Universitatea „ Babeş-Bolyai” , Cluj-NapocaFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Extensia SibiuSpecializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

Lucrare de Licenţă

Profesor coordonator: Student:Prof. univ. doc. : Stan Cornelia Goagea (Tistu) Ecaterina

Sibiu 2011

Universitatea „ Babeş-Bolyai” , Cluj-Napoca

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale EducaţieiExtensia Sibiu

Specializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

IMPLICAŢII FORMATIVE ALECOMBINĂRII METODELOR TRADIŢIONALE

ŞI MODERNE ÎN EDUCAREA PREŞCOLARILOR

Profesor coordonator: Student:Asist. univ. dr. Stan Cornelia Goagea (Tistu) Ecaterina

Sibiu 2011

Cuprins

Introducere

Fundamente teoreticeCapitolul I. Metode didactice specifice invaţământului preşcolar I.1.Metode tradiţionale I.2.Metode moderne

Capitolul II.Metodele didactice în activităţile cu scop de educarea limbajului II.1.Metode specifice folosite în cadrul activităţilor liber-creative din grădiniţă II.2.Rolul metodelor didactice în dezvoltarea limbajului şi pregătirea pentru şcoală

Capitolul III.Importanţa metodelor interactive de grup

Metodologia cercetării

Capitolul IV. Organizarea cercetării IV.1.Obiectivele şi ipoteza cercetării IV.2.Variabile independente şi dependente IV.3. Metode de cercetare utilizate IV.4.Eşantionul de subiecţi IV.5.Eşantionul de conţinut

CapitolulV. Desfăşurarea experimentului V.1. Etapa constatativă (preexperimentală) V.2.Etapa experimentală V.3.Etapa de control(post-experimentală)

Capitolul VI.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării VI.1Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obţinute VI.2.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

ConcluziiBibliografieAnexe

Introducere

,,Organizarea activităţii şcolare fie in formă frontală ori colectivă ( de muncă cu intregul

colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie in echipe (microgrupuri) sau individuală, ori

combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching ( bazată, între altele, pe o grupare

flexibilă si mobilă a elevilor cu treceri de la activităţi cu grupuri mari, la acţiuni în grupuri mici,

omogene şi apoi la activităţi individuale) recla-mă in mod inevitabil o metodologie adecvată

acestor forme organizatorice.”

( Ioan Cerghit, 1997, p. 36)

Metodele de invăţământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile

folosite in şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea,

lucrurile, ştiinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile,

deprinderile si capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii

transformând exteriorul in facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi

personalitatea.

,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale

de cunoaştere propusă de profesor intr-o cale de învaţare realizată efectiv de preşcolar, elev,

student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia

permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303).

Dezideratele de modernizare si de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe

direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, in aplicarea unor metode cu un

pronunţat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instrucţionale ( e-learning), in

suprapunerea problematizării pe fiecare metodă şi tehnică de învăţare, reuşind astfel să se aducă o

însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o

metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă,

cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

În acelaşi timp, metodele didactice sunt planuri de acţiune cu funcţie (auto)reglatorie

(ansamblu de operaţii care se desfăşoară în vederea atingerii unui scop) şi modalităţi de acţiune

(strategii de acţiune prin intermediul cărora elevul dezvăluie esenţa fenomenelor, proceselor,

evenimentelor). Utilizarea metodelor de invăţământ vizează o triplă finalitate:

-atingerea unor scopuri de cunoaştere ( stăpânirea metodelor de gândire şi a unor

strategii cognitive de procesare a informaţiilor);

- atingerea unor scopuri de instruire ( asimilarea unor cunoştinţe, priceperi, deprinderi,

a unor tehnici şi operaţii de lucru);

- atingerea unor scopuri formative ( formarea si modelarea trăsăturilor de personalitate).

Din perspectiva acestor finalităţi, sub aspect metodologic, întregul proces de învăţământ

poate fi asimilat cu un ansamblu de metode, respectiv de ,,căi’’ de instruire, orientate în special

spre următorul obiectiv:

-,, însuşirea şi / sau elaborarea de către elevi a unor structuri cognitive si operaţionale”.

Ansamblul de metode asigură pentru cei care se instruiesc şi/sau autoinstruiesc, calea de acces

spre cunoaşterea si transformarea realităţii inconjurătoare, spre însuşirea tehnicii, culturii si

civilizaţiei.

În sens mai larg, metoda reprezintă o practică raţionalizată, o generalizare confirmată de

experienţa didactică şi/sau de experimente psihopedagogice si care serveşte la transformarea şi

ameliorarea naturii umane.

În prezenta lucrare m-am oprit asupra acestei teme, deoarece prin combinarea anumitor

metode şi tehnici tradiţionale şi moderne aplicate atât în cadrul activităţilor dirijate, cât şi în

cadrul activităţilor liber creative, se urmăreşte atât însuşirea de noi cunoştinţe cât mai ales

consolidarea cunoştinţelor transmise în vederea educării preşcolarilor şi în pregătirea lor pentru

şcoală.

Fundamente teoretice

Teoria si practica metodelor si procedeelor didactice se află într-un continuu proces de

restructurare şi modernizare, reclamat de următoarele elemente:

- cerinţele care stau în faţa învăţământului;

- complexitatea crescândă a procesului instructiv-educativ;

- achiziţiile din domeniul ştiinţelor educaţiei;

- achiziţiile din ştiinţe si din metodologiile specifice acestora;

- necesitatea de a apropia activitatea didactică de activitatea de cercetare ştiinţifică;

- necesitatea de a apropia actul predării de cel al invăţării ş.a.

Direcţia principală de restructurare a metodologiei didactice este accentuarea

caracterului euristic, de activism şi de creativitate al metodelor de învăţământ.În acest sens,

amintim, în continuare, câteva posibilităţi de modernizare a metodologiei didactice:

- asigurarea caracterului dinamic deschis al metodologiei didactice - se referă la

faptul ca metodologia didactică trebuie să rămână, în permanenţă, deschisă cercetării şi

experimentării psihopedagogice; aceasta cu atât mai mult cu cât in prezent, cercetările din

domeniile ştiinţelor educaţiei sunt tot mai complexe, ele fiind sprijinite de ştiinţe ca:

epistemologia, sociologia, psihologia, cibernetica, informatica, teoria comunicării ş.a.

- utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode care şi-au dovedit eficienţa

în diferite domenii ştiinţifice: descoperirea, problematizarea, modelarea, algoritmizarea, analiza

structurala, instruirea asistată de calculator ş.a.

-reevaluarea metodelor tradiţionale, respectiv transformarea lor din mijloace de

transmitere a cunoştinţelor gata-elaborate de către profesor şi memorate de elevi, într-o

modalitate de organizare şi îndrumare a activităţii cognitive, de activizare şi mobilizare a elevilor.

Didactica modernă înţelege metoda de învăţământ ca un sistem omogen de procedee, acţiuni şi

operaţii, structurate într-un grup de activităţi bine corelate, în funcţie de o serie de factori.

Diversificarea metodologiei didactice este impusă de necesitatea de a corela cerinţele

teoriilor învăţării cu posibilităţile reale de care dispun elevii. O anumită metodă de învăţământ

pune în corelaţie numai anumite variabile ale procesului didactic şi ascunde o ipoteză asupra

mecanismului de învăţare al elevului.

Modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei

pedagogice deoarece, în formarea copilului, metodele joacă rolul unor preţioase instrumente de

cunoaştere a realităţii, de acţiune reală, de integrare în societate. Ele nu privesc doar educatorul,

care le vehiculează, ci şi copilul, care devine prin metodele moderne principalul beneficiar al

propriei activităţi de descoperire, de activitate reală sau fictive, insuşindu-şi alături de cunoştinţe,

priceperi, deprinderi şi calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situaţii noi, de a face transferuri

între diferite categorii de cunoştiinţe sau de la teorie la practică şi invers. Metoda astfel concepută

nu mai este exterioară în raport cu cel educat, ci devine un instrument propriu de muncă

intelectuală sau productive, inserându-se în cunoştinţele sale strategice şi procedurale, în

competenţele sale reale.

Capitolul I. Metode specifice învăţământului preşcolar

Pentru aplicarea în practică a cunoştinţelor tehnice acumulate de educatoare, o

importanţă deosebită o constituie cunoaşterea metodelor şi tehnicilor care le aplică sau utilizează

pentru educarea copilului în realizarea procesului instructiv-educativ .

Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit, evoluţia lor

istorică ( tradiţionale-moderne), sarcina didactică prioritară (de dobândire a cunoştinţelor, de

formare a priceperilor şi deprinderilor, de consolidare, de verificare şi evaluare, de recapitulare şi

sistematizare), după natura activităţii pe care o solicită (metode activ-practice, intuitive, verbale

ş.a.).

Cunoaşterea si aplicarea metodelor utilizate in grădiniţă nu impune o clasificare

riguroasă, ci mai degrabă analiza modului lor de aplicare.

Principalele metode care sunt supuse atenţiei pentru vârsta preşcolară sunt: naraţiunea,

descrierea, explicaţia, conversaţia,activitatea cu cartea, demonstraţia, observaţia, modelarea,

experienţa dirijată, lucrările practice,exerciţiul.

Printre acestea, un rol decisiv îl joacă cele care invită copilul la explorarea directă a

realităţii, la activitate personală , îi stimulează independenţa şi creativitatea, într-o singură

expresie, metodele activ-participative ( observaţia liberă, experienţa dirijată, lucrările practice,

activitatea cu cartea, exerciţiul, metodele de stimulare a creativităţii personale si colective,

conversaţia euristică ş.a.).

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt

împărţite din punct de vedere istoric în:

-metode tradiţionale\ clasice: expunerea, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, observaţia;

-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată,

studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.

Insă nu tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este şi

modern.

Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee moderne vor duce la

situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiată de şcoală, situând şcoala ca o continuitate a

muncii din grădiniţă.

I.1.Metode tradiţionale

Astfel, explicaţia este metoda expunerii, în care predomină argumentarea

raţională.Explicaţia ca metodă de lucru îşi găseşte larga sferă de aplicaţie în gradiniţă, deoarece

însoţeşte întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în

cadrul activităţilor frontale dirijate, cât şi a celorlalte activităţi desfăşurate pe parcursul zilei,

explicaţia înlesneşte însuşirea cunoştinţelor, înţelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.

Explicaţia completează în mod automat demonstraţia şi îşi are ca teren direct de desfăşurare

activităţile de observare, lecturi după imagini, activităţile matematice. Explicaţia contribuie, de

asemenea, la crearea premiselor însuşirii unor deprinderi tehnice de lucru şi a unor modalităţi de

acţiune (de exemplu la activităţile de desen, modelaj, aplicaţii, confecţii, educaţie fizică, educaţie

muzicală, etc.).

Reuşita acestor activităţi depinde de corectitudinea cu care a fost aplicată explicaţia. Prin

explicaţie educatoarea reuşeşte să concentreze atenţia copiilor spre aspectul dorit, dar contribuie şi la

cunoaşterea cauzelor obiectului în studiu.

Mai dificile par a fi explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep

în momentul respectiv. În această situaţie, educatoarea apelează la reprezentările formate anterior

sau foloseşte anumite texte literare, versuri, povestiri, poveşti, tablouri, ilustraţii, diverse piese

muzicale, care sunt în concordanţă cu tema explicaţiei şi constituie punct de sprijin pentru noile

cunoştinţe.

Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizează cântecul prin repetarea

numărului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.

Povestirea ca metodă de expunere este aplicată în cadrul procesului instructiv-educativ

pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, ştiinţific sau fantastic, în cadrul activităţilor

frontale dirijate sau la începutul sau finalul activităţilor frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor

pentru ceea ce urmează si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunoştinţelor.

Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibilă copilului, să-1 emoţioneze puternic, sa

fie la obiect şi să nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.

În cadrul activităţilor de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee,

lucruri diferite în funcţie de grupa căreia se adresează, a nivelului copiilor, cât şi a discutării textului

literar sub forma conversaţiei, a dialogului, a explicaţiei. Caracterizarea personajelor face apel la

acţiunea povestirii, ataşamentul copilului spre cele pozitive, dar şi la motivaţia copilului pentru unele

personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor să creeze noi întâmplări,

povestioare posibile, din imaginaţie sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul

acestora poate fi observat şi din conţinutul unei poezii.

Exemplu: povestea creată de copii "Cum ar putea fi Zdreanţă?" sau "Cum să-1 ajutăm pe

caţeluşul şchiop să poată umbla?".

Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, să domine "binele" asupra "răului".

Textele literare de actualitate, cu aspecte din viaţa cotidiană sau ştiinţifico-fantastică, contribuie la

lărgirea orizontului cognitiv, dar şi la dezvoltarea limbajului, a imginaţiei creatoare, a dezvoltării

formelor de analiză, sinteză, caracterizându-le.

Exemplu: "Ursul păcălit de vulpe".

-   Ursul - credul;

-   Vulpea - hoată, şireată, lacomă, mincinoasă.

Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o altă poveste: "întâmplare din pădure" - unde au

venit alte animale şi, în final, vulpea a fost judecată, pedepsită şi ursului i s-a dat peşte pe săturate.

Demonstraţia este una din metodele de bază aplicate în gradiniţă.

Demonstraţia este mereu însoţită de explicaţie şi invers, nu se pot realiza separat.

