Lucrare licenta

Principiul democraiei reprezentative n lumina Tratatului de la Lisabona

Simona Loredana Hodea

Capitolul I Evolutia principiului democratiei reprezentative prin prisma Tratatelor pana la Momentul Lisabona I.1 Istoria Uniunii Europene O extindere continua a democratiei I.1.1 Ideea Unitatii Europene Desi notiunea de 'unitatea europeana' este folosita in prezent aproape obsesiv in diverse medii precum cel universitar, politic romanesc si european, mass media, ideea de unitate europeana nu este o creatie a noii gandiri europene, ci este puternic inradacinata in istoria batranului continent. Initial, ea a fost abordata din perspectiva gasirii unei solutii pentru evitarea conflictelor dintre state si, implicit, pentru asigurarea unei vieti mai bune pentru populatia continentului. De la Platon primul ganditor care a sustinut ideea de pace prin organizarea de confederatii, la Pax Romana - aspiratia Romei care viza unificarea intregii Europe, insa sub dominatia romana, la Marea Schisma din 1054 ce accentueaza rivalitatile politice la Revolutia Franceza si indeosebi la perioada tumultoasa ce i-a urmat si pana la Imperiul lui Napoleon, se observa necesitatea instaurarii unei paci durabile si a unei economii prospere fie prin elaborarea de proiecte ce aveau in vedere uniunea statelor europene, fie prin remodelarea Europei sub umbrela unui Consiliu comun. Conceptul de integrare europeana cunoaste, de altfel, multiple nuantari in diversele lucrari cu caracter politic, istoric, religios in functie de vremea conceperii lor insa, esenta ramane neschimbata. Astfel, stau marturie: proiectul de uniune a statelor europene elaborat in 1464 de George Podebrady, regele Boemiei, in scopul de a opri pericolul otoman; lucrarea poetului italian Dante Aligherii - De monarchia1- in care preconiza1

A se vedea Dusan Sidjanski, Viitorul Federalist al Europei Comunitatea Europeana de la origini la Tratatul de la Lisabona, p. 21.

1



federalizarea Europei printr-o pace universala prin subordonarea monarhilor europeni unei autoritati unice si legitime; Emeric Cruce publica in 1623 Nouveau Cynee, lucrare in care scrie despre organizarea pacii internationale prin arbitraj si despre constituirea unei adunari permanente in acest sens ce ar facilita mentinerea pacii si dezvoltarea schimburilor economice; J.J.Rousseau credea in republica europeana numai prin prisma emanciparii popoarelor si prin renuntarea de catre monarhi a naturii lor lacome si belicoase. Emmerich Vattel, considerat un pionier al dreptului international, scria ca Europa este alcatuita dintr-un sistem politic constituit din numeroase relatii si interese care impreuna, fac din statele continentului un fel de republica ale carei membre, cu toate ca sunt independente, sunt unite prin legatura comuna a interesului de a mentine ordinea si libertatea. Revolutionarul italian Mazzini intrezarea o federatie europeana printr-o prabusire a tronurilor, fapt ce ar fi condus la nasterea tinerei Europe. Acest curent de opinie este promovat si de personalitati romane precum Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dumitru Bratianu, C.A.Rosseti si altii. In cadrul Congresului pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo spunea ca: Va veni ziua cand armele vor cadea din maini si bombele tunurilor vor fi inlocuite cu cuvantul si cu dreptul de vot universal al popoarelor ... va veni o zi cand tunurile nu se vor mai vedea decat prin muzee si lumea se va mira ca au fost vreodata cu putinta ... Si va veni ziua cand vom vedea doua grupari uriase: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dandu-si mana peste ocean...2. Alt proiect pentru pacea eterna este cel al lui Kant din 1875, lucrare ce are meritul de a schita o teorie autentica, pacifista si internationalista. Kant leaga pentru prima oara democratia si internationalismul prin incercarea de a studia cauzele razboiului, prin aducerea in prim-plan a conformitatii constitutionale a statelor membre.3 Desi statele europene s-au aratat sceptice la inceput, imediat dupa primul razboi mondial, problema organizarii Europei in calitate de continent incepe sa fie perceputa. Spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in Europa ocupata, numeroase miscari de rezistenta s-au pronuntat in privinta unei viitoare unitati europene si anume: in Franta,2 3

A se vedea Roxana Muntean, Drept European, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, p. 10-20. In acest sens, a se vedea Dusan Sidjanski, op. cit., p. 22-23.

2



miscarea Lupta, in Italia Partidul de actiune. Proiectul de declaratie a rezistentelor europene elaborat la Geneva anului 1944, constata faptul ca: In intervalul unei singure generatii, Europa a fost epicentrul a doua conflicte mondiale care, intai de toate, au avut ca origine existenta a treizeci de state suverane pe acest continent. Este important sa remediem aceasta anarhie prin crearea unei Uniuni federale intre popoarele europene.

I.1.2 Cooperarea europeana postbelica Ideea de uniune a statelor europene a fost accentuata in anul 1946 la 19 septembrie, cand Winston Churchill, in discursul celebru tinut in Aula Universitatii din Zurich, vorbea despre tragedia Europei. In cuvantarea sa, Churchill arata stadiul degradant in care a fost adusa Europa in urma razboaielor si propune o solutie care, in viziunea sa, ar face Europa la fel de libera si fericita cum e Elvetia. Acest remediu suveran consta in a recrea Familia Europeana, a cladi un fel de Statele Unite ale Europei. Pentru ca acest proces al crearii unei Europe unite sa nu dea gres, Churchill prevedea un parteneriat intre Franta si Germania deoarece nu poate exista o reinviere a Europei fara marea spiritualitate a Frantei si Germaniei [...] Telul nostru constant trebuie s fie fortificarea fortei Natiunilor Unite. Sub si n cadrul acestui concept trebuie sa recream familia europeana ntr-o structura regionala numita probabil Statele Unite ale Europei si primul pas practic ar fi formarea unui Consiliu al Europei. Daca la nceput nu toate statele vor fi dispuse sau capabile sa se alature unei uniuni, trebuie s le adunam pe cele care vor si care pot sa participe. Salvarea tuturor oamenilor de rand din toate tarile si de toate rasele de razboi si de subjugare trebuie sa aiba o fundatie puternica, si trebuie creata de hotararea tuturor barbatilor si femeilor de a muri mai degraba decat sa traiasca sub tiranie. In toate aceste chestiuni urgente, Franta si Germania trebuie sa preia conducerea mpreuna. Marea Britanie, Commonwealth-ul Britanic, puternica America si sper Rusia sovietica pentru ca atunci, cu adevarat, totul va fi bine trebuie sa fie prietenii si sustinatorii noii3



Europe si trebuie sa se lupte pentru dreptul ei de a trai. Asa ca va spun voua: Lasati Europa sa se ridice! Pregatirea Congresului European de la Haga din 7-11 mai 19484 reprezinta primul pas important in cadrul adevaratei campanii dusa de elita intelectuala europeana. Congresul prezidat de Churchill numara aproximativ 800 de delegati din 19 tari europene, oameni politici, de cultura, observatori din Statele Unite ale Americii, din Commonwealth si 250 de jurnalisti. Participantii pun in discutie crearea unei Adunari Europene Deliberative si a unui Consiliu Special European care sa aiba in atributii pregatirea integrarii economice a tarilor europene. De asemenea, se cere si adoptarea Cartei Drepturilor Omului si a unei Curti de Justitie care sa asigure aplicarea Cartii. In acelasi an, este creata pentru coordonarea Planului 5 Marshall , mai exact pentru gestionarea fondurilor pentru reconstructie acordate de catre SUA statelor europene - Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), actuala Organizatie Europeana de Cooperare si Dezvoltare (OECD). Statele semnatare ale acestei conventii sunt: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului. Tot in anul 1948 este semnat la Bruxelles Tratatul Uniunii Occidentale (mai este cunoscut si sub denumirea de Tratatul de la Bruxelles) de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie, ulterior alaturandu-se si Germania, Italia, Portugalia, Spania si Grecia. La baza Uniunii Europei Occidentale (UEO) s-a aflat Tratatul de colaborare economica, sociala, culturala si de legitima aparare dintre statele semnatare. Obiectivele principale ale UEO vizau reciprocitatea acordarii de asistenta contra oricaror politici de agresiune. Acest plan de aparare comuna era schitat in principal de integrarea apararilor aeriene si organizarea comandamentelor interaliate, atributiile organizatiei avand asadar o pondere mai mare in domeniul militar decat in cel economic. Dupa anul 1949, aceste atributii au fost preluate de N.A.T.O. (North Atlantic4 5

Congresul de la Haga a condus la crearea Consiliului European. George Marshall, secretar de stat al Statelor Unite ale Americii, anunta intr-un discurs tinut la Harvard la 5 ianuarie 1947, ca va face tot ceea ce poate pentru a sprijini revenirea la o economie sanatoasa in lume printr-un ajutor economic in favoarea Europei Occidentale .

