Lupii la stânã - Editura BIBLIOTHECA · Iar echipa lui Becali a pierdut, cum o face mai mereu în...

REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂA SOCIETĂłII SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI

Anul XII, Nr. 9 (138) – septembrie 2011

Lupii la stânã

Tudor Cristea

Posedă americanii gustul special pentru filmele despre viaŃa puşcăriaşilor. Sunt tensionate,au şi violenŃă, dar şi, cum e normal, o idee morală şi un personaj care o încarnează. Doar că miemi se pare de multe ori că filmele despre puşcăriaşi ale americanilor seamănă (minus ideeamorală!) destul de izbitor cu viaŃa oamenilor liberi de pe la noi. Tipuri şi situaŃii, scoase înevidenŃă mai pregnant de condiŃia claustrării penitenciare, sunt de aflat pe dulcele şi răbdătorulnostru plai în chip curent, lăŃite, de obicei, pe micul ecran. Ne-am obişnuit cu ele, nu ne maiintrigă şi le considerăm amuzante.

Am văzut de curând un asemenea film în care un excelent jucător de fotbal american estecondamnat la trei ani de închisoare pentru că a vândut un meci. Cum directorul penitenciarului(un zbir cu aer mai stilat, spre deosebire de subordonaŃii săi, care sunt nişte brute) estepasionat de acest joc, ba chiar girează o echipă a gardienilor, îi solicită fotbalistului-deŃinut săformeze una a puşcăriaşilor, în vederea unui meci cu torŃionarii lor. Dar deŃinutul ajunge,depăşind mari dificultăŃi, să realizeze o grupare de temut, capabilă de victorie. Ceea cedirectorului îi e total neplăcut (scopul meciului fiind unul electoral!), astfel că el începepresiunile asupra deŃinutului-antrenor-jucător. Se ajunge chiar la încercarea de a-l asasina,soldată cu moartea unui prieten. Meciul, de o explicabilă încrâncenare, evoluează în favoareadeŃinuŃilor, iar asta în primul rând datorită jocului admirabil al antrenorului lor. Numai că, înpauză, acesta este avertizat că, în cazul în care va face ca echipa lui să câştige, i se va pune înseamă moartea prietenului. Se repetă, astfel, o situaŃie, pentru că, în libertate, el vândusemeciul nu pentru bani, ci fiindcă fusese ameninŃat cu moartea. Aşa că acum se dă, cum se zicela fotbal, lovit, iar deŃinuŃii încep să piardă puncte. Până la urmă, însă, demnitatea învingefrica, eroul nostru reintră pe teren şi câştigă, în ultima secundă, meciul. Dar şi stima unuiadintre adversari, care-i promite că, în situaŃia în care va fi acuzat, va depune mărturie înfavoarea lui. Şi, la sfârşitul sfârşitului, furiosul director primeşte în cap conŃinutul hârdăuluidin vestiarul jucătorilor puşcăriaşi.

Întâmplător, am văzut la televizor filmul drastic rezumat mai sus chiar în zilele în care, lamai multe posturi de pălăvrăgeală televizată fără şir asupra singurului sport care pare săexiste (din motive de audienŃă) la noi, Gigi Becali ameninŃa, înainte de meciul echipei sale cucea din Târgu-Jiu, un jucător care din iarnă va fi transferat la „Steaua”, că în situaŃia în care vajuca bine, va suferi represalii. SusŃinea chiar, fără urmă de zâmbet, că, la rigoare, jucătorul vatrebui să facă un fault în careu, pentru ca echipa lui să piardă. Am urmărit meciul. Spre cinsteasa, tânărul fotbalist s-a comportat corect, jucând nu excepŃional (căci o oarecare timorare eravizibilă), dar acceptabil. Iar echipa lui Becali a pierdut, cum o face mai mereu în ultima vreme,în chip lamentabil.

Nu ştiu cum va influenŃa acest episod soarta talentatului jucător (care, între timp, s-aaccidentat destul de grav). Îmi amintesc însă soarta altuia, pe nume Bunică, de la GloriaBuzău. Pus să execute o lovitură liberă de la 30 de metri, în ultimul minut al unui meci „aranjat”de acum câŃiva ani, în care Steaua conducea cu 1-0, Bunică a vrut, probabil, să trimită mingea-npeluză, dar a nimerit în păianjen, realizând, spre stupefacŃia tuturor, dar şi a lui însuşi, unsplendid eurogol. Ei bine, în doi ani a ajuns să joace în campionatul judeŃean, unde şi-a şiîncheiat cariera!

Lucrurile ar fi amuzante, dacă n-ar fi revoltător de triste. Căci excesiv mediatizatul GigiBecali, acest măscărici răsturnat într-un jilŃ princiar, care compromite ideea de protipendadă,coborând-o în sfera manelelor, este om politic şi europarlamentar. În orice Ńară normală,pentru îndemnurile profund imorale şi pentru presiunea pusă pe jucătorul echipei adverse, elar fi fost obligat să demisioneze. Sau chiar ar fi fost acuzat de şantaj. La noi, însă, unde caBecali sunt mulŃi, ceilalŃi măscărici, de la posturile de televiziune, n-au reacŃionat nicicum. N-amvăzut nici în presa scrisă că s-ar fi formalizat cineva. Şi nici n-am observat (măcar atât!) căcineva i-ar fi turnat, la sfârşitul meciului, ca în filmul american, europarlamentarului agramat ogăleată de zoaie în cap!

2 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni

Revistă lunară de culturăa SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni

ISSN 1582-0289

Distinsă cu ORDINUL ZIARIŞTILOR CLASA I Aurde către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

R E D AC ł I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicăpentru conŃinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.

Revista poate fi citită şi on-line la adresa

www.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenŃia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literăde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fără spaŃii (4500-9000 cu spaŃii).

Manuscrisele primite nu se returnează. (RedacŃia)

Dan GîjuNiculae Ionel

SUBREDACłIA CHIŞINĂUIulian FilipVasile RomanciucIanoş łurcanuAurelian Silvestru

TEHNOREDACTORIoan Alexandru Muscalu

GRAFICĂ – Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrăsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan Adam

REDACTORI ASOCIAłIDaniela-OlguŃa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaŃăVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandăNicolae ScurtuEmil StănescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon Mărculescu

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ŞEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACłIEIon Anghel

CALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEAN 1.IX.1941 – S-a născut Toma Biolan (m. 2004) 1.IX.1950 – S-a născut Petre Mareş 2.IX.1960 – S-a născut Tatiana-Ana Fluieraru 3.IX.1976 – A murit Ion Cazan-Cătina (n. 1929) 4.IX.1929 – S-a născut Ion Drăgoescu 5.IX.1858 – S-a născut Alexandru VlahuŃă (m. 1919) 5.IX.1948 – S-a născut Grigore Grigore 6.IX.1940 – S-a născut Cezar Florescu 7.IX.1902 – S-a născut Şerban Cioculescu (m. 1988) 7.IX.1999 – A murit Cornel Popescu (n. 1930) 8.IX.1964 – A murit Ion Calboreanu (n. 1909) 8.IX.1993 – A murit Niculae Hârsescu (n. 1917) 9.IX.1919 – S-a născut Ion Benone Petrescu (m. 2007) 9.IX.1936 – A murit Constantin C. Diculescu (n. 1880)13.IX.1934 – Apare la Târgovişte ziarul Ancheta (încetarea apariŃiei – 11 oct. 1946; director, Ion Vasiliu)14.IX.1915 – S-a născut Ion Dincă-Hobaia (m. 2007)14.IX.1933 – S-a născut Angela Mihai-Cernăteşti15.IX.1935 – S-a născut Ioan N. Radu15.IX.1941 – S-a născut Constantin Brătescu16.IX.1971 – S-a născut Anca Davidoiu-Roman18.IX.1925 – S-a născut Cornel Ionescu (m. 2007)19.IX.1919 – A murit Alexandru VlahuŃă (n. 1858)20.IX.1927 – S-a născut Nicolae Plopeanu20.IX.1957 – S-a născut Nicolae Scheianu21.IX.1864 – S-a născut Elena Văcărescu (m. 1947)23.IX.1876 – S-a născut George Grigore Caïr (m. 1924)23.IX.1948 – S-a născut George MihăiŃă23.IX.2000 – A murit Costache Olăreanu (n. 1929)24.IX.1956 – S-a născut Marin Neagu25.IX.1933 – S-a născut Victor Davidoiu30.IX.1939 – S-a născut Serghie Paraschiva

3Anul XII, Nr. 9 (138) • septembrie 2011

CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea – Lupii la stână .............................................. 1BREVIAR: Barbu Cioculescu – Fii de eroi .............................................. 4RECITIRI: Henri Zalis – Dozări, combinaŃii, chemări, alternative .............. 8VALENłE LITERARE: Mihai Cimpoi – Umbra lui Nietzsche..................... 10

CRONICĂ LITERARĂ: Tudor Cristea – Modelul Pessoa ......................... 13

AFINITĂłI SELECTIVE: Ioan Adam – În bătaia vântului ........................... 16

ISTORIE LITERARĂ: Iordan Datcu – Viorel Cosma, memorialist ............. 19

LECTURI: Niculae Ionel – În prag de apocalipsă ..................................... 21

STEIURI: George Anca – Scadent ............................................................ 24

OPNII: Ana Dobre – Marin Preda – un scriitor incomod? ......................... 27

DEBUT LITERAR: Geta Truică – ContemplaŃia moromeŃiană, izbăvire din non-etern ........................................................................ 29

ROMÂNUL A RĂMAS POET?: Liviu Grăsoiu – Cu mulŃumiri… ............. 32

LECTURI: Liviu Ofileanu – De la neoexpresionism la „ultima” generaŃie ........................................................................... 34

LECTURI: George Toma Veseliu – Târgovişte – FlorenŃa valahă .......... 36

JURNAL DE CĂLĂTORIE: Daniela-OlguŃa Iordache – Creta între cer şi pământ ..................................................................................... 38

ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Călătorie la capătul limbajului ........................................................................... 40

DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Ingeniozitatea ............................... 41

CONFERINłĂ-LECTURĂ: Matei Vişniec – Jocuri dramatice................... 43

RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – „Femininul...” verbului a spiona ............................................................................... 46

POEZIE: Adrian A. Agheorghesei – Fâlfâială ......................................... 49

POEZIE: Paul Blaj – remember me autumn (bacoviană) ........................... 51

POEZIE: Felix Sima – Priceasne de Râmnic ............................................. 52

PROZĂ: Constantin Mateescu – Datoria înainte de toate ...................... 54

PROZĂ: Victor Davidoiu – Petre Pătru ..................................................... 56

PROZĂ: Claudiu Popescu – Scara pisicii (o recapitulare a ierarhiei umane) .................................................... 59

ARS LONGA...: Dan Gîju – Vulturul nu zboară-n stoluri. Confesiunile din anii crizei ................................................................. 62

EVOCĂRI: Eus. Platcu – Memoriile doctorului Leurzeanu........................ 65

GEOCIVILIZAłIE ROMÂNEASCĂ: George Coandă – Sărbătoare la Zamolxe ...................................................................... 68

FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – O autobiografie necunoscută a eseistei Georgeta Horodincă ......................................................... 69

ESEU: Alexandru Bulandra – Dosarul „MioriŃa” la final. Scurte concluzii la o cercetare îndelungată (1) ................................ 71

PORTRETE ÎN PENIłĂ: Florentin Popescu – De la Curtea de Argeş, cu dezinvoltură prin spaŃiul balcanic ................................................. 74

DICłIONAR: Victor Petrescu – Alexandru Stark. Un istoric al clipei ....... 76

BASARABII DE TÂRGOVIŞTE: Gabriela NiŃulescu – Radu de la AfumaŃi ............................................................................ 78

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI – Debut de stagiune la Salonul Literar ............................................................................... 80

INTERVIU: Mihai Stan – Pe simeză .......................................................... 81

REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Un eseu cu cheie .................... 84


Barbu CioculescuBarbu CioculescuBarbu CioculescuBarbu Cioculescu

BREVIAR

„Ziii te-ai duuus/ Spre apus/ De prinmunŃi, de prin văi, din câmpii/ Doarme tot/Dumnezeu e cu noi”, îi auzeam cântând,fără să avem acces la elanul lor , pecercetaşii conduşi spre focul din tabără deînsuşi prinŃul Nicolae, fratele mai mic alregelui. Mofluzi însă n-aveam să rămânemnoi. Cel care se gândea la toate, monarhul,făuri şi pentru noi, şcolarii, o mişcareadunătoare, străjeria. Un bărbat cuînfăŃişare tânără, zvelt şi înalt, pe numeTeofil Sidorovici, şi de profesie militar –maior – fu pus în fruntea organizaŃiei careluă locul Oficiului pentru EducareaTineretului (O.E.T.R), până atunci existent.Ideea nu-i venise regelui din senin. În statecu regim totalitar – Germania nazistă,Uniunea Sovietică, Italia fascistă –, cetăŃeniide mici vârste, dar în stare să meargă pepicioarele lor, deveneau fie hitlerjugendişti,fie Balila – după numele unui copil erou –,fie pionieri, în Rusia stalinistă.

SoluŃia locală m-a ornat cu o cravatăverde – o legătură mai degrabă – cu un bascalb cu insignă în frunte şi cu un costum îndouă Ńinute, de toarnă şi de vară. La bluzade vară, cu eghileŃi galbeni atârna un fluiercu busolă. O centură groasă de piele ne Ńineapantalonii… Aveam, la cataramă, însemneledrapelului. Pe Lipscani, la magazinul de tex-tile Fundănescu, garderoba mi se îmbogăŃicu cele două schimburi. FaŃă de şorŃul micburghez de până atunci, era, desigur, unpas înainte. După lovitura de stat prin careregele devenise şef de partid – FrontulRenaşterii NaŃionale, iar mai apoi, FrontulNaŃiunii –, îmbrăcară o frumoasă uniformăalbastră, din cea mai fină stofă, politicieniipartidelor tocmai desfiinŃate, costum căruiai se adăugă şi unul de vară, alb, fireşte şi dinaceeaşi stofă englezească. Un împrumutintern de zece miliarde lei avea să înzestrezeoastea României Mari, cu echipamente caresă o facă de neînfrânt, în cazul în carecineva ar fi îndrăznit să o atace.

FII DE EROI*

* Din volumul în pregătire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc – ExerciŃii dememorialistică

Noul partid unic, în care se puteaînscrie oricine, mai puŃin evreii, dispuneaşi de un imn, pe muzică, dacă nu mă înşel,de Ion Vasilescu. ConŃinea un adevăr carenu mi s-a mai şters din minte, pe cel maisăltăreŃ dintre ritmuri: „România Mare eacum mai mare/ Fiindcă avântul ei s-a maimărit”. Cu refrenul: „Mai mărit”. Cântecelestrăjereşti îl celebrau pe Marele Străjer,regele în persoană, sfătuitorul nostru şi celce ne avea în grijă. Cântam, aşadar: „Regelecoboară printre noi/ Să ne-nsufle avânturide eroi”, ori: „ToŃi străjerii, Maiestate/ Văurează: Sănătate”. Acesta era, de altfel, şisalutul străjeresc, cu braŃul drept întinsînainte, după tipicul strămoşilor romani, alecăror virtuŃi ne reveneau. Cântam cu foc:„Suntem străjeri, fii de eroi/ Ca şi strămoşiiviteji vom fi”. Cântam mărşăluind, în con-tinua pregătire a zilei aniversare de optiunie, aceea a revenirii regelui Carol în Ńară,când avea loc parada în al cărei freamăttreceam în coloane strânse prin faŃatribunei de unde ne saluta în excelentăformă, Marele Străjer însuşi. Omagial, încinstea acestei faste zile, se tipărea şi oserie de timbre filatelice, într-un tiraj decincizeci de mii de exemplare. Câte unelede buna reuşită grafică – regele era unpasionat filatelist, cele mai multe dintre tim-bre îl înfăŃişau, un anume Bordenache,semnat sub imaginea de pe timbru îşicunoştea meseria. Cincizeci de mii defilatelişti existau pe atunci, dispuşi săachiziŃioneze timbrele patriei, în seriineobliterate, în zilele noastre numărul lors-a dublaj oare? În opt decenii... Dus detata, de mână, pe Calea Victoriei, unde aveaalege între mai multe cafenele, Capşanefiind întotdeauna preferată, aveam, timpde o clipă, ocazia să privesc, cu jind,vitrinele negustorilor de timbre – printrecare trona dl. Natansohn. Sub geam, înplicuri transparente, erau expuse seriiîntregi, inima mi se oprise la o serie aviaticădin Tanu-Tuwa, cu late şi lungi mărcireprezentând uriaşe nave zburătoaresovietice, Tanu-Tuwa fiind o regiunesovietică ce-şi tipărea propriile timbre, nu


ştiu prin ce minune. Ideea de a-i pretindetatei să-mi cumpere seria nu-mi trecea princap, bun prilej ca să intuieşti, lectore, căam fost de timpuriu un mare timid. Cândmi-a descoperit pofta de a deveni filatelist,tata m-a învăŃat cum să dezlipesc, cu apăcaldă, timbrele de pe plicuri, uscându-leapoi între foi de sugativă, iar în semn deîncurajare îmi dăruia mari şi groase plicuricu câte o mie de timbre, de la aceleaşimagazine pe lângă care treceam. Erau, celemai multe, de cea mai mică valoare a seriei,din serii de infimă valoare, cele mai multedin defunctul imperiu austro-ungar, tim-bre neobliterate, înfăŃişându-l pe Franz-Iosef cu chelie militară. Cleiul de pe dosulmărcii, gros, tindea să înfăşoare sul marca,din gunoiul filatelistic dacă reŃineam untimbru-două demn de colecŃie. Un albumde proporŃii, Schaubeck, îmi fusese, deasemenea, dăruit, spre a lipi, cu şarnieră,într-însul timbrele la locul potrivit. Câte uncoleg mai înzestrat avea şi un catalogMichell, al valorilor timbrelor. Ale mele,cele mai multe, valorau, obliterate sau ba,în jur de un cent. Într-o apreciere, se ştia,mult exagerată. La schimb, amicii filateliştirefuzau cu îndârjire să se despartă deoricare dintre timbrele pe care puneamochii, oferindu-mi aceleaşi ciurucuri decare nu ştiam cum să mă descotorosesc.Între a cumpăra cărŃi şi măcar timbrele,cu coliŃele lor, care tocmai apărau de subteascul naŃional, inima mea era sfâşiată,mijloacele modeste, apetitul în creştere,dependenŃa se instala, timbrul tot de uncent, din insula Mauritius, cel mai scumpdin lume, întârzia să intre în colecŃia mea.Dar aveam în schimb timbre din colonii –din cele franceze – mai ieftine decât celebritanice. Sugestionat de noua meapasiune, tata începu şi el să colecŃionezetimbre, anume cu scriitori şi filosofi celebri,Balzac, Tolstoi, prima achiziŃie fiind o seriededicată lui Descartes, de fapt un singurtimbru, în două variante, cea de a douacorectând o eroare de inscripŃie; în dreaptamărcii vedeai chipul filosofului, după ceamai cunoscută gravură, în stânga o cartedeschisă, cu titlul, pe un timbru „Discoursde la methode”, iar pe celălalt „Discourssur la methode”.

Amintirile mele suferă de o uşoarătasare privind perioada trecerii de laînvăŃământul elementar la cel liceal. Peatunci, acesta, urmând celor patru primeclase, dura opt ani, împărŃiŃi în două cicluri.Dar mă văd, mai departe, ca străjer plinuŃ,de subŃire pieliŃă albă, mărşăluind în frunteacenturiei – lucru care s-a întâmplat osingură dată şi, probabil, în lipsa celuiîndrituit. Compensativ, retrăiesc ceasul deglorie, urmat de Centurie, cu pas decis şienergice bătăi din talpă. Încât pricep

voluptăŃile de care se vor fi bucuratMussolini, Hitler, dacă nu şi Stalin,conducând mase în delir. Stalin, de latribună. Ceauşescu, şi el, zvâcnind dinmânuŃe. Cu ani destui în urmă vizionam unfilm americănesc – ba nu, englezesc –, „Billymincinosul”, al cărui erou, un tânărneisprăvit, se visa defilând pe largimagistrale, când călare pe alb armăsar, cândpe jos, în magnifice uniforme, prinzându-lde minune. Am trăit momentul?

Datorez efemerei organizaŃii a străjerieicâteva momente – cheie, primul la capătulunui asemenea marş, mai lung, afară dinoraş. Am fost lăsaŃi să ne odihnim într-oîncăpere groapă de lut, din care părea căfuseseră smulşi copaci. Rămăsese vatraunor rădăcini vajnice, caldă, primitoare.Cuib de deplină şi dulce siguranŃă irizasenzaŃia de graŃie a hotarului dintre vis şirealitate. O a doua excursie în afară dinoraş ne-a condus, cu halte în cursul cărorani se dădea câte o chiflă şi o bucată dezahăr, la liziera unei pădurici de foioase.Am primit acolo, ordinul de a curăŃaarboretul de omizi. Ne-am pus pe treabă,colegii mei fără astuŃie, ca nişte străjeri deformă ce erau. Eu însă, înŃelegând sensulsuperior al ordinului, m-am pus pe treabă.Dar erau atât de multe omizi, dintr-un soimărunt şi iute în mişcări, rozând cu atâtaferoce ritmicitate frunzele, încât inutilitateaintervenŃiei noastre sărea în ochi. OperaŃiafu tacit sabotată, cu excepŃia unui singurstrăjer, care nu se clinti de la datorie. Pieirăastfel multe, multe omizi cărora le luarănumaidecât locul altele, în valuri. Lafrunzişul de jos, căci la cel de sus n-ajungeam.

Un al treilea episod s-a petrecut de unopt iunie – ziua de naştere a CornelieiTeofana – şi a revenirii pe tron a regeluiCarol al II-lea. Aterizase undeva prin Ńară,iar raportul SiguranŃei către guvern vesteacă „problema închisă se află în mijloculmulŃimii” – problema închisă fiind numelede cod al lui Carol, în rapoartele poliŃieisecrete. După istovitoare repetiŃii, amtrecut, la defilare, prin dreptul tribunei undestătea monarhul. În aşteptarea intrării latribună ne-am aflat la douăzeci de paşi demarele voievod de Alba Iulia, Mihai. Adăstaliniştit, cu un mare basc străjeresc pefrunte. Prietenul meu din anii comunis-mului, Stroe Slătineanu, se număra, totatunci, printre străjerii călări, corp de elităformat din copii care cunoşteau călăritulde acasă. Cum treceau, în rânduri strânse,ca să intre în stadion, cu lăncile peverticală, a lui s-a prins de bolta porŃii, desub care trebuiau să se înşire. Cu mişcăridisperate, Stroe s-a eliberat în ultima clipă,evitând panica. Cum spuneam, nu toŃicolegii resimŃeau mândria de a fi străjeri,socotind străjeria o corvoadă, între altele.


Ca străjeri primeam de pildă, la Cuibul cubarză, corespondenŃă de unde nu te aş-teptai, de la cercetaşii din Noua Zeelandă,dornici să ne cunoască mai bine, să nescriem, era de datoria noastră să lerăspundem şi nu oricum, ci fiecare străjerîn parte, în gânduri bine simŃite. Lui PikiHarnagea chestia i-a displăcut, încât aumplut foaia cu porcărioare, făcând-o apoimototol şi zvârlind-o sub bancă. Mi s-apărut gestul curios, am desfăcut hârtioara,al cărei conŃinut m-a umplut de o sacrămânie. Aşa că am depus corpul delict înmâna domnului Lefescu. Nu ştiu cum s-adescurcat Piki, dar numaidecât m-a copleşito ruşine fără margini sporită de remuşcări,de regretul ireparabilului comis. De atunciideea de turnătorie mi-a rămas odioasă.I-am înŃeles mecanismele toxice, motivulpentru care cei daŃi pe faŃă refuză cuîncăpăŃânare să recunoască. Şase deceniimai târziu i-am cerut scuze lui Piki, la o cinăîntre foşti colegi de liceu. Nu mi-am pututda seama dacă mai Ńine minte incidentul.

În adâncime, resortul e de căutat înnatura acelor regimuri care cultivăturnătoria ca pe o virtute cetăŃenească – şio impun prin lege. În comunism, operânduniversal, a contribuit la acea maculare apersoanei umane a cărei eradicare pretindetimp istoric. Omul nou, în concepŃiatotalitarismului sovietic era sortit uneisingurătăŃi iremisibile. Tocmai lui, căruia ise promitea fericirea în colectivitate. Copiemodestă după organisme mult mai binepuse la punct, străjeria n-a visat aşa dedeparte, într-o existenŃă mai scurtă, dealtfel. N-a lăsat sechele, comandantul ei,maiorul Teofil Sidorovici s-a sinucis lavenirea legionarilor. Pe linia reflexelorcondiŃionate, FrăŃiile de cruce au fost multmai eficiente. Cravatele roşii ale pionierilorau completat acelaşi carnaval de aprinsăcoloratură. Pe cele mai multe dintre gâturin-au lăsat semne. În România, comunismula secerat prin cronicitate şi a acŃionatasemenea maladiilor care istovesc,degenerativ, organisme cât de puternice.

Pe plan personal, străjeria a fostsingura organizaŃie a cărei uniformă ampurtat-o, la vârsta trecerii de la învăŃămân-tul elementar, la cel secundar. Şcoalaprimară numărul patru nedispunând defonduri pentru achiziŃionarea de cărŃipentru premii, părinŃii au fost rugaŃi săaducă ei pachetele cu bine meritata răsplată.În librării ochisem cea mai luxos tipărităcarte a editurii FundaŃiilor Regale, intitulată„Cei şapte stâlpi ai înŃelepciunii”, operă acolonelului Lawrence, britanicul carefusese motorul revoltei arabilor în Orientulmijlociu şi din peninsula care le poartănumele, împotriva opresorului otoman, pevremea când sultanul deŃinea şi califatul.

Două împlinite volume, cu titlul, „Revoltăîn deşert” apăruseră în colecŃia „Energia”tot a FundaŃiilor Regale, de acelaşi autor şipe aceeaşi temă, dar pe mine mă ispitisevolumul gigant, pe care tata îl primise înediŃie de lux, ce-l făcea încă mai gros şimai apetisant. Astfel am coborât de pepodium cu pachetul cel mai îmbelşugat pebraŃe, de-abia ducându-l. Cu o asemeneapradă merita să-Ńi iei adio de la alte premii.Cartea care, cum am aflat când m-amîmprietenit cu Pavel Chihaia, îi fascinaseanii tinereŃii, era, fireşte, peste posibilităŃilemele de absorbŃie. Ceea ce nu înseamnăcă nu am înotat vitejeşte în paginile ei – mis-a întâmplat să pic peste pasajul în care,costumat în arab cum adesea, singur,spiona în taberele turceşti, este capturatde un paşă care, admirându-i albeaŃa pielii,îi propune o relaŃie uzuală la turci. Larefuzul prizonierului, este bătut zdravăn,violat, apoi aruncat în stare de nesimŃirepe o grămadă de gunoi. La trezire, seîntoarce în propria tabără. Mai înainte,trebuie să se vaite tot timpul în arăbeşte –pe capul său era pusă o recompensă uriaşă.Sâmburele filosofic, care-l cucerise pePavel, mi-a rămas, atunci, cu totul ascuns,dar aerul epopeic al întregii întreprinderi arăsculării triburilor arabe – Lawrence levorbea toate dialectele, cum nici unul dinşefii de triburi, l-am sesizat.

În ce chip a dispărut cartea mamut dinbibliotecuŃa mea nu mai ştiu, bănuiesc căam vândut-o vreunui anticar, de la faimosulrond. Ca să cumpăr altele. Am procedataşa cu mai multe rânduri de cărŃi, de aceeanu mă aflu astăzi în posesia a douăzeci şicinci de mii de volume, cum teleafirma aposeda Romulus Vulpescu, întrebându-sece are să se aleagă de ele, pe urmă. Dinvolumele periodic vândute, una singură mis-a întors, voi povesti la timpul cuvenitce şi cum. Faptul de a nu fi Ńinut cu dinŃiide fiecare carte intrată în bibliotecă măpoate pune într-o lumină nefavorabilă. Casă ascunzi, însă, varii ticăloşii este indicatsă mărturiseşti unele păcate… Criminalulcare n-a fumat şi n-a băut speră lacircumstanŃe atenuante. Operele unui civilcare, presupun, n-a avut nici un gradmilitar, David Herbert Lawrence – şi înprincipal „Amantul doamnei Chatterley”– au intrat nu mult mai târziu în vizorulmeu, descoperind volumul în bibliotecapaternă, cu pasajele cele mai revelatoaresubliniate. Mai târziu am achiziŃionatsingur: „Şarpele cu pene” de acelaşi, ro-man stufos, ca interferenŃe lirice în pasajede viu realism, celebrând o senzualitatesumbră, pe urmele legendaruluiQuetzalcoatl – şarpele cu pene aztec. Astas-a întâmplat anume în perioada în careîncepusem să iau cunoştinŃă de propriul


eros. Pe la doisprezece ani. Nu jur că numai devreme.

Înscris la examenul de admitere laliceul Gheorghe Lazăr din capitală, cătrecare mă ducea o directă linie de tramvaicu staŃia la încrucişarea bulevardului Carolal II-lea cu Strada Carol Davilla am trecutprin toate emoŃiile unei competiŃii de un felcu care nu mai avusesem de a face. Laproba de limba română, decisivă,examinatorul i-a cerut candidatului din faŃamea să-i indice verbele dintr-o frază.Victima le-a găsit, cu excepŃia unuigerunziu, care nu-i va fi părut a fi tocmaiverb. Profesorul, care era directorulliceului, mi-a făcut semn să continui. Mizafiind exorbitantă am răspuns: „Pare a fi, şicred că este…” şi am indicat verbul dinascunziş. – „Eşti oltean? m-a întrebatexaminatorul. Elevul Cioculescu Ş. Barbu,din clasa întâia B, cu numărul matricol 113al venerabilului liceu, dispunea acum de oşapcă albastră cu cozoroc şi, pe lângăechipamentul de străjer, de o uniformă, cunumărul în chestiune cusut pe mânecastângă a vestonului. Vastitatea clădirii mi-aimpus, ca şi marea scară care ducea laetajul clasei mele. ConstrucŃia pătrată, liceulavea în miez o mare curte pavată, în careîncăpeau integral cursanŃii săi… Aceştiadepăşeau cu puŃin mia, cu toŃii în curte, întimpul recreaŃiei mari. A fost primul con-tact cu masele, văluitoarea lor legănare, cuîncleştări şi descărcări, dându-mi o primăşi de neuitat imagine asupra a ceea ceînseamnă mulŃimea. Când, la lecŃia deistorie, ni se vorbea de blocurile de câtezece mii de luptători ai oastei invadatoarepersane, asupra elenilor, încercam să leopun măsura de o mie, ce-mi eracunoscută. Şi ameŃeam.

În eseul său despre „Masă şi Putere”,Elias Canetti atribuie massei calitatea dea-l elibera pe om de fobia contactului:„Este singura situaŃie în care această fobiese inversează în contrariul ei. Întruaceasta serveşte masa compactă, în carese presează corp contra corp, darcompactă de asemenea, în dispoziŃia sapsihică, adică astfel încât să nu realizezicine te presează”. L-a interesat pe Canettifuria destructivă a maselor, dar mai cuseamă intimele mecanisme ale acesteia,motivaŃia alăturării totale a individului,împrejurarea că, în mod paradoxal,aceasta are senzaŃia că în masă depăşeştelimitele propriei persoane. Se simte uşurat,odată ce suprimă toate distanŃele care-lretrimeteau la sine, închizându-l într-însul.Despovărat… Prin suprimarea sarcinilorde distanŃă, se simte liber, într-o libertatece depăşeşte toate limitele. Şi nu-i scapăgânditorului că printre cele mai frapantetrăsături ale vieŃii maselor se numără un

soi de sentiment al persecuŃiei, o suscepti-bilitate şi o iritabilitate particulară faŃă deinamicii pe care şi-i dezintegrează. CuesenŃiala precizare că o organică tendinŃăspre continuă creştere caracterizeazămasa. În fagurele masei te simŃi albină.Fie şi producătoare de miere neagră.

Proaspăt licean, mai departe străjer, luamparte, dimpreună cu întregul colectiv,dimineaŃa, înainte de începerea cursurilor, laritualul ridicării drapelului, în numita curtepătrată a liceului. Directorul şcolii, profesorulde limbă română Ion CreŃu, comandaceremonia, costumat în pantaloni scurŃi cenu-l avantajau, dar care erau de rigoare.

Colegul de clasă Gicu CăltuŃ, cuputernică voce încă netulburată depubertate, cânta din tot pieptul: „Iar cândfraŃilor m-oi duce, de la voi ş-o fi să mor/Pe mormânt atunci să-mi puneŃi mândrulnostru tricolor”. Sărmanul meu coleg, fiude cleric. N-a avut parte de aceaînmormântare, decedat, curând după ceterminase studiile de medicină într-un acci-dent de motocicletă. Prin cimitirul Bellu, amdat peste un stingher mormânt, în acelelocuri unde voi locui, poate, mai mult decâtîn cursul vieŃii de deasupra pământului. Camtot în perioada aceea – mi-e imposibil săprecizez data –, tata m-a dus la dezvelireamonumentului lui Mihail Kogălniceanu, înrotonda pieŃei ce-i poartă numele.

Sunt, cu siguranŃă, ultimul martor înviaŃă al momentului când vasta pânză albăcare acoperea statuia a fost, cu fast, trasăjos, de sub dânsa făcându-şi apariŃia unbărbat falnic, întinzând piciorul drept cătreun hotărât pas înainte – de antemergător,prin urmare. Faurul statuii, sculptorul OscarHan, prieten al părintelui meu mai făcuseo statuie – de voievod – cu acelaşi pasînainte mergător. De cum apăru în deplina-isplendoare statuia, un bărbat de asemeneabine clădit şi cu o vibrată voce de stentor,luă cuvântul, lămurind publicul asuprameritelor celui acum statuificat. Am aflat,astfel, ce târziu s-a Ńinut primul curs deistorie a românilor, în propria lor Ńară. N-am pierdut un cuvânt, oratorul mi-a plăcut,se numea Iamandi, fusese ministru liberal,am simŃit în el demnitarul. De o cu totulaltă opinie, legionarii l-au asasinat, laolaltăcu alŃi demnitari, la Jilava, cum justificaHoria Sima, comandantul Legiunii, precumcă, într-un moment de copleşitoare emoŃie.

Trist adevăr, ucigaşii nu stau pe gânduri!Şi când te gândeşti că Descartes – dacă totl-am pomenit – avea în oroare nehotărârea,cum ades s-a pronunŃat, în Discurs, dar şiîntr-o epistolă către Elisabeth – ştiŃi cine –:„Car il n’y a que la seule irresolution qui causeles regret et les repentirs”. Deducem şi deaici că făptaşii nici n-au regretat, nici nus-au căit. Cum o întorci, tot…


Henri ZalisHenri ZalisHenri ZalisHenri Zalis

DOZÃRI, COMBINAÞII,CHEMÃRI, ALTERNATIVE

RECITIRI

Sub un titlu discutabil, „Noua critică.Istorie literară”, editura „Cartea românească”a tipărit în anul de graŃie 2009 o investigaŃiedin constelaŃia titlurilor promiŃătoare:„Istoriile periferiei. Mahalaua în romanulromânesc de la G.M. Zamfirescu la RaduAldulescu”.

Autoarea, o debutantă, pe numele eiGeorgiana Sârbu, combină în studiul eiperiferia cu mahalaua, deşisociologic vorbind, dar şi întermeni de specificitate literarăau biografii diferite. Iar înraport cu destinul persona-jelor, cu poziŃiile lor în procese,evenimente, tensiuni proble-matice, vorbesc pe două voci,citesc alte partituri.

Cu asta încerc să văd dece debutanta operează, pânăla confuzie, când pe terenulperiferiei când pe cel almahalalei. În chip vădit, autoriiromâni din ultimele şapte-optdecenii susŃin, cu precădere, opŃiunea pentruspaŃiul menit să rezume, ca atmosferă,existenŃă cotidiană şi „mers stelar” mahalaua,nu periferia. De ce? Pentru că, socot eu,periferia a fost una de esenŃă proletară,lămurit muncitorească, pe când mahalaua, întrăsăturile ei fundamentale, Ńine de tranziŃiapeisajului pe jumătate rural, pe jumătatedimensionat după începuturi citadine. Timide,precare, cenzurate.

De aici alternanŃa, ca formulă, întrenuvelă, uneori simplă povestire, mai rarlucrare romanescă.

Vădit, cel puŃin în câteva cazuri,Georgiana Sârbu nu ştie la ce se raportează.Ea consideră că „Groapa” lui Eugen Barbu(ca să ne oprim la primul capitol din expunereaei) este, în chip incontestabil, un roman. Amarătat, în cel puŃin trei contribuŃii referitoarela autorul în discuŃie, că „Groapa” s-aconstruit dintr-o succesiune de povestiri. Casă fie privită altfel era nevoie de aceeaşicadenŃă pe cuprinsul naraŃiunii/ naraŃiunilorşi, obligatoriu, cu personaje repudiate identicîn universul care le decide biografiile. Nu aşa

stau lucrurile. Ca şi în „Princepele” epicul sesusŃine prin derularea anotimpurilor dar, maiales, prin relaŃia imperativelor, opticii puterii(„Princepele”) cu impurul Ottaviano, slujitorulnevoii stăpânului de a dispune de mijloacefinanciare pe măsura pretenŃiilor sultanuluide la Stambul.

În literatura noastră mahalaua nudublează periferia, cel puŃin până spre anii

când registrul socio-politic,colorat până la naşterea decătre comunism a unei păturisimbolistic închegate delozinci, nu cunoaşte, mai exactnu tinde spre noi stereotipuri.

Chiar şi un prozator defactură naturalistă, nu doarexperimental post-naturalistăca Radu Aldulescu, ezită întrearia mahalalei şi alura (dinfrondă sau pur şi simpludemonstrativă) periferiei. ÎnînŃelesul său, actuala marginea oraşelor noastre, are condiŃia

comună a aceluiaşi fenomen.Vorbim de o lume insuficient cristalizată,

manifest dornică să-şi schimbe condiŃia însăincapabilă să pretindă că îşi depăşeşte tiparul.Cel al umanităŃii născute la sat şi pentru carelegătura cu celula industrială sau pe cale detransformare în sens modern pare să fie pentrualt timp, unul încă, iluzoriu. Sau pe cale demutaŃie fără să-şi fi creat posibilităŃile deemancipare din interdicŃii deopotrivăfinanciare, minimă consolidare psihologică,acceptarea altei comunicări interne.

Pe cale de consecinŃă distincŃia ce trebuiefăcută între cele două realităŃi, respiraŃia mahalaleişi trăirea pe o turnură de periferie va conta totmai mult. Rămâne să apară scriitorii în stare să semişte diferit cu stare de răspuns la coordonatelede sensibilitate a uneia sau alteia dintre realităŃi.Am avut asemenea naratori, nu egali în talentulexpunerii. Desigur îl am în vedere pe Gib Mihăescu,mult mai tentat de dimensiunea dubitaŃiei înparŃialitatea scenariului; mai pomenesc de CarolArdeleanu (vezi „Diplomatul, tăbăcarul şiactriŃa”), nu în ultimul rând de Stoian Tudor cu alsău „Hotel Maidan”.


De văzut ce ne oferă în materie perioadaurmătoare, ca semne de înnoire, pe fondul uneisocietăŃi apte să iasă ori să se cufunde în sor-did, eşec, dar şi bântuită de visul resurecŃieidacă intervin factori perturbatori, redutabili înipoteza că însuşi demersul post-naturalistgăseşte teren propice de manifestare

Ar fi de integrat aici, nu ca fenomenmaladiv, cum s-a încercat, din contră, cadesch idere, cu şansa unor ten temodelatoare, liberarea bărbatului şi afemeii prin sexualitate. A fost, imediat dupăPrimul Război Mondial, aderenŃa la o formă

de senzualitate mai puŃin îngăduită, pânăatunci. Personajul, prin scrieri ale luiVladimir Nabokov (vezi „Lolita”), iar la noigraŃie lui F. Aderca („Femeia cu carneaalbă”, 1929), iese din alienarea impusăregistrului feminin şi chiar valorilorvirilităŃii. Materia carnală, a simŃurilortreze, are de-acum încolo drept la replică.Omul european va Ńâşni triumfător pemăsură ce o formă nouă de erotism triumfă,degrevat de ipocrizii, pseudo-reuşiteculturale, în schimb înclinat să-şi dezvăluienatura elementară, la limita beatitudinii.

CărŃi şi reviste primite la redacŃie

1. Monica Mocanu, Victor Petrescu. Bibliografie, Editura Tehnoplast Company, Bucureşti,2011, 108 pag.

2. Daniel Drăgan, Biedermeier, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 226 pag.3. Aurelian Silvestru, Fărâme de suflet, Editura Tocono, Chişinău, 2011, 370 pag.4. Liga Culturală Română, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Editura

Semne, Bucureşti, 2010, 212 pag.5. Cătălina Stroe, Cei şapte ani de acasă... – note biografice, Editura Anca, Urziceni, 2011, 162 pag.6. George Călin, Truditorul dragostei pe drumul spre orient, [versuri], Editura Biodova,

Bucureşti, 2011, 70 pag.7. Nicolae Puiu Iliescu, Caravana... elitelor, [versuri], Editura Anca, Urziceni, 2010, 120 pag.8. Cristian Ionescu, Euro Metropolis, Editura Anca, Urziceni, 2011, 330 pag.9. Cătălina Stroe, Gânduri pentru cei ce vin, Editura Anca, Urziceni, 2011, 124 pag.10. Florin Costinescu, Nuferi blestemând, [versuri], Editura Semne, Bucureşti, 2010, 142 pag.11. Iulian Filip, Miracolul scenei în arta populară. Teatrul popular din Basarabia şi

Bucovina de nord: afirmarea dramaticului şi poetica sincretică, Editura ProfesionalService, Chişinău, 2011, 256 pag.

12. Florentin Popescu, Epigrame cu materialul clientului, [epigrame], Editura Detectiv,Bucureşti, 2011, 78 pag.

13. Mihai Cimpoi, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Prefacerea firii,, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2011, 134 pag.

14. Ianoş łurcanu, Armonii şi disonanŃe, Editura Grafema Libris, Chişinău, 2011, 112 pag.

1. Bucovina literară, serie nouă, anul XXII, nr. 7-8 (245-246), iulie-august 2011, revistăeditată de Societatea Scriitorilor Bucovineni, Suceava, redactor-şef – Constantin Arcu;

2. Cafeneaua literară, nr. 8 (103), august 2011, revistă lunară editată de Centrul Cultural Piteştisub egida Consiliului Local Piteşti şi a Primăriei Municipiului Piteşti, director – Virgil Diaconu;

3. Poesis, anul XXII, nr. 7-8-9 (246-248), 2011, apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România,cu sprijinul DirecŃiei JudeŃene pentru Cultură şi Patrimoniu NaŃional Satu Mare; redactor-şef – George Vulturescu;

4. Acolada, nr. 7-8 (45-46), iulie-august 2011, apare sub egida Uniunii Scriitorilor, editată deSocietatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Mare; director general – Radu Ulmeanu,director – Gheorghe Grigurcu, redactor-şef – Petre Got;

5. Apostrof, revistă a Uniunii Scriitorilor, anul XXII, nr. 8 (255)/ 2011, apare cu sprijinulConsiliului Local şi al Primăriei Cluj-Napoca, redactor-şef – Marta Petreu;

6. Versus versum, revistă de literatură, nr. 4/ 2011, Bucureşti, director – Linda Maria Baros,redactor-şef – Cosmin PerŃa;

7. Pro Saeculum, revistă de cultură, literatură şi artă, anul X, nr. 5-6 (73-74), 15 iulie – 1septembrie 2011, Focşani, fondator – Alexandru Deşliu, redactor-şef – Mircea Dinutz,secretar general de redacŃie – Valeriu Anghel;

8. Argeş, nr. 8 (350), august 2011, apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, editată deConsiliul Local Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Centrul Cultural Piteşti; redactor-şef –Dumitru Augustin Doman;

9. Impact cultural, anul XI, nr. 381, septembrie-octombrie 2011, Târgovişte, fondator – ValiNiŃu, director – Raluca Mariana NiŃu;

10. Climate literare, anul 5, nr. 45, august 2011, Târgovişte, director fondator – Ion Iancu Vale.


Mihai CimpoiMihai CimpoiMihai CimpoiMihai Cimpoi

UMBRA LUI NIETZSCHE

VALENłE LITERARE

I. Al. Brătescu-Voineşti este, după cums-a mai observat, un adept al evoluŃionismuluidarwinist-spencerian; asupra cugetărilor saleprivind evoluŃia şi progresul planează – lucruneobservat până acum – umbra lui Nietzsche,cel amintit într-un anumit context depersonajul său Andrei Rizescu.

Nietzscheanismul său se întâlneşte,într-o dezbatere polemică ferventă, cu(anti)kantianismul. Nietzsche apare ca osiluetă, luminiscentă totuşi, călăuzitoare înspaŃiul relativizării valorice; Kant apare ca ostatuetă de birou în care polemistul tot izbeştecu condeiul.

Nu-i place agnosticismul autoruluiCriticii raŃiunii pure şi nici termenul de „lucruîn sine”, pe care-l ironizează în discuŃie cu„unul Zarzăr, licenŃiat în filozofie”:

„Până când nu-mi vei dovedi că poate săexiste o cunoaştere necondiŃionată, nu-Ńi dauvoie să-mi defaimi singura cunoaştere posibilăşi imaginabilă. «A cunoaşte lucrul în sine eceva la fel cu ochii dumitale concavi deadineauri şi n-are mai mult înŃeles decât a sinelucrul în cunoaşte, sau lucrul cunoaşte sineîn a».

– E o expresie a lui Kant.– Poate să fie şi a lui bunicul lui Kant.Auzi dumneata, să-mi discreditezi mie

singurul fel de cunoaştere imaginabilă, princrearea unei expresii care n-are niciun sens!

– Kant!– Parakant şi Răskant dacă a creat termenul

acesta, a creat un termen, care nu înseamnănimic. N -i: ni, m, i, c: mic: Nimic. S-o ştii de lamine care nu sunt familiarizat cu limbajul filozofic.

– Adevărat că nu eşti familiarizat.– Şi după Kant vin alŃii şi împreună cu ei

dumneata, să-mi duci nonsensul mai departeşi să-mi tăgăduieşti existenŃa lucrurilor dinafară de mine!?”.

Kant, ale cărui precepte de finalitate,sistem sunt îmbrăŃişate totuşi în altă parte,este corectat cu ajutorul lui Nietzsche:„Răspândirea culturii va preface lucrurile spre

mai bine… Cunoaşterea din ce în ce maiexactă a lumii pe care trăim, va perfecŃionaraŃiunea oamenilor şi această perfecŃionareva aduce cu dânsa o preschimbare de valoriîn sufletele oamenilor şi un ideal comunprielnic tuturora. Aşa gândeam adesea, faŃăcu relele de astăzi…”.

Prefacerea (= preschimbarea) este,indiscutabil, o noŃiune nietzscheană.

Să consemnăm că, în limba română,înafară de semnificaŃia neologistică de„transformare” şi „evoluŃie”, ea are şi sensulde „plămădire”, „frământare”, „a preface”,atunci când indică aluatul înseamnă „a daforma pentru copt”, iar când indică mămăliga„a amesteca în timpul preparării”.

Toate aceste semnificaŃii din uzul re-gional pot fi găsite la Brătescu-Voineşti,accentuând procesualitatea.

Ca şi Zarathustra, prozatorul sepomeneşte în faŃă cu o tablă de valori noi, încondiŃiile vitrege ale războiului nefiind nimicite„atâtea vieŃi” şi „atâtea bunuri materiale”, darfiind sfărâmată şi tabla ierarhică de valori aomenirii: „Un fel de nihilism, vecin cunebunia, a cuprins toate minŃile. NoŃiunile defrumos şi urât, de bine şi de rău, de drept şide nedrept şi-au pierdut semnificarea pe careo căpătaseră în minŃile oamenilor, după oexperienŃă de atâtea veacuri” (Înseninare).

Sentimentul de nesiguranŃă, caracteristiccălătorului rătăcit „în ceaŃa oceanului, pe unvas fără cârmă şi fără busolă” readuceschopenhauereana-nietzscheana reprezentarea lumii ca teatru, oamenii trebuind să joacenu doar rolul de actori, ci şi pe acela despectatori ai propriei lor vieŃi. „Căutarea uneitable ierarhice de valori morale, obligatoriealtora decât aceluia care a imaginat-o, e onăzuinŃă absurdă, lipsită de orice temeiraŃional, «când prin această viaŃă să trecemne e scris – Ca visul unei umbre sau umbraunui vis»…”.

SoluŃia mântuitoare ar fi progresul carese deosebeşte de evoluŃie, aceasta fiind „oneîntreruptă preschimbare a lucrurilor, carese săvârşeşte în mod mecanic, determinatnumai cu concursul forŃelor naturii şi în

* Fragment din volumul Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Prefacerea firii, în pregătire la EdituraBibliotheca.


virtutea legilor ei”: „Aşa dar, pe lângăpreschimbările ce se petrec pe pământulnostru, în mod mecanic, fatal şi fără a fi doritede nimeni (sublinieri în text – n.n.), numai învirtutea forŃelor oarbe ale naturii, încep acumsă se adaoge preschimbărilor dorite şiînfăptuite de omul conştient.

Această parte de evoluŃie pământească,dorită şi înfăptuită de viaŃa conştientă aomului este progresul”.

DefiniŃia estre modificată şi completatăde câteva ori de opinent, luând următoareaformă definitivă: „Progresul este parteaevoluŃiei pământeşti, dorită şi înfăptuită devoinŃa conştientă a omului, prin care serealizează treptat un minus de durere, unminus de egoism şi un plus de putere decunoaştere”.

Nietzsche vede, dimpotrivă, în progreso sursă de suferinŃă („…Cu cât mai mult esteel (omul – n.n.) în stare să determine viitorul,apare suferinŃa. Aceasta este concepŃia ceamai profundă despre suferinŃă: forŃelemodelatoare se ciocnesc” – VoinŃa de putere,§ 686), iar în egoism „un instinct de a-Ńiprocura cel puŃin o valoare secundă în slujbaaltor logisme”, „un ocol pentru conservareapropriului sentiment al vieŃii, a sentimentuluivalorii” (Ibidem, § 785).

Nietzsche se pronunŃă categoricîmpotriva şcolii lui Darwin, considerândprogresul genurilor „afirmaŃia cea maiiraŃională din lume” „Creşterea puterii unuigen, conchide el, este poate mai puŃingarantată prin preponderenŃa exemplarelorsale cele mai reuşite, a celor puternici, cât prinpreponderenŃa tipurilor mediocre şiinferioare… În acestea din urmă rezidă mareafecunditate, durata; prin cele dintâi crescpericolul, pustiirea rapidă, diminuareanumerică drastică” (Ibidem, § 685).

Satisfacerea apetitului de a cunoaştelumea pe care o trăim apare ca împlinirea uneinăzuinŃe care depăşeşte voinŃa omului.BineînŃeles că în discursul său Ńinut laCongresul AsociaŃiei Române pentruÎnaintarea şi Răspândirea ŞtiinŃelor din 25septembrie 1911 apare noŃiunea nietzscheanăde supraom: „… Şi dacă evoluŃia e în curs decontinuare, atunci urmaşul omului, supra-omul, nu trebuie căutat într-o fiinŃă în caretoate patimile, toate pornirile vor avea joc liber,nestânjenit de nimic şi de nimeni, ci într-ofiinŃă înzestrată cu un spor de putere decunoaştere. Aşa va fi supra-omul„ (Pemarginea cărŃilor, Bucureşti, Tipografia„Gutenberg”, 1911, p. 51).

NăzuinŃa naturii spre deplina cunoaşterede sine „lucrează în fiecare zi la o preschimbarede valori în sufletele oamenilor” (Ibidem, p. 16).

Oricum, umbra lui Nietzsche se întrezăreşte– vagă sau transparentă – în aceste cugetări

asupra fenomenului preschimbărilor/prefacerilor asupra „valorii”, „suferinŃei”,„egoismului”, „conştiinŃei”, „finalităŃii”,„puterii de cunoaştere”.

În meditaŃiile asupra fenomenuluirăzboiului Brătescu-Voineşti se declară adeptal lui Kant, „propovăduitorul păcei universale”şi nu al lui Nietzsche, „sărmanul bolnav, careîn ceasurile de criză de nebunie distrugătoare,cu mintea rătăcită „dincolo de hotarelebinelui şi răului”, scrie că mila şi compătimireasunt sentimente de sclav, că singura valoare evoinŃa de a putea fără scop, fără obiect, forŃa,înaintea căreia toată comoara de moralitate şide umanitate, adunată cu atâta strădanie deveacuri, trebuie să sboare ca o pleavă inutilă”(În slujba păcei).

Aceste rânduri polemice, precum şiobsesia generală a înnoirii „tablei de valori”ne aduc dovada că Brătescu-Voineşticunoştea bine opera lui Nietzsche, care dealtfel începea să fie mult discutată în anii 30în România.

Stereotipiile fiziologiei

Marcat de biologism în concepŃia sadespre lume, Brătescu-Voineşti preferă,bineînŃeles, fiziologia într-un sens apropiatde fiziologiile balzaciene ale începutuluisecolului al XIX-lea şi mai cu seamă defiziologiile de tip social cultivate, în contextromânesc, de Negruzzi şi Kogălniceanu.

Omul mic brătescian îşi duce viaŃa într-ununivers mic, al cotidianului uniformizator şineantizator. Totul se pune sub semnul uneiexistenŃe terne provinciale, al închisului ha-bitual şi habitudinal.

Tipologic, lumea este a micilor slujbaşi,a micilor boieri aflaŃi în decrepitudine, aoamenilor mici (Ńărani, târgoveŃi, burghezideclaraŃi); în plan psihologic, ei sunt dominaŃide patimi şi ispite mărunte (patima vânătorii,a muzicii, uşoare înclinări spre adulter).