Întrucât vârsta preşcolară este caracterizată printr-o gândire concretă, este necesar ca în

procesul cunoaşterii să se acorde o importanţă deosebită treptei senzoriale, contactului nemijlocit cu

realitatea. De aceea, ori de câte ori se va organiza o activitate care are ca scop predarea de noi

cunoştinţe despre un aspect concret al realităţii se va folosi metoda demonstraţiei îmbinată cu explicaţia.

Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat şi prezentat

in câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozităţii şi a reuşitei unei activităţi.

Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai multe simţuri. Se

poate urmări transformarea unor substantive în diferite ipostaze: "Apa şi transformările ei", "Gheaţa",

"Vaporii", etc.

Exemplu: "Focul şi efectele lui". Demonstraţia educatoarei, însoţită de explicaţie, la acestea

adaugându-se observaţia şi problematizarea.

Etapele demonstraţiei:

-aprinderea focului în sobăprin folosirea unui chibrit;

-aprinderea lumânării tot prin folosirea unui chibrit;

-perceperea focului, stabilirea însuşirilor, flacăra;

Copiii fac deducţii, le verbalizează pe baza celor percepute:

-culoarea flacării;

-forma alungită la ambele capete, luminozitatea;

-caldura crescută de flacără;

-culoarea, mirosul, direcţii în care se ridică fumul;

-efectele focului;

-arderea chibritului;

-culoarea chibritului ars;

-transformările în cărbune;

Obţinerea cenuşii:

-arderea hârtiei;

-arderea textilelor;

-fire de bumbac.

Întrebuinţările focului (foloase, pagube) - s-au făcut demonstraţii şi pentru concretizarea în faţa

copiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat că focul este folositor dacă-1 folosim util,

dacă nu obţinem pagube. O importanţă deosebită am acordat şi demonstraţiei în cadrul tuturor

activităţilor frontale dirijate, cât şi a demonstraţiei aplicate în cadrul activităţii didactice de dimineaţă,

în special în cadrul sectorului ştiinţă.

Conversaţia e ste metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul întrebărilor şi

răspunsurilor. Această metodă presupune ca preşcolarul să posede un material perceptiv, pe baza

căruia să se poată discuta. Metoda conversaţiei constituie prilejul de a stabili unele aspecte

semnificative, de a le preciza după ce ele au fost transmise, studiate şi se completează cu noi secvenţe.

Copiilor li se formează deprinderea de a-şi exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a

expune acele cunoşţinte despre care este vorba la un moment dat.

Contribuie pe deplin la sistematizarea cunoştinţelor şi imprimarea lor bine în memorie. Copiii

au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, să facă asociaţii între cunoştinţele anterioare, să-şi spună

părerea şi să facă comparaţii, trăgând anumite concluzii sau să argumenteze cu exemple proprii

subiectul abordat.

Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.

Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea generală, copilul nu poate da un răspuns

satisfăcător, dar la întrebări ca acestea, copilul va răspunde uşor.

-Ce culoare are frunza?

-De ce s-a îngălbenit frunza?

-De ce are pete ruginii?

Tema conversaţiei trebuie să ofere copilului sistematizarea cunoştinţelor dintr-o succesiune

logică de întrebări şi răspunsuri bine gândite, eşalonate şi conduse de educatoare.

Metoda conversaţiei îşi găseşte aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu grupa mică

sub forma dialogului.

La grupa mare pregătitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea

cât mai diversă, obiectivă a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de activitate.

Exerciţiul:

Această metodă vine să completeze, să sistematizeze si să segmenteze toate deprinderile de

muncă practică, intelectuală, etc. încă de la venirea copilului în gradiniţă şi până la plecarea lui la

şcoală. Constă de fapt în repetarea unor deprinderi de munca: intelectuală, practică, în mod

sistematic, în scopul consolidării diferitelor acţiuni ale copilului.

Exerciţiul îşi găseşte teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activităţilor, astfel:

- exerciţiul înseamnă chiar salutul la intrarea în grădinită, apoi;

- îmbrăcarea, servitul mesei civilizat;

- pregătirea salii de grupă pentru activităţi;

În cadrul activităţilor frontale dirijate, exerciţiul este nu numai o modalitate de observare, dar

este şi o necesitate, fără exerciţiu copilul "uită" şi nu-şi consolidează deprinderile de muncă

necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica această metodă trebuie să ţinem seama de

gradarea exerciţiilor de la: "simplu la complex" şi de la "uşor la greu". În cadrul activităţilor de

scriere, la început copilul apasă tare, rupe creionul, strânge puternic creionul în mână, schimbă

poziţia corpului, ceea ce îl oboseşte foarte mult. Sub indrumarea educatoarei şi prin exerciţiu foarte

mult, copilul îşi va elimina aceste neajunsuri.

O importantă deosebită o are coordonarea corectă dintre ochi - mână, care trebuie să stea în

atentia educatoarei, pentru a nu-şi forma greşit pozitia scris-citit.

Coordonarea analizatorului vizual şi auditiv. Aceasta înseamnă că miscările se diferentiază,

devin mai precise, ca urmare a faptului că procesul de excitaţie se restrânge tot mai mult la celulele

nervoase care dirijează direct activitatea muşchilor mâinii. Schimbările propuse de educatoare

sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelaşi exerciţiu, dar sub altă formă.

Exemplu: "Linia"

-       Linia frântă

-       Vaporul;

-       Acoperişul casuţei lui Zdreanţă;

-       Gard cu uluci;

-       Dinţii fierăstrăului.

O altă temă pentru exemplificare: "Ovalul".

-          Conturul balonului;

-          Bobiţe de struguri;

-          Palete de tenis.

Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activităţilor matematice pentru

însuşirea în mod conştient a tuturor exerciţiilor, problemelor matematice, pentru formarea şi

consolidarea reprezentărilor matematice si aplicarea imediată în practica activităţilor din gradiniţă-

familie.

Folosirea judicioasă în cadrul activităţilor a metodei exerciţiului contribuie la dezvoltarea

gândirii, a independenţei în actiune, în mişcări. În acelaşi timp, se stimulează activităţi creatoare şi se

creează condiţii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în direcţia în

care-i place.

I.2 Metode moderne

Ca metode moderne se aplică în practică algoritmizarea, modelarea, problematizarea,

învăţarea prin descoperire şi tratarea diferenţiată.

Modelarea în ştiinţă şi tehnică. Prin model se inţelege un sistem mai simplu, elaborat ca

un înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) şi care, pe baza analogiei lui cu sistemul original,

serveşte ca mijloc de a studia indirect proprietăţile şi transformările posibile ale sistemului original.

Deci, prin modelare se înţelege metoda de a cerceta obiecte şi fenomene din natură şi societate

cu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metodă de predare, folosirea modelelor în cadrul

activităţilor de predare-învăţare, principala functie având-o cea demonstrativă şi cognitivă. Modelul,

de fapt, ilustrează obiectul original prin felul cum este conceput, confecţionat, prezentat copiilor spre

observaţie, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esenţiale, conduse de educatoare spre

intuiţia copilului. Modelarea îşi are efectul în cadrul activităţilor de exercitii grafice, desen, pentru a

aprecia în special proporţia dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj,

confecţii etc.).

Problematizarea- această metodă presupune crearea unor situaţii problematice, care

antrenează şi oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferenţe, relaţii dintre obiectele si

fenomenele realităţii, între cunoştiinţele anterioare şi noile cunoştinţe, prin soluţii pe care ei înşişi le

elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situaţii

conflictuale, problematice în gândirea copilului. Aceste situaţii apar atunci când copilul observă un

dezacord între anumite cunoştinţe şi problema care se cere a fî rezolvată, indiferent de categoria de

activitate (activităti matematice, cunoaşterea mediului), când este pus în situaţia de a alege din

cunoştinţele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicţii între

modul de rezolvare teoretică şi cel de rezolvare practică a unei probleme.

În cadrul activităţilor de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul

jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghiceşte ce-am găsit". Educatoarea formulează intenţionat

propoziţii cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea şi sensul

adecvat al cuvintelor în propoziţie.

Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la

operativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regulă bine determinată de a rezolva o

problemă tipică. Dacă algoritmul este urmat corect, după un anumit număr de operaţii, se va găsi în

mod cert soluţia problemei. Se pune întrebarea dacă putem transpune şi în învăţământul preşcolar

această metodă. Exerciţiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu, de formare de

perechi, de aranjare în şir crescător si descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe

care copiii i-au însuşit în mod conştient. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două

momente esenţiale: fixarea lor şi aplicarea repetată. Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea

algoritmilor, să elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, a

creativităţii.

Învaţarea prin descoperire. Pentru ca în procesul de învăţământ copilul să devină cât mai

activ şi munca să-şi imprime un caracter creator, educatoarea caută permanent noi metode si

procedee care să vină în sprijinul său prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente si

creative este " învăţarea prin descoperire ". Această metodă oferă cunoştinţe durabile, solide având în

prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea şi nu memorizarea, obligă copilul să nu se mulţumească cu

ce i se spune, ci să aibă gândire critică, obiectivă, disciplinată şi cere un volum de observaţii, analize,

aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză, de la concret la abstract, dezvoltă perseverenta, vointa,

modelează aptitudinile de investigaţie. Această metodă se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării

psihofizice şi intelectuale ale copiilor, altfel duce la eşec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.

În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului, copiii pot descoperi prin experienţe efectuate

împreună cu educatoarea: însămânţarea grâului, creşterea lui cu toate etapele dezvoltării, pâna la

coacerea bobului de grâu şi apoi analiza acestuia pe baza observaţiei şi demonstraţiei. În cadrul

activităţiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descoperă alte modalităti sau caracteristici ce i se pot atribui

unui personaj sau obiect în discuţie, descoperiri realizate de ei şi conduse cu mult tact de educatoare

prin efectul scontat.

Printre metodele moderne aplicate copiilor amintesc:

- Metoda acvariului- este o tehnică ce evaluează comportamentul preşcolarului în timpul

unei activităţi de învăţare organizată in grup precum şi evaluarea comportamentului

întregului grup.

Obiectivul acestei metode este rezolvarea creativă a unei sarcini de învăţare şi evaluarea

comportamentelor individuale şi de grup.

- Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene,

jetoane, cuvinte sau propoziţii care prezintă sinteza unui aspect real.

Obiective: -identificarea caracteristicilor unei teme sub formă simbolică sau scrisă;

- realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă şi cooperantă.

- Cvintetul este o metodă de reflecţie ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci

reguli în scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate.

Este tehnica prin care se rezumă şi sintetizează cunoştinţe , informaţii, sentimente

si convingeri.

Cvintetul este o poezie cu 5 versuri.

Obiective urmărite:

-să sintetizeze cunoştinţele şi informaţiile despre un subiect;

- sa exprime gânduri , idei, sentimente personale asupra subiectului prin intermediul

cuvântului.

- Lotus- este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de

relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.

Obiective: stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi

individuale şi de grup pe teme din domenii diferite.

Piramida şi diamantul au ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de a “sintetiza” principalele

probleme, informaţii, idei ale unei teme date sau unui text literar.

Capitolul II Metode didactice în activităţile cu scop de educarea limbajului

II 1. Metode specifice folosite în cadrul activităţilor liber-creative din grădiniţă

În lucrarea mea m-am oprit în principal la activităţile liber creative şi la unele aspecte

privind dezvoltarea limbajului. Dintre metodele prezentate în cadrul activitatilor liber-creative, cele mai

utilizate sunt: explicaţia, conversaţia, exerciţiul.

Activitatea didactică de dimineată se desfasoară în funcţie de centrele de interes produse în

cadrul activităţii" frontale dirijate " cu " tema " si " subtema " precizată la începutul fiecărei

săptămâni.

Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare,

Programa activitaţii instructiv-educative în Grădiniţa de Copii propune realizarea acestora pe

sectoare:

Sector "ştiintă"

Sector "Construcţii"

Sector "Jocuri cu rol"

Jocuri de masă

Sector "Bibliotecă"

Sector "Artă"

Aceste sectoare constituie diferite tipuri de jocuri, tinând seama de obiectivele specifîce

fiecărui sector al centrului de interes (teme, subteme în discuţie, în observaţie), cât şi în domeniul

din care se inspiră acestea.

Organizarea si desfăşurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactică de dimineată) nu

poate fi eficientă dacă nu se ţine seama de metodologia de lucru şi pregătirea lor pe baza unei scheme

obiective concret abordate.

În organizarea si îndrumarea acestora se va ţine seama de necesitatea îndrumării activităţii

la alegere:

Principiul organizării şi îndrumării la alegere:

-       principiul liberei opţiuni;

-       principiul ierarhizării obiectivelor operaţionale;

-       principiul îndrumării sistematice;

-       principiul activizării.

Pregătirea activităţii la alegere:

- Pregătirea cadrului specific la alegere.

Obiectivele activităţii la alegere:

-       Obiective generale;

-       Obiective speciale ( particulare);

-       Obiective generale şi specifice.

Conţinutul activităţii la alegere:

a. Caracterul de largă deschidere a programei activitătii la alegere;

b. Conţinutul activitătii la alegere pe grupe de vârsta.

Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupaţii individuale şi cu grupuri mici de copii.