4



Treaty Organization) iar dupa Tratatul de la Maastricht devine Bratul inarmat al Uniunii Europene. Relansarea UEO a fost posibila prin Declaratia de la Roma in 1984 care, printre altele, viza construirea unei identitati de securitate europeana urmand ca dupa 1989 sa-si asume un rol operational in gestionarea crizelor numai in spatiul european. I.1.3 Consiliul Europei Consiliul Europei a luat fiinta in 1949 la 5 mai cand statutul Consiliului este semnat la Londra de catre 10 state europene la propunerea Frantei: tarile Benelux, Marea Britanie, Franta, Danemarca, Irlanda, Italia, Norvegia si Suedia. In prezent, organizatia, avand sediul in Palais de l'Europe la Strasbourg, numara aproape toate statele europene, fiind compusa din 47 de state membre reprezentand peste 800 de milioane de locuitori la care se adauga o serie de state cu statut de observator: Canada, Vatican, Japonia, SUA, Mexic si Israel. Scopul infiintarii Consiliului a fost acela de a crea o uniune cat mai stransa intre membrii sai iar, pentru ca un stat sa devina membru trebuie, in principal, sa recunoasca principiul suprematiei dreptului si sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Consiliul Europei nu este o institutie a Uniunii Europene, conceptia ce sta ca o piatra de temelie la baza acestei organizatii fiind definita de cooperarea interguvernamentala ce nu implica transferuri de competente si de suveranitate din partea statelor. De la ideea interguvernamentala s-a facut o singura exceptie in materia drepturilor omului in baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului, incheiata in 1950 s-a creat un sistem de protectie solid cu caracter supranational intrucat statele si-au dat angajamentul de a respecta deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului si de a fi supuse rigorilor acesteia. Consiliul se infatiseaza ca un for dedicat discutiilor si redactarilor de conventii, vocatia sa suprema fiind aceea de a promova cu succes democratia in Europa. Consiliul Europei se pronunta asupra tuturor marilor probleme ale societatii europene cu exceptia celor de aparare si anume: apara drepturile omului si a statului de drept in tarile membre, incurajeaza diversitatea culturala a Europei si combaterea problemelor sociale date in principal de intoleranta, prejudecati rasiale si discriminarea minoritatilor,5



sustine dezvoltarea unei identitati europene, se ocupa de consolidarea stabilitatii democratice, supravegheaza respectarea legii in toate tarile europene. Institutiile principale ale Consiliului Europei sunt: Comitetul Ministrilor, Adunarea Parlamentara, Camera Regiunilor, Biroul Comisarului Drepturilor Omului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Comisia de la Venetia pentru democratie in drept, Secretariatul General. Consiliul Europei are doua dimensiuni, una federalista reprezentata de Adunarea Parlamentara organ deliberativ cu rol consultativ, care este alcatuita din membri ai parlamentelor nationale si cealalta, interguvernamentala reprezentata de Comitetul Ministrilor organ de decizie, alcatuit din ministrii de externe ai tarilor membre. Comitetul Ministrilor ia decizii cu majoritate de doua treimi, dar adopta cu unanimitate cele mai importante acte. Desi a reprezentat o interventie decisiva si a avut o contributie valoroasa la consolidarea spiritului democratic, in special pentru statele abia iesite din totalitarism, precum si la inraurirea sentimentului comun european, aceasta organizatie nu constituit baza integrarii europene, nu a reprezentat acel pas important care sa tinda spre 'Statele Unite ale Europei'. In cadrul acestui Consiliu s-au adoptat numeroase conventii internationale, printre care: Conventia pentru prevenirea torturii din 1987, conventii privind recunoasterea calificarilor profesionale, serviciile de sanatate, dreptul la pensie etc. Aceasta colaborare bazata pe modelul interguvernamental s-a dovedit a fi insuficienta pentru nevoile europenilor, semnificativa fiind in acest sens observatia lui Jean Monnet: Cooperarea internationala favorizeaza discutiile, dar nu si adoptarea deciziilor. I.1.4 Constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) In anul 1950, la 9 mai6, Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei la acea vreme, prezenta 'Planul Schuman de integrare europeana', proiect pregatit pana la acea data de economistul francez Jean Monnet. Aceasta declaratie avea la baza ingenioasa propunere de a reuni sub un control unic si sub o autoritate comuna, puternica si independenta, ale carei6

Ziua de 9 mai este comemorata in cadrul Uniunii Europene ca Ziua Europei sau Ziua Schuman.

6



decizii sa lege statele membre, industria siderurgica si carbonifera din Franta si Germania. Proiectul lui Jean Monnet era motivat de crearea unui progres economic si a unei legaturi solidare intre muncitorii germani si francezi, scopul mai indepartat fiind ca reteaua de legaturi astefl inchegate sa duca la o veritabila uniune politica, aceasta idee reflectand conceptia functionalista a lui Jean Monnet vazuta ca metoda pentru constructia europeana. Ideea lui consta in faptul ca Europa se poate cladi treptat, antrenand statele intr-un proces amplu pe diferite domenii, dintre care legaturile economice ar fi de natura sa duca la crearea unei solidaritati viabile, concrete. In spiritul conceptiei functionaliste7, Monnet urmarea o uniune economica si in final integrarea politica, pentru el, crearea unei comunitati cu profil economic reprezenta numai un mijloc de a trece de bariera ridicata de inertia statelor. Asadar, acestei organizatii economice i se imprima un caracter supranational; sunt instituite Inalta Autoritate Independenta8 cu prerogative decizionale ale carei acte sunt imperative pentru statele membre si intreprinderi si, o Curte de Justitie ale carei hotarari au putere de lucru judecat. 'Planul Schuman' viza instaurarea pacii in Europa prin construirea unei Europe unite si puternice care sa duca treptat la ridicarea nivelului de trai prin unirea pietelor nationale si prin unirea bazinelor carbonifere cu industriile siderurgice, fapt de natura sa duca la scaderea preturilor. Schuman considera ca relatiile dintre Franta si Germania sunt un prim pas important in procesul de solidarizare a statelor Europei si ca solidaritatea productiilor de carbune si otel va face imposibila izbucnirea unui nou razboi intre cele doua state. Aceasta solidaritate a fost propusa si altor state din Europa. Planul lui Schuman a fost primit cu mult interes de catre cancelarul german Konrad Adenauer. Astfel, la 18 aprilie 1951, este semnat la Paris Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului de catre Franta, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda,9 intrand in vigoare la 25 iulie 1952. Datorita caracterului sau experimental,7

Ceel care a pus bazele doctrinei functionaliste a fost romanul David Mitrany (1888-1975), profesor de economie politica la London School of Economics, precum si la Princeton, Harvard si Yale. 8 Primul Presedinte al Inaltei Autoritati a fost Jean Monnet, acesta si-a tinut prima reuniune la Luxemburg la 10 august 1952. 9 Belgia,Olanda si Luxemburg, s-au constituit din 29 octombrie 1947 intr-o uniune vamala numita Benelux .

7



tratatul este incheiat temporar, iesind din vigoare la 23 iulie 200210 cand, sectorul carbunelui si otelului intra sub rigorile Tratatului CE. Obiectivele Tratatului erau acelea de a crea o 'piata comuna' pentru produsele din cele doua mari industrii, de a preveni supraexploatarea materiilor prime, de a creste nivelul de trai al cetatenilor care lucrau in ramurile economice mentionate prin ocuparea fortei de munca. Art. 4 al TCECO interzice perceperea taxelor vamale si taxele cu efect echivalent la import si export precum si restrictiile cantitative in circulatia produselor, masurile discriminatorii intre producatori, intre cumparatori si consumatori precum si masurile care intervin in libera alegere a furnizorului de catre cumparator. Au mai fost interzise prin acelasi articol ajutoarele acordate de stat si taxele speciale impuse de state si practicile care tindeau catre impartirea si exploatarea pietei. Institutiile principale ale organizatiei aveau sa devina Inalta Autoritate, independenta de state, formata din 9 membri numiti de comun acord de statele membre (8 persoane sunt numite de state iar cea de-a 9-a desemnata de primii membri cu scopul de a se accentua caracterul supranational), deciziile emise au efect direct pe teritoriul statelor si sunt obligatorii. Consiliul Special de Ministrii reprezenta o institutie de orientare interguvernamentala al carei rol a fost acela de a reprezenta statele membre cu scopul de a le armoniza actiunile cu cele ale Comunitatii si, in anumite cazuri, aproba masurile adoptate de Inalta Autoritate printr-un aviz conform. Adunarea Parlamentara era alcatuita din parlamentari propusi de organele legislative ale statelor membre si avea puterea de a exercita controlul democratic asupra Inaltei Autoritati. Curtea de Justitie urmarea respectarea prevederilor Tratatului prin solutionarea litigiilor dintre Inalta Autoritate, state si intreprinderi. A fost creat si un Comitet Consultativ care functiona pe langa Inalta Autoritate. Membrii acestuia erau alesi de statele membre iar in anumite cazuri determinate, Inalta Autoritate trebuia sa ceara avizul Comitetului Consultativ. Pe fondul declansarii razboiului din Coreea din 25 iunie 1950, europenilor li se cerea sa infiinteze o armata comuna, astfel ca la 27 mai 1952 este semnat la Paris Tratatul de instituire a Comunitatii Europene de Aparare prin care statele se obliga sa transfere esentialul politicii de aparare noii organizatii. Ulterior s-a avut in vedere si crearea unei10

Aceasta data pentru iesirea din vigoare a TCECO a fost stabilita prin Tratatul de la Amsterdam.