Este vorba de o relaŃie de cauzalitateelementară individ – mediu, care impune ostructură stereotipă, închisă. Aceastăcauzalitate, după cum observă RolandBarthes, nu este pusă pe relaŃia în sine („deşicontinuă să formeze structura povestirii”):„ea se deplasează spre ceea ce am putea numidramatis personae (copil, bătrân, mamă etc.),tipuri de esenŃe emoŃionale, însărcinate sărevitalizeze stereotipul” (Roland Barthes,Eseuri critice, Chişinău, 2006, p. 221).

Nuvelele şi schiŃele lui Brătescu-Voineştiapar anume ca nişte dramatis personae,mişcându-se pe avanscenă şi trăindu-şiexistenŃa sub ochii noştri. Ele sunt personajecare se joacă pe ele însele şi care reprezintătipuri – sociale, morale, psihologice. Sunt, în


cel mai înalt grad, emblematice, reprezentândo lume damnată şi condamnată. Sunt esenŃetipologice; prozatorul explicând „destinebanale şi vizibile”, aşa cum afirmă R.-M.Albérès despre Balzac.

Amănuntul material balzacian care eîntotdeauna „simbolul unei realităŃi sociale,psihologe, morale” (R.-M. Albérès, Istoriaromanului modern, Bucureşti, 1968, p. 44)se întâlneşte frecvent la Brătescu-Voineşti,înfăŃişând „aspectul vizibil al unui universspiritual”.

ÎnfăŃişarea oamenilor şi lucrurilor esteceea ce îl interesează în mod deosebit penuvelist. Pană Trăsnea, caracterizat dintruînceput „om deştept, umblat în străinătate,tare cinstit, tare tihnit, dibaci la mână pentrulucrurile migăloase şi iarăşi tare iubitor deflori şi de toate frumuseŃile firii” esteprezentat apoi în comparaŃie cu Mariaslujnica, după ce e descrisă grădina sa,asemănându-se cu un adevărat parc, dar cutrunchiuri de iederă şi de glicină îmbătrâniteşi îngroşate: „Maria slujnica a albit şi s-aîndoit de mijloc sub povara celor optzeci deani, pe care toate astea îi duce în întregimeaminŃii; numai el a rămas tot aşa cum l-apomenit cine l-a văzut acum douăzeci şi şasede ani, acelaşi trup lung, subŃire şi drept,acelaşi păr tuns după aceeaşi modămuscălească, cu abia ici, acolo câteva firealbe, aceeaşi faŃă suptă şi smeadă, cu ochialbaştri şi blânzi, cu frunte largă şi cinstită,cu profil osos şi parcă încremenit, acelaşi portde haine negre încheiate cu îngrijire, şi aceeaşipălărie mare de paie, fără de care nici nu şi-lpoate închipui cine l-a cunoscut”.

Încremenire parmenidică şi „devenirerea” heracliteană sub semnul lui acelaşi,instaurat temeinic în fiinŃe şi lucruri.

„Destinele banale şi vizibile” seproiectează mai bine pe fundalul acestuimonoton-repetitiv şi mecanic „acelaşi”.

Omul se confruntă cu destinul ascuns însimbolurile realităŃilor sociale, psihologice şimorale: „port de haine negre, încheiate cuîngrijire”, „pălărie mare de paie”, fizionomiaîngrijită şi ea, constituită dintr-un trup lung,subŃire şi drept, din profilul osos şi parcăîncremenit (faŃă suptă şi smeadă, ochi albaştrişi blânzi, frunte largă şi cinstită).

Ioan Al. Brătescu-Voineşti se înscrieperfect în cadrul naturalismului pur,„pozitivist”, tragic, în care „fatalităŃilebiologice şi istorice înlocuiesc pe cele alepăcatului ori potrivnicia zeilor”: „Întreguladevăr despre oameni, cel resimŃit de eiînşişi, şi cel al forŃelor care-l înconjoară;plăcerea şi durerea prezentă şi, în spatelelor, pasul calculat parcă al destinului,fatalităŃile biologice şi sociale; dincolo detoate acestea mari probleme, nelinişti: iată

care e puritatea naturalismului, atunci cândpasiunea pentru adevărul total primeazăasupra concesiei descriptive şi artei de apovesti” (Ibidem, p. 56).

Dramatis personae, scoşi – precumspuneam – în avanscena vieŃii; nu sunt însăpersonajele active şi nu sunt pătrunse de„voinŃa de a trăi”: legile biologice şi sociale,jocul de forŃe extrinseci îi covârşesc. Unincogni to existen Ń ia l se ascunde înîntâmplări. „Omul e înfăŃişat deopotrivă îndestinul său biologic, social şi cosmic”(Ibidem, p. 58).

Măria Sa Întâmplarea – dramatică,tragică – intervine/ survine fatal, fiind chiarsinonimă cu Fatalitatea. „Accidentulpierderii Ei (= a soŃiei) constituie pentru El(= bărbatul), observă o cercetătoare,evenimentul care-i marchează biografiainferioară într-o atât de mare măsură încâtapare echivalent cu anularea existenŃei”(Mariana Ionescu, postfaŃă la vol. Întunericşi lumină, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, p.244). Coordonatele unei astfel de variantese găsesc în aproape toate nuvelele: înprim-plan în Pană Trăsnea, Sfântul,Rătăcire, Sminteala lui Radu FinuleŃ, Înlumea dreptăŃ ii , Două surori , „Unreghiment de artilerie”, Taină, Ispita şi înplan secundar în Neamul Udreştilor,NiculăiŃă Minciună, ContravenŃie, MoşVasile Drosman, Un om.

Eroii lui Brătescu-Voineşti nu sunt,tipologic, limitaŃi la categoria inadaptaŃilor(precum a stabilit Ubrăileanu) sau la cea amaniacilor (precum a diagnosticatCălinescu). Cauzalitatea e complex nuanŃată.

Totuşi, personajele unui scriitor moral-ist ca Brătescu-Voineşti sunt caracterebazate pe „psihologii stabile, definitiv fixate”.Cocoana Leonora, Conu Alecu, Vârcolaculşi Nenea GuŃă care „portretizează cu bonomiemarionetele orgoliului senil” sunt fiziologiimai pregnante, deoarece apar în descendentaNegruzzi, Kogălniceanu, Alecsandri. „Tot„caractere”, notează cercetătoarea,descoperim şi în Metamorfoză (servitoareavanitoasă şi tembelă), Magheranul (bătrânasenilă şi maniacă), Fariseu (îmbogăŃitulrapace), Un om (funcŃionarul provenit prindegradarea socială) sau chiar Microbul, undeînsă evenimentul trece în plan secundarintenŃia caracterologică a scriitorului”(Ibidem, p. 262).

De precizat e, însă, că descriereafiziologică, limitată la caracterologic/tipologic, se învigorează cu prezentareaardentă a vieŃii, a neliniştilor şi pasiunilor, ajocului forŃelor şi impulsurilor.

Dramatis personae nu apar ca personajede acŃiune; oricum, însă, îşi trăiesc viaŃa lamari temperaturi etice şi existenŃiale.


UN POET insolit este Liviu Ofileanu (n.1974), autor, până astăzi, a trei volume deversuri. Activ pe site-ul literar agonia.ro, undepostează şi recenzii, dovedind (ca şi în celetrimise revistei noastre) un gust sigur şi ocultură bine asimilată, posesor a numeroasepremii la concursurile de creaŃie, prezent înpaginile mai multor reviste literare, LiviuOfileanu, care trăieşte oarecum izolat laHunedoara, este o persoană aparte; adică, încuvintele prefaŃatorului primei sale plachete,Petru Poiană, un om care „are la activ câteva(auto)internări prin spitale de psihiatrie, otentativă de suicid, puternice crize religioase(chiar anul trecut – în 2002, n.m. T.C. – s-aretras o vreme la mănăstirea „Afteia”, jud.Alba). Practicând ocazional diverse «meserii»(ziler, defrişor, paznic de noapte, vânzător deziare, încărcător-descărcător, vopsitor, zidar,agent imobiliar, şi chiar baby-sitter pe larubedenii) îşi duce zilele de azi pe mâine, şispune că doar atât cât să scrie”. Există (şi potfi detectate) elemente ale acestei biografii înpoeme, dar semnificativă mi se pare obsesiacreaŃiei şi a raportului dintre eu, lume şi artă.

Primul volum, „Corigent la fericire”(Editura Emia, Deva, 2003), cuprinde, probabil,o selecŃie a unei mai lungi perioade a scrisului:o perioadă a „încercării uneltelor” şi a căutării(mai mult sau mai puŃin încrâncenate) aamprentei stilistice, vizibilă în cele trei cicluri,dintre care, având acum în faŃă evoluŃiapoetului în celelalte două cărŃi ale sale, neputem da seama că primul, „Elegii (Din caietulAngelei)”, pare a-l caracteriza mai deplin. Nuîn sensul că ar fi neapărat mai bine structuratdecât celelalte, dar aici se produce un trans-fer de sentimente şi chiar de identitate, aşacum, într-o manieră mai spectaculoasă, se vaîntâmpla în celelalte două cărŃi. Altminteri,pentru moment, există multă figuraŃie retorică,o stare elegiacă şi melancolică excesivă, multăsimbolizare şi, poate, prea multă filozofare,ceva clişee, ca şi o anume obnubilare(sugestivă, totuşi) a ideilor prin utilizarea, laintervale diferite, a unui soi de dicteu careface mai dificilă înŃelegerea. Dar, dincolo de

Tudor CristeaTudor CristeaTudor CristeaTudor Cristea

CRONICĂ LITERARĂ

MODELUL PESSOA*

toate, se instaurează starea lirică, se schiŃeazăun orizont al trăirilor şi se întrezăreşte poetulde calitate: „iubite, mă presezi în mineînsămi, din pânza de păianjen/ să fiu punct.ochi şi rostogolire, să mă fixezi lângă tâmple,/să mă doară ce gândeşti. nenumărate formene conŃin/ apropierea dintâi, de la orbireîncoace. am auzit oarba/ dojenind un fluturede seară, se anina de găvanele-i arse./ cupleoapa l-a închis, şi, oarba văzuse-ntâia oarăflorile./ lacrimile orbilor au gustul vederii, poeziea mea!/ [...]” (X – „Din caietul Angelei”).

Este posibil ca al doilea ciclu, „Negrul desub unghie”, unde se încearcă o nunaŃare agravităŃii printr-un stil mai puŃin metaforizantşi chiar prin inserturi de oralitate, dar şi prinunele unde de autoironie, mai în stilul poezieimai noi să cuprindă versuri dintr-o altă vârstăa creaŃiei. Ar mai fi de observat evitareaasumării directe (vizibilă şi în titlul celui de-altreilea ciclu – „Păgubitoarele susŃineri pentrua deveni înŃelept sau încercările de a fi aledommnului TurbuŃiu – expert (de obicei) înpasturele”), prin înscenarea unor dialoguriexplicite sau implicite, prin utilizarea persoaneia doua şi subînŃelegerea unui alter ego, princultivarea înşiruirilor nominale, ca şi prin uneletrimiteri şi aluzii livreşti (sesizabile şi înaproape pedanteria mottourilor din acestvolum şi din celelalte): „«meseria de poet» –meşteşug deprins în răsfrângeri, vopseaua/de păr a femeilor tandre, capitularea bolii îndreptul rozelor;/ arta de a boteza cu o mie denume un cuvânt, hrana rămasului/ cu sineleşi vindecarea cifrată. analogii băiete, zicedoctorul,/ ar trebui să consulŃi etimologiahormonilor, de boala ta suferă/ copacii şifemeile când nu pot naşte! am făcut-o, acoloe altul/ mereu, de-aia sar din turnuri fecioarele(ce testamente-n vers!)/ termină: eşti un ro-mantic incurabil”.

„INSTINCTE canibalice”, apărut în 2010la Editura A.T.U. din Sibiu, aduce cu totulaltceva, atrăgând etenŃia, înainte de toate, prinsenzaŃionalul subiectului liric. Aici poetulabandonează definitiv lirismul direct şi-şiasumă (parŃial, totuşi) identitatea mexicanuluiJosé Luis Calva Zepeda, „poetul canibal”,autor, după propria lui declaraŃie, a zeceromane (între care „Instincte canibalice sau

* Liviu Ofileanu, Instincte canibalice, EdituraA.T.U., Sibiu-Hermannstadt, 2010, 84 pag.

** Liviu Ofileanu, Atlantic, Editura InfoArt Media,Sibiu, 2011, 100 pag.


12 zile”), opt piese de teatru şi opt sute depoezii (pe care le vindea, adesea, în stradă).Zepeda (1969-2007), un psihopat ucigaş şiantropofag, criminal în serie cu trei omoruridovedite (şi altele presupuse), a fost surprinsde poliŃie în ziua de 8 octombrie 2007, chiarcând îşi prepara o bucată din carnea iubiteisale, Alejandra Galeana Garavito, de 32 deani, al cărei trup ciopârŃit se afla într-un dulapşi în frigider. Încarcerat, el îşi recunoaştecrimele şi le regretă, mărturisind că vrea sătrăiască, dar se sinucide în celula sa în ziuade 11 decembrie 2007.

Despre Calva Zepeda s-a discutat mult înpresa din Mexic şi din alte Ńări (chiar şi de lanoi). S-a evocat ceea ce scria, a fost conturat unprofil psihologic, s-a vorbit despre copilăriafrustrată, despre relaŃiile cu familia (şi în specialcu mama), despre condiŃia sa de paria, despredroguri şi alcool, dar şi despre halucinaŃie, oridespre confuzia dintre vis şi realitate. Evident,în toate aceste relatări s-a pus accentul pesenzaŃional, iar criminalul în serie antropofagl-a pus în umbră pe artistul incipient (saupretins!). De altminteri, în apartamentul luiZepeda a fost găsit, lipit pe unuldintre pereŃi, un afiş care-l înfăŃişape Anthony Hopkins în rolul luiLecter, medicul asasin din„Tăcerea mieilor”.

Ceea ce încearcă LiviuOfileanu în „Instinctecanibalice” comportă anumiteriscuri. Cartea, alcătuită din treisecvenŃe, asemănătoare nu atâtcu părŃile unui roman, cât cuactele unui monolog dramatic,adoptă perspectiva şi voceaartistului antropofag care-şispune istoria. N-aş zice căautorul îşi asumă condiŃia luiZepeda, deşi este evident că propriafrământare existenŃială şi creatoare se exprimăprin vocea acestuia. Dar dacă poetul mexicannu devine chiar un alter ego, pe de altă partenu există o evidentă detaşare faŃă de el. Iaraceasta se întâmplă pentru că Liviu Ofileanu(spre deosebire de jurnaliştii oripilaŃi desadismul crimelor sau de psihologii careîncearcă să-i stabilească profilul interior) esteinteresat mai mult de artist decât de criminal.În mod normal, am putea vorbi, având învedere succesiunea poemelor, de un soi deroman al formării, doar că, prin derulareafaptelor (nu însă şi a trăirilor), avem în faŃăunul al de-formării. Pe de altă parte, trebuiesă Ńinem cont că personajul din cartea lui LiviuOfileanu este ori vrea să fie altul decât celreal, cu ceva dostoievskian în gestul ultim, alsinuciderii. Monologul lui, constituit dinsecvenŃe ce refac, din perspectivă ultimă,întreaga poveste însângerată este (sau artrebui să fie) unul al căinŃei şi al redempŃiunii.Dar, cu sau fără voia autorului, discursul săueste, în unele momente, de un reprobabilcinism. Altminteri, avem în faŃă, prin Liviu

Ofileanu, un remarcabil poet livresc, cu versulsigur, apt de a contura sugestiv o lume (acartierelor mexicane sărace, dar şi a vechimiiaztece, a existenŃei mizere, dar şi a spiritualităŃiilatino-americane, cu Octavio Paz şi AlfonsoReyes, dar şi cu „pescadoarele ruseşti Puşkin,Esenin şi Ahmatova”, cu Antonio LoboAntunes, dar şi cu Henri Miller), de areconstitui un destin, de a sugera, totuşi, odramă: a aspiraŃiei spre creaŃie şi dragoste,pe de o parte, şi a înclinaŃiei criminale pe carepersonajul liric nu şi-o poate înfrâna (iarautorul cărŃii pare a o vedea ca pe o formă decombustie tragică), pe de alta: „m-am visatcălătorind,/ de câteva nopŃi mă trezesc la ora2 şi ascult radio ciudad,/ au mai prins treifugari la graniŃa cu statele –/ pe unul l-auîmpuşcat din greşeală în cerul gurii./ şi eusunt arestat la domicilu,/ un fel de gregorsamsa/ hans castorp/ ce nume de pastori, ceprolix e destinul!// nu renunŃ la luptă,/ cevadin sânge mă împinge înainte/ aşa cumspermatozoidul norocos câştigă la bingo./găsesc că e absurdă orice bucurie fără chin,/şi aş închide pe viaŃă miliardarii orbi,/ surzi la

Ńipetele acestui stomac uriaşnumit mexic./ cine sunt, undemerg şi când voi muri/ la Noiştie şi un copil de clasa I-a.../oamenii muntelui încă maisapă grote,/ cu plămâniiextirpaŃi semnează potecile/gâlgâind ca ploaia în oale delut.// un şal de mireasă, vatra,câteva mărgele puse la gât/ şimantra din strămoşi ne Ńine defoame./ suntem animale depovară,/ numai bune de ucisîntr-o corrida pe cinste./ nuam fraŃi şi mâinile caută prinsomn/ corabia de lemn cu

marco polo făcut din plastic./ n-am şters prafulcu lunile, dar nu pentru asta vii la mine;/ niciunlucru nu te recompune/ mai mult ca umbrafierbinte a pieptului meu, alejandra”. ValoareacărŃii stă mai ales în fermitatea şi plasticitateadiscursului, fără să fie de neglijat capacitateapoetului de a exprima, cu deosebire în primeledouă secvenŃe – „Apocrife la Cântecele lui J.Alfred Prufrock” şi „Camera surdă”) propriilesale trăiri, aspiraŃii şi revoltă. În chip explicabil,în cea de-a treia parte („Antropofagia”), undeacest lucru e mai puŃin posibil, accentul cadepe anecdotica prea apropiată celei reale, iartensiunea lirică scade.

UN PAS mai departe e făcut cu „Atlan-tic”, apărut anul acesta la Editura InfoArtMedia din Sibiu. Volumul continuă formula din„Instincte canibalice”, dar renunŃă lasenzaŃionalul excesiv. Avem în „Atlantic” unscenariu livresc pus la punct cu miniŃiozitateşi metodă, dar nu lipsit de elemente ludice şiironice. Găsim aici, ca să spun aşa, o „lirică arolurilor”, declarată şi asumată. În prima parte(„Republica Portuguesa”), vocea e a lui


Geraldo de Álmeida, heteronim al principaluluiheteronim al lui Pessoa – Ricardo Reis.Scenariul şi întreaga regie stimulează discursul,ca şi în volumul anterior. Poetul practică în„Atlantic” un soi de exotism livresc, „RepublicaPortuguesa”, din prima parte, şi NewAmsterdam, din cea de-a doua, fiind maicurând spaŃii spirituale decât geografice,dezvoltate pe o restrânsă canava de date reale(sau pretins reale) prin contribuŃia fanteziei,ca şi prin transferul de biografie personală, desentimente şi aspiraŃii. Poemele suntabundente, versurile ample, însă bine ritmate,cu ceva din „Paznicul turmelor” de Pessoa(Alberto Caeiro), minus secvenŃele concen-trate (căci Liviu Ofileanu Ofileanu scrie lung şise va şi ironiza în cea de-a doua parte, numindca heteronimi ai lui Juliusz Kramst pe Turbutziu– alter egoul din primul volum –, pe Kapetraatşi Woorbalunge). Obsesiile rămân aceleaşi –dragostea, arta, sensul vieŃii – ceea ce indică opoezie gravă, nuanŃată, totuşi, în spirit, săzicem, postmodern prin livresc şi printr-unzâmbet ludic iŃit printre cuvintele atrase dinmultiple straturi ale limbajului: „Mai păstrezscrisorile tale, Ophelinha,/uneori mă îmbăt şi mi le citesc latavernă./ E bine pentru specianoastră că ne-am iubit,/ oricumgroparul ne astupă gura cucălcâiul,/ el strânge frânghia pebraŃ şi puritatea într-un locsigur.// [...] Orice lucru a? privi –mă ?i gândesc dacă Ńi-ar place,/o bro?ă, un apus de soare întrevalurile verzi;/ eu nu contezdacă macul din obraji nu epomadă,/ dacă surâsul nu-i uncâine păduchios./ Ascult muzicasimfonică şi scriu:/ Arta e osolu?ie temporară în fa?amor?ii./ Când stau în fotoliu sentimentulzădărniciei umeze?te privirea –/ ?tiu bine cănu pot face noaptea zi – nu am voin?a uneiburuieni./ [...] Tu, cu pardesiul duhnind a tutunieftin,/ Eu, cu păr de pisică în suflet./Înfierbântat, aveam să mă reped spre chei/ ?ipierdut în reverie să uit că am casă cu iarbă peacoperi?...// Pedepsit să nu te fi ştiut niciodată,/va trebui să imaginez mirării tale glasul mamei,/să Ńin minte cuvintele pe care nu mi le-ai fispus,/ şi culmea, pe toate le ştiu de undeva.”(Epitaf în cimitirul Prazeres).

Partea a doua, intitulată „Şobolanul deapă”, este pusă pe seama lui Juliusz Kramst,despre care poetul ne avertizează că esteheteronimul lui Bernardo Soares, prin carePessoa „ se visa un navigator îndrăgostit deLumea Nouă, de călătorii cu ajutorul imaginaŃieiîn America şi Brazilia”, dar care nutreşte „undor imens de patria de dincolo de ocean”.Iată, în acest sens, un pasaj semnificativ, pecare-l extrag din „Cartea neliniştirii”: „În Ńărilepe care alŃii le vizitează, ei se simt ca niştepelerini anonimi. În Ńările pe care eu le-am vizitat,eu m-am transformat nu doar în plăcerea secretă

a călătorului incognito, dar şi în atitudineamaiestuoasă a regelui care domnea acolo şi înîntreg poporul cu toate obiceiurile locului, întoată istoria acelei naŃii şi a celor vecine. Amdevenit peisajele, casele pe care le-am văzut,fiindcă eu am fost toate acestea, create deDumnezeu din substanŃa imaginaŃiei mele”(Humanitas, 2011, pag. 170). Este, în fond, ceeace trăieşte şi Liviu Ofileanu, chiar daca elcălătoreşte prin intermediar. Evident că înacest joc fertilizator al heteronimiilor şi alfanteziei, Juliusz Kramst devine (şi) un alterego, pe care imaginaŃia îl poartă întreîntemeietorii Lumii Noi şi lumea contemporană,între realitate şi visare, istorie şi cultură, întrepresupusul vis al celuilalt şi propriul său vis.Sunt patruzeci de poeme ample, unele poatefastidioase, dar şi câteva memorabile, suntfraze, formulări şi imagini care pot fi oricândcitate fie şi scoase din context, unele ca niştepoeme în poem. Evident, creaŃia rămâne (ca şidragostea) primordială. S-ar putea spune, înesenŃă, că, preocupat de „operă şi destinaŃiaei”, cum sună titlul secvenŃei XXVII, autoruleste, în „Atlantic”, un poet al condiŃiei umane,

al avatarurilor şi al ecouriloracesteia prin timp. Dar şi alcondiŃiei de receptacol,fascinant şi tragic totodată, aartei. Iată, în acest sens,primele secvenŃe ale poemuluiamintit: „ideea pură e numaioscioare şi vertebre, oase fărăarticulaŃii./ lumina o strângeaici, ca un făraş,/ îi schimbăimobilitatea cu unghiul de fugăal privirii,/ o încarnează, apoi,cu gingăşia bonei îi schimbăscutecele./ locul din care a fostridicată se astupă cu piatramemoriei plânse. se scoate

semnul din carte şi când se apropie seara,/ caun stilet se înfige în sternul mulŃimii. [...]/ unpic de fum nu strică: troia şi roma sunt părinŃiihiroshimei./ poate că suntem morŃi demult.poate visăm că trăim./ iar trăirea, e un vis tăiosprecum cuŃitul de bucătărie care desparte searapicioarele femeii după ce a luat un joint.// încăne picură funinginea bombelor din istorie, avemvedenii cu sclavii ucişi după manualulDomnului-din-văzduh. cine ştie, salahoriiacestor câmpuri de cartofi mor pe/ capete şilumea e un magazin de pompe funebre,anvelope, carne/ contaminată. mereu nesalvează ploaia mocănească a lacrimilor,/ neînmoaie părul năclăit de sânge, pământul căratpe tălpi într-o Ńară uitucă, mereu prostită în faŃăde habsburgi, de franŃujii cu moŃ./ noaptea, cândnimeni nu atinge vasul, acesta se rostogoleştepe marginea mesei, trânteşte liniştea pe/ podea.ecoul repetă stridenŃa morŃii dar sunetul primnu e în aer –/ oamenii păstrează cioburile vieŃiiîntr-o amintire frumoasă…

Prin limanul la care a ajuns, Liviu Ofileanudevine un poet care trebuie neapărat luat înseamă.


Ioan AdamIoan AdamIoan AdamIoan Adam

AFINITĂłI SELECTIVE

A pomeni / a scrie numele lui DimitrieVatamaniuc înseamnă de câteva decenii bunea te referi imediat la Eminescu. Cârmaci şi primmatelot pe „Arca Eminescu”, a condus-o cuatâta dibăcie, îndrăzneală şi prudenŃă prinnesfârşitul şir de Scylle şi Charybde ideologiceale totalitarismului încât a izbutit – performanŃărară, dacă nu unică! – s-o ducă întreagă laliman. Privind când aştern aceste rândurivolumele ediŃiei Eminescu, bibliografiile IonSlavici, Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga,Tudor Arghezi, după ce i-amascultat în prealabil voceacalmă, egală, dar cu ridicări deton neaşteptate, dintr-oînregistrare a unui interviuradiofonic pe care a păstrez încasă, citindu-i o confesiuneorgolioasă potrivit căreia,aşezate una peste alta cărŃile,monografiile, ediŃiile, studiiletipărite îi întrec statura, îmi vine,asemeni poetului de odinioară,să mă îndoiesc „dac-aşa oameniîntru adevăr au stat”. Dar de cen-aş recunoaşte că în ochii mei(poate şi în ai altora) umbralungă a editorului DimitrieVatamaniuc l-a acoperit, dacă nu l-a înghiŃit,pe criticul Dimitrie Vatamaniuc şi – o spun cutristeŃe – pe omul Dimitrie Vatamaniuc. N-ar fi,la noi, singurul caz de acest fel. Cu editorul luiRebreanu, neobositul, inventivul,descurcăreŃul Niculae Gheran, s-a întâmplatacelaşi lucru şi a trebuit ca acesta să treacăŃărmul depărtat al celor 80 de ani pentru adescoperi în el un memorialist şi un prozatorpolicrom nărăvit la vopselurile celor doiCaragiale: Luca şi Mateiu.

Refugiat printre cărŃi, Dimitrie Vatamaniuc,acest patriarh al istoriei literare româneşti, mise părea de la distanŃă bărbatul clasic şi fericit(beatus ille...) căria viaŃa i-a dat şansa de aface (a scrie) numai ceea ce-i place. O carteenormă, circa 500 de pagini, format mare, ca alceasloavelor de odinioară, mi-a spulberataceastă iluzie. Intitulată Convorbiri sub scaracu îngeri*, ea are doi autori: DimitrieVatamaniuc şi Constantin Hrehor. E modelul

ÎN BÃTAIA VÂNTULUI

ideal de dialog în care partenerul secund, unEckermann inteligent, se retrage tactic în umbrăpunând însă întrebări percutante şi prelungindcu o modestie jucată ce-i stă bine adevăratuluiom de carte ecoul răspunsurilor Seniorului. Subscara cu îngeri suitori spre Paradis se deapănăpovestea unor vieŃi. E viaŃa lui DimitrieVatamaniuc, dar cred că nu greşesc când spuncă e, generic, şi povestea Cărturarului şi aRomânului trăitor în timpuri grele şi –adesea –în locuri rele. Dimitrie Vatamaniuc e bucovinean

(s-a născut la SuceviŃa), astudiat la CernăuŃi, Cluj şi Sibiu,s-a documentat în Banat, a auzitapoi glasul de sirenă alBucureştilor şi, nou Ulisse, s-alegat de catarg pentru a-i captadin arhive şi bibliotecisonorităŃile. Dacă vrem o imagi-ne emblematică a lumiiromâneşti din ultimii 70-80 deani aici o putem găsi.Evocatorul acestei lumi a trăitîn toate straturile ei şi în toateprovinciile. De aici notainsolită a scrisului său în carecumulul disciplinelor învăŃate

cu acribie şi suma experienŃelor dobândite învarii spaŃii româneşti interferează într-osinteză organică. Când o reînvie are minuŃiaarhivarului, dexteritatea sociologului,memoria exersată a genealogistului, ochiulsever al moralistului, uneori vervadramaturgului (scena susŃinerii doctoratuluiîn 1957 sub mantia lui Călinescu, însă şi subprivirile cerberilor partinici ai epocii are osavoare aparte), dar şi austeritateaambiŃioasă a ardeleanului şi bănăŃeanului,plăcerea verbului la perfectul simplu proprieolteanului (pe care a deprins-o, cred, tot de laCălinescu). Le domină pe toate însă echilibrul,tactul cumpănit (Dimitrie Vatamaniuc e născutîn Zodia BalanŃei), tipicar şi gospodăros albucovineanului care nu se grăbeşte pentrucă ştie că timpul are răbdare, că vânturile bat,dar trec, că apele curg, dar pietrele rămân...

E filozofia Ńăranului, deci a românului pri-mordial, şi nu e o întîmplare că printre celemai bune pagini ale voluminosului tom sunttocmai acelea consacrate copilăriei trăiteprintre Ńărani. În evocarea satului bucovineanmemorialistul recurge la un artificiu careconferă adâncime scenei. Portretele nu sunt

* 1 Dimitrie Vatamaniuc, Constantin Hrehor,Convorbiri sub scara cu îngeri, Cuvânt înaintede acad. Eugen Simion, Editura Timpul, Iaşi, 2010.


suspendate în timp, ci se sprijină pe un arboregenealogic rămuros, cu rădăcini seculare.Dimitrie Vatamaniuc e probabil singurul ge-nealogist al unei familii de Ńărani cu existenŃăverificabilă de-a lungul a trei secole,încetăŃenind la noi o practică şi un cult almemoriei proprii CetăŃii eterne, unde, observacândva Camil Petrescu, până „şi tâmplarii îşifixează cu patru veacuri în urmă genealogia”.Prin resuscitarea în procesiune policromă aantecesorilor, prin „cronica de familie” cufundal rural, portretul nu înfăŃişează memorabildoar un individ, ci exprimă şi rasa. O trăsăturăcomună a Vătămanilor (coborâtori, probabil,dintr-un şef rural imemorial) e independenŃa,demnitatea, rigoarea nemŃească. Sunt oamenimetodici, verticali, care nu se pleacă, nu cer,„n-au nevoie de nimic”. Mătuşa Zenobia eexemplarul pilduitor:

„Zenobia avea anumite rigori: îşi schimbaîmbrăcămintea de toate zilele cu alta de lucru,se spăla cu mare grijă de urmele de pământ.Dar eu nu eram ataşat de ea. Trimis, oarecând,de mama să o anunŃ că bunicul pleca laRădăuŃi, la târgul de vineri, fără să mă ascultepentru ce venisem, mă desculŃă pe gang, mădezbrăcă de haine şi le scutură de praf. Invitatîn casă, de parcă eram o persoană care meritaun tratament special, după ce a aflat pentruce am venit, mi-a răspuns scurt:

– Nu am nevoie de nimic. Apoi,examinându-mă din cap până în picoare, mădojeni:

– Să-i spui mamei tale să-Ńi coase nasturiila cămaşă. Ordinea se învaŃă de mic.

De aici înainte am refuzat să-i mai ducmesaje din partea mamei, lăsând-o pe soramea să se ocupe de aceasta. Era o ciudăŃenie;şi acum nu-mi explic cum mătuşa, ca şi mamanu avea niciodată nevoie de nimic...”

Admirabile portrete sunt rezervatepărinŃilor. Psihologiceşte, mama e o vrednicădescendentă a Smarandei lui Creangă: „Mamacredea că şcoala era singura cheie cu care sedeschidea uşa ce duce spre viitor.” Tot ea îidă un sfat ce nu va rămâne lipsit de consecinŃe:„Să-Ńi urmezi drumul înainte după inima şisufletul tău. Să nu dai ascultare nimănui carete-ar putea abate din drum.” Tatăl, menitmuncilor grele (e, între altele, un cărbunarcare-şi iniŃiază şi fiul într-o meserie murdară),apare într-un fel de xilogravură austeră, subcare e aşternută o filozofie de viaŃă: „Tata nucredea în ceea ce ne va fi de folos, ci numai înceea ce era de folos.” Pare a fi filozofiapragmatică a Ńăranului, dacă omul n-arascunde, în ciuda aspectului marŃial, opsihologie feminină. Nu ştiu dacă printre cărŃilepe care le-a citit Dimitrie Vatamaniuc (şi a cititmulte, de la istorii despre cărŃile de joc şi depedagogie, despre flori, probleme agrare, istoriicitadine, enciclopedii, dicŃionare, studiietnologice, sinteze referitoare la evoluŃiastatului şi a legislaŃiei, anuare etc., etc.) i-a picatîn mână şi Psihologia relaŃiei de cuplu deIolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă din caretranscriu următoarele rânduri: „Femeia judecă

pentru prezent şi nu pentru viitor. Riscurile îiapar precumpănitoare, pentru că se exercită înprezent, iar şansele îi apar inaccesibile, pentrucă sunt realizate în viitor.” Oricum, bărbatul-femeie şi femeia-bărbat s-au înŃeles şi completatadmirabil, ca Philemon şi Baucis, stingându-seaproape concomitent, la 17 februarie 1967 –tatăl, la 12 martie, acelaşi an – mama.

Acelaşi spirit independent la urmaşul lor.Citind acest enorm dialog, descoperim cusatisfacŃie un om (intelectual) sub vânturileistoriei, dar un om cu vântul în faŃă, nu unulpurtat de vântoase şi plecat sub vremi. Sagalui, ici potolită, aşezată, previzibilă, iciînvolburată, sarcastică, are, desigur, şimomente stagnante, în care informaŃiabălteşte, obstaculând memoria, dar şi zonede gravitaŃie estetică mărită, în care Amintireadevine Istorie, mărturie exactă, netrucată,panoramă dramatică a unei Românii răvăşite(ca şi cea de azi) de schimbarea la faŃă, decameleonismul elitelor, în care idealismul erasortit (cum este deocamdată şi acum) uneitriste înfrângeri. Sub scăpărările de arc vol-taic ale memoriei justiŃiare apar, în adevăratelelor dimensiuni, personaje pe care timpuri maivechi sau mai noi le-au mitizat, aureolat.Extraordinare sunt paginile dedicate studen-Ńiei postbelice într-un Cluj al confruntărilorîntre horthyşti drapaŃi tactic în antifascişti(comunişti) şi tineri cărora le păsa încă dedemocraŃie, de Ńară. Schimbările de roluri,partituri, accente par astăzi năucitoare. Aşacum sunt narate de Dimitrie Vatamaniuc,confruntările din 24 ianuarie, 28 mai, 4 iunie1946 ar trebui să slujească drept aide-memoireunei intelectualităŃi atinse de o amneziepernicioasă. Modelele de verticalitate moralăde atunci: Iuliu HaŃieganu, Dimitrie Popovici,Onisifor Ghibu, Alexandru Procopovici,Nicolae Mărgineanu au statură de eroi tragici.Din cutele memoriei sunt restituite prezentuluidetalii preŃioase. A.E.Baconsky, rapsodul demai târziu al „luptei dintre clase”, e surprinscăŃărat la 7 mai 1946 pe statuia lui Matei Corvinşi declamând versuri anticomuniste. Un liderde atunci al studenŃimii române a fost ValeriuAnania, cel de curând plecat dintre noi. Lui îiaparŃine cea mai sugestivă caracterizare agrevei studenŃeşti anticomuniste din iunie1946: „Noi, tinerii de atunci eram dansul aerianal neamului pe deasupra unei păduri denăpârci.” Comparând imaginea de aici cu aceeapropusă de Grigore Caraza în Aiud însângerat,unde acelaşi personaj apare slujind o liturghieopusă, nu-Ńi poŃi reprima o întrebare: care o fifost esenŃa ireductibilă a psihologiei sale, ceimagine îl reprezintă veridic în posteritate?Rămâne ca timpul să decidă... Dar nu-Ńi poŃireprima tristeŃea constatând că şi timpurilenoi sunt prielnice mistificării. Pe fostul căminstudenŃesc „Avram Iancu”, atacat în iunie1946 de muncitorii unguri iredentişti carestrigau: Folyon az oláh vén („Să curgă sângevalah!”), s-a aşezat la 28 mai 1996 o plăcuŃăcomemorrativă cu un text mincinos. Martorocular, Dimitrie Vatamaniuc, intelectualul care


are cultul documentului şi al adevărului, nu-şipoate reprima indignarea: „Istoria este istorie,iar politica, politică. «Politica» Ńine câŃiva ani,istoria rămâne. De ce nu este redată realitatea,cu respectul pentru adevăr, generaŃiilor ce vindupă noi? Cui i-e teamă să scrie că atacul de laCăminul „Avram Iancu” a fost comandat dePartidul Comunist şi executat de ungurii de la«Dermata»?!” Şi tot memoria de excepŃie aacestui martor ocular îi face dreptate înposteritate lui LucreŃiu Pătrăşcanu, confirmândcă la Cluj acesta a spus într-adevăr: „Mai întâisunt român şi apoi comunist.” Biografii luiPătrăşcanu care contestă această exclamaŃie,luând de bună litera unui text cenzurat, ar trebuisă ia aminte...

Fiindcă am surprins mai înainte acestcarusel al imaginilor contrastante, aş maisublinia încă un detaliu. În 26 mai 1947 la celde-al III-lea Congres NaŃional al FrontuluiDemocrat Universitar a luat cuvântulconducătoarea lucrărilor din secŃiunea pentruartă, Monica Lovinescu, care, citez „ceru de latribuna Congresului, în numele studenŃilorcomunişti (s.n.), epurarea profesorilor fasciştişi a celor incompetenŃi. «Curierul primăriei»,ziarul local, avea să arate că Monica LovinescuanunŃa o eră nouă, comunistă, în viaŃastudenŃească din România.” Cerere susŃinutăîn Scânteia de Sergiu Fărcăşan, corespon-dentul său special la Congres... (O paranteză:l-am cunoscut şi eu în preajma lui 1 Mai 1970pe acest dinozaur al presei comuniste; voia săne înveŃe pe noi, o mână de tineri gazetari custudii universitare absolvite cu brio, cum săînfăŃişăm „treptele clocotinde ale entuziasmuluipopular...”). Şi iarăşi mă întreb: care o fi fostesenŃa ireductibilă a acestei personalităŃi cuintelect mult superior celui al soŃului său, VirgilIerunca, autorul unor reprobabile articoleprosovietice din România liberă de dupărăzboi? (Iar aceştia au fost oameni pentru care,în timpul vizitei lor postdecembriste laFacultatea de Litere din Bucureşti, ar fi fostîntors cu faŃa la perete portretul „colabora-Ńionistului” G. Călinescu...).

Pagini dintre cele mai bune dinConvorbiri[le] sub scara cu îngeri (practiccentrul de greutate al cărŃii!) sunt de altminteridedicate tocmai „divinului critic”. Biografii şi,mai ales, contestatarii săi pot găsi aici detaliiutile, mărturii apte să zdruncine noileidiosincrazii. ReŃin aici doar episodul din 4februarie 1957, dată la care Dimitr ieVatamaniuc şi-a susŃinut doctoratul cu o tezădespre Ion Popovici-BănăŃeanul. Comisia,numită de conducerea Academiei Române –for în care autorul Istoriei literaturii române...nu era agreat - îl avea ca preşedinte pe TudorVianu (adversar al lui G. Călinescu, deşifăcuse ca şi acesta pasul la stânga!), iar printrecomponenŃi tocmai oamenii care-l scoseserăde la catedră: Ion Vitner, Mihai Beniuc, M.Novicov, V. Mândra, Savin Bratu, MituGrossu şi Emil Boldan. O confrerie, aşadar,de „Jurassic Park” totalitar! Urmează o scenăsavuroasă, demnă de o „comedie umană” în

context postbelic românesc în care Călinescuîşi „execută” maliŃios adversarii:

„Tovarăşul Perpessicius vine şi acum cuatitudinea sa dintotdeauna: are dreptate şiMaiorescu, dar are dreptate şi scriitorul bănăŃeanşi înŃelegem că numai tovarăşul Perpessiciusştie, cu adevărat, cine are dreptate.

Domnul Beniuc Ńine steagul roşu sus, laUniunea Scriitorilor, şi vrea să defilăm şi noicu steagul roşu prin literatură.

Mişa Novicov, prietenul nostru, vrea săne aducă în Ńară pe toŃi ruşii, de parcă n-am fisătui de cei pe care îi avem.

Savin Bratu umblă pe la edituri şi vrea săintre şi în literatură cu cizmele cu care vinedin armată.

Stimatul Vicu Mândra, cu nume promiŃătorpentru fapte mari, de care nu am auzit, nu ştiupentru ce se găseşte în această comisie.”

Cine va vrea să reconstituie atmosfera,climatul, tensiunile (surde sau făŃişe)existente prin anii ’50-’60 la Institutul deIstorie Literară şi Folclor al AcademieiRomâne sub directoratul lui G. Călinescu areaici un izvor de primă mână şi de maximăcredibilitate. Reuniunile de lucru, spectacoleleteatrale jucate de cercetători, excursiiledocumentare la Braşov, Făgăraş, rivalităŃiledintre membrii echipei, premoniŃiile cu bătaielungă ale lui Alexandru Rosetti, umoriledirectorului, preocupările lui de „astrolog”sunt surprinse într-o frescă realizată de „unprozator cu fraza cumpătată şi plină de culoaremoldovenească” din care nu lipseşte „o notăde înŃelepciune şi dignitate” (Am citat dintr-osuccintă apreciere dedicată de Călinescu„tânărului său colaborator”).

Căruia sfatul bătrânesc şi cam oportunistpe care i l-a dat mentorul adulat: „ViaŃa nescoate în faŃa vântului. Este înŃelept sămergem, dacă putem, în bătaia lui şi să ne mânede la spate până se potoleşte” nu prea i-afolosit. Cert este că D. Vatamaniuc „n-a putut”.Ascensiunii lui promiŃătoare îi urmează curândo prăbuşire în abis. „Îngerii” din fresca de lângăcasa natală nu l-au mai susŃinut. O vremedemonii au cîştigat bătălia. Cauza (cauzele)înfrângerii fiind aceeaşi demnitate, acelaşi spiritde independenŃă, acelaşi cult al Adevărului şial documentului despre care scriam mai înainte.Când tânărul lector universitar şi-a încheiat îndecembrie 1960 expunerea despre Eminescucitând cuvintele poetului: „A rosti Basarabia euna cu a protesta contra dominaŃiunii ruseşti”,iar studenŃii din amfiteatrul Odobescu l-auaplaudat „în picioare, bătând ritmic din palme”,soarta lui era decisă. Şomerul nesupus trebuisă-şi vândă în „Talcioc” bundiŃa cu înflorituri,cămaşa din pânză Ńesută în casă, cu înflorituri,iŃarii albi şi sumanul maro închis, bătând înnegru, adică costumul lui de bucovinean încare defilase în 1946 la Cluj în frunteastudenŃilor protestatari.

Convorbiri sub scara cu îngeri e povesteaunui Om. Citind-o, o istorie tragică şinedreaptă te învăluie şi – oricât ai fi demăsurat, de calm – simŃi că sângele îŃi fierbe.


Iordan DatcuIordan DatcuIordan DatcuIordan Datcu

ISTORIE LITERARĂ

VIOREL COSMA, MEMORIALIST

TristeŃea de a fi martor la „sarabandamorŃilor neaşteptate din rândul artiştilor”,sentimentul că prea repede se aşterne uitareapeste cei care, în varii modalităŃi, s-aumanifestat în domeniul vast al muzicii, l-audeterminat pe Viorel Cosma să aştearnă vreotrei sute de evocări, din care au apărut acum„100 Portrete sentimentale” (Bucureşti,FundaŃia Culturală „Gheorghe MarinSpeteanu”, 2011, 414 p.). Nimeni altcineva nuera mai îndreptăŃit, mai informatca aproape nonagenarul ViorelCosma (s-a născut la 30 martie1923, la Timişoara), care, cumscrie, ca lexicograf a participat,timp de şase decenii, în sălilede concerte şi spectacol, acunoscut „peste zece mii decompozitori, muzicologi,interpreŃi vocali şi instrumentali,folclorişti, critici muzicali, librari,editori, bizantinologi, cântăreŃide muzică populară şi uşoară,folk, jazz – într-un cuvânt ogalerie de personalităŃi mai marişi mai mici, pe care timpul le-aaruncat în anonimat”. Spre deosebire demultele sale lucrări de erudiŃie, unde accentulera pus pe informaŃia exhaustivă, de cronicilesale muzicale, în care predomina analiza despecialitate, în portretele sentimentale estereliefat faptul biografic puŃin cunoscut:„Dincolo de viaŃa publică, de succeseleprofesionale la vedere – cum s-ar spune – aexistat şi o viaŃă personală discretă, ascunsă,uneori romantică, alteori dramatică, pe carepuŃini au cunoscut-o”. Dacă în lucrările deerudiŃie, în cronicile muzicale, în numeroaseleediŃii pe care le-a alcătuit s-a adresat, cum ammai spus, specialiştilor, aici, în portretelesentimentale, Ńinta este un public mai larg.Factura memorialistică, publicistică a acestorpagini este declarat asumată, iar canalele princare au fost comunicate paginile de acum auservit bine acest scop: revista bucureşteanăÉcart, condusă de Cristea IoniŃă şi emisiunearadiofonică „România cultural”, unde au fostrostite de două ori pe lună.

Paleta celor evocaŃi este foarte diversă:cântăreŃi de operă (Alexandru Alger, LellaCincu, George Corbeni, Octav Enigărescu,

Arta Florescu, Teodora Lucaciu, Lidia Mihail,Petre Munteanu, Elisabeta Neculce-CarŃiş,Ioana Nicola, David Ohanesian, ZenaidaPally, Mihai Popescu, Ion Stoian, PetreŞtefănescu-Goangă, Dorin Teodorescu,Valentin Teodorian, Mihail Vulpescu ş.a.),cântăreŃi de muzică populară (Ioana Radu,Maria Tănase, Mia Barbu ş.a.), folclorişti(Corneliu Bărbulescu, Emilia Comişel, TudorJarda, Gheorghe Şoima, G. Niculescu-Varone),

compozitori şi muzicologici(G.W. Berger, I.D. Chirescu,Paul Constantinescu, EdmondDeda, Gherase Dendrino,Ştefan Niculescu, Tiberiu Olah,Sigismund ToduŃă, AnatolVieru ş.a.), compozitori demuzică uşoară (Florin Bogardoş.a.), dirijori (ConstantinBugeanu, Mihai Brediceanu,Liviu Cavasi, SergiuCelibidache, Marin Constantin,Mircea Cristescu, SergiuComissiona ş.a.), muzicologi(Ada Brumaru, Rodica Sava,George Sbârcea ş.a.), pianişti

(Albert Guttman, Rodica Soutzu, EugenCiceu, Aurelia Cionca, Radu Constantinescu,Dan Mizrahi ş.a.), violonişti (Lola Bobescu,Mihai Constantinescu, Dan Cumpătă,Grigoraş Dinicu, Ştefan Gheorghiu ş.a.),balerini, coregrafi (Oleg Danovschi ş.a.),dansatori (Elena Penescu-Liciu). Este inclusşi pitorescu personaj Sergiu Malagamba,compozitor, dirijor şi percuŃionist.

Atent la întâlnirile cu mulŃi dintre aceştia,memorialul a notat replici semnificative, unelesfidând convingeri bine consolidate. Astfel,la întâlnirea cu Sergiu Celibidache, la Hotelul„Bucureşti”, în 1999, celebrul dirijor i-asurprins pe cei prezenŃi cu următoarea opiniedespre opera lui George Enescu: „Nu ştiudacă sunt în măsură eu să vorbesc despreGeorge Enescu. În socotelile mele personale,greşeala mea a lui Enescu a fost să se ducă săînveŃe muzică în FranŃa, în loc să vie înGermania. Francezii au exact defectele pe carele avem şi noi şi, natural, calităŃile. Ştiu să tepună la punct cu spontaneitatea. Ştiu să teînjure”. Viorel Cosma trece această afirmaŃieprintre paradoxurile marelui dirijor care, scrie


muzicologul: „Şi, totuşi, Celibidache a Ńinutcursuri la Paris, a dirijat zeci de concerte încapitala FranŃei, s-a stabilit la Neuville-sur-Essone, fiind înmormântat în pământul luiBerlioz şi Debusy!”.

Darurile de memorialist ale lui ViorelCosma sunt mai multe: bogăŃia faptelor deviaŃă strânse şi orchestrate cu talent pe spaŃiimici, alcătuirea unor memorabile portrete, cumeste acela al lui Florin Bogardo: „L-amcunoscut prin anii ’65-’67, când era studentulpreferat al lui Tolea Vieru la clasa decompoziŃie: mi s-a părut – la prima vedere –un star de cinema, din epoca promovăriibărbaŃilor frumoşi pe ecranele holywoodienedin pragul celui de-al Doilea Război Mondial,un tânăr rasat, ochi mari pătrunzători, o figurăinteligentă, un artist liniştit, retras, extrem demodest”. Tiberiu Brediceanu, compozitorul,folcloristul şi muzicologul impunea prinsobrietatea lui: „Când ieşea la plimbare înoraşul de la poalele Tâmpei, toŃi cetăŃenii îlcunoşteau, îl salutau şi îl opreau să stea devorbă cu el. Îi făcea o plăcere deosebită săconverseze cu oamenii. Mergea ŃanŃoş, înfipt,foarte sobru şi bine îmbrăcat, chiar elegant.De câte ori ne-am întâlnit în casa de lângăConservator, de pe strada PuŃul cu Plopi,totdeauna m-a primit cu cravată la gât, gulertare, haină impecabilă, bărbierit proaspăt.Avea o eleganŃă moştenită din bătrâni, pecare a păstrat-o toată viaŃa. Când a împlinitnouăzeci de ani, i-am făcut o vizită decurtoazie. Dacă îşi pierduse vigoarea fizică,în schimb nu se schimbase în atitudinea degentlemen”. O altfel de mândrie îi caracterizape doi folclorişti, compozitori şi dirijori,Tudor Jarda şi Nicodim Ganea, referirea laacesta din urmă făcându-se în paginiledespre primul. Figura lui Jarda i-a rămas înmemorie lui Viorel Cosma „fiindcă – scrie el– umorul său Ńărănesc, robust, nefardat,glasul său molcom, dar mai ales accentelesale – tipic maramureşene – în vorbire m-auîncântat, iar omul m-a fermecat prinmodestie, simplitate şi spontaneitate înatitudine şi limbaj”. Celălalt „Ńăran” autentic,Nicodim Ganea, „purta cămaşa brodată şicioareci Ńărăneşti, o pălărie neagră cu borulmare şi în brâu avea împlântat un fluier (cucare îŃi exemplifica pe loc toate incipiturilemuzicale ale corurilor sale)”.

Pentru a cunoaşte mai bine, din interior,viaŃa unor personalităŃi, s-a adresat şi unormembri ai familiilor lor. Este cazul soŃiei luiIon Vidu şi al soŃiei lui Gogu Georgescu.Sidonia Vidu, învăŃătoare folcloristă şimuziciană cvasi-profesionistă, avea o originemodestă, fiind fiica unui cojocar din RoşiaMontană. Este lăudată pentru tăria de care adat dovadă când soŃul său a fost arestat şideportat în lagărul de la Sopron (Ungaria),pentru vina inventată de a fi „complotatîmpotriva statului maghiar”. Procesul a durat– scrie Cosma – până în 1918, Sidonia şi Lia

(fiica soŃilor Vidu), urmându-l pe Vidu pe latoate peregrinările de la Lugoj la Sopron.„Văduva Sidonia mi-a rămas în amintire – scrieCosma – ca o icoană exemplară de femeieputernică, conştientă de valoarea spirituală amoştenirii soŃului ei”. O femeie puternică afost – adăugăm noi – şi Tutu Georgescu, soŃiadirijorului Gogu Georgescu, însă aceasta aveaorigine boierească, era foarte răzbătătoare,voluntară, bărbătoasă, familiară a cercurilorînalte: „Tutu a rămas o răsfăŃată: douăsuperbe vile în Bucureşti şi Sinaia şi o casăde vară la Văleni-Dobrunu, jud. RomanaŃi,apoi după căsătorie, două case la Bucureştişi Sinaia. A trăit în intimitatea cercurilor înalte:reginele Maria şi Elena, regii Carol al II-lea şiMihai I, mareşalul Antonescu, primul-ministru Armand Călinescu, ministrul deexterne Grigore Gafencu, toŃi ambasadoriistrăini acreditaŃi la Bucureşti, bancheri,oameni de afaceri, miniştri şi preşedinŃi (de laPetru Groza până la ConstanŃa Crăciun, VictorBârlădeanu, Octavin Goga etc.). Cercurileculturale şi artistice ale soŃilor Georgescunumărau numai personalităŃi de anvergurăinternaŃională (de la Karajan, Casals, Ravel,S. Richter – până la moarte i-a divinizat pesoŃii Richter-Oistrah, Menuhin, Cassado,Szeryng până la marele Enescu, Iosif C.Drăgan, Perlea, Cella Delavrancea, MariusConstant şi adorabila Lola Bobescu)”.