Organizarea si îndrumarea jocurilor evaluate:

a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiană;

b. Jocuri cu subiecte din basme si poveşti (jocurile dramatizării);

c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);

d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri

de expresie afectivă.

Referiri speciale ale obiectivelor şi conţinutul jocurilor la libera alegere

Obiective generale

Extinderea sferei de cuprindere a conţinutului activităţii la alegere pe baza reprezentărilor

acumulate despre realitatea înconjurătoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea

sistematică şi continuă a influenţelor instructiv- educative.

Practica susţinută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate şi prin

reproducerea simbolică a acţiunilor şi a relaţiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul

cunoaşterii.

Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viaţa

cotidiană şi cu subiecte din poveşti şi basme cunoscute şi de organizarea practică a acestora în sensul

creării atmosferei de joc, al repartizării rolurilor, al interpretării acestora cât mai veridic şi în sensul

desfăşurării acţiunilor în toată complexitatea lor.

Formarea capacităţilor copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor

formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu uşurinţă.

Dezvoltarea capacităţiilor intelectuale, morale, estetice şi fizice prin antrenarea copiilor la

variate activităţi optionale sub forma jocului simbolic şi a jocului cu reguli şi în spiritul jocului prin

creşterea ponderii ocupaţiilor ludice cu finalităţi practice.

Dezvoltarea prin joc şi exerciţii a gândirii şi imaginaţiei creatoare, a capacităţii de a efectua

în acţiunea de joc operaţii simple de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare,

concretizare, în perspectiva familiarizării copiilor cu activităţi de tip şcolar.

Valorificarea tuturor activităţilor la alegere în scopul îmbogăţirii şi adâncirii cunoaşterii,

al însuşirii limbii materne, al intensificării, comunicării şi autocomunicării, cât şi în scopul

lărgirii relaţiilor de cooperare, ca premisă a realizării lor.

1. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri:

a. Jocuri simbolice:

"De-a mămicile"

"De-a familia"

"De-a şantierul de construcţii"etc.

b. Jocuri de construcţie:

"Casa bunicilor"

"Grădiniţa noastră"

"Cartierul nostru"

"Satul nostru".

c. Jocuri cu subiecte din povesti şi basme:

Jocul dramatizării

"De-a scufiţa roşie"

"De-a capra cu trei iezi"

"De-a punguţa cu doi bani"

Dramatizări

"Anotimpurile"

"Sarea în bucate"

"Iedul cu trei capre"

"Greierele şi furnica etc.

2. Jocuri de mişcare

"Lupul si vânătorul"

"Rândunica îşi caută cuibul"

"Gâştele si vulpea"

"Broscuţele sar în lac"

Jocuri sportive şi distractive

"Mingea la căpitan"

"Ocheşte ţinta"

"De-a caii şi călăreţii"

"Prindem fluturi"

"Atinge clopoţelul"

"Ne dăm în leagăn"

3. Jocuri de circulaţie rutieră

"Atenţie la semafor"

"Stop roşu, treci pe verde"

"De-a poliţiştii"

4. Jocuri senzoriale

"Saculeţul fermecat"

"Ghici ce formă are"

"Spune cum este"

"Ghici din ce este făcut"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitaţii vizuale

"Ghici ce culoare se potriveşte"

"Aşează la culoarea potrivită"

"Arată-mi culoarea pe care să ţi-o spun"

"Cine are aceeaşi culoare"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive

"Deschide urechea bine"

"Ghici cine te-a strigat?"

"Ghici cine este la telefon"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive

"Ghici ce-ai gustat?"

"Ce a cumpărat mama de la piaţă?"

"Ce floare am mirosit"

"Spune ce gust are?"

5. Jocuri intelectuale

a. Jocuri de stimulare a comunicării orale

"Povesteşte ce-ai visat"

"Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa"

b. Jocuri de exersare a pronunţiei corecte

"Spune la fel ca mine"

"Să facem ca şarpele"

"Se aude sirena"

"Cântecul greieraşului"

"Cocoşul şi găina"

"Bunica toarce"

c. Jocuri de atenţie şi de orientare spaţială

"Ghici ce jucărie am ascuns"

"Gaseşte locul potrivit"

"Unde am aşezat păpuşa"

"Aşează ursuleţul unde iţi spun"

"Spune-mi vecinii tăi"

d. Jocuri de realizare a abstractizării şi generalizării

"Cum se numesc toate acestea la un loc"

"Cine poate face mai multe grupe"

"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"

"Alege imaginile"

e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii

"Gaseşte drumul lui Grivei spre cuscă"

"Care masină ajunge mai repede la tine?"

"Este ceva greşit în tablou?"

"Ce se potriveşte?"

"Unde este mai multă apă?"

f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei

"Spune mai departe"

"Hai să facem o poveste"

"Ce s-a întâmplat mai departe?"

g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului

"Jocul mut"

"Sus-jos"

"Zboară - zboară"

"De-a visul"etc.

Jocuri logico-matematice

"Aşeaza la casuţa potrivită"

"Şantierul de construcţii"

"Trenul cu o diferenţa"

"Ce piesă lipseşte?"

Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător

"Când se întâmplă?"

"Să facem un tablou de iarnă"

"Dupa mine cine vine?"

Jocuri de mişcare cu text şi cânt

"Ursuleţuldoarme"

"Lanţul"

"Dansulrozelor"

"Ţaranul e pe câmp"

Jocuri pentru însuşirea de comportare morale

"Să sărbătorim ziua colegilor"

"La teatru"

"Avem oaspeţi la masă"

Deşi activităţile sunt liber-creative, copiii se manifestă liber, totuşi, educatoarea foloseşte o

serie de metode specifice. Acestea sunt explicaţia, demonstraţia, conversaţia şi exerciţiul.

Jocurile propriu-zise, ocupaţiile ludice si exerciţiile-joc, judicios folosite şi la această vârstă, în

etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv- educativă, trebuie să se remarce sub aspectul

conceperii prin rigurozitate stiintifico-metodică, iar sub aspectul finalităţii practice prin maxima

eficienţă formativă. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simplă joacă, ci ca o

activitate gândită, proiectată mental judicios, îndrumată diferenţial în funcţie de obiectivele stabilite, de

natura activităţilor şi de individualizarea acestora.

Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activităţi instructiv- educative pe "centre

de interes", contribuie la modernizarea şi restructurarea întregii activităţi educaţionale.

Activitatea didactică de dimineaţă se desfaşoară pe sectoare, are drept arii de stimulare

concentrate pe urmatoarele domenii: ştiintă, artă, construcţie, jocuri cu rol, joc de masă, bibliotecă.

Aceste arii de stimulare concentrează desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect prestabilit,

dar oferă largi posibilităţi de manifestare liberă a copilului, tocmai prin varietatea de organizare şi

desfăsurare a acestuia.

Prin reducerea numărului de activităti frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se oferă

copiilor largi posibilităţi de achiziţii de cunoştinţe, deprinderi de muncă intelectuală, practică, cât şi

formarea abilităţilor şi a comportamentelor după posibilitatea de acţiune a fiecărui copil.

Dacă sunt riguros organizate, vor oferi fiecărui copil teren, cadru de manifestare larg,

favorabil, iar printr-o atenţie şi orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare

normală a unui copil de 5-7 ani.

O importanţă deosebită în desfăsurarea acestor activităţi, arii de stimulare, are organizarea sălii,

a spaţiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in mişcare

sensibilitatea şi activitatea copilului.

În organizarea ariilor de stimulare este necesar să se ţina seama de zona de desfăşurare, să se

creeze spaţiu suficient, în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". În folosirea

materialului se porneste de la experienţa de viată şi limbaj a copiilor, jucăriile trebuie să

corespundă nu numai posibilităţilor de antrenare în diferite tipuri de joc, dar şi a vârstelor şi nivelului

de dezvoltare psihică a copiilor

Prin manipularea jucăriilor, materialul cu care copilul emite judecăţi, decizii, compară şi

deosebeşte, învată să asculte şi să se concentreze. Ele asigură trecerea de la viaţa instructivă, egocentrică,

la deschiderea spre lumea socială, de a ştii uneori să uite de sine pentru a înţelege şi a se ajuta reciproc.

Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat şi adecvat, prin

antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evită însuşirea mecanică de cunoştinţe, iar copilul

este mai activ şi învată din plăcerea de a se juca. Desfăşurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o

strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri şi în comun, pentru a oferi copilului o

adaptare individuală şi socială, pentru a face legatura cu învăţarea de tip şcolar.

Îmbinarea activitaţilor pe microgrupuri cu activitatea comună oferă condiţii de realizare a

obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realiza total.

Educatoarea va aprecia modul de desfăşurare liberă dirijată sau semidirijată.

Aceste structuri de activităţi promovează jocul ca activitate fundamentală şi asigură:

-         accesul liber şi direct la jucării, materiale, truse, unelte;

- formarea unor deprinderi de conduită ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-şi lua

singuri jucăriile sau alte materiale şi de a le reaşeza în ordine la locul lor.

- formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei, fără să strige sau să se producă

zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-şi distribui şi asuma roluri astfel încât fiecare

să aibă acces la interpretare.

Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile şi deprinderile formate, precum şi

lacunele acestora, având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să

intervină în îndrumările individuale necesare.

Alegerea ariilor de stimulare se face în funcţie de obiectivele pe care dorim să le realizeze

copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupă săptamânal educatoarea - grupa)

eşalonate pe cinci zile lucratoare a săptamânii.

Desfăşurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masă, Aria

bibliotecă, Aria ştiinţă, conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esenţiale ale

cunoaşterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.

Toate acestea sunt ca o completare a cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţii frontale

dirijate, a descoperirii unor valenţe proprii a subiecţilor, a folosirii unei game variate de materiale din

natură sau confecţionate de copii, răspunzând tuturor centrelor şi conducând copilul spre o

personalitate multilaterală, cunoştinţe, deprinderi care se formează, consolidează şi verifică în acest

mod educatia.

CAP.II 2 Rolul metodelor didactice in dezvoltarea limbajului si pregătirea pentru şcoală

Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul

suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiză atentă, devine vizibilă organizarea

materialului de construcţie, fie la nivelul enunţului, fie la cel al unităţii de comunicare. Copilul se

deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formează primele abilităţi de comunicare.

Acestea şi le va perfecţiona şi conştientiza odată cu regimul şcolar care utilizează funcţia

metalingvistică şi prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentală abstractă.

Învaţarea se întemeiază, deci, pe achiziţiile spontane din anii preşcolarităţii, fără a realiza o

delimitare netă a acestor două faze.

Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comportă un aspect înnăscut şi unul

dobândit, dar nu se ştie unde se află frontiera dintre ele"; este firesc să fie aşa, pentru că o nouă

achiziţie se clădeşte pe un sistem de cunoştinţe şi deprinderi sedimentat deja şi nu pe un teren gol.

Este cunoscut faptul că formarea capacităţilor operaţionale şi funcţionale reprezintă o

problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcţiile mintale apar şi se maturizează diferit, de

aceea învăţarea limbajului şi a anumitor forme de raţionament sunt posibile numai atunci când aceste

funcţii au atins un anumit grad de dezvoltare şi maturizare.

Însuşirea limbii materne reprezintă un element esenţial pentru asimilarea de cunoştinţe, pentru

formarea deprinderilor şi priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă gândirea şi învăţarea. Grija pentru

însuşirea şi folosirea corectă a limbii se corelează cu preocuparea pentru depistarea şi cercetarea

tulburărilor de vorbire.

În gradiniţă, învaţarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învăţarea

cititului şi scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin

raze de suflet şi "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuantă de graiuri şi cuminţi" (Tudor

Arghezi).

Cercetările psihologice au arătat, iar experienţa muncii didactice din grădiniţă confirmă, că

dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influenţa mediului şi a educaţiei. Acest

lucru se realizează cu efîcienţă optimă în cadrul întregului program din gradiniţă, în procesul relaţiilor

copil-copil şi copil-educatoare, pe baza experienţei cognitive căpătate.

Copilul vine în grădiniţă cu anume competentă lingvistică, garanţia integrării sociale şi

condiţie a dobândirii performanţei lingvistice.

Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii

gramaticale, al comunicării orale, al expresivităţii vorbirii, şi totodată particularităţile psihologice ale

limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializează, se realizează.

Însusirea limbii materne se realizează prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale,

morfologice şi sintactice). Funcţia esenţială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte:

limbaj interior, limbaj exterior. în perioada preşcolarităţii copilul învaţă limbajul prin care îşi exprimă

dorinţele, nevoile, gândirile, emoţiile, intenţiile sale. La vârsta preşcolară, limbajul capătă noi valenţe şi

permite copilului să realizeze relaţii complexe cu adulţii şi cu ceilalti copii, să-şi organizeze activitatea

psihică, să-si exprime ideile şi stările ulterioare, dar şi să înţeleagă şi să acumuleze informaţii.

Prin intermediul limbajului, copilul işi dezvoltă propria-i experienţă şi mai cu seamă învaţă din

experienţele altora. Cu ajutorul limbajului se formează şi se organizează sisteme în care sunt integrate

cunoştinţele, ceea ce contribuie la sistematizarea şi la complicarea condiţiilor interioare de formare a

personalităţii.

Intervenţia adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie

prin cele ocupaţionale, în special prin cele de organizare a jocului, exersării sau executării unor

sarcini.