8



Comunitati Politice Europene care sa configureze o politica externa comuna. Cele doua proiecte esueaza insa in ipoteza data de modificarea legislativului francez, detensionarea situatiei internationale si eficacitatea propagandei sovietice. I.1.5 Constituirea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom sau CEEA) Acelasi Jean Monnet este cel caruia ii apartine initiativa constituirii unei uniuni economice europene prin crearea unui 'grup de presiune' denumit 'Comitetul de actiune pentru Statele Unite ale Europei'. Eforturile sale au rezultatul scontat. In 1955, la 1-3 iunie, are loc la Messina, in Italia, reuniunea ministrilor afacerilor externe ale tarilor europene membre CECO avand ca scop alcatuirea unui plan privind proiectarea 'Pietei comune' deschise economiei si energiei nucleare. Se urmarea crearea unui comitet de experti, care mai tarziu, in 1956, confirmau in 'Raportul Spaak' 11 (dupa ministrul belgian al afacerilor externe, Paul-Henry Spaak, care la 6 mai prezenta un raport privind proiecte de tratate de infiintare de Comunitati care sa duca la crearea CEE si Euratom) necesitatea instituirii unei piete comune europene si a unei comunitati pentru utilizarea pasnica a enrgiei atomice. Spiritul 'Europei negustorilor' va domina o lunga perioada de timp datorita esecului CEA care, demonstrase inca o data ca integrarea politica a statelor europene este imposibila fara integrarea economica. Ca urmare, statele membre CECO semneaza la 25 martie 1957, la Roma, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA). Cele doua tratate, denumite generic 'Tratatele de la Roma', intra in vigoare la 1 ianuarie 1958, functionand simultan, pana la iesirea din vigoare, trei comunitati europene cu personalitate juridica distincta. Tratatul CEE era semnat pe perioada nedeterminata si stabilea ca obiective constituirea unei piete unice europene prin apropierea politicilor economice ale statelor membre (politici comune in domeniul11

Dupa ministrul belgian al afacerilor externe, Paul-Henry Spaak, care la 6 mai prezenta un raport privind proiecte de tratate de infiintare de Comunitati care sa duca la crearea CEE si Euratom.

9



agriculturii, transporturilor, armonizarea legislatiilor nationale, crearea Fondului Social European si a Bancii Europene de Investitii) si realizarea unei uniuni vamale prin eliminarea taxelor vamale, garantarea celor 4 libertati de circulatie (a persoanelor inclusiv libertatea de stabilire in oricare dintre statele membre, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor). Astfel, se arata in art.2 al tratatului: Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piete comune si prin apropierea treptata a politicilor economice ale statelor membre, sa promoveze in intreaga Comunitate o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice, o crestere durabila si echilibrata, o stabilitate crescanda, o crestere accelerata a nivelului de trai si relatii mai stranse intre statele pe care le reuneste. Componenta economica este vadit accentuata in intreg cuprinsul tratatului iar scopul politic al acestuia reiese inca din preambul unde, Comunitatea Economica trebuie sa puna bazele unei uniuni din ce in ce mai stranse intre poparele Europei. In acest sens, indeplinirea sarcinilor incredintate Comunitatii este asigurata de o Adunare, un Consiliu, o Comisie, o Curte de Justitie, articolul 4 mentioneaza ca: Fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite de prezentul tratat. Tratatul de la Roma stabilea in 1957 ca principala procedura decizionala consultarea, drept procedura intr-o singura lectura prin care Parlamentul European putea doar sa isi exprime punctul de vedere asupra unui text legislativ initiat de Comisie, fara a putea face amendamente si fara a avea dreptul de veto12. Important de precizat este faptul ca suveranitatea statelor membre nu este atinsa prin aceste prevederi, tratatul precizand la art.6 alin (2): Institutiile Comunitatii vegheaza ca stabilitatea financiara interna si externa a statelor membre sa nu fie compromisa. De asemenea, un aspect de retinut il constituie prevederea expresa a nediscriminarii, se interzice orice discriminare exercitata pe motiv de cetatenie sau nationalitate. Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii, poate adopta, cu majoritate calificata, orice reglementare in vederea interzicerii acestor discriminari. Tratatul Comunitatii Europene a Energiei Atomice reglementeaza existenta unei piete comune pentru materialele nucleare de baza, produsele si mijloacele de productie legate de energia nucleara si12

Consiliul European fiind actorul decizional principal, lectura un text legislativ dupa primirea opiniei Parlamentului European, avand, evident, ultimul cuvant.

1



controlul acesteia. De asemenea, se mai urmareste si cresterea nivelului de viata in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari. Competentele prevazute in tratat privesc cu prioritate aplicarea civila a atomului (art. 2). Prin Tratatele de la Roma, statele fondatoare au facut primul pas important pentru unificarea institutionala, constatandu-se deja ineficienta existentei unor institutii paralele. I.1.6 Tratatul de la Bruxelles Tratatul de fuziune O serie de acte fundamentale au urmat Tratatelor de la Roma care au avut caracter reformator pentru structurile uniunii. Un astfel de act este Tratatul de la Bruxelles, semnat la 8 aprilie 1965 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967, prin care se instituia o Comisie unica si un Consiliu unic. Scopul tratatului era acela de a unifica institutiile de structura a celor trei Comunitati Europene si reglementeaza fuzionarea executivelor celor 3 organizatii care functionau in paralel: CECO, CEE si CEEA, din acel moment ele aveau in comun Comisia Europeana, Consiliul Comunitatilor Europene, Curtea Europeana de Justitie si Adunarea Parlamentara. Ceea ce este de retinut este ca tratatele sunt separate din punct de vedere juridic, la fel si Comunitatile, asadar, atributiile institutiilor comunitare difera in functie de domeniul lor de aplicabilitate.

I.1.7 Evolutia Comunitatii pana la constituirea Actului Unic European In perioada cuprinsa intre 1958 si 1969 se succed o serie de evenimente cu impact asupra Comunitatii Europene. Desi, pe de-o parte, Comunitatea obtine succese economice semnificative, un aspect pozitiv in acest sens este dat de faptul ca uniunea vamala se stabileste mai devreme cu un an si jumatate decat era stabilit in Tratatul CEE, pe de alta parte, evolutia spre o integrare politica este stagnata de prezenta generalului Charles de Gaulle, presedintele Frantei, mai mult decat atat, cele doua mari crize din viata Comunitatii sunt legate in exclusivitate de personalitatea1



acestuia. In anul 1963 Franta decide respingerea candidaturii la Comunitatile Europene a Marii Britanii fara a se consulta cu celelalte state membre iar in 1965 isi retrage reprezentantii din institutiile comunitare, aceasta situatie ramanand in istorie sub numele de 'criza scaunului gol'. Prin 'Compromisul de la Luxemburg' din 1966, provocat de Franta, se pune capat crizei. Acest act recunostea dreptul de veto celor sase state membre doar atunci cand anumite aspecte puse in discutie, erau de natura sa afecteze interesele lor majore. Astfel, dupa 7 luni de aplicare a politicii scaunului gol, Franta isi reia locul in Consiliu in schimbul pastrarii necesitatii votului in unanimitate cand deciziile care se iau reprezinta un interes major. Acest fapt arata ca Franta dorea atribuirea unui drept de veto contra prevederilor constitutive ale tratatelor avand consecinta directa a impunerii de facto a votului in unanimitate in dauna votului cu majoritate calificata. Ca atare, procesul decizional in cadrul Comunitatii este ingreunat prin formarea consensului, chiar impotriva reglementarilor tratatelor care prevad intrunirea majoritatii calificate. Evolutia Comunitatii Europene este deblocata prin demisia presedintelui francez. Astfel, in 1973 Comunitatea Europeana se extinde prin aderarea Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei si Danemarcei13, din 1981 a Greciei iar din 1986 prin aderarea Spaniei si Portugaliei. In cadrul Conferintei de la Paris din 9-10 decembrie 1974 este constituit Consiliul European, cu rol consultativ, prin care se decidea intalnirea periodica a sefilor de stat sau de guvern ai statelor membre. Tot atunci are loc infiintarea Fondului European pentru Dezvoltare Regionala cu scopul de a recupera decalajul de dezvoltare produs intre regiunile Comunitatii. Cinci ani mai tarziu, in 1979, are loc prima sesiune a Parlamentului European ales prin vot direct. Cea mai importanta etapa n evolutia spre o piata interna reala, n care sa nu mai existe obstacole n calea liberei circulatii a persoanelor, este reprezentata de ncheierea celor doua acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 198514) si Conventia de Implementare13

A se vedea Roxana Munteanu, op.cit., p.80: Fiecare noua largire insa, creeaza tensiuni in procesul de integrare datorita caracterului eterogen al intereselor statelor, de exemplu Marea Britanie. 14 La 14 iunie 1985 Comisia C.E. prezinta Consiliului European Cartea Alba privind finalizarea Pietei Interne al carui obiectiv urma sa fie realizat in 7 ani pe baza unui program si a unui calendar complex. Pentru implementarea acestui program, statele membre au hotarat amendarea tratatelor existente prin Actul Unic European.