Graba şi mai slaba documentare fac să lise atribuie unora merite false. Este cazulpaginilor despre folcloristul CorneliuBărbulescu, despre care se afirmă că este „opersonalitate de profil comparatist universalîntre creaŃia cultă şi populară, cu accentasupra basmului”. Cert este că nu a tipărit ocarte în acest domeniu. De asemenea, seafirmă că „ajunsese un erudit om de litere,traducător, istoric, cercetător, demn de şcoalaprofesorului Nicolae Cartojan”. Ştim singurcă nimeni nu l-a situat în cadrul acestei şcoli.Istoric? Care este contribuŃia sa în acestdomeniu? Se mai vorbeşte despre„numeroasele studii şi articole publicate pestehotare în periodice de prestigiu”. Buniicunoscători ai activităŃii lui C. Bărbulescun-au luat cunoştinŃă de ele. Se afirmă, deasemenea, că lucrările sale „l-au propulsat înfruntea folcloriştilor români”. Nimeni dintrecercetătorii serioşi nu poate să subscrie laafirmaŃia domnului Viorel Cosma. Catalogulpoveştilor româneşti, obligaŃia sa în cadrulInstitutului de Etnografie şi Folclor dinBucureşti, nu l-a văzut nimeni. Aşa cum n-avăzut nimeni măcar o antologie reprezentativăde basme populare româneşti, alcătuită de el.Decenii de-a rândul şi-a amăgit colegii dininstitut cu tot felul de scorneli, a anunŃattermene după termene de predare acatalogului basmelor româneşti. Colegii l-auporeclit Scorneliu Bărbierescu.

(continuare la pagina 33)


Niculae IonelNiculae IonelNiculae IonelNiculae Ionel

ÎN PRAG DE APOCALIPSÃ*

LECTURI

Sub semnătura prozatorului MihaiStan, romanul „Clone” (2003), perceputîncheiat, îşi trece surprinzător de naturalnaraŃia într-un al doilea, „Exodul” (apărutîn 2011, la Ed. Bibliotheca din Târgovişteca şi primul), subiectul continuând a serecolta, dificultos şi sumar, pe temeiulextins al aceleiaşi complexităŃi, enorme, dedistinctă originalitate. Prin urmare suntemtot în aceeaşi parabolă, disimulare parodicăa lumii prezente într-unsuprarealism-SF, acela alunui viitor de această datăîncă mai nerăbdător, căci autrecut alte câteva deceniipeste 2031, cu schimbări atâtde anapoda şi de alertderulate, încât se ajunge la oiminentă, catastrofă plane-tară. Scriitorul închipuie unspaŃiu de grandioasă şiautodistrugătoare artificia-litate, coerentă în felul ei, încare îşi plasează personajeleprintr-o jonglerie de scenariiplină de haz: „Ca şi «Clone», romanul«Exodul» a fost publicat în regim deceleritate din cauza, ultimei dispoziŃii aServiciului Armonizării Textelor din cadrulMinisterului Comunicării Sincere (înrealitate o grosolană cenzură a AFCN) princare Centrul Teritorial de Studiere şiConservare a Folclorului (Riveran) 8(urmaş autorizat al CTSCF7) era somatsă facă publice însemnările descoperite deAxteven Kreps (Nr. 2 al ConfederaŃiei). Sepoate observa că somaŃia este un abuz, oaltă imistiune a aterrienilor (gălbejiŃi-portocalii), ştiut fiind că autoritatea SAT afost preluată de CNA. (. . .) Editorul,probabil Mihai Stan (pseudonim transpa-rent pentru Michel Stanley căruia ServiciulArmonizării Textelor din MCS i-a eliberato autorizaŃie editorială), explică undeva cănumele de pe copertă nu are nicioimportanŃă, el apare fiindcă SAT din MCS,dirijat din umbră de CNA, nu admite

* Mihai Stan, Exodul. Clone 2, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2011, 190 pag.

publicaŃiile anonime. Se recomandă chiarca cititoreŃul să aşeze capitolele în ordineacare-i convine sau să le citească drept entităŃiindependente”. Marcat de o oralitatecărturărească, romanul se arată din capullocului funambulesc, inteligent, de mişcareepică fulgurantă şi grăbit să deschidă o per-spectivă ironică asupra, realului – civilizaŃiacontemporană intrată, în criză.

Protagoniştii sunt priviŃi din unghigrotesc (proteism dilatatmonstruos), cu umorsavuros care devine cândironie rafinată, când satirămuşcătoare. A.V. Ortonsecondat de Axteven Krepsstăpâneşte ConfederaŃiacompusă din cyborgi, clone,aterrieni gălbejiŃi-portocalii,PO (parŃiali organici) şi EO(exclusiv organici) – un felde caste, trecerea din una înalta fiind posibilă, dar cumultă greutate şi marecantitate de UMC (unităŃi

monetare confederale). GălbejiŃii-portocalii,catalogaŃi un fel de egali ai clonelor, agităplebea resentimentară (cyborgi, clone,parŃiali organici) pentru o confederaŃie„profund democratică”: un singurparlament cu o cameră unică, fără ziare,numai o televiziune, cea oficială desigur.Exclusiv organicii au privilegiul de a trăi înTeragovia (cognomen indubitabil alTârgoviştei; într-o notă găsim: SocietateaScriitorilor Teragovieni): „Teragovia –ciudat nume pentru un polis destinatexclusiv organicilor – îl speriase de laînceput fiindcă nu reuşea să se orientezeîn aglomerarea nemaivăzută de el aclădirilor, uriaşi zgârie-nori ce păreauidentici: sticlă şi oŃel inoxidabil sclipind înluminile multicolore ale hologramelor de totfelul. Dacă încercai să te deplasezi ca pieton(...) riscai să nu te poŃi opri în faŃa caseitale (vorba vine, casă; era un building maimititel de doar 250 de etaje din care numai19 erau la suprafaŃă). Fiindcă odată intratîn fluxul pietonal, înghesuiala era atât demare – pietonii se atingeau practic unul de


altul – încât, dacă nu urmai linia albastră,cea de lângă scările de acces, riscai săajungi cine ştie unde. Artera, pietonală eraalcătuită din şapte benzi transportoaredivers colorate ce se deplasau cu vitezecrescânde. (. ..) ÎŃi trebuia curaj şiîndemânare ca să sari de pe o bandă pealta. Şi, fiindcă de trei ori trecuseneputincios pe lângă reşedinŃă (fuseseîmpins pe nesimŃite pe banda a treia), sehotărâse să vină acasă prin tunelul pneu-matic: te aşezai pe scaun, legai centura desiguranŃă, apăsai butonul roşu şi, aproapeinstantaneu, ajungeai lângă uşa liftului cete lăsa apoi fix în holul reşedinŃei. Maicomod şi mai sigur nici că se putea”. Eamuzant cum epifania prezentului nostruse înveşmântă în miraculosul ştiinŃific alanticipaŃiei: „... aceşti ciudaŃi citadini închişisub o cupolă imensă ce imita perfect uncer senin pe care pluteau leneş câŃiva noride butaforie dar din care, culmea, din cândîn când cădea câte o aversă spre bucuriamicilor negustori ce-şi epuizau rapid stoculde umbrele eco (odată intrate în contactcu apa, în 45 de minute se reciclau instant,mai pe înŃelesul tău, cititoreŃule, dispăreaupur şi simplu)”.

O enclavă elitistă, în frunte cu MariiŞefi, trăieşte legată prin cârdăşie îneudemonismul incert al prezentului ei. În jur,Pământul e pe cale să devină haos şiînchisoare. Se pregăteşte „terraformarea”Planetei Roşii (adică reproducerea condiŃiiloratmosferice şi de sol terestre), pe care aleşiiurmează s-o şteargă. Până atunci se petrece,într-un soi de protest ateu, la „Anatema”,localul de desfrâu al Salomeei, unde seîmbată cu AWOL (alcool fără lichid).Caricatural, dospeşte încă în ei gustulpentru tabietul oriental, balcanic: „Printr-unfel de narghilea sofisticată, amatorii se puteauface mangă cu votcă, gin, whiski, coniac,techila – practic orice tip de băutură – fărăsă pună un strop pe limbă. MixaŃi cu oxigen,după eliminarea carbohidraŃilor, vaporii dealcool ajungeau direct în creier”. Tinerii, nicivorbă, nu mai pot fi convertiŃi la religiauniversală a muzicii, ci ascultă reiterativ hitul„Aruncă-mă pe Venus”, pe ritmuri îndrăcitecombinate cu linii melodice lente, clamândideea de disoluŃie a familiei. Sintagma „limbăde lemn”, căreia, într-o poezie, poeta AnaBlandiana îi găsea un mare cusur – acela dea leza demnitatea lemnului, îşi găseşte aicio succesoare: „limba, de plastic”, expresiemai degradantă, fără viciu de formulare.Intimitatea destrămată, sunt aparate carescormonesc până şi în minŃile oamenilor,lasă loc unei suspiciuni generalizate şi uneiparanoia, până la dimensiuni demenŃiale. Înaceastă dezlănŃuire de coşmar înspăimân-tător şi burlesc totodată, e amintită Fiaradin Apocalipsă, numărul 666, căruia

scriitorul, hâtru cum de obicei, îi strecoarăo virgulă (66,6), încurcându-i simbolistica.În sfârşit, se hotărăşte plecarea. De sub ru-inele unei clădiri implozate „s-a ridicat sprecer o uriaşă navă, un fel de farfuriezburătoare imensă care, după câtevasecunde de plutire – parcă şi-ar fi admiratopera – acceleră înspre Soare; greu deurmărit traiectoria din cauza razelororbitoare”. Nava însă, dintr-o defecŃiune,cade într-o stea şi Marii Şefi, criogenaŃi,devin virtual nemuritori, imolaŃi materieistelare. Oricum, povestea rămâne ocultată,îşi poate întinde firul mai departe, oricât;notele „arhivistului” mai mult încurcă.

Nu întâlnim o agitaŃie a formei ce-şicaută oarbă un conŃinut peste care dă dinîntâmplare. Uriaşa bufonerie impregneazăscrierea pe toate treptele semantice iar ideearisipită în substanŃa amestecată a limbii iesela lumină şi face biruitoare, prin filtrul eicatartic, povestea, veche dintotdeauna.Aterrienii gălbejiŃi-portocalii conduşi deAmiral ce pot fi, în vederea, autorului,decât satirizarea vieŃii noastre politice.Aliajul coloristic trimite la cel din Apoca-lipsă apostolului Ioan din Patmos – „gălbui,verde-palid”, semn al molimei şi morŃii.Triada de culori simbolizante mai includeroşul (violenŃă şi atrocităŃi de tot felul) şinegru (distrugere a Pământului făgăduitoamenilor, din care se iese, întorcând pedos esenŃa capitolului biblic, al cărui titlu eîmprumutat de carte). Personajele nu parentităŃi depsihologizate. În dialogul lor suntnotate reacŃii emotive, cu deosebire alefeŃei, dar şi gestuale (comice prin mecanicalor), fără înalte exuberanŃe ori anxietăŃiadânci. Ele se adaptează inerŃial la unprezent al lor, mereu schimbător, pe care-liau drept realitate, înstrăinaŃi de preceptelereligioase – acestea lipsite până şi de unrol vestigial conştient. Într-o lume ca asta,desacralizată, sintagmele golite de sens(„ce Dumnezeu”, „cum Dumnezeu”,„slavă Domnului”, „vezi Doamne”), incluseîn replici ca incidente, cad precum nucaîn perete, fiind de-a dreptul hilare.Protagoniştii „Exodului” sunt monştri.A-Ńi pune întrebări despre monştri – careocupă extremităŃile timpului – înseamnăa-Ńi pune întrebări despre propria identitate.Reali sau imaginari, aceştia sunt sursanenumăratelor poveşti. Mituri străvechiînfăŃişează eroi triumfători asupra forŃelorstihiale ale naturii sau animalităŃii, de undefrecvenŃa monştrilor hibrizi, expresie aconfuziei unei lumi. La celălalt pol altimpului, componenta hibridării fiindştiinŃifico-tehnică indică şi noua sursă, arăului. Începând din a doua jumătate asecolului trecut se impune un nou modelteratogenetic – monştri creaŃi în laboratorprin mutaŃii şi hibridare. Sunt pagini de


savuroasă parodie în care prozatorul,încercând să ajungă la miezul experienŃeiomeneşti, amestecă identităŃile sexuale şiîncalcă, vesel regulile normalităŃii. Un PO(parŃial organic) păstrează numai creierulîntr-o carcasă şi şira spinării protejată deun tub metalic, ridiculizare a tendinŃei dedegenerare şi schilodire a speciei umane.Detaliile şi soluŃiile care întreŃin atmosfera,de conspiraŃie şi rostogolire a răului în mairău sunt însoŃite de o singură lumină, aîntrebării legitime – încotro? Ar fi interesantde văzut, într-un eventual al treilea volum,cum şi-ar conduce scriitorul povestea dupăun tablou ca acesta: „Era greu, chiar şipentru aceste caractere puternice, săaccepte ideea că niciodată nu se vor maiîntoarce la locurile natale. Fiindcă, dupăExod, Terra va deveni un iad iar TartorulXantippos va declanşa vânătoarea umanilor.Se pare că – erau informaŃii aduse şideclinate în faŃa asistenŃei de către Grasu şiChiŃcanu – exterminarea rasei umane va filentă, dureroasă şi ireversibilă prinschimbarea parametrilor bio ai Planetei. Dejaaterrienii – gălbejiŃii cloratici – schimbaserăîn mare parte compoziŃia atmosfereiterestre, clorul luând locul azotului iartemperaturile care variau în 24 de ore între-640 C şi +860 C (valori înregistrate înpolisurile neprotejate prin cupole) făceauimposibilă viaŃa la suprafaŃă, supravieŃuitoriiîngropându-se ca nişte cârtiŃe în pământ,numărul etajelor fiind scris cu minus, zgârie-norii de odinioară coborau până la –250,câteva paliere ajungeau spre centrulPământului. La suprafaŃă, unde domnea legeajunglei, rămăseseră, câŃiva PO (parŃialiorganici) ce păstrau din stadiul uman doarcreierul protejat de o carcasă din oŃel dur şicoloana vertebrală ascunsă într-un tub dinacelaşi material. Pământul devenise, în cincidecenii, raiul aterrienilor, al PO şi al Cyborgilorpe care se pare că Xantippos îi reprogramaseasigurându-şi o formidabilă forŃă a căreifidelitate era incontestabilă. Un polis pentruEO (exclusiv organici) cum era Teragovianu mai era nicidecum locul acela absolutsigur în care se recrease – pentru puŃinii aleşi,desigur – un adevărat rai pământesc”.

„Exodul” a împrumutat din mijloaceleşi procedeele genului apocaliptic: ambigui-tatea artistică, hiperbola, fantasticul,substituirea de nume proprii, relaŃianomen-cognomen, simbolismul culorilor şialtele – într-o orchestraŃie unitară şirevelatoare de înŃeles, pe deasupra uneiturbionare învălmăşiri. SP-ul supus tradiŃieimitului şi fabulei face posibilă descifrareavieŃii ca o criptogramă, pentru că nu emarcat de imperfecŃiunea şi minciunainerentă vieŃii empirice. Nimeni nu se poatepronunŃa rezonabil în privinŃa valorii uneiopere lăsând la o parte acea disociere a

conştiinŃei care-i dă scriitorului posibilitateasă trăiască în două lumi – să simtă realul şisă ştie să mimeze ce simte, dând aşafaptelor autenticitatea ficŃiunii. Reuşitaacestor două romane rezultă dincontopirea intenŃiei implicării în realitate curealizarea artistică. Fondul serios al lor,mesajul esenŃial, se sprijină pe tema,inversării valorilor: progresul materialspectaculos s-a produs prin căderea celuispiritual, până în zona negaŃiei. TrecutulanticipaŃiei subzistă numai în amintiri fan-tomatice, iar viitorul ei, care nu mai e nici elcel care era cândva, nu mai are dreptprincipiu al speranŃei decât două alternativeaneantizarea sau supravieŃuirea. Şi aceastaîn stadiul preapocaliptic. Lipsa detranscendenŃă este a personajelor, nu şi acreatorului lor, care îşi ia libertatea de aimagina ce e mai rău, sperând în fond la cee mai bun cu putinŃă. Adevărul rămânepentru totdeauna cutremurător fiinŃial: „Nihilsine Deo!” În afara principiului ordonatorde Sus, omul e lipsit de orice sens.

La drept vorbind, e greu de delimitatexplicit aportul de noutate al acestei proze,întrucât el se ascunde aşa de bine în pastapost-modernă a întregului, încât iluziaestetică rămâne puternic susŃinută desentimentul unei nemărginite libertăŃicombinatorii şi interactive.

Aparent, structura textuală e destul decapricios fragmentată, ca într-un joc cutelecomanda pe nişte posturi TV.„CititoreŃul” e necontenit solicitat să-şimute privirea interioară când pe detaliu,când pe cumul, să fie martorul atâtorocultări ori apariŃii/ dispariŃii sau să ia înseamă repetate şi persuasiv-ironice adresăridirecte, liant narativ derutant şi acesta. Şitotuşi, un spirit totalizant şi vizionar, cumare forŃă de simbolizare, acoperă totul,spărgând, aş zice, teoria, reducŃionistă aunui Ihab Hassan (cu toată aura ei depermisivitate şi de prestigiu), semn căpostmodernismul nu a ajuns încă să fiedefinit pozitiv. Scriitorul Mihai Stan, prinpractica scrisului său, se delimitează de acelpostmodernism prea grăbit a se instaura,care adună elemente de peste tot, fără temeiestetic viabil, vătămând astfel unitatea arteişi apropiind-o, printr-un manierism lejeraproape constituit, de condiŃia artizanatului.

Frumos apropiată, întâmplător sau nu, decărŃile scriitorului american Kurt Vonnegut,care include SF-ul ca pretext pentru explo-rarea unor subiecte de acut interes, de larăzboi, rasism, sex şi dragoste la succes,politică şi poluare, „Exodul” se alăturăcomplementar volumului precedent „Clone”,sporind strălucirea complexă a subiectivităŃiicreatoare, în matca romanului ciclic (undevaîn carte e amintit Roger Martin du Gard), pearhetipul însă al ficŃiunii fără, sfârşit.


George AncaGeorge AncaGeorge AncaGeorge Anca

STEIURI

SCADENT (1)

De viaŃă (întâi am scris-zis de viŃă, cineştie, ăştia de la Ńară...). Zisa copilărie ar fipe cale de dispariŃie presată de sexulmediatic. E sâmbătă, al patruzeci şi unuleamucenic, Ńi-aduci aminte filmul cu TatianaSamoilova şi Alexei Batalov, când eramruşi, contemporani cu „12 oameni furioşi”(versiuni succesive, până să ajungem şi noiamericani), care ne-om fi plăcut franco-italieni, acum şi spanioli, fir’ar ale naibiifilmele, alea româneşti şi încă ne despart,nu de Botta, de Piersic, de Irina. Cu toŃitrei şi destui în teatre şi Ateneu, concertiştişi regizori, mi-a fost dat să vorbesc înfragmentul de destin jurnalistic.

(Botta). Fusese pasat de MaliŃa laCicerone Poghirc, pentru intervenŃia înfavoarea unei rude ce preda laAgronomie. M-a invitat în chilia – mi separe acum – sa din zona Mântuleasa. Peo noptiera avea monografia lui Poghircdespre Hasdeu. Doar n-o pusese s-o vădeu şi să-i spun autorului. Am remarcat-ototuşi şi el a lăudat cartea şi pe scriitor.O fi crezut că lucrează vreo telepatie şise rezolvă cazul. Poezia lui Emil Bottava suplini uitarea actorului unicat? Pescenă şi în filme, dar de aproape şi dincitit, ce minune, ce elegie.

(Maniu) Cînd vorbeşti, de tânăr, cumaeştri, văd într-un târziu, îŃi consuminorma de respect până la apoteoză, într-opericuloasă revărsare târzie când, poate,nesimŃindu-te respectat, nici de sine, uiŃi oriîŃi aduci aminte episoadele de ranchiună.Făceam doctorat Baudelaire şi mă primea,des, Adrian Maniu, la care mă dusese Tu-dor Muşatescu. Glorie lui cum mi-a dat oscrisoare de la pilotul Savu, erou de război,a cărei văduvă nu avea pensie, scrisoareaera chiar despre Coandă şi i-am dus-o laprima vizită în Ńară, ca spre a ajuta-o acestape văduvă. Din Transilvania a făcut odivinitate aproape personală, obligându-mă,aproape, să ajung, de la radio pentru a

radiografia cea de-a 60 aniversare a uniriicu Ńara-mamă (am fost o lună, cu StelianTăbăraş, la Cluj, imprimările cu D.D.Roşca, I.I. Rusu, Flora Dragomir, VasileVetişanu, Tiberiu Moraru, Raluca Ripan şimulte alte somităŃi ale oraşului de pe Someşse vor fi pierdut). Îmi părea rău că nu-lînghiŃea pe Philippide, iar când i-am zis că,interesându-mă teatrul No, japonez, amdiscutat cu Ioan Timuş, a sărit în sus, căşi tatăl aceluia, fiind medic veterinar, aomorât nu numai un animal, dar şi pestăpânul acestuia (pe cunoscutul japonezistîl făcuse tâmpit, cât să cad jos).

(Neamuri) Pornisem de la copilărie, înamintire, nemai în Creangă, oricât păruseşi-o fi fost. PărinŃi rupŃi de război şiplecare. Un potop ne înecase destuleanimale. Satul părea din vreme înnevremuri, cu mari păduri deasupra şipisania citită Iorga în tinda BisericiiRudenilor lui Mihai Viteazul, cu şcoala tipHaret şi crucile eroilor. Pozele de copii alepărinŃilor satului erau un alfabet prin care-iciteam adulŃi, la prezent, pe noi înşine lamaturitate şi bătrâneŃe, acum. Eram creŃca berbecul łâncu pe care călăream întoată faima posibilă din Ruda în Islazul dinBercioiu, urcând Dealul Celălalt şi Pădurealui Titu. Tatăl tatei venise din Milcoiu şiacolo, poate, din Ardeal (Ion mi-a scris înIndia câte ceva, cu urmarea care n-a maivenit, vezi Ibsenienii, 3). Mama mameivenise din Sticlărie, de lângă RâmnicuVâlcea, iar tatăl ei, Dumitru Grigorescu,falnic în credinŃă, era din sat, ca şi bunicadupă tată, a cărei mamă, Catrina fusesebătută de bărbat până înnebunise. Se spunecă şi bunica asta ar fi jurat strâmb ladivorŃul părinŃilor mei. N-ar trebui s-o spun,că m-o fi iubit – măcar ca o prelungire afiului ei; lui i se propusese să rămână lastudii muzicale, să cânte la opreă şi... săse însoare cu fata maestrului; era bine, i-amzis; da, dar nu mai erai tu, mi-a răspuns.Sigur mama mea a avut geniu şi oricum


nimeni pe vremea ei şi nu numai în sat lanoi n-a fost să n-o admire şi s-o laude,parcă neiinvidiind-o. La moartea ei, i-amspus unchiului Costantin că a fostnefericită la despărŃirea de taică-meu, elm-a contrazis că tocmai cu el n-ar fi fostfericită, mai bine după. Sora mea Ioana afost repartizată de tribunalul din Băbenimamei iar eu tatei, de-am plecat la Găeştiunde el îşi găsise serviciu şi o nouănevastă, mama mea vitregă. Cântauamândoi în cor şi ea juca şi teatru în trupalui Ilovici şi Iordache.

(Găeşti) Dacă îŃi aduci aminte, m-ambătut pe stadion, în pauza meciului, cumezinul fraŃilor Peligrad, de aveam galerie,a doua zi, la clasă, mi-a mai dat şi domnulMinculescu vreo palmă de faŃă cu elevii şila puŃin timp am fugit noaptea cu trenulînapoi la Vâlcea şi am făcut clasa a cinciatot în Ruda – la sfârşit a venit taică-meufoarte dulce şi m-a cumpărat cu o perechede pantofi. Ce ştiaŃi voi când jucam pokerpe Răstoacă şi fumam antiasmatice, ne-amai şi spus Dinu, de la soră-sa, că înfranceză se zice „je t’aime”, cum băteapendula de cinci ori, ora la care intrasemîn acaretul d-lui Tudose Constantinescu,proprietarul, fost şofer al lui Lahovary, măpodidea dorul de mama, ca pe separaŃiicopii de părinŃii căpşunari în ziua de azi.Noroc cu voi, că ne-am antrenat în prinspeşte, lecturi, fotbal, matematică a la domn’Ixaru (am ajuns şi-n Gazeta dematematică) şi română cu Costin Dragu(olimpiade, debut în „Luceafărul”, 1960).Un gen de compensare prin studii,conversaŃii cu popa Chiosea, basarabean,la Cobia, şah cu Ion Georgescu, fratelenoii mele mame, Jenica, favoarea colegelornoii mele surori, Viorica, veritabila şcoalăa taifasului dacă nu psihanalitic Ńinută denoua bunică Niculina. Fiind peste drum decinematograf am văzut filme şi din vârfultelegrafului şi de pe gard, altfel aveamintrări secrete şi mi se deschidea fraudulosuşa de câte cineva cunoscător încât sănu-mi scape nici un spectacol cu Vasea,Ali Baba, Anna Zacheo, Fanfan. Văzusemprimul film, evident rusesc, la şase ani, înspital la Râmnic, îmi arsesem faŃa cucolarez fierbinte(de atunci Dumnezeu m-aferit, altfel, de spitale). Când am coborâtdin vârful stâlpului, la invitaŃia lui taică-meu,am luat, normal, bătaie mai ca străbunica.M-am rafinat însă şi nu mi-a scăpat serie,mai şi plăteam pentru prima oară, nu ieşeamcând se termina şi vedeam iar de câte orise proiecta, renunŃând probabil la toate cele

din jur, cât că vedeam – nu ca Fellini,adânc, în Roma – spectatorii, colegii deşcoală, cupluri, Lipoştenii... Unde suntemacasă, în Găeşti, în smeurişul fraŃilor Stan,de-avea mama voastră trei băieŃi cu mine,sau în filme, cărŃi şi vise de timp fărăspaŃiu? Când am mers la colind şi pe Piteştişi pe Bălcescu, am folosit şi metode strigatede la Ńară, cu Iacob şi Dumitriuc şi Truşcă.De câte ori n-am mers cu bicicleta, solo,până la Târgovişte şi m-am oprit, nici garan-oi fi descifrat-o, încă un tabu autoimpus,ori simpla frică de a trece podul, necunos-cutul, mai marele. Oi fi rămas pe Picior deMunte. Înamorări după învăŃătură, deplanton, abia de n-or fi dând în frigiditate.La ce-am învinui profesorii că nu ne-ar fispus ce se încearcă a se spune abia acumdespre comunism la noi în Găeşti. A, da,domnul Stroe îi pozdrăvăluia pe părinŃi peruseşte. Lui Pica Dumitrescu, semănând cuGeorge Constantin, numai că nu i s-apropus, ba da, să meargă să joace în Uniune.Ce mai duduiau sovrom-petrol-urile, mai caPetrom-ul din actualitate. Taică-tău aintrat în închisoare, turnat cum se turna,taică-meu era la risc, cu slujba de contabil,ca necomunist. De fapt, viaŃa noastră pareatât de greu de înŃeles în vârtejul total, întreduşmănii prestabilite – un psiholog citeaîn porunca de a-Ńi iubi aproapele oconfirmare că ne sfâşiem din fire, ca leii(nu mai socotea căprioarele).

(Litere) După zece ani în sat, alŃi şapte,în târgul care ne-a înfrăŃit adolescenŃa,s-au îngropat într-o devenire aproapeinstinctuală, de supravieŃuire prin acumulăriliberatoare, pe aripa friabil pergamentoasăa literaturii. Mai aveam până la 18 ani cândam fost admis la Facultatea de Filologie.Student minor, mă voi fi ambiŃionat săcresc, mai ales că am mai prins doi anicursurile lui Călinescu, dedicate luiEminescu şi, respectiv, Creangă, şi cursulde literatură universală al lui Vianu. Cât săzicem şi noi că am avut profesori mari.Altfel, ideologie şi fabricaŃie, totuşi lăsândvreo marjă şi studentului, minus „specialul”din biblioteci, plus represiunea securităŃii(chiar un miliŃian s-a înfinŃat în cămincerându-mi notiŃele, că vrea să dea şi el lafilologie, i le-am dat crezându-l. Am fostchemaŃi destui la Malmaison să dămdeclaraŃii despre cărŃile citite, cu voce tare(asta era), numele-cheie de autor fiind RaduGyr. Profesorii noştri, comunişti-necomunişti, aveau totuşi alt orizont decâtpresa şi editurile, eram bântuiŃi deexistenŃialism şi absurd în cunoştinŃă de


cauză, am prins slăbirea embargouluiasupra lui Eminescu, nu cel naŃional, nicimetafizic. A confernŃiat pentru noiPerpessicius. Tudor Arghezi, Marin Predaşi ei. Ne încropeam o lumea creativ-academică spre a ne forma la umbra ei depantheon visat, crezut, peste interdicŃiacomunistoidă, între coloane clasice şiinterbelice. PersonalităŃile supravieŃuitoareni s-au arătat totdeauna părinteştefavorabile. Mihail Celarianu mi-a coborâtde la etajul trei pe sfoară într-un coş oscrisoare de răspuns, neputând primi debolnav. Am fost în aceeaşi grupă cu PaulTutungiu, soŃii Ulici, Mircea Iorgulescu,alte grupe, mai ales din seria I (eram 500de studenŃi filologi numai la română în anulnostru), bucureştene, îşi numărau veleităŃilemai rafinat. Odată, Gheorghe Vişan îi spunelui Stelian Tăbăraş, te-a căutat ăla cumustaŃă, care, ăla care se crede Labiş, eraGheorghe Lupaşcu. Colegul FlorinGheorghiu a venit odată la căminul MateiBasarab şi a jucat simultan şah cu zeci deamatori, a lăsat acolo câte o remiză de faimă.Când a luat foc căminul de pe Doamnei,vedeam de la mansardă lume multă înintersecŃia bulevardului cu Calea Victoriei.

LicenŃa (lucrarea de stat) a avut tema„Mitul lui Zalmoxe în poezia lui MihaiEminescu şi a lui Lucian Blaga”,îndrumător – George Ivaşcu. L-am sunatpe Şerban Cioculescu cerându-i sfatul, aizbucnit spunând că nu e nici o legăturăîntre Eminescu şi Blaga în afară că amândoiau fost mari poeŃi, a mai zis ceva deapariŃia Poemelor luminii, când, dacă amînŃeles bine, Eminescu nu i-ar fi fostcunoscut îndeajuns lui Blaga. Am mers maideparte, incluzând şi pe Pârvan în ecuaŃie.Am fost fericit, îmi dau seama. Între timppublicam poezii ici colo, am făcut o varăpractică la „Gazeta literară”.

Doctoratul l-am dat având dreptconducător pe d-na Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Am fost admis împreună cu,printre alŃii, Ioana Alexandru şi AmitaBhose. Pe atunci eram primit de ConstantinNoica, acasă, pe Ornamentului, în Berceni(unde m-am şi mutat în onoarea lui, dar ela plecat în Drumul Taberei, mă primea şiacolo, apoi la Păltiniş, când şi eu amperegrinat în India). I-am spus că aş vreasă fac o teză despre diavol în literatură; săvorbim şi cu Papu, i-a fost primul gând.Nu era un subiect uşor de acceptat ideo-logic, l-am restrâns la Baudelaire în relaŃie,nu atât cu Satan, cât cu poeŃii români.

L-am publicat după mulŃi ani, în samizdatulîntregii mele literaturi, care nu mi s-a păruttotuşi inutil din moment ce mi-am făcut viaŃacu el (am început să-mi doresc să nu amsucces, care m-ar abate de la roboteala meaaproape maniacală, cantitativă, poate, cunouă volume din „Apocalipsa indiană” şişapte din „Ibsenienii”, vreo intenŃie deconstrucŃii invizibile)

La o restructurare a MinisteruluiÎnvăŃământului, sub Suzana Gâdea, PetreConstantin, adjunctul ei, mi-a explicat cărămân cei mai vechi, eu aveam doar şaseani acolo, iar ea sunat la „Ştefan Gheorghiu”şi am ajuns lector la Facultatea de Ziaristică,unde după un an, prorectorul Chioreanumi-a intimat de ce nu am plecat lector înIndia, că s-a primit o scrisoare la ComitetulCentral că vreau să scot un manusris dinŃară. Da, doctoratul e manuscris, îl iau cumine. Nu, mi-a replicat asigurător, că amfost urmărit de un an şi se ştie că nu, aşa căvoi pleca. Mi-a prins bine şi Baudelaire,ocolul meu spre a ajunge la Eminescu, dupăcum se exprimase Noica.

(Şora) M-a adus în minister ministrulMircea MaliŃa, în legătură cu deplasareade trei luni în FranŃa a consilierului săuMihai Şora. Acesta din urmă m-a prelucratce am de făcut la cabinet, presă, editare atextelor ministeriale. Când s-a întors, ammers aproape zilnic în PiaŃa Amzei undemâncam chefir şi conversam. Mihai Botezera director la Casa Universitarilor şi amînceput acolo, sub patronajul lui Şora,indirect şi MaliŃa, un cenaclu de idei,„Forum”, de unde nu lipseau OctavOnicescu, Gheorghe Mihoc, ZoeDumitrescu Buşulenga, Grigore Popa, IoanLadea. Am luat notiŃe într-un caiet. Cu Şoraîncepusem la un moment dat o selecŃie acelor mai frumoase versuri din poeziaromână. Din prietenia lui cu Arghezi, amînceput cu volumele acestuia, citea Şora,într-o sală goală, la Universitate, mii deversuri, eu notam codul ad hoc al alegerii,zile în şir, într-o fascinaŃie. După 1990,d-l Şora mi-a cerut, şi i le-am dat, fără săŃin copie, notele, ceea ce alesesem încamera universitară. Vorbeam des despreŞora cu Noica şi despre Noica cu Şora.Odată Şora a filosofat cam aşa, bine,Noica a scris multe cărŃi, din care 2-3bune, dar spuneŃi că nu arăta a un omfericit, eu n-am scris atât, mi-am ocolit,cum zice, destinul, dar nu sunt nefericit.După intrarea lui în politică, l-am maivăzut pe Şora mai mult pe la târguri decarte. Atât mi-o (ne-o) fi fost.


Când mă gândesc la destin, îmi vin înminte cuvintele lui G.B.Shaw: „ViaŃauniformizează pe oameni, moartea scoateîn evidenŃă pe cei mari”. ÎnŃeleg că viaŃaeste o luptă contra cronometruluidestinului cu timpul ce este dat fiecăruia.Când şi cât trăim avem impresia căsuntem nemuritori. Moarteaîi alege pe cei cu adevăratnemuritori.

În viaŃă şi în eternitate,Marin Preda este oprezenŃă. Nu poate treceneobservat. Talentul degeniu pe care l-a dus cu sinea fost povara pe care şi-aasumat-o odată cu destinulde scriitor. Blestemultalentului a venit de la alŃii.Era notorie, în timpul vieŃii sale,idiosincrazia lui Eugen Barbu, ca să nuspun ura viscerală, faŃă de tot ce făceasau scria Marin Preda. Şi cu cât vorbele,expresie a spiritului primar agresiv saua inventivităŃii tipului infect, erau maiînverşunate, cu atât mai adâncă eratăcerea lui Preda. Exemplul „demn deurmat” al lui Mihail Sadoveanu care nu arăspuns atacurilor şi care „şi-a ridicatprivirea peste zări”, l-a stimulat. Când aales să răspundă, Marin Preda a adoptatstilul polemicii indirecte. A răspuns princreaŃie, ca-n eseul Neobosita inventivitatea tipului infect , sau, ca Dante, i-aimortalizat în chipuri groteşti ca în Celmai iubit dintre pământeni.

Îşi punea cu siguranŃă el însuşiproblema receptării în posteritate. În eseulSadoveanu sau plăcerea de a scriefăcea observaŃii pertinente asuprapericolului de a idealiza un scriitor, de amuta accentul, în plus sau în minus, de laoperă la om: „Cultul nostru pentru valori

Ana DobreAna DobreAna DobreAna Dobre

OPINII

MARIN PREDA –UN SCRIITOR INCOMOD?

trebuie să aibă în vedere sensibilitateanoilor generaŃii, care nu poate fi câştigatăde la sine, doar prin superlativele celorstriviŃi de scriitorul în discuŃie. Sadoveanu,exclamă aceştia «cu plăcere» – escriitorul naŃional al românilor! Sadoveanue ca un fluviu spre care merg toŃi

afluenŃii! Conu Mihai era unom bun, foarte, foarte bun,şi aşa mai departe. Astfelde admiratori totali pot opriun cititor să intre înuniversul unei mari creaŃiipentru simplul motiv că ooperă literară nu seamănăcu una cioplită sau zidită, pecare o poŃi privi în câtevaore şi să-Ńi dai seama demăreŃia ei. Trebuie s-o

citeşti şi, dacă e compusă din mii depagini, cum e cazul lui Sadoveanu, îŃitrebuie timp ca s-o parcurgi...” Risculidealizării nu trebuie confundat, însă, cuplăcerea contestării de dragul contestării.După 1990 dreptul la exprimarea liberăa fost confundat, uneori, cu dreptul de acontesta fără discernământ într-unadevărat spectacol al denigrării oricăreivalori. Nu au scăpat Mihai Eminescu, niciMihail Sadoveanu, Tudor Arghezi,Nicolae Breban sau alŃii. Marin Predavorbea de riscuri – riscul scriitorului,riscul cititorului său, altfel spus, de riscuriantume şi riscuri postume, şi scria: „Uncititor nu poate citi nimic după ce a murit,dar nu se poate spune că un scriitor, dupăce moare, nu va mai fi citit de nimeni” şiîncă: „Riscul artistului e să nu fie înŃelesşi să fie aruncat în chinurile incertitudiniicare nu-l scutesc, oricât ar fi el deconştient de valoarea sa...”. Riscul de anu citi, dar, reflex amar al vremurilor, nuşi riscul de a contesta...


Există o pasiune a denigrării la unii şila alŃii care l-au cunoscut personal şi carecaută să scadă importanŃa operei prinmicşorări ale omului. Nu cititorul obişnuitcu opera sa îi pune la îndoială valoarea şiactualitatea. Pasiunea contestării vine dininterior, din lumea literară. Ce nu-i potierta aceşti contestatori, aceştidenigratori? E o vină atât de mare, arevreo legătură cu valoarea morală a omuluisau cu valoarea operei sale, faptul imputatde Adrian Marino, de Gheorghe Grigurcusau de Alexandru George, că s-a născutŃăran într-o casă cu pământ pe jos? Amrăspunde că nici Mihai Eminescu sau IonCreangă sau Lucian Blaga, sau Ciorannu au fost altceva, adică au fost tot Ńărani.Sunt acestea argumente suficiente pentrua demola un scriitor ca Marin Preda?Singura realitate contestabilă este cea aoperei. Marin Preda pare din acest punctde vedere un gospodar care s-a gândit latoate. Într-o notă intitulată Polemica, elspunea clar, fără a lăsa loc dubiilor: „Nusunt admiratorul celor care în discuŃiilede idei, în loc să răspundă cu argumente,coboară dialogul în domeniul defectelorfiziologice şi încearcă să-şi descalificeadversarul mânjindu-l. Într-o discuŃiepolemică pe teme grave, preopinentulpoate fi învins numai odată cu ideile pecare le susŃine”. Asta fac cei care mutăaccentele – mânjesc. Adevăratul dialogcritic pleacă de la reinterpretarea operei.

Un dialog eficient şi constructiv arputea pleca de la o întrebare ca aceasta:La 31 de ani de la plecarea lui MarinPreda ce rămâne din opera sa?, întrebarela care s-ar putea adăuga altele fireştidecurgând de aici: Mai este actuală, mairăspunde ea interesului de lectură alcititorului? S-a prăfuit această operă? CeŃine trează curiozitatea cititorului? Maieste interesat acest public de operă saueste dirijat de denigratori obscuri să-lvadă odios, ca un colaboraŃionist, ca unavar pus pe căpătuială? Cât de„colaboraŃionist” a fost Marin Preda? Arfi putut evada din lumea în care trăia?Devierea discuŃiilor de la problematicaoperei către denigrarea omului nu aduceniciun beneficiu literaturii române.Rediscutarea valorilor a devenit un prilejde eliberare a umorilor negre, afrustrărilor unora şi altora. Autorul sepoate întoarce în operă şi pe alte căi, nudoar pe acestea atinse de inventivitatea

tipului infect. O soluŃie de salvare aspiritului în astfel de momente o dădeaMarin Preda în eseul Compromisul cuprietenii: „Şansa e să fim în acel momental ciocnirii umane obsedaŃi de ceva carene acaparează întreaga fiinŃă. InjecŃia deură se varsă atunci pe undeva pe lângănoi”. El, Marin Preda, este acaparat depropria eternitate, iar această obsesie faceca injecŃia de ură să nu-l atingă...

Citindu-l pe Marin Preda, citindamintirile altora despre el, fragmente carevizează totalitatea – refacerea portretuluipe fundalul unui context atât de tulbureşi de controversat ca perioada comunistă,îŃi dai seama că scriitorul, ca unul carecunoaşte inefabilul artei, dar şi metehnelebreslei, s-a gândit şi a meditat asupramultor probleme care Ńin de condiŃiascriitorului, de arta lui, de vremea în caretrăieşte, de posteritatea lui. Dialogul criticîn jurul operei Ńine opera vie, îi stimuleazăsensurile, determină decantările necesareîn relaŃie cu timpul căci o pun în luminaunor reflectoare în care se intersecteazădimensiunile temporale. Opera nu estescrisă doar pentru contemporani, operaeste scrisă şi pentru cititorul din viitor.Va mai fi acesta interesat de opera luiMarin Preda sau va urmări/ va fi îndrumatsă urmărească acele „răutăŃi şi miciscandaluri”?

Eu trebuie să mărturisesc: l-am iubitşi l-am admirat pe scriitorul Marin Predaşi, aşa cum Nicolae Iorga credea despreMihai Eminescu, cred că orice rând dinMarin Preda trebuie cunoscut. Dialogulcritic întreŃine viaŃa operei, dar opera estesusŃinută şi de capacitatea noastră de aadmira. A admira înseamnă să recunoşticapodopera, să-Ńi recunoşti limitele. Nuneapărat să-Ńi ceri scuze că exişti în afaracapacităŃii de a crea, dar să admiŃi căopera este rodul unui dar pe care nu-lprimesc toŃi.

A vorbi despe Marin Preda în termeniidenigrării este un abuz şi o nedreptate.A-i reinterpreta opera, a o confrunta cuvremurile, o necesitate. Dacă ar fi sărăspund la întrebarea din titlu, aş spune:Marin Preda este un scriitor actual, avândactualitatea marilor clasici. Cât despreincomod, aş ricana: Cum poate fi incomodun om care nu mai este? Eterna dilemă araportului dintre om şi operă revineostentativ chiar la cei care susŃin autonomiaesteticului. Şi atunci – când să-i crezi?


Geta TruicãGeta TruicãGeta TruicãGeta Truicã

DEBUT LITERE

CONTEMPLAÞIA MOROMEÞIANÃ,IZBÃVIRE DIN NON-ETERN*

Marin Preda a izbutit prin reconstituireadimensiunii rurale, eternizarea Ńăranuluiromân, în esenŃa simplităŃii sale, marcatăde obişnuit, dar şi de interioritate, fiinŃăunică, de un inefabil şi o savoareinimitabile. Lărgirea planului de investigarea umanului a oferit posibilitatea analizei unuiianus bifrons, Ńăranul român, imposibil dedespărŃit de rosturile sale ancestrale,întruchipat în tatăl, Ilie Moromete şi fiul,Niculae, dăruit chemării unei noi religii;reprezentanŃi a două generaŃii şi a două lumi,una în cădere surdă şi grea şi cealaltă,utopică, clădită pe pământuri mişcătoare,dar marcată de nădejdi noi, ei devinsusŃinători a două principii contrare: călumea trăită,,e cea mai bună cu putinŃă”,dar şi că ea se poate construi pe un altfundament, dintr-o nevoie morală de bine.

În centrul creaŃiei prediste, IlieMoromete, alter-ego al tatălui scriitorului,e o fiinŃă abisală. Structura lui sufleteascăare la bază naşterea şi vieŃuirea printr-unideal, şi mişcat de acest idealism, el se aflăîntr-o căutare continuă spre împlinireadestinului său. Nimic programat, ordonat,forŃat. Din contră, totul, firesc şi fortuit,se derulează în curgerea lumii, ca o prunciece-şi desăvărşeşte elementele prin luare-aminte de sine. Răsărit cu alt fel de ochi,

într-o lume care trăieşte instinctual şiteluric, Ilie cercetează de tânăr unghereletăcerii din care seva contemplaŃiei se varevărsa permanent de-a lungul vieŃii înuimiri vii sau disimulate, ironice sau grave,inclasabile sau de taină.

În poiana lui Iocan se dă un spectacolal vieŃii în care eroul histrionic dobândeştevaloare de simbol. Excursul său proteicabsoarbe esenŃele. El e mentor alnebănuitului.

În sânul familiei el este un centru alcercului care-şi trimite tuturor membrilorrazele sale. De fapt, la un nivelsuperior,,,parcă stătea deasupra tuturor.Locul lui era pragul celei de-a doua odăi,de pe care el stăpânea cu privirea pefiecare.” Această privire fixată în afară esteun semn exterior al proceselor sufleteşticare-l ajută să-şi cucerească libertateainterioară: de a nu rămâne pradă neliniştilorvieŃii, dar mai cu seamă mirării că eşticuprins de ea, învăluit, anihilat, neştiutor.

Marin Preda a înfăŃişat prin Morometeun prototip al simplităŃii ca origine, dar alcomplexităŃii prin întoarcerea spre înăuntru.Meditativ, el e omul cu grija familiei, apământului şi a vitelor, a câmpului, dar şial timpului. Căutându-l, Moromete aflăcum să-l stăpânească, pentru că el se

* La Concursul NaŃional de Proză „Marin Preda”, ediŃia a XII-a, Alexandria şi SilişteaGumeşti, 22 septembrie 2011, juriul alcătuit din Gelu Negrea, redactor-şef al Revistei„Luceafărul de DimineaŃă”, preşedintele juriului; Dumitru Augustin Doman, redactor-şef al Revistei „Argeş” – prozator şi critic literar; Florentin Popescu, redactor-şef al Revistei„Sud” – poet, prozator, critic, publicist; Florea Burtan, redactor-şef al revistei „Caligraf” –poet, prozator, jurnalist; Mihai Stan, redactor-şef al revistei „Litere” – prozator, critic literar;Mircea Dinutz, redactor-şef al revistei „Pro Saeculum” – critic literar; Gheorghe AndreiNeagu, redactor-şef al revistei „Oglinda Literară” – prozator, jurnalist; Stan V. Cristea,redactor-şef al revistei „Meandre” – istoric literar, poet, publicist, a acordat la secŃiunea„Receptare critică” premiul I şi premiul Revistei „Litere”, constând în publicarea eseuluicare a obŃinut premiul I acordat concurentei Geta Truică (com. Brebeni, jud. Olt, născutăla 26 decembrie 1978, în municipiul Slatina, judeŃul Olt, licenŃă – 2005, specializareaLitere şi master – 2008, specializarea Literatură română în context european, la Facultateade Litere a UniversităŃii din Craiova, în prezent, profesoară de limba şi literatura românăla Şcoala din comuna Brebeni, judeŃul Olt).


sustrage lui. Îl stăpâneşte prin neimplicare,extrăgând Ideea. Dincolo de faptă, eltrăieşte prin subtilităŃi de discurs. PlăcerileminŃii îl răpesc în mirajul contemplăriiconcretului cotidian.

In tinereŃe, tăcerile prelungi, lăsând locprivirii interioare, i-au atribuit denumireade Mutul. Prima soŃie, la fel ca şi Fica,sora ei, a intuit că dincolo de ele trebuie săfie nişte ape adânci:,,Te-a poreclit Mutul.Nu vorbeai neam. Te uitai la mine, te uitaila ea, te uitai la tata, la orice te uitai, nuziceai nimic. N-aveai darul vorbirii.” Dela privire la expresie, omul interior a trebuitsă străbată drumul magic al gândirii careprecede verbul. În laboratorul minŃii, dintrăiri şi impresii, printr-un mod activ şiinteligent de a privi lumea, el a adâncit tainece vor izbucni în afară ca razele unui soareorbitor, polarizâd întregul sat ce nu vaînceta să se lase stăpânit de ele. Oamenilorsimpli le va fi greu să înŃeleagă de undevine această forŃă persuasivă, pe care unom ca şi ei o degajă prin propria prezenŃă,pănă la a o face prin cuvinte. Acei ochicare au privit cu insistenŃă lumeatransformă sub vraja închipuirii, printr-ooralitate fascinantă, pe calea circuitului in-terior, creaŃia întreagă, universul. Ieşindpe stănoagă, unul câte unul, oamenii satuluifac roată împrejurul lui Moromete, vorbind.

O minte pătrunzătoare ca a luiMoromete se desăvărşeşte în solitudine şise trădează prin ironie. Ca o carte ce trebuiescrisă, prezenŃa ascultătorilor săi estenecesară în vederea transfigurării fiinŃeisale, a epuizării, dar şi a împlinirii, a rostiriişi rostuirii. Pe filele gândului stau semneleunei înŃelegeri superioare: ,,Morometestătea pe stănoaga podiştei şi se uita pestedrum. Stătea degeaba, nu se uita în moddeosebit, dar pe faŃa lui se vedea că n-arfi rău dacă s-ar ivi cineva...” Plăcerea dea vorbi trezeşte în Catrina impulsuldispreŃuitor al unei defăimări violente, căcivorba nu e muncă: ,,Lovi-o-ar moartea devorbă, de care nu te mai saturi, Ilie! Toatăziua stai de vorbă şi beai la tutun şi mieîmi arde cămaşa pe mine. Dacă alŃii n-autreabă şi au chef de vorbă...” În realitate,ea este o falsă odihnă, iar aici materia şispiritul întruchipate în cele două personajereprezintă temeiul unei duşmănii neostoite,care, amplificată cu timpul, va cere seteide elocinŃă tributul ei.

Întrebat însă în glumă de ce vorbeştesingur, Moromete răspunde serios că dinpricină că nu are cu cine discuta. În esenŃă,el trăieşte convingerea propriei singurătăŃiprintre oameni, o stare metafizică de o

concreteŃe dureroasă. De aceea, de multeori ia singur deciziile în momente dificile,purtând povara consecinŃelor.

Contemplarea firii este o chemare acelor aleşi, ea este elitistă. Ca măsură ainteligenŃei de a privi viaŃa în limitele unorrosturi fixate parcă de când lumea, cuspirit pătrunzător, filosofic, este un harcare îmbrăŃişează ViaŃa întreagă, dăruităca ofrandă, prin cuvinte, celorlalŃi. LaMoromete pare să fie ascunsă în pro-pria fiinŃă, fără ca el să aibă conştiinŃade sine, de vreme ce grija pentruînvăŃătură a unora dintre copii nu seînscrie printre preocupările sale:,,Altătrebă n-avem noi acuma! Ne apucăm săstudiem.” Cartea, învăŃătura, nu e pentruel un scop de a pătrunde înŃelesuriletainice ale lumii, este un mijloc ce nutrebuie aprofundat, fiindcă el mizează –întru revelare – pe acel har ascuns pe careîl deŃine fără să ştie, ca pecetea neştearsăa omului de geniu. Dacă se poate şi camulta învăŃătură să nu cunoască fioriimoralei, pentru a fi în slujba binelui, mairău, se întâmplă să nu ajungă la adăpostuldivinei metamorfoze a seninătăŃii la careacest Ńăran neşcolit, a ajuns...

Tăierea salcâmului este primul semnal decadenŃei moromeŃiene. Morometeîmplineşte gestul cu noaptea în cap,deoarece se fereşte de ochii lumii şi demustrarea minŃii lui. În jurul acestui pom,fiecare dintre anotimpuri îşi trăia moarteaşi învierea: copiii îi mâncau florileprimăvara, iar iarna se dădeau cu săniilepână în dreptul lui, îmbrăŃişându-i trunchiulîn lunecare. Însuşi bocetul întârziat dinvechiul cimitir este prevestitor al prăbuşiriiiminente. Întrebarea obsesivă,,De ce?”trezeşte un Moromete indolent şi ironic(,,Ca să se mire proştii,, răspunde), care-şirezervă dreptul superiorităŃii prin a nu daexplicaŃii vizavi de situaŃia grea a familiei.Cu puŃin înainte reflectase singur,calculând măsura cheltuielilor care îideterminau acŃiunile.

Moromete nu-şi poate justifica verbalfapta, deoarece ar dezavua legăturile lui cucerul, şi ar fi un neadevăr. Salcâmul e liniaverticală a stabilităŃii, unind terestrul cu bolta.E un liant, dar şi un axis mundi. In extenso,tăierea salcâmului e gestul anticipativ alprăbuşirii surde a vieŃii Ńărăneşti.Deposedarea ei de pământ devine oinfirmitate mai greu de suportat decâtmoartea. Fiindcă Ńăranul ştie că i s-a luatrostul, iar rostul e un du-te-vino al elanuluiuman ce ordonează încet şi constant materiaşi o subordonează luminărilor spiritului.


Căderea lui lărgeşte orizontul, iarordinea lumii suferă astfel un prim şidureros dezechilibru. De aici şi până lagestul tragic al bătăii celor doi fii, Paraschivşi Nilă, personajul suferă o alunecare înplan sufletesc, trăind criza dezmembrăriifamiliei cu neputinŃă şi încordare pline desuferinŃă. În şcoala vieŃii, Moromete treceprin bucurie şi durere, învăŃând că privireaîn afară îşi are alte roade decât scrutărileinterioare. Câtă vreme e în largul lui pestănoagă sau discutând problemele politiceîn poiana fierăriei lui Iocan, el are alăturiprietenii care nu-i contestă autoritateacomprehensivă. Din contră, îi dau voie săse manifeste, aproape cu evlavie, stârnindantipatia unora ce susŃin dispreŃuitorinutilitatea faptului, pierderea de vreme.Fuga băieŃilor la Bucureşti reprezintă unpas important, o descoperire greu de admis:că cea mai bună lume cu putinŃă nu e aceeaa lui, că ceva în succesiunea episoadelortimpului îi scapă iremediabil.