În procesul comunicării cu adultul, copilul foloseşte acelaşi limbaj, dar este original după felul

cum gândeşte. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea

cunoştinţelor cu noi reprezentări, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoaştere.

Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor,

fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizează prin comunicarea cu

copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiză, sinteză, comparatie etc.).

Interactiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativă, numai dacă în

această relatie copilului îi va fi satisfăcută curiozitatea şi dacă va gasi răspuns la atâtea

"necunoscute" ale realitătii cu care vine în contact.

În procesul comunicării copilul îşi formează şi dezvoltă viaţa afectivă, cu ajutorul cuvântului,

educatoarea contribuie la educatia estetică dezvoltându-i frumosul din natură, viaţă, societate.

În cadrul activităţilor frontale dirijate se vor selecta teme care să conducă familiarizarea

copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai eficientă

în activitatea scolară.

Pentru a rezolva sarcina principală, aceea de a pregăti preşcolarul pentru integrarea activă în

procesul instructiv din şcoală, se încearcă găsirea unor soluţii, mijloace şi metode eficiente care să

contribuie la dezvoltarea vorbirii. În acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii şi a

vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.

Jocul didactic, ca formă specifică de învătare la vârsta prescolară, reuşeşte mai bine decât

oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative şi să antreneze intens

copilul în stimularea si exersarea jocului, fără ca el să conştientizeze acest efort.

Jocul didactic reuşeşte, de asemenea, să antreneze în joc toţi copiii grupei, astfel că aceştia

depun acelaşi efort de gândire şi exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixează si

activează vocabularul copiilor şi contribuie la îmbunatătirea pronunţiei, la formarea unor noi noţiuni.

Eficienţa acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare masură de modul în care educatoarea

ştie să le selecţioneze, în raport cu situaţiile concrete existente în grupa pe care o conduce.

Această presupune o bună cunoastere a posibilităţilor fiecărui copil, precum şi defectelor de

vorbire, astfel că, în funcţie de aceste realităţi, să se acţioneze şi prin intermediul jocului didactic -

eficient mijloc de formare şi educare a copilului.

Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un

stadiu aprofundat, ţinând seama de specificul jocului şi de particularităţile evoluţiei intelectuale a

copiilor de vârstă preşcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfăsurate la începutul anului şcolar

vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propoziţii prin jocurile: "Ce cuvinte am

spus?", "Răspunde repede şi bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despărţire a

cuvintelor în silabe şi sunete.

Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe şi bine determinate.

Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoaşterea şi denumirea obiectelor ilustrate, a

căror denumire este formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma propoziţii în care

să existe cuvinte monosilabice şi bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte şi despart cuvintele în

silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fişe pe care erau

desenate diferite obiecte şi s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecărei imagini atâtea liniuţe câte

silabe are cuvântul corespunzător. Pentru verificarea acestor cunoştinţe, atunci când copiii sunt

familiarizaţi cu silaba şi sunetul şi stapânesc tehnica de separare a propoziţiei în cuvinte, silabe şi

sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoştinţelor: jocul "Cine

ştie mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un

flanelograf - ilustraţie. Jocul se desfăsoară având câte un conducător. Se numeşte din fiecare echipă

câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumit

sunet, pe care să le aşeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect şi integral jetoanele şi se încadrează

în timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerintă a jocului constă în taierea cu o linie a

noţiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.

Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerintă constând în alegerea de către fiecare grupă a

cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) şi despărtirea lor în silabe.

Acest joc asigură participarea activă şi individualizată a fiecarui copil în sarcinile date, îşi

însuşesc semnificaţia cuvântului, adică notiunile care se schimbă, se îmbogăţesc şi se precizează

treptat, pe masura acumulării experienţei şi a perfecţionării operaţiilor gândirii. Preşcolarii nu învată

regulile gramaticale, nu cunosc definiţii, nu stiu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectă

aceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât şi prin modelul de vorbire corectă sunt antrenaţi

să le cunoască, corectându-i doar atunci când greşesc.

Întrucât la copii se observă deseori folosirea greşită a formelor de genitiv şi dativ (ei pun deseori

întrebări de genul: "A lu cui sunt cărţile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlăturarea acestor

defecte se pot desfăşura jocuri didactice ca: "A cui hrană este?", "A cui îmbrăcăminte este?",

punându-i de fiecare dată pe copii în situaţia de a folosi corect desinenţele cauzale, cât şi

întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Se urmăreşte, totodată, dezvoltarea atenţiei vizuale şi a

capacităţii de analiză.

Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" este de a formula un răspuns corespunzător

întrebării şi de a recunoaşte hrana şi animalele care o folosesc. Jocul presupune existenţa în faţa

fiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe

masa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască imaginea dată de educatoare şi imaginile din faţa lor şi se

explică regula. La întrebarea "A cui hrană este?", copilul care are în faţă reprezentarea animalului

respectiv trebuie să raspundă, formulând corect propoziţia.

Exemplu: "Morcovul este hrana iepuraşului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana

veveriţei". Prin acest joc se urmareste exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin şi feminin la

numărul singular şi plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen,

număr şi caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părţile de vorbire.

Prin jocul didactic "Răspunde repede şi bine" se urmăreşte formarea deprinderilor de a

realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant şi determinat (între atribut şi substantiv,

între subiect şi predicat), precum şi precizarea şi activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu

sens contrar.

În partea a doua a acestui joc se foloseşte banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate

propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fată harnică".

În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeaşi propoziţie, găsind însă antonimul

adjectivului enunţat. Aceleaşi adjective însoţesc, în continuare, un substantiv la masculin, de

exemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei este un băiat lenes". Acest joc contribuie şi la

dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor.

Pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză, se mai pot desfăşura diverse jocuri didactice care

stimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală şi le îmbogăţeşte vocabularul activ. Astfel,

prin jocul didactic "Citeşte în cărticică" se urmăreşte formarea deprinderilor de a compune o scurtă

povestire.

Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o

contribuţie deosebită la vârsta prescolară. Acum, dezvoltarea expresivităţii limbajului presupune

cultivarea capacităţii de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din experienţa personală, adaptată

la diverse situaţii şi la diverşi parteneri.

Având în vedere că la dezvoltarea expresivităţii limbajului contribuie mai mulţi factori, cum ar

fi: mimica, intonaţia, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfăşoară cu copiii jocuri care să-i pună în

situaţia de a utiliza toţi aceşti factori.

Astfel de jocuri sunt: "Ce ştim despre eroul îndrăgit?" şi "Oglinda fermecată". Obiectivele

fixate în aceste jocuri sunt:

-         recunoaşterea personajului şi a poveştii;

-         caracterizarea personajelor;

-         redarea unui fragment din povestea respectivă.

Paralel cu organizarea şi desfăsurarea jocurilor didactice, în grădiniţă un rol deosebit de

important îl deţin jocurile - exerciţii, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectelor

programei, la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor.

Importanţa jocurilor - exerciţiu desfăsurate în gradinită derivă din faptul că ele au o influentă

mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si expresivitătii

vorbirii.

Indiferent de forma de realizare, activitătile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de

organizare si desfăsurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ. Pe lângă activitătile de joc

didactic, activitătile de povestire, memorizare, poveşti create de copii, povestiri cu un început dat de

educatoare şi continuat de copii, vor face copilul să dialogheze cu el însuşi si cu realitatea

înconjurătoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc şi spontan. Educatoarei îi revine

sarcina de a conduce, orienta şi contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare - copil, prin vorbire

dialogată despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitătii lui în exprimare.

Activitătile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale îndrăgite,

fluturi, plante, personaje îndrăgite, activităti comune a legăturii omului cu ceea ce îl înconjoară.

Ele contribuie la corectarea exprimării gresite, dar şi la formarea unui ,limbaj coerent,

expresiv, plastic, în măsura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recită o

poezie, de modul de a-1 face pe copil să, înteleagă textele literare prezentate şi de a folosi intonaţia

potrivită şi a da textului finalul adecvat.

Exemple-memorizari la grupa mare:

"Revedere" - M. Eminescu

"Somnoroase păsărele" - M. Eminescu

"Zdreanţă" - T. Arghezi

"Caţeluşul şchiop" - E. Farago

Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin să completeze varietatea temelor

posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoaştere a mediului:

"Gradiniţa noastră, bucuria copiilor"

"Toamna pe strada mea"

"Au plecat păsările călătoare"

"Baba iarna intră-n sat"

"Vine primăvara"

"Plecăm la şcoală"etc.

Aceste convorbiri oferă dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul şi îi dau posibilitatea de

a cunoaşte nivelul cunoştinţelor acumulate şi vocabularul activ al copiilor.

O contribuţie importantă în plan apropiat o are literatura "ştiinţifico- fantastică" care

propune subiecte foarte îndrăgite de copii, personaje cu care copilul comunică, care le reprezintă şi

îmbogăţeşte fantezia. Prin exemlificări concrete putem face copiii să înţeleagă că, în decursul

timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astăzi acestea sunt

lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii şi a creaţiei, a invenţiei

umane, pot deveni lucruri realizabile.

Activităţile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie

în mare măsură la îmbogăţirea vocabularului, a exersării acestuia în vederea pregătirii copilului

pentru scoală.

Cap III. Importanţa metodelor interactive de grup

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în

activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă,

plăcută şi democratică.

Veţi smulge cu siguranţă exclamaţiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc

interesant!”, „Ce multe am invăţat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluţele?”, „Eu aş dori să fac un

blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o să-l învăţ pe X povestea

Y” etc.

Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă un obiectiv:

„Schimb, mă schimb, vă schimb, REUŞESC!”

Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o

schimbarea radicală a modului de abordarea a activităţii didactice.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii „mister

didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ pentru că

el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize,

dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte

responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.

Acum ştim cu toţii că „oricine poate învăţa de oriunde”. Copiii primesc prin diferite

canale, prea multe informaţii pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de selecţie a acestora.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina,

învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie

unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri

intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile

elaborate interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii,

elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului

au încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.

Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, brainstroming, 6/6, ş.a.m.d.)

stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca:

spiritul critic constructiv, independenţă în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative, îndrăzneţe

de rezolvarea a sarcinilor de învăţare.

Fiind prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,

metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi

să aplaneze conflictele.

Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea

democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un

personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,

ideea, fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un

comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc

argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea

momentului din lecţie, dintr-o zi, personajul copil şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul

cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul

forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.

După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac

responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor

este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.

Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei

exersându-şi toleranţa reciproc.

Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-şi adapteze stilul

didactic în funcţie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare

găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea,

entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la carte.

Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale, cu metode

din aceeaşi categorie, iar metodele tradiţionale nu se elimină, se modernizează, se combină, se

modifică, se îmbunătăţesc şi se adaptează. Dintre obiectivele metodelor interactive enumerăm:

Formarea sau promovarea unor calităţi europene ce au la bază atitudini şi competenţe

democratice, stabilirea unor relaţii interculturale care au al bază comunicare;

Însuşirea unor cunoştinţe, abilităţi, comportament de bază în învăţarea eficientă a unor

abilităţi practice în condiţii de cooperare;

Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoaşterii realităţii şi a

activităţii viitoare de învăţare şcolară;

Implicarea activă şi creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii

divergente, libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor;

Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informaţii, de a lucra în echipă, de a

aplica cunoştinţele în diferite situaţii de viaţă, de a conştientiza stilurile de învăţare pe care

le preferă (adică cum învaţă o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcţie

etc., cel mai repede);

Realizarea unor obiective interdisciplinare, a şti să culeagă informaţii despre o temă dată ,

a şti să identifice probleme diferite, a şti să facă conexiuni;

Încurajarea autonomiei copilului şi promovarea învăţământului prin cooperare;

Focalizarea strategiilor pe promovarea diversităţii ideilor;

Formarea unui sistem de capacităţi;

Formarea deprinderii de a gândi critic;

Comunicarea pe baza unei tehnologii informaţionale, moderne, interactive.

În urma aplicării acestor metode, copiii învaţă să-şi împărtăşească ideile, capătă încredere în

ei, devin responsabili pentru ideile şi acţiunile lor:

- învaţă să privească critic mediul social în care trăieşte el, fiind parte integrantă a

acestuia şi să se descurce în situaţii reale de viaţă;

- învaţă cum să înveţe, printr-un antrenament plăcut interactiv în grup;

- îşi exersează capacitatea de autoevaluare şi de a evalua alternative şi a lua

decizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta;

- se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

- învaţă să înveţe creativ, să negocieze soluţiile, ideile, să rezolve o sarcină alături

şi împreună cu alţi copiii;

- se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

- învaţă să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmaţii neobişnuite, să

adreseze chiar întrebări neobişnuite, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic acea

satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a realiza o

predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât pentru tine ca

dascăl, cât şi pentru copiii.

Metodologia cercetării

CAPITOLUL IV. Organizarea cercetării

Cercetarea de faţă se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul ştiinţific şi

metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei preşcolare. În funcţie de

obiectivele propuse urmăreşte să pună în evidenţă importanţa combinării metodelor tradiţionale

cu cele moderne în educarea copiilor de vârstă preşcolară.