1



Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 26 martie 1995). In anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a intalnit cu presedintele de atunci al Frantei, Franois Mitterand, la trecerea frontierei Goldene Brenn din apropiere de Saarbrcken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si Franta. Nici unul din ei nu banuise atunci ce insemnatate vizionara va avea pe viitor acest gest pentru o Europa fara granite interne si fara controale la frontiera dintre state. Viziunea lor a condus intr-o prima faza la un acord intre Germania, Franta, Tarile de Jos, Belgia si Luxemburg, incheiat in 1985 pe nava "Astrid" pe raul Mosel, in dreptul micii localitati de frontiera Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Conventiei de Implementare a Acordului Schengen, in data de 19 iunie 1990. In momentul intrarii in vigoare, in anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare si a creat o singura frontiera externa unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare. De asemenea, au fost stabilite reguli comune in materie de vize, migratie, azil, precum si masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala. Toate aceste masuri, impreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate de catre Comitetul Executiv Schengen stabilit n 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen. I.1.8 Actul Unic European Actul Unic European este semnat la Luxemburg si Haga in februarie 1986 si intra in vigoare la 1 iulie 1987. Masurile cuprinse in tratat au aparut ca necesare pe fondul stagnarii economice a Comunitatii Europene comparativ cu dezvoltarea economica din SUA si Japonia, ca atare, relanseaza constructia europeana atat economic cat si institutional. Astfel, Actul reformeaza simultan cele trei tratate constitutive si vizeaza perfectionarea pietei unice, a politicii de cercetare si dezvoltare, intarirea Sistemului Monetar European si mai ales, urmarea cresterea rolului Parlamentului in procesul legislativ prin introducerea procedurilor de

1



cooperare15 si aviz conform16. Actul Unic European prevede expres denumirea de 'Parlament European' si utilizeaza pentru prima data sintagma de 'Uniune Europeana' ca tel de atins. De asemenea, se recunoaste formal existenta Consiliului European, care va decide cu majoritate calificata in domeniile ce tin de piata interioara. Pe de alta parte, statele semnatare, dupa cum mentioneaza inca din preambul, decid "sa conlucreze pentru promovarea democratiei pe baza drepturilor fundamentale recunoscute in constitutiile si legislatiile statelor membre, Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Carta Sociala Europeana, in special libertatea, egalitatea si justitia sociala".17

I.1.9 Tratatul de la Maastricht Tratatul de la Maastricht s-a constituit in urma a doua conferinte convocate la cererea Frantei si a Germaniei, una vizand uniunea economica si monetara, iar cealalta urmarea infaptuirea uniunii politice. Tratatul a carui semnificatie a fost acea de trecere la o treapta superioara in procesul complex al crearii unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei18 a fost semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, initial de catre cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene: Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia si Spania, la care aveau sa adere ulterior: Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,15

Prin procedura cooperarii, Actul Unic European acorda Parlamentului European o a doua lectura a unui text legislativ, refuzandu-i-se in continuare dreptul de veto respingerea de catre Parlamentul European a unui text legislativ in a doua lectura, putea fi depasita de Consiliul Uniunii Europene prin vot unanim, in conformitate cu logica art. 250 a Tratatului CE. 16 Tot prin Actul Unic European, prin procedura avizarii care consta int-o singura lectura, Parlamentul beneficiaza de drept de veto, putand accepta sau respinge o propunere, fara insa a o putea amenda. 17 A se vedea abordarea lui Dusan Sidjanski, op. cit.:Putin cate putin, notiunea de uniune in diversitate, principiu fundamental al federalismului, s-a impus! O astfel de recunoastere a bogatiei diversitatilor Europei a provocat o adevarata schimbare a curentului initial care, deturnat de la aspiratiile initiale, se reflecta in acelasi timp intr-un concept nou si intr-o metoda mai flexibila, inrudite cu filosofia si abordarea federalista incercarea de a obtine o gestionare in comun optima a diversitatii statelor si regiunilor din Comunitate. 18 A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_21.pdf

1



Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Bulgaria si Romania) si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Ansamblul de dispozitii ce defineste obiectivele Uniunii Europene, marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni din ce in ce mai stranse intre poparele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape posibil de cetateni19. Acest prim articol accentueaza asadar natura dinamica a conceptului de uniune ce contrasteaza cu conceptul static al unitatii. De asemenea, se observa preocuparea guvernelor membre de a reduce distanta dintre cetateni si centrele de decizie, distanta care a crescut in special prin instaurarea unei puteri la nivel european. In incercarea de a apropia cetatenii de structurile decizionale, s-a urmarit crearea unor spatii de participare si, ca urmare, sa se puna in aplicare principiul subsidiaritatii si principiul democratiei participative.20 Conform prevederilor tratatului, intreaga constructie a Uniunii Europene se sustinea pe trei piloni si anume: primul pilon inglobeaza cele trei Comunitati: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice ( CEEA) si Comunitatea Economica Europeana ( CEE) care avea sa fie denumita Comunitatea Europeana. S-a apeciat ca schimbarea denumirii indica un salt calitativ catre extinderea economica si in alte domenii precum educatie, cultura, sanatate etc. Pe langa acest pilon comunitar, s-au introdus alti doi piloni ce vizau politica externa si de securitate comuna (PESC) si cooperarea in justitie si afaceri interne (JAI). Explicatia acestei structuri a fost data de confruntarea a doua interese individualizate pe de-o parte de evenimentele pe plan international cum au fost spre exemplu, caderea comunismului, conflictele din fost Iugoslavie, evenimente de natura sa determine statele sa elaboreze o politica externa comuna iar pe de alta parte, se contura treptat pericolul iminent al raspandirii infractionalitatii si a imigratiei ilegale, fapt care necesita de asemenea un raspuns prompt din partea Uniunii. In ciuda19

Se face referire la una din ideile de baza ale lui Jean Monnet: Noi nu coalizam statele, noi unim oamenii. 20 Dusan Sidjanski este de parere ca din aproape in aproape, Uniunea Europeana este construita pe baza a doua principii fundamentale ale federalismului, principiul autonomiei unitatilor membre si principiul participarii lor la luarea deciziilor comune... in faza sa actuala, Uniunea Europeana este expusa mai mult fortelor centrifuge ale puterilor nationale decat riscurilor unei prea mari concentrari a puterilor comunitare.De fapt, puterea comunitara emergenta nu sufera comparatie cu puterile Confederatiei Elvetiene sau ale Statelor Unite ale Americii. Totusi, este intelept ca edificiul european, inca embrionar si maleabil, sa fie orientat inca de la inceput conform principiilor federalismului., a se vedea p.241-242 op.cit.

1



acestor solicitari, statele nu doreau renuntarea la suveranitate in aceste domenii in favoarea aplicarii metodelor comunitare, ca atare, s-au creat colaborari internationale clasice, lipsite de caracter supranational. Prin Tratatul de la Maastricht, competentele Comunitatii se extind. Astfel, Uniunea Europeana are putere de a intreprinde actiuni in sase noi domenii: educatie si pregatire profesionala, cultura, tineret, protectia consumatorilor, retelele transeuropene, politica industriala. Pe plan social, competentele comunitare iau forma 'Protocolului Social', anexat la Tratat, fiind semnat de toate statele membre, cu exceptia Marii Britanii. Acest Protocol se axeaza pe dezvoltarea resurselor umane pentru a promova cu precadere ocuparea fortei de munca cu toate consecintele ce decurg de aici: imbunatatirea dialogului social, protectia sociala, combaterea excluderii pe piata muncii etc. Principiul subsidiaritatii21 devine regula generala, conform dispozitiilor Tratatului. Asadar, Comunitatea va lua masuri numai in domenii ce nu tin de competenta exclusiva a acesteia si numai daca actiunile sale au o eficienta mai ridicata decat actiunile intreprinse la nivel local, regional sau national. Insa acest principiu general nu permite stabilirea limitelor precise intre competentele comunitare si competentele nationale. Conceptul de 'cetatenie europeana' este introdus pentru prima data in Tratatul de la Maastricht, aratandu-se la art. 8 ca este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru, cetatenia europeana completand cetatenia nationala si, in plus, adauga noi drepturi: dreptul de libera circulatie si de stabilire in Statele Membre, dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert de protectie consulara din partea autoritatilor diplomatice ale unui alt stat membru cand statul din care provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in statul tert in cauza, dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European si in cadrul alegerilor locale in statul de rezidenta, dreptul de petitionare in Parlamentul European, dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu o reclamatie privind functionarea slaba a institutiilor comunitare.2221

Incepand cu anii '80, acest principiu va domina dezbaterea europeana. Este mentionat pentru prima data oficial in avizul Comisiei privind Uniunea Europeana in 1975. Plasat in centrul sistemului comunitar propus de Parlamentul European in 1984, el isi va face ulterior o aparitie timida in partea pe care Actul Unic o consacra protectiei mediului. In urma includerii sale in Carta sociala din 1989, Tratatul de la Maastricht este cel care il consacra oficial ca principiu fundamental. 22 Dispozitiile mentionate vin in sprijinul altor masuri cum ar fi, protectia sanatatii publice, protectia consumatorilor, precum si participarea cetatenilor in cadrul programelor europene de formare