Moromete nu acceptă schimbarea. Elare pământul lui, casa şi familia lui, şi maiare privirea care schimbă realul în expresie,limitarea în taină şi necuprins. Iar când esteacuzat de acŃiuni subversive la adresastatului nu înŃelege ca această ordine nouăsă-i interzică, să-i altereze gustul pentrutrăirea plăcerii lui cea mare, de a fi liber săse exprime. DespărŃirea de verb ar fi pentruel cea mai grea dintre pierderi, o ideeinoperantă asupra fermităŃii sale. În urmamarilor dureri, ea se manifestă printr-oasumare voită, ascunzându-se într-o tăcereprotectoare. Mai mult ar suferi însă lanivelul aspiraŃiei, cea care dă tonul spiritelorînalte. Când vorbeşte, personajul mişcălumea, dar abia în tăcere el devinedesăvârşit, pentru că numai astfel îşipregăteşte mecanismele. Aşa, comunicareae pasta omogenă, ieşită din rotiritulburătoare, ascunse apoi în mirajulcontemplativ.

Comunicând, orice personaj secomunică pe sine. În ceea ce-l priveşte,există o undă de mister în care se învăluie,câştigând un public docil, gata oricândsă-l asculte. Dar niciodată să-l înŃeleagăsau să-l pătrundă pe deplin. Cititorului îitrebuie nu doar o experienŃă de lectură sprenuanŃare, dar mai ales una personală. CăciMoromete e un mugure de viaŃă înflorind,rodind, tomnind. La vârsta senectuŃii e unpatriarh pătruns de înŃelepciunea că fărărostul lui, „chit că... cine ştie ce s-o alegede el”, Ńăranul nu-şi poate justificaexistenŃa. Rostul devine un fundament alagoniei şi deliciilor umane. Şi dacă

proprietatea privată era baza elementară asubzistenŃei, chiar a confirmării statutuluide om, Ńăranul-filosof pune pe seamaignoranŃei întreaga răsturnare a valorilor,cauză a lipsei de sens în istorie.

Anihilat în mrejele gândiriilui,,,prizonier al elementelor şi al luiînsuşi”, Moromete este surprins în scenacăderilor de apă, liber şi stăpân aluniversului întreg nu doar prin retorismulobiectiv ascuns sub aparente slăbiciuni deraŃionare. El iese în ploaie fără să cauteprotecŃie, luând aminte atent şi fără grabă,ba chiar cu minuŃie calculată, la aranjareaşurii, comunicând generos unui calînŃelegerea dominării, dar şi a protecŃiei.În crearea unui şanŃ de scurgere găseştepretextul de a supune întrebărilor unBâznae imaginar. În adâncirea lui, nimicnu-l atinge şi nu-l surprinde. Aceste gesturimărunte, atribuite propriei lumi, învăluieîn farmec un om care-şi ehibă, justifi-cându-l, instinctul de proprietate, fără decare libertatea lui ar fi unul din multeleanacronisme. El îşi dă seama că trebuie săînveŃe să moară puŃin câte puŃin, de aceeamai vârtos îşi filmează caleidoscopicavutul, stăruind asupra detaliilor, făcândordine, măsurând din ochi, anticipând. Ştiece are de făcut, fiindcă acela e locul lui, îiaparŃine, şi nu contează că apa l-a pătrunspână la piele. Trebuie săpat un şanŃ descurgere, şi în răscolirea pământului sevede suflul chinului tulburător. Libertatealui Moromete e prinsă în lutul pe care-lfrământă, supunându-l. RaŃionamentelesale umplu văzduhul, dar se pierd în bătaiaploii. Filosofia lui mizează pe dreptul omuluide a fi fericit, iubind cu simplitate viaŃa,mărginit, dar independent în rostul său, fărăstăpânire asupra altora, dar revărsând desine lumea întreagă.

Marin Preda a reflectat atât de adânc,dar atât de firesc viaŃa, încât vedem înpersonajul său cel mai iubit, istoria uneifiinŃe apropiate nouă, atât de cunoscute,de parcă întreaga ei existenŃă s-ar împleticu a noastră. Cine trăieşte printre cei dinurmă reprezentanŃi ai tăranului autentic dinzilele noastre, cu o inteligenŃă deschisăspre sensibilitate, nu poate să nurecunoască volubilitatea lui, o formă deputere care îl înstrăinează de avariŃia de acuprinde totul, până la a nu mai fi el însuşi.Fericirea lui constă în a rămâne aşa cumeste, sub bolta milenară a cuceririlorinterioare şi a libertăŃii. Moromete trăieşteaceastă superioritate a Ńăranului autentic,din spiŃa căruia nu se vor mai succedealte seminŃii.


CU MULÞUMIRI…

ROMÂNUL A RĂMAS POET?

Nu prea se întâmplă ca un critic să-imulŃumească unui scriitor pentru plăcereaprovocată de lectura cărŃilor sale. De obiceirezultă o cronică favorabilă, sau vorbefrumoase rostite la telefon, cândcomentatorul nu poate (sau nu are unde)să-şi publice impresiile. Eu prefer să-mimărturisesc mulŃumirile adresate lui HoriaBădescu într-o modalitate neobişnuită,pentru că rareori am parcurscu mai deplină satisfacŃiepagini de poezie şi prozăprecum acelea ce alcătuiescvolumele Vei trăi câtcuvintele tale (Ed. Dacia –2010) şi O noapte cât o miede nopŃi (Ed. Limes -2011).După cum se observă,creatorul ronsetelor (mă totîntreb de ce nu a răspunsprovocării nici unul dintre„foarte talentaŃii” tineri poeŃicontemporani) a revenit lacasele editoriale din Clujulcare l-a asimilat, iar el, poetul, prozatorul,eseistul, traducătorul l-a onorat în repetaterânduri, chiar şi atunci când serveainteresele culturii române la Paris, ori îndiverse spaŃii francofone.

Vei trăi cât cuvintele tale este oselecŃie din două plachete de poeziepublicate în FranŃa în 2006 şi 2008 cutitlurile Un jour entier şi Mirador del’abîme. Gestul republicării pieselor con-siderate reprezentative pentru vârstele sale(lirică şi biologică) mi se pare inspirat, căcipublicul de la noi nu pare prea familiarizatcu poezia acestui argeşean devenit clujeancu vocaŃie francofonă, probabil din cauzaunei mediatizări deficitare, concomitent curezerva arătată de Horia Bădescu jocurilordin culisele literare şi fabricanŃilor de gloriimomentane. La anii de acum (deci la ceipeste 60…) Horia Bădescu este preocupataproape în exclusivitate de timpul care s-ascurs, de noaptea care se apropie, desingurătatea de care nu mai ai unde fugi.O face cu demnitate, în versuri simple,

Liviu GrãsoiuLiviu GrãsoiuLiviu GrãsoiuLiviu Grãsoiu

gravate parcă în piatră, pentru că nu seîndoieşte de forŃa cuvintelor sale, cu carenu a trişat în dobândirea momentului deeternitate.

O resemnare suportată demn îl facesă constate: „o zi/ doar a ta/ n-ai avutniciodată”, statutul său fiind de „locuitoral tăcerii”. Simte că „vremea curge-n eaînsăşi/ şi lumina a-mbătrânit”, iar „noaptea

e încă departe/ dar toatălumea aşteaptă”. Uneori„lumea stătea-n/ ascultare”,pe când „cântecul ciocăneaîn geam/ şi stelele treceauuna câte una/ prin el”. Imaginisuperbe, greu de uitat şi dedesprins din atmosferarealizată de Horia Bădescu,generată de „drumul, singur,/singur până la capătul lumii”şi de lumina care „a putrezitdeja”. „Vătuite-n tăcere/ suntzilele,/ umbra a mucegăit/ pepereŃi”.

Elegia următoare este emblematică şi deo stranie frumuseŃe: „Altădată/ Ziua-ncepeaînainte/ de-a se ivi,/ altădată/ ploaia-Ńiîngenunchea/ în prag/ şi ulmul îŃi aprindeacandelabrele,/ altădată/ ştiai să vorbeştiprin/ tăcere,/ altădată…/ Acum cuvintele/vin/ din uitare”. Răzbate vag şi ceva dinvocea romanticului de odinioară: „Nimicnu-i dinainte pierdut,/ nimic/ la îndemânăŃi-s încă, viaŃa,/ clipa ce-Ńi dăruie/frumuseŃea,/ umbra care naşte/ în tine,/Nimic nu-i dinainte pierdut,/ nimic:/ totulpoate începe,/ până şi moartea”.

Egal cu sine, suportând „zile lungi”,pe când „va scădea vântul”, străbate „ceeace mai e de străbătut”. Chiar dacă înainteasa „merge tăcerea”, poetul reuşeşte săcomunice intens, să sondeze adâncurilesufletului şi să sugereze liric trăiri foartepersonale şi general valabile totodată. Deaici şi impresia de poezie tulburătoare,întâlnită de la prima la ultima pagină.

Cu O noapte cât o mie de nopŃi, romande un modernism complet, de la formula


estetică aleasă până la dimensiunile fiziceale cărŃii (autorul nu acceptă ideea decărămidă tipografică) Horia Bădescu parea fi dorit să câştige un pariu cu sine, dar şicu ideea că, de obicei, poeŃii nu preareuşesc în proză. Dacă a avut asemeneaambiŃii înseamnă că s-a cunoscut bine pesine, că şi-a pregătit minuŃios epicul şiîncrengăturile obligatorii, că a mizat corectpe analiză neuitând nici un momentadevărul după care renunŃarea la epic, laconstrucŃie, duce volens-nolens la eşec.Complexul talent al scriitorului s-aîndreptat spre realismul magic, cel maipotrivit veştmânt pentru ceea ce avea decomunicat acest imprevizibil creator carescrie atât sub impulsul temperamentului,al inspiraŃiei, cât şi al unei culturi solide,asimilate profund şi filtrate cu superioarăinteligenŃă. Horia Bădescu a mers sigur pedrumul câtorva înaintaşi celebri în România(V. Voiculescu, Mircea Eliade, Şt.Bănulescu, Gala Galaction, ş.a.) convinscă „lumea e aşa cum o visezi”, dar şi că„sunt istorii care se termină cu adevăratodată cu ultima vorbă. Poveşti care nu sespun decât o singură dată şi într-un anumitfel”. Romanul acesta, alcătuit dintr-o suităde naraŃiuni, nu-i nici pe departe o altă„Poveste a vorbei”, ci o continuare acredinŃei în Cuvânt şi în vieŃuirea cât el,sugerată în volumul de poeme comentatmai sus. Prozatorul mizează şi de dataaceasta pe poetul de care nu se desparte(nici nu văd de ce ar face-o) niciodată.Încă de la începutul aventurii propuse înimaginar, într-o realitate aburită, incertă,se conturează cu mare artă (susŃin oricândafirmaŃia cu o sumedenie de citate de unrafinament stilistic foarte rar întâlnit de vreo20 de ani încoace).

Personaje nu atât stranii, cât ciudate,ieşite din timp, din concret, gata însă a sejustifica atât pe ele însele, cât şi lumea pecare a cunoscut-o, şi din care a desprinsfiecare câte un fapt senzaŃional, unic, situatmereu sub semnul tragicului, al ireparabilului,al consumării pasionale. Sentimentele,destinele se epuizează la paroxism, oameniiacceptă soarta doar după ce încercările deîmpotrivire s-au dovedit inutile. Un fatum denuanŃă creştină se instalează asupra indiviziloraparent obişnuiŃi, dar posedând uriaşe forŃemorale şi chiar fizice.

Locurile unde se desfăşoară povestirile(ele se nasc una din alta, ca în vestita carteorientală dar ca şi în „Hanul AncuŃei”) suntatemporale, vagile trimiteri la istoria recentăpunctând câte un amănunt atent căutat.Plutirea în mister, alterarea de planuritemporale, violenŃa biologicului dublată deaceea a psihicului, proiectează totul sub încăo pecetă a tainei ce tinde spre pragul minunii.SecvenŃe precum sosirea lui Serafim Onula halta anonimă, iubirea nebună cu femeiaregăsită după ani, povestea d-nei Olimpia,amintirile doctorului Velciu, excepŃionalelerememorări ale artiştilor din Montmartre,tragica evocare a Salomiei, apocalipticaiarnă din bălŃile dunărene şi câte altelereprezintă realmente triumfuri artistice rarîntâlnite la confraŃii ultragalonaŃi ai luiHoria Bădescu.

Cine intenŃionează să mai scrie despreliteratura contemporană, să stabileascăierarhii, trebuie să-l citească obligatoriucu mare atenŃie pe acest scriitor de primrang. Iar cei care deja s-au pronunŃat înistorii ale literaturii să-i ceară scuze, căciscriitorul are o statură impunătoare,bazată pe talent rarissim şi operă în sensulplenar al termenului.

obiceiurilor locale”. Prenumele acesta nu esteaşa de rar, noi putând să amintim douăscriitoare care au avut acelaşi prenume:Sidonia C. Hogaş, care a publicat o cartedesper tatăl său, „Tataia – Amintiri din viaŃalui Calistrat Hogas” (1940) şi SidoniaDrăguşanu, prozatoare şi autoare dramatică.

Portretele sentimentale publicate deViorel Cosma, în care evocă lumea„captivantă, din păcate astăzi dispărută”,constituie un sever avertisment împotrivanedreptei uităr i. Ele se adresează cudeosebire tinerilor. Prin patosul cu careevocă personalităŃi de merit, cartea lui ViorelCosma ne aminteşte cumva de cele patruvolume de „Oameni cari au fost”, de NicolaeIorga, una dintre cele mai frumoase şi maidrepte ale scriitorului Iorga, mai pline defarmec evocator şi de real talent.

Semnalăm câteva scăpări în articoluldespre Emilia Comişel. Aceasta nu putea săcolaboreze cu Constantin Brăiloiu la Institutulde Folclor pentru că celebrul etnomuzicolognu mai era în Ńară când s-a înfiinŃat amintitulinstitut. De asemenea, nu putea să colaborezecu Ioan Godea la Muzeul Satului „prin anii1932-1933”, fiindcă acesta a fost director alacestui muzeu între anii 1990 şi 1997.

O ultimă observaŃie. Viorel Cosma seîntreabă, pornind de la prenumele Sidonia alfiicei lui Ion Vidu, „cum de o fată de Ńară şi-aadoptat un prenume oarecum particular

Viorel Cosma,memorialist

(urmare de la pagina 20)


Liviu OfileanuLiviu OfileanuLiviu OfileanuLiviu Ofileanu

DE LA NEOEXPRESIONISMLA „ULTIMA” GENERAÞIE

LECTURI

Nicolae Szekely a publicat până înprezent trei cărŃi de poezie: Astreleinterioare, Ed. Signata, Timişoara, 2000,Stările imnice, Ed. Mirador, Arad, 2001,şi Buletin de ştiri, Ed. Mirador, Arad,2006, ultima apărută şi de care ne ocupămmai jos. Volumul liliputan Astrele interioareîncorporează imnuri cătredivinitate, notaŃii deatmosferă interioară, stărileunui subiect sensibil lavenerabila frumuseŃe anaturii şi subjugat demelancolia „trecerii”. Maiapoi, statuia poetului caarhitect al lumilor secrete(alchimie, kabbala etc.)repostată în circuitul poezieide astăzi nu mai are nici unefect asupra cititorului,numai dacă lumea actuală ise pare o închisoare conform tradiŃieiorfice. Variantă aleasă şi de autor pentrualternanŃa versului clasic cu versul alb,unde rostirea gravă şi vocabularul ales Ńinde neoexpresionism, acele incantaŃii menitesă tulbure duhurile apelor, ale pădurii, etc.mai mult prin nominalizarea lor decât peinsistenŃa unui motiv anume. Aşadar,poemul trebuie să fie rezultanta uneialchimii interioare: „dar ce logică maiacceptă acum/ acea trecere dintr-un limbajîn altul, fără/ o viză metafizică,/ fărănebunia cuvintelor însetate/ cu însemneleînŃelepŃilor alchimişti?”, (Preludiu pentruo casă părăsită, p. 65), sau: „Poetul o iape scurtătură uneori/ el ştie drumurile darle ocoleşte/ travestit/ (...) el are un alttimp”, (chiar miezul pâinii, p. 77). Un timidspirit de frondă afirmă prin negaŃieconsecvenŃa poetului cu programul său:„Poezia pe care o scrii acum nu mai Ńine

de/ peisaje, culori, iubire, umbre şi câtealtele/ doar ca să te ia cineva în seamă”,(Zădărnicie, p. 116).

Al doilea volum – Stările imnice,(2001) e o nouă cărămidă pusă la temeliaunei poetici axată pe reflexivitate încă dela prima carte: „Ce se mai întâmplă,

Doamne, ce se maiîntâmplă,/ să nu fi văzut eupână acum această mască/pe care o poartă pe rândInfernul, Sublimul,Iubirea?”, (Imn, p. 5).MeditaŃiile pe seama„universului”, a legăturiidintre Dumnezeu şi om,relaŃiile dintre bărbat şifemeie, poet-poezie suntreluate în registrul metafizicşi subminate temporarpentru contrast de o îndoială

pasageră: „cum totul e-n zadar şi totuşicontează/ mă las pradă Ńie, nedumerire”,(Imn, p. 14); şi mai departe: „ca o invazieveneau atunci clipele/ înnegrind zareavişinie din care piereau/ rând pe rândsecundele alungite ale serilor/ părând căgânduri repetate întruna/ apropiau/ cealaltăviaŃă – presupusa veşnicie...”, (Imn, p. 22),precum şi aceste versuri: „oh,Dumnezeule,/ în clipa trecerii la moarte/vreau să-mi dai o insomnie lungă/ în caresă contemplu/ la nesfârşit/ certitudinea de-a nefi”, (Fantazie, p. 27), pentru a intro-duce palinodia mai spre finalul cărŃii:„privind în propriul abis/ tentaŃia de a creaun fals (oh, Doamne!)/ te poate adeveriîntr-o clipă – unde mai rămâne loc/ pentrusinele dispărut,/ fără o copie în divinitate?”,(Fantazie, p. 42). Numai că vremeacuvintelor încărcate de „har poetic” a camtrecut şi insistenŃa pe solemnitatea rostirii,


a Imnurilor grave adună aceste poeme subumbrela poeziei desuete, îndeosebi cândautorul lor rămâne consecvent scriiturii depână acum şi respingând, deocamdată,auto-ironia ca „figură de stil”.

Modificări substanŃiale în modalitateade expresie au loc odată cu a treia carte –Buletin de ştiri, (2006), începând de ladiscursivitate şi directeŃe a enunŃurilor şipână la ajustarea parodică a scriiturii dupănoul val douămiist. Acum poetul sedelimitează de stilul înalt şi adoptă un hibridconstituit din alternanŃa versurilor elabo-rate cu cele „de consum” ale biograficului,iar produsul e o rarefiere a spaŃiilor(fragmentarism) şi o aglutinare a lor cândnarativitatea impune un alt ritm, specificdescrierilor de întâmplări şi personaje petonul reŃinut al finului observator. De fapt,din dorinŃa unei disocieri nete de ceea cese petrecea în jurul său, poetul zăbovise înprimele două cărŃi pe filonul reflecŃiilorcrepusculare, îşi conservase auraaristocratică prin laconism şi reflexivitate,juxtapunerea versurilor cu pauze de lecturăpentru sedimentarea ecoului; de acum îşifac apariŃia între constatative nevroza şisarcasmul, nararea şi personajele aferente,argoul şi luarea în răspăr a poeticii carebagatelizează totul în afară de muzică, banişi sex (conform noii generaŃii). Cu altecuvinte, poetul face mişto de cei care facmişto, concluzia fiind că fiecare generaŃieîşi are naşul... Dar, şi într-o asociere inedităpentru scriitura sa, poetul nu renunŃă lasublinierea unei diferenŃe clare de planurişi caractere umane, aşa cum reiese înfinalul poemului minat de înclinaŃii de estetincompatibile cu hârjoana douămiiştilor:„forŃezi prea mult cuvintele/ scuipi alehamite dar mai bine aşa/ scapi de ele/nervii te lasă ce e drept dar trebuie să airăbdare/ prostia ta se va transforma în cevaomenesc/ un recul atât de puternic încâtîŃi înfrumuseŃează chiar şi rahatul/ de faptneputinŃa se retrage într-o călimară dewhisky/ într-un cvartet de Schubert saumai simplu/ într-o ploaie de vară cu scaieŃi(...)”, (târfele harului, p. 41).

Evident, şi poetul consideră un regresaplicaŃia de mai sus, unde nu sunt posibilemelancolia şi meditaŃia însoŃită de fiorulredescoperirii universului, versul-sinteză şialchimia savantă, însă nici o întoarcere lamatcă nu mai este posibilă. Putem afirmacă ruptura cu primele volume e dureroasăcât timp estetismul a mai pierdut un expo-

nent, însă poezia bună şi poeticafragmentului a mai câştigat un adept.Există şi câteva accente oniric-suprarealisteîn această carte, fără a brusca contex-tualizarea scriiturii în cadrul antenumit, oatmosferă de tatonare (căutare a tonuluipotrivit noului rol) ce impune versurilordiverse ritmuri, priceperea celui în cauzădevenind vizibilă şi în dreptul arteicombinatorii. Sunt multe poeme cu analogiiale actului creator, referinŃe livreşti şistropul de biografie strecurat cu talent lalocul său pentru a întreŃine interesulcititorului: „e frig în dimineaŃa asta îmi iauhanoracul bleumarin/ mă-ntreb cu ce te-aşmai putea ferici azi/ poate să fac exces dezel şi să te copleşesc/ cu propria-miinteligenŃă/ uite-aşa să nu mai vorbimnimic/ în timp ce trăim buză în buză/ că şiaşa unul din noi doi doarme face clic/ latrezire şi celălalt închide brusc ochii/ lasăun bileŃel de bună dimineaŃa/ cafeaua obem cu ochii-n patru/ apoi fiecare întreaba lui/ eu iau o carte din bibliotecă săcitesc/ dar înainte fac mii de repetiŃii/ măimaginez în miezul lecturii cu ochii holbaŃi/îndurând toate caznele din lume şi înjur/verific metode noi şi experimentez undee mai bine/ în pat fotoliu sau pe veceu/cu ochelari sau nu beckett e la fel/ maibine citesc termometrul (...)”, (schimb deexperienŃă, p. 26).

Cu toate că autorul a urmărit să scriela modă, pare-se împotriva modei,versurile acestui volum sunt şi cele maibine închegate; el însuşi recunoaşte intenŃiaîn poemul care dă şi titlul volumului: „numai vreau clip-art-uri/ nici să Ńin viaŃa înmâini ca pe un dar preŃios/ mai bine citescnişte poeme 2000/ mai aflu una alta unaaltul la ce oră se trezeşte/ cum coboarădin pat după un ziar îşi aprinde o Ńigară/câte o replică inteligentă apoi o întâlnire/ca între prieteni desigur cafeaua vinulberea/ apare şi soarele negru enervanteledetalii/ detalu detala// scuzaŃi bâlbâiala”,(buletin de ştiri, p. 58). Astfel, adus la zi(sau updatat la stilul altora) prin ironie şipastişă, în exerciŃiul noii funcŃiuni cu scopexperimental – Nicolae Szekely repune înscenă tema dezrădăcinării (din satulcopilăriei), revelaŃiile metafizice şi impresiilede lectură, în general ipostazele unuisubiect pentru care literatura e mereuînaintea vieŃii personale, lăsând în urma sao paranteză deschisă pentru alte cărŃi la felde incitante.


George Toma VeseliuGeorge Toma VeseliuGeorge Toma VeseliuGeorge Toma Veseliu

TÂRGOVIªTE – FLORENÞA VALAHÃ

LECTURI

Din perspectiva istoriei culturii româneştişi în primul rând al culturii dâmboviŃene, pe 6sept. 2011, la Complexul Muzeal NaŃional„Curtea Domnească”, s-a lansat, sub egidaprimăriei, „Enciclopedia oraşului Târgovişte”,(Editura Bibliotheca Târgovişte, 2011),reprezentând unul dintre importanteleevenimente culturale dâmboviŃene din ultimavreme. Această iniŃiativă contrazice acel „pro-vincialism păgubos” şisentimentul de inhibiŃie produsde magnitudinea faptelor deistorie prin care Târgovişte-Cetatea Eternă a culturiiromâneşti a trecut şi trece de-alungul vremurilor. Cartea esterezultatul muncii de echipă aunui colectiv de autori formatdin trei coordonatori: jr. GabrielBoriga – primarul municipiuluiTârgovişte, prof. HonoriusMoŃoc – viceprimar cuproblemele culturale, MihaiStan – coordonator editor şi 17personalităŃi ale vieŃii culturale şi ştiinŃificejudeŃene: dr.ing. Neculae-Alexandru Boriga(A.B.), prof. dr. George Coandă (G.C.), prof.dr. Marian Curculescu (M.C.), arh. CorneliuIonescu (C.I.), jr. drd. Vali NiŃu (V.N.), prof.univ. dr. Mihai Oproiu (M.C.), prof. univ. dr.Victor Petrescu (V.P.), preot dr. MarianPuiescu (Arh.), dr. Mihaela Sencovici (S.M.),prof. dr. Ion Stan (Arh.), prof. Mihai Stan(M.S.), preot dr. Mihail Iulian Stan (Arh.), prof.univ. dr. Ion Stoica (Arh.), bibl.drd. AlexandruŞtefănescu (A.S.), drd. Georgeta Toma,cercetător ştiinŃific (G.T.), dr. NicolaeVlădescu (N.V.), dr. Corina Voiculescu,muzeograf principal (C.V.). În Colofonul de lapagina 494 se enumeră domeniile de activitateabordate de fiecare autor în parte, fapt careînvederează interferenŃa temelor abordate decercetători, de cele mai multe ori productiv,dar şi de câteva ori cu efect reduntant.Totalizând 496 de pagini în formatul 29,5 x 21,la care se adaugă 64 pagini color, cartea este

legată prin coasere cu scoarŃe de carton, feŃede balacron inscripŃionat cu folio auriu şisupracopertă plastifiată lucios. Cartea are oprefaŃă, practic o microistorie a deveniriiTârgoviştei translatată în engleză de dr.indianist George Anca. Mai mult, aceastăprefaŃă care recunoaşte caracterul monografical enciclopediei, prima carte de acest felredactată în DâmboviŃa, urmăreşte într-un

anumit fel evenimentele carese derulează în articoleledispuse alfabetic realizând oprimă sinteză prezentatălectorului. Nu am fi relevatacest aspect dacă accentele arfi fost puse în ordinea loraxiologică firească, pentru căaceastă carte, extrem devaloroasă, se prezintăpublicului de specialitatestrăin prin traducerea înengleză doar a prefeŃei şi aiconografiei. Problema este cănu conŃinutul propriu-zis al

lucrării ar confirma punerea pe un plan se-cund a culturii, a literaturii, a limbii naŃiuniiromâne, a scrierii româneşti chiar cu literechirilice ci tocmai conştiinŃa valorii istorice afenomenului numit Târgovişte, de-a lungulunui mileniu, pentru că – prin abordareapluridisciplinară – cartea este un documentcu o „dimensiune naŃională şi internaŃională”prin temerara cuprindere între coperŃile ei aunor articole dense, micromonograficereferitoare la „personalităŃile politice, culturaleşi sportive, militari, ierarhi ai bisericii orto-doxe, dar şi instituŃii, organizaŃii, unităŃieconomice, monumente de arhitectură civilă,religioasă sau militară”. Ab intio,Enciclopedia... îşi propune, printr-o trataresubiacentă redefinirea conceptului de operă,omul-operă, evenimentul, fapta ca documentscris sau, uneori, consemnat de memoria co-lectivă. Deşi, redactată cu rigoare ştiinŃifică,uneori verbul fiind fără vibraŃie, prin structuraei, Enciclopedia... devine un ghid pentru un


larg evantai de probleme ale vieŃii social-politice, economice şi culturale, încâtcercetătorul poate alcătui separat o istoriepropriu-zisă, o istorie a culturii, în general, oistorie a literaturii române, în special etc.Această ultimă idee constituie fondularticolului de faŃă. Cum este ilustratfenomenul literar în această carte, plăcutălecturii? Spunem plăcută lecturii, întrucât deşiorganizată într-un fragmentarism inhibator,cartea are, prin demersul ei, un discurs epicpregnant, tocmai prin interferenŃafenomenelor. Lecturând-o se creează dejasentimentul relevării unui Timp românesc –timp etern prin sintagma Târgoviştea literară.Desigur o lectură în cheie filologică a urmăririifenomenului literar pe curente literare, pe şcoliliterare ar fi parŃial posibilă având în vederestrăduinŃa celor trei specialişti în materie:Victor Petrescu, George Coandă, Mihai Stanşi a altor câŃiva care au atins domeniul literartangenŃial – autorul consemnat Arh. în cazulliteraturii religioase. Cum fenomenul literar nupoate fi scos din cadrul larg al celui cultural,cititorul nu poate trece cu vederea existenŃatiparului, a legătoriei de carte, a bibliotecii cainstituŃie, a şcolii unde cartea de literaturăeste la ea acasă precum şi a tuturorinstituŃiilor, acele fenomene literare bineilustrate de descrierea activităŃii presei undefaptul literar, opera în fascicole este trimisăspre virtualii cititori. Cenaclurile literare,societăŃile scriitorilor dâmboviŃeni cu sediul,firesc, în capitala Valahiei medievale şimoderne, deopotrivă sunt elemente demnede luat în seamă. Cum poate fi abordat acestfenomen complex, complicat, uneori periculosprintr-o tratare neutră, rece, lipsită de vibraŃie,de tensiune? Ceea ce trebuie spus din capullocului e că cei trei autori s-au aplecat curigoare, cu exigenŃa necesară asupra ilustrăriicorecte, complete a fenomenelor .PersonalităŃile literare au CV-uri care păstreazălinia metodologică a unui dicŃionar literar.Discurs sobru, opera fără comentariu, şitotuşi, prin arhitectura articolului, autorii aureuşit să individualizeze portretelepersonalităŃilor, imaginea portret a unuifenomen cultural-literar. De asemenea,legăturile culturale naŃionale şi exterioare, întimp, respectiv ale literaturii CetăŃii de Scaunsunt consemnate prin prezentarea unorpersonalităŃi istorice, culturale, literare dinŃară active în viaŃa Târgoviştei; şi nuîntâmplător sunt reamintiŃi „călătorii străini”care, în memorialistica lor, au oglinditTârgoviştea – fapte de cultură care trimit înzona literaturii. O cercetare globală nu pareproductivă, dar o gestionare riguroasă aarticolelor, a domeniilor de care se ocupă

acestea se impune de la sine. Astfel ni separe necesar să ilustrăm pentru curiozitatealectorului împătimit de cunoaştere căfenomenul cultural-literar târgoviştean estetratat în aproximativ 218 articole din care circa87 trateată despre publicişti, istorici,majoritatea autori de opere literare – poezie,proză, teatru, critică literară, eseistică. Cumfenomenul artistic al literei scrise/ tipărite nupoate fi scos din contextul unei infrastructuritehnice, nu putem omite faptul că aceastăEnciclopedie, prin strădania autorilor mai susmenŃionaŃi, a prezentat lectorului în aceste213 articole şi cele 55 de ziare, reviste, gazeteliterare şi culturale, care prin natura lorvorbesc despre conştiinŃa de sine a literaturiiromâne la Târgovişte începând chiar cuprimele tipărituri (1508) şi până în zilelenoastre. Ar spune unii, extrem de scrupuloşi,că autorul acestui articol încurcă domeniile.Nici vorbă, fenomenul trebuie privit altfeldecât până acum, Enciclopedia, deşi nuarmonizează unele păreri, are o concepŃienouă, unificatoare şi permisivă excluzândcriteriile dure, discriminatorii. Nu putem vorbi,aşadar, de fenomenul artistic fără a aminti căaici, în Târgoviştea-FlorenŃă Valahă a luiMircea Horia Simionescu, cel mai mareprozator al literaturii române moderne, dar şiîn Târgoviştea-FlorenŃă a primului poetprincipe valah, Petru Cercel, literatura ecoloana vertebrală a culturii târgoviştene.Apoi scrisul românesc, limba română literarăsusŃinută de acea dinastie poetică de laIenăchiŃă Văcărescu până la ultimul descen-dent, ambasadorul culturii române înOccidentul secolului al XX-lea, strălucitapoetă Elena Văcărescu. Toate acestea, istoricvorbind, sunt susŃinute de consemnarea uneibaze tehnice care contribuie la definireafenomenului literar, de a cărui amplitudine şivaloare e vorba, începând fireşte cu tiparniŃeşi tipografii în număr de 15 care susŃinexistenŃa cărŃii în Târgovişte şi în întreagaValahie. Începând, de exemplu, cu Tipografiade la Mănăstirea Dealu unde ieromonahulMacarie tipăreşte în 1508 Octoihul ca mai apoiîn ritm susŃinut după cucerirea independenŃeide stat şi declararea României regat să citămdoar de la pagina 449 articolul semnat de M.S.Tipografia şi Legătoria Theodor Micăescu.Aici apar: „Curierul Târgu-Vestei” (sept. 1881– mai 1885), bisăptămânal; „Realitatea. ZiarnaŃional liberal” (20 mart., 1389) etc. sau,pentru a realiza o imagine mai detaliată afenomenului putem cita articolele carevorbesc despre tipografii. Anul 1905Tipografia „Vulturul Ioan Negoescu” s.a.m.d.



CRETA ÎNTRE CER ªI PÃMÂNT

JURNAL DE CĂLĂTORIE

Creta este un loc mirific, râvnit deopotrivăde zei şi pământeni deoarece, spune legenda,aici s-ar fi îndrăgostit Zeus de frumoasaEuropa, întâlnirea lor petrecându-se aevea laPhaistos, sub milenarul platan sacru pe lângăcare treci uimit, cuprins de o tainică paceinterioară a cărei sursă Ńine deopotrivă declipa pe care tocmai o guşti dar şi de cevamult mai vechi şi mai cunoscut, ce sălăşluieştedemult în tine fără ca tu s-o fi ştiut.

Ca în întreagaGrecie, dar mai cu seamăaici, viaŃa se împarte îndouă – planul de sus,muntele şi cerul, sprecare zeiŃele ridică braŃelepăstrând o expresie deadoraŃie hieratică şiplanul de jos, spre carese cuvine să cobori dincând în când spre a simŃiclocotul vieŃii. Planul desus este acropolea, înălŃime aleasă cu grijăpentru a domina discret împrejurimile oferindun aer mai pur şi, în acelaşi timp, plăcereaunei contemplaŃii familiale.

ÎnchipuiŃi-vă o Ńară de acropole străjuindfurnicarul vieŃii reale, cele mai generoase pentrualegerea exemplară a locului fiind cele de laPhaistos, Mycene şi Athena, oferindu-Ńisentimentul rar de zeu şi stăpân al unui spaŃiuce Ńi se aşterne la picioare în circuri largi cucoline, văi şi aşezări cu case predominant albeşi cu biserici modeste din piatră poroasă.

Pe acropole stau templele, megaroaneleregilor şi reginelor-preoŃi şi preotese careoficiază în încăperi cu altare şi procesiunipictate, printre vase de lustraŃie şi libaŃiemenite să te purifice pentru a putea urca.Templele sunt păzite ca la Athena de zeci deCore, statui de fete frumoase, zâmbitoare sausobre, cu straiele şi părul încântător pictate,hainele lăsând să se ghicească printre cutezvelteŃea trupurilor tinere.

Eroii căzuŃi în luptele cu giganŃii,amazoanele sau perşii urcă în metope,dobândind nemurirea pietrei, astăziîngălbenită şi şovăitoare. Lupte, gloria,sacrificiul sau jocul îŃi ridică sufletul la zeisau la Dumnezeu, care i-a învăŃat pe cretani

Daniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa Iordache

şi pe greci răbdarea şi frumosul.În planul de jos, în Agora mulŃimilor, te

aşteaptă clădirile cu destinaŃie politică şicomercială. Aici tronează cuvântul deşi noinu ştim nici azi ce limbă vorbeau cretanii pevremea regelui Minos.

Tot jos se află şi teatrul sacru, iar alăturide agora necropola cu morŃii ei plânşi şi azi,ca în vremea lui Homer. Între teatru şi agorăse strecoară drumul etern ce vine din neolitic

până-n modernitate.Sus, sufletul se

obişnuieşte cu aerulrarefiat şi este pânditde emoŃii rare dupăfiecare colŃ temelie deîncăpere sau frescă.Propileea te întâmpinăcu coloanele ei ce teînfiripă moral.

Sala tronului (veziHaga) este destinată

judecăŃii supreme. Primul tron se găseşte într-osală simplă de la Cnossos şi a aparŃinutlegendarului Minos. Contemporanul pareindecis – să fi fost tronul din lemn sau dinplăcuŃe din cristale de ghips? Şi una, şi alta.Personal, cred că tronul cel adevărat era dinlemn, aşa cum au fost şi coloanele iniŃiale alepalatului care acum, după reconstituire, suntdin piatră violent vopsită.

În faŃa tronului este un vas din marmură cuvine translucide. Acesta este un vas de lustraŃie.Judecătorul se purifică în mod real sau nu,pentru a putea înŃelege dreptatea cea tăioasă.

Pe această dreptate s-a sprijinit vestitaPax Minoica, de aceea palatele minoice nuau ziduri de apărare.

Dar cine împarte dreptatea de pe tronulpăstrat cu atâta grijă? Un tânăr zvelt, PrinŃulcu crini. El poartă pe cap o coroană din floride crin şi pene de păun. Este şi rege şi păstor,aşa cum au fost Minos, Rhadamante, Solonşi Eumenide.

De altfel, Rhadamante, fratele regeluiMinos „cel drept” a născocit râsul ce a devenitde atunci fapt de educaŃie şi rafinament.

SpaŃiul destinat feminităŃii este protejat înpalat cu o deosebită grijă. Apartamentul regineieste dintre toate cel mai bucuros de viaŃă, de


vor fi decorat în vechime terasele şi acoperişulde la al doilea etaj.

În AGORA au pătruns însă în timp, cugând de distrugere,ahei şi dorieni, catalani şiveneŃieni, arabi şi egipteni, turci şi nemŃi.MulŃimea de aici s-a confruntat cu sclavia şia căzut pradă piraŃilor din Cillicia. Cretanii aurezistat totuşi prin aerul purificat al zonei lorde înalt care le-a dat puterea să lupte.

Protocreştini, ei s-au plecat de nevoiecuceritorilor schimbând biserici ortodoxe înbiserici catolice sau în moschei. Pe cele maialese le-au ridicat însă în spaŃiul de sus alstâncilor de la Meteora şi Athos.

Când Republică a Sfântului Titus, cândŃinut bizantin, Creta s-a regăsit în Grecia abiadupă 1905.

Astăzi în Creta au renăscut toate pestecele 100 de aşezări minoice ale căror legiomeneşti s-au săpat demult în piatră laPhaistos şi Gortyna.

Criza economică modernă planează pesteo Ńară plantată atent cu măslini, citrice şichiparoşi în ciuda crizei cronice de apă.Autostrăzile sclipesc, avioane se ridică din 5în 5 minute de pe aeroportul din Heraklion,feriboturi cu 9 etaje străbat Marea Egee,Mediterană şi Ionică printre porturi cesclipesc de lumini în nopŃile fierbinŃi.

Magazinele de blănuri rare şi bijuterii dinaur dau fast porturilor agăŃate de stânci lângăvaluri neînchipuit de albastre.

Creta morală veghează totul de sus.

aceea el este împodobit deasupra uşii sprijinitepe coloane cu o superbă frescă cu delfiniexprimând exuberanŃa şi candoarea jocului.

Dar cât rafinament în toate! Cetatea arebăi cu trei feluri de canale_ unele pentru apade băut adusă cu mari sacrificii din munte,altele pentru apa de ploaie păstrată cu maregrijă pentru spălat şi altele de evacuare.Încăperile sunt luminate şi aerisite cu savantepuŃuri de lumină ce veghează ca în palat sănu fie niciodată întuneric, frig sau cald. Lămpide ulei din piatră, cu gâtul înalt sporesc şi elelumina indirectă, caldă pentru ochi.

Ceea ce cauŃi însă cu ostentaŃie la Cnossoseste taurul, sau mai bine zis Minotaurul.

Curtea e plină de vizitatori din toatălumea. ToŃi privesc printre mormanele depietre căutând insistent labirintul dar cetrebuia să fi fost el în vechime altceva decâtun furnicar de oameni pulsând printre cele100 de încăperi ale palatului, pe trepte şiculoare, în piaŃă şi temple?

Procesiunile şi ofrandele se întâlnesc înacest furnicar impresionant. Iată Labirintul!Dar Minotaurul unde este? – întreabă maimulŃi copii cu nerăbdare. Păi, l-a ucis Thezeu!Şi Thezeu?

Thezeu a murit bătrân şi uitat. Se spunetotuşi că ar fi pierit ucis de un rege.

Pentru privitorul atent MINOTAURULînsă nu lipseşte. Coarne sacre duble din piatră,cu aspect monumental, străjuiesc Drumulprocesiunilor. Alte zeci de astfel de coarne

De asemenea, editurile constituie un im-portant segment de infrastructură specifică.Dintre cele 10 edituri, Editura Bibliotheca(1997, cu tipografie proprie din 2007)constituie dovada efervescenŃei vieŃii literarede aproape 14 ani încoace pentru Târgovişte.În jurul acestei instituŃii s-au formatSocietatea Scriitorilor Târgovişteni şi revista„Litere”; a fost resuscitată activitatea unorpublicaŃii târgoviştene. Editura a publicatcarte beletristică şi ştiinŃifică stând ladispoziŃia a peste 100 de scriitori din Româniaşi Basarabia: „Aici – cităm articolul semnatde Victor Petrescu, p. 205 – şi-au publicatvolumele: Mircea Horia Simionescu, HenriZalis, Barbu Cioculescu, Alexandru George,Tudor Cristea, George Coandă, VictorPetrescu, Mihai Gabriel Popescu, Dan Top,Emil Stănescu, Florea Turiac, George Anca,Corin Bianu, Mihaela Ciocodeică, GheorghePetre Bârlea, Ion Bratu, Victor Davidoiu,Grigore Grigore, Daniela OlguŃa Iordache, IonMărculescu, Dumitru Ungureanu, FlorentinPopescu, Liviu Grăsoiu, Iordan Darcu, MihaiCimpoi, Iulian Filip, Vasile Romanciuc” şi

mulŃi alŃii. Deşi concepŃia unor autori aiEnciclopediei respinge ideea de istorie îngeneral şi de istorie a literaturii în special,totuşi fenomenul literar se impune lectoruluiîn parametrii unei structuri cronologice,mişcarea de idei literar-culturale se organi-zează de la sine. Enciclopedia nu impunecriterii axiologice, deşi, cum am spus, ea estetotuşi, prin erudiŃia autorilor, un ghid, undicŃionar atotcuprinzător, creând în minteamultora satisfacŃia lecturii, a documentării.SelecŃia, uneori subiectivă, poate produceunora disconfort, dar, în general, se oferăimaginea completă a vieŃii literare târgoviştene.În ceea ce priveşte continuitatea fenomenuluiliterar târgoviştean, autorii evită nejustificatsă releve importanŃa Şcolii târgoviştene deproză (Radu Petrescu, M.H. Simionescu,Costache Olăreanu, Tudor Topa, Petru CreŃia)p.435. De altfel, nici nu este sarcina uneienciclopedii să trateze, dacă nu-şi propunecumva, exegetic, fenomenele în toatăcomplexitatea lor.

Perfectibilă pe viitor, corectându-se tacitunele omisiuni, lucrarea este merituoasă, maiales pentru că ea constituie un mijloc util dedescifrare a vieŃii CetăŃii Eterne – Târgovişte-FlorenŃa Valahă – oraşul cărŃii scrise, oraşulcheie al începuturilor literaturii naŃionale.

Târgoviºte – Florenþa valahã



Dumitru UngureanuDumitru UngureanuDumitru UngureanuDumitru Ungureanu

CÃLÃTORIE LA CAPÃTUL LIMBAJULUI

ALAMBICOTHECA

Deşi face parte din ceea ce se poate numicertitudinea literaturii române de după 2000,Mihail Vakulovski publică primul roman abiaacum: Tovarăşi de cameră, Ed. CarteaRomânească, 2011. Congenerii săi s-au afirmatdeja viguros – de la Dan Lungu la AlexandruVakulovski (fratele cel mic şi năzdrăvan al luiMihail), adică Lucian Dan Teodorovici, FlorinLăzărescu, Vasile Ernu, Bogdan Suceavă, MateiFlorian, Filip Florian, Ioana Baetica, IoanaBradea, Bogdan Popescu, Sorin Stoica şi încădestui alŃii. ToŃi aceşti autori (inclusiv poeteleşi poeŃii care fac sumarul antologiilordouămiiste) sunt tineri care s-au formatintelectual în vuietul şi zgomotul anilor post-comunişti. Au ingenuitatea necesară pentru aobserva, fără prejudecăŃi, mizeria, ipocrizia şidebusolarea unei epoci despre care – la datacând ei „făceau ochi” – nu existau repere decomparaŃie, nici metode obiective de studiere(altele decât înregistrările audio-video, televizatesau nu). Aşa cum scrie Mihail Vakulovski,referindu-se la cele petrecute în Basarabia, zisăRepublica Moldova (independentă, fireşte):

„Am prins toate aceste schimbări la faŃăşi la trup şi la minte şi la gusturi şi de idoli şila păr şi chiar la nărav, acele întoarceri «cu360 de grade cu faŃa la popor», cum a zisprimul-ministru moldovean, acele schimbăribruşte a curului de pupat, a pulii de supt, cădoar omul e supt vremuri, nu? n-aşa zis-acronicarul, băi?” (pag. 118)

Realitatea este cea care oferă materialşocant, pe ambele maluri ale Prutului, cândvaunite printr-un Pod de Flori(cele), azi despărŃitede graniŃa electronic supravegheată de UE.Prozatorul, şocat el însuşi de cele văzute, păŃite,simŃite, este obligat să consemneze detaliileincredibile ale unei lumi „scoase din ŃâŃâni”.Asta dacă vrea să fie cronicarul onest şi lucidal propriei epoci delirante. Altfel, poate să scriepagini frumoase despre orice, fiindcă orice sevinde, cu puŃină investiŃie în marketing (veziisprava lui Cărtărescu, cel care vinde Nimic!).Mihail Vakulovski refuză soluŃia facilă, aliteraturii consumabile, dar nici nu pică în ceeace „o anumită parte a criticii” (să pastişez oformulă celebră în epocă) incriminează a fi vul-gar, pornografic sau scabros. StudenŃimeaanilor ’90 se aştepta la o comportare model dela îndrumătorii spirituali. Dar când ei se purtau

ca descreieraŃii, cum să reacŃioneze alumnii lor?Altfel zis, când profesorii ziceau că îşi „bagăpula”, ce să scrie fostul student, actual autor,că-şi băgau? PeniŃa?

Miza lui Mihail Vakulovski nu e (la) acestnivel, să-i zicem oral, brut, indecent al realului.El are intuiŃia – esenŃială pentru un prozator– de a folosi resursele incredibile ale limbajuluipentru a configura imaginea multicoloră,holografică, uluitor de vie la nivel auditiv, alumii prin care trece. Poate e mult spus căMihail Vakulovski construieşte o poetică, darnu mi se pare exclus ca tocmai asta să obŃină.Şansa lui a fost că a trăit intens, cu acuitateaproprie aspiraŃiilor tinereŃii, schimbareasocietăŃii basarabene. Talentul de-a prindeîn sintagme inedite nuanŃele graiuluiromânesc, varianta vorbită în Moldova depeste Prut, s-a îmbogăŃit prin însuşirea limbiiruse, al cărei vocabular de argou face deliciulcunoscătorilor şi coşmarul „esteŃilor” corecŃipolitic. Practic, rânduri întregi din acest primvolum al „rockmanului” sunt fraze în rusă,scrise în alfabet chirilic şi traduse la subsol înromână. NaŃionaliştii de serviciu din ambeletabere vor clănŃăni mult, şi-n gol. MihailVakulovski nu face decât să surprindă cît deexact poate realitatea lingvistică a unuiteritoriu pe care şi-l dispută, de vreo douădecenii, cultura română şi cultura rusă.

Este aproape imposibil să mă pronunŃasupra cărŃii, din perspectiva aderenŃei salela real. Eu nu cunosc decât mediat realitateasocio-culturală despre care scrie Vakulovski.Dar ca lector fără obligaŃii, pot spune cătensiunea limbajului nu e mai puŃin intensădecât cea degajată de epică. Primul autor deasemenea factură care îmi vine în minte, şi cucare se poate compara basarabeanul nostru,este Louis-Ferdinand Cčline. (Bukovski Ńi alŃiamericani pot să mai aştepte!) Nu e rostulacestui articol să argumenteze de ce. Iar dacăaventurile unui „student la Chişinău” (cum esubintitulat volumul întâi al trilogiei) pot finarate precum ale oricărui student din oriceepocă şi din orice capitală, „aventura”lingvistică în care s-a lansat Mihail Vakulovskieste plină de riscuri şi promite să fiesenzaŃională. Cum primul volum e un obiectivatins, nu-i rămâne decât să le cucerească peurmătoarele (anunŃate) două!


Aurelian SilvestruAurelian SilvestruAurelian SilvestruAurelian Silvestru

INGENIOZITATEA

DIN ISTORIA...

Cele mai frumoase pagini din istorie aufost scrise nu cu sabia, ci cu inteligenŃa...Burebista, de exemplu, şi-a câştigat renumeleinclusiv prin faptul că ieşea cu mare eleganŃădin cele mai neobişnuite situaŃii. Până la el,Dacia era fărâmiŃată într-o mulŃime de regatece nu puteau Ńine piept duşmanilor puternici.Încercarea lui de a pune capăt acestei dezbinărise lovea de rezistenŃa voievozilor locali carenu vedeau rostul unirii. Ca să-i convingă,Burebista le-a dat câte un mănunchi denuieluşe verzi şi le-a cerut să-l rupă. Nimeni,însă, n-a fost în stare s-o facă. Atunci regele ascos din aceleaşi mănunchiuri câte o nuieluşăseparată şi fiecare a frânt-o cu mare uşurinŃă.

– Aşa suntem şi noi, le-a zis el părinteşte.În parte, câte pe unul, oricine ne poate frânge.Dar, dacă vom fi uniŃi, vom deveni o Ńară mareşi puternică pe care nimeni nu va îndrăzni s-oumilească.

Acest fapt l-a ajutat să-i unească pe toŃidacii într-un singur stat!

Altădată, când celŃii au năvălit în CarpaŃi,Burebista a strâns o armată de aproape douăzeci de mii de oameni şi a făcut un zid de netrecutîn calea lor. Pierzând mai multe bătălii la rând,celŃii au început să evite confruntările directe:de cum vedeau oştirea dacilor, se retrăgeaudin faŃa ei şi se Ńineau de jefuit în altă parte.

Când şi-a dat seama că luptă cufantomele, Burebista şi-a aşezat tabăra nudeparte de corturile celŃilor. Aceştia stăteaucu ochii în patru, gata să sară pe cai la primalui intenŃie de a porni la luptă.

– AprindeŃi în prima seară zece mii defocuri! le-a ordonat Burebista generalilor săi.În ziua următoare le-a spus:

– Astăzi să nu aprindeŃi mai mult de cincimii de focuri, iar mâine – doar două mii.

Concomitent, în fiecare noapte, Burebistadosea o parte din oştenii săi prin munŃii dinîmprejurimi.

Informat de iscoade că dacii aprind întabăra lor din ce în ce mai puŃine ruguri,Cristasiros, regele celŃilor, a strigat cu mândrie:

– VedeŃi? Mai mult de jumătate dinoştenii lui Burebista l-au părăsit deja,slăbindu-i forŃa, aşa că mâine îl vom ataca!

A doua zi, roua mai strălucea în iarbă, cândhoarda celtă s-a lăsat puhoi spre locul de tabărăal dacilor. Era exact pasul pe care Burebista spera

să-l facă adversarii săi... Dacii s-au prefăcut că seretrag în panică, atrăgându-i într-un defileuîngust, unde grosul armatei aştepta înambuscadă. Atunci cerul s-a întunecat de săgeŃiledacilor, iar toată zarea s-a închis între suliŃile lor...Aşa a reuşit (prin iscusinŃă şi inteligenŃă) să-şisalveze Burebista Ńara de invadatorii care, ulte-rior, au pus stăpânire pe tot apusul Europei.

Ar fi greşit, însă, să ne imaginăm că doarmarii conducători de oşti şi regii au fost salvaŃide inventivitate. IsteŃimea minŃii a fost adeseade folos şi oamenilor simpli...

Se spune că un astrolog, pricopsit lacurtea FranŃei, a prezis odată moartea uneicurtezane care era încă în floarea vârstei. Bachiar a stabilit şi data exactă, când avea să seproducă tragedia – dată la care biata femeie,într-adevăr, a decedat.

Speriat, regele s-a întrebat dacă nucumva astrologul a pus totul la cale, ca să-şidemonstreze forŃa, iar sfetnicii săi au pus paiepe foc, spunându-i că un asemenea individar putea deveni o ameninŃare pentru el.Concluzia era doar una: trebuia să fie omorât.

Cu acest gând, suveranul l-a invitat peastrolog în cel mai înalt turn al palatului său,dosind într-o încăpere alăturată trei muşchetaricare, la un semnal anume, urmau să-l înşface şisă-l arunce peste creneluri de la mare înălŃime.

Cu inima cât un purice, astrologul s-aprezentat în faŃa stăpânului său.

– Ştiu că eşti un mare cititor în stele, aînceput să-l tatoneze regele. Ai prezis cumăiestrie soarta multor oameni. Dar destinultău îŃi este, oare, la fel de bine cunoscut?

– Desigur, a garantat astrologul carepricepuse aluzia din ironia lui.

– Ia spune-mi atunci, când va bate ceasultău cel de pe urmă?

– Sire, voi muri cu trei zile înainte demoartea majestăŃii-voastre!

Răspunsul a căzut ca un trăsnet asupraregelui, care nu numai că n-a lansat semnalulucigaş, dar a ordonat ca astrologul să fie luatimediat sub protecŃie şi îngrijit de cei mai bunimedici ai săi...

Dumnezeu a făcut din om un CreatorDeştept, nu o fiinŃă oarecare. Cine înŃelege astatransformă creativitatea într-o trambulinăpentru afirmarea sa. Cine nu – suportă perma-nent urgia umilinŃei cauzată de eşec.


Matei Viºniec Matei Viºniec Matei Viºniec Matei Viºniec

CONFERINłĂ-LECTURĂ

JOCURI DRAMATICE

De mai multe ori am participat la diverseexperienŃe teatrale având la origine opropunere precisă.

