Fiecare avem „lupii” noştrii – şi buni şi răi. În viaţa reală, lupul rău este mai greu de „întreţinut”, mai greu de hrănit, de mulţumit. Însă, în viaţa interioară, lupul rău este mai simplu de crescut – e mult mai uşor să-ţi alimentezi gândurile răutăcioase, imorale, invidioase, orgolioase, geloase, mânioase....decât pe cele bune, umile, amabile, liniştite... Pe care-l vei hrăni? E simplu – depinde ce vrei să faci cu „lupul” tău. Aşadar, fiecare îşi va hrăni lupul care îi va aduce mai mari avantaje. Şi...ştim cu toţii, că mai ales în societatea de azi, „lupul” rău îţi aduce avantaje mai mari şi mai rapide. Dacă cumva îţi trece prin cap să-i hrăneşti pe amândoi, săi împaci

,,Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt”

(Matei 6,24)

Neuropsihologul Rick Hanson intr-un discurs despre practica contemplativa si creier, dar si in cartea "The Practical Neuroscience of Happiness, Love, and Wisdom": “Stiu ca sunt 2 lupi in inima mea, unul al iubirii si unul al urii. Si stiu ca totul depinde de care lup il hranesc in fiecare zi’, se arata in interpretarea legendei . Secretul fericirii, al intelepciunii, al respectului si al iubirii este acela de a constientiza existenta acestor doi lupi inauntrul fiecarei persoane. Dincolo de legenda insa se afla mult adevar si multa stiinta.