1



Pe plan institutional, Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului prin crearea procedurii de codecizie23 de natura sa fortifice legatura dintre Parlamentul European si Consiliul de Ministrii prin puterea de legiferare alaturi de Consiliu. Parlamentul este consultat la numirea presedintelui Comisiei si aproba numirea acestuia24. Pe de alta parte, se extinde votul cu majoritate calificata in cadrul Consiliului iar durata Comisiei Europene se extinde de la 4 ani la 5 ani. Curtea de Conturi este promovata de Tratatul de la Maastricht la rang de institutie comunitara, ea aflandu-se la acelasi nivel ca si Parlamentul European, Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie, institutii care au fost insarcinate cu indeplinirea misiunilor incredintate Comunitatii conform prevederilor articolului 4.25 In plan economic, dispozitiile Tratatului prevad trecerea la o uniune economica si monetara in trei etape, culminand cu adoptarea unei monede unice. Este prevazuta clauza 'opting out' ,ca mecanism de integrare diferentiata, de care au beneficiat Danemarca si Marea Britanie pentru a li se permite sa decida liber adoptarea sau nu a monedei unice. Desi statele membre au consimtit crearea Uniunii Europene, al carei crez se fundamenteaza pe principiile libertatii, democratiei, respectului fata de drepturile omului si a libertatilor sale fundamentale, precum si pe statul de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre, s-a apreciat ca au procedat cu jumatati de masura deoarece prin Uniunea Europeana nu s-au inlocuit Comunitatile Europene existente. Un alt exemplu de indoiala si neincredere in functionarea acestei structuri il reprezinta si faptul ca Uniunea Europeana nu a fost inzestrata cu personalitate juridica. Insasi structura tehnica a Tratatului este complicata iar textul tratatului este insotit de 17 protocoale si 33 de declaratii ce stau marturie compromisurilor create intre diversele interese nationale.profesionala, de schimb de studenti si profesori si in cadrul a numeroase programe de comunicare. 23 Prin introducerea procedurii codeciziei, o procedura in 3 lecturi care confera Parlamentului dreptul de veto asupra unui text legislativ, asezandu-l pe picior de egalitate cu Consiliul in procesul legislativ. Initial, in 1992, aceasta procedura a fost introdusa pentru 15 domenii de politici care puteau fi elaborate astfel, iar ulterior, aceste domenii au fost extinse treptat, la 32 prin Tratatul de la Amsterdam din 1997, la 37 de domenii prin Tratatul de la Nisa, respectiv la 90 de domenii in Tratatul Constitutional. 24 Incepand cu Tratatul de la Lisabona, avizarea este utilizata in cazul unor proceduri electorale uniforme pentru alegerile europene sau a regulamentelor cu privire la fondurile structurale si de coeziune, a se vedea art. 190.4 a Tratatutlui de instituire a Comunitatii Europene versiune consolidata din Jurnalul Oficial. 25 Aceasta inovatie merge in directia democratizarii sistemului comunitar, intrucat este destinata, conform lui Daniel Strasser, membru francez al Curtii de Conturi, sa asigure mai bine un tratament egal al fiecarui stat membru si o protectie sporita a contribuabilului european. - Dusan Sidjanski, op. cit.

1



Tratatul de la Maastricht are in vedere o viitoare extindere a Uniunii Europene prin aderarea altor state europene, fapt pentru care intrezareste o revizuire a Tratatului cu ocazia unei conferinte interguvernamentale pentru anul 1996. I.1.10 Tratatul de la Amsterdam Intocmai cum s-a stabilit in urma negocierilor ce au format Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam a luat nastere prin conferinta interguvernamentala inceputa la Torino in 29 martie 1996 si s-a concretizat print-un acord politic la nivel inalt pe 2 octombrie 199726. Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam, completa Tratatul de la Maastricht si avea ca obiective principale: plasarea ocuparii fortei de munca si drepturile cetatenilor in centrul atentiei Uniunii Europene, suprimarea ultimelor obstacole pentru libera circulatie a persoanelor si consolidarea securitatii, consolidarea Pozitiei Europei pe plan mondial, eficientizarea institutiilor Uniunii in vederea viitoarei extinderi. Tratatul prevdea comunitarizarea partiala a celui de-al treilea pilon, asadar, anumite domenii din cel de-al treilea pilon, precum vizele, azilul, imigratia, trec in sfera comunitara. Prin urmare, pilonul 3 primeste denumirea de 'cooperarea judiciara si politieneasca in materie penala'. Tratatul consacra un articol principiului nediscriminarii si consolideaza egalitatea intre femei si barbati la locul de munca atribuind Uniunii dreptul de a combate orice forma de discriminare, dispozitiile cu prvire la cooperarea politieneasca si judiciara aplicandu-se in special prevenirii si combaterii rasismului si xenofobiei. Prin acest Tratat, cetatenilor le sunt recunoscute dreptul de a se adresa institutiilor Uniunii Europene in una dintre cele 23 de limbi oficiale27 si de a primi un raspuns in aceeasi limba, dreptul de a accesa gratuit documentele Parlamentului, Consiliului si Comisiei si dreptul de a a avea acces fara niciun fel de dscriminare la o functie publica comunitara.26 27

A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf In prezent, Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale: bulgara, ceha,daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, romana, slovaca, slovena, spaniola si suedeza.

1



Noul Tratat prevede ca in cazul in care un stat membru incalca frecvent principiile care stau la baza acestei Uniuni, prin clauza de suspendare prevazuta, statul respectiv este pasibil de a i se retrage dreptul de vot si are obligatia de a respecta in continuare prevederile tratatelor si cele care decurg din statutul de Stat Membru. O deosebita importanta o are respectarea drepturilor fundamentale care devine o conditie de aderare, gravitatea nerespectarii acestora poate atrage chiar suspendarea drepturilor statului in cauza. Dezvoltarea unitara a securitatii si justitiei intr-o Uniune libera era posibila prin elaborarea unei politici comune in special in privinta azilului si imigrarii de natura sa duca la suprimarea controalelor persoanelor la frontierele interioare si sa stabileasca norme comune in ce priveste controlul la frontierele exterioare. In acest sens, Tratatul traseaza in linii mari norme ce intereseaza procedurile prin care se acorda statutul de refugiat in interiorul Uniunii si protectia temporara a cetatenilor tertelor state care nu se pot intoarce in tara lor de origine. Conform prevederilor noului Tratat, Uniunea poate acorda ajutor umanitar si poate actiona in vederea mentinerii pacii prin 'misiunile Petersberg'. De asemenea, au fost create functia de Inalt Reprezentant pentru PESC care avea rolul de a ajuta Consiliul in probleme de politica externa si securitate comuna si Unitatea de planificare politica si de alerta rapida in cadrul Secretariatului Consiliului de Ministrii al carei rol viza monitorizarea si analizarea evolutiei politice si a evenimentelor internationale. Pe plan institutional, Parlamentului ii sunt conferite noi 28 prerogative prin extinderea si simplificarea procedurii de codecizie. Pentru statele care doreau sa progreseze mai repede pe calea integrarii, se introduce cooperarea consolidata.29 Aceste reforme se dovedesc insa, a fi insuficiente in special daca se are in vedere marirea numarului de state membre; functionarea cu28

Procedura avizarii capata noi valente incepand cu Tratatul de la Amsterdam, aceasta aplicand-se in cazul deciziilor cu privire la sanctiunile pentru violarea grava si persistenta a drepturilor fundamentale de catre un stat. 29 S-a apreciat in doctrina faptul ca Marele esec al Tratatului de la Amsterdam a constat in incapacitatea sa de a realiza un progres semnificativ la nivel institutional, la inaltimea noilor cerinte legate de extinderea care a avut loc in 1995 si mai ales de extinderea avuta in vedere in special in directia statelor din Europa Centrala, a se vedea Dusan Sidjanski op. cit. p. 356.

1



mecanismele prevazute pentru Comunitatea compusa din doar sase membri riscand sa conduca la un blocaj serios.

I.1.11 Tratatul de la Nisa Tratatul de la Nisa 30, semnat la 26 februarie 2001 si intrat in vigoare la 1 februarie 2003, continea dispozitii cu privire la modificarea structurii si atributiilor pentru majoritatea institutiilor Uniunii in vederea functionarii acesteia cu aproape 30 de membri. Aceasta reforma institutionala facea referire la componenta si modul de functionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooperarii intre institutii. Prin Tratatul de la Nisa, Parlamentul European cunoaste o serie de modificari. Cele mai importante vizeaza micsorarea numarului de deputati la 732 si se modifica repartitia locurilor pe state cu efecte de la inceputul legislaturii 2004-2009. Se observa in continuare cresterea puterii Parlamentului European prin extinderea procedurii codecizionale si asupra altor domenii precum lupta impotriva discriminarii, cele privind coeziunea economica si sociala, vize etc. De asemenea, se recunoaste Parlamentului dreptul de a sesiza Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene in cazuri mai extinse. Consiliul European cunoaste modificari prin extinderea votului cu majoritate calificata si modul de ponderare a voturilor. S-a apreciat ca mentinerea procedurii de vot prin unanimitate, in considerarea extinderii Uniunii, poate cauza stagnarea luarii deciziilor. In ceea ce priveste votul in majoritate calificata, acestuia ii sunt aplicabile noi dispozitii prin Tratatul de la Nisa, urmand sa fie aplicabile in domenii pentru care era necesara unanimitatea. Incepand din 2005, se stabilea ca o decizie este adoptata cu majoritate de voturi iar votul majoritatii statelor membre sa fie favorabil. In cadrul Comisiei Europene, creste puterea presedintelui iar din anul 2005 Comisia va fi alcatuita din comisari cate unul din fiecare stat membru. Tratatul contine dispozitii cu privire la constituirea unui sistem de30

A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_15.pdf

2



rotatie egalitara intre statele membre pentru situatia in care se va depasi numarul de 27 de membri, ale carui reguli vor fi stabilite de Consiliu in unanimitate. Tratatul de la Nisa dispune scurtarea termenelor de judecata pentru o mai buna administrare a justitiei iar Curtea de Justitie va avea cate un membru din fiecare stat al Uniunii Europene. De asemenea, au loc restructurari a Curtii Europene de Conturi, a Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor. De o importanta insemnata este proclamarea oficiala de catre presedintele Parlamentului, Consiliului si Comisiei a Cartei Drepturilor Fundamentale cu ocazia reunirii Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000. La acea vreme, Carta este lipsita de forta obligatorie intrucat nu este inclusa in Tratat. Statutul Cartei este reglementat intr-o anexa a Tratatului de la Nisa 'Declaratia privind viitorul Europei'. Procedurile de ratificare ale tratatului s-au dovedit a fi 31 problematice . Irlanda a fost singurul stat care a procedat la o consultare a poporului conform Constitutiei acestuia. Seful guvernului la acea vreme, Berthie Ahern, a explicat rezultatul prin lipsa de claritate a constructiei europene pentru cetatean si tentatia, atunci cand un guvern sustine o ratificare ca in cazul de fata, unui vot protestatar, stimulat de motive care tin de politica externa. Aceasta lectie a refuzului32 avea sa se aplice sapte ani mai tarziu.