Mi s-a cerut, la un moment dat, să scriuun text scurt care să poată fi jucat pe un spaŃiude… un metru pătrat. Întreaga operaŃiune afost concepută de un teatru din estul Parisului,„Gare au Théâtre” asociat cu o editură şi oasociaŃie de promovare a dramaturgiei dinCaucaz, Balcani şi Estul Europei, La Maisond’Europe et d’Orient. Cele două structuriorganizează periodic un fel de festiv intitulat„Le bocal agité”, festival eşalonat pe trei zile.De fiecare dată sunt invitaŃi autori din Europade răsărit. În prima zi are loc întâlnirea şiscriitorilor li se dă o temă pentru scrierea uneipiese scurte. A doua zi ei scriu textul, iar atreia zi regizorii le montează pe „scene” de unmetru pătrat. În aceeaşi seară sunt prezentateaceste micro-spectacole şi are loc apoi oformidabilă chermeză a fraternităŃii est-vest.

Când mi s-a propus deci şi mie să scriuun mic text pentru un spaŃiu de un metru pătratm-am gândit imediat la… personajulprostituatei din Europa de Răsărit care, laParis, are nevoie de exact un metru pătrat detrotuar pentru a-şi exercita profesia.

O altă experienŃă mi-a fost propusă deun teatru parizian, Théâtre du Rond-Point,care a invitat mai mulŃi autori la următorul jocteatral: trebuia să scriem o piesă scurtă avândca decor o cadă de baie şi două scaune, iarprima replică trebuia să fie în mod obligatoriafraza: „acest iaurt este perimat”.

Aşa s-a născut un alt micro-festival cutoate aceste montări iar piesele scrise au fostpublicate apoi într-o antologie.

Ne putem întreba la ce folosesc aceste„jocuri teatrale”. Ele pot părea cam uşoare,fără mari ambiŃii metafizice. Autorii careacceptă să participe la ele descoperă însă căsunt puşi într-o situaŃie de stimulare aimaginaŃiei şi îşi verifică într-un fel capacitateade a „acŃiona” în condiŃii de urgenŃă. Un autoreste de fapt un profesionist al scrisului, eltrebuie uneori să se considere un fel de „omde teren”. Un medic militar trebuie să pansezerăni pe câmpul de luptă, de ce să nu-şi propunăşi un autor să scrie din mers, incitat de osituaŃie precisă…

Printre „jocurile” teatrale care mi-au plăcutîn cursul aventurii mele franceze mai există unul:el se numeşte „L’amour d’écrire en direct”(Pasiunea de a scrie în direct). Formula a fostinventată de un regizor şi actor, Marc-MichelGeorge, care invită pe un platou cinci sau şaseautori. În faŃa publicului, ei au la dispoziŃie câte6 sau 7 minute pentru a scrie câte o pagină peteme date, după care urmează lecturile iarpublicul recompensează bucata cea mai reuşită.

Întâlnirea cu marioneta

O altă uluitoare şi frumoasă experienŃămi-a fost dat să trăiesc prin anul 2000 şi apoi în2001 într-un loc minunat, care se numeşte „LaChartreuse”. Este o fundaŃie pentru dramaturgişi companii de teatru, fundaŃie instalată într-oabaŃie, alături de oraşul Avignon. Acest centrudedicat creaŃiei teatrale a decis la un momentdat să invite, pentru o reuniune de descoperirereciprocă, 10 marionetişti şi 10 autori. Deseorimarionetiştii se plîng că nu au texte scrise spe-cial pentru ei, pentru demersul lor specific…Iar mulŃi autori nu ştiu prea bine „cu ce semănâncă marioneta”. Timp de trei zile, deci,marionetiştii şi-au prezentat tehnicile,marionetele, obiectele cu care lucrează şi chiarmici secvenŃe din spectacolele lor deja create.Iar autorii au fost incitaŃi să se asocieze fiecarecu câte un marionetist, în funcŃie de afinităŃileapărute pe moment. Din aceste „mariaje”culturale s-au născut apoi mai multespectacole, în sensul că aproape toŃi autoriişi-au găsit „corespondentul” afectiv printremarionetişti şi au scris texte special conceputedeci ei.

Îmi dau seama uneori că eu sunt, cadramaturg, şi spectatorul scrierii pieselor mele.Mă minunez de fapt, scriind, de cît mister poateexista în acest act al scrierii, care este în acelaşitimp muncă şi revelaŃie, motivaŃie şi căutare.Iar multe lucruri rămân inexplicabile în acestcontext, iraŃionale, sau Ńin de legi care nu pot ficântărite nici de teoria literară nici de criticaliterară. Conceptele diverselor disciplinefilologice nu pot capta, de exemplu, modul defuncŃionare al busolei literare pe care cred cămai toŃi artiştii au în ei înşişi.


Personal, ori de câte ori scriu o piesă, îmidau seama că este bună numai când în adânculmeu începe să se agite acul busolei. Nu ştiuprea bine unde este localizată această busolă,în stomac, în creier, în inimă… Dar o simt căîncepe să se agite de fiecare dată când o piesăeste bună, când ating un anumit nivel de emoŃieşi de coerenŃă. Iar dacă acest nivel deconstrucŃie, de împlinire nu este atins, nu enimic de făcut: indiferent de câte ori reiau textul,indiferent de cît muncesc, busola rămânetăcută. Acul extrem de sensibil dar în primulrând extrem de onest al busolei mele interioarenu arată nordul decât în caz de reuşită totală.Şi atunci pot să exclam: am terminat piesa, şiun frison iraŃional mă străbate pentru că simtcum am scos din neant o felie de frumuseŃe,am participat cu forŃele mele la consolidareafrumuseŃii şi a armoniei în univers.

Mi s-a întâmplat uneori să încep piese şisă le termin foarte repede, să scriu deciaproape într-o stare de revelaŃie, ca şi cum mis-ar dictat totul. Mi s-a întâmplat însă să începcâte o piesă şi să o pot continua doar pestecâŃiva ani. Intr-un fel, îmi spun, textul esteviu, el are logica sa internă, liniile sale de forŃă.Nu poŃi strivi un text viu obligându-l săcrească mai repede decât prevăd energiile saleinterioare. Nu are niciodată rost să brutalizeziun text viu care creşte în faŃa ta, prin tine.Dimpotrivă, trebuie să-l asculŃi, să vezi ce areel de spus. Mi s-a întâmplat de mai multe orica, în anumite piese, în timp ce le scriam, unelepersonaje secundare să devină, treptat,personaje principale. Aş spune că uneori asistla un fel de luptă interioară între personaje:unele încep să-mi spună „noi putem da maimult, vrem mai mult spaŃiu, avem mult maimulte lucruri de spus, acordă-ne mai multăatenŃie”. Aşa se face că uneori un personajsecundar începe să fie din ce în ce mai activ,să se agite, să dea din mâini, să ceară spaŃiu,să vrea să mai intre o dată în acŃiune şi apoiîncă o dată… pentru a deveni treptat personajprincipal. Şi aceasta în timp ce unele personajeprincipale, sau pe care le consideram eucapabile de a fi principale, se osifică treptat,rămân modeste, mai puŃin interesante până laurmă. Cum să numeşte aceste conflicte in-terne din creşterea unui text decât viaŃă?

Întâlnirea cu limba franceză

Unele dintre piesele mele sunt marcatede un alt context motivaŃional, mai precis deîntâlnirea cu limba franceză. Din septembrie1987 când am ajuns în FranŃa mi-am propusca tot ce scriu să o fac în franceză, sau întâi înfranceză şi apoi în româneşte.

Lupta mea cu limba franceză nu a fostuşoară dar a fost extrem de pasionantă.Franceza m-a disciplinat ca autor dramatic şim-a obligat la o anumită modestie. În limbaromână eram rege, în limba franceză m-am trezit

cerşetor. Pentru fiecare replică, pentru fiecarescenă scrisă trebuia să investesc mult maimultă muncă, să consult dicŃionare, să cerpărerea unor prieteni francezi, şi aşa maideparte. Uneori, scriind în franceză, mă simŃeamca un orb care avansează cu greu, în timp ce înlimba română eram rapid şi sigur de mine.

Există însă şi un avantaj al nesiguranŃeicând scrii într-o limbă străină: eşti obligat săpăşeşti altfel şi să acorzi mai multă atenŃiedrumului, sensului, construcŃiei. Limbafranceză mi-a impus de fapt un exerciŃiu stilisticfoarte interesant: am transformat de faptsărăcia în bogăŃie. Am încercat de fapt, tocmaidatorită faptului că nu stăpâneam francezafoarte bine, să obŃin cît mai multe efecte cu cîtmai puŃine mijloace. Maximum de efecte cuminimum de mijloace, aceasta a fost deviza meastilistică. Iar uneori am obŃinut lucruriextraordinare cu un limbaj minimalist. Iată oscenă din piesa Frumoasa călătorie a urşilorpanda povestită de un saxofonist care avea oiubită la Frankfurt. Este o scenă pe care,sincer, nu cred că aş fi scris-o în româneşte. Atrebuit să mă lupt cu limba franceză, să acordmai mult spaŃiu tăcerii şi sunetelor în pieselemele pentru a scrie într-un stil minimalist darfoarte eficient din punct de vedere teatral.

Extras:A doua noapte

El şi Ea în penumbră. El Ńine o Ńigarăneaprinsă în gură şi o brichetă în mână.

Ea – Spune a.El – a.Ea – Mai tandru… a.El – a.Ea – În şoaptă… a.El – a.Ea – Vreau un a dulce… a.El – a.Ea – Spune a ca şi când ai spune că mă

iubeşti.El – a.Ea – Spune a ca şi când ai spune că n-ai

să mă uiŃi niciodată.El – a.Ea – Spune a ca şi când mi-ai spune că

sunt frumoasă.El – a.Ea – Spune a ca şi când ai spune că eşti

un dobitoc.El – a.Ea – Spune a ca şi cum ai spune că mă

doreşti.El – a.Ea – Spune a ca şi cum mi-ai spune rămâi.El – a.Ea – Spune a ca şi cum mi-ai spune

dezbracă-te.El – a.Ea – Spune a ca şi cum m-ai întreba de ce

am întârziat.


El – a.Ea – Spune a ca să-mi spui bine ai venit.El – a.Ea – Spune a ca să-mi spui la revedere.El – a.Ea – Spune a ca să mă întrebi dacă Ńi-am

adus ceva.El – a?Ea – Spune a ca să-mi spui că eşti fericit.El – a.Ea – Spune a ca să-mi spui că nu mai vrei

să mă vezi niciodată.El – a.Ea – Nu, n-ai spus bine...El – a!Ea – Ştii ce, dacă nu mă asculŃi opresc jocul.El – a.Ea – Deci, spune a ca şi cum ai spune că

nu vrei să mă mai vezi niciodată.El – a...Ea – Foarte bine. Acum spune a ca şi

cum mi-ai spune că ai dormit foarte rău fărămine, că nu m-ai visat decât pe mine şi că te-ai trezit foarte obosit dimineaŃa şi fără nici unchef de viaŃă pentru tot restul vieŃii.

El – a...Ea – Hm... Spune a ca să-mi spui că ai

ceva foarte important de spus.El – a.Ea – Spune a ca să-mi spui să nu-Ńi mai

cer să spui a.El – a!Ea – Spune a ca să-mi spui că e minunat

să vorbeşti numai cu un a.El – a.Ea – Cere-mi şi tu mie să spun a.El – a.Ea – Cere-mi să spun un a dulce.El – a.Ea – Cere-mi să spun un a dulce, în

şoaptă.El – a.Ea – Întreabă-mă dacă te iubesc tot atât

de mult cât mă iubeşti tu.El – a...?Ea – Spune-mi că te fac să-Ńi pierzi minŃile.El – a!Ea – Şi că te-ai săturat!El – a!Ea – Bine... Oare să vreau eu o cafea?El – a?Ea – Păi sigur că vreau.El – a?Ea – Un cubuleŃ, merci.El (întinzându-i pachetul lui de

Ńigări) – a?Ea – Nu, le am pe ale mele.El (îi întinde bricheta) – a?Ea – Mai târziu.El – a?Ea – Ştiu eu... Parc-aş prefera totuşi să

rămânem şi să ciugulim ceva acasă.El – a.Ea – Sigur. Da’ avem din ce face un sos?

El – a.Ea – Atunci ieşim în oraş.El – a!Ea – Atunci rămânem acasă.El – a...Ea – Vino-’ncoa’.El – a...Ea – Priveşte-mă drept în ochi.El – a.Ea – Spune a în gând.El –...Ea – Mai dulce.El –...Ea – Mai tare. Şi mai clar, ca să-l pot capta.El –...Ea – Acum spune a în gând ca şi cum ai

spune că mă iubeşti.El –...Ea – Încă o dată.El –...Ea – Spune a în gând ca şi cum ai spune

că n-ai să mă uiŃi niciodată.El –...Ea – Spune a în gând ca şi cum ai spune

că sunt frumoasă.El -...Ea – Şi acum am să te întreb ceva... Ceva

foarte important... Şi tu să-mi răspunzi îngând. Eşti gata?

El –...Ea – a?El –...Ea –...El –...

Suprimarea gramaticii

Tot în contextul luptei cu limba francezăam inventat uneori... situaŃii absurde sau ludicesau pur şi simplu interesante în care cuvintelespuse sunt puŃine iar uneori nu mai au nevoienici măcar de gramatică. Unul dintre textele melecare au provocat deseori hohote de râs dar şio anumită reflecŃie amară pe tema ideii derevoluŃie figurează în culegerea „Teatrudescompus, sau Omul ladă de gunoi”. Este untext despre revoluŃia franceză dar şi desprerevoluŃie în general, mai precis despre ideeacă orice revoluŃie „îşi mănâncă până la urmăcopiii”. Un text fără gramatică. O idee, de fapt,care nu poate funcŃiona decât fără gramatică.

Extras:

RevoluŃionarul (urcat pe un butoi) –SoluŃia?

MulŃimea – SoluŃia! SoluŃia!RevoluŃionarul – Ieşirea?MulŃimea – Ieşirea! Ieşirea!RevoluŃionarul – Calea?MulŃimea – Calea! Calea!RevoluŃionarul – RevoluŃie!MulŃimea – Oooo!RevoluŃionarul – RevoluŃie! RevoluŃie!


MulŃimea – Aaaa!RevoluŃionarul – RevoluŃie! Exploatare!

Lichidare!MulŃimea – Aaaa!RevoluŃionarul – Libertate! Egalitate!

Fraternitate!MulŃimea – Oooo!RevoluŃionarul – Puterea…MulŃimea – Aaaa!RevoluŃionarul – NaŃiunea… Poporul…

Săracii…MulŃimea – Oooo!RevoluŃionarul – VoinŃa! Adevărul!

Drepturile! Principiile! Proprietatea! Pământurile…MulŃimea – Pământurile! Pământurile!RevoluŃionarul – Hrana… Legitimitatea…

DemocraŃia… Ziarele… Cuvântul…MulŃimea – Cuvântul! Cuvântul!

Cuvântul!RevoluŃionarul – Republica!MulŃimea – Aaaa!RevoluŃionarul – Unică! Indivizibilă!

Eternă! Pură!MulŃimea – Republica! Republica!

Republica!RevoluŃionarul – ConstituŃia!MulŃimea – Unică! Indivizibilă! Eternă!

Pură!RevoluŃionarul – Patria! NaŃiunea!

Muncitorii… Munca… Pâinea… Familia…(Începe să plângă.) Căminul… Copiii…Şcoala… Căldura… (Furibund.) Viitorul!łelul! Visurile! Soarele! Lumina!

MulŃimea – Lumina! Lumina!RevoluŃionarul (nemilos) – Porcii…

Jefuitorii… Exploatatorii… HoŃii… ParaziŃii…Destul!

MulŃimea – Destul! Gata! HaŃ!RevoluŃionarul – Nobilii… Burghezii…

Bancherii… Proprietarii… OfiŃer ii…Generalii… Cardinalii… Predicatorii…BirocraŃii… Judecătorii…

MulŃimea – Destul! Finita! HaŃ!RevoluŃionarul – Miniştrii…MulŃimea – Miniştrii! Miniştrii!RevoluŃionarul – Destul!MulŃimea – Finita!RevoluŃionarul – HaŃ!MulŃimea – Uraaaa!RevoluŃionarul – Regele!MulŃimea (speriată) – Regele?RevoluŃionarul – Regele! Regele!MulŃimea – Zău? Regele?RevoluŃionarul – Regele! Regele! Destul!

Finita! HaŃ!MulŃimea – Destul? Finita? HaŃ?RevoluŃionarul – Da! Regele!MulŃimea – Bineee!RevoluŃionarul – La moarte! La moarte!MulŃimea – Destul! Finita! HaŃ!RevoluŃionarul – Regina!MulŃimea – Zău? Regina?RevoluŃionarul – Regina! Regina!

Destul! Finita! HaŃ!

MulŃimea – Bineee! Regina! Destul!Finita! HaŃ!

RevoluŃionarul – PrinŃul!MulŃimea – PrinŃul? Delfinul?

Moştenitorul?RevoluŃionarul – Acum!MulŃimea – Oooo…RevoluŃionarul – Acum! Imediat! Acum!

Delfinul! Destul! Finita! HaŃ!MulŃimea (dezlănŃuită) – Acum!

Imediat! HaŃ!RevoluŃionarul – Idolii!MulŃimea (dezlănŃuită) – Acum!

Imediat! HaŃ!RevoluŃionarul – Dumnezeu!Un om din mulŃime (şocat) – Dumnezeu?!RevoluŃionarul – Destul! Finita! HaŃ!MulŃimea – Destul? Finita? HaŃ?

Dumnezeu?RevoluŃionarul – Dumnezeu! Sfântul

Spirit! Sfânta Treime! Destul! Finita! HaŃ!MulŃimea – Dumenzeu? Sfântul Spirit?

Sfânta Treime? HaŃ?RevoluŃionarul – Acum!MulŃimea – Acum?RevoluŃionarul – Acum! Imediat!MulŃimea (lungă consultare) – Dumnezeu?

Sfântul Spirit? Sfânta Treime? Imediat?RevoluŃionarul – Acum! Aici! Imediat!MulŃimea – Bineee!RevoluŃionarul – Danton!MulŃimea – Bineee! Acum! Aici! Imediat!

HaŃ!RevoluŃionarul – Marat!MulŃimea – Acum! Aici! Imediat! HaŃ!RevoluŃionarul – Saint-Juste!MulŃimea – Aici. Imediat! HaŃ!RevoluŃionarul – Robespierre!MulŃimea – Imediat! HaŃ! Kaputt!RevoluŃionarul – Victorie! Victorie!

Victorie!MulŃimea (se aruncă asupra

REVOLUłIONARULUI şi-l linşează) –Destul! Finita! HaŃ! Kaputt!

RevoluŃionarul (murind) – Nasol…Nasol… Nasol…

Un om din mulŃime (urcând pe butoi) –Victorie! Victorie! Victorie!

MulŃimea (se arucă asupra omuluiurcat pe butoi şi-l omoară) – Imediat! Destul!HaŃ! Finita! Kaputt!

Omul care a urcat pe butoi (murind) –Nasol… Nasol… Nasol...

Un al doilea om din mulŃime (urcând pebutoi) – Victorie! Victorie! Victorie!

MulŃimea (omorându-l şi pe al doilea omurcat pe butoi) – Finita! HaŃ! Kaputt! Destul!

(Etc. Etc. Rând pe rând toŃi cei care urcăpe butoi sunt omorâŃi.)

Ultimul om rămas viu (privind în jurullui, rămas singur, devenind nebun) –Merde… Merde… Merde…


Mircea ConstantinescuMircea ConstantinescuMircea ConstantinescuMircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

Ne şopteşte DEX-ul (pg.883): „A spiona,vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestininformaŃii secrete privitoare la un stat şi aletransmite altui stat. 2. Tranz. şi refl. recipr. A(se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raportacuiva cele aflate.* A (se) privi, a (se) urmări pefuriş... Din germ. spionieren, lt. spionare. Cf.fr. espionner.” Dacă dicŃionarele ar evidenŃiatoate nuanŃele (= conotaŃiile)posibile şi reale, dimensiunileacestora s-ar recomanda dreptun soi de turnuri Babel; sarcinarespectivă au preluat-o scriitoriide (non)ficŃiuni; eiii! dar maiscriu câte ceva şi... ambasadorii,consulii, ministeriabilii, ba chiarînşişi... spionii.

Un exemplu la-ndemână arfi lucrarea „Femei spion” a luiWilhelm Dietl, recomandatăgeneros a reprezenta un inter-national bestseller. Despreacest Dietl se mărturiseşte că arfi „scriitor şi jurnalist”, dar şi că„a lucrat ca agent de informaŃii pentru serviciulde spionaj german în Orientul Apropiat şiMijlociu între anii 1982 şi 1993” şi că „a publicatmai multe cărŃi despre terorism şi politicăexternă”. Cotorul cărŃii îi devoalează bustul; unins cu chip bonom, rotunjor şi descheiat lacămaşă, cu o privire ageră, vag disimulată subochelarii aproape invizibili, aşa cum poŃi întâlnio droaie pe sub neoanele virulente dinhipermarketurile lumii. CondiŃia de a treceneobservat mi se pare corect îndeplinită. Asta,indiferent de faptul că acest autor şi-a mai exersatcu folos (inclusiv material) peniŃa şi scriind„Războiul sfânt pentru Allah”, „AgenteleMossadului” sau „DicŃionarul terorismului”.I-am parcurs cartea, curios şi deprimat –deprimat fiindcă aveam/ am atât de puŃinecunoştinŃe despre spionii reali, mai cu seamăcând sunt purtători (teoretic) de fustă.Rapoartele lui Dietl sunt bine puse-n pagină şideŃin, cum altfel?!, bunul-de-tipar conferit capaşaport de către organele abilitate.

Destinele aventuroase (câteodatăfinalizate letal...) ale unor domnişoare/ doamnevârâte până peste cap în acŃiuni de spionaj

„FEMININUL...”VERBULUI A SPIONA

sunt punctate sobru, documentat, lapidar,chiar... litotic (prietenii ştiu de ce...). Acestefemei din spatele uşilor închise au „lucrat”pentru CIA, MI5, KGB, Stasi. Doar despre 14dintre ele s-a decis Dietl să scrie. Am văzut înunele filme ziduri impresionante pe care suntinscripŃionate numele eroilor din războaielelumii moderne; fireşte, nu mă aştept şi la ziduri

comemorative privinddispăruŃii dintre spioni...

Numele acestor „perso-naje” sunt de cele mai multe orinecunoscute fie şi celor iniŃiaŃi;iată de ce m-am decis să leenumăr, în ordinea propusă deWilhelm Dietl: „DominiquePrieur: Opération Satanique –Christel Guillaume: soŃiaspionului din Cancelarie –Stella Rimington: gospodinasuperspion – Melissa BoyleMahle: o adiere a politicii depace – Marita Lorentz: o viaŃăpe marginea prăpastiei –

Violetta Seina: capcana cu miere a KGB-ului –Aliza Magen: o viaŃă în Mossad – Erika MariaChambers: răzbunare pentru atleŃii Israelului –Gabriele Gast: cea care a dansat cu lupul –Principiul Romeo şi Julieta – Margret Höke:agentă din iubire – Ulla Kirmsse: iscoada –Martha Hille: şefă de personal – ClaudiaSchmid: este suficient un telefon”.

Autorul aminteşte într-un Cuvânt înaintede cazurile mult mai cunoscute de public:Mata Hari (respectiv Margaretha GeertruidaZelle) şi Christine Keeler. E o carte captivantă,se citeşte ca un roman poliŃist bine scris –unde fiecare capitol tratează un alt „personaj”,decupat dintr-o realitate cumplit de reală, deşidosnică şi extrem de periculoasă. Suntdepistabile şi pete albe, dictate de „regulajocului”: hic sunt leones...

Cine, de ce, pentru cinemai scrie astăzi basme?...

Salman Rushdie nu mă cumpără/ citeştepe mine. Eu, un deficitar europensionar, îlcumpăr/ citesc pe Salman Rushdie. Cascada


dintre noi începe să-mi fie prea zgomotoasă.Norocul lui este că l-am privit în ochi(iobosiŃi, asiaŃi, trişti, îndepărtaŃi de mine, denoi...) şi i-am spus câteva fraze în franglezamea improvizată. Am primit, atunci, un mesajde la cineva care a avut privilegiul de a privişi asculta concertul de muzică concretă alNiagarei: culmea e că nu i s-au sparttimpanele!

Cu aceste fraze dezvălui că măderanjează de la o vreme şi talentul şi faimaacestui angloindian!... Sper că n-am fost unranchiunos de duzină, ci numai un invidiospe vigoarea altcuiva, în fond, un visătoreŃşi-un plăsmuitor ca şi mine. Id est: ca şi mine.

În copilăria sa indiană, pe SalmanRushdie l-a marcat definitiv, după cum a şimărturisit undeva, basmul brechtian„Vrăjitorul din Oz”. Toate cărŃile sale suntpoveşti, ci doar câteva sunt basme. Prezentacarte despre „Luka şi focul vieŃii” este tot unbasm; ca şi Exupéry, Wilde sau Carroll,Rushdie pare, doar pare să comită basmepentru copii; publicul său e, defapt, un arborecu multe inele desenate în trunchi. Farmeculacestei seve urcă dintr-o alchimie specificădoar creatorilor cu imposibil impact înrealitate, dar cu un serafic impact în realitateafiecăruia dintre pământenii care au visat, citit,ascultat cel puŃin un basm în prototinereŃealor. Suavitate dinamică. Limbaj liminar şisibilinic. Tezism doldora de afecŃiuneumanitaristă (= tolstoistă!). Iubire de amantă,de familie, de toate fiinŃele cu care Omulîmparte Pământul. Sentimente serafice,absurde, violente. TransparenŃa fulgerătoarea transgresării Lumilor, graniŃelor, a Logiciicurente. Cântece şi mesaje auzite doar deiniŃiaŃi, bipezi ori patrupezi. Perfectă confuzieîntre diaspora ideilor clare şi Ńara ideilorconfuze, a eresurilor ce Ńin de cutume şi părerirădăcinos-comune. Permanente translaŃii,explicite pe cât de obscure, între lumi careglisează lejer şi subit. Onomastici tribale oridoar favorizate de majuscule Ńipătoare,acronimice sau numai exclamative.

Picături de otravă, de balsam, de spermă,de virusul vieŃii fără de moarte. Acestea, şipoate încă altele, sunt ingredientele necesarepreparării tortului aniversar al basmelorpentru adulŃi create de doar cei care mai sperăceva bun de la homo sapiens sapiens. A nuse subestima faptul că succesul său (=Rushdie) narativ îşi trage procentul de peteritoriul bubuitoarei explozii aepifenomenului de pe tărâmul epifenomenuluizis şi Harry Porter. Doar că Rushdie nu-şicvartalizează oximoronic subiectul şipersonajele – dimpotrivă, translaŃiile sale suntsimple, pitoreşti, luxuriante şi incredibile, aşacum îi dictează imperativ sorgintea indiană:asta chiar dacă acrostihul cărŃii subliniază unoraş european (care, în română, denomineazămila...): Magice locuri pe toŃi ne-nconjoară,/ Iată-le-ntinse-năuntru şi-afară,/Lumi minunate din zori până-n seară./

Acelaşi adevăr toate îl zic:/ N-ai fără iubiredefapt nimic”.

Primul basm, „Groaznicul lucru care s-aîntâmplat în frumoasa noapte înstelată”(Rushdie şi-a permis o droaie de majusculeaici) începe astfel: „A fost odată în oraşulKahani din Ńara Alifbay un băiat pe care-lchema Luka şi care avea două animale: unurs pe care-l chema CuŃu şi un căŃel pe care-lchema Ursu, aşa că ori de câte ori striga«CuŃu!», ursul venea legănându-se amabil pepicioarele din spate, iar când striga «Ursu!»,căŃelul fugea înspre el dând din coadă. CuŃu,ursul maroniu, era din când în cândmorocănos şi ursuz, dar era un dansatordesăvârşit, ce se putea ridica în două picioareşi executa plin de fineŃe şi graŃie valsul, polca,rumba..., precum şi dansul păunului din sud.CăŃelul Ursu era un labrador ciocolatiu, uncâine prietenos şi blând, chiar dacă uşoragitat şi uneori neastâmpărat. De dansat nuputea dansa pentru nimic în lume, fiind, cumse spune, împiedicat, dar ca să compensezepentru această lipsă, avea darul unui timbruperfect, aşa că putea cânta ca nimeni altul...”(etc.). Mai apoi aflu că: „Îi depăşi un autobuzarhiplin, care ducea muncitorii în zonaindustrială, unde fuseseră cândva fabricile detristeŃe. Lucrurile se schimbaseră în Kahanişi tristeŃea nu mai era principalul produs deexport al oraşului, ca pe vremea când fratelelui Luka, Harun fusese copil. Cererea depeştiposaci scăzuse şi lumea prefera sămănânce produse mai gustoase, venite demai departe, cum ar fi Ńipari zâmbitori dinsud, carne de căprioară optimistă din nord...”Mai aflu apoi şi că un pasaj pare scris deUrmuz, nu de Rushdie: „De-a lungul maluluifugea un iepure alb îmbrăcat în vestă, care-şiconsulta îngrijorat ceasul. Din loc în loc peambele maluri apărea şi dispărea o cabinătelefonică bleumarin aparŃinând poliŃieibritanice, din care ieşea periodic un individperplex, cu o şurubelniŃă în mână. Un grupde bandiŃi pitici se făcu nevăzut într-o gaurădin cer.”

... Nu doar că poate să scrie basmeRushdie mă enervează, dar că o face cândpe deasupra creştetului său se lanseazărachete balistice intercontinentale şi obuzede mare calibru şi o treime din omenire abiaîşi respiră traiul zilnic şi nici eu nu mă simtgrozav... Altfel zis, mă enervează la culmeliniştea acestui suflet inteligent, priceput capuŃini alŃii să ne împuşte cu slove ce parsmulse dintr-o altă lume!...

Încă enigmaticul Da Vinci

... Însuşi numele său se grafiază în douămoduri: Da Vinci şi da Vinci. Acesta ar fi doarun cusur minor; cusurul major e că, pentru„marele” public, numele ca atare e legat deacea mizerie de tablou, adorată sub numelede Gioconda. Mona Lisa. N-am fost


niciodată, azi mai mult ca oricând, fascinat derespectiva pictură, asupra căreia s-au emismaldăre de comentarii, ba chiar s-au scris şicărŃi (inclusiv de ficŃiune, vezi Dan Brown).Din păcate, din spirit comercial, un sfert dintabloul buclucaş figurează drept copertăstudiului „Da Vinci. Arta şi ştiinŃauniversului” al lui Alessandro Vezzosi,probabil unul dintre cei mai avizaŃicomentatori ai vieŃii şi operei acelui geniu.Oricât de mistic aş părea la o lectură fugace,personal cred că Da Vinci – împreună cu unalt genial vizionar, l-am numit pe Jules Verne,– nu-i altcineva decât un extraterestruteleportat special pentru a fi avertizaŃi căpământeanul de rând e prea mojic întruinteligenŃă spre a asigura realul progres alomenirii. Ceea ce unii, majoritatea, considerăa fi reprezentat Renaşterea culturii/civilizaŃiei europene – celelalte continentese supun unui alt „calendar”, cu „epoci deaur” situate în timpi istorici paraleli saudiscordanŃi cu timpii europeni, – n-a fostdeloc lipsită de genii practicante alediverselor arte şi ştiinŃe şi rituri religioase.Da Vinci, însă, poate fi asemuit unui unicgheizer explodant, dintre ale cărui şuvoaievizionare se hrănesc înşişi contemporaniinoştri, mai cu seamă muncitorii înalt calificaŃiai experimentului desfăşurat sub Geneva,constructorii temerari ai unei nanosecundedezvăluitoare a Big-Bang-ului maternal alvieŃii terestre.

Am să apelez, pentru început, la oprezentare, tot comercială dar nu lipsită demiez, oferită de coperta a patra a prezenteicărŃi: „A reprezenta invizibilul, acesta estevisul lui Leonardo da Vinci, marele maestru alRenaşterii, artistul ştiinŃei şi al tehnologiei, aceea ce el denumeşte pictura mentale, adesenului analitic care încearcă să descifrezefenomenele Universului. Pentru a-l înŃelegepe Da Vinci,” (= iată, fie şi în acest textpromoŃional se oscilează între acel da cu saufără majusculă!) „publicul avea nevoie de onouă biografie, dincolo de mituri şi mistere,legendă şi retorică, o incursiune înnumeroasele manuscrise şi documenteoriginale; era nevoie de o interpretare nouă”(= ediŃia de la Gallimard, după care s-aexecutat traducerea în română, datează din1996) „a acestei opere interdisciplinare,universale şi mai actuale decât oricând.Alessandro Vezzosi, unul dintre cei mai maricunoscători ai lui Leonardo, ne însoŃeşte înaceastă aventură şi ne face să-l descoperimpe adevăratul Leonardo, această hidră cu omie de capete...” Hidră??!! Haidade!...TotuŃi, ŕ mon avis, Vezzosi mi-a înmiresmatcugetul, neacordându-i celebrei Giocondadecât „atenŃia” câtorva fraze, şi acestea strictistoriste. Niciun cuvinŃel-arac pentrusprijinirea ilustrei „capodopere”renascentiste. Grazie, signor Vezzosi!...

Un volum care însumează o întreagăenciclopedie auctorială în numai 150 de

pagini, bogat însămânŃate cu ilustraŃii colorşi alb-negru, iată o performanŃă la care nubănuiesc că s-ar înhăma prea mulŃi savanŃi,de ieri, de azi, de mâine. Fiind mai mult casigur că ediŃia română din 2007 s-a epuizatîndemult, amatorii, subcutanaŃi de frigurile-malaria privirii-citirii acestui volum, excelenteditat, să purceadă la acele biblioteci publice,câte vor mai fi existând, şi să-şi permită odesfătare sui generis. Rolul meu se reduce laa le semnala că mai există pe piaŃă şi cărŃiimportante, de neocolit. Voi insera, de aceea,doar câteva propoziŃii ale lui Da Vinci, urmatede un succint succedaneu aparŃinândanalistului Vezzosi: „«Ceea ce există înUnivers, în esenŃă, prezenŃă sau ficŃiune,pictorul are mai întâi în spirit, apoi în mâinilesale. Iar mâinile sale sunt atât deîndemânatice, încât dau naştere la un mo-ment dat unei armonii a proporŃiilor pe careprivirea o îmbrăŃişează la fel cum cuprinderealitatea însăşi». Pentru Leonardo, picturaeste un scop ultim, este căutarea absolutului,sinteza experienŃei într-o artă totală. Arta este«filosofie» şi scienza mentale; se hrăneştedin ambiguitate, fiica inexprimabilului; nuimită natura pentru a o repeta, ci pentru acrea marea operă a raŃiunii şi a utopiei, pentrua face imaginarul mai concret şi realitatea maiabstractă, pentru a face verificabile cosementali şi vizibil ceea ce nu ar fi, altminteri.Prin desenul analitic, pictura controleazădevenirea şi esenŃa corpului-edificiu-maşinăal universului, până la infinitele fenomenecare nu au fost niciodată experimentate”. Şiiar Da Vinci: „Spune-o cu frenezie: De ceochiul vede mai clar un lucru în vis decâtimaginaŃia în stare de veghe?”

P.S. Dacă vă procuraŃi volumul, priviŃila nesfâr şit „AdoraŃ ia magilor” şi„Bunavestire” şi „Cina cea de taină”; poateveŃi înŃelege de ce-mi repugnă „faima”„Giocondei”... Notează Vezzosi: „Portretul defemeie... astăzi atribuit cu certitudine luiLeonardo, este cel al Ceciliei Gallerani (îngreacă, cuvântul care desemnează herminaeste galč) care, în 1490, la şaptesprezece ani,a devenit iubita lui Ludovic Maurul.Repetatele replicări ale pânzei originale aufăcut să dispară degradeul luminos dinfundal, au introdus o inscripŃie cu un titlufals şi un W de la Vinci, au alteratpieptănătura personajului, au modificatgeometria arabescurilor, colierul, formamâinii stângi şi a unor degete de la dreapta,fără a face să dispară cu totul savantaeleganŃă a acestei capodopere absolutecare este Doamna cu hermină (subl. mea).(...) Operele şi studiile lui Leonardo suntnutrite de schimburi interdisciplinare şi deanalogii metodologice. A desena o maşinăriesau a schiŃa compoziŃia unui tablou, a re-produce anatomia corpului uman (microcos-mosul) sau a «corpului» pământului(macrcosmosul) sunt pentru el demersuriasemănătoare.”


Fâlfâilã

Fâlfâilă este un pretext.Fâlfâilă este un iepure gras şi roz.Când îşi fâlfâie urechile,undeva în lume se produce

un transplant de inimă.Cauzalitatea asta meschină

are şase feŃe şi două direcŃii,ca două zaruri căzute-n doi-doi,

pe tabla lui octombrie.Fâlfâilă nu-i din pluş, o nu!Fâlfâilă e din fapte şi mofturi,e din emoŃii şi cuvinte Fâlfâilă;ochii şi fruntea şi coastele şi palmele din pluşau rămas în mine.Pe vremea aia,frunzele jucau alba-neagra între pulpele toamnei,arborii îşi apretau cămăşile vişinii,aerul mirosea a cearşafuri pătate cu vin.Geaca de blugi decupată dintr-un peron gripat,în mânecă, trandafirul clişeic,pitonii de oŃel în privire,Ńigara între suflet şi tâmple,şi eram gatade luptă.Fâlfâilă nu era pe-atunci, dar asta n-are a face.Duminica asta-i ca o babă cu icter,traversând un cimitir,cu sicriul în spinare.Curge galben, curge economic.Ochii mei o urmăresc

printr-o baltă cântând la vioară.Balta aia va ajunge undeva,undevaul va ajunge-n Dunăre,şi cine ştie cine mă va privi fix în ochi.Fâlfâilă se dă huŃa în braŃe

căptuşite cu albastru,sărută ochi ca două ceruri fulgerate,şi cere bot.Mângâiat de stăpân,Fâlfâilă îşi fâlfâie urechile.Îmi deschei pieptul c-o nemişcare largă,şi aştept.Duminica asta-i numai bunăde întors la murit…

De vorbã cu tata

De fiecare dată,drumul până la tine e mai lungcu un mormânt.Nu ştiu cine te-a băgat aici,dar să ştii că te-a pus cu faŃa la vântşi cu lumea la spate.Pe-acasă, totul e ok –soarele încă joacă somata cu corneteprin geamul chituit de tine,pereŃii-s mai groşi cu cinci milimetri,mamei i-au crescut struguri

albi pe lângă urechişi duminici galbene în palme,(spune că te mai aşteaptă doar treizeci de anişi-o ia de la capăt),televizorul diamant a suferit trei anevrisme(i-au pocnit lămpile,şi nu se mai găsesc în comerŃ),pămătuful tău,plin cu riduri de var şi aproape chel,începe etajera,dar te plictisesc, nu?În rest,toate-s la fel de altfel,numai paişpe octombrie acelaşi vameş ursuz,cu o mână-n buzunar,cu cealaltă, până la cot, în sufletele oamenilor.Iar eum-am tăiat numai de paişpe

ori la primul bărbierit,mi-am rupt aŃa c-o Ană plină

cu melci verzi în ochi,m-am apucat de fumat tutun,

apoi basme, apoi beznă,am învăŃat că, dacă e să pleci, s-o faci devreme,n-am reuşit să mă fac inginer, am făcut filosofiaşi m-am apucat să scriu prost.Tu ce mai faci?văd că Ńi s-a maturizat crucea,nucul care-Ńi creşte din pieptzgârie burŃile ciorilor,gardul ce te măsoară a năpârlit ruginiu,placa cu numele tău abia te mai Ńine minte...Taci?

Adrian A. AgheorgheseiAdrian A. AgheorgheseiAdrian A. AgheorgheseiAdrian A. Agheorghesei

POEZIE

Foarte activ pe site-uri literare (www.europeea.ro, www.agonia.ro,www.hermeneia.com, www.roliteratura.ro), tânărul ieşean Adrian A.Agheorghesei (n. 1984), absolvent de Filosofie, a publicat mai puŃin în presa literară,dar este un poet înzestrat şi sensibil, plin de imaginaŃie, care se caută şi, de obicei,se găseşte. (T.C.)


Ai devenit greu abordabil, tată!Acum plec.Aaa! vezi că nenorociŃii ăştia viivor să te-adune într-un sac de pânză,claie peste grămadă –cică ar mai încăpea câŃiva peste tine...Mai vin.Dacă te mai găsesc,am să-Ńi mai spun de mine, de altele,aduc şi cărŃile de-un tabinet,şi poate căam să mănânc şi eu o nucădin nucul tău.

Suspiciune

Este aproape unu noaptea.E mult vânăt,e-o umezeală circulară,linişte de sticlă,şi-i drum.Parcă aş locui într-o călimară uitatăîntr-un tren.Doar morgă albă,tăiată de siluete mov,dacă aş atinge-o c-un suflu,s-ar sparge în milioane de molii.E vremea vinului fiertîn plapume, şezlonguri,e vremea marilor absenŃe,e de-aprins ceară şi tras jaluzele,şi de uitat e vreme.Este aproape două, şi totuna –Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte.Şi nici măcar nu ninge ca pe un podspânzurat între două cabane,şi nici măcar nu scârŃăie lunaîn scripcile câinilor,şi nici măcar vreun întârziat,cu coatele în suflet şi fluierul pe buze,şi nici măcar eu,nicimăcar.

Umbrã în carnede sãrbãtoare?

Până şi lumina are călăuză: bezna,îti spuneam cu buzele făcute semn de carte,urmând impalele grasedin ochii tăi am-uitat-cum coloraŃi;îŃi strângeam botul – răŃuşcăde parcă strângeam zburătoarele

unui planor uleios,ca şi cum strângeam cârlionŃii

unei roze puturoase te strângeam,râdeai amestecat cu argint pe sticlă,râdeai picurat şi cu râs japonez,ca furculiŃele în cristal râdeai.

Povestea cu doctorul de-a curăŃatperitonita din tine

mi-o spuneai cu dialog şi gesturi,cu inflexiuni sugrumate mi-o spuneai,până te puneai pe plâns varul voroneŃului,plângeai mic, licurici stinşi,ca ace de castan peste orfelinate plângeai;n-a murit doctorul, s-a-mbolnăvit

doamne-doamne de apendicită –te împăcam,şi gâdilindu-te în tălpi te-mpăcam.

Venea noaptea de-a dura,călare pe ditamai veioza aia verde,venea fără margini şi fără ceas venea;fumam amândoi dintr-o Ńigară două Ńigări,fugăream armăsarii vişinii din pahar,ameŃitoare incendii după ceafă

ni se încolăceau,ni se încolăceau ca limbă de cobră aprinsă;intram în tine lavă cilindrică,precum urletul de gheaŃă intram

ca mov simplu de vioară,ca umbră în carne de sărbătoare intram,ieşind cu două globuri de ceaŃăîn ochi.Ne promiteam să nu şi să,ca doi prunci cu palmele unite

în nisip ne promiteam,ca prima lapoviŃă peste un câmp cu miei,sobri, pedanŃi ne promiteam sacadat şi ud;ne promiteam să nu şi săca două cruci îmbrăŃişateîntre coastele unui sicriu.

Şi n-am,şi am.

Bacovianã

Din tavanul oraşului static,Se dizolvă cartuşe de griş,Pe furiş, s-a murit acrobatic,S-a-nserat aiurind, pe furiş;În saloane-ambulante, de schele,Se pansează clădirile gri,Bulevardele-n cârje şi-ateleDecupează, din oameni, stafii,Şi e totul final, ca o gară,Şi e tot ca-nceputul de laşi,Felinarele curbe coboară,RMN-uri schilozilor paşi,Şi contururi în piele nocturnăSe salută şi-ntreabă de drum,Se întârzie-n toate, şi-n urmă,E devreme în toate de-acum,Şi eu stau suspendat între mine,Ca un parc între două statui,În căprui mi-au crescut serpentine,Şi în pleoape, o floare de cui.Mai e timp de-o tăcere uşoară,În frunziş încă picură var,Şi e totul final, ca o gară,Şi e totul încet şi-n zadar.


remember me autumn(bacovianã)

cenuşa din sobă mai cadepe străzi e târziu şi sunt noriridică bărbia spre minecu ochi muritori

mă uit la o carte gălbuietuşesc tot mai trist e un semnmă cheamă pahare de aurla mese de lemn

paltonul pe umeri îmi şadepăşesc sec e rece pustiuiar drumul spre tine îmi pareintrare-n sicriu

în ploaie în noapte în baltăzac beat sub lumina din portadu-mă acasă iubitoiubeşte-mă mort

valerianã de toamnã lui G. Bacovia

doar plouă a plâns de nebunăbeau sprite retrăiesc un momentoloagă te du săptămânădin timpul dement

ai mei nu mai vin este zeroprobabil asfaltul e udcastanii spălaŃi ca în deroadmiră un nud

mă scol să îmi fac de mâncaredeschid cel sertar şi cel geamafară e noaptea unsoarepe pietre balsam

mă fură a fum de plecarecu totul şi toate spre cersinistru mai plouă în zarepe-un vechi gunoier

eu zic cã e o toamnã sexy

buruieni pe o cale ferată pustiebiciclişti osteniŃitoate astea le priveam lenevitdin mersul cu tineprimeşte-mă printre lucrurile din poşetăpoartă-mă amestecatcu pixurile şi cardurilepoate am să îŃi memorezlegănarea coapselorapoi întinde-mă pe pieledă-mi puterea să mă dizolvpe abdomenul platdupă care voi adormi cu senzaŃiacă sunt ieftinlasă-mi rest toamna asta

Paul BlajPaul BlajPaul BlajPaul Blaj

POEZIE

dezordinea e o tristeþe

îŃi scriu în numele unei străzi pustii…

clădirile îşi ridică feŃele obosite noapteaşi îmi privesc nudul vorbelor cu acea mirarepe care morŃii o au în visele noastre

toamna e un uragan de jucărie,

mă oglindesc în paloarea ei ca şi cumaş pluti mai repede cu gustul înfrângeriişi m-aş lăsa să cad...

viaŃa nu e decât o discuŃie serioasă de salon,

îŃi spuneam întins pe un trotuar udbeat de căldurahainelor tale simple

fii a mea, regina firmiturilor…

fumuriu de noiembrie

îşi ştergea degetele de firmituri cu gesturi femininerupea unele pişcoturi încet...iar cafeaua o bea Ńinând amândouă mâinile pe canăpentru a dezvolta după eaun surâs de studentă distratăaş vrea să fac ceva important în viaŃă nu ştiu cesă fiu o d’Arc să fiu cinevaglasul ei înainta leneşcum înaintează avalanşelethe man who can’t be moved era sunetul de fondprivea străvezie şi indiferentăclienŃii glumeauinsesizabil intrau glumind în iarnăuite i-am zis termini doctoratul şi după aiastârnim noi o revoluŃie ceva sau mai bine morm-a privit ca o ceşcuŃă doldora cu zahărafară intrase ceaŃa în maşini

dj remember

tu desenezi un trandafir întins între fulgerecu gesturi largica şi cum ai zbura

nu te cunosc vorbim despre iluziipână când noaptea ne încetineştesuneteledeasupra corpurilor

glasul tău cântă sub clarul întunericuluişi un geamăt auriuse desprindede patul în caream înviat

da sunt excentric într-un oraş apuscumpăr frunzepe o alee întunecatăpână când se va găsi cinevasă mă aresteze


*Scrie-mi, Doamne, psalmii florilor de gheaŃăpe ferestre lucii, să îi pot citi.I a-mă în tărie, Ńine-mă în braŃă,mângâie-mi obrazul, nu mă rătăci.

Rupe-mi anii tineri, eu tot cred în Tine,hămesit de viaŃă, cum mă ştiu de mult...Tot aştept chemarea... cât e lungă zarea...Tot la Tine-n naos stau şi Te ascult.

Lângă uşa-ngustă a intrării noastre,unde nu se simte vântul din pustie,vreau să Ńin lumina-n candele aprinsecu ulei din suflet, smirnă şi tămâie.

Cum a fost odată, eu văzându-Ńi faŃaîntr-un lemn de paltin rupt de la Hurezi...Şi era tot lemnul-alb cum este varulşi puteam, în mine, Doamne, să-Ńi pictez

chipul doar văzut în fresce şi-n icoaneşi văzut în gândul nostru cel curatCu o daltă-n suflet Ńi le-am atârnatdăruind ofrande Luminării Tale,

dăruind prosoape Brâului ce-l ai,tot bătând mătănii şi Ńinând canoaneîn Prohodul lumii ca-ntr-un lung alai.

*Vindecă-se lumea de urât şi bube,vindecă-se totul, ca la început,noi eram cu Tine, cu Apostoli SfinŃiine-au Ńinut în palme când ne-au cunoscut.

Ei trăgeau de funii nevăzute luntreapeste care valuri – spume tot veneauşi puteau, de barcă, să unească punteapeste care multe suflete treceau.În procesiunea vieŃii şi a morŃiisuntem toŃi temuŃi în FaŃa Ta din noi;ia-ne, Doamne,-n Casa Binecuvântăriişi mai dă-ne-odată oile-napoice erau curate, ce erau supuse,

ce erau spălate în Lumina Tacând... se rupse puntea sufletelor duseşi se stinse mâna care o ducea.

Felix SimaFelix SimaFelix SimaFelix Sima

POEZIE

Priceasne de Râmnic

*De-am cădea în lumea stearpă încă-odată,nu ne va fi lesne, vom mânca pământ.Dar cu faŃa blândă, albă, preacurată,vom ieşi spre Tine ca dintr-un mormânt.Întuneric fost-a-n anii de sămânŃă

când plecam cu crucea dinspre răsărit.Tu erau în lume: Alfa şi Omegaşi mai eşti şi astăzi către Infinit.Încercam să-atingem fruntea cu sudoare,

anii de prigoană îi aveam în glas,încercam să-ajungem până la Pocale,îngerul e înger, pasul era pasşi urcam pe crucea mântuirii Tale,

şi făceam risipă şi de bun şi rău.Sub piciorul nostru tânăr în sandalese deschide hăul, e deschis din nou.O tămâie-ncinsă arde-n palma vieŃii

ca albina dulce tot căzând în miereîntr-un vânt pornit din aripile ceŃiicare nu mai poate să ne dea putere.Arde lumânarea tot gândind la Tine,

nu se stinge dorul înnodat în grai.La un pom plecat sub boabe de măslinenoi ne-am stâns cu toŃii şi pe toŃi ne ai.Rugăciuni în slavă noi îŃi scriem, Doamneşi le rostim zilnic, întorcând la foi.łinem posturi lungi cu pâine şi cu poamesă ne Ńii lumina, verde, pe altoi.Pe altoiul Lumii, pe un pom al vieŃiine-am urcat cu toŃii, neamuri după neam.

Pomul vieŃii creşte spre-nălŃimi de streşinişi-am ajuns la fructul spre care tindeam.

*Bucura-s-ar sufletul din Tine,cititorule de umbre şi de zeicare treci, când treci, pe lângă mineşi nu poŃi privi în ochii mei,

ochii duşi spre stelele senine,ochii duşi, cândva, peste un plaiunde mana ierbii îŃi era drept hranăşi-ncălŃări de rouă încălŃai.


Nu se frânge-n douăDe-un ferment fecund dinBoabele de rouă…

Tragem la rindeleTrunchiul gros de nucAl acelui careS-a născut năucŞi-i aducem şi-astăziUn buchet de floriŞi-i citim poemulDe mai multe ori………….

*dormi în neputuinŃăBade Simioaneca un vreasc uscat însoba cu olane

nu se rupe pragulpaşilor sub tinenu se rupe foaiaslovelor de bine

dormi în neputinŃăBade Simioanegândurile taletoate-s pe bastoane

şi se coace miezulmărului creŃescdacă eu şi astăziîncă te iubesc

buchisind psaltirealustruind o stranătu cu fruntea rececazi peste icoană

într-un secol lung şicu biserici rupteŃâŃele de mamăzilnic au fost supte

trage-Ńi pieptul alb şitrage-Ńi o lulealumea pleacă-n lunănu plecăm cu ea

dormi în neputinŃăBade Simioanesus pe cer s-au copt şiprunele arjane

oricât ai întindemâna către gurănu găseşti sub iarbănicio-mbucătură

eu te port în suflette hrănesc cu minebade Simioane-nnoaptea care vine,

’NalŃi sunt munŃii ce se văd în zare,Lună-Soare joacă peste eiprecum turma noastră de mioarese-ncălzea la focul sacrelor scântei.

Vântul suflă-n geamuri, lemnele sunt ude,a rămas în vatră scrumul şi cenuşa,apa rece-n vadră, gura fără sunet,nimenea în noapte nu-mi deschide uşa.

Stâlpi de foc revarsă viaŃa dinlăuntrucătre cerul nopŃii-mpodobit cu stele.Eu privesc la ele chiar închizând ochii,stau şi-nşir pe aŃă, răsfirând, mărgele.

Dacă latră câinii – lupii nu au stare,dacă vine ursul – toate tac în corşi mă las pe-o parte şi mă las la vale,sunt în gheara nopŃii şi în voia lor.

Nu găsesc ieşirea, orice porŃi aş duceeu în spate pentru a ne fi deschise,mâinile sunt goale, vasele sunt sparte,cărŃile din suflet le-am dori rescriseşi mă leg de slova Bucuriei Tale

adunând din aer fulgii care cern...copiind PRICEASNE care-mi ies în cale,Aleluia-n Slavă... şi Amin... etern...