IV.1.. Obiectivele cercetarii

1.  Relevanţa utilizării metodelor şi procedeelor adecvate în vederea adaptării optime a

preşcolarilor la activitatea şcolară;

2. Evidenţierea importanţei educaţiei timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la

copiii de vârstă preşcolară;

3.  Reliefarea importanţei achiziţionării unui vocabular adecvat vârstei, particularităţilor

şi nevoilor personale ale copiilor;

4.  Identificarea gradului de influenţă al mediului needucativ asupra dezvoltării

abilitaţilor de comunicare şi de achiziţionare a elementelor de limbaj la copilul de

vârstă preşcolară, utilizând metode didactice adecvate.

Ipoteza cercetarii

Presupun că:

Implementarea unui program de activităţi în care se utilizează un set de metode şi

tehnici tradiţionale şi moderne specifice învăţământului preşcolar determină îmbunătăţirea

sesizabilă a abilităţilor de comunicare contribuind la îmbogăţirea limbajului, în vederea adaptării

optime la viaţa şcolară.

IV.2.Variabilele cercetării

Variabile independente

        Aplicarea unui program de achiziţii în care să se îmbine armonios metodele

didactice tradiţionale şi moderne în activităţile de comunicare.

Variabile dependente

        Nivelul de imbunătăţire a abilităţilor de comunicare.

       Gradul de manifestare a capacităţilor de adaptare la viaţa şcolară .

IV.3.Metode de cercetare utilizate

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: anamneza, studiul

documentelor personale, observaţia, metoda testelor, experimentul.

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât şi metode de prelucrare a

datelor pe care le voi prezenta succint în continuare:

        Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în

activitatile liber alese în care copilul se manifesta spontan şi liber mai aproape de ceea ce este

mai puţin controlat şi cenzurat, cât şi în cadrul activităţilor comune desfăşurate cu întreaga grupă

de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obţinute au fost consemnate şi folosite mai

ales în analiza de caz.

        Anamneza a vizat culegerea de informaţii despre parinţi, evoluţia sarcinii, starea de

sănătate, despre condiţiile materiale şi socio-culturale ale familiei, despre calitatea influenţelor

asupra copilului.

        Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obţinute prin

primele două metode şi să ofere o imagine mai completă asupra subiecţilor investigaţi. Pe baza

studiului documentelor personale ale copiilor s-au obţinut date despre provenienţa socială ale

acestora, starea lor de sănătate, despre relaţiile care există în familie şi despre nivelul cultural al

părinţilor.

        Testul, proba psihologică. Această metodă am folosit-o atât în faza pre-experimentală

cât şi în faza experimentală, rezultatele acesteia oferindu-mi posibilitatea de a obţine informaţii

obiective asupra dezvoltării psihice şi a pregătirii copilului pentru şcoală, din punct de vedere

fizic, psihic, afectiv, etc.

        Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia

sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice fiecărei

grupe. Experimentul se desfăsoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se

experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală şi de control), având acelaşi nivel de

cunoştinţe, acelaşi număr de subiecţi şi fiind egale din punct de vedere al vârstei.

Instrumente de cercetare utilizate

        Test de evaluare iniţială

        Testul pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului dupa Alice Descoeudres

        Test de evaluare finală

IV. 4.Eşantionul de subiecţi

În vederea urmăririi obiectivelor şi a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins

în cercetare un număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani care au frecventat în anul

şcolar 2010-2011 grădiniţa.

Grupa experimentală a cuprins un număr de 10 copii cu vârste între 5 şi 7 ani, dintre care

4 fete şi 6 băieţi, iar grupa de control tot un număr de 10 copii cu vârste între 5 şi 7 ani, dintre

care 5 fete şi 5 baieţi.

IV.5.Eşantionul de conţinut

Activităţile liber alese cât şi cele de educarea limbajului au fost adaptate unităţilor de

învăţare corespunzătoare temei săptămânii. Spre exemplu: jocul dramatizare „De-a punguţa cu

doi bani”; dramatizări „Anotimpurile”, „Greierele şi furnica”; jocuri de stimulare a comunicării

orale: „Povesteşte ce ai visat”, „Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa”; jocuri de exersare a

pronunţiei corecte: „Spune la fel ca mine”, „Descoperă unde am greşit”; jocuri de realizare a

abstractizării şi generalizării: „Cum se numesc toate acestea la un loc”, „Ghici la ce cuvânt m-

am gândit”; jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei „Hai să facem o poveste”, jocuri de verificare

şi consolidare:” Cine ştie , e câştigător!”, de verificare a însuşirii conţinutului poveştii „Fata

babei şi fata moşneagului”, lecturi după imagini „ A sosit primăvara!”.

CAPITOLUL V. Desfăşurarea experimentului

V. 1.Etapa constatativă (preexperimentală)

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza şi am

alcătuit eşantionul de subiecţi, am ales metodele şi tehnicile de cercetare, am aplicat testarea

situaţiei experimentale şi a tehnicilor de cercetare,am înregistrat datele şi am stabilit strategia

desfăşurării experimentului..

Evaluarea initiala

        a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Pornind de la datele

cuprinse în aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul înregistrat de copii pâna la data

aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.

TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ

(Evalueaza cunostintele de limbaj)

TEMA: Traista cu povesti

1. Item cu raspuns scurt.

Completeaza ce lipseste pentru a avea propozitia înteles

„Este vicleana, sireata si da iama la poiata.” 1p

2. Item cu alegere multipla

Scrie atâtea liniute câte cuvinte are propozitia si încercuieste cifra corecta: 1p

CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.

1

4

5

3. Item de asociere

Uneste personajele apartinând aceleiasi povesti: 2p

4. Item cu alegere duala

Spune ce este fals si ce este adevarat în propozitiile urmatoare:

-         „Fata babei a îngrijit catelusa bolnava si a plecat mai departe”.

-         „Alba ca Zapada a ajuns la casa piticilor”.

-         „Scufita Rosie a manâncat lupul.” 3p

5. Item de completare

Recunoaste povestea si completeaza verbal ce lipseste:

„Era limpede ca afurisita de cotoroanta încerca s-o pacalesca pe ............. sa se vâre

în .............pentru a o închide acolo!... Caci de îndata ce ar fi fost acolo, ........ ar fi închis

cuptorul si ar fi lasat-o pe biata micuta sa se............. si apoi ar fi mâncat-o! Numai ca..............

copil istet, îti dadu numaidecât seama ce gânduri cocea.............si se prefacu ca-i natânga si

neîndemânatica.” 3p

V.2 Etapa experimentală

În cadrul acestei etape am introdus metode şi tehnici noi în activităţile susţinute la

nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am făcut măsurători şi determinări. Precizez că

am acţionat şi la nivelul grupului de control aplicând aceleaşi probe ,dar fără a implementa

programul de activităţi şi jocuri didactice propus în lucrarea de faţă. Acest lucru s-a facut cu

scopul de a compara ulterior între ele rezulatele şi scorurile obţinute de copiii cuprinşi în cele

două grupe.

Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

        adaptat dupa Alice Descouedres, probă ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani şi

este alcatuită din şapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte ale dezvoltării gândirii

şi limbajului copiilor:

-          stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

-          completarea lacunelor dintr-un text;

-          memorarea unor grupe de cifre;

-          denumirea unor culori;

-           imitarea unor acţiuni ;

-           stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;

-           denumirea unor materiale din care sunt confecţionate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

1.      desenul unei case mari şi al unei case mici;

2.      o carte nouă şi una veche;

3.      o minge tare şi o minge moale;

4.      desenul unui pom înalt şi al unui pom scund;

5.      o bucată de hârtie netedă şi una zgrunţuroasă;

6.      fotografia unui batrân şi a unui tânăr;

7.      o foaie de hârtie întinsă şi una mototolită;

8.      desenul unei linii drepte şi a uneia curbe;

9.      imaginea unui copil trist şi a unuia fericit;

10.  două bile de aceeaşi mărime şi culoare una grea şi una usoară care se pun în

palmele copilului.

Desfasurare:

Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) „vezi, această casă este mare, în timp

ce aceasta este…..(mica)

        se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

        se notează răspunsurile copilului;

        se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune într-un text

Material: am folosit următorul text:

„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(strălucitor) .

Jana şi Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulţumite

auzind cântecele frumoase ale micilor …(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …

(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă) .Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana şi

Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva să le adăpostească în casă

deoarece ploua puternic şi nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau

complet…(ude).

Desfasurare:

I se spune copilului: „Îti voi spune o povestire, te rog să fii atent, când eu mă opresc şi n-

am să stiu ce să spun, tu va trebui să ghiceşti şi să spui ce trebuie să fie completat”.

        Se va citi rar şi cu accentul necesar;

        Se notează răspunsurile copilului;

        Se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:

Memorare de cifre şi reproducerea lor

Material: am folosit următoarele serii de cifre:

1.      2 – 4

2.      5 – 6 – 3

3.      4 – 7 – 3 – 2

4.      8 – 4 – 6 – 5 – 9

5.      6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8

Desfăşurare:

Se spune copilului: „Fii atent! Îţi voi spune nişte cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu

le-am spus”.

        Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;

        Se opreşte proba la seria pe care copilul nu reuşeşte să o reproducă deşi i s-a

citit de trei ori. Performanţa subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima

serie primeşte coeficientul 2, pentru seria a II-a primeşte coeficientul 3, pentru seria a III-a

primeşte coeficientul 4, pentru seria a IV-a primeşte coeficientul 5, pentru seria a V-a primeşte

coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfăşurare: am folosit următoarele întrebări:

1.      Din ce este facută cheia?

2.      Din ce este facută masa?

3.      Din ce este facută lingurita?

4.      Din ce sunt facuţi pantofii?

5.      Din ce sunt facute ferestrele?

6.      Din ce sunt facute casele?

Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora

Material şi desfăşurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:

1.      cald - ….(frig sau rece)

2.      uscat - ….(ud sau umed)

3.      frumos - ….(urât)

4.      neascultator - ….(ascultator sau cuminte)

5.      curat - ….(murdar)

6.      mare - ….(mic)

7.      uşor - ….(greu)

8.      vesel -.…(trist, indispus, nefericit)

Se notează de la 0 la 8 în funcţie de numărul de răspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

Material şi desfăşurare:

Se prezintă culorile:

1.      roşu; 6. violet;

2.      verde; 7. gri;

3.      negru; 8. galben;

4.      roz; 9. maro;

5.      alb; 10. albastru

Se cere copilului să le denumească şi se notează de la 0 la 10, dupa numărul exact de

răspunsuri corecte.

Subproba nr. 7:

Cunoaşterea sensului unor verbe

Desfăşurare :

a) Se mimeaza următoarele acţiuni şi se cere copilului să le denumească:

1.      a tuşi;

2.      a fricţiona;

3.      a cânta;

4.      a arunca;

5.      a spăla;

6.      a respira.

b) se mimează următoarele 6 acţiuni, cerându-le copilului să le imite şi să le

denumească:

1.      a scrie; 4. a se ridica;

2.      a se apleca; 5. a sări;

3.      a se balansa; 6. a împinge

Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcţie de numărul de

răspunsuri corecte.

V.3. Etapa de control (post- experimentală)

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obţinute de cele două eşantioane de subiecţi,

grupa experimentală şi grupa de control, am stabilit diferenţele, am prelucrat statistic datele şi

am interpretat rezultatele.

Evaluarea finala

TEST DE EVALUARE FINALĂ

(evaluează cunoştinţele dobândite în urma intervenţiei)

Cuprinde:

I1 item de completare (proba orală) – propoziţii simple şi dezvoltate 1p

I2 item subiectiv 1p

I3 item obiectiv cu alegere multiplă 1p

I4 item obiectiv cu alegere duală 1p

I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonoră 1p

Punctaj maxim 5 puncte

TEST

CUVINTE, SILABE, SUNETE

I1 : Spune mai departe (proba orală)

„Ana are ……………”

I2 : Reprezintă grafic propoziţia în casetă

I3 : Încercuieşte cifra care corespunde numărului de cuvinte din propoziţie

„Copiii merg la gradinită” 3

5

4

I4 : Încercuieşte cuvântul alcătuit din mai multe silabe şi reprezintă silabele în căsuţe

C O P I L G R Ă D I N I Ţ Ă

I5 Colorează imaginile în a caror denumire se află sunetul „ r ”

VI. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării

Pe parcursul programului de intervenţie am folosit în cadrul activităţilor de educarea

limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilităţilor de comunicare, conversaţie şi

îmbogătire a vocabularului. (Anexe)

Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2010-2011. S-au

susţinut un număr de 10 activităţi specifice în care s-au folosit următoarele metode: conversaţia,

explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativă, învăţarea în

cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebărilor, Lotus, metoda Blazonului, metoda Acvariului,

cvintetul, piramida şi diamantul.

Între evaluarea initială şi cea finală, în cadrul programului de intervenţie, pe langă

probele administrate (Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului) în vederea ameliorării

dificultăţilor de comunicare şi achiziţionării de noi abilităţi, am desfăşurat o serie de activităţi şi

jocuri didactice (vezi eşantionul de conţinut, capIV), utilizând în cadrul lor metode şi procedee

specifice nivelului de dezvoltare al copiilor (vezi metode utilizate, capII), cu o frecvenţă de o

activitate pe săptămână timp de 10 săptămâni.

VI.1. Strategia de verificare şi evaluare a rezultatelor obţinute

Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea

scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe

rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor

obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.