Capitolul II Momentul Lisabona31

Nimeni nu a fost pacalit de neajunsurile Tratatului de la Nisa, rezultatul unor compromisuri adesea minime, care nu au entuziasmat pe nimeni, incepand cu semnatarii insisi, in acest sens a se vedea Dusan Sidjanski apud Le processus de decision dans l'Union europeene de Paolo Pozano, Ed. RAE, 20012002, p.16 32 Avantajele materiale si concrete aduse de o participare la Uniunea Europeana reprezinta doar o garantie relativa, atunci cand nu conduc la o mobilizare, a se vedea in acest sens, Dusan Sidjanski, op. cit., p.365366.

2



II.1 Necesitatea unui Tratat de reforma Normele existente in tratatele anterioare Tratatului de la Lisabona au fost elaborate in vederea adaptarii si functionarii mecanismelor Uniunii la necesitatile statelor membre de la acea vreme. Cu toate ca textele tratatelor contineau dispozitii cu privire la o viitoare extindere geografica a Uniunii Europene, aceasta avea sa se confrunte cu mai mult decat atat. Schimbarile galopante ale secolului XXI au dus la constietizarea statelor membre de ineficienta structurilor Uniunii in fata provocarilor pe plan mondial date de criza economica mondiala si gestionarea acesteia, combaterea criminalitatii internationale, schimbarile climatice, nevoia de surse durabile de energie, evolutia demografica, globalizarea economiei. Pentru a solutiona aceste probleme si pentru ca nevoile cetatenilor europeni sa-si gaseasca rezolvare, Uniunea Europeana intrase intr-un proces indelungat de reformare ce a culminat cu semnarea Tratatului de la Lisabona. In cadrul Consiliului European de la Laeken din 15 decembrie 2001 se decide o procedura de revizuire a tratatelor, diferita de cea obisnuita, procedura prin care anterior s-a redactat Carta Drepturilor Fundamentale. Se naste o Conventie privind viitorul Europei pentru a se redacta proiectul de Constitutie, proiect ce este finalizat in iunie 2003 si serveste ca baza pentru negocierile din cadrul conferintei interguvernamentale care ii va stabili textul final. Proiectului de Constitutie ii sunt aduse inca din acest punct critici, in doctrina retinandu-se propunerile adresate membrilor prezidiului si membrilor Conventiei de catre Dusan Sidjanski care remarca lipsa de lizibilitate si transparenta cauzate de dificultatea lecturii textului33. La Roma, pe 29 octombrie 2004 este semnat Tratatul de Instituire a unei Constitutii pentru Europa. Marea ambitie de a inzestra Uniunea Europeana cu o Constitutie este naruita prin respingerea acesteia de catre Franta si Olanda prin referendumul din 2005. Reforma sistemului comunitar continua sa reprezinte o necesitate stringenta care determina reprezentantii celor 27 de state membre sa semneze la 13 decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care mentine esenta progreselor Constitutiei pentru ca Uniunea Europeana sa devina mai eficienta si mai33

A se vedea pentru detalii, p.367, Dusan Sidjanski, op. cit.

2



democratica. Constitutia a dat nastere unui "minitratat", dupa cum s-a exprimat presedintele Sarkozy, deblocand in acelasi timp procesul integrarii. II.2 Scopul declarat al Tratatului de la Lisabona - O Uniune Europeana mai democratica, eficienta si transparenta Perioada de timp ce a urmat esecului de a se institui o Constitutie Europeana s-a caracterizat prin numeroase eforturi de a se gasi solutii viabile pentru deblocarea Constitutiei sau cel putin de a se gasi o alternativa la acest Tratat. La data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, statele membre ajung la un acord, materializat prin Tratatul de la Lisabona si va intra in vigoare numai odata cu ratificarea sa de catre toate statele membre. Scopul Tratatului se identifica usor inca din preambul unde, cele 27 de state semnatare declara ca doresc sa desavarseasca procesul initiat prin Tratatul de la Amsterdam si prin Tratatul de la Nisa, in vederea consolidarii eficacitatii si a legitimitatii democratice a Uniunii si a imbunatatirii coerentei actiunii sale, si convin sa modifice Tratatul privind Uniunea Europeana, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice. La data de 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona intra in vigoare, cu aceasta data culminand lungul sir de negocieri pe tema aspectelor institutionale. Statele au recunoscut lipsa de eficienta a tratatelor anterioare dar si faptul ca acestea nu constituiau niste instrumente de care Uniunea Europeana sa poata uzita pentru a face fata schimbarilor contemporane. Democratizarea Uniunii a fost posibila prin consolidarea rolului Parlamentului European si al parlamentelor nationale in care vocea cetatenilor europeni este in mod real ascultata. II.3 Dimensiunile democratiei in Tratatul de la Lisabona

2



Dispozitiile Tratatului de la Lisabona prevad o Uniune tot mai democratica iar acest aspect face trimitere la faptul ca fie Uniunea Europeana nu era democratica, fie nu era suficient de democratica. In doctrina, principiul democratiei a primit diverse nuantari 34. Doctrina clasica aprecia ca democratia reprezinta un mijloc prin care oamenii isi exprima punctul de vedere prin intermediul alesilor lor. In doctrina moderna, democratia are valoare de principiu, nevoile si interesele cetatenilor fiind exprimate si articulate de corpul politic. Cel putin interesanta a fost considerata democratia vazuta ca forma de guvernamant. Din aceasta perspectiva, s-a considerat ca reprezentantii statului, in lupta lor pentru putere, pot fi tinuti raspunzatori pentru faptele lor de catre cetateni. Acestea fiind spuse, s-a pus in discutie daca nu cumva Uniunea Europeana sufera de un "deficit democratic"35, mai mult decat atat, s-a pus la indoiala faptul ca Uniunea Europeana ar constitui o democratie reala, autentica sau, ca aceasta ar fi pur si simplu un sistem nedemocrat ce se ascunde in spatele unor structuri aparent democratice. Aceasta problema a fost abordata din perspectiva "intalnirii" asteptarilor cetatenilor cu actiunile intreprinse la nivel politic de catre cei cu putere de decizie dar si din perspectiva intregului proces prin care cetatenii sunt reprezentati in plan politic, proces care se vrea a fi cat mai transparent si care sa evidentieze in ce masura influenteaza voturile cetatenilor. S-a apreciat ca , pentru a se putea pune in discutie evolutia caracterului democratic al Uniunii Europene, trebuiesc avute in vedere conditiile procedurale de baza ale democratiei: existenta unui cadru constitutional si a unui stat de drept, separarea puterilor, drepturile omului, alegeri libere. Cadrul constitutional al Uniunii Europene este dat de tratatele care au reprezentat de-a lungul timpului izvoare primare ale dreptului comunitar. Tratatul de la Lisabona este un tratat modificator intrucat34

A se vedea pentru detalii Parliamentary Democracy in the Lisbon Treaty: The Role of Parliamentary Bodies in Achieving Institutional Balance and Prospects for a New European Political Regime de Sotiros Petrovas p. 10-11, (http://books.google.com/books?

id=Dke3HlYUR8C&printsec=frontcover&dq=parliamentary+democracy+in+the+lisbon +treaty&hl=en&ei=1FzTbPBPM2RswaZhfDyDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&re snum=1&sqi=2&ved=0CCwQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false)35

Pentru detalii privind abordarea acestei problematici in doctrina, a se vedea Sotiros Petrovas, op. cit., p.12-13.

2



opereaza schimbari in Tratatul privind Uniunea Europeana Tratatul Uniunii Europene dar si in Tratatul privind Comunitatea Europeana, care devine Tratatul privind functionarea Uniunii Europene Tratatul de Functionare a Uniunii Europene. Cadrul constitutional al Uniunii este unul puternic si rigid, modalitatea de amendare sau de modificare a unui tratat este complicata, fiind marcata de logica interguvernamentala necesitand in mod obligatoriu convocarea unei Conferinte Interguvernamentale. Scopul pentru care Tratatele comunitare s-au modificat a fost adaptarea constanta a arhitecturii institutionale a Uniunii Europene la necesitatile in continua schimbare ale comunitatilor europene. Unii autori au asemenat aceasta arhitectura institutionala cu cea a unui stat bazat pe principiul separarii puterilor. S-a incercat sa se arate ca desi Uniunea Europeana este cu siguranta mai putin decat un stat weberian, lipsindu-I monopolul asupra violentei legitime() poate fi totusi teoretizata ca un sistem politic, detinand o retea de institutii legislative, executive, judecatoresti care adopta politici publice obligatorii si care influenteaza alocarea autoritara a valorilor in societatea europeana.36 Desi exista in mod cert o specializare functionala a institutiilor Uniunii Europene, separarea acestora nu este neta, existand domenii de suprapunere a puterilor37. O preocupare constanta a Uniunii Europene o reprezinta respectarea drepturilor omului. Dupa cum s-a afirmat in doctrina, mai problematica a fost chestiunea identificarii existentei unui popor european, a cetatenilor pentru a caror drepturi Uniunea Europeana sa militeze. Tratatul de la Maastricht a avut meritul de a introduce, in premiera, notiunea de cetatenie europeana iar Tratatul de la Lisabona completeaza, sustinand ca cetatenia Uninii nu inlocuieste cetatenia nationala, ci se adauga acesteia.38 Tratatul de la Lisabona include in finalul sau Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai mult, Protocolul cu numarul 8 al Tratatului prevede aderarea Uniunii la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.36

William Wallace, Helen Wallace, Mark Pollack, Elaborarea politicilor n Uniunea European, a 5-a Ediie, Bucureti, 2005, p. 369. 37 Spre exemplu, Consiliul Uniunii Europene reprezinta in acelasi timp, atat puterea executiva cat si cea legislativa, partajand atributii cu Comisia, respectiv Parlamentul European. 38 Versiunea consolidata a Tratatului de la Lisabona, art.9.