*Dar ce-mi spune mieŞi ce-Ńi spune ŃieGlonŃul prin urecheTras de poezieChiar cu mâna mameiŞi-a bunicii meleCând prindeau în salbăRoşiile mărgele

Punem capul tânărPe pământ bătrân –Iarba verde-a jertfeiLeagănă la sânCreierul cel dulceCa pe-un miel sfiosCăruia îi intrăOasele prin os

Şi ar vrea să strigeCu un fir de sânge……..Sub cel clopot zacePururea şi plânge…Cine îl mai strigăCine îl mai cheamă?Pe un deal se stingeGlasul din maramă…

Dar ce-mi spune mieCe vă spune vouăPiatra-n nemişcarePeste care plouăŞi sub ea, sămânŃa


Constantin MateescuConstantin MateescuConstantin MateescuConstantin Mateescu

DATORIA ÎNAINTE DE TOATE

PROZĂ

Muierii mele nu-i place să-i povestescce se întâmplă acolo. Zice că e sătulă demeseria mea nenorocită, dar când aducacasă miel de Paşti sau când îi cumpăr ineleşi mărgele de-ălea scumpe sau rochii cumpoartă doamna Zizi, doctoriŃa, s-o vezi cumse mai gudură pe lângă mine cu NiculiŃăscump şi tigrişorul meu sălbatic. Pot săînŃeleg. E fată de la Ńară, crescută încredinŃă şi supunere. A fost o viaŃă întreagăslugă, deprinsă să pupe poalele stăpânului.Nu poŃi să-i ceri să aibă spirit combativ,de clasă.

Când a sosit în târg, a luat-o în slujbădomnul Sachelarie, unde se poate să fistat vreo şase-şapte ani. Întâi a fostservantă, apoi bucătăreasă şi ajunsesebonă la nepoŃii bogătanului când am venitla Sache să o cer. Tocmai împliniseoptsprezece ani. Era frumoasă şi blândăşi cuminte. Mi se aprinseseră călcâiele,ştii cum se întâmplă când eşti tânăr şi vineceasul de-Ńi pierzi minŃile.

Acum nu că aş avea ceva împotriva eidar mă apucă dracii când o aud ce bine îiera acolo, la Sachelarie, la nenea Sache,că aşa îi spune. Sunt lucruri cu care eimposibil să mă împac: cum poa’ să-Ńi fiebine la stăpân, şi încă la unul careexploatează munca a trei sute de oameni?Care s-a îmbogăŃit pe seama celor cetrudesc? Ioanei, problema asta cuexploatarea nu-i e foarte clară. Nu înŃelege,adică, de ce ar fi muncitorii exploataŃi devreme ce primesc salariu în schimbulmuncii lor, primesc îmbrăcăminte deprotecŃie, concedii, asistenŃă medicală,prime de Crăciun şi Paşti şi alte abureli cucare patronii îi fac să-şi piardă dreaptajudecată.

Pe vremea când am luat-o, vorbeadestul de rar despre stăpânii ei. Maipomenea din când în când de zestrea pecare i-o făcuse la căsătorie nenea Sachedar asta numai la mânie, ca să-mi arate căn-am cules-o de pe drumuri ca pe o

sărăntoacă oarecare. Cu timpul, însă, nuştiu cum se face că a apucat-o dorul dedomnul Sachelarie şi de coana Sanda şi aînceput să-i viziteze şi se întorcea de-acoloba cu un milieu, ba cu un bibelou deporŃelan, de parcă de-astea aveam nevoienoi în casă. Lucram atunci ca electri-cian la Fabrica de scânduri şi binale şimă înscrisesem la celulă şi nu-mi veneaprea bine să se afle că muierea meaprimeşte daruri de la unul din mariigranguri ai oraşului.

Şi uite aşa a început dihonia între noi.De câte ori veneam de la serviciu nervosşi obosit, că acum lucrez pe stradaRândunelelor şi sunt tot timpul prins cumunca, ea nu scăpa nici un prilej să-mispună ce fericită era la domnul Sache şicât de mult Ńineau la ea bătrânii, că o iubeauca pe copilul lor, şi numai lucruri de-ăsteainventate de mintea ei zăltată, că mă pufneaşi râsul când o auzeam. Şi le zicea înadins,ca să-mi arate că o neglijez sau că mă porturât, că n-o răsfăŃ precum fusese învăŃatăea la coana Sanda. Barem dacă ar fi născutvreo doi copii cu care să-şi omoare timpuldar aşa, stând ea degeaba ca o cucoană şineavând ce face, mintea e normal să-izboare la toate bâzdâganiile.

Toate au mers o vreme cum au merspână-ntr-o zi când a început să nu-i miroasebine meseria mea. Zicea că treaba pe careo fac la SiguranŃă e murdară, că toată ziuaîi ciomăgesc pe bieŃii deŃinuŃi, or asta măscoate din sărite, pentru că ea nu ştie câtde complexă şi plină de răspundere emunca mea de-acolo. Ea nu înŃelege,toanta, că Ńara noastră trece printr-o situaŃierevoluŃionară, că e ameninŃată zi de zi debogătaşi şi de slugoii lor, ce se opunprogresului istoric şi transformărilor pecare trebuie să le facem. Şi într-o seară,când m-am întors din misie ostenit şiluasem şi un păhărel de votcă cu băieŃii, aînceput din nou cu clanŃa, că viaŃa pe careo duce nu e viaŃă, că s-a căsătorit cu un


electrician şi s-a trezit în casă cu unmardeiaş şi în clipa aia chiar mi-am ieşitdin fire şi i-am trosnit o labă grea şi a căzutsub masă şi am crezut că n-o să se maiscoale. Am luat-o în braŃe cu blândeŃe, amdus-o în dormitor, pe pat, plângea îndisperare, îmi părea grozav de rău că olovisem dar sunt situaŃii când îŃi pierzicontrolul. Când nu te poŃi abŃine. Când teduce valul.

Ioana s-a abŃinut să comentezeîntâmplarea, se trage dintr-o familie deŃărani semeŃi, căpăŃânoşi, numai că deatunci a căpătat năravul să meargă tot maides la coana Sanda şi să rămână uneoriacolo peste noapte. Pe mine, problema măderanja, bineînŃeles, fiindcă nevasta îşi arelocul lângă bărbatul cu care e juruită, nuaiurea, unde i se năzare ei să meargă. Şiîntr-o zi îmi spune şeful bă NiculiŃă, ce ecu nevastă-ta de se tot duce la banditul ălade Sachelarie, ce tot învârte ea acolo cuduşmanul? Cred că-Ńi dai seama că nu-miera prea bine în vestonul meu, pentru căDogu când îŃi spune un lucru nu-l spunepe degeaba şi am înŃeles ce-ar trebui săfac dar eu am luat-o pe Ioana fiindcă amiubit-o şi o mai iubesc şi astăzi, fi-arsămânŃa ei să-i fie, cum să alung femeiacu care dorm în pat şi care e ochii şi lu-mina mea?

Estimp, tocmai primisem de la Comiteto casă nouă pe strada Praporgescu, de faptcăsoi în toată regula, cinci camere şidependinŃe, ce aparŃinuse înainte avocatuluiColfescu. Ce să mă fac cu hărăbaia aia?Ioana avea acum de lucru, că se trezisestăpână peste o gospodărie cum nu visaseneam de neamul ei şi dă-i cu bidineaua şidă-i cu mătura şi spală geamurile şi curăŃăparchetul, în două săptămâni făcuse lunănoua locuinŃă. łi-era mai mare dragul săvii acum acasă, chiar mă simŃeam boier şilucrurile păreau să se îndrepte, că se duceamai rar la coana Sanda şi parcă-i maitrecuse nebunia şi nu mă mai bătea la capcu ce grozavi sunt foştii ei stăpâni.

Trebuia însă să vină şi ziua limpezirii,pentru că toate cer până la urmă odezlegare, şi într-o sâmbătă, când am sositla instituŃie, aud că-n timpul nopŃii îlridicaseră pe Sachelarie, care zăcea acumla beci, într-una din cele mai jegoaseîncăperi din câte aveam. Făcea tovărăşiecu patru vagabonzi care strigaseră prin târgcă bolşevicii noştri sunt slugile călăului dela Kremlin. împrejurarea, bineînŃeles, nuera de natură să mă înveselească. Nu-miplace să amestec problemele familiei cu

cele de serviciu, aveam şi aşa destulebelele cu Ioana. În plus, la omul ăstamersesem să o peŃesc pe fată. Nu spuncă mă topeam de dragul lui şi nici că n-arfi meritat puŃină puşcărie pentru avereape care o agonisise pe seama celor cetrudeau dar oarece respect îi datoram,oricum ai lua-o. N-aş fi dorit să stăm devorbă aici, la SiguranŃă.

Când m-a chemat Dogeanu în biroulsău, deja mă împăcasem cu situaŃia. Mi-aspus să stau. Băiete, zice, am informaŃiiconfidenŃiale că banditul are legături cu oreŃea de spionaj americană. Că unelteşteîmpotriva ordinii de stat. Aseară mi s-acomunicat prin telefon să îl trimitneîntârziat la Bucureşti. Dar înainte de apleca, aş vrea să-i dai o mică lecŃie de cumtrebuie trataŃi duşmanii şi vânzătorii de Ńarăşi de neam. Cred că ai înŃeles mesajul, nu?

Şeriful a Ńinut să asiste personal laexecuŃie. Măgar. Dorea să se asigure că-mifac treaba cum trebuie. Pentru corectitu-dinea pe care am dovedit-o până azi, credcă aş fi meritat o oarece încredere dinpartea lui. Tare mi-ar fi plăcut să-l văd înlocul meu, deşi n-am nici o îndoială că şi-ar fi îndeplinit cu sânge rece misia. Dealtminteri, aşa am procedat şi eu, nu preaaveam pe unde s-o cotesc. A fostîngrozitor, atâta pot să spun. Tâmpitătreabă. Ce m-a îndârjit mai mult era căSache n-a urlat cum fac mai toŃi bandiŃiicu care am de-a face, nici n-a gemutmăcar, fî-ar să fie, le încasa cu o seninătateaş zice sfidătoare şi mă privea cu nişte ochialbaştri-azurii descurajant de trişti, nu măslăbea o clipă din priviri şi asta mă făceasă-mi pierd cu totul cumpătul. E-n regulă,mi-a spus Dogeanu la sfârşit, lucrat lameserie, şi m-a bătut pe umăr părinteşte.Şeriful luptase în munŃi cu aşa-zişiipartizani şi smotoceala modestă la careasistase era un moft în comparaŃie cuproblemele cu care se confruntase el acolo.

Când m-am întors acasă, Ioana măaştepta în poartă. Nu m-a întrebat nimic,doar m-a privit într-un anume fel şi a zisdacă Ńi-e foame, mâncarea o găseşti pe masăîn sufragerie. Foame nici vorbă să-mi fifost, doar că eram extrem de ostenit şi aş fivrut să beau ceva tărie. Mi-am scos tunicaşi pantalonii şi bocancii şi m-am trântit pecanapeaua din salon pe care se vor fi încuratatâtea generaŃii de burjui. Am stat aşa ovreme cu ochii în tavan, ca ăl nebun. Mătem, mi-am zis, că până la sfârşit va trebuis-o las... şi gândul ăsta mi s-a înşurubat înminte ca un vierme.


Victor DavidoiuVictor DavidoiuVictor DavidoiuVictor Davidoiu

PETRE PÃTRU

PROZĂ

Împreună cu Sanda, pe care „a furat-o” săşi-o facă nevastă, a reuşit să se înalŃe pe sine şiprin copiii pe care i-a avut şi cărora, de mici, levorbea numai în pilde şi-i îndemna să nu urmezedrumul lui, nici al bunicilor, ci să-şi croiască,prin ei înşişi, un trai, desigur mai ridicat.

Când eram noi până de a intra la şcoală,probabil să ne încerce ambiŃia şi voinŃa,conştient că viaŃa omului pleacă de la studii,ne spunea:

– Măi! Eu nu am decât două claseprimare, dar vedeŃi cum socotesc în gând, cumscriu şi cum citesc. Voi să învăŃaŃi carte, mă!Câtă puteŃi!

Sigur că el ne cumpăra, adică ne testa şichiar decidea: pe tine te fac învăŃător, ’tu-Ńi naframă-tii, pe tine inginer, tu eşti bună că ai mâini deaur şi aşa croia planuri pentru viitorul nostru.

Şi, tot pe la vârsta preşcolară, gândesc şiacum, când tata este dus de 24 de ani, cât demult ne cultiva ambiŃia, nu ambiŃia-ambiŃie;ambiŃia era a lui, un pariu cu sine şi cu alŃii şine cultiva (înŃeleg deplin azi această dorinŃă)voinŃa. Ce profund judeca tu, omule, poŃi, darce folos că poŃi, dacă nu vrei? Unii vor, însănu pot, alŃii vor şi pot, cei mai slabi pot, darnu vor, o mică parte a oamenilor nici nu pot,nici nu vor. Repeta până la obsesie.

– Măi copii! Bunicul meu n-avea car.Taică-meu a avut car cu boi. Eu, acum, amcai. Voi să aveŃi maşini, asta vreau şi să vreŃişi voi. Asta vă doresc şi prevăd că se vaîmplini dorinŃa mea.

Prevedea, intuitiv, dezvoltarea omenirii.Observa că societatea nu stă pe loc, că ştiinŃa,tehnica progresează.

Vedea omul acesta în viitor. Cu două claseprimare, nu se lăsa deloc îmbrobodit de alŃii. Şio păŃea. O păŃea fiind un încăpăŃânat în judecatalui dreaptă. Se lupta pentru ideile lui, dorea să leimpună, deşi era un izolat, considerat un omsimplu (nu un simplu om). O întâmplare aproapea deveni tragedie, l-a mai domolit.

Erau alegerile de primari şi consilieri lasate. Alegeri ca-n Caragiale şi la noi în sat,unde dominau trei partide: Partidul NaŃionalLiberal, Partidul NaŃional łărănesc şiLegionarii, numit atunci „totul pentru Ńară”.Petre Petrea, fiind Ńăran şi cum Ńăraniisimpatizau cu P.N.ł., era în grupul Ńărănist.Se aflau, pe atunci instigatori, oameni plătiŃide şefii partidelor din Subdealuri care nu eraualŃii decât boieri din grupul celor şapte familiibogate. AŃâŃătorii erau aleşi dintre

scandalagii, oameni puşi pe harŃă, oaspeŃiipermanenŃi ai cârciumilor. Până la înfiinŃareaîn localitate a „Legionarilor” şi până ca aceştiasă devină o organizaŃie puternică, aici nu s-au petrecut fapte grave, ci fapte în notaobişnuită a minciunilor electorale şi a blamăriireciproce între membrii partidelor aflate încompetiŃie. Într-un timp foarte scurt, în sat s-aextins organizaŃia legionarilor ca o pecingine,cuprinzând o lume pestriŃă. Trei dintre capiicelor şapte familii de boieri, patru cârciumari,ofiŃeri în reyervă, meseriaşi (cojocari, cizmari,tâmplari, muncitori, petrolişti), liberiprofesionişti. Printre ei se aflau şi doi vânătoride meserie. Ei erau capii legionarilor.

Oamenii din sat nu-şi ascundeau simpatiapentru un partid sau altul, astfel că se ştia cui ise acordă votul. Ba se şi lăudau că votează cucutare. Cum Petre îşi afirma net opiniile, a fostde-ajuns să spună că el este Ńăran şi cu ŃărănistulLache a votat. În ziua votului a mai întârziat cuprietenii până mai spre seară când a plecatacasă, la treburile sale. Tiptil, a fost urmărit deGhiŃă, vânătorul, înarmat cu un şiş şi cu unpumnal, de GuŃică, cojocarul şi de încă doimardeiaşi de meserie. Pumnal avea şi GuŃică.

Când a ajuns Petre la vreo trei paşi depoartă, cei patru au sărit pe el; mardeiaşii l-auapucat de braşe, sucindu-i-le la spate şiobligându-l să aibă poziŃia „aplecat”, vânătorulîl apucă de gură cu stânga iar cu dreaptastrângând pumnalul îl loveşte numai în cap,în vreme ce cojocarul îi macină spatele cu zimŃiipumnalului, până când toŃi au simŃit că omuldevenise un mototol însângerat. L-au slăbitdin strânsoare. Petre a căzut moale la pământcu capul ciuruit, năclăit de sânge şi cu faŃazdrobită, tumefiată, cu ochii umflaŃi şi injectaŃi.Surprins, avusese timp să dea doar un Ńipătstins. Bufniturile de sac lovit erau înfundate.Sanda avea deja patru copii, al patrulea fiindde un an. Pe acesta îl culcase în copaie, iar peceilalŃi trei îi supraveghea cum se zbănŃuiauprin casă. Se întunecase de ceva timp. Aşteptasă-i sosească bărbatul din moment în moment,pocnind cu paşii săi apăsaŃi în duşumeauade la săliŃă. Lampa îşi dăruia lumina sa alb-gălbuie. Deodată se eude strigată:

– Sando, Sando, ieşi afară!Ea sare ca arsă şi se năpusteşte pe uşă:– Ce e, ce s-a întâmplat?În curte, în faŃa săliŃei, zăreşte un bărbat

care târa un trup moleşit. După vocea care ostrigase şi după statură, bănuia că cel zdravăn


este vecinul NicuŃă.– Adă ceva, un felinar sau vino cu lampa.– Doamne, Dumnezeule, ce s-a întâmplat?

Ce-ai păŃit, omule?Şi, izbucnind în plâns, scoate lampa

afară, o agaŃă în cuiul din stâlp şi se repedespre cei doi. Spaima o birui şi fiinŃa-i toată ecuprinsă de o înfiorare. Îşi recunoaştebărbatul de sub pasta de sânge închegat pepăr şi pe faŃă. Mai are puterea să întrebe:

– Ce s-a întâmplat NicuŃă?– Ieşisem afară să mai aduc două

vreascuri. Coborând treptele, aud bufnituriînfundate şi icnete scâncinde. Pe tăcute, măapropii de poartă şi ghicesc cum fug patruumbre, lăsând pe caldarâm, în faŃa curŃiivoastre un ghemotoc.

Şi, în timp ce NicuŃă spunea asta, Petrereuşeşte să-şi revină şi să se ridice pe picioare.Sanda înŃelege necazul. Se repede la o oală, oumple cu apă şi, ajutată de NicuŃă, spală deîncheghetura de sânge capul şi faŃabărbatului, după care îl duc în casă.

Petre repeta printre înjurături:– Oameni sunteŃi voi? Nu! SunteŃi fiare

sălbatice! Vă aruncaŃi pe întuneric la pradă!Lasă, lasă, lasă! Nu-i nimic!

– Ia-i cunoscut, omule, grăieşte Sanda.Ce-au avut cu tine?

– Lasă, lasă! Nu-i nimic!– Cine sunt şi de ce cu tine?– Pe unul îl ştiu, este GuŃică cojocarul.

Lasă-l!Mona şi Grigore, copiii mai mari, se

băgaseră sub Ńoală de spaimă. Horia s-a duslângă ei. Dintre toŃi, numai Mona îşi aminteşteîntâmplarea. CeilalŃi erau prea mici.

Cum credeŃi că a plătit Petre?Era un îndârjit. Nu supăra pe numeni. Nu

avea cu nimeni nimic. Dorea să fie în pace cutoată lumea. Însă nimănui nu-i permitea să-lvorbească măcar, darmite să-l atingă. Nu uitaşi nu ierta. Nu era un răzbunător, precumnobilii cavaleri medievali, aruncând mănuşala o cât de mică jignire, ci era adeptulprincipiului deschis, Ńărănesc: da, da! Şi nu,nu! Eu sunt eu şi nimeni nu calcă, nu trecepeste mine. Eu sunt blatern, nu subblatern.Nu sunt supusul nimănui. Aşa să ştiŃi!.

Mereu ne spunea nouă, copiilor, asta.Să o fixăm bine acolo, în mintea noastră.

Cum credeŃi că a plătit cojocarului?Tata era un om neaplecat, absolut blatern,

stăpânul lui însuşi, voluntar până la rigiditate,dar întotdeauna cu o judecată dreaptă. Într-unspirit spartan ne-a crescut pe noi, cei şase copiiai lui, ghicind, se pare, ce drumuri aspre neaşteaptă. Drumul omului e aşternut numai pespini, dragii mei. Pe spini călcăm o viaŃă!nimenişi niciodată nu vă va aşterne în faŃă covoare,preşuri…Noroi, bolovani, mărăcini, hopuriavem de străbătut. Să fiŃi pregătiŃi pentruacestea! Să nu vă lăsaŃi ocărâŃi pe nedrept. Şinici voi să nu ocărâŃi vreodată pe cineva. Tatane-a arătat asprimea vieŃii.

Mama ne da o altfel de învăŃătură. Fină,inteligentă, cunoscătoare a o parte din literaturaromână, cultivată în manierele domnişoarelor

din primul sfert de veac al secolului al XX-lea,blândă, afectuoasă, cu neasemuită putere întrupul ei mărunt şi delicat, încât să suporte toateîmpovărările familiei şi societăŃii, mama ne-acultivat, deopotrivă, cinstea, şi judecata inimii,odată cu gândirea cea dreaptă.

Îşi cumpărase tata, din Transilvania, dela Braşov, în acei ani de până în 1938, cândeconomia României a atins o culme pe careniciodată n-a mai realizat-o şi când româniiau avut cel mai înalt nivel de trai, o perechede cai cum nu mai fusese în Subdealuri şicum nici nu au mai existat vreodată. Erau doicai murgi, cu piele de catifea făcând ape-ape,de aceeaşi statură, cu coame stufoase pe ungât cabrat, arcuit din capul perfectproporŃionat, având mereu în gură zăbalele,fiindcă se cereau stăpâniŃi în mersul lordansant, cu picioarele ridicându-se elegant,aidoma arăbeştilor dresaŃi şi evoluând înarenă. Se numeau Ghyuri şi Bondy.

Se pare că, în planurile lui de Ńăran dârz,cumpărase special aceşti cai de onemaipomenită mândreŃe şi eleganŃă, cai deexpoziŃie mai mult, nu de muncă prin acesteşleauri din Subdealuri ducând la poieni, livezişi fâneŃe pe văi adânci, cu fir de apă mocirlindpământul sau pe colinele abrupte, râpoase.

Pe atunci, subdelurenii foloseau căruŃacu roŃi cu spiŃe de ulm sau stejar, înfipte înbutuci de carpen la centru şi în cinci obeziîncinse de o bandă de fier numită raft, în timpde vară. În timp de iarnă (mi-aduc aminte deacele adevărate ierni pe care şi acum le credvenite din basme) ei aveau trei tipuri de sănii:sania pe două tălpici din fag uscat, unitetransversal de câte un oplean în care seînfigeau Ńepuşele de care se rezemau (seprindeau) scoarŃele căruŃii sau dricurile, saniepentru transportul de gunoi, de fân, deobiecte strămutate, de piatră etc., acest tip desanie o avea fiecare Ńăran cu animale detracŃiune. Era, apoi, bocânta. O sanie alcătuitădin două piese, având posibilitatea de a cârmi.În faŃă era o sanie în miniatură, cam o treimedin sania obişnuită. Pe aceasta se prindeascaunul de care se agăŃa partea din spate, cese târa cu porŃiunea terminală pe două lemnecurbate. Bocânta se folosea mai uşor fiindcă,prin scaunul din faŃă, vira, se manevra simplu.

Mai era „sania boierească” destinatăabsolut plimbărilor. Vehicul rafinat, construitde oameni de meserie, avea ca suport douătălpici şinuite sub forma cifrei „2”, cu parteade jos alungită. Curbura lui 2 apăra pe cei cestăteau pe banca din faŃă, de zăpada aruncatăde copitele cailor sau de viscolire. Banca dinspate imita trăsura clasică: avea rezemătoareşi era închisă pe părŃile laterale, lăsându-sedoar spaŃiu de urcare dinspre stânga saudinspre dreapta. Dincolo de rezemătoare, peo prelungire în spate, se fixa o policioară pecare mai puteau sta alte trei-patru persoane.Aşadar, în sania boierească sta pe primulscaun birjarul şi cine mai vrea, pe locul deonoare, stăpânii (onoraŃii, invitaŃii, boieriinu?), iar în spate copii, flăcăi de serviciu şisacul cu fân pentru hrana cailor când se


poposea la crâşmă sau la han, unde se gustaufripturile şi, de fiecare dată, vinul fiert.

OcupanŃii primei şi celei de a doua bănci seînveleau cu pleduri peste picioare, cu straieflocoase sau cu velinŃe din lână. Sanieboierească şi bocântă nu aveau decât Ńăraniimai avuŃi şi ambiŃioşi. Tata, le avea pe toate trei.

Într-o duminică de iarnă adevărată, cuzăpezi cum erau altădată, cu un soare aspru,ademenitor pentru o plimbare cu sania, Petrea găsit momentul să plătească unuia dintrecei care i-au zdrobit capul fără motiv. Petre şiSanda aveau atunci patru copii. ToŃi mici. Nu-iputeau lua cu ei. I-au lăsat cu bunica dinspretată. Ei au luat sania boierească trasă deGhyuri şi Bondy şi au plecat la plimbare, dupăobiceiul Ńăranilor din Subdealuri. Poposeaula un han, dansau, beau vin fiert, plecau la althan şi spre seară se întorceau acasă.

Tata căuta în ziua aceea pe GuŃică-cojocarul. Ştia că acesta, în fiecare duminică,se încurca cu băutura, ba la o crâşmă, ba laalta. Era un client permanent al crâşmelor înzile de sărbătoare. L-a găsit la crâşma luiDonca, unul din şefii legionarilor din sat. Tataa desprins de la cruce câte un şleau de lafiecare cal, le-a pus dinainte pala de fân pecare o mai avea în sania boierească, i-a învelitcu pături speciale şi a intrat cu soŃia în local,dând politicos bineŃe celor de dinăuntru.

Crâşmarul, atent cu muşterii lui, i-a invitatla o masă, aducându-le şi câte o cană cu vinfiert, după rânduială. Omul a plătit pe loc cugând să poată pleca oricând. Şi-a fixat privireape GuŃică. Era tot o pândă.

După un timp, GuŃică se ridică de la masă,merge la tejghea, vorbeşte ceva cu patronuldupă care, băgând o mână în buzunarulpantalonilor, iese din local.

Cu calm, fără a da de bănuit ceva, Petrespune soŃiei:

– Hai! E vremea să mergem acasă! E gatade inserare.

– Am stat cam mult azi, nu Ńi se pare? Caniciodată, ai dat pe la trei crâşme.

– Da, dar n-am băut decât câte o cană lafiecare.

– Te pomeneşti că devii, de azi, cumpătat,adaugă Sanda, fără să-şi închipuie ce va urmaşi ce spaimă va trage...

Au mers la sanie. Petre leagă şleaurilecailor, strânge rămăşiŃele de la fân cu migală,pentru a nu lăsa murdărie şi, în timp ce iapăturile de pe cai, spune femeii:

– Ai grijă, nevastă, să te Ńii bine de sanie,caii ăştia... de...

Se duce la cai, le pune zăbala în gură, îibate prieteneşte pe gât, iar pe Ghyuri şi pecrupă, şoptindu-le:

– Să vă văd acum, căluŃii tatei, de plătiŃibanii daŃi pe voi!

Se urcă în sanie, se aşază pe banca dinfaŃă, lăsând-o singură pe Sanda în spate şi mânăpotolit să iasă în şosea din dejugătoarea crâşmei.

– Diii, căluŃii mei! Cea, Bondy! La trapmărunt, Ghyuri!

Pornind, privirea-i mătură şoseaua numaiîn faŃă.

Îl zăreşte pe GuŃică. Zăpada căzuse bogatcu o zi înainte. Pârtie nu făcea nimeni peatunci. Doar săniile şi oamenii trasau douăurme. GuŃică mergea pe o dâră. Când îl ajungesania la vreo doisprezece metri, aude voceaputernică a lui Petre, spărgând văzduhurile:

– HoooŃiiii, Ghyuri! Galop, Boondyyyy!!În galopul năucitor al cailor, sania, şi aşa

uşoară, devine coajă de nucă. Din picioarelecailor sar bulgări de zăpadă.

– HoŃiii, Ghyuri! Tună necruŃător urletulîn urechile lui GuŃică.

Acesta simte primejdia. Se aruncă,ghemotoc, în zăpadă, lăsând liberă caleasaniei. Petre struneşte bidivii şi, din hăŃuri, îidirijează direct spre omul înspăimântat,mototol negru, pe albul zăpezii. Calul esteunul din animalele cu inteligenŃă. Masiv cumeste, cu picioare puternice, musculoase, ter-minate în copitele cu fier în caiele-colŃi, arputea strivi omul plăpând, firav, i-ar puteasmulge carnea, l-ar desfigura. Ghyuri şi Bondypipăie totul, se feresc în lături atât cât leîngăduie şleaurile şi opritorile, lasă între ei, înacea fulgerătură de galop nebun pe zăpadă,pe nemernicul de cojocar, care îndrăznise alovi, pe nedrept, pe tata. Cojocarul este prinsîntre cai şi între tălpicile saniei. E salvat de lamoarte cruntă. Sigur şi datorită iscusinŃeiomului care avea în mână hăŃurile, el fiind demic într-o perfectă comunicare cu calul. Calulera viaŃa lui, tovarăşul lui, sursa lui de venituri,izvor de sănătate. Şi mai sigur e salvat cojocarulde inexplicabilul simŃ tactil al calului. E rănit,totuşi, de contrafişele din cornier care întăreaucele două oplene de la sania boierească.Rămâne nemişcat, înroşind zăpada.

Totuşi, cu înfiorare în suflet şi laîndemnurile soŃiei, Petre stopează galopul;caii fornăie a liniştire. Se duce la ghemotoc:

– Ce-ai gândit tu, cojocarule? Tu nu ştiaică unul este Petre Petrea în Subdealuri? Aifost un nebun! Acum puteai să nu mai exişti.

Va fi auzit cojocarul vorbele?Sanda îngheŃase şi amuŃise acolo. Poate că

aproba ce făcuse Petre. Uneori ea era adeptabiblicului „dinte pentru dinte”. Acest „uneori”se tălmăceşte, la mama, când nedreptatea tecopleşeşte. Are, totuşi, capacitatea să sedesprindă din uimire. Coboară lângă bărbatul ei:

– Hai, omule, să-l ducem acasă! E îndrumul nostru.

– Bine! Dumnezeu să mă ierte... Dar omulăsta m-a făcut să sufăr pe nedrept... Hai să-lpunem în sanie...

L-au dus acasă. Au strigat-o pe Sofia,nevasta cojocarului şi l-au împins în casătoŃi trei.

– Să-i spui, cucoană, că am încheiatsocotelile cu el! Eu sunt „blatern”. Nu sunt„subblaternul” nimănui.

– Dar, ce s-a petrecut, Petrică?– Cucoană, nu te face că nu şti! E o mică

faptă de împăcare. De acum nu mai este nimicîntre noi. Asta să-i spui.

Şi aşa a fost. Au devenit prieteni pentrutoată viaŃa. Pătru îl făcuse să-şi plătească faptanesăbuită.


Claudiu PopescuClaudiu PopescuClaudiu PopescuClaudiu Popescu

SCARA PISICII(o recapitulare a ierarhiei umane)

PROZĂ

I. Răzvan, sclavul(O noapte liniştită pe uliŃa domnească.

Sub ochii trezi ai unui călugăr tolănit pe uncâmp gol dintre două case, nişte oşteni intrarăagale în han, la porunca unui om înalt, carerămase afară, sprijinit de perete. Acestuia i sealătură un al doilea, mai gras, care apăru dinspatele hanului.)

Răzvan – (uimit de ivirea tovarăşului)Veşnicul Calaghera, fricos ca un iepure! Cete-ai pitit aşa după pereŃi? Nu ştii că în preajmamea eşti mereu nevătămat?

Calaghera – (rânjind) Iertare, cinstitehatman! Din îngustimea minŃii mele am uitatcă vin la sfat de taină cu cel mai puternicbărbat după Vodă.

Răzvan – Şş, mai încet! Nu mai Ńipa „Vodă”peste tot! Ne aude, ferească, cineva. E şi uncălugăr peste drum, care se holbează la noi.

Calaghera – Fii pe pace, Răzvane, enebun, săracul, cântă aiurea, îl ştie tot laşiuldinainte să vin eu mai-mare la visterie. Dacăai fi stat şi tu mai mult pe aici, ai fi aflat maimulte despre târg, dar, de!, am auzit deisprăvile tale împotriva osmanilor. îmi parecă ai luptat şi cu Viteazul de-a dreapta, saugreşesc?

Răzvan – Lasă poveştile şi zi-mi unde-iTolnay, că trebuia să vină până acum! Ai adusaurul?

Calaghera – Crezi că poate găsi aşa uşorun prilej să iasă tocmai căpetenia păzitorilorlui Aron vodă? Mi-a trimis vorbă că maiîntârzie, dar să-l aşteptăm, (uitîndu-seneîncrezător la Răzvan) Na! Ce faci cu ei?

Răzvan – (înşfăcând punga) Dă-miîncoace! Lasă că ştiu eu mai bine ce fac cu ei.Tu îndeletniceşte-te de numărat, eu decumpărat. Zapisul ăsta ce mai e?

Calaghera – Nişte stihuri despre Aron,care umblă prin sate. Citeşte să râzi bine!

Răzvan – (mototolind hârtia) Nu măporni la mânie, că-s aprig, cu toŃi banii tăi!

Calaghera – (zâmbind) Ho!, uşor, nuvreau să te mâhneşti, pace bună. La urmă,unui viteaz ostaş nu îi trebuie să ştie săcitească. Măsura ta e sabia şi versul tău e

săgeata... (după un timp de tăcere) Dacă stăm,hai să vorbim degeaba, că tot n-avem niciotreabă. E adevărat că eşti fiu de Ńigan robmănăstiresc?

Răzvan – (încruntându-se) Taică-meu afost Ńigan fierar, rob boieresc, nu mănăstirescşi sunt mândru de el. Pe mine m-a iertatstăpânul lui când eram băiat şi m-a dat calefegiu în oaste, pentru că nu-mi stătea nimeniîn cale. La o adică, şi pe tine te ridic de lapământ cu o mână, cu tot cu burta ta.

Calaghera – (speriat) la taci, că aud paşi!Tolnay – Bună să vă fie inima, boieri! AŃi

adus cele ale cezarului?Calaghera – Ptiu, afurisitule! Credeam

că cine ştie ce! la uite la el, numai la zornăitorise gândeşte!

Tolnay – Păi nu? Cum vom împlini măreŃulgând al Ńiganului?

Răzvan – (prinzându-l de gât pe Tolnay)Mă, stârpitură, nici tu nu eşti moldovean,acum te strivesc ca pe ploşniŃă.

Calaghera – (despărŃindu-i, cu o mânăpe braŃul lui Răzvan şi cealaltă pe teacapumnalului lui Tolnay) FraŃilor, am venit aicisă ne înŃelegem, să luptăm împotriva tiranuluidin fruntea Ńării, nu între noi. LăsaŃi acumneamurile şi rangul. Răzvane, călăreŃii luiBathory sunt la o zi de noi?

Răzvan – (venindu-şi în fire) Da, camaşa, noaptea care vine ajung aici. Eu Ńin oastea,tu, ungurule, Ńii garda lui Aron, Bathory îl iape Aron cu toŃi ai lui şi noi luăm scaunul şi-lŃinem cu prietenii lui Calaghera. Floare laurechea mea!

Calaghera – (gânditor, către Tolnay)Mihaile, ia spune-ne de ce Bathory nu-l maivrea pe Aron ca domn al Moldovei? Cătrădarea aia de care zice, ştim cu toŃii cu nu e.

Tolnay – Ce-Ńi mai pasă? Nu te damironosiŃă, că ştim ce urmăreşti. E la minteacocoşului că n-a trădat pe nimeni. Dar nu aprimit să fie în ascultarea lui Bathory, asta e!

Calaghera – Aşadar, doi berbeci!Bathory din mândrie cere vasalitatea, iar Arondin mândrie îi dă peste nas. Oare facem binece facem acum?


Răzvan – Ce sunteŃi, mă, aşa proşti? Arone tiran, face rău poporului, noi dezrobimpoporul ca să-l conducem noi. în loc să văbucuraŃi că scăpaŃi norodul de o pacoste, vălăsaŃi în voia gândurilor femeieşti.

(Apare călugărul cu mâna întinsă. EzdrenŃuros, încins cu o funie, desculŃ, mergeşchiop şi tuşeşte des.)

Călugărul – (vesel) Frunză verde demălin,/ Mult mă plec şi mă închin,/ DaŃi un bande milă-n dar/ Unui biet moşneag scripcar.

Răzvan – Pleacă, bătrânule! Stai pe moşiata acolo, că noi avem de lucru aici!

Călugărul – (schimbându-şi vocea) Aşaeste, mult lucru ai. Ca rob, te fereai să faci răulde frica pedepsei. Acum, ca iertat, pentru ceurzeşti viclenii?

Răzvan – Ce minŃi, călugăre?Călugărul – Bine ai zis moşia mea, că

aici va fi mare ctitorie şi mănăstire, dar dupăce vor fi putrezit oasele voastre, care au

alergat la neascultare. Că altul cu numele tăuva domni, iar tu cumplit sfârşit vei afla dacănu te vei întoarce în simŃire.

(Tolnay îl prinse pe călugăr şi, lovindu-l,îl alungă aruncând cu pietre. CeilalŃi sepriveau înspăimântaŃi.)

II. Ioan, plătitulłin minte foarte bine acea perioadă, care

a coincis cu promovarea mea ca şef al clinicii.Institutul era retras, dar ştirile ajungeaurepede la noi prin intermediul ziarelor şiradioului. Ce teroare se instalase odată cuepidemia de poliomielită! La sanatoriu însă,printre cei cu percepŃia alterată, spaimele şibucuriile erau cu totul altele. Albii se bucuraude inventarea bombei cu hidrogen şi demoartea lui Stalin, iar negrii se bucurau deinterzicerea segregării în şcoli şi de succesullui Luther. Eu mai degrabă eram impresionatde primul transplant de rinichi şi dedescoperirea acizilor nucleici, entuziasm caredin fericire nu se ridica la intensitatea exaltăriipacienŃilor mei.

În anul în care azilul nostru a fost inclusîntr-un program naŃional de cercetare finanŃatde guvern, am primit o delegaŃie condusă deIoan. Vechiul meu coleg din AQA m-asurprins plăcut pentru că închinase din oraşun Kaiser Manhattan negru şi pentru că eu,un clinician înrăit, aveam să cunoscîndeaproape prin el latura experimentală amedicinii. Din facultate îl ştiam unperfecŃionist, interesat mereu de latura umanăa naturii, pentru care a abandonat praxisulmedical în speranŃa că va face un bineumanităŃii ca întreg.

– ConştienŃa umană este apogeul evoluŃiei,îmi spuse din senin, în prima zi, la o cafea.

– Mie mi se pare că emergenŃa ei aleatoriee improbabilă, statistic vorbind. E ideologiecurată, nu ştiinŃă, sincer îŃi mărturisesc.

– Dar ce zic? RaŃiunea omului nu e unprodus, ci e însăşi evoluŃia, deoarece poateprevedea viitorul şi-l poate modifica prinalegeri.

– Eu văd cum evoluŃia e creaŃia omului,un tablou suprarealist prin impact şisimilitudine, copilăresc prin naivitatea luimatematică. Iar despre prevedere, înseşilegităŃile universului ne împiedică de la ocunoaştere completă: nu prea ştii ce alegi.

– Văd că nu Ńi-ai pierdut spiritul polemic,îmi zise zâmbind, bătându-mă pe umăr.

Studiul lui Ioan se adresa problemeiimunizării antigripale. Detaliile practice numi le-a dezvăluit decât după abordareaprimului pacient. De faŃă cu asistentele şi cutot corpul medical, Ioan a injectat un vaccinexperimental în braŃul unui schizofrenic învârstă de 44 de ani. Devreme ce s-a ivitmomentul oportun, mi-am rugat colegii săpărăsească salonul şi l-am tras pe Ioan lageam, pentru o conversaŃie pe care nu o voiuita niciodată.

– Ce anume i-ai injectat acolo?– Pari supărat, colega. E doar un simplu

amestec de adjuvanŃi cu virus gripal.– L-ai testat pe animale? De unde ştii că

e inofensiv pentru oameni?– L-am mai testat. Oricum, cimpanzeii sunt

mai scumpi, să ştii. Dar pot să-i garantezinocuitatea, l-aş folosi şi pe propriii copii.Acum însă vrem să-i testăm eficienŃa. Dupăcâteva luni, îi vom expune pe aceşti subiecŃila gripă, ca să vedem dacă se îmbolnăvesc.

– SubiecŃi?! Sunt oameni, persoane. Elde exemplu a fost profesor de istorie, ştiut demult cu schizofrenie, care săptămâna trecutăs-a decompensat psihic după o colică biliară.Foarte greu iese din pusee. Acum nu înŃelegenimic din ce i se face, aşa încât nu ai cum săobŃii un consimŃământ, nici măcar verbal, ceeace văd că nici nu ai încercat.

– ConsimŃământ? Dar tot ce facem e încadrul programului, am lucrat zece ani la el. Tuştii câte milioane are bugetul institutului decombatere a gripei? Ar fi o tragedie naŃionalădacă vaccinul s-ar dovedi ineficient.

– Şi o faptă eroică dacă ar fi eficient, maiales după ce îl patentează vreo firmă.

– Nu e vorba de niciun patent, e vorbasă facem bine sutelor de mii de oamenibolnavi. Nici eu, nimeni nu-l va patenta, aşacum nu poŃi patenta norii sau ploaia.

– Povestea cu umanitatea. Umanitatease repetă în acest om injectat de tine. Dacătot vrei să faci bine umanităŃii, începe cu el şicu fiecare din ei!, am Ńipat.

Se lăsă tăcere, timp în care îl priveam cuuimire nemascată: nu înŃelegeam ce seîntâmplase cu medicul pe care îl ştiam, păreainconştient, orb. în acel moment, schizofre-nicul apăru lângă noi, cuprinzându-i blândmâna lui Ioan.


– Nenea, voi fi sănătos acum că mi-aifăcut injecŃie?, îl întrebă pe un ton infantil,Ioan, uşor iritat, îi răspunse:

– Mergi, te rog, la patul dumitale, că noiaici discutăm nişte principii, da?

– O, sună grozav, bine ai spus principii,domnule doctor! îi zise, schimbându-şi vocea.Ca angajat al farmaciilor, te fereşti să faci răulde frica lipsei plăŃii.

– Nici vorbă, prietene! exclamă Ioan,întors mai mult către mine. Nu pretind şi nuaştept niciun ban de pe urma muncii mele dincercetare, toată lumea ştie.

– Tu ştii. Dar răsplata nu se reduce labani, adăugă pacientul şi se întoarse liniştitla pat.

Ioan ieşi tulburat din salon. Studiulcontinuă, în ciuda protestelor mele scrise.

III. Pavel, fiulÎn iulie 1937 am primit ordin să-l transfer

pe Pavel din Solovki la penitenciarul dinLeningrad. Un avion militar m-a lăsat în Kem,unde am primit în subordine doi miliŃieni dinunitatea locală a NKVD-ului, care m-au duscu şalupa până în portul lagărului. Alături decomandant şi de câŃiva gardieni, am pornitimediat către laboratorul în care lucra Pavel.Aparatele erau instalate în hala în carefuncŃiona şi generatorul electric. Oprindescorta la uşile secŃiei, I-am observat puŃin înmediul lui. Purta peste sutană un halatalbastru murdar. Cu ajutorul unui alt deŃinut,tocmai turnase un lichid gălbui într-un cazancare fierbea. De pe o schelă de deasuprageneratorului, un inginer îl strigă, cerîndu-iajutorul. Pavel îşi luă trusa de sub masă şi sesui să izoleze nişte cabluri. Când l-am somatsă coboare, m-a privit puŃin pe sub un lanŃ detroliu, i-a dat ultimele indicaŃii inginerului şi acoborât încet, vorbindu-i tot timpul.

Frenkel îmi dăduse dosarul lui Pavelînainte să plec, dar nu am apucat decât să-lspicuiesc pe drum. De interes era numaidirectiva specială. Ştiam că este un mareduşman al poporului, dar că în persoană nu epericulos, aşa că nu va fi nevoie să folosescarma. Vestea că-l voi duce la Leningrad pentrujudecată nu I-a tulburat, a încuviinŃat numaidin cap, de parcă ştia. Până în Kem n-a scos ovorbă, ci învârtea metania, privind în zare.CondiŃiile meteo nu ne-au permis să decolămimediat, aşa că am petrecut o noapte în sediulmiliŃiei. Intrigat de liniştea lui, l-am supus unuiinterogatoriu, cu speranŃa de a soluŃiona mairapid motivul deplasării.

– Ce s-a întâmplat cu tine?! Ai trăit înmijlocul naturii, în sânul unei familii exemplare,cu diverse ocupări intelectuale. Ce te-ammânat să publici materiale de agitaŃieîmpotriva sistemului sovietic?

– Un adevărat paradis a fost copilăriamea, răspunse Pavel. Dar la ce bun un rai fără

Dumnezeu?! Iar acele materiale nu sunt decâto interpretare a teoriei relativităŃii.

– Nu minŃi! Ai scris acolo şi despreDumnezeu, despre geometria împărăŃiei Lui.

– E adevărat, dar şi Dumnezeu vrea binelepoporului.

– Nu ascunde în spatele ştiinŃei ura taîmpotriva noastră!

– ŞtiinŃa e un mijloc doar. Matematicaspre exemplu e un pod către desluşireagândirii umane. ŞtiinŃa cu care vă lăudaŃi căfaceŃi bine oamenilor e limitată, e mioapă, eo înŃelegere arbitrară care n-are nicio legăturăcu adevărul vieŃii.

– Care e acest adevăr?– Că fără Dumnezeu nu se poate trăi.– Ştiu că eşti filosof şi artist, dar cu mine

nu-Ńi merge. Noi trăim foarte bine şi fără El,Rusia înfloreşte, iar voi, popii, invidiaŃiperfecŃiunea sistemului sovietic, pentru că nuaŃi putut să o egalaŃi. Crezi că nu ştiu că aiînfiinŃat o organizaŃie secretă, care subminaputerea statului?

– Cu mulŃi ani în urmă. După doi ani amabandonat-o. Ceea ce nu înŃelegi dumneata însăe că eu îmi iubesc neamul, chiar şi pe dumneata.

– ÎnŃeleg unde baŃi. Dar faptul că aiparticipat la electrificarea Rusiei, ai născocitnu ştiu ce izolatori, uleiuri de motoare şi ioddin algele plajelor nu te îndreptăŃeşte, pentrucă pe unele le-ai făcut sub pedeapsă, ca unsclav, şi pe altele sub responsabilitate, caun salariat. Ai face cu adevărat un binetuturor, inclusiv mie, dacă mi-ai spune undeaŃi ascuns moaştele lui Serghie, ca săterminăm odată.

– O, frate cuprins de întuneric, cumîncurci răul cu binele. Instinctul tău îŃi spunesă urăşti răul şi să te alipeşti de bine, dar tunu ştii ce faci.

– Iar tu ştii să faci diferenŃa?– Binele îŃi aduce viaŃă, răul te scufundă

în moarte.– Şi ce e rău în a-mi spune unde sunt

moaştele?– Eu sunt rob al lui Dumnezeu, slugă a

Lui întru cele sfinte. Răul mă depărtează deEl. Mândria şi vicleana patimă a limbii le urăsccu toată puterea. Căutând binele şi dreptatealui Dumnezeu, El mă va înfia, îmi va danemurire.

– Aşadar, tu, ca fiu al lui Dumnezeu,urăşti răul şi iubeşti binele. Excelent. Să spuiasta şi în faŃa troikăi, să vezi ce glonŃ îŃi vorda în semn de apreciere.

– Nu-i nimic, dacă voi afla îndrăzneală,mă voi ruga pentru tine şi din groapa comunăîn care mă vor arunca după execuŃie.

ÎncăpăŃânarea lui de a dezvăluiinformaŃia, dar mai ales bunătatea lui neclintităau reuşit să-mi stârnească o scârbă profundă.Troika nu a obiectat că l-am predat sprejudecată puŃin cam şifonat.


Dan GîjuDan GîjuDan GîjuDan Gîju

ARS LONGA...

VULTURUL NU ZBOARÃ-N STOLURIConfesiunile din anii crizei

„Pe vremea când mă citeau secretarii destat”. Sau „La un pas de primul aut!”… Suntcele două titluri între care am ezitat vizavi derândurile de faŃă. Care, până la urmă, aproapelogic, ar trebui să-l poarte pe-al treilea,intitulat simplist: „O amintire”. Amintireactivată graŃie întâmplătoarei vizite petrecutevineri, pe 23 septembrie a.c., la Expomil(ExpoziŃia internaŃională de echipamentmilitar), din Bucureşti, eveniment ajuns, iată,la a VII-a ediŃie. Cândva, era, cum ar veni, unfel de obligaŃie profesională ca să vizitez şi,desigur, să scriu la modul superlativ desprece văd acolo. Îndeosebi despre produseleindustriei româneşti de… apărare! (Şi azi măîntreb de ce nu şi de atac, întrucât cea maibună apărare este atacul, nu?). Dar, cum nuintenŃionez să derapez prin şleaurile specula-tive ale unei filosofii mai mult decât ieftine şiprea discutabile, nu insist. Deci, am vizitatExpomil-ul. Ocazie cu care, mai mult sau maipuŃin voluntar, m-am oprit un pic mai interesatîn faŃa… Bizonului, legendarul, de acum, şimult blestematul tanc românesc, despre acărui odisee, în mare, oricine poate afla câtevadate de suprafaŃă accesând enciclopedialiberă Wikipedia. Evident, este şi motivulpentru care nu voi recapitula ce se spuneacolo, Ńinând să reamintesc, totuşi, că,proiectându-l între 1978-1986, românii şi-audenumit tancul lor, de care nu erau preamulŃumiŃi (se spera însă în profunde ameliorărivenite pe parcursul exploatării), în schimb,însă, erau destul de mândri şi de optimişti –TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cumotor de 800 de cai putere). ProducŃia a fostrealizată între anii 1986 şi 1990, cu un ritmmediu, se spune pe Wikipedia, de 100 deexemplare pe an, la Fabrica de Maşini GreleSpeciale a Întreprinderii 23 August dinBucureşti. Ei, dar a venit timpul cochetării cuNATO şi, dintr-o dată, aproape că nimic dince aveam noi (şi mai ales din ce fabricam) numai era… interoperabil; tancurile – nici atât.Aşa se face că, în 1994, se… gândeşte, totcam atunci se aprobă şi, din 1996, se anunŃăcu surle şi trâmbiŃe proiectul (sau programul)cu numele de cod Bizonul. Ce presupunea

acest proiect la început, cât şi în ce culori sevisa şi unde s-a ajuns până la ora de faŃă, sepoate observa cu ochiul liber, nu mai insistnici la acest capitol. łin să precizez însăaltceva de la bun început: ca militar şi catârgoviştean, mai ales – şi, când spunTârgovişte, spun leagănul tanchiştilor români–, nu am putut privi cu indiferenŃă disipareaîn neant a acestei redutabile arme, chiar dacăunii îi cântă, şi încă de ani buni, şi se pare cănici fără motiv, prohodul. Prin urmare, de câteori am avut timp şi, desigur, ocazia, m-amimplicat şi profesional – ca scriitor la ziar, cumar veni – şi, recunosc, nu o dată şi emoŃional.S-au adunat, ca atare, câteva articole de caresunt şi azi încântat (deşi unele au ajuns, firesc,perimate) şi, mai ales, am publicat un romandespre destinul unui tanchist român, com-batant în prima linie în ceea ce va rămâneveşnic de acum încolo „cea mai mare bătăliede blindate din istoria războaielor lumii”, cartede care, nu mai încape vorbă, sunt şi maisatisfăcut. Pe undeva, cred că şi datorităeuforiei date de succesul acelui roman mi-ammai permis, uneori, ca să accelerez pesegmente de drum mai periculoase care cereaucu totul altceva unui adevărat „profesionist”;în primul rând precauŃie maximă, băgatulcapului la cutie şi adoptarea celebrei devizemafiote: „Cine nu vede, nu aude şi tace,trăieşte o mie de ani în pace”. Cum cititorulva deduce foarte simplu de ce am făcutaceastă buclă introductivă destul de amplă,să dăm un restart şi să mergem mai departe…Vorbeam despre vizita la Expomil-ul de anulacesta, deci. Şi de faptul că, la un anumitmoment, mai mult sau mai puŃin căutat cuintenŃie, am dat ochi în ochi cu… Bizonul.L-am cercetat puŃin, ca să-mi pot reamintiunele detalii tehnice şi, aproape involuntar,am întrebat câte exemplare s-au… modernizatîn cei, iată, fix cincisprezece ani de când s-ademarat… operaŃiunea. „Cincizeci şi şase!” avenit răspunsul, sec, plat, aş putea spune –implacabil. Urmat de un scurt comentariurăzbătut de un acut sentiment de regret, plusceva resemnare: „Dacă Armata nu lanseazăcomenzi…”. Ce mai era de zis? Ar fi fost multe,


dar nu pentru documentarea unui articol legatde acest subiect mă dusesem eu acolo, ci casă mă relaxez, eventual să mă mai informez.Ca atare, am plecat de acolo zâmbind dulce-amar, gândindu-mă că am fost la un pas…milimetric de a-mi rata cariera de jurnalistmilitar din cauza acelei „dihănii”. De fapt, dincauze mai multe şi mai concrete, dar, oricum,în legătură directă cu ea, cu… dihania. Şi cumverba volant, însă scripta manent, să punempe tapet „docomentul” care, fiind „nesecret”,printr-un concurs de împrejurări ale căruidetalii nu mai prezintă importanŃă, s-a păstrat,în xerocopie, şi în „arhiva” personală asubsemnatului, având, iată, ocazia nesperată,altminteri, ca să-l pot reproduc integral, în celece urmează, pentru… posteritate, în caz căvom avea şi noi, la generaŃia mea mă refer,parte de aşa ceva: România/ MinisterulApărării NaŃionale/ Departamentul pentruarmamente/ Nr. A2/ 4859/ 11.11.2003/Nesecret/ Exemplarul nr. 1// Secretarului destat şi şef al Departamentului pentru relaŃiicu Parlamentul, armonizare legislativă şirelaŃii publice, domnul S.E.1// Am cititarticolul „Putem fi cei mai buni” dinObservatorul militar nr. 42 (22-28octombrie), articol semnat de dl. maior DanGîju şi trebuie să-mi exprim nemulŃumireafaŃă de modul total neprofesionist în careredactorul ziarului a realizat articolulrespectiv, ca şi faŃă de modul necorespun-zător în care sunt prezentate, în general,programele de modernizare în presamilitară. Prin conŃinutul articolului se in-duce o stare de confuzie totală între diferitetancuri româneşti (TR 580, TR 85, TR85M1), fără ca autorul să sesizeze şi sărealizeze o diferenŃiere privind produselecărora intervievaŃii le atribuiau calităŃi saudefecte. Prezentarea, în maniera realizatăde redactorul Observatorului militar, pune,în mod nejustificat, într-o luminănefavorabilă eforturile umane, materiale şifinanciare, pe care le implică dezvoltareaunui program de modernizare în cadrul unuisistem integrat de achiziŃii şi nu cred căaduce nici un folos activităŃii de instrucŃiesau asupra moralului personalului armatei,nici chiar ideii de consemnare a unor opiniilibere. Am anumite dubii privindcunoştinŃele despre îmbunătăŃirile aplicateîn cadrul programelor de modernizare, aleunora din cei care şi-au exprimat opiniileîn cadrul sondajului iniŃiat de ziarulObservatorul militar. De altfel, am serioaserezerve privind oportunitatea realizăriimaterialului la acea dată, în condiŃiile încare, la numai o săptămână distanŃă

(11.10.2003), urma să fie executată o primăverificare complexă, adevărată, aprodusului TR 85M1, de la introducerea saîn înzestrare din anul 2001, prin executareaunei aplicaŃii tactice cu trageri de luptă decătre Batalionul 284 Tancuri. Activitateacomplexă desfăşurată de către Batalionul284 Tancuri în cadrul aplicaŃiei tactice cutrageri de luptă în Poligonul Mălina, a fostprezentată, în cadrul emisiunii Pro Patria,difuzată pe data de 16.10.2003, pe postulRomânia InternaŃional. Au reieşit foarte claropiniile utilizatorilor, favorabile produsuluiTR 85M1 şi în mod deosebit cele legate decapacitatea de tragere. Eu, personal amprimit informaŃii de la directorulprogramului TR 85M1, că aprecierile dl. gl.mr. dr. M.P. – comandantul Corpului 1Armată – şi dl. gl. bg. F.P. – comandantulBrigăzii 282 Mecanizată –, prezenŃi laaceastă activitate, au fost pozitive. Consider,domnule secretar de stat, că încă mai avemmulte de făcut în promovarea corectă, de omanieră profesionistă a unor realizări dinînzestrarea armatei noastre şi îmi exprimsperanŃa că veŃi dispune, alături de mine,ca specialiştii din Departamentul pentruRelaŃii cu Parlamentul, ArmonizareLegislativă şi RelaŃii Publice, împreună cureprezentanŃii Departamentului pentruArmamente să identifice modalităŃile deprezentare în mod unitar, real, corect arealizărilor acolo unde ele există. Cudeosebită stimă, secretar de stat şi şef alDepartamentului pentru armamente, doctoringiner G. M.