VI.2. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

Rezultate obţinute la testul iniţial:

Item Grupe Punctaj Procent

1 G. experimental 10p 100%

G. de control 6p 60%

2 G. experimental 9p 90%

G. de control 5p 50%

3 G. experimental 16p 80%

G. de control 8p 40%

4 G. experimental 21p 70%

G. de control 9p 30%

5 G. experimental 24p 80%

G. de control 12p 40%

Interpretarea rezultatelor:

Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra următoarelor aspecte. Datorită

faptului că asupra grupului experimental s-a acţionat prin aplicarea de metode şi procedee specifice

şi s-au realizat activităti, jocuri didactice cu caracter stimulativ şi de dezvoltare a limbajului, se pot

observa diferenţe semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obţinute.

Aceste aspecte de diferenţiere se datorează faptului că cele două grupe sunt diferit

constituite, grupa de control cuprinzând mai mulţi copii proviniţi din medii sociale defavorizate, la

care rata frecventării gradiniţei este scăzută şi asupra cărora nu s-a intervenit prin activităţile care au

fost realizate la grupul experimental.

Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

Punctajul obţinut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi

tabelul următor); se face media acestor vârste şi se obtine vârsta psihologică a limbajului

copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

PROBA COEFICIENTUL CORESPUNZĂTOR

VÂRSTELOR

3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani

I Contrarii (cu obiecte si imagini) 4 5 6 8 12

II. Lacune 2 3 4 6 8

III. Cifre 3 3 4 5 5

IV. Materii 3 4 5 6 6

V. Contrarii (fara obiecte si imagini) 4 5 6 7 8

VI. Culori 2 3 4 6 8

VII. Verbe 4 6 8 9 11

TOTAL 22 29 37 47 58

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata

că:

      dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate

vorbi de o dezvoltare normală a copilului;

      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se

poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;

      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se

poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.

Acest test a fost aplicat celor 20 de copii preşcolari cu vârste cuprinse între 3 ani şi 7 ani

pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe

baza de imagini şi obiecte, completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere,

denumirea unor materiale din care sunt făcute diverse obiecte, denumirea unor culori şi nuante,

numirea şi imitarea unor acţiuni.

Analiza comparativă a rezultatelor obţinute de cele două loturi mi-a permis să relev

diferenţa nivelului de dezvoltare a comunicării şi limbajului copiilor din cele două loturi care nu

au beneficiat de aceleaşi condiţii de mediu socio-cultural şi educaţional.

Vâr

sta

Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 V

âr

st

a

Nr

.c

r

t.

Nu

me

Cro

no

logi

ca

Coe

ficie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

Vâ

r-

sta

Co

efi

ci

ent

V

âr

st

a

Co

efi

ci

ent

V

âr

st

a

Psi

ho

logi

ca a

Lim

ba

Ju

lui

1. B.

V.

7 9

6

7 6.

5

4

5

6

6

8

7

7 6.

5

9

6 6.1

2. D.

M.

7 12

7

6

6

5 6.

5

6

6

6

5

8

7

9

6 6.2

3. P.C

.

7 8

6

4

5

4

5

5

5

7

6

6

6

8

5 5.4

4. C.

T.

6 6

5

5 5.

5

3

4

5

5

5

5.5

4

5

6 4.

5 4.9

5. C.

E.

6 8

6

4

5

5

6

4

4

5

4

4

5

7 4.

5 4.9

6. P.

A.

6 6

5

4

5

4

5

5

5

5

4

4

5

9

6 5

7. P.

G.

6 8

6

4

5

4

5

6

6

7

6

5 5.

5

8

5 5.5

8. I.

E.

5 5

4

7 6,

5

3

4

3

3

4

3

8

7

10 6,

5 4,9

9. P.

A.

5 5

4

5

4

4

5

4

4

5

4

8

7

12

7 5,0

10

T. 5 6 5 5 4 4 5 4 4 4 3 6 6 7 4, 4,5

. G. 5

6 7.3 5.

4

5.1 5.

2

4 5 4.8 4.

8

5.6 4.7 6 6 8.5 5,

5 5.2

TABEL Nr.1Rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei psihologice a limbajului

de grupa A (grupul de control)

În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei

psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de grupa A (grupul de control) format din 10

copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani care sunt în primul an de frecventare a grădiniţei.

Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este

5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.5 la care media vârstei limbajului este cu

1.3 mai mică decât media vârstei cronologice şi la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este

cu 1.2 mai mică decât media vârstei cronologice.

Vâr

sta

Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 V

âr

sta

Nr

.crt

.

Nu

me

Cro

no

logi

ca

Coe

ficie

nt

V

âr

st

a

C

oe

fi

ci

en

t

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

V

âr

st

a

Co

e

fi

cie

nt

Vâr

sta

Co

efi

ci

ent

V

â

r

s

ta

Co

efi

ci

ent

V

âr

st

a

Ps

i

ho

lo

gi

ca

a

li

m

ba

Ju

lui

1 S.A

. 7

12 7 8 7 5 7 8 7 8 7 8 7 11 7

7

2 V. 7 12 7 8 7 5 7 6 7 8 7 7 6. 10 7 6.

N. 5 9

3 V.

V. 7

12 7 8 7 5 7 6 6 8 7 7 6.

5

11 7 6.

7

4 C.

M. 6

11 7 7 6.

5

5 7 6 7 8 7 8 7 10 6.

5

6.

8

5 F.A

.. 6

10 6,

5

9 7 5 6 6 7 8 7 10 7 12 7 6,

8

6 M.

V. 6

9 6 8 7 4 5 6 7 8 7 10 7 12 7 6,

6

7 C.L

. 5

6 5 7 5,

5

3 4 5 5 4 3 8 7 10 6,

5

5,

1

8 G.T

. 5

4 3 6 5 4 5 6 7 7 6 10 7 9 6 5,

6

9 L.

M.. 5

6 5 4 3 5 6 3 3 6 5 10 7 9 6 5,

0

10 T.A

. 5

7 5,

5

6 6 4 5 5 5 7 6 10 7 12 7 5,

9

Media 5.9 8.9 5.

9

7.

1

6.

1

4.5 5.

9

5.7 6.

1

7.2 6.2 8.8 6.

9

10.

6

7.

4

6.

2

TABEL Nr.2Rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei psihologice de grupa B

(grupul experimental)

În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obţinute de grupa B (grupul experimental) format

din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-7 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a

grădiniţei.

Media vârstei cronologice este 5.9 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2

ani. La o singură probă (nr.1) s-a înregistrat aceeaşi medie a vârstei psihologice a limbajului ca şi

media vârstei cronologice.

Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a grupei B este

superioară vârstei cronologice cu o diferenţă de 1 an faţă de grupa A. Acest lucru ne

demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniţă copiilor contribuie la dezvoltarea comunicării

şi limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităţilor instructiv-educative la grupa pregătitoare

(cele două grupuri studiate) s-a ajuns la obţinerea unor rezultate bune (la grupa de control) şi

foarte bune (la grupa experimentală) în ce priveşte nivelul dezvoltării psihice pe toate planurile.

Rezultate obtinute la testul final:

Item Grupe Punctaj Procent

1 G. experimental 5p 100%

G. de control 5p 100%

2 G. experimental 5p 100%

G. de control 4p 80%

3 G. experimental 5p 100%

G. de control 5p 100%

4 G. experimental 4p 80%

G. de control 4p 80%

5 G. experimental 5p 100%

G. de control 3p 60%

Interpretarea rezultatelor:

Proba de evaluare finală a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.Tabelul de mai sus ne

conduce la concluzia că actionându-se asupra subiecţilor în mod frecvent şi organizat, prin

procesul de învăţământ, se înregistrează un progres vizibil atât la grupa experimentală cât şi la

grupa de control chiar dacă intervenţia nu a fost aceeaşi şi condiţiile socio-culturale de

provenienţă a copiilor diferite.

În cadrul grupei experimentale, la 4 itemi s-au obţinut procente de 100 % ceea ce

înseamnă un nivel ridicat de cunoştinţe şi abilităţi de comunicare acumulate, la grupa de control

procentele sunt destul de bune, comparativ cu cele înregistrate la testul inţial, la copii care au

frecventat grădiniţa în mod regulat dar mai scăzute la cei care au frecventat sporadic.. Acest

lucru denotă faptul că, dacă educatoarea a insistat pe activităţi de educarea alimbajului chiar dacă

nu a avut un program de intervenţie bine stabilit şi copiii au frecventat în mare parte grădiniţa, se

poate înregistra un mic progres şi în cazul copiilor care provin din medii socio-culturale

defavorizate sau care sunt în primul an la gradinită .

Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preşcolarului are la bază experienţa cognitivă

a acestuia în relaţiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilităţi optime de exprimare liberă,

acest lucru realizându-se în orice moment al zilei, de la venirea lui în grădiniţă şi pâna la plecare.

Atât în activităţile comune organizate cu grupa de copii, cât şi în cele individuale,

accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonaţia să fie

expresivă, astfel încât preşcolarii să-şi însuşească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect

morfologic şi sintactic, fonetic şi lexical.

Materialul necesar desfăşurării normale a gândirii şi limbajului a fost furnizat de realitate,

de povestirile educatoarei, de experienţa de viaţă a copilului, de relaţiile sale cu ceilalţi copii.

Ţinând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăţia experienţei

intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se

asigură achiziţionarea de informaţii, în activităţile desfăşurate cu copiii s-a urmărit cultivarea

procesele psihice de cunoaştere: gândirea, limbajul, memoria, imaginaţia, atenţia voluntară etc.

Organizarea judicioasă a activităţii de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de

observaţie, stimularea permanentă a inteligenţei şi creativităţii copiilor, a independenţei în

gândire şi acţiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare

corectă, stimularea vorbirii coerente şi expresive, prevenirea şi corectarea unor defecte de vorbire,

de pronunţie a sunetelor.

S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular,

insistându-se asupra mişcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare),

precum şi a diftongilor ai, ei, ea, au, corectându-se, în acelaşi timp, tulburările din vorbire a unor

copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogăţirea fondului principal

de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acţiuni, calităţi ale

obiectelor, noţiuni referitoare la culori, aşezare în spaţiu şi timp. Limbajul a fost abordat într-o

viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât şi cea expresivă. De aceea i s-au pus

copilului la dispoziţie materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural

activ, stimulativ: cărti, caiete şi unelte de scris, ziare, reviste, imagini şi jocuri cu imagini ,

discuri, dischete, video, computer etc. În toate activităţile comune şi la alegere, copiii au fost

antrenaţi în actul verbalizării. Ei au avut permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar

acasă, a parinţilor şi a adulţilor din preajmă. Înţelegerea cuvintelor noi şi a expresiilor însuşite în

cadrul diverselor activităţi s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor să le utilizeze în

contexte noi.

Adeziunea preşcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost

privită în relaţie cu formarea deprinderilor de a-şi exprima gândurile într-o comunicare coerentă

şi corectă. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată,

exprimarea în propoziţii simple, apoi în propoziţii dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor,

formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul şi al adjectivului cu substantivul;

folosirea corectă a flexiunii verbale şi a celei nominale, cunoaşterea şi folosirea în comunicare a

pronumelui de politeţe.

Expresivitatea exprimării preşcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al

activităţilor de educare a limbajului, deprindere dobândită prin activităţi de povestire, prin lecturi

după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.

Activităţile libere ale preşcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă

şi civilizată între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de

diversitatea jocurilor, a cântecelor, a exerciţiilor ritmice.

Concluziile cercetării

Datorită imbinării armonioase a metodelor tradiţionale cu cele moderne in activităţile

de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului şi al comunicării este hotarâtor în formarea

şi dezvoltarea personalităţii copilului, în îmbogăţirea capacităţii acestuia de a intra în relaţie cu

ceilalti copii şi cu adulţii, de a interacţiona cu mediul, de a-l cunoaşte şi de a-l stapâni prin

explorări, încercări, exerciţii, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei

identităţi şi în dobândirea deprinderilor de a învăţa, a fost necesară tratarea interdisciplinară a

problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicităţii copilului, cultivarea aptitudinilor lui

creative. Corelarea dintre discipline a contribuit şi la stimularea interesului copilului pentru

cunoaştere.

De acest mediu educaţional au beneficiat copiii din eşantionul al doilea (grupa

experimentală) care, sub îndrumarea competentă a educatoarei a completat sau înlocuit în multe

cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a

personalităţii copilului şi se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării şi limbajului.

În grupa A (grup de control) întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii

care întâmpină mari dificultăţi în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului

familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan. Unii părinţi consideră că dacă îi oferă

copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare şi de afecţiune de care este

înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în faţa calculatorului şi a televizorului ceea ce îi

fac pe parinţi să fie „multumiţi” de interesul pe care îl manifestă copilul şi de faptul că acesta este

„cuminte”. Este preferat acest gen de activităţi pentru că este comod pentru adulţi ştiindu-i pe

copii în siguranţă în locul activităţilor active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere

psihomotor.

Rezultatele superioare ale copiilor din grupa B (grupa experimentală) sunt justificate şi

din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Aşa cum am mai amintit, din cei 10

copii, toţi provin din familii organizate în care relaţiile sunt armonioase. Rezultatele mai slabe ale

copiilor din grupa A au o justificare şi în faptul că din cei 10 copii numai 5 provin din familii

organizate, 3 provin din familii aparent organizate în care relatiile sunt tensionate si 2 provin

dintr-un mediu familial monoparental. Aceste relaţii din interiorul familiilor copiilor

influentează într-o masură foarte mare comportamentul, manifestările preşcolarilor atât în relaţiile

cu adulţii cât şi în relaţiile cu copiii de vârsta lor.

Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniţă copii care prezintă deficienţe mari în

comunicare, în relaţionare şi în dezvoltarea psihomotorie. Deficientele constatate în exprimarea şi

în pronunţia copiilor nu se datorează unor disfuncţionalităţi somatice, ci sunt datorate, în mare

măsură, lipsei de preocupare a parinţilor de a relaţiona cu copilul, de a comunica eficient cu el.

Este cu atât mai alarmantă situaţia cu cât am constatat ca această delasare şi atitudine de

indiferentă faţă de nevoile copilul nu vine din partea unor părinţi cu un nivel intelectual scăzut, ci

din partea unor părinţi care au studii superioare.

În goana lor după câştiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are

nevoie de caldură, de înţelegere şi de atenţie din partea celor mari.

Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice şi intelectuale a

copilului, deoarece, fiind privat de atenţia, de afecţiunea şi de interesul adulţilor din preajma sa

copilul îşi creează o lume imaginară în care se retrage şi din care va ieşi din ce în ce mai greu.

Aspectele prezentate mai sus au reieşit din rezultatele slabe obţinute de copiii din primul

eşantion, cel care este în primul an de gradinită şi la care efectul negativ al mediului familial

este mai pregnant. De asemenea, copilului căruia i se acordă atenţie şi sprijin de către adulţii şi

fraţii lui are rezultate foarte bune iar cel care îşi petrece cea mai mare parte a timpului singur în

faţa televizorului şi a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului şi al

comunicarii.

O altă constatare pe care am facut-o pe baza experienţei acumulate în activitatea

desfăşurată cu copilul preşcolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai mulţi

copii şi ai căror fraţi au vârste mai mari decât ei au deprinderi şi cunoştinţe mai bogate. Acest

fapt se datorează tocmai relaţiilor care există între aceşti copii şi fraţii lor cu un efect benefic atât

pe plan cognitiv cât şi pe plan psihomotor şi afectiv, diminuând în mare masură dezinteresul

manifestat de parinţi.

BIBLIOGRAFIE

1.Bradu, B. (1997), Preşcolarul si literatura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

2.Breben,S; Gongea,E.; Ruiu,G.;Fulga,M. (2006),Metode interactive de grup, Ghid

metodic,Editura Arves

3.Bocoş, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa Universitară Clujeană

4.Cerghit, I. (2006), Metode de învătământ, Editura Polirom

5.Cucoş, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade

didactice, Editura Polirom

6.Culegere metodică (1975), Educaţia intelectuală a copilului preşcolar,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

7.Culegere metodică (1978), Integrarea copilului în activitatea şcolară,

Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti

8.Culegere metodică (1978), Copii de 5-6 ani, Editura didactica, Tribuna şcolii, Bucureşti

9.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti

10.Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului şi a altor activităţi cu

Preşcolarii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

11.Ionescu,M.(2000),Demersuri creative în predare şi învăţtare,Editura Presa Universitară

Clujeană

12.Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca

13.Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

14.Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

15.Păişi. E. L. (2001) Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti;

16.Popescu, E. (1982), Pedagogie Preşcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti .

17. Şchiopu, U. (1970), Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

18. – xxx- Revista Învăţtământului Preşcolar, Nr. 3-4/2008; nr. 1-2/2009;

19. –xxx- (1993), Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţă

20. – xxx- (1991), Psihologia copilului prescolar – manual pentru clasa a IX-a , şcoli Normale,

Editura didactica, Tribuna şcolii, Bucuresti

21.Adrese de internet

www.didactic.ro

www.referate.ro

www.edu.ro

ANEXE

Proiecte didactice

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: mare pregătitoare

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITATII: „ Cine ştie, e caştigător!”

MIJLOCUL DE REALIZARE: Joc didactic

TIPUL ACTIVITĂŢII: Verificare,consolidare

SCOPUL ACTIVITATII: Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor referitoare la

caracteristicile anotimpului primăvara şi cunoştinţelor despre sarbătoarea Paştelui.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

-să precizeze lunile anotimpului primăvara;

-să deseneze flori specifice primăverii;

-să selecteze jetoane cu păsări călătoare;

-să construiască, să confecţioneze, să aranjeze în tablou elementele cerute de text;

-să numere corect în limitele 1-10;

-să rezolve probleme de adunare cu 1-2 unităţi;

-sa recite o poezie in concordanta cu mesajul transmis;

-să cânte cu plăcere un cântec de primăvară învăţat anterior;

-să raspundă repede şi bine la întrebările concursului;

-să găsească conţinuturi|idei| cunoştinţe legate de sărbătoarea Paştelui

STRATEGII DIDACTICE:

a)            Metode şi procedee:, conversaţia, explicaţia, jocul didactic, ghicitorile, metoda Lotus,

metoda Blazonului, metoda Acvariului

b)     Mijloace de învăţământ: imagini de primăvară, iepuraş de pluş, coş cu ouă vopsite, lipici,

flori de primăvară confecţionate din hârtie, ghicitori, ouă încondeiate, machetă (cu .găină,

ouă ,puişori), bagheta lui Rilă Iepurilă, biletele cu intrebări (vezi Anexa), ghirlandă cu narcise

numerotate de la 1 la 7, tabloul „Primavara”, beţisoare, 3 coşuleţe, 3 suporturi, imagini de Paşti şi de

Craciun, 8 flori de nufăr, blazoane, creioane colorate, stimulente.

BIBLIOGRAFIE:

SILVIA BREBAN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, ELENA MATEI, Cunoaşterea

mediului inconjurător-Ghid pentru invătământul preşcolar, Editura Radical,2001.

AURELIA ANA , SMARANDA CIOFLICA, Jocuri didactice pentru educarea limbajului,

indrumător metodic,Editura Tehno-Art,1999.

SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MIHAELA FULGA, Metode

interactive de grup, Ghid metodic ,Editura Arves, 2006

EVENIMENT

DIDACTIC

CONTINUT STIINTIFIC STRATEGII

DIDACTICE

1 2 3

1)MOMENT

ORGANIZATORIC

Pregătirea climatului psihoafectiv

necesar desfăsurării

activitătii.Educatoarea aranjează

materialul pe 2 măsute in fata

copiilor. Scăunelele sunt dispuse in

semicerc.

.

2)CAPTAREA

ATENTIEI

Iepurasul Rilă are in cosuletul său,

alături de ouă incondeiate, şi o

scrisoare pentru copii, dar si multe

surprize.

Cand zăpada se topeşte,/ Ghiocelul se

iveşte./ Iar pâraiele umflate/Curg la

vale inspumate./Vreau să-mi spuneţi

negreşit:/Ce anotimp a sosit?

(primăvara)

-conversatia

Materiale:

-iepuras de plus

-cos

-oua incondeiate

-plic cu scrisoare

3) ENUNTAREA

OBIECTIVELOR

„Astăzi vreau să-mi arătaţi/Dacă ştiţi

să recitaţi,/Poate ştiţi să

socotiţi,/Puteţi să ne povestiti./Vreau

chiar să ne desenati,/Unii chiar să ne

cântati./Bine toti să vă gânditi,/Să ne

spuneţi tot ce ştiţi/Despre mândra

primăvară/Care a sosit in ţară.”

4)ANUNTAREA

TEMEI “Tema noastră-i mult iubită,/De toti

copiii e- ndrăgită:/Primăvara mult

dorită,/Fii la noi binevenită!/Hai cu

totii, cu mult spor/Să-ncepem

concursul:”CINE ŞTIE E

5) DIRIJAREA

INVĂŢĂRII

CÂŞTIGĂTOR!”

a)Explicarea jocului:

“Hai, concursul să-l pornim,/Toţi bine

să ne simtim;/Să răspundeti toti

corect,/Să vă prind buline-n piept”

Copiii vor extrage de pe ghirlanda cu

narcise numerotate de la 1 la 7 câte un

biletel, educatoarea va citi continutul

acestuia, iar ei vor indeplini sarcina

cerută.

b) Jocul de probă:

Bagheta magică alege un copil care va

extrage din prima narcisă de pe

ghirlandă prima probă a concursului:

“Primavara e cuvant,/Primavara-i

anotimp,/Primavara-i mândră

floare-/Câte luni aceasta are?/Hai

spune-le frătioare!”

c)Jocul propriu-zis

“Sus pe bolta cea senină

Cine oare se iveşte

Pe tabloul pregătit?

Tu un ………..-ai construit.”

(soare)

Copilul decupează după contur, il

lipeste pe suprafaţa tabloului şi îi

construieşte razele din betişoare.

“ Uită-te atent la soare;

Spune câte raze are?

-expunerea

-Materiale:

-ghirlanda cu narcise

numerotate de la 1-7;

-biletele

Materiale:

-bagheta magica

-ghicitoare

-ghicitoare

Materiale:

-tablou de primavara; -

foarfeca; -lipici; hartie

glasata galbena, pe care este

Si ce formă, ce culoare

Are pe cer mandrul soare?”

Soarele are 10 raze, forma rotundă si

culoarea galbenă.

“Care flori de primavară

Infloresc la noi in tară?

Pe tablou, unde doresti,

Tu le desenează!”

(ghiocei, lalele, zambile, narcise)

Copiii sunt impărtiti in grupuri de

cate 4-5 si primesc cate un blazon pe

care trebuie să deseneze cât mai multe

flori de primăvară.

După confruntare, un copil ales le

va desena si pe tablou.

“Cine oare-nmugureste

Cand vremea se incălzeste,

Infrunzeste, infloreste

Si miresme răspândeste?

Caută-l si-l aranjează

Si pe tablou ii asează!”

(Pomii)

“Care oaspeti iar sosesc

Si pe boltă se rotesc

Căutând cuibu-ndrăgit,

Ce-n toamnă l-au părăsit?

Căutati si-n tablou le-aranjati.”

Copiii, dupa cum sunt impartiti in

grupuri de cate 4-5, primesc câte un

conturat un soare’

-betisoare

METODA BLAZONULUI

Materiale:

-blazoane, -creioane colorate,

-copaci de hartie, -lipici

METODA BLAZONULUI

Materiale:

-jetoane reprezentand pasari

blazon pe care ei trebuie să aseze cât

mai multe jetoane reprezentând păsări

călătoare.

După confruntare, un copil ales le

va desena şi pe tablou.

(Randunica, cucul, berzele,

pelicanii ,cocorii, ratele şi gâstele

sălbatice.)

“Numără câti fluturasi

Zboară pe câmpie!

Pune trei mai drăgălasi

Unde-ti place tie…

Spune câti fluturaşi sunt in total?”

d) Varianta(complicarea) jocului

Acum, copii, după ce ne-am jucat

şi i-am pregătit iepuraşului acest

minunat tablou de primăvară, să

vedem- el ce surpriză ne-a mai

pregătit?

Vă veti impărti in trei echipe:

mieluseii,puisorii şi iepuraşii şi, rând

pe rând, veţi descoperi surprizele

ascunse in iarbă:

“Ascultati şi vă gândiţi

Şi răspundeţi tot ce stiti!”

Pe rând , câte un copil de la fiecare

echipă, ales de către Iepurasul Rilă,

extrage câte un biletel ascuns si

indeplineste sarcina cerută. Pentru

fiecare răspuns corect, echipa va

primi un ouşor.

Fiecare echipă trebuie să găsească 8

salbatice (calatoare sau nu)

-blazoane,

-fluturi

JOCUL

Materiale:

-macheta, -cos, -oua

incondeiate, -bagheta

METODA LOTUS

6) OBŢINEREA

PERFORMANŢEI

7)EVALUARE

8)INCHEIEREA

ACTIVITATII

elemente care au legătură cu

Paştele( tema principală in cazul

metodei abordate, metoda Lotus).

Metoda Acvariul presupune ca toti

copiii să se aseze in două cercuri- in

cel din interior se vor afla “ peştii” si

in cel din exterior “pescarii”. Fiecare

“ peşte” trebuie să alcătuiască o

propoziţie despre un element specific

primăverii( la alegere), iar pescarul

din spatele său va trbui să mărească

propozitia cu 2-3 cuvinte.

V-aţi gândit, v-aţi consultat

Şi răspunsuri bune-aţi dat,

Dar timpul s-a terminat;

Cate ousoare-aţi câştigat?

Hai să numărăm in cor

Si să stabilim un scor.

Să rostim cu voce tare

Echipa câştigătoare!”

“Iar acum la terminare,

Hai să-ntindem hora mare!”

Se interpretează hora florilor.

Materiale:

-3 cosulete; - imagini

specifice Craciunului si

Pastelui; - florile de nufar

METODA ACVARIULUI

Anexe

1 Cine ştie o poezie 2)Numără câte ouşoare

Despre ouă rosii, Se află in coşul iepuraşului

Despre iepuraşi, Mai pune două, roşioare,

Despre Învierea lui Hristos Şi spune acum: în total câte are?

Să o spună acum frumos.

3)Ce sărbătorim de Paşti?

4)Ce semnifică culoarea roşie a ouălor vopsite?

5)Cum se pregătesc oamenii de Paşti?

6)Ce înseamnă mielul tăiat de Paşti?

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului

TIPUL ACTIVITĂŢII: Joc didactic

TEMA: "Gaseste cuvântul potrivit"

SCOPUL: Exersarea gândirii si vorbirii copiilor prin completarea unei propozitii cu 1, 2 sau 3

cuvinte care întregesc sensul.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activitătii copiii vor fi

capabili:

O1: să completeze propozitia începută de educatoare cu cuvântul sau cuvintele potrivite ;

O2: să formeze propozitii cu un cuvânt dat;

O3: să-si însusească treptat formele gramaticale ale limbii române printr-o vorbire corectă,

clară, coerentă;

O4: sa pronunte corect sunetele si cuvintele.

STRATEGII DIDACTICE:

a.       Metode si procedee: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia;

b.      Mijloace de învatamânt: imagini reprezentând obiecte, fiinte, actiuni ale oamenilor si copiilor,

fise individuale, panou, jetoane

BIBLIOGRAFIE:

Aurelia, Popa: "Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii", Editura Ion Creanga - 1978,

Bucuresti

EVENIMENT

DIDACTIC

CONŢINUTUL LUCRĂRII

ACTIVITATEA

EDUCATOAREI

ACTIVITATEA

COPIILOR

1 2 3

1)MOMENT

ORGANIZATORIC

Asigurarea climatului de ordine si

disciplină necesare desfăsurării în bune

conditii a activitătii

Intrarea ordonata a

copiilor în sala de grupa

2)CAPTAREA sI

ORIENTAREA

ATENŢIEI

Introducerea în activitate se va face

prin exersarea aparatului particular:

-inspirare pe nas, expirare pe gură si

invers;

-se vor pronunta legat, pe durata unei

singure respiratii, vocalele: "a", "e",

"i", "o", "u";

-pronuntarea sunetelor "p" si "b" prin

suflarea puternică si exploziva a jetului

de aer.

Copiii executa exercitiile

3)ENUNŢAREA

SCOPULUI sI A

OBIECTELOR

OPERAŢIONALE

Se vor prezenta copiilor câteva

jetoane, reprezentând obiecte, fiinte si

fenomene.

Se va cere copiilor să citească

imaginile care reprezinta actiuni ale

copiilor,oamenilor, animalelor.

-Ce am pronuntat noi?

-Ce am format cu ajutorul cuvintelor?

-Astazi vom juca jocul didactic

"Gaseste cuvântul potrivit"!

Copiii pronunta cuvintele

a caror imagini se afla pe

jetoane.

Copiii formuleaza

propozitii scurte dupa

imaginile de pe jetoane si

dupa un cuvânt dat.

-Noi am pronuntat

cuvinte.

-Cu ajutorul cuvintelor

am format propozitii.

4)PREZENTAREA

NOULUI CONŢINUT

ŞI DIRIJAREA

ÎNVĂŢĂRII

1. Explicarea jocului

Prin acest joc trebuie să completati o

propozitie cu cuvântul care se

potriveste.

Va raspunde copilul

numit.

Copiii raspund:

-scolarul învata (citeste,

Trebuie să aveti grijă ca propozitia să

aibă înteles, să fie corectă.

Exemple:

Scolarul............. .

Vulpea este................. .

Copilul se joacă cu............. .

scrie).

-Vulpea este sireata

(vicleana,

lacoma).

-mingea.

1 2 3

……... coase o rochita.

........... ciripeste.

2. Jocul propriu-zis

Se va cere copiilor să continue

propozitiile cu alte cuvinte care să le dea

înteles. Se vor da cuvintele: copil, copiii,

copilul, copiilor. Exemplu: Copiii sunt

curajosi. Se vor da cuvintele; pune,

bunicul, îsi, ochelarii. 3. Complicarea

iocului Se va propune copiilor să îl ajute

pe piticul Barba-Cot să-si completeze cu

cuvintele potrivite scurta lui povestioară:

"Astazi este o zi frumoasă de .... Afară

nu mai... Toti piticii au hotarât să... în

pădure. În lipsa lor a venit... Ea le-a

pregătit mâncare, a făcut...

Piticii când ... acasă s-au....

Mama ...

Pasarica ...

Copiii se iau la

întrecere în

formularea

propozitiilor.

Copiii vor completa

spatiile libere cu

cuvintele potrivite

5)EVALUARE Copiii vor primi fise individuale:

"Deseneaza atâtea cerculete câte cuvinte

au propozitiile".

1. Copiii deseneaza.

2. Mingea este rotundă.

3. Cornel se joacă afară.

Copiii vor respecta

sarcinile date.

OO

OOO

OOOO

6)ÎNCHEIEREA

ACTIVITĂŢII

Aprecieri generale si individuale.

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITATII:”Fata babei si fata mosneagului”, de Ion Creanga

MIJLOCUL DE REALIZARE:Repovestirea copiilor

TIPUL ACTIVITĂŢII: Verificare-consolidare

SCOPUL ACTIVITATII:Dezvoltarea capacitatii copilului de a reproduce continutul unui text

narativ, de a se exprima liber, creativ; verificarea insusirii continutului povestii „Fata babei si fata

mosneagului”,de Ion Creanga .

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

O1: sa reproduca in rezumat continutul povestii;

O2:sa adreseze intrebari legate de continutul povestii si sa raspunda la acestea;

O3; sa desprinda invatatura povestii pe baza intrebarilor;

O4:sa explice cuvintele din text:” sluta”, „vitrega”, „horopsita”;

O5:sa alcatuiasca propozitii cu cuvintele noi din text;

O6:sa numeasca trasaturile caracteristice ale personajelor principale pe baza faptelor acestora;

O7:sa stie cine este Ion Creanga;

O8:sa dea exemple de alte povesti scrise de Ion Creanga.

STRATEGII DIDACTICE:

a.               Metode :- povestirea, explicatia, predarea-invatarea reciproca, conversatia, cvintetul,

piramida si diamantul.

b.      Mijloace de învatamânt: planse, ,carte cu povestea data, portretul lui Ion Creanga, macheta si

siluete reprezentand personajele povestii, palete cu intrebari( Ce?, Cine?, Cum?, Cand?, De ce ?, Din ce

cauza?), coronite de lider( avand inscriptionate literele R,I ,C, P), cartonase pentru masa (avand

inscriptionate literele R, I, C, P), o piramida.

.BIBLIOGRAFIE:

DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului in invatamantul prescolar, Editura

Compania, Bucuresti, 1999.

SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MINAELA FULGA, Metode

interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves,2006.

Povesti, povestiri,basme si legende- antologie pentru prescolari( coord. Anca Buldoaca), editata

de revista Invatamantul Prescolar, Bucuresti, 1999.

EVENIMENT

DIDACTIC

CONTINUT STIINTIFIC STRATEGII DIDACTICE

1 2 3

1)MOMENT

ORGANIZATORIC

Asigurarea conditiilor optime

necesare desfasurarii

activitatii:aerisirea salii de grupa,

pregatirea materialului didactic,

scaunelele dispuse in semicerc,

asigurarea ordinii si disciplinei.

2)CAPTAREA

ATENTIEI

Se va descoperii macheta povestii,

cu siluetele personajelor principale,

iar copiii vor fi solicitati sa

recunoasca carei povesti le apartin.

Un copil va alege din biblioteca

cartea de povesti” Fata babei si fata

mosneagului”, de Ion Creanga.

Conversatia

Materiale:

-macheta, siluete, carte de

povesti

3)ANUNTAREA

TEMEI SI

ENUNTAREA

OBIECTIVELOR

4)REACTUALIZAREA

CUNOSTINTELOR

ASIMILATE

ANTERIOR

5) DIRIJAREA

INVATARII

Se vor comunica copiilor titlul si

autorul povestii”Fata babei si fata

mosneagului”. Se vor stimula

curiozitatea si dorinta de a povesti si

de a arata cele invatate.

Se vor comunica obiectivele

activitatii, pe intelesul copiilor.

- Cine este Ion Creanga?

-Ce alte povesti si povestiri a mai

scris acesta?

Educatoarea va povesti pe scurt “Fata

babei si fata mosneagului”.

Conversatia

Povestirea

Materiale:

-portretul lui Ion Creanga, -

carti cu povesti scrise de acesta

Copiii vor fi impartiti in patru

grupuri, dupa cum urmeaza:

-rezumatorii- sunt copiii care vor

expune rezumatul povestii;

-intrebatorii- sunt cei care vor adresa

intrebari legate de continutul povestii:

-Cine era baba din poveste? Cine

muncea cel mai mult in casa? Cine o

alunga pe fata mosneagului? Cine ii

cere ajutorul fetei mosneagului?

-Ce ii spunea baba mosneagului

despre fata lui? Ce rasplata primeste

fata mosneagului pentru binele facut?

-Cum este pedepsita fata babei pentru

rautatea ei?

-Cand se intoarce fata mosneagului

acasa?

-De ce este alungata fata mosneagului

de acasa? De ce nu se sperie fata

mosneagului de “copiii” Sfintei?

-Din ce cauza parul, cuptorul, fantana

nu o lasa pe fata babei sa guste din

darurile lor? Din ce cauza baba si cu

fata ei sunt mancate de balauri?

- clarificatorii- sunt copiii care vor

explica cuvintele noi din text “sluta”,

“vitrega”, “horopsita” si vor alcatui

propozitii cu acestea pentru o mai

buna intelegere a lor;

- prezicatorii- sunt copiii care vor

desprinde invatatura povestii pe baza

celor expuse de catre colegii lor. De

asemenea, ei vor prezice consecintele

PREDAREA-INVATAREA

RECIPROCA

faptelor personajelor principale (baba

si fata sa, mosneagul si fata lui).

.

6) OBTINEREA

PERFORMANTEI

Copiii se impart in 2 grupuri, iar

educatoarea explica regulile. Copiii

trebuie sa compuna o “poezie” cu 5

versuri fara rima astfel:

- primul vers- cu un singur cuvant ce

denumeste subiectul (Cine este?);

- al doilea vers-2 cuvinte (2 adjective)

care definesc caracteristicile

subiectului (Ce stii despre mine?);

- al treilea vers- format din 3 cuvinte

care exprima actiuni (verbe la

gerunziu) (Ce face?);

- al patrulea vers-format din 4 cuvinte

care exprima starea copilului fata de

subiect (Ce simti pentru?);

- al cincilea vers- un cuvant care arata

insusirea esentiala a

subiectului(Descrie-ma printr-un

cuvant!)

Educatoarea repeta regula pentru

fiecare vers compus.

Subiectul poeziei este fata

mosneagului.

Educatoarea va nota toate

“poeziile” compuse , citindu-le apoi

CVINTETUL

PIRAMIDA SI DIAMANTUL

Materiale:

-siluetele personajelor:

-darurile oferite.

7) EVALUARE

8)INCHEIEREA

ACTIVITATII

pe rand.

Copiii trebuie sa asculte intrebarile

adresate de catre educatoare si apoi ,

in functie de raspuns, sa aleaga

siluetele corespunzatoare si sa

completeze piramida.

Intrebarile sunt urmatoarele:

1) Cine este eroina povestii?

( fata mosneagului)

2) Care sunt personajele negative?

(baba si fata ei)

3)Care sunt celelalte personaje care in

poveste au darul vorbirii?

( catelusa, parul, fantana, cuptorul)

5) Ce daruri a primit fata mosneagului

pentru faptele sale bune?

(o lada, placinte, pahare de argint,

pere , salba de galbeni).

Se apreciaza modul de lucru si

cooperare pe echipe. Se impart

stimulentele dupa merit.

Rezumat lucrare licenţă

Am ales lucrarea de licenţă cu titlul “Implicaţii formative ale combinării metodelor

tradiţionale şi moderne în educarea preşcolarilor”. M-am oprit asupra acestei teme, deoarece

prin combinarea anumitor metode şi tehnici tradiţionale şi moderne aplicate atât în cadrul

activităţilor dirijate, cât şi în cadrul activităţilor liber creative, se urmăreşte atât însuşirea de noi

cunoştinţe cât mai ales consolidarea cunoştinţelor transmise în vederea educării preşcolarilor şi în

pregătirea lor pentru şcoală.

În primul capitol am descris metodele specifice folosite în educarea preşcolarilor; atat

metodele tradiţionale cât şi cele moderne.

În capitolul doi m-am oprit asupra metodelor specifice folosite în cadrul activitătilor

liber-creative cât şi în cele de dezvoltarea limbajului.

În capitolul trei am descris importanta utilizării metodelor interactive de grup în

educarea preşcolarilor.

În cadrul etapei „metodologia cercetării” am stabilit cadrul cercetării, am formulat

obiectivele şi ipoteza,am alcătuit eşantionul de subiecţi şi esantionul de conţinut, am ales

metodele şi tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situaţiei experimentale şi a tehnicilor de

cercetare, am înregistrat datele şi am stabilit strategia desfăşurării experimentului..

În final am ajuns la concluzia ca datorită imbinării armonioase a metodelor tradiţionale

cu cele moderne în activităţile de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului şi al

comunicării este hotarâtor în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului, în îmbogăţirea

capacităţii acestuia de a intra în relaţie cu ceilalti copii şi cu adulţii, de a interacţiona cu mediul,

de a-l cunoaşte şi de a-l stapâni prin explorări, încercări, exerciţii, experimente, în descoperirea de

către fiecare copil a propriei identităţi şi în dobândirea deprinderilor de a învăţa.