2



La mai mult de 20 de ani de la debutul constructiei europene, singura institutie comunitara aleasa direct de Parlamentul European este Parlamentul European, acest lucru datand din anul 1979. Alegerea directa a membrilor Parlamentului European a insemnat un mare pas inainte facut in directia diferentierii acestei institutii de organele legislativele clasice ale organizatiilor internationale. In ciuda acestui fapt, alegerile europene au reprezentat putin interes, rata de participare la acestea fiind in continua scadere39. In ciuda afirmarii caracterului democratic al Uniunii Europene, sintagma deficit democratic a fost intens uzitata de teoreticienii studiilor europene care s-au intrebat cand va deveni Uniunea Europeana un adevarat regim politic democratic. S-a sugerat ca deficitul democratic ar putea fi redus substantial prin transparentizarea intalnirilor Consiliului, prin alegerea democratica a membrilor Comisiei si prin diminuarea birocratiei in cadrul Comisiei. De asemenea, a fost accentuat rolul pe care il joaca perceperea legitimitatii de catre cetateni. Cresterea constanta a puterilor Parlamentului este strans legata de necesitatea de a combate deficitul democratic, perceput in principal ca un deficit parlamentar. Lipsa de implicare si de interes a cetatenilor europeni pentru chestiunile comunitare a reprezentat motivul major al incercarii de transparentizare a Uniunii Europene, de impulsionare a participarii cetatenesti si de valorizare a institutiilor comunitare. O teza interesanta este aceea care sustine ca atata timp cat Uniunea Europeana nu va gasi o solutie in privinta legaturilor teritoriale, deficitul democratic va continua sa existe40. Facand referire la caracterul democratic al Uniunii, Tratatul de la Lisabona puncteaza o serie de premiere. In acest sens, defineste in mod explicit Uniunea Europeana ca democratie reprezentativa dar, introduce si referiri la democratia participativa. Astfel, Tratatul precizeaza pe de-o parte ca "Functionarea Uniunii se intemeiaza pe principiul democratiei reprezentative" si ca "Cetatenii sunt reprezentati direct, la nivelul Uniunii, in Parlamentul European"41 iar pe de alta parte, introduce o mentiune legata de initiativa legislativa cetateneasca: La initiativa a cel putin un million de39

Rata medie de participare in 1979 era de 62%, la alegerile din 2009 42,94%. Si in Romania s-a remarcat un trend descendent, 27,4% dintre alegatori s-au prezentat la vot in 2009, fata de 29,47% in 2007. 40 A se vedea Sotiros Petrovas, op. cit. 41 Tratatul de la Lisabona, art. 10.

2



cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte, in limitele atributiilor sale, o propunere corespunzatoare in materii in care acesti cetateni considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, in vederea aplicarii tratatelor42. Asadar, o Uniune Europeana "mai democratica" implica mai mult control democratic si responsabilitate acordate Parlamentului. II.4 Schimbarile prevazute de Tratatul de la Lisabona II.4.1 Obiectivele si Valorile Uniunii Europene in Tratatul de la Lisabona In din preambul, Tratatul de la Lisabona arata ca se inspira din mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum libertatea, democratia, egalitatea si statutul de drept si are in vedere importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare [...], drepturile sociale fundamentale definite in Carta sociala europeana, semnata la Torino, la 18 octombrie 1961, si Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989 . Se poate considera faptul ca esenta schimbarilor prevazute expres in dispozitiile Tratatului de la Lisabona este captata sugestiv in primul alineat al articolului 3: Uniunea urmareste sa promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale. In acest sens, Tratatul cuprinde dispozitii care pot fi infatisate drept veritabile instrumente pentru promovarea unitatii economice, sociale, teritoriale si solidaritatii intre statele membre iar aceasta se poate traduce prin asigurarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie fara frontiere interne pentru cetatenii Uniunii. Tratatul garanteaza ca Uniunea va proteja drepturile omului, va respecta si aplica principiile Cartei Natiunilor Unite, ca va lupta contra discriminarii si excluziunii sociale. In plan economic, Uniunii ii este trasat ca principal obiectiv de atins: dezvoltarea durabila a Europei prin mentinerea echilibrului cresterii economice, a comertului liber si echitabil si, prin competitivitatea economiei sociale de piata. De asemenea, este prevazuta mentinerea42

Tratatul de la Lisabona, art. 11.4.

2



monedei unice cat si a angajamentului fata de uniunea economica si monetara. Uniunea Europeana se va ingriji sa isi promoveze valorile in plan mondial, sa se implice activ in asigurarea si mentinerea pacii, securitatii, solidaritatii si respectului intre popoare. II.4.2 Noutatile Tratatului de la Lisabona Tratatul de reforma, redactat in forma definitiva la Conferinta Interguvernamentala sub presedintia Portugaliei, trebuia ratificat inaintea alegerilor europene din iunie 2009, conform unui calendar estimat. Importanta sa misiune consta in consolidarea legitimitatii democratice a Uniunii extinse pentru a contribui decisiv la formarea unei voci unice prin care aceasta sa dea coerenta actiunilor sale in plan extern. II.4.2.1 Natura Juridica Specifica a Uniunii Europene Un prim pas de o mare insemnatate este inzestrarea Uniunii Europene cu o personalitate juridica unica. Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene prevedeau dotarea acestora cu personalitate juridica insa, odata cu Tratatul instituind Uniunea Europeana si continuand cu tratatele de revizuire, nu s-a mai prevazut acest aspect. Cu prilejul elaborarii tratatelor de la Maastricht si Amsterdam, s-au inregistrat propuneri de acordare a personalitatii juridice Uniunii Europene insa, din ratiuni politice nationale nu a fost posibila luarea unei decizii43. Declaratia 24 cu privire la personalitatea juridica a Uniunii Europene traseaza limitele autoritatii cu care este investita Uniunea si anume: "Conferinta confirma ca faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica nu o va autoriza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre prin tratate". Asadar, Uniunea Europeana poate fi analizata in mod cert ca subiect de drept iar personalitatea juridica pe care Tratatul de la43

In acest sens, Raluca Bercea in Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, arata ca personalitatea juridica a Uniunii Europene da nastere unei controverse alimentata de elemente ce caracterizeaza o stare de fapt si de drept ambigua [] fiind dincolo de orice indoiala ca intreaga constructie comunitara, dupa Maastricht, a devenit extrem de ambigua, a se vedea pentru detalii p.15-25, op. cit.

2



Lisabona i-o confera in mod expres, ii da posibilitatea de a adera la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de a deveni membra a organizatiilor internationale si ii acorda prerogativa de actiona mai coerent si mai eficace in plan mondial. Cu toate acestea, dispozitiile Tratatului de la Lisabona nu ajuta la clarificarea incadrarii Uniunii intr-o anumita categorie a subiectelor dreptului international public, de aceea se vorbeste despre dificultatea definirii structurii juridice a Uniunii Europene44. In aceste conditii, intentia autorilor tratatului a fost interpretata de doctrina in sensul optiunii clare de a nu recunoaste personalitatea juridica a Uniunii in ordinea de drept international45. Tot in literatura de specialitate s-a conturat ideea conform careia, tendinta de parlamentizare a Uniunii Europene intarita in mod evident prin Tratatul de la Lisabona, nu reprezinta altceva decat una dintre logicile evolutive ale Uniunii Europene drept constructie sui generis. Datorita faptului ca s-a admis ca Uniunea reuneste elemente spefice atat organizatiilor internationale cat si statelor federale, natura sa juridica a fost abordata din perspectiva organizatiilor internationale si a statelor federale dar si din privinta confederatiilor si uniunilor reale de state. Uniunea Europeana nu poate fi admisa unui stat federal, in sensul strict, intrucat nu reuneste elementele constitutive ale unui stat iar statele membre isi pastreaza personalitatea juridica internationala. In timp ce Tratatul de la Lisabona consacra explicit dreptul de retragere, statele federale il admit in mod exceptional. Vastul proces de integrare europeana s-a considerat in doctrina ca tinde catre instituirea unui ansamblu federal caracterizat prin repartajarea competentelor intre mai multe nivele de exercitare a puterii si prin exercitiul unei suveranitati partajate. Uniunea Europeana, desi analizata si prin prisma confederatiei de state sau din punctul de vedere al uniunii reale de state, nu poate fi asimilata nici acestora. Perceputa ca o asociere egalitara de state in cadrul careia acestea isi dau acordul sa coopereze in anumite domenii si care isi44

A se vedea expunerea de motive de la p.80-91 din Uniunea Europeana. Drept institutional, Anamaria Groza, Ed. CH.Beck, Bucuresti, 2008. 45 A se vedea Raluca Bercea, op. cit. p. 18 apud M. Belanger, J.-C. Gautron, L. Grard (dir.) Droit de la Communaute et de lUnion europeennes, p.37. In doctrina romana, I.M.Anghel vorbeste in Personalitatea juridical a Comunitatilor Europene/Uniunii Europene, p. 53-54 despre faptul ca Tratatul asupra Uniunii Europene nu cuprinde nicio mentiune cu privire la personalitatea juridical a acesteia, afara de referirea la obiectivul afirmarea identitatii sale pe scena internationala (art.2), ceea ce, in opinia noastra, nu inseamna ca, in mod necesar, ea ar avea personalitate juridical () Uniunea Europeana este mai curand si ramane inca un cadru politic care asigura cooperarea deplina a statelor membre, incorporeaza integrarea europeana si nu constitue o institutie juridica.