Documentul acesta, extrem de preŃiospentru mine la ora de faŃă, dar şi pentru„prietenii” mei, eventual, întrucâtdemonstrează negru pe alb, între altele, câtde... neprofesionist eram, în urmă cu aproapeun deceniu, în materie de… presă, fuseseînregistrat pe 25 noiembrie la trustul undeeram încadrat atunci, alături de alte două hârtiiidentice sosite pe filieră diferită, între care unade la şeful Statului Major General, şi avea să-mifie prezentat, cu totul întâmplător, chiar deziua mea de naştere, când împlineam maturavârstă de 39 de ani. Şi reŃin precis amănuntulfiindcă, imediat cum m-am prezentat la pro-gram, iar secretara m-a invitat la director, amcrezut că acesta vrea să mă felicite, cum aveabunul obicei şi, evident, să-mi ofere o sticlăde şampanie, cadoul lui obişnuit cu astfel deocazii. Aveam, desigur, emoŃii. EmoŃiiamplificate şi mai mult când, deschizând uşa,l-am găsit pe director negru de supărare,privind fix către o hârtie împopoŃonată cu treiştampile de intrare în dreptul antetului şi

1 Pentru a evita eventualele idiosincrasii de moment ale unora şi altora, voi opera doar cu iniŃialelenumelor celor implicaŃi într-o formă sau alta direct în ceea ce urmează, rezervându-mi dreptul de a leda în clar într-o eventuală grupare în volum, peste câŃiva ani, a acestor confesiuni. De altminteri, osimplă operaŃiune „algebrică” le este suficientă celor interesaŃi cu adevărat de problemă ca să deducădespre cine ar putea fi vorba, timpul scurs de atunci şi până azi fiind cât se poate de scurt.


izolată mai către colŃul mesei. Hârtia-docu-ment pe care tocmai ce am reprodus-o aici.Evident, nu mă voi apuca acum să descriuscena din biroul şefului meu de la acea oră şicum s-a finalizat întreaga tărăşenie. Voi aveatimp suficient, cred, să o fac la ora adevăratăa amintirilor mele, când, „tânăr pensionar”fiind (cum sunt deja două treimi din camaraziimei de promoŃie!), mă voi strădui să-mi omortimpul cu activităŃi cât mai plăcute. Spun doarcă totul a fost cu atât mai interesant, cu cât adepins în mare măsură de capriciile perioadeide tranziŃie în care se zbătea atunci, ca şi acum,sărmana Românie. Cu tot ceea ce Ńinea şi Ńinede ea (de Ńară, nu de tranziŃie!), inclusivarmată, echipă naŃională de fotbal, căpşunari,manelişti etc. Iar pentru mine, ca simplu militar,în fond, care trecusem prin atâtea şi atâtea,totuşi, până la acea oră, problema avea sădevină şi mai interesantă cu cât a depinsefectiv de caracterul unui om, comandantulmeu de atunci, colonelul Ion Petrescu, acumrezervist. Pe care atunci nu l-am apreciat lajusta valoare, părându-mi-se normal ca uncomandant bun ce se pretindea şi, de fapt,viaŃa a demonstrat că şi era, să-şi aperesubordonaŃii, în speŃă… subordonatul, carenumai bine că uite, documentul vorbeşte, ofăcuse lată de tot. Azi zâmbesc, dar atunci ocam feştelisem. Pentru că deşi abia ajunsesemla gradul de căpitan (pohta ce-o pohtisem depe băncile liceului militar, mai sus nuîndrăznisem să arunc ochii, inoculându-se mienu ştiu de unde senzaŃia că voi muri la 36 deani!), apucasem ca să văd, totuşi, prin vajnicaarmată română, unele cazuri mult mai mărunteîn care, pentru o simplă observaŃie venită dela eşalon, sărmanul „infractor” –„neprofesionistul”, în cazul meu – a fostspulberat dintr-un foc din statul de organizareal unităŃii, sancŃionat drastic şi aruncat în celmai întunecat colŃ al acestei imense şi tot mairarefiate, din păcate, garnizoane care poartănumele România. Or, eu aveam să rămân totacolo, la ziarul oficial, ba mai mult, să avansezpână la limita… incompetenŃei, cum s-ar zice,culmea-culmilor fiind aceea că momentul„căderii” mele din final, în cazul că despre aşaceva ar putea fi vorba, avea să fie raportat,indiferent de ceea ce s-o fi scris prin alteasemenea hârtii precum cea invocată mai sus,tot la un articol despre tancuri şi tanchişti.Documentat, culmea coincidenŃei!, tot laTârgovişte, garnizoana mea adoptivă din clipacând un decident din şcoala de ofiŃeri,absolvită în 1986, a hotărât să mă repartizeze,total în contradicŃie cu doleanŃele mele, aici,sub Turnul Chindiei. Şi când invoc aşa ceva,adică articolul în cauză, o fac tot cu gândul lastrăvechea zicală cu verba şi scripta. Articolulexistă şi vorbeşte singur, dar nu este cazulsă-l indic acum, că, oricum, situaŃia se prezintăca la baccara, jocurile fiind deja făcute.Trebuie să adaug, totuşi, că şi atunci, situaŃia

fiind mai puŃin critică decât în primul caz, din2003, un comandant tipic, cu un caracterputernic, sigur pe el şi, să o spun pe ceadreaptă, curajos, ştiindu-se curat şi cu unparcurs în carieră mai puŃin reproşabil, aşacum se întâmplase să fie atunci colonelulPetrescu, o cu totul turnură ar fi datevenimentelor. Cum urciorul nu merge demulte ori la apă, însă, aşa şi în cazul meu. Şinu numai al meu. Oricât de curajos poŃi fi înscrisul tău, oricât de îndrăzneŃ şi de corect,chiar şi inconştient, la urma urmei, ai fi caziarist, şi mai ales ca ziarist militar, dacă nu aideasupra ta un comandant cel puŃin la fel decurajos, un caracter puternic şi o persoanăinvulnerabilă la şantaj, se subînŃelege că şibine mobilat la capitolul meserie, ori te pliezila nivelul pupătorilor de pingele ori, şi maibine, te laşi de acest sport.

Şi, ca să nu o mai lungesc, dacă nu aŃiînŃeles până aici, Ńin să o spun direct căaducerea în discuŃie a documentului de maisus nu a fost decât pretextul de a-i mulŃumi,peste ani, acum, când demult nu-mi mai esteşef, deci nu-mi mai poate face nici un favor,celui care acum opt ani, cu atât mai mult cucât nu-mi era dator cu nimic (nici eu lui pânăatunci, că nu el mă adusese în presa militară!),a demonstrat că este un camarad pentruvremuri grele în condiŃiile când se putea spălape mâini. Ba mai mult, având de acum şi cazulconcret al unuia dintre… „urmaşii săiVăcăreşti” (deh, spiritul Târgoviştei!), în locsă-mi întindă o mână – indicându-mi, întrealtele, cum să procedez ca problema să fierezolvată principial (şi aici nuanŃele aveau săfie destul de interesante) –, ca să scape el maiuşor (ceea ce, trebuie să o spun şi pe aceasta,nu avea să fie decât o tristă iluzie în… „cazul2”), putea să le dea o mână de ajutor celorlalŃi,cum ar veni… călăilor, ca să mă termine mairepede, spre deplina satisfacŃie a…reclamanŃilor de ocazie.

În concluzie, această confesiune târzieaş vrea să fie, cumva, cadoul meu pentru ziuade naştere a colonelului (r.) Petrescu,sărbătorită, ca şi în cazul meu, în lunanoiembrie.

P.S. Cu secretarul de stat G.M. aveam sămă întâlnesc peste nici un an, într-un port dinMarea Britanie, cu ocazia recepŃiei fregatei„Regele Ferdinand I”, moment de care amprofitat ca să îi solicit un scurt interviu. Nu-ipurtasem niciodată vreun resentiment,întrucât omul era perfect nevinovat dinpunctul meu de vedere, cu totul alŃii fiind aceiacare săriseră ca arşi când văzuseră că până şiîn ziarul armatei se comenta negativ vizavide… strădaniile lor de a face ca, în viitorulrăzboi mondial, soldatul român să nu mai fiechiar carne de tun, precum în cele precedente.Dar aceasta, desigur, este o altă şi extrem decomplicată poveste.


Eus. PlatcuEus. PlatcuEus. PlatcuEus. Platcu

MEMORIILE DOCTORULUILEURZEANU*

EVOCĂRI

– Coane Mişule, într-o zi va trebuisă-Ńi calci pe inimă şi să publici memoriiledoctorului, le am de la doamna Iry, soralui Gili, pe el îl ştii...

– Din vedere; se pensionase cu un ande zile înainte de a veni eu în F.

– L-am avut la muzică dintr-a cinceapână am terminat şcoala. Era cel mai haiosdintre toŃi profesorii: Nici Beniamino Gilinu-l taie la canŃonete pe VirginiusAzincoaie, aşa îl chema pe nea Gili. Ziceacă iubeşte PCR (patul, cântecul şi... restul!).

Înainte de a-l cunoaşte auzisem despreel că într-o vineri dimineaŃă, în papuci deplajă şi cu pantaloni de pijama, a coborâtdin bloc să aducă o găleată de apă. În curteaîn care se afla fântâna, pe strada ce urcăspre stadion, se prelungea o nuntăŃigănească începută joi. A fost salutat cuentuziasm de cei care erau treji, hai noroc,nea Gili, ciocăneşte o apă vie d’asta de lamama ei de când am botezat-o EsmeraldinaCatiuşa ZoforduŃa. După mai bine de douăore Gili îşi epuizase repertoriu, cântase uhăi,bade, uhăi, măi, vin ciobanii de la munte,jucase geamparalele, făcuse o demonstraŃiede step, aplaudată de toŃi nuntaşii, după carea virat brusc în cazacioc.

AsistenŃa, în delir, s-a suit în căruŃe,Gili agitând o sticlă de Puterea ursului (vinnegru) în care exista o doză bine aghezmuităde zeamă de bozi, a fost urcat în ultimacăruŃă. A avut timp să aŃipească şi să setrezească freş într-o tabără din margineaRăcarilor, unde erau întinse pe iarbă pături,cuverturi, prelate, cearşafuri colorate pecare râdeau în soare mormane de bunătăŃila proŃap, la grătar, fierte la cazan. Era pevremea când apăruse moda bufetelor cu„autoservire”. Nuntaşii îşi trăgeau petalgere de aluminiu tot ce le dorea inima.Singurul servit la botul calului era nea Gili.După ce şi-a făcut plinul, acompaniat de

* Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în pregătirela Editura Bibliotheca

„orchestră” (vioară, acordeon, Ńambal,tobe) a dat un nou recital, apreciat cufluierături, aplauze şi îndemnuri, zi-o p-aiacu femeia care iubeşte!

Aici se rupe filmul.Nimeni n-a putut să relateze ce s-a

întâmplat mai departe.Ceea ce se ştie este că Gili nu a dormit

acasă, că nici duminică nu a fost văzut, cade obicei, în piaŃă unde se tocmea cusârboaicele pentru o legătură de rădăci-noase ce urmau să participe la premieraunei ciorbiŃe de cartofi personalizată cuzeamă de zarzăre verzi, întărită cu ciuşcă(ardei iute), panaceu universal contrazăcerii după îndelungi popasuri la cazanede făcut Ńuică.

Doamna Diana, soŃia, a fost la miliŃie,cum făcea de fiecare dată când soŃul nudormea acasă, şi a reclamat părăsireadomiciliului conjugal de către VirginiusAzincoaie.

Luni, la prima oră, subiectul tuturordiscuŃiilor pe stradă, în magazine, magazii,birouri, cancelarii a fost dispariŃia lui Gili.Ipoteza, cu cel mai mare procent decredibilitate, era că Gili plecase la pescuit,pasiunea ce domina orice alte preocupări,alunecase şi se înecase în lacul deacumulare. Cu un an în urmă se dusese lapescuit la copcă pe IalomiŃa, gheaŃa serupsese şi a stat în spital la Bucureşti olună de zile cu degerături severe (degetelede la piciorul drept îi fuseseră amputate).

Spre seară s-a infirmat ipoteza: toatesculele erau la locul lor. Mai curios erafaptul că nu lipsea nimic din casă (cum seîntâmpla când rămânea dator la poker), înafară de o cutie dreptunghiulară de tablăcu care fusese văzut de o insomniacă dela parter.

MiliŃia a făcut o investigaŃie detectivis-tică interogând vecinii de parter desprerelaŃiile dintre cei doi soŃi, recent mutaŃi înapartamentul de la etajul trei ce aparŃinuseîntreprinderii textile „Ivănuş Constantin”


(ilegalist?), cedat prin adresă oficială nr._,din_, semnat directorul general Bobocea(un Ńigan borŃos din Ploieşti, nepotul prim-secretarului), care avea doi băieŃi la liceu(Michele, în clasa a noua B, diriginte prof.Virginius Azincoaie, şi Sandrino, în clasaa unsprezecea, dirigintă prof. DianaAzincoaie), pentru familia Azincoaie, venităprin transfer de la Pătârlagele.

Ziua de luni s-a încheiat la „Brotăcei”,bufetul din parc, unde Gili era dintreobişnuiŃii localului, dimineaŃa, în drum spreşcoală, între şapte şi jumătate şi opt fărăzece, când îşi lua suta de votcă cu sirop,şi, după masă, între orele optsprezece şi,de multe ori, după miezul nopŃii,uneori chiardupă închidere, când responsabilul, şi eltată al unui elev, Dudu, coleg de bancă cuMichele, le oferea celor întârziaŃi, oîncăpere din dos, fără ferestre, în care eradoar un bec de patruzeci de vaŃi băgat într-ocandelă de lemn.

MarŃi, pe la prânz, au venit trei miliŃienide la secŃia regională, unul dintre ei cu unsuperb câine în jurul căruia se adunasetoată puştimea de pe strada Enescu (evorba nu despre compozitor, ci despre unpensionar, 81 de ani, fost primar pe vremealui Antonescu) care câştigase marelepremiu la o tragere loto-pronosport şiconstruise pe strada lui o casă pentru nişterefugiaŃi din Basarabia şi patru pe malulrâului Ńiganilor cărora inundaŃiile dinprimăvară le risipiseră bordeiele.

Miercuri şi joi s-au vânturat tot felulde ştiri puse în circulaŃie de fabricanŃii dezvonuri de la bufetul gării, singurul localdeschis non stop.

Vineri evenimentul pierduse din interespentru ca sâmbătă să explodeze din nou:pe malul râului, în nişte tufărişuri o femeiedase peste un cadavru în pielea goală,decapitat. Doamna Diana a fost scoasă dela oră şi dusă cu maşina miliŃiei pentru oeventuală identificare. Cadavrul fusesescos, aşezat pe spate, la vedere. Cu opt-zece metri înainte de cadavru doamnaDiana a strigat, nu e el şi s-a întors cuspatele. În maşină un miliŃian a întrebat-odupă ce şi-a dat seama, la care doamnaDiana a mărturisit oftând, dacă o avea aşade mare nu-l lăsam să se ducă după apă.

În săptămâna următoare o ştire-bombă a îngropat definitiv interesul pentrudispariŃia lui Gili. La grădina restaurantuluiPescăruş, construit pe malul lacului deacumulare, responsabilul, PatriciuCalomfirescu, băiat de Bucureşti, poreclitHenŃ fiindcă făcuse de două ori puşcăriedin cauza delapidărilor, adusese o dizeuzăde top, domnişoara Milena, căştigătoarea

de trei ori a premiului publicului la FestivalulNaŃional „Cerbul de Aur”.

Noua guristă apărea pe estradă doarseara, după orele 21,30 uluind consumatoriinu atât prin voce, cât prin costumaŃia careîi dezvelea provocator, de fiecare dată, oaltă parte din hoit – spate, sâni, coapse;excela în arta cu care freamătul dansuluimula rochia în regiunea inghinală, intensîntunecată.

HenŃ era îndelung consultat de diverşiinşi cu munci de răspundere asupramodului în care ar fi putut accede ei întriunghiul acela umbros. SimulândneputinŃa şi neştiinŃa, HenŃ ridica din umerişi se retrăgea în birou. Aici făcea lista cuviitorii clienŃi ai guristei.

Cu patru ani în urmă, o reclamaŃieanonimă cercetată de doi inspectorifinanciari de la minister, îi adusese lui HenŃo condamnare, pentru neglijenŃă îngestiune, de un an şi jumătate (dacă tebăgăm la delapidare nu scapi fără cinci,minimum patru). HenŃ alergase după ajutorla toŃi cei din forurile locale care seară deseară consumaseră, fără să plătească, darfusese refuzat pe faŃă(Patriciule, nu e decompetenŃa mea, crede-mă, n-am nicioputere!) sau minŃit diplomatic (Să vedemce se poate face, dar nu promit nimic, sămă interesez, mai caută-mă săptămânaviitoare. Scuză-mă! Sunt aşteptat latovprim!) Acum sosise scadenŃa. Guristaprimea doar pe cei recomandaŃi de Patriciudrept oameni-salon. Într-o săptămână şijumătate, îmbolnăvise optsprezece bărbaŃi,câŃiva mari boşi.

– Şi cu Gili ce s-a întâmplat?– În noaptea de dinainte de începerea

cursurilor nea Gili a apărut la „Brotăcei”cuun borcănaş de icre de morun: la Răcariîntâlnise un fost elev cu care a plecat lapescuit în deltă.

În toate şedinŃele şi dările de seamăale directorului era în capul listei cu exemplenegative. Nea Gili nu se ofusca, ia mai dă-lîn paranteza mă-sii de..., de fiecare datăse abŃinea să-i atribuie o calitate injurioasă.

La banchetul nostru s-a îmbătat înaintede a ne aşeza la masă, a dansat toatănoaptea cu toate fetele şi profesoarele careacceptau să fie călcate. La 12 noaptea avenit un miliŃian şi i-a comunicatdirectorului că s-a depăşit ora 11 până lacare exista apobarea de la partid. Împreunăcu Dobroslav şi Lasobei l-am luat cu noipe nea Gili şi am continuat banchetul la„Pescăruş”. După câteva solo-uri cu piesedin repertoriul lui Beniamino, nea Gili a puscapul pe masă. Dobroslav susŃinea că ceidin promoŃia de anul trecut îl avuseseră


diriginte şi îi jucaseră o festă fiindcă neaGili nu Ńinea minte nimic din ce făcea cândse pilea: îl minŃiseră că se pişase pe birouldin cabinetul directorului de faŃă cu acesta.Au minŃit cu asemena naturaleŃe că l-auconvins pe nea Gili să se ducă să-şi cearăscuze. După ce l-au încurajat cu câtevavotci, l-au condus doi inşi sfătuindu-l săspună că nu regretă, dar bunele maniere îlobligă să... BineînŃeles că directorul achemat pe domnişoara Alis Pulrea,secretara, pentru a avea martori.

În ultimii lui ani, după ce-mi luasemmaşină, îmi zicea Lămâie (din cauzasemnului de incepător).

– Hai, mă, Lămâie, să luăm o gură devăzduh. Era o metaforă, bineînŃeles, pentruo Ńuică fiartă acompaniată de murăturipreparate de el, după o reŃetă pe care nu avrut niciodată să o divulge (mănătărci,lăptoşi, ghebe – condimentate cu hrean şialte buruieni fierte cu frunze de vişinsălbatic) care taie damful, limpezeştemintea, întăreşte echilibrul capului peumeri, în aşa fel că suspendam şedinŃa deînjurături, Ńipurituri şi alte behăieli absolutvirginale numai dacă reuşeam să mergempe o sârmă trasată cu creta pe duşumea.

Încă o zi de moŃăială după o noapteîncâlcită în aceleaşi încurcate voloace dincare nu pot ieşi decât cu Ńuică fiartă, fărăzahăr: să fi pipărată, fierbinte-clocot să-miopăresc beregăŃile singurul mod de a mădezmetici.

Ieri am fost la T. şi am discutat cu CV(dir. în locul lui VP, care s-a pensionat):m-a scos din ŃâŃâni mutra lui de hârtiecreponată decorată cu secera şi ciocanulşi limba din care săreau aşchii, surcele şicurgea rumeguş cu miros de pipilică decopil mic:

– Ştiu, ştiu, profesore, dar înŃelege şitu, e criză, suntem în găleată, mai las-o,poate la anu, Bucovina poate să mai aştepte,cum a aşteptat atâtea sute de ani...

– Eu nu pot să aştept, dacă n-o publicanul ăsta...

– Nu te conduc, am de rezolvat...După mai multe suceli şi clămpăneli a

telefonat lui AŞ:– łi-l trimit pe profesor, vezi ce putem

face, rupe de undeva...; profesore, te pup.Am ieşit înainte de a-i răspunde ca

în bancul cu toanta care uită poanta: unins avea o nevastă care nu Ńinea mintepoanta; îl invită la onomastică pe şefulei; bărbat-su îi comandă unui pictor untablou cu lupi.

– Dragă, uite ce cadou Ńi-am adus, untablou cu lupi; când vine şeful, tu îl întrebi,ce-i ăsta, el spune că e un tablou cu lupi şi

tu îi zici, în cur să mă pupi; să vezi ce-o sămai râdem! Vine şeful, toanta îl întreabă,şeful răspunde şi toanta i-o toarnă, pupămă în cur! Uitase poanta!

Pe ecran, de mai bine de douăsăptămâni, non stop, situaŃia din Egipt.

Orele 18, comunicat important cătreŃară: Egiptul e liber.

Faraonul a fugit, constrâns de unmilion de protestatari din piaŃa Tahrir: şi-astrâns toate averile, femeile, rudele şi lingăiicare timp de 30 de ani l-au Ńinut pe soclu.Pedeapsa e mai cumplită decât moartea(Ceauşeştilor), asistă la bucuria oamenilorcare au scăpat de el, în loc să-l plângă!

Dictatorii nu trebuie împuşcaŃi.Dictatorii trebuie băgaŃi după gratii şi

îngropaŃi în scuipat.Un homuncul fonf, răscrăcărat pe

toate ecranele, se laudă că e... comunist!ToŃi comuniştii ar trebui băgaŃi în putinacu căcat şi puşi să se lingă unul pe altul.Poate în felul acesta se va înŃelege căcomunismul ne-a intrat în sânge, mai răuca sida fiindcă avem predispoziŃia geneticăde a linge toate cufurerile terminate în –ism, foarte curând vom trece la fundamen-talism afganist-băşenist.

Îi telefonez Dr. (Mihai Voiculescu),întoarcem situaŃia pe toate feŃele; el credecă e cusută cu aŃă Albă de Casa Albă carel-a-bla-la (lbl). Am epuizat Egiptul şi amcontinuat şotronul prin amintiri şi memorii.

De Gili mi-aduc aminte ca şi cumne-am fi despărŃit ieri: făceam naveta de laBucureşti, luni, miercuri, vineri la policlinicanou înfiinŃată în F. În oraş exista o fabricăde corpuri de iluminat, majoritateapersonalului reprezentând-o femeile.

Într-o vineri, pe la unu jumătate, aintrat în cabinet un bărbat:

– Doctore, nevastă-mea a pierdut atreia sarcină!

L-am invitat să ia loc şi după ojumătate de oră îmi păruse rău: Gili, fiindcădespre el e vorba, nu dădea semne că i-arpăsa de cele treizeci de femei pe caretrebuia să le consult până la şapte fără zececând aveau un tren convenabil, următorulfiind după miezul nopŃii.

I-am explicat situaŃia. Gili mi-apropus să-i fac o vizită (la un peşte lagrătar şi un vin de butură). Eram sigurcă mi-ar fi fost imposibil să-l refuz. Amprins, cu mare efort, trenul de dimineaŃă,la patru jumătate: Gili povestise fărăîntrerupere sărind din una în al ta,repetând („parcă asta Ńi-am povestit”),scene, întâmplări cu un singur subiect,pescuitul, pasiune ce-l subjugase de miccopil crescut pe malul Buzăului.


George CoandãGeorge CoandãGeorge CoandãGeorge Coandã

SÃRBÃTOARE LA ZAMOLXE

GEOCIVILIZAłIE ROMÂNEASCĂ

De la o vreme încoace dacocentrismula căpătat accente serioase, universalistmesianice derapate în ridicol, dar asta nu-ideranjează cu nimic pe promotori, uniistimabili oameni de cultură, seduşi – ca sănu spun că mărturisesc o naivitatesuspectă, defectivă de rigoare ştiinŃifică –de a înfăŃişa lumii unicitatea rasei noastreantice. Este corect şi cinstit, şi benefic de ane căuta obârşiile ancestraleale neamului şi de a le puneîn valoare cu bun simŃ, căci– şi nimeni nu poate contestaacest fapt – prin îndepărtaŃiinoştri strămoşi suntem orădăcină şi arhitecŃi aiEuropei. Dar de aici şi până ao lua razna pe mirişteanaŃionalismului triumfalist şiiraŃional este a ne condamnape sine ca exhibatori ai uneiinfatuări neproductive.

Pornind de la o astfel deconstatare m-am bucuratsincer când un remarcabil om de culturăromân, trăitor pe insularul continentaustralian, la Sidney – şi l-am numit peOctavian Sărbătoare –, dedicat cu expertizăstudiului religiilor, oferă, în spirit hegelianşi eliadean, o perspectivă raŃională şidialectică asupra statusului în istoria vechea geto-dacilor în Europa. Aşa cum poatefi ea întâlnită în impresionanta sabibliografie despre strămoşi, şi mai ales,despre zamolxianism. Să amintim câtevatitluri edificatoare publicate fie în Ńară, fiela Sidney: „Românul s-a născut zamolxian.Întrebări şi răspunsuri despre renaştereazamolxiană”. „Pe calea lui Zamolxe.Trezirea străbunilor”, „Pe calea luiZamolxe. Renaşterea neamului românesc”,„Pe calea lui Zamolxe. VieŃi de foc şi depiatră”, „Pe calea lui Zamolxe. Trilogiezamolxiană”, şi recent, „ViaŃa lui Zamolxe.Biografia mitică şi legendară a lui Zamolxearianul Fiul lui Dumnezeu”.

Mă voi opri la această relevantăapariŃie editorială – mai ales că am avutprivilegiul, în vară, să-l fi cunoscut pe autorîntr-un popas de o cafea în centrul vechial Târgoviştei, croşetând laolaltă câtevaopinii pe marginea acestei cărŃi –, şi în caream descoperit, spre bucuria-mi,vectorialităŃi de geocivilizaŃie. Este undemers în care autorul – de aici şi jocul de

cuvinte din titlu –,sărbătorindu-l, peste milenii,pe marele Luminător şiReformator al geto-dacilor,îl aşază într-un context deinterferenŃialităŃi şiintercondiŃionări de civilizaŃii,de la eleni, la asiro-caldeenişi egiptenii faraonici. Astfel,Octavian Sărbătoare refuză,sine ira et studio, să cadă încapcana dacismului exaltat şimesianic. Şi o face într-oemoŃionantă tratare hagio-grafic românească, cel ce are

curiozitatea să se aplece peste paginileacestei cărŃi lăsându-se captivat până lacapătul lecturii.

Utilizând bruma de informaŃii lăsatede Herodot, Strabon, Platon, Iordanes,Porphyr, şi interpretările lui Gebhardi,Mommsen şi Nicolae Densuşianu,Octavian Sărbătoare îl biografiază peZamolxe, chiar dacă narează ficŃional, cape un premergător al lui Iisus, dar şi cape un tezaurizator de experienŃe sacre şide înŃelepciune/ filosofie mediterano-medioorientală pe care le-a pus înserviciul civilizator al neamului său.

Dar cum nu mi-am propus să creionezo cronică de carte, apreciez, în schimb,trendul civilizaŃional pe care şi-a înscrisOctavian Sărbătoare încercarea saromanescă, developându-ni-l astfel peZamolxe Arianul într-o notă epilog:



Nicolae ScurtuNicolae ScurtuNicolae ScurtuNicolae Scurtu

O AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTÃA ESEISTEI GEORGETA HORODINCÃ

FIRIDE BASARABENE

Istoricul şi criticul literar Mihai Cimpoi(n. 1942) în arhicunoscuta sa carte1

privitoare la literatura din Basarabia omenŃionează, aşa cum era şi firesc, şi peeseista şi prozatoarea Georgeta Horodincă(n. 13 noiembrie 1930, în comunaCăuşanii-Noi, judeŃul Tighina, Basarabia– m. 1 iulie 2006, Paris), în vecinătatea luiGeorge Munteanu, Antonie Plămădeală,Nestor Vornicescu, Gheorghe Grigurcu şiVictor Crăciun.

Eseistă, cri tic l iterar, prozatoare,traducătoare şi memorialistă, Georgeta

Horodincă s-a impus în literatura românăcontemporană prin arta de a recepta, dinperspectivă modernă, impresionistă, operaunor scriitori însemnaŃi, precum DuiliuZamfirescu, Dimitr ie Anghel, CamilPetrescu, Zaharia Stancu, Marin Preda,Alexandru Ivasiuc, Ştefan Bănulescu şi alŃii.

GraŃie istoricului literar Marin Bucur (n.1929 – m. 1994), care i-a solicitat câtevainformaŃii biografice pentru una din cărŃile2

sale, posedăm astăzi una din cele ai com-plete şi mai interesante autobiografii alescriitoarei Georgeta Horodincă.

*

Georgeta Horodincă s-a născut la 13 noiembrie1930, în comuna Căuşanii-Noi din Basarabia, unde seaflau temporar părinŃii săi, originari din judeŃulSuceava.

A cunoscut în copilărie peregrinările din staŃie înstaŃie, în funcŃie de stagiile carierei de funcŃionarceferist al tatălui ei, peregrinări descrise mai târziu înnuvela Călăuza pierdută din volumul Bastarzii.

A urmat şcoala în diferite oraşe: Chişinău, GalaŃi,Craiova [şi] Iaşi.

Studentă fiind a debutat în anul 1950 în revistaIaşul literar cu o recenzie3 la romanul Mitrea Cocorde Mihail Sadoveanu.

Invitată să urmeze Şcoala de Literatură „MihaiEminescu“, o absolvă în anul 1951, când esterepartizată la ziarul România liberă în secŃia deLiteratură şi Artă.

Concomitent îşi continuă studiile universitare, absolvind în anul 1954 Facultatea deFilologie din Bucureşti.

A lucrat timp de peste douăzeci de ani în presă, ca redactor şi redactor-şef adjunct larevistele Secolul 20 şi Luceafărul.

A colaborat la diverse ziare şi reviste: România liberă, Contemporanul, Gazeta literară,România literară, ViaŃa Românească, Secolul 20 etc.

Între anii 1968-1972 a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, îndeplinind funcŃiade secretar.

A publicat următoarele volume: Duiliu Zamfirescu şi contribuŃia lui la dezvoltarearomanului nostru realist, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1954; Jean-Paul Sartre. [Studiu]. Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1964; Structuri libere. Bucureşti,Editura „Mihai Eminescu“, 1970; D. Anghel, portret în evantai. Bucureşti, Editura „CarteaRomânească“, 1972; Studii literare. Bucureşti, Editura „Mihai Eminescu“, 1978; Bastarzii.[Povestiri], Bucureşti, Editura „Cartea Românească“, 1979; Somnambulii soarelui. Roman.Bucureşti, Editura „Cartea Românească“, 1981.

Traduceri: Michel Butor – Recunoaşterea. Traducere şi studiu introductiv de Georgeta


Horodincă. Bucureşti, Editura pentru LiteraturăUniversală, 1967; Albert Camus – Străinul. Ciuma.Străinul. În româneşte de Georgeta Horodincă.Ciuma. În româneşte de Eta şi Marin Preda. PrefaŃăde Georgeta Horodincă. Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1968; Gaëtan Picon – FuncŃia lecturii.PrefaŃă şi traducere de Gergeta Horodincă.Bucureşti, Editura Univers, 1981. (ColecŃia „Eseuri“)şi Mihai Ralea – Scrieri. Volumul 3. EdiŃie şi studiuintroductiv de N. Tertulian. Traducere de GeorgetaHorodincă [Ideea de revoluŃie în doctrinelesocialiste – redactată de Mihai Ralea în francezăca lucrare de doctorat la Sorbona]. Bucureşti,Editura Minerva, 1981.

A publicat, de asemeni, în diferite revistetraduceri din Jean-Paul Sartre, Simmone de Beauvoir,Jean Starobinski, Jean Genet etc.

Revelatoare, prin exactitatea şi onestitatea lor, aceste note de istorie literară, se constituie,de fapt, într-o succintă autobiografie ce are menirea de a preciza itinerariile creaŃiei unei vocidistincte a literaturii române contemporane.

Astfel de însemnări facilitează investigaŃiile unor cercetători şi istorici literari preocupaŃide reconstituirea şi restituirea unor momente, oameni şi cărŃi din literatura noastră recentă.

Note Originalul acestei autobiografii, inedită până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae

Scurtu din Bucureşti.1. Mihai Cimpoi – O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, EdiŃia a 4-a reactualizată.

Bucureşti, FundaŃia NaŃională pentru ŞtiinŃă şi Artă, 2009, p. 227 şi 230. (PrezenŃe basarabene înliteratura română postbelică).

2. Marin Bucur, unul dintre cei mai străluciŃi discipoli ai lui G. Călinescu, aduna materiale de istorieliterară pentru cel de al doilea volum ~ Literatura română contemporană, ce urma să cuprindă proza şi care,din motive încă necunoscute, nu a mai apărut nici după evenimentele din 1989, care au bulversat totul,producând confuzii şi anulând unele dintre cele mai importante proiecte literare şi, evident, culturale.

3. Georgeta Horodincă ~ Mihail Sadoveanu ~ Mitrea Cocor în Iaşul literar, 2, nr. 3-4, mai 1950, p.205-207. Precizez că tânăra eseistă a mai publicat un articol ~ Alexei Meresiev, om sovietic, om adevăratîn Iaşul literar, 3, nr. 5-6, octombrie 1951, p. 198-202. Aici se încheie colaborarea la revista ieşeană.

viziune filosofică, dar – şi este demn de a firemarcat – de la „şcoala lui Pythagoras” şi de laînvăŃăturile lui Zarathushtra (Persia), Zarates(Babilon), Shastri (India vedică), Zerubabel(Ierusalim), Semper şi Nefertibet (Thebaegipteană) a extras acele principii, care filtratede Marele Preot/ Rege/ Zeu al geto-dacilor cugeniu, au constituit esenŃa unei admirabileweltanschauung cu caracter sui-generis.

Prin această perspectivă a lui OctavianSărbătoare asupra acestei weltanshauungpropovăduită de Zamolxe, stând sub semnulacelui athanatizein (a te face prin sinenemuritor), în care geto-dacii au crezut cufervoare, concepŃie regăsită în celebrele „legibellagine”, descoperim o hermeneuticădialectică ca atitudine contrapusă centro-dacismului, probându-se un adevăr istoric:theospiritualitatea geto-dacă este un rod degeoreligiozitate, de unde şi amintitul caractersui-generis. Ceea ce ni-l recomandă peOctavian Sărbătoare nu numai ca pe un omde ştiinŃă comprehensiv, cât, mai ales, ca peun cercetător care nu este prizonier al unorparti-pris-uri anchilozate în „dacisme”exagerat naŃionaliste, asemenea unor poveride idei desuete, valorizând o opinie de bunsimŃ: zamolxianismul este un fenomen desincrezie, un creuzet de civilizaŃii, de unde şistrălucita civilizaŃie geto-dacică.

„Zamolxe Arianul, Salvator al geto-dacilor, străbunii poporului român, a trăitîn acelaşi timp istoric cu mari personalităŃiale gândirii umane din toate timpurile,Pythagoras, Buddha, Mahavira, Confucius,Lao-Tzu, profetul Zaharia. Erou civilizatoral neamului său, Zamolxe a fost la vremeaaceea Mare Preot, rege şi apoi zeificat.

EmergenŃa conştiinŃei dacice la româniide azi face ca spiritualitatea zamolxiană aînŃelepciunii să fie calea renaşterii neamuluiromânesc în condiŃiile în care omenirea segăseşte într-o criză de viziune existenŃială.Actualele generaŃii umane sunt martore aleunor evenimente cosmice remarcabile ceacŃionează ca surse energetice în inducereaunor noi stări de conştiinŃă individuală şicolectivă. Spirala ciclică a istoriei trezeşteneamul românesc şi îl reînscrie la viaŃă prinreconstituirea spiritualităŃii native bazată peLegile Frumoase zamolxiene şi prinreaducerea centralităŃii ei în MunŃii CarpaŃi,temelia noastră milenară”.

Şi acele „personalităŃi ale gândirii umane”nu numai că i-au oferit lui Zamolxe pattern-uri,pe care le-a împletit geospiritual cu propria sa

Sãrbãtoare la Zamolxe



Alexandru BulandraAlexandru BulandraAlexandru BulandraAlexandru Bulandra

DOSARUL „MIORIÞA” LA FINALScurte concluzii la o cercetare îndelungatã (1)

ESEU

O istorie sub semnul măştiişi secretului

La începutul anului 2011 am publicat laeditura Paideia trilogia „MioriŃa”, o carteadresată cititorului interesat de soluŃiile dateîntr-un dosar celebru al literaturii şi culturiiromâne. Ideea de a realiza o retrospectivă arezultatelor unei munci care aconsumat mulŃi ani de viaŃă mi-a adus în minte, deşi îl credeamuitat, semnalul de alarmă care-mi alerta gândul rămas liberdupă 1990. Observam pentruprima dată că familia semanticăa „MioriŃei” căzuse în deriziunepublică. În zadar se învăŃa laşcoală şi-i fuseseră dedicatestudii erudite, masa cititoare deziare se obişnuise cu sensuriledepreciative ale mioriticului. Înstrăinătate, în cercurilediplomatice pe care Alecsandria crezut că le-a sensibilizat cupoemul său, reprezentanŃii români nu sesimŃeau în largul lor când trebuiau să explicecrima fratricidă. Din ce în ce mai adâncit înbibliografia fără sfârşit a „MioriŃei”, îmi dădeamtot mai bine seama că s-a vrut mult de la acesttext, cuvintele lui ducând în cârca lor literalăsensuri din ce în ce mai grele. Dacă ar fi fost unlucru, aş fi spus că „MioriŃa” a fost folosităpână la urzeală. Dar, în cazul meu, tocmai aflareaurzelii s-a constituit în scopul cercetării.

Acum, ajuns la finalul investigaŃiei şi,sunt convins, al acestui dosar secular, vădtoate acestea ca semnale clare ale crizeiprofunde în care intrase vechea paradigmăcare guvernase câmpul cercetării mioriticepână în ultimul deceniu al secolului XX.Istoria ei stă sub semnul măştii şi secretului.Se evită, într-o formă sau alta, să se spunăadevărul. Şi totul a pornit de la Alecsandri şitertipurile lui inocente care, în cazul special alpoemei „MioriŃa”, au atins culmile disimulării.Poetul şi editorul de folclor nu a lăsatmanuscrise pe care, studiindu-le, cercetătorulsă vadă modul lui de lucru, formele de trecere,

îndreptările etc. – cum a fost în cazul luiEminescu. Totul este trecut „pe curat”, aşacă au rămas pentru viitor numai declaraŃiilepoetului în faŃa credulităŃii ori îndoieliicercetătorilor.

„MioriŃa” – varianta Alecsandri

Dosarul „MioriŃa” s-a deschis odată cupublicarea baladei, la 18februrie 1850. În scrisoareacare o însoŃea, poetul VasileAlecsandri îl informa peAlexandru Hurmuzachi,redactorul revistei „Bucovina”din CernăuŃi, că „Aceastăbaladă mi-au fost adusă dinmunŃii Sovejii de D.A. Rusu,care o descoperi, împreună cumulte altele, în vremea cât afost exilat pe nedreptate lamănăstirea Sovejii”. Asta seîntîmplase în primele luni aleanului 1846. În ediŃia definitivădin 1866, acelaşi Alecsandri

descrie cu de-amănuntul, într-o notă la balada„Dolca”, cum a cules aceeaşi „MioriŃă” de labaciul Udrea, la stâna de pe muntele Ceahlău,într-o frumoasă seară de vară. Indiferent deaceste inconsecvenŃe, care de fapt erauezitările unui produs de laborator poetic însimularea identităŃii folclorice, consecinŃelepentru cercetarea originii textului erauurmătoarele: la mijlocul secolului XIX, balada„MioriŃa” se găsea în circuitul folcloric dinMoldova.

Până în primii ani ai secolului XXI, toŃifolcloriştii şi istoricii literari au dat crezarespuselor poetului – editor al baladei „MioriŃa”,observând totodată că varianta culeasă deRusso ar fi fost „înfrumuseŃată şi completată”de Alecsandri. Pe aceste temeiuri s-a constituitparadigma „MioriŃa, varianta Alecsandri”,care va tutela toate investigaŃiile, fiefolcloristice, fie istorico-literare, mitologicesau filosofice ale baladei. Câteva exemple:G.Călinescu, „Istoria literaturii române...”Capitolul Miturile: Traian şi Dochia; MioriŃa;Meşterul Manole; Sburătorul: „În versiunea


lui V. Alecsandri, acest mit – „MioriŃa” n.n. –este o capodoperă”; folcloristulD.Caracostea: „...această variantă este şi varămâne în conştiinŃa naŃională echivalentă cuînsăşi MioriŃa.” D. Caracostea chiar aidentificat intervenŃiile lui Alecsandri în textulcules de prietenul său.

Momentul critic din istoria acestei viziunil-a reprezentat monumentala cercetare a luiAdrian Fochi din 1964 – „MioriŃa. Tipologie,CirculaŃie, Geneză, Texte”. La început, el vreasă elimine varianta lui Alecsandri din rândulvariantelor baladei „MioriŃa”, considerând-opur şi simplu opera poetului moldovean, camai apoi să o transforme în grilă a analizeisale: „Noi înlăturăm din discuŃie varianta luiAlecsandri, folosindu-ne de ea totuşi înmăsura în care ne dă sugestii utile cu privirela conŃinutul sau mai ales la forma textului.”Cei trei folclorişti care au marcat cercetarea„MioriŃei” – D.Caracostea, Adrian Fochi şiAl.I.Amzulescu – vor realiza fiecare, ca ima-gine sintetică a investigaŃiei sale, câte unmodel genetic al baladei. În toate cele treimodele, colinda ardeleană a păcurarilor pre-cede balada „MioriŃa”. Trecerea de la colindla balada cu mioara năzdrăvană s-a realizat înmod spontan, ca urmare a unei întâmplăripetrecute în timpul transhumanŃei, spuneA.Fochi, sau, cum argumentează, în pragulanilor nouăzeci ai secolului XX,Al.I.Amzulescu, tot pe căile transhumanŃei,dar sub efectul continuei desacralizări acolindei păcurarilor.

Câteva observaŃii generale asupraparadigmei „MioriŃa – varianta Alecsandri”:se ia ca termen de referinŃă un text care nuexistă – cel scris de Russo la Soveja; la acesttext virtual se ajunge eliminând din textul scrisde Alecsandri ceea ce se consideră a fiversurile introduse de poetul cult; cu cât suntmai multe variante, consemnate în diferitepuncte geografice şi la momente istoricedeosebite, cu atât ele se constituie înargumentul forte al anteriorităŃii textului oralîn raport cu un posibil text scris/ tipărit, simi-lar sau asemănător, în ciuda faptului că toatevariantele orale culese sunt ulterioare anului1850; deşi D.Caracostea, A. Fochi şiAl.I.Amzulescu au distins net colindaardeleană a păcurarilor de balada „MioriŃa”,dovedind rolul primei în geneza ultimei, ei lepun pe amândouă sub semnul tutelar albaladei.

Fenomenul mioritic – o nouă paradigmă

În cele trei rapoarte de cercetare carecompun volumul „MioriŃa” am prezentat pelarg elementele noii paradigme în înŃelegereafenomenului mioritic. Primul raport, „VasileAlecsandri şi cazul MioriŃa, o anchetăliterară”, cuprinde demonstraŃia istorico-literară a ipotezei conform căreia Vasile

Alecsandri este autorul baladei „MioriŃa”,precum şi reconstituirea vers cu vers agenezei acestei capodopere. În al doilea raportde cercetare – „Tainele MioriŃei” –, fac olectură mitico-simbolică a poemei luiAlecsandri, pornind de la apartenenŃaautorului la ordinul francmasonic. La final,partea a treia a investigaŃiei – „Mascapăcurarului” – este realizată cu mijloaceleetnografiei şi folcloristicii şi se ocupă decolinda păcurarilor – sursa textuală originarăa fenomenului mioritic –, descifrând obîrşiaei la trecerea de la ritualul jocului cu măştianimaliere la structura compoziŃională acântecului de urare şi felicitare.

Dintre numeroşii cercetătorii care s-auocupat de acest subiect, Nicolae Manolescueste primul care a negat afirmaŃia-laitmotiv„MioriŃa – varianta Alecsandri”, semnulvechii paradigme, punând în loc o alta –„MioriŃa este capodopera lui Alecsandri”.Toate ipotezele criticului şi istoricului literarmi s-au părut pertinente iar demonstraŃia sa,construită în jurul conceptului de scriiturăpoetică, mi-a ghidat înaintarea în texturaneaşteptat de complicată a descifrării con-crete a fenomenului mioritic.

Sintagma „fenomen mioritic” denumeşteun model genetic format din trei componenteprincipale: jocul cu măşti animaliere, colindaardeleană a păcurarilor şi poemul „MioriŃa”.Specificul celor trei constituienŃi îl reprezintămasca – sub forma măştii teatrale în cazuljocului turca sau cerbuŃul, şi a măştii decuvinte în cazul celor două componenteliterare. Colinda păcurarilor ascunde, sub unscenariu pastoral, un ritual având ca personajprincipal o divinitate ancestrală – taurulcelest. Autorul, probabil preot ardelean, aintrodus în structura compoziŃională acântecului de urare şi felicitare, cântat de ceatade colindători în curtea fiecărui gospodar alsatului în sărbătorile Crăciunului şi AnuluiNou, cimilitura şi alte jocuri de cuvinte tocmaipentru a voala conŃinutul păgân al textului.

Iată varianta TRANS.78 „Pecurariulstreinel”, din monografia de referinŃă a luiAdrian Fochi, unde se găsesc peste 250 devariante: „La vârfuŃu muntelui/ DimineaŃa luiCrăciun/ Sunt vreo trei păcurăraşi./ Cei maimari/ Îs veri primari,/ Cel mai mic îi strein tare./Tot îl mână şi-l adună/ Ca s-abată oile./ Pânăoile abătč,/ Lui grea lege îi făcă:/ O pân(i)puŃce să-l împusce/ Ori în sabie sč-l arunce./El din grai aşa grăia:/ – Dragilor fraŃi şi fârtaŃi,/Pe mine nu mă-mpuşcaŃi/ Fără capul mi-l luaŃi/Şi pă mine mă-ngropaŃi/ În turiştea oilor,/ ÎnjocuŃul mieilor./ Pă mine pământ nu puneŃi,/Numai dragă gluga mea/ Şi drag fluieraşulmeu./ Când vântu a trăgăna/ Flueraşul m-acânta;/ Cînd a sufla vântu lin/ M-a cânta cap-un strein;/ Când a sufla vântu-ncet/ M-acânta ca p-un secret./ Oile cele cornute/Mândru m-or cânta pe munte,/ Oile cele bălăi/


Mândru m-or cânta pe văi,/ Oile cele seine/Mândru m-or cânta pe mine.” Textul colindeieste dintre cele mai enigmatice din literaturaromână. Masca verbală construită de acestmare poet necunoscut din Transilvania esteperfectă: afirmaŃia „sunt trei păcurari cu oiledupă ei” ascunde ceata de colindători – oile– care-i urmează pe conducătorii lor îmbrăcaŃicu cojocul întors pe dos – asemeneapăcurarilor; „cei mai mari îs veri primari” trimitegândul naiv către relaŃia de rudenie, când, defapt, este vorba de vârful unei ierarhii, vărprimar denumind aici un rol de prim rang într-unceremonial. Acest termen compus a apărut înzona Banatului şi MunŃilor Apuseni laintersecŃia dintre cuvântul sârbesc dever, careînseamnă, în ceremonialul nupŃial,conducătorul miresei, cu sinonimul săuromânesc vornic primar...; versul „cel mai mice străinel ca o lună de inel”, care apare în altevariante, arată că cealaltă mască are talia maimică decât a păcurarilor mai mari şi estenecunoscut, dar seamănă cu „luna când einel”, deci cu luna nouă... Aşa am ajuns îndomeniul cimiliturilor, unde luna nouă estevăzută ca un „bulgăre de aur cu coarne detaur”; iată cum cojocul întors pe dos şi capulcu coarne de taur dau masca integrală a turcii...

Cheia acestui cântec – de negăsit pânăacum –, o reprezintă asemănarea dintre capulmăştii de turcă şi craniile de animaleîncornorate pe care oamenii de la Ńară aveauobiceiul să le pună pe gardurile de Ńarini şi pestrungile de oi pentru a le apăra de vrăji,animale de pradă, boli etc. Când personajulmascat – descris de autorul rămasnecunoscut ca fiind păcurarul „mic şi străinel,ca o lună de inel” –, cere să fie omorât şiîngropat în strungă, el, actorul, cere de fapt,în termeni proprii, să i se scoată capul măştiide taur şi să fie împlântat în gardul strungiisau în mijlocul staulului de oi. În acest fel,componenta principală a măştii trece dinritualul jocului cu măşti în obiceiul craniilor.Prin tipurile şi subtipurile sale, ca şi prin ariade răspândire, colinda păcurarilor poate ficonsiderată cea mai reprezentativă, atâtpentru genul întreg al cântecelor de urare câtşi, în particular, pentru categoria de colinderomâneşti legate genetic şi funcŃional dejocurile cu măşti animaliere.

ÎnlănŃuirea de imagini rituale şi verbaledin colindă ar fi rămas în zona oralităŃiifolclorice şi a caietelor şi colecŃiilormanuscrise de folclor din Transilvania, dacănu venea, şi pe meleagurile Ńărilor române,suflul libertăŃii şi al revigorării resurselorspirituale naŃionale, adus de revoluŃiile de la1848. Scrierea baladei „MioriŃa”, aceea caredă numele fenomenului de care ne ocupăm,face parte integrantă din proiectul cultural alprogramului revoluŃionar moldovean şimuntean de aducere la lumină şi traducere înprincipalele limbi europene a cântecelor

populare româneşti – mărturie vie a geniuluiacestui popor uitat la marginile continentului,dar frate bun, de „gintă latină”, cu francezii şiitalienii. Realizarea acestui proiect a revenittânărului prozator, dramaturg şi poet naŃionalVasile Alecsandri. Sub mantia aceluiaşiscenariu pastoral autohton, V. Alecsandriascunde un scenariu iniŃiatic – idei înalte –,credinŃe şi legende mitice româneşti precumşi simboluri cunoscute fraŃilor masonifrancezi, prieteni ai românilor.

„MioriŃa” nu este creaŃie folclorică

Înainte de publicarea baladei „MioriŃa”de către Vasile Alecsandri în martie 1850, esteatestată existenŃa a două texte care par sătrimită la această baladă.

Primul text, descoperit acum douădecenii, alături de alte creaŃii folclorice, într-unul din caietele căpitanului Ioan Şincai,datează de la sfârşitul secolului XVIII. Elreprezintă rezultatul contaminării unei variantea colindei păcurarilor din zona BistriŃa-Năsăudcu o doină ce se cânta la despărŃirea mireseide familia ei şi cu o variantă locală a baladei„Şarpele”. Personajul „mioarei zdrăvioare”este doar semnalat şi nu are un rol anume înschema epică a cântecului. ApariŃia lui nutrebuie să surprindă, întrucât în colindeletransilvane mioarele se adresează luiDumnezeu, sar, dansează – ca personaje curol apotropaic, de fecunditate şi fertilitate, înjocurile cu măşti animaliere. Alteori, mioareledenumesc prietenele flăcăilor care joacăaceste măşti în timpul colindatului. Dacă vomcompara mioara zdrăvioară a păcurarului micşi străinel din acest text cu MioriŃa baciuluimoldovean – la care s-a făcut trimitere –,observăm că ea nu intervine, cum se întâmplăîn baladă, în relaŃia stăpânului său cu păcurariimai mari care sunt veri primari, formula deadresare „drajii mei verişori” excluzând-o dinactul comunicării.

