare, ne\n]elegând nimic.

– Dar continui s`-l iube[ti, replic` el sumbru. Te-am auzit spunându-i-o \n buc`t`rie.

– Da, \l iubesc – \mi este ca un frate [i \n acest fel \l iubesc, replic`Fay, \nc` nel`murit`. Poveste[te-mi despre Danny, nu-[i mai re]inu eacuriozitatea. Gabriel p`rea s` fi sc`pat de greutatea ce-i ap`sa peumeri.

– Deci, nu-i iubitul t`u, concluzion` el calm, vorbind ca pentrusine.

– Niciodat` n-a fost, ro[i ea, [i nici \n viitor nu exist` vreo [ans`.– Am crezut c` v-a]i \mp`cat, m` gândeam c` o s` v` c`s`tori]i.

Cuvintele ie[eau cu greutate din gura lui.– Nu, nici vorb`. Dup` ce am rupt logodna, ne-am certat teribil.

Când a ap`rut la Sophie, am crezut c` va \ncerca s` m` conving` s` m`r`zgândesc… Se opri brusc. Iart`-m`, nu cred c` te intereseaz` toateastea.

– Ba da. Continu`, o \ndemn` Gabriel privind-o atent. Ea ridic` dinumeri.

– {tiam c` nu va fi niciodat` posibil, c` aveam pentru el doarsentimente fr`]e[ti [i nu doream s`-l v`d acolo. Dar el venise s`clarifice lucrurile, pricepuse [i el c` ar fi fost un dezastru. M-am

M~ TEM S~ TE IUBESC 151

bucurat enorm c` puteam fi din nou prieteni. Atâta tot… Acum \i facecurte lui Angie, fata de al`turi [i s-ar putea s` fie ceva serios.

– {i nu te deranjeaz`?– Nu, r`spunse ea, dup` o pauz` scurt`, nu m` deranjeaz` deloc.

Vreau s` fie fericit [i cred c` Angie este potrivit` pentru el, a[a c` suntbucuroas`. Apoi \i scutur` mâneca. Dar vorbe[te-mi despre Danny,repet` ea rug`mintea.

– Gabriel \[i aprinse o ]igar`, oferindu-i [i ei una, iar Fay o accept`.– Chiar ai crezut c` Danny este fiul meu? \ntreb` el cu un soi de

mândrie.Ea aprob` dând din cap.– Nu este, de[i \ntr-un fel ar putea s` fie. Alex i-a fost tat`, iar mama,

sora Ceciliei – vezi ce complicat` este situa]ia? – a murit dându-i via]`.Fusese foarte grav bolnav` dinainte, iar na[terea a fost foarte dificil`.Alex s-a dus dup` doctor, dar pe atunci locuiau \ntr-o zon` izolat`, lamunte [i s-a \ntors prea târziu. Aproape c` [i-a pierdut min]ile – seconsidera vinovat, deoarece cump`rase acea cas` atât de inaccesibil`.Cred c` moartea Mariei l-a f`cut s` nu-i mai pese nici de propria via]`.Nu-l iubea pe Danny, considerându-l par]ial r`spunz`tor,neinten]ionat desigur; de fiecare dat` când se uita la el \[i amintea denenorocire. A iubit-o enorm pe Maria. Ochii lui Gabriel reflectaudurerea provocat` de pierderea fratelui iubit.

Fay sim]ea cum lacrimile i se scurgeau din nou pe obraji. Prin cetragedie trecuser`, mai ales Danny, venit pe lume f`r` mam`, cu untat` care nu-l putea iubi. Nicio minune c` era atât de trist.

– Familia Mariei l-a luat pe Danny imediat dup` na[tere. Alex \lvizita, desigur, dar nu ar fi fost capabil s`-l creasc`, a[a c` se limita s`trimit` bani [i cadouri scumpe. Dup` moartea lui, s-a aflat c`-[i risipisetoat` averea, c` nu mai poseda nimic. Acesta este motivul apari]ieiCeciliei. F`r` s` primeasc` bani, familia ei nu mai era dispus` s`-lcreasc` pe b`iat. Cred c` i-a[ fi putut trimite eu, dar când l-am v`zut

152 ALICIA THOMPSON

mi-am dat seama ce se \ntâmpla. Nu avusesem habar – probabil c` nul-au tratat r`u, dar \n mod sigur nu le p`sa de el. Buzele i se strânser`,iar figura lui p`rea d`ltuit` \n granit. L-ai v`zut – are co[maruri, estetimid, nu poate fi l`sat singur. N-am putut s`-l abandonez \n condi]iileastea. Nu vreau s` fie un fel de bon de mas` pentru al]ii! Figura luideveni gânditoare. Ciudat – când a murit Alex, nu m-am gândit laDanny, cople[it cum eram de triste]e, de propria senza]ie devinov`]ie… Mi-am \nchipuit c` nu voi fi capabil s`-l v`d \n ochi, c`-miva isca amintiri de nesuportat. Dar când Cecilia a ap`rut cu el, mi-astârnit dorin]a de a-l proteja, m-am sim]it responsabil pentru soartalui… Este atât de u[or de \ndr`git, seam`n` cu Alex. Simt c`-l pot iubica [i când ar fi copilul meu. Greu de explicat – m` \n]elegi?

Ea d`du din cap.– Dar cum r`mâne cu Cecilia? Te iube[te, afirm` ea blând, sim]ind

nevoia de a afla.Gabriel ridic` din umeri nep`s`tor.– Poate. Dar nu simt nimic pentru ea, a[a a fost \ntotdeauna. Este

o persoan` rece [i crud`. |ntre noi n-a fost nimic niciodat` – sigur, nevedeam destul de des, inevitabil din cauza lui Alex [i a Mariei, iar ea [i-a f`cut clare aspira]iile, dar [i eu am procedat la fel. Când a ap`rut laSophie cu Danny, mi-a fost clar ce urm`rea. |ntr-un fel, \i suntrecunosc`tor pentru c` l-a adus pe Danny, fiindc` mi-a dat [ansa de apricepe cât de mult \nseamn` el pentru mine. Oricum, a plecat \napoi\n Sicilia, concluzion` el subiectul. Danny a r`mas cu Sophie.

Fay ar fi vrut s` râd`, fericirea o cople[ea. Voia s`-l cuprind` \nbra]e [i s`-i spun` c`-l iube[te. Crezuse atâtea lucruri groaznice despreel, se \ndoise mereu, se gândise doar la ce putea fi mai r`u. |n]elegeaacum c` se ag`]ase de orice ocazie pentru a i se \mpotrivi, pentru aucide iubirea ce se n`scuse \n ea. Dorise s`-l cread` crud [i imoral,astfel \ncât s`-[i justifice temerile. Acum, toate enigmele se rezolvaser`.Aflase de ce o refuzase Gabriel pe Cecilia \n diminea]a aceea, când ea

M~ TEM S~ TE IUBESC 153

le auzise discu]ia, de ce \[i recunoscuse responsabilitatea pentrucre[terea lui Danny. Pricepea acum [i purtarea Ceciliei fa]` de copil,precum [i faptul c` el nu i se adresase niciodat` cu apelativul "mam`".Toate erau clare, de ce nu \n]elesese mai repede? Cum putuse s` fieatât de oarb`?

– {i ce se va \ntâmpla acum cu Danny?Gabriel zâmbi, figura lui reflectând afec]iunea pe care o sim]ea fa]`

de copil.– Sper s`-l \nfiez, dac`… Se opri brusc, stânjenit s` continue.Fay \l privea uimit`, \ntrebându-se ce-i provocase ezitarea. Oft` cu

am`r`ciune. Ne\n]elegerile dintre ei fuseser` l`murite, dar el nu oiubea. O dorea, dar \ntre dorin]` [i iubire era o mare diferen]`. |ncurând, el va p`r`si apartamentul, va ie[i pentru totdeauna din via]a ei,iar ideea asta era de nesuportat. Nu-i putea permite s` plece. Ochii luio urm`reau cu \ncordare, \ntredeschi[i. |[i umezi buzele uscate denervozitate, preg`tindu-se pentru un gest de care nu se crezuseniciodat` capabil`.

– Gabriel… \ncepu ea poticnit, ai spus c` m` dore[ti… ai spus…m-ai f`cut s` recunosc… s` admit c` te iubesc. El r`mase nemi[cat,parc` \mpietrit, privind-o concentrat. Urma s-o refuze? Mai bine ar fifost s` tac` din gur`. Iubirea o f`cuse nevolnic`, oare chiar \[i\nchipuise c` o aventur` l-ar fi putut face s` se \ndr`gosteasc`? L`s`fruntea \n p`mânt. N-am s` te implor, continu` ea mai ferm. Dac` num` vrei…

Gabriel sc`p` un suspin.– S` nu te doresc? murmur` el printre din]ii \ncle[ta]i. N-am putut

dormi atâtea nop]i, tânjind dup` tine. Am sim]it c`-mi pierd min]ile dedorin]`, recunoscu el. Când mi-ai spus c` erai logodit`, când te-amg`sit \mbr`]i[ându-te cu Sam, admi]ând c`-l iube[ti…

Fay ridic` fruntea [i v`zu sclipirea violent` din ochii lui. Era gelos!Dar asta nu putea s` \nsemne decât c` ]inea la ea. Gabriel \[i \ngrop`

154 ALICIA THOMPSON

figura \n p`rul ei bogat [i m`t`sos. Tremura tot.– Nu ]intesc o simpl` aventur`. Nu vreau doar trupul, Fay, \mi

trebuie inima ta, dragostea, tot. Spune-mi c` m` iube[ti, Fay, gemu el.Ah, Doamne, spune-mi c` m` iube[ti la fel!

Respirând \ntret`iat, \l \mpinse mai departe ca s`-i poat` cercetaochii, abia putând crede ceea ce auzea.

– Te iubesc, Gabriel, atât de tare \ncât m` doare, declar` ea cu ochiarz`tori.

Mâinile lui se ridicar` s`-i cuprind` obrajii.– Te iubesc, spuse el r`gu[it. Cred c` am sim]it asta din prima

clip`. Fay fu cuprins` de ame]eal` când buzele lor se atinser`. S`rutullui era pasional, iar ea \l primi cu dragoste desc`tu[at`, cu d`ruiredeplin`. Sim]i cum degetele lui ner`bd`toare \i \ndep`rteaz` halatul,\n c`utarea trupului m`t`sos. Mâinile ei se \ncurcar` ne\ndemânatice\n nasturii c`m`[ii lui Gabriel, c`utând pieptul larg, acoperit de perinegri.

– Te doresc de atâta vreme, murmur` el printre s`rut`ri. Doamne,Fay, e[ti minunat`! E[ti a mea, afirm` el posesiv, [i n-am s` te mai lass` pleci niciodat`. M`rit`-te cu mine – chiar mâine dac` e posibil. Numai am r`bdare.

– E[ti de mod` veche? \l tachin` ea acuzator.– S` nu pariezi? spuse el amenin]`tor.– Mâine sun` bine, chicoti ea gâfâit. Strânge-m`-n bra]e, Gabriel!Parc` cele dou` trupuri fuseser` concepute special pentru

contopire.– {i eu te iubesc parc` dintotdeauna.– }i-am sim]it lipsa dup` ce ai plecat, recunoscu el. Trebuia s` te

v`d din nou, cu toate c` eram convins c` m` ur`[ti, dup` istoriacump`r`rii casei Sophiei. Am venit s` \ncerc s`-]i \mpiedic m`riti[ul cuSam, s`-]i spun c` te iubesc, c` am nevoie de tine, c` nu te pot l`sa s`dispari din via]a mea.

M~ TEM S~ TE IUBESC 155

– Sophie mi-a povestit cum stau lucrurile \n privin]a casei. Dar m`luptam \mpotriva sentimentelor mele. |mi pare atât de r`u pentruacuza]iile pe care ]i le-am aruncat.

Gabriel râse grav, f`când-o s` se \nfioare.– Vei pl`ti, murmur` el, strângând-o mai tare la piept.– Te-am urât pentru onestitatea ta, \[i aminti ea. |nc` de la \nceput,

m-ai obligat s` recunosc ce sim]eam pentru tine [i m-am speriat dinpricina intensit`]ii acelor sentimente. Te-am min]it de fric` s` nu m`dau de gol.

– Chiar [i atunci te-am iubit, zise Gabriel. La gar`, te-am observatimediat, atât de fragil`, de minunat` [i singur`. Am [tiut imediat c`trebuia s` fii a mea. Glasul lui devenea tot mai r`gu[it.

– Sunt aici, [opti ea cu abandon.– Nu deplin, replic` el, dar \n curând…– Ne-am certat mereu – \ntre noi a existat mereu mânie [i pasiune.

N-am fi putut niciodat` s` r`mânem doar prieteni, suspin` ea.– Te doream atât de mult \ncât am fost gata-gata s`-mi pierd

min]ile, recunoscu el. Eram furios fiindc` te credeam logodit`. Defiecare dat` când te vedeam, \mi aduceam aminte c` apar]ii altuia;parc` \mi r`suceam un cu]it \n ran`. M-am purtat cu duritate,\ncercând instinctiv s`-]i provoc suferin]` – iart`-m`. N-am vrut s` fiuatât de crud, \]i jur.

– {tiu, spuse ea simplu, cuib`rindu-se mai bine. Nici eu n-am vruts` mint, am f`cut-o doar ca s` m` protejez, când m` s`rutai.

– Te-am s`rutat de multe ori, atât fiindc` mi-era greu s` m` ab]in,dar [i ca s`-]i deschid ochii asupra atrac]iei irezistibile dintre noi. Nuvoiam s`-]i distrug logodna, doream s-o rupi din proprie ini]iativ`.

Fay izbucni \n râs.– Mi-ai provocat gelozie, cu siguran]`, \l acuz` ea. Lucy Baxter

n`pustindu-se asupra ta, Cecilia vizibil \ndr`gostit` de tine. M-aavertizat s` te las \n pace, [tiai?

156 ALICIA THOMPSON

– N-am avut habar, r`spunse el, \ncruntându-se. }i-am spus ce-i cuCecilia, iar Lucy – pufni scurt – e doar un copil. Poate c` m` str`duiams` te fac geloas`, dar eu aveam nevoie de o femeie adev`rat`, de tine.O s`rut` din nou \nfierbântat, astfel \nc`t s` nu mai aib` nicio \ndoial`\n privin]a adev`ratelor lui sentimente.

– Dar cum r`mâne cu toate celelalte femei despre care am aflat dinreviste? vru ea s` [tie.

– |n mare parte a fost vorba de publicitate – nu crede tot ce scrie\n ziare. |n via]a mea au mai existat femei, nu pot s` neg, dar ce simtpentru tine nu sufer` compara]ie, o asigur` el, promi]ându-i fidelitateetern`. |n afar` de asta, murmur` apoi, [i tu m-ai trecut prin chinurileiadului când Sam [i-a f`cut apari]ia [i era]i nedesp`r]i]i. |mi venea s`-lstrâng de gât.

– {tia c` te iubesc. M-a \ncurajat când m` sim]eam nefericit`,considerând-o pe Cecilia mama copilului t`u. Danny \]i seam`n` atâtde mult, Gabriel. Pote c` din pricina asta ]in la el. Te rog s`-l \nfiezi cas`-l cre[tem \mpreun`.

– Nu te-ar deranja? Gabriel \i urm`ri reac]ia cu seriozitate. Fayscutur` violent din cap.

– Nu, vreau s` stea cu noi [i, poate…Vocea ei se stinse [i sim]i c` ro[ise. Gabriel \i pricepu gândul [i-i

r`spunse \ncântat:– Vreau s` avem [i proprii no[tri copii, declar` el, iar ea fu zguduit`

de intensitatea acelor vorbe. O s`rut` ap`sat, apoi se \ndep`rt` pu]inca s-o poat` privi, s`-i ad`posteasc` imaginea \n adâncul sufletului.

– Acum o s` mergem la cin` \n ora[, declar` el r`gu[it. Nu mairezist mult la tratamentul `sta – o s`-mi pierd uzul ra]iunii.

Fay zâmbi ademenitor, \ncol`cindu-[i bra]ele dup` gâtul luiputernic.

– Mai târziu, pot s` g`tesc ceva. Vreau s` stau aici, cu tine.– {tii ce se va \ntâmpla? \ntreb` el, privind-o cu o dorin]` imposibil

M~ TEM S~ TE IUBESC 157

de confundat.– Da, replic` ea scurt, cu abandon. Pasiune dezl`n]uit`, deplin`.El sc`p` un geam`t, incapabil s` mai reziste [i mult` vreme o lini[te

relativ` domni \n \nc`pere.|n sfâr[it acum erau \mpreun`.

Sfâr[it

158 ALICIA THOMPSON