Afar-i toamn, frunza 'mprtiat, Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri;i tu citeti scrisori din roase plicurii ntr'un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat;Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat, S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din jet de gnduri, Visez la basmul vechiu al znei Dochii, n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

De odat'aud fonirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scnduri...Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.