Al doilea text atestat înaintea publicării„MioriŃei” este un cântec ceangăiesc cules la1843 în satul Cleja de lângă Bacău. El are douăpărŃi: prima parte este o adaptare a unui tipde colind al păcurarilor bazat pe regimulmetric de 5/ 6 silabe şi caracterizat prinapariŃia episodului mamei ciobanului. Mesajultransmis de păcurarul care va muri nu maidepăşeşte textul colindei către un destinataranume care-i aşteaptă urarea şi felicitarea, cise închide în doritul receptor matern. Acesttip de variantă a colindei păcurarilor a pierdutconştiinŃa relaŃiei imaginilor sale verbale cuimaginile teatrale ale jocului cu măşti de cerb,turcă şi bloj. În varianta maghiară, păcurariimai mari şi veri primari devin tătari haini, iarpăcurarul mic şi străinel – dalbul ciobănaş. Adoua parte trimite la un cântec de priveghicare se cânta în comunităŃile maghiare lacăpătâiul tinerilor morŃi necăsătoriŃi.


Florentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin Popescu

DE LA CURTEA DE ARGEª,CU DEZINVOLTURÃ

PRIN SPAÞIUL BALCANIC

PORTRETE ÎN PENIłĂ

„În 1963… redacŃia (revistei„Luceafărul”, n.n., F.P.) lansează peDumitru M. Ion, elev la Liceul din Curteade Argeş, care se va bucura de o atenŃiespecială, fiind de trei ori publicat, latermene scurte: prima dată la 3 august1963, cu poezia „Steaua Argeşului”, adoua oară la 14 septembrie 1963, cu„Autobiografie” şi „Poemul fructelor deagud” şi a treia oară la 12 septembrie1964 cu un grupaj de şase poezii”.

Desprind aceste preŃioase informaŃiidin volumul lui Tudor Opriş intitulat„Istoria debutului scriitorilor români întimpul şcolii (1820 – 2000)”, unde, câtevarânduri mai la vale citesc: „Paginaconsacrată elevilor din septembrie 1963a fost bine „inspirată”, deoarece toatenumele lansate s-au confirmat într-o maimică sau mai mare măsură. În afară deDumitru M. Ion se aliniază FlorentinPopescu, Cătălina Pangrati, PassionariaStoicescu şi Gabriela Vasilache”.

Când eşti elev şi aspiri la afirmareliterară e de la sine înŃeles că teinteresează cam tot ce se publică prinrevistele de profil, spre a vedea şi a puteacompara scrisul tău cu al altora.

Aşadar, fiind eu licean în Buzău,numele lui Dumitru M. Ion mi s-a impusîn memorie încă de la primele lui poezii,apărute în revista literară a tinerilor,„Luceafărul”. De aceea pot spune căl-am cunoscut pe Dumitru M. Ion încă depe atunci, iar faptul că am apărut împreunăîntr-o pagină a amintitei publicaŃii numelelui mi s-a înscris definitiv în memorie şiavea să rămână acolo pentru totdeauna.

Dumitru M. Ion părea în acei ani unuldin copiii teribili ai literaturii, perseverenŃa

cu care revista „Luceafărul” avea să-lpublice în continuare ar fi putut fi un motivde invidie pentru noi, ceilalŃi tineri dingeneraŃia lui.

Debutul său editorial, petrecut şi ella numai douăzeci de ani, în 1967, a fost,de asemenea, un succes la care jinduiaumulŃi într-o vreme în care accesul la tiparcu o carte era destul de anevoios. Nul-am invidiat pentru atenŃia de care abeneficiat din partea revistei„Luceafărul” şi nici pentru debutul edi-torial, debut care pentru mine avea să vinăabia peste vreo patru ani.

În fond fiecare îşi avea destinul lui şifiecare avea să-şi urmeze, după cum s-avăzut mai târziu, propriul drum.

În ce-l priveşte, Dumitru M. Ion atipărit mai multe cărŃi de poezie, desprecare în „DicŃionarul general al literaturiiromâne” aflu, între altele, acestcomentariu: „Cultivând cu insistenŃăimaginea şocantă, forŃând sensulcuvintelor, împerechindu-le deseori înmod arbitrar, poetul mizează pe ineditulrezultatului. Nu puŃine sunt şi piesele unde,printr-o neaşteptată străfulgerare, aparimagini expresive care sugerează ointensitate emoŃională remarcabilă (…).Prin simetrie, analogie, simboluri cu multeconotaŃii (deseori ezoterice), în carealuziile şi sensurile subtextuale joacă unrol esenŃial, autorul reuşeşte, în sfârşit,să-şi ofere un spaŃiul liric propriu,inconfundabil”.

Ne-am cunoscut în anii tot maiîndepărtaŃi ai studenŃiei noastre, cred căla unul din multele cenacluri literare dinBucureştii anilor 66-70 ai trecutului veac.Poate la „Nicolae Labiş”, de la casa


Scriitorilor, dacă nu cumva ne vom fiîncrucişat paşii pe culoarele redacŃiilor„Amfiteatru” şi „ViaŃa studenŃească”, oripoate „Luceafărul”, adică într-unul dinlocurile prin care se perindau cei mai mulŃidintre visătorii vremurilor cu pricina.

Ne-am cunoscut atunci şi într-ooarecare măsură pot zice că am devenitşi am rămas prieteni până azi.

Dumitru M. Ion a avut o carierăliterară foarte interesantă, dacă nu cumvapuŃin ciudată în raport cu începuturile luiîn domeniu.

Şi când spun asta mă gândesc maiales la traiectoria destinului său de după1990, despre care cel mai bine şi maiexact scrie autorul articolului ce i-a fostconsacrat în dicŃionarul din care am citatmai sus: „Din 1991 a înfiinŃat EdituraOrient-Occident, al cărui director este,publicând cu preponderenŃă cărŃi depoezie… A publicat peste şaizeci devolume de traduceri în limba română (dinpoeŃi şi prozatori armeni, georgieni,macedoneni, sârbi, bosniaci, muntenegreni,turci, chinezi, spanioli) şi din limba românăîn alte limbi, devenind astfel unul dintrecei mai cunoscuŃi intermediari literari înspaŃiul balcanic. Poezia, proza şi tradu-cerile sale au fost încununate cu numeroasepremii naŃionale şi internaŃionale: NapoliOspiti, Italia, 1970 (poezie); PremiulUniunii Scriitorilor din România, 1972(proză); Premiul Uniunii Tineretului dinRomânia, 1974 (poezie); Pana de aur,Festivalul InternaŃional al Traducătorilor,Iugoslavia, 1977, 1986, 1994; PremiulUniunii Scriitorilor şi al Uniunii Traducă-torilor din Macedonia, 1982, 1989, 1991;Premiul Uniunii Scriitorilor din România,1983 (traduceri); Premiul pentru cea maifrumoasă poezie, Festivalul InternaŃional„Serile de poezie de la Struga”,Macedonia, 1993”.

În ciuda anilor care trec şi tot trecpeste noi, lăsându-şi urme evidente,Dumitru a rămas, de când îl ştiu şi pânăazi, un neliniştit, un om dinamic, un tip deacŃiune, un ins care se vrea (şi reuşeştesă fie!) în miezul vieŃii literare. Nu numaiprin cărŃile proprii de poezie, de proză saude traduceri, ci şi prin exercitarea uneivocaŃii demnă de toată preŃuireaconfraŃilor: aceea de manager aFestivalului InternaŃional „Serile depoezie de la Curtea de Argeş”, ajuns în

2011 la a XIV-a ediŃie, o amplămanifestare culturală, singulară ca gen,înscrisă în circuitul lumii alături de marilefestivaluri de la Struga (RepublicaMacedonia), Las Palmas, Canare(Spania), Medellin (Columbia), TroiaRiviers (Canada) etc. Alături deconsoarta lui, poeta Carolina Ilica (direc-tor artistic al festivalului), Dumitru M. Iona reuşit să înfiinŃeze „AcademiaInternaŃională Orient-Occident, Curtea deArgeş” al cărei palmares poate fi invidiatastăzi chiar şi de către instituŃiile de statcare ar fi fost îndreptăŃite să dea cursunor astfel de iniŃiative, dar n-au făcut-oşi nici n-au dat semn că ar fi interesates-o facă în viitorul apropiat.

Festivalul poetic de la Curtea de Argeşeste conceput ca un elogiu adus poezieicontemporane universale, ca spectacolpoetic continuu (completat de muzicăromânească, expoziŃii de artă, expoziŃii şilansări de carte, dansuri româneşti,vizitarea unor monumente de artă şicultură ale fostei capitale medievale aValahiei, Curtea de Argeş, vizitareacetăŃilor şi castelelor lui Vlad łepeş /Dracula, excursii în MunŃii CarpaŃi etc.).

Mititel de statură, mai mereuîngândurat, ducând cu el o servietăvoluminoasă, un dosar sau câteva cărŃisub braŃ, Dumitru M. Ion se strecoarăprintre zecile de invitaŃi la festivalulamintit cu dezinvoltură, iar aceştia,purtându-i un vădit respect (ştiindu-l cineeste şi apreciindu-i opera şi virtuŃile deorganizator), îi ascultă cu atenŃie opiniile,iar mai apoi cată să-l antreneze îndialoguri despre cultura, despre poezia dela noi, despre locurile şi oamenii cu carele este dat să se întâlnească în răgazulcelor şase zile de şedere în România.

La Bucureşti, în forfota străzii acestinteresant şi valoros om de cultură pare,ca înfăŃişare, mai degrabă un ins puŃinîntârziat în adolescenŃă decât un scriitor,editor şi manager cu rosturi precise şicare ştie că râvna lui – exempluconvingător de dăruire întru folosul obştii– este parte importantă din râvna celor,nu prea mulŃi, ce contribuie la îmbogăŃireapatrimoniului naŃional de valori.

Şi până la urmă care poate fi menireaunui creator adevărat dacă nu aceea dea arde, preŃ de o viaŃă, pentru o idee,pentru un ideal?


Victor PetrescuVictor PetrescuVictor PetrescuVictor Petrescu

DICłIONAR

ALEXANDRU STARKUN ISTORIC AL CLIPEI

soarele?... şi alte povestiri.” (1975),„Reportaj despre un reportaj” (1975),„DaŃi-mi voie să vă întreb. Amintiri

despre amintirile altora” (1976),„Aventuri pe diagonală... De la sfârşit la

început” (1982). Traduce din Ilf şi Petrov,Ilya Erenburg, Gheorghi Vladimov, Elizar

MalŃev. Spirit enciclopedic,cu temeinice cunoştinŃe şiînclinaŃii certe în muzică,pentru care face o adevăratăpasiune, rămâne ca o voceinconfundabilă a reportajuluiîn mass-media româneascăa ultimelor decenii, în istoriaTeleviziunii Române. De lavârsta de 14 ani, realizeazăpentru radio şi televiziunenumeroase reportaje, docu-mentare, anchete, interviuri.

Dintre acestea se disting cele dedicateFestivalurilor de muzică de la Braşov,Mamaia, precum şi „Albumeleduminicale”, „Din tainele arhivelor”,„Transfocator”, „Prim plan” şi multe altele.Incitante sunt interviurile cu CorneliuMănescu, Ion Iliescu, Laszlo Tokes,Magda Cârneci, Cristina Ciontu, DinaCocea, George Macovescu.

Pentru activitatea sa este distins cu:Diploma de onoare a FestivaluluiInternaŃional „Săptămâna filmuluidocumentar şi de scurtmetraj pentru cinemaşi televiziune”, Leipzig (1977); premiiACIN în 1977, 1978, 1983. În 2003 CNAa acordat premiul „In memoriam: CatincaRalea şi Alexandru Stark”.

A făcut deseori o simbioză reuşită întreaceastă specie publicistică şi posibilităŃileşi sensibilităŃile sale literare, artistice, îngeneral, fiind şi un fin cunoscător şipromotor al muzicii.

În tabletele din Maşini electronice de

spus „noapte bună”, realizează mici

Prozatorul, traducătorul, ziaristul,scenaristul, reporterul radio şi TV şi-a dedicatîntreaga existenŃă reflectării realităŃii prinjurnalistica de media şi televiziune. A sesizatrelaŃia biunivocă dintre societate şicomunicare, o comunicare corectă fiindesenŃială pentru dezvoltarea sănătoasă atuturor mediilor sociale.Aceasta este percepută ca unfervent psiho-social care estedeterminat şi determină, larândul său în special schim-barea, dezvoltarea, finalmentespiritualitatea umană.

Se naşte la Târgovişte în6 decembrie 1931. Dupăterminarea şcolii primare înorasul natal, urmează Liceul„Spiru Haret” şi „MihaiViteazul” din Bucureşti.Absolvă Şcoala de Ziaristică - Radio (1949).Între 1950-1954 studii la Academia de Statde Literatură şi Cultură din Moscova,continuate apoi de cele postuniversitare dejurnalistică în Bucureşti (1965).

Debut cu reportaje încă de pe băncileşcolii în revista Liceului „Mihai Viteazul”.Îşi dedică întreaga viaŃă scrisului şijurnalisticii de radio sau televiziune, fiindun adevărat istoric al clipei. Din 1949 pânăîn ultimul moment al vieŃii, reporter, re-dactor, corespondent extern de Radio şiTeleviziune (Moscova, Paris). Colaboreazăla numeroase reviste şi ziare: „SecolulXX”, „Magazin istoric”, „Flacăra”,„Săptămâna”, „Cinema”, „Scânteia”,„Scânteia tineretului”, „România liberă”,„InformaŃia Bucureştilor” , „Presanoastră”. De asemenea, la almanahurile:„Scânteia”, „Cinema”, „Enciclopedic”,„Literar”, „Flacăra”.

Debut editorial cu Maşini electronice

de spus „noapte bună” şi alte cronici in-

verse (1973), urmat de „De ce nu cade


reflecŃii despre televiziune, în general, şidespre existenŃa cotidiană a telespecta-torului care „nu mai vrea să fie socotit unînghiŃitor de tablete (artistice, informativesau de orice fel) el doreşte să fie pus săgândească şi să acŃioneze”. Unor întrebăriale noastre, el încearcă să ne răspundă prinacest volum. Mărturisea că „să nu credeŃică răspunsul este aşa de uşor de dat. Chiardacă voi fi criticat (şi e mai bine să fiicriticat decât să se treacă indiferent pelângă ceea ce ai scris!), aş vrea să conŃinăde toate, mai ales că e foarte plăcut şi lipsitde orice pericol să-Ńi spui părerea înprobleme a căror rezolvare nu depinde detine... De altfel, Voltaire, mi se pare,susŃinea chiar că cele mai bune cărŃi suntacelea pe care le întregesc cititorii. Aşa că,autorul contează întru totul pe sprijinuldumneavoastră!”.

După propria-i mărturisire „am scrispe tot ceea ce se poate scrie, am scris laorice oră din zi şi din noapte...”. Eraconvins că „măsura vieŃii omului este înfuncŃie de buna folosire a ei, nu de lungime,pentru că omenirea este nemurireaoamenilor muritori...”. A scris cu creionul,cu cuvântul rostit sau imagine, din uriaşadorinŃă de a fi util semenilor săi.

În volumul DaŃi-mi voie să vă întreb.

Amintiri despre amintirile altora realizeazăo serie de „interviuri comode, insolite,sentimentale, pentru mai târziu, cu iz amar”.Afirma că „Nu mi-e teamă că eroii mei sevor repeta. La urma urmei, au o viaŃă atâtde bogată, încât n-ar ajunge nici cărŃi întregica s-o epuizezi. Dacă mă gândesc bine, înultima instanŃă mi-e frică de mine însumi!”.Dialogurile cu personalităŃi din diversedomenii sunt vii, adevărate introspecŃii înviaŃa acestora (Henry Coandă, Brunea-Fox,Radu Beligan, Mircea Lucescu, AlexandruGraur, Constantin Daicoviciu) pentru a numicâŃiva dintre ei.

Într-o discuŃie avută cu AlexandruStark în 1990 despre noile descoperiri aledomeniului comunicaŃional şi informaŃional,el susŃinea că arta constă în alegerea dininfinit de multe variante existente la unmoment dat, a aceleia care ne ajută să nerealizăm scopul urmărit. În acest sens îlamintea pe sociologul Bruno Wurtz: „SituaŃiafundamentală a teoriei informaŃiei esteputinŃa alegerii din infinit de multe variante,a celei care duce la scopul urmărit. CinedeŃine informaŃia, deŃine această putinŃă.Cine posedă informaŃia are putere asupraviitorului” (Cf. „Confruntări contemporanepe tema viitorului”). Creionându-i portretul

reportericesc Eugen Barbu afirma că„Stark ne-a scris zeci de poveşti despreoamenii care fac televiziune, despreoamenii care privesc tzeleviziunea, zeci depoveşti despre Istoria istoriei televiziuniicare e mai palpitantă ca Halimaua.AscultaŃi-l seara pe Stark, priviŃi-l, e uncurios, un indiscret tandru. Când aveŃitimp, vinerea, citiŃi-i micile fabule din caretot se mai poate învăŃa câte ceva... Starkeste un om al secolului nostru, ascunsîntr-o cutie de bachelită, care scrie cugenunchii la gură o poveste dintr-osubterană cu imagini...”. Într-adevăr, el şi-afăcut din aceasta un crez al vieŃii sale.

Scrieri:Maşini electronice de spus „noapte

bună” şi alte cronici inverse. Bucureşti,Editura Meridiane, 1973; De ce nu cade

soarele?... şi alte povestiri... Bucureşti,Editura Ion Creangă, 1975; Reportaj

despre un reportaj. Cluj, Editura Dacia,1975; DaŃi-mi voie să vă întreb. Amintiri

despre amintirile altora. Iaşi, EdituraJunimea, 1976; Aventuri pe diagonală...De la sfârşit la început. Bucureşti, EdituraAlbatros, 1982.

Colab.: Cu sufletul la gură. Uşoare

schiŃe de călătorie. (cu Sorina Stark).Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1979; Lacinci minute după cosmos (cu DumitruPrunariu). Bucureşti, Editura Militară, 1982.

Trad.: Erenburg, Ilya Grigorievici.HrăpăreŃul. Bucureşti, Editura Univers,1973; Tevekelian, Vertkes Arutiunovici.AgenŃia de publicitate a domnului Kacek.Bucureşti, Editura Univers, 1975; Vladimov,Gheorghi Nicolaevici. Trei minute de

tăcere. Bucureşti, Editura Univers, 1978; Ilf,I.; Petrov, E. Atitudinea dispreŃuitoare faŃăde stomac. Bucureşti, Editura Univers,1979; MalŃev, Elizar. Ultima întâlnire.Bucureşti, Editura Univers, 1985.

ReferinŃe: Cuvinte şi tăceri. Cu şi

despre... Alexandru Stark. Bucureşti,Editura Carro, 1995; Petrescu, Victor;Paraschiva, Serghie. DicŃionar de

literatură al judeŃului DâmboviŃa. 1508-

1998. Târgovişte, Editura Bibliotheca,1999, p. 208-209; Petrescu, Victor;Scriitori şi publicişti dâmboviŃeni. 1900-

2004. Târgovişte, Editura Bibliotheca,2005, p. 220-221; Enciclopedia oraşuluiTârgovişte, Târgovişte, Editura Bibliotheca,2011, p. 416


BASARABII DE TÂRGOVIŞTE

RADU DE LA AFUMAÞI*(ante 3 februarie – iunie(august) 1522; octombrie – ante 11 iunie 1523;

19 ianuarie – 24 mai 1524; ante septembrie 1524 – sfârºit 1528;* = 7-22 ianuarie-ante.24 aprilie 1522; 22 iunie-4-15 august 1522;

dupã 16 octombrie 1522-ante 25 aprilie 1523; ante 27 ianuarie-9-20martie 1524; ante septembrie 1524-2 ianuarie 1529).

Emite la Târgovişte 8 documente.Este unul din fiii nelegitimi ai lui Radu

cel Mare, cu un destin trist şi cu o domniecare – deşi frământată şi marcată denumeroase urcări şi căderi pe tronul łăriiRomâneşti – este strălucită şisemnificativă. Iar luptele glorioase purtatecu turcii, în peste 20 de bătălii, i-au adusdin partea contemporanilor numele de „celViteaz” Avea reşedinŃa la AfumaŃi, lângăBucureşti, loc unde „făureşte şi realizeazăvisuri de a urca pe tronul Ńării”, vise care– împlinite – îl costă numeroase bătălii cuboierii Craioveşti, cu turcii, cu pretendenŃiiVladislav al III-lea şi Radu Bădica (fratelesău vitreg).

Încă din toamna anului 1521, el seangajează în campania de detronare a luiTeodosie; este sprijinit de Ioan Zápolya,regele Ungariei, care îi rămâne un aliat fidel.Vor lupta amândoi împotriva turcilor înbătălia de la Mohács, în 1526, despreaceastă alianŃă a lor scriind ŞtefanBroderics, episcop de Mitrowitz, care îlnumeşte pe domn „Radu al Valahiei”.AlianŃa lui Radu cu Zápolya – îndetrimentul Imperiului Austriac şi cu noicoordonate în politica Ungariei faŃă de sud-estul european, în general, şi faŃă de łaraRomânească, în special – este constantăpe tot timpul domniei sale. Se poate vorbiacum, în temenii de astăzi, chiar de ointegrare europeană a domnului îngeopolitica dunăreană.

În scrisoarea trimisă regelui FerdinandI la 12 aprilie 1528, Samuel Pemflinger aratăcă „secretarul Georgius trimis în Muntenia

Gabriela NiþulescuGabriela NiþulescuGabriela NiþulescuGabriela Niþulescu

* Fragment din Basarabii de Târgovişte, înpregătire la Editura Bibliotheca.

(n.n.- de către regele ungar) a uneltit multelucruri rele cu domnul łării Româneşti”.Aceste „lucruri rele” reprezentau, dinpunctul de vedere al imperialilor, nouaalianŃă făcută chiar în momentul când IoanZápolya încheie tratatul de alianŃă cu FranŃa– veşnicul şi primejdiosul rival politic al caseide Austria.

Din păcate, nu aceeaşi constanŃă o areşi liniştea internă necesară domniei lui Radude la AfumaŃi. Chiar din ianuarie 1522 eleste nevoit să se lupte cu Mehmed-beg,pretendent la tronul Ńării, în condiŃiile încare turcii doreau transformarea Valahieiîn paşalâc. Luptele de la Gubavi şi Ştefeniîi gonesc pe turci, însă cea de la Clejani îlsileşte pe Radu să se refugieze la Braşov(aprilie 1522). Revine în iunie cu trupetransilvănene şi câştigă lupta de la Grumazi;urmăreşte oastea otomană la Nicopole şiŞviştov; curăŃă Ńara de slujbaşii turci lăsaŃiaici. Însă nu are linişte nici două luni, pentrucă în august este silit să se retragă din ouîn Transilvania.

Redobândeşte tronul în octombrie, darîn februarie 1523 este nevoit să-l lasefratelui său Radu Bădica. Amândoi pierdîn faŃa lui Vladislav al III-lea, iniŃial sprijinitde Craioveşti. Începe acum o sarabandă aintereselor şi succesiunii domnilor, care nepoate da o palidă imagine a pericolului încare se afla Ńara: când Vladislav, când RaduBădica sunt domni; turcii intervin, iarCraioveştii îşi fac jocurile necinstite.

Abia în februarie 1525, după ce primisepersonal la Constantinopol însemneleinvestirii, Radu de la AfumaŃi se poateconsidera cu adevărat domn. Se ocupăacum de viaŃa personală – face drumulpână la Sibiu, pentru a-şi alege mireasa; şi


de aici un întreg război, pentru o domniŃărâvnită de doi domni, din care în mod certRadu era un bărbat frumos şi impunător –aşa cum îl arată pictura din frescaMănăstirii Argeş.

Însă nici căsătoria şi nici creştereatributului dat turcilor, în 1524, nu i-auasigurat liniştea necesară pentru a domni.Unul din motive îl constituie întreŃinereaîn continuare a bunelor relaŃii cu Ungariaşi noua perspectivă politică în regiuneacarpato-danubiană, promovată de domn şideschisă spre Europa occidentală.

În contextul luptelor date înTransilvania pentru cucerirea puterii, el seaflă în relaŃii amiabile şi cu Ferdinand I deHabsburg; în documentul emis la Buda în13 septembrie 1528, prin care îi întăreştelui Ioan Szalaczy donaŃia pentru domeniulDobra (făcută anterior de regele Ludovic alII-lea de Ungaria), el arată că beneficiaruleste „secretarul lui Radu-Vodă din łaraRomânească”.Acest secretar al domnuluiera unul din curtenii lui de încredere, dovadăşi faptul că în 1527 – când solii voievoduluimuntean merg la Viena – Szalaczy faceparte din delegaŃia a cărei misiune continuăşi la Buda, unde se întâlnesc cu membriiadunării nobiliare, cărora le expun situaŃiaşi politica domnului român.

În decembrie 1528, veşnicnemulŃumiŃii boieri plănuiesc pieireaurgentă a domnului. Neagoe vornicul dinPeriş şi Drăgan postelnicul se pun înfruntea complotului care îl atacă pe Radude la AfumaŃi şi îl sileşte să treacă pesteOlt (în ideea obŃinerii sprijinului din parteaCraioveştilor). Surprins pe malul Oltului,lângă Râmnicu-Vâlcea, domnul este ucisla 2 ianuarie 1529, într-o bisericuŃă izolată.Alături de el a căzut şi trupul coconuluiVlad, cel care – în 1526 – fusese trimis detatăl său ca sol în tabăra sultanului, la Buda.

Frământata domnie a lui Radu de laAfumaŃi, interesantă şi puternică în nouaconjunctură politică dunăreană, a fostprezentată în multe din lucrările cronicarilortransilvăneni (Ştefan Broderics, MilesMatthias au cele mai veridice informaŃii)sau ale istoricilor de prestigiu (JeronimOstermayer, Wolfgang Bethlen, J.A.Fessler,Oscar Netoliczka, Nicolae Olahus, VeliusUrsinus). Iar Michael Bocignoli şi SebastianBorsos descriu cu luciditate domnia lui şirelaŃia cu Ioan Zápolya.

Preocupat de asigurarea domniei,obligat să poarte numeroase lupte pentru a

putea stăpâni Ńara, vestit pentru curajul săudeosebit, cunoscut în timpul lui şi după,erou al unei romantice poveşti de dragostecare amintea de vechile legende medievale,Radu de la AfumaŃi îşi merită pe deplinnumele de „cel Viteaz”. Un nume săpat pelespedea sarcofagului de la BisericaMănăstirii Argeş – unde trupul lui a fost adusdupă uciderea mişelească, şi a fost acoperitcu o frumoasă piatră funerară care,executată în tehnica méplat, îl reprezintă peRadu de la AfumŃi călare, cu sabia în mânăşi având deasupra crucea, ca semn al lupteidusă de el în timpul domniei.

Din prima căsătorie a lui Radu de laAfumaŃi cu Voica (fiica vornicului Vlădicudin Bucşani) au rezultat trei copii; Vlad(ucis odată cu tatăl său, în 1529); Anca şiNeacşa.

A doua căsătorie, domnul o face dindragoste şi cu mare tărăboi. Este o poveste„unică în analele istoriei noastre, un războiîntre doi voievozi” pentru una din fetelelui Neagoe Basarab. Încă din timpul primilorani de domnie, Neagoe Basarab avusese oînŃelegere cu domnul moldovean Bogdan,de a-şi căsători una din fete cu fiulacestuia, ŞtefăniŃă. Moartea celor doi domni(în 1517 şi 1521) a rupt firul acestei alianŃematrimoniale. Abia în 1525, când regeleLudovic al II-lea al Ungariei îşi aduceaminte de proiect, el se hotărăşte să-l şirealizeze. Tânăr (avea doar 19 ani) şi dornicsă fie autorul unei alianŃe princiare (poatechiar rugat de Doamna Despina, aflată laSibiu cu fetele), regele Ludovic trimitevorbă la Iaşi: să vină ŞtefăniŃă-Vodă la Sibiuşi să-şi aleagă mireasa, urmând ca cealaltăfată rămasă să fie mireasa domnuluimuntean. Ocupat într-un război cu turcii,domnul nu poate veni la Sibiu, trimiŃând unboier care să-i Ńină locul. Mai rapid, Radude la AfumaŃi vine la Sibiu, o place peRuxandra, iar peste două luni se căsătoreştecu ea şi pleacă la reşedinŃa din Târgovişte.

Rămas fără mireasă, domnulmoldovean s-a supărat rău, şi începe unaprig război cu Radu de la AfumaŃi. Pânăla urmă s-au împăcat, prin medierea luiIoan Zápolya şi a mitropolitului Maxim alUngrovlahiei: Stana pleacă la Iaşi şi ajungedoamna Moldovei, Ruxandra stă liniştităcu soŃul ei, iar domnul moldovean primeştepe boierii fugari refugiaŃi în Muntenia.

Radu de la AfumaŃi şi Ruxanda au avutun băiat, Radu Ilie, care va domni subnumele de Radu Ilie Haidău.


SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI

DEBUT DE STAGIUNELA SALONUL LITERAR

binemeritate succese literare! * Prima întâlnire dupăvacanŃă a SST a fost marcată de primirea de noimembri, care şi-au terminat perioada de stagiatură,din Braşov (Ioan Suciu, Tudor LaurenŃiu Traian),Urziceni (Nicolae Puiu Iliescu, Vasile Groza),Bucureşti (Dumitru Copilu Copillin, NicolaeVasile) şi Târgovişte (Costel Agache-Ram,Constantin P. Popescu). Cu acest prilej noii membriai SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni şi-au prezentatCV-ul literar şi au primit legitimaŃia de membru alSST. * Cei 36 de scriitori prezenŃi la acest salonliterar s-au arătat încântaŃi de vernisajul expoziŃieide fotografie artistică a prozatorului şi maestrului„ochiului magic” Ion Mărculescu. A fost remarcatănu numai tehnica inedită de surprindere a imaginilorcât, mai ales, plastica emoŃional-impresionistă apeisajelor, artistul vădindu-se un adevărat magicianal imaginii. (Observator)

Sâmbătă, 24 septembrie a.c., Salonul literar alSocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni (SST) şi-aredeschis porŃile, după vacanŃa de vară, pentrustagiunea 2011 – 2012, moderator fiind preşedintelesocietăŃii, Mihai Stan. A fost omagiat, în prima partea întâlnirii, regretatul istoric al culturii, prea devremeplecat la „masa tăcerii”, Mihai Gabriel Popescu. Afost evocat, în prezenŃa soŃiei, Ileana, şi a fiuluiCristi, de Mihai Stan, George Coandă, VictorPetrescu, Nicolae Scurtescu, George Toma Veseliu.* Cu prilejul redeschiderii Salonului au fost distinşila împlinirea unor vârste cu Diploma pentru „Operaomnia”, istoricul literar Victor Petrescu (70 de ani)şi Diploma de excelenŃă scriitorii Ion Bratu (75 deani), Alexandrina Dinu (70 de ani), Corin Bianu,Ianoş Turcanu şi Nicolae Scurtu (60 de ani), DumitruUngureanu, Dan łop (55 de ani) şi George Călin(50 de ani). Colegii din SST le-au urat La mulŃi ani şi

ªI A FOST „PRIMÃVARA ALBASTRÃ”

Datorită unor neclare împrejurări nu am pututinsera în paginile revistei un important evenimentcare a avut loc în zilele de 30-31 mai a.c. la Pucioasa:Festivalul naŃional de cultură şi literatură„Primăvara albastră”, ediŃia a VIII-a din cea de-adoua serie. O facem acum. când e vorba de unasemenea eveniment nu e târziu niciodată pentrua fi adus la cunoştinŃă. Organizatori: CentrulJudeŃean de Cultură DâmboviŃa, Consiliul Local şiPrimăria Pucioasa, Societatea ScriitorilorTârgovişteni, Compartimentul de cultură –Biblioteca „Gheorghe N. Costescu” Pucioasa,parteneri fiind Biblioteca JudeŃeană „Ion HeliadeRădulescu”, S.C. „Coresi” S.A. Pucioasa,Complexul NaŃional Muzeal „Curtea Domnească”.Preşedintele festivalului: scriitorul George Coandă.Juriul festivalului: Tudor Cristea – preşedinte;Mihai Stan – secŃiunea proză; Dan Gîju – secŃiunea

poezie; Victor Petrescu – secŃiunea eseu,publicistică. Preşedinte de onoare, in memoriam:Mircea Horia Simionescu. * Premiile festivalului:SecŃiunea poezie: Premiul I – Larisa Bădoiu;Premiul II – Mirela Gabriela Nicolescu – Roşioriide Vede; Premiul III – Alexandra Codreanu.SecŃiunea proză scurtă: Premiul I – Dorian Dron;Premiul II – Miruna Topliceanu – Pucioasa;Premiul III – Maria Medeea Tăbîrcă – PietroşiŃa.SecŃiunea teatru scurt: Premiul I – Alina PetronelaFilip; Premiul II – Maria Mirela Martelli. SecŃiuneaeseu/ jurnalism: Premiul I – Arabela Nenciu; PremiulII – Andreea Solomon; Premiul III – Ana MariaBrînzoiu. Premii speciale: Premiul BiblioteciiJudeŃene „I.H. Răduelscu” – Roxana Silimon;Premiul „Mircea Simionescu” al SST – AdelinaNiculescu – Fieni; Premiul Editurii „Bibliotheca” –Ioana Pleşa – Vulcana. (Observator)

FESTIVALUL „TOAMNA LITERARÃ PIETROªIÞEANÃ«MIRCEA HORIA SIMIONESCU»”

Sâmbătă, 15 octombrie a.c., a avut loc laMuzeul Etnografic din PietroşiŃa cea de-a VIII-aediŃie a manifestării culturale „Toamna literarăpietroşiŃeană «Mircea Horia Simionescu»”,adjudecându-şi din acest moment statutul de fes-tival naŃional prin participarea unor ramuri decultură din Bucureşti, DâmboviŃa, ConstanŃa,Braşov şi MehedinŃi. * Moderatorii ediŃiei: prof.univ. dr. Radu Negoescu, preşedintele FundaŃieiRenaşterea PietroşiŃei – Ruralia şi scriitorii IonIancu-Vale şi George Coandă. * Juriul Pentruacordarea premiilor de excelenŃă pentru vocaŃie,creaŃie şi expresie literară: Radu Negoescu,

Leonardo Dicu – primarul localităŃii, scriitoriiGeorge Coandă şi Mihai Popescu. * „Regalul deliteră, suflet şi lacrimă” a fost realizat cuparticiparea semnificativă a unor membri aiSocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni: Ion Bratu,George Canache, Sebastian Drăgan, Ion Enescu-PietroşiŃa (care a primit şi premiul pentru vocaŃieliterară), Dan Gîju, Grigore Grigore, AlexandruManafu-Târgoviştem Gabriela NiŃulescu,Constantin Popescu (cu acest prilej şi-a lansatvolumul de proză „Marmură neagră”, apărut laEditura Bibliotheca), Emil Stănescu şi FloreaTuriac. (Observator)


Mihai StanMihai StanMihai StanMihai Stan

INTERVIU

S(tan) M(ihai) – Prietene IonMărculescu, încep cu o afirmaŃie pe care ofac în cunoştinŃă de cauză, eşti un artist com-plex: pictură, sculptură, literatură,fotografie artistică. Greşesc cumva?

I(on) M(ărculescu) – Oarecum, pentrucă e periculos ceea ce faci! Laudele multe îlpierd pe orice om. MulŃumesc pentruapreciere şi sper să nu mi se urce la cap. Aşaeste, cum spui, la viaŃa mea am pictat, amsculptat, am fotografiat, am scris cărŃi, amfăcut o grămadă de prostii şi am visat să ajungcelebru, ceea ce se pare că se va întâmpla înurma acestei convorbiri colegiale.

S.M. – Lasă gluma! Ai câştigat, cel puŃinîn fotografie, o mulŃime de premii în Ńară şiîn străinătate. Vrei să le aminteşti, fiindcăeu unul le-am pierdut şirul?

I.M. – Da, au fost destule. Dar două dintreele sunt mai aparte. În 1986 – la Reus, în Spania,la un mare Salon InternaŃional de FotografieSportivă (45 de Ńări participante, 830 de autori,2726 de lucrări în concurs) – mi-au foatacordate două medalii, una de aur, cealaltă deargint aurit, de fapt cele mai mari ale salonuluirespectiv. În 2010, după 24 de ani, am participatdin nou la acest salon devenit celebru în toatălumea, şi mi-au fost acordate tot două distincŃii,Medalia Salonului şi trofeul ComitetuluiInternaŃional Olimpic. Două dintre lucrări melemi-au fost solicitate pentru a fi incluse înpatrimoniul Muzeului Olimpic de la Laussane.Dar, hai că am început bine, cu laudele!

S.M. – Fotografia, bag seamă, este omare pasiune pentru tine?

I.M. – Da, dar trebuie să recunosc cămaladia mea cea mai de nevindecat, estecartea, literatura. Sunt bolnav de carte!

S.M. – Eu, unul, îŃi ştiu,,boala”! Aipublicat, până în prezent, şapte romanedintre care cel puŃin două – după părereamea,,O iubesc enorm Domnule Judecător”şi, ,Al treilea picior”, ar rezista înclasamentul celui mai pretenŃios criticliterar. Numai că, astăzi, vreau să vorbim înspecial despre fotografie.

I.M. – Bine, vorbim.S.M. – Zic despre fotografie, pentru că,

PE SIMEZÃ

în prezent, lucrări de-ale tale figurează pesimezele a două expoziŃii de fotografieartistică, una la Societatea ScriitorilorTârgovişteni, cealaltă la Teatrul MunicipalTârgovişte.

I.M. – Păi, să le luăm pe rând. LaSocietatea Scriitorilor Târgovişteni, loc dragmie, este o expoziŃie personală cu fotografiide peisaj.

S.M. – Fotografii artistice!I.M. – Păi altfel cum? Dar hai să lămurim

subinierea ta! Carevasăzică, să lămurimcestiunea! Ce este arta? Este o formă decomunicare între oameni, care se bazează pesubstratul emoŃional al acestora. Este? Este!Ei, bine, neîndoielnic fotografia este oasemenea formă de comunicare! Şi-acum!Există mai multe domenii ale fotografiei:fotografie tehnică, fotografie documentară,fotografie turistică, fotografie de familie,fotografie de nuntă etcetera. Dar mai există şiun domeniu mai aparte, cel al fotografieiartistice, bazată preponderent pe o comunicareemoŃională! Am folosit termenul preponderentca să se înŃeleagă, dacă se poate, că nimeni nuse supără când o fotografie de nuntă, de familiesau turistică este străbătută de un fioremoŃional. Ba chiar este de dorit pentru că seîntâmplă atât de rar! În fotografia artistică, deasemenea, sunt delimitate nişte genuri: peisaj,portret, nud, macrofotografie, eseu fotograficşi mai sunt şi altele, pentru că, în artă esteposibil orice! La Societatea ScriitorilorTârgovişteni am aşezat pe pereŃi, spre bucuriaconfraŃilor de condei, zic eu, o suită de emoŃiitrăite în preumblările mele cu aparatul defotografiat atârnat de gât, emoŃii fixate pe hârtie.Deci, peisaje! Sper să fi transmis şi altora oparte din aceste emoŃii.

S.M. – Au fost foarte apreciate. Ştiu pecineva care vrea să-Ńi fure vreo două lucrări!

I.M. – Nu, să nu le fure, că nu e frumos!Eventual să-mi propună să le cumpere, nu căaş fi eu mercantil, dar aşa se întâmplă la oraactuală cu fotografia artistică, prin alte Ńări.Adică să fim şi noi în rândul lumii! Iar dacăeste vorba de vreun prieten pe care nu vreausă-l întristez sau de cineva sărac, mai bine îi


fac eu cadou o lucrare. Acuma, serios vorbind,pentru mulŃi români fotografia este o chestiebanală. Anual, se fac zeci de milioane, miliardechiar, de fotografii, dar banale. Banale de teapucă boala! Există însă un segment pentrucare puŃini oameni au educaŃia şi capacitateade percepŃie, cel al fotografiei artistice. La oraactuală, în lumea largă sunt agenŃii specializate,unele au început să-şi intre în rol şi pe la noi,care comercializează fotografie (documentară,de reportaj sau artistică). Uneori la preŃuri pro-hibitive celor fără dare de mână. Ce zici de asta?

S.M. – Ştiu, e vorba de vecheamentalitate că artistul e dator să aibăinspiraŃie nu să-i chiorăie maŃele de foame!Dar eu zic să le vorbeşti cititorilor noştridespre impresionanta expoziŃie de la TeatrulMunicipal Târgovişte.

I.M. – A, da! La Teatrul MunicipalTârgovişte am găsit un spaŃiu expoziŃionaldeosebit de generos, de luminos, nişteoameni, în frunte cu directorul Dan łopa,foarte receptivi la fenomenul artistic, ceea ceeste absolut firesc, doar ne aflăm în clădireaunui teatru, unul din templele artei! Împreunăcu şase prieteni, la fel de,,nebuni”, am deschisexpoziŃia de fotografie artistică. Aceştia sunt:inginerul Ion Zegheru, profesorul BadeaTeodor, inginerul Sima Ion, inspectorul PaulLepădatu, profesorul Cristinel Mortici,lucrătorul MAI Pavel łică. Şi, bineînŃeles, eucare, împreună cu primii patru citaŃi mai sus,am fondat în 1982 fotoclubul Fotochindia,care există şi în prezent. Până în 1989, amactivat în acest fotoclub şi am participat culucrări la zeci de saloane şi concursuri interneşi internaŃionale de fotografie artistică. Dinacest an, câŃiva dintre noi, legaŃi mai strânsprin relaŃii de prietenie, adică cei prezenŃi înexpoziŃia de la Teatrul Municipal, au constituito nouă grupare, G.F.T.- 2011, afiliaŃi laAsociaŃia Artiştilor Fotografi din România.G.F.T – 2011 înseamnă Grupul FotograficTârgovişte – 2011. Deja participăm şi avem şirezultate notabile, la saloane naŃionale şiinternaŃionale de fotografie. Suntem un grupde oameni sensibili. Niciunul dintre noi nuscoate bani din fotografie. În schimb, fiecarecheltuie enorm! Tehnica fotografică actualăpoate să fie foarte costisitoare când vreicalitate. De ordinul zecilor sau sutelor demilioane de lei.

S.M. – Chiar şi un neiniŃiat, deceleazădiferenŃe stilistice, faptul că fiecare dintre ceicare expun aici este o puternică persoanlitate.Cum ai defini fotografia acestora?

I.M. – O obsevaŃie foarte justă! În primulrând, această expoziŃie nu are o temă anume,sunt reprezentate genuri diferite. Dar şimaniera reprezentării este diferită. Fiecareexpozant îşi exprimă propria personalitate. Săluăm ca exemplu un copac pe care îl

fotografiază mai mulŃi oameni. Unul puneaccentul pe liniile energice, viguroase, altulpe formele estompate.Unul se exprimă într-unregistru de contraste cromarice, altul înnuanŃe pastelate şi armonii poetice. Ca să numai vorbim de gama largă a posibilităŃilorcompoziŃionale ce pot fi abordate, static,dinamic, concentric, dispersat, ascensionaletcetera etcetera. Aş putea să spun, desprecopacul respectiv că vor trece mulŃi oamenipe lângă el fără să-l remarce. Fotograful, însă,poate fi acela care să-l atenŃioneze pe trecătorasupra frumuseŃii acelui copac. Tot aşa cumpoate fi vorba de un pârâu, de o frunză, de ofurnică şi aşa mai departe. Cum să-i definescpe colegii mei din expoziŃie? Plini desensibilitate şi chinuiŃi de întrebările proprii cuprivire la ceea ce fac. Oameni ai frumosuluiîntr-o lume uneori aspră. Ştii ca şi mine, că artaeste o bucurie bazată pe o imensă suferinŃă!Uneori îŃi vine să te sinucizi când vezi că nupoŃi să te exprimi aşa cum ai vrea. Dar de ce-Ńispun eu asta? Sunt convins că ştii prea bine!

S.M. – Este artistul fotograf un pictordisimulat într-un virtuoz al tehnicilormoderne de calculator?

I.M. – Şi da şi nu! La începuturile fotografiei,în sec. XIX, s-a decretat apropiata moarte apicturii, spunându-se că va fi demolată şiînlocuită de fotografie. Timpul a arătat că nueste aşa. Fiecare artă are limbajul ei propriu, seexprimă printr-un alfabet propriu. Nu poŃi pictaun tablou, nu poŃi face o fotografie şi nici nupoŃi executa un dans folosindu-te de notemuzicale. Pictura are limbajul ei şi nu poate fiînlocuită de fotografie, chiar dacă ambele auelemente care le apropie. Şi se cunosc destulecazuti de simbioză a acestora.

S.M. – Aproape că nu se mai foloseştefilmul fotografic. Ce putem spune despreacapararea terenului de către calculator?

I.M. – Tehnica de calculator! Iată unsubiect care ne frământă pe toŃi! În ziua de azi,aproape că nu mai poŃi face fotografie fărăcomputer. Totul e digitalizat, dacă pot să spunaşa, începând de la cel mai ieftin aparat defotografiat, până la aparatura de prelucrare înlaborator. Şi nu e nimic rău în asta! Încotro neîndreptăm, nu se ştie cu prea mare claritate.Săptămâna viitoare va fi la modă fotografia3D! Peste două luni, nu ştim cam ce ar maiputea fi! Însă eu cred că niciodată computerulnu se va putea exprima ca o minte omenească.Ca o inimă omenească. Mă rog, tragem speranŃesă fie aşa! Am vorbit cam mult, nu?

S.M. – Care sunt următoarele proiecte?I.M. – În cel mai scurt timp, o expoziŃie de

fotografie artistică în sala de la parterulMuzeului de Istorie din Târgovişte. Cam osută şi ceva de lucrări, atât cât permite spaŃiulexpoziŃional. Peisaje, portrete, eseurifotografice. Mai lucrez la o altă temă, pentru


o expoziŃie în perspectivă, intitulată ,,Strada”,cu tentă de reportaj. Am multe imagini captateîn periplul meu prin Ńară şi prin Europa. Deasemenea, lucrez la o temă intitulată,,Semne”.Urme a ceea ce a fost, urme devenite simboluricum ar fi, de exemplu, un rest dintr-o pictură

ştearsă de vreme şi de ploi pe o uşă de bisericăsau de pe un perete vechi şi părăginit.

S.M. – Are fotografia artistică un viitor?Mai poate evolua?

I.M. – Fără îndoială! Trăim într-ocivilizaŃie a imaginii. Să ne gândim încă o datăcâtă informaŃie primim zilnic pe cale vizuală şisă încercăm să ne imaginăm cum ar fi dacăaceasta ne-ar lipsi! Iar fotografia este ocomunicare vizuală! Dacă mai poate evolua?Unii sceptici spun că e gata, s-a terminat, nu

Foto: Cristinel Mortici Foto: Pavel łică

Foto: Teodor BadeaFoto: Paul Lepădatu

se mai poate inventa nimic în fotografie. Dar,adu-Ńi aminte, prin anii şaizeci, într-o altă artă,literatura, se decretase moartea romanului.Spaimă care a durat până la apariŃia pe piaŃă ascriitorilor latino americani şi s-a demonstratcă viitorul este totdeauna prezent, e lângă

noi şi la îndemâna noastră. Eu cred încapacitatea fotografiei de artă de a evolua.Mai mult, cred în dorinŃa oamenilor de a seemancipa estetic şi în dorinŃa fiinŃei umanede a-şi dezvolta capacitatea de receptare aoperei de artă, indiferent din ce domeniu. Artaeste, sub aspect practic, cel mai inutil lucru!Dar fără ea, se vede treaba, nu se poate trăi!

Foto: Ion Sima

Foto: Ion Zegheru

Revista se distribuie: • în Bucureşti, la librăriaMuzeul Literaturii Române • în Târgovişte,la librăria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poştă la redacŃia Târgovişte şi la librăriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Deşi a fost o lungă vară, sfârşită într-o toamnă fierbinte şi secetoasă, viaŃa revistelor noastreliterare a continuat, astfel încât, cu biroul încărcat de cele primite, mă găsesc într-o dificultate a opŃiunii.* Aş consemna numărul dublu al „Bucovinei literare”, pe iulie-august (dar şi pe cel din septembrie,primit deocamdată doar prin e-mail, din care aflu că solida revistă suceveană serbează şapte decenii dela fondarea ei, la CernăuŃi, seria nouă ajungând la anul al XXII-lea şi la numărul 247), sau excelentelemensuale sătmărene „Acolada” şi „Poesis”, fără a mai vorbi de „Apostrof” ori de „Argeş”. * Rămân,totuşi, la „Cafeneaua literară”, scoasă la Piteşti de poetul Virgil Diaconu de nouă ani şi ajunsă, cu nr. peaugust, la a o sută treia apariŃie. Un număr consistent, ca şi altele, din care aş remarca eseul în serial aldlui Gheorghe Grigurcu despre poezia lui Ştefan Aug. Doinaş, prima parte a unui acid text, intitulat„Lovitura de dosar”, al dnei Magda Ursache, despre atât de încurcatele iŃe ale acŃiunilor sau manoperelorCNSAS, dar şi versurile tânărului Paul Gorban. * Mă voi opri, totuşi, asupra textului pe care amiculnostru din Fieni, Ştefan Ion Ghilimescu, îl publică la rubrica sa preŃios intitulată „Cabinetul de stampe”(ceea ce sună ca „Pinacoteca din Găeşti”, atribuită lui Mircea Horia Simionescu, la care sintagma nuexistă). * Şi am făcut observaŃia din paranteză tocmai pentru că textul se intitulează „Mircea HoriaSimionescu şi mediile inenarabile” (dar se putea intitula, ca la şcoala unde autorul a fost o vremeprofesor, „Găeştiul în opera lui MHS”!). * Ar fi de spus, aici, câteva lucruri. Primul ar fi că textul acestaîmpănat cu superlative („unul dintre cei mai originali, mai îndrăzneŃi şi mai rafinaŃi...”, „marele prozator”,„Bibliografia generală – un uriaş text funambulesc... capodoperă incontestabilă” etc.) vine după overitabilă măgărie comisă de Ghilimescu prin 2007, când, recenzând în „Argeş” volumul confesiv„Rătăcirile unui caligraf”, a afirmat, fără a avea vreo dovadă, că MHS ar fi fost omul SecurităŃii. Lăsândla o parte această alfel de rătăcire, ar fi de consemnat că lectura făcută episoadelor în care vine vorba de„mediul inenarabil” (cum zicea Şerban Cioculescu), reprezentând, cum spune Şt. I. Ghilim., „provinciaîncremenită, credulă şi aculturală, populată de cohorte de vistavoi ce se cred buricul pământului”, e falsăşi tendenŃioasă. * Sigur că evocând Găeştii, ca Arghezi, ca Ion (sau ca Eugen) Barbu, MHS adoptăperspectiva ironică. Dar, când recenzează pretinsa carte a lui Myron Chevalier intitulată „MisiuneaDoamnei Sachelarie în literatura americană”, el nu satirizează nici prostia provincială, nici „vistavoii”care-i tulbură liniştea omului din Fieni, ci, în manieră urmuziană, mecanismele stilului eseistic, împinsecătre grotesc şi absurd. Şi tot aşa în celelalte două imaginare cărŃi „recenzate”, cea a Marianei Girardi(„Arta lui Spiridon van der Welde”) sau cea a găeştencei (?) Roxana Iliescu („Splendida carieră a luiBob Hora”). * În plus, criticul nostru vulgarizează, dând credit unui fost profesor de matematică şipretins poet, care i-ar fi încredinŃat lui (fapt neverificabil!) o taină, „contrariat la un moment dat deanturajul cam pestriŃ de găeşteni din ultimii ani ai scriitorului”: anume că MHS, „tânărul care a fosto frumuseŃe”, a avut o aventură cu o găeşteancă şi a fost presat de părinŃii acesteia s-o ia de soŃie,scăpând cu mare greutate de năpastă. De unde, o aversiune pentru Găeşti. * O fi ştiind el, criticul,ce-o fi ştiind despre năpaste de felul acesteia! * Dar miezul problemei e în altă parte, şi anume în ceeace dumnealui numeşte „anturajul cam pestriŃ de găeşteni” al scriitorului. Care anturaj s-ar reduce,după câte ştiu eu, la două persoane – directorul şi redactorul-şef al revistei „Litere”. Cu care Ghilimescu,fost colaborator, s-a pus în conflict, ceea ce-l face să-şi transforme eseul în pamflet la adresa unuioraş cel puŃin la fel de nevinovat ca şi Fieniul. * Dar pe care nu-l idealizez, dovadă că am observat demultă vreme cu ironie faptul că, în monografia Găeştiului, apărută până în prezent în două ediŃii,Marioara Sachelarie, care a întemeiat în America o literatură „cu frâne hidraulice şi cu semnalizatoarede direcŃie”, a devenit, graŃie unor pseudointelectuali, personalitate reală. * Şi a făcut oarece carieră şiprin dicŃionare de personalităŃi dâmboviŃene! (T.C.)

Revistă editată de SC Bibliotheca [email protected] • www.bibliotheca.ro

6,00 RON

Un eseu cu cheie

RedacŃia Târgovişte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacŃia Găeşti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, DâmboviŃa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]Ńia Chişinău – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

REVISTA „LITERE”APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR

AL EDITURII BIBLIOTHECAŞI AL CENTRULUI JUDEłEANDE CULTURĂ DÂMBOVIłA

Lupii la stânã - Editura BIBLIOTHECA · Iar echipa lui Becali a pierdut, cum o face mai mereu în...

Documents

Transcript of Lupii la stânã - Editura BIBLIOTHECA · Iar echipa lui Becali a pierdut, cum o face mai mereu în...