2



pastreaza in principal suveranitatea, confederatia isi gaseste fundamentul juridic in dreptul international. Activitatea confederatiei se desfasoara prin intermediul unor conferinte ale reprezentatilor statelor care decid in unanimitate. Pe de alta parte, specificul uniunii reale de state consta intr-o integrare ce rezulta din exercitiul comun al anumitor competente in domenii consacrate politicii externe, apararii. Din cele expuse mai sus se poate concluziona faptul ca natura juridica a Uniunii Europene este una specifica numai acesteia, fiind mai degraba un sistem constitutional compus dintr-un nivel national si altul supranational de putere publica legitima care se influenteaza reciproc. Uniunea Europeana are caracter de suprastatalitate, iar aceasta presupune preluarea unor atribute de suveranitate si competenta de la statele membre, fiind deasupra statelor membre. Uniunea Europeana le inlocuieste pe acestea, se substituie lor numai in ceea ce priveste unele domenii ce tin de organizarea interna a societii din acele state dar si in participarea la viata internationala statele membre pierzandu-si din jurisdictia pe care o au, precum si din reprezentativitatea lor ca subiecte de drept international.46 II.4.2.2 Parlamentul European, parlamentele nationale, cetatenii europeni

Cele mai importante schimbari aduse de Tratatul de la Lisabona ii sunt adresate Parlamentului47. Tratatele europene succesive au extins treptat competentele Parlamentului European culminand cu cea mai recenta reforma a tratatelor prin care acesta se bucura de un rol consolidat si prin urmare de o mai mare putere, aflandu-se, cu unele exceptii strict determinate, pe pozitii de egalitate cu Consiliul European. Parlamentul European este inzestrat cu noi atributii privind legislatia prin implementarea procedurii codeciziei ca procedura legislativa ordinara, ceea ce inseamna ca, in marea majoritate a cazurilor, este imperativ necesar ca Parlamentul si Consiliul sa decida impreuna cu privire46

Ion M. Anghel Scurte consideratiuni asupra modului de stabilire a competentelor Uniunii Europene in regimul Tratatului de la Lisabona. 47 Dusan Sidjanski arata la p.383, op. cit. ca: Parlamentul European ramane marele castigator: in afara functiilor legislative de codecizie si bugetare, el isi consolideaza puterile de control politic asupra Comisiei si a Presedintelui sau. Exercita o putere de initiativa prin intermediul Comisiei, primeste petitii, numeste Mediatorul european si are puterea de a constitui comisii de ancheta...

3



la adoptarea unui act european. Chiar inainte de aparitia Tratatului de la Lisabona, procedura codeciziei se aplica deja in mai mult de jumatate din legislatia Uniunii, cu exceptia domeniului agriculturii, pescuitului si armonizarii legislatiei fiscale. Tratatul acorda, de asemenea, Parlamentului European un rol mai insemnat in aprobarea bugetului Uniunii Europene. Asadar, inainte ca o lege europeana sa fie aplicata in toate statele membre ale Uniunii Europene, aceasta trebuie sa poarte atat semnatura presedintelui Parlamentului European cat si cea a presedintelui Consiliului de Ministri. In prezent, procedura codeciziei se aplica in principal in chestiuni ce privesc libera circulatie a marfurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor in interiorul pietei unice europene dar si in domenii precum protectia mediului,drepturile consumatorului, securitatea transportului, agricultura. Parlamentul European se implica in mod activ in definirea politicii de dezvoltare regionala, a programelor de sprijin pentru cercetare, educatie si cultura, in promovarea sanatatii publice. Pe plan intern, nivelul de implicare al parlamentelor nationale este cu mult mai ridicat, acestea participand intr-o masura mai mai mare la activitatile Uniunii Europene. Acest lucru se datoreaza in special unui nou sistem de avertizare timpurie care confera parlamentelor nationale dreptul de face observatii cu privire la proiectele de legi si de verifica in ce masura Uniunea Europeana isi depaseste sau nu atributiile atunci cand se implica in aspecte ce pot fi tratate mai bine la nivel national ori local dupa caz. Ca atare, se asigura respectarea principiului subsidiaritatii. Tratatul de la Lisabona ofera cetatenilor europeni posibilitatea de a-si aduce o contributie insemnata la intreg procesul decizional in special prin noua initiativa a cetatenilor48 prin care, un milion de cetateni din diferite state membre pot cere Comisiei Europene sa inainteze noi propuneri politice. Prin acest mod le este permis cetatenilor europeni, pentru prima data, sa se implice direct in procesul legislativ al Uniunii.

48

Aceasta initiativa va intra in vigoare in 1 aprilie 2012 (Parlamentul a adoptat aceasta legislatie in decembrie 2010 iar Consiliul in februarie 2011, asadar statele membre au la dispozitie 12 luni pentru a pune in aplicare noile norme in cadrul legislatiilor lor nationale. Anul 2013 va fi Anul european al cetateniei, pana atunci cetatenii europeni care doresc sa atraga atentia asupra esecurilor in aplicarea regulilor europene pot apela la Parlamentul European.

3



Alaturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor nationale cat si a cetatenilor Uniunii conduce la consolidarea caracterului democratic si la cresterea legitimitatii actiunilor Uniunii.

II.4.2.3 Consiliul European Prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul European devine o institutie a Uniunii Europene cu drepturi depline, rolul si competentele sale fiind clar definite. Membrii Consiliului European vor desemna presedintele Consiliului European pentru un mandat de maximum 5 ani. Acesta va avea ca atributii prezidarea reuniunilor Consiliului, coordonarea activitatii acestuia in mod continuu si va fi reprezentantul Uniunii pe plan international la cel mai inalt nivel. II.4.2.4 Consiliul Tratatul de la Lisabona instituie pentru Consiliul Uniunii Europene puteri legislative si bugetare comune cu Parlamentul European, mentinandu-si rolul central in in materie de politica externa si de securitate comuna (PESC) si de coordonare a politicilor economice. Schimbarea adusa de Tratatul de la Lisabona se refera la extinderea, in cadrul Consiliului de Ministri, a votului cu majoritate calificata in locul deciziilor unanime, fluidizand si eficientizand astfel procesul decizional. Conform prevederilor tratatului, incepand din 2014, deciziile Consiliului vor avea nevoie de sprijinul a 55% din statele membre ale Uniunii, reprezentand cel putin 65% din populatia europeana49, fapt care reflecta dubla legitimitate a deciziilor Uniunii si este de natura sa contribuie la consolidarea transparentei si eficientei. Votul unanim se pastreaza insa pentru domenii de politica importante precum fiscalitatea, apararea. II.4.2.5 Comisia Europeana49

Aceasta modalitate de calcul este de natura sa permita unui numar mic de state membre sa-si manifeste opozitia prin dreptul de veto fata de orice modificari privind propuneri de a aduce noi domenii de politica sub incidenta votului prin majoritate. In asemenea situatii, Consiliul trebuie sa obtina o solutie satisfacatoare pentru ambele parti intr-un interval de timp rezonabil.

3



Principala misiune a Comisiei Europene o constituie promovarea interesului general european. Prin Tratatul de la Lisabona se aduc schimbari la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului rotatiei egale50 dintre statele membre, incepand din 2014, colegiul va fi format dintrun numar de comisari egal cu doua treimi din numarul statelor membre. Numarul va putea fi modificat de Consiliul European cu unanimitate de voturi. Se introduce o legatura directa intre rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European si alegerea candidatului la presedintia Comisiei51. Un studiu realizat de Departamentul pentru Afaceri Europene52 arata ca mutatia produsa apropie procesul de numire al Presedintelui Comisiei de procedura de desemnare a premierilor in diferitele tari membre ale Uniunii. Presedintele Comisiei este ales de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European, care se pronunta cu majoritate calificata. De asemenea, este de mentionat faptul ca rolul presedintelui Comisiei se consolideaza din moment ce acesta are puterea de a obliga membrii colegiului sa demisioneze. II.4.2.6 Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si vicepresedinte al Comisiei50

A se vedea Dusan Sidjanski, op. cit.:Alcatuirea Comisiei , asa cum este prevazuta in Tratatul Constitutional si reluata in Tratatul de la Lisabona fara modificari, pune probleme serioase. Sistemul de rotatie egalitara a membrilor este departe de a fi multumitor, dupa parerea mea. Formula mentionata de Constitutia Europeana creeaza un nucleu de 15 decidenti si 12 membri fara drept de vot. Aceasta prevede o rotatie ce garanteaza participarea succesiva si egalitara a tuturor membrilor. Intrebarea ramane daca egalitatea statelor in repartizarea comisarilor nu risca sa slabeasca Comisia si, in consecinta, metoda comunitara. In fapt, membrii provenind din Malta vor fi decidenti la fel de des ca si cei provenind din Germania, cele doua tari fiind la polii opusi in ceea ce priveste resursele umane. In plus, rotatia egalitara traduce ideea subiacenta conform careia comisarii ar fi reprezentanti ai tarii lor. Ori, aceasta imagine vehiculata de media este in contradictie cu independenta Comisiei, ai carei membri nu primesc mandate externe. Aceste observatii ne invita sa reflectam asupra posibilitatii de a-i incredinta presedintelui ales selectarea membrilor echipei sale. El ar putea alege dintr-o lista care sa contina doi sau trei candidati pe tara. O alta inovatie trebuie semnalata: reducerea prevazuta de tratat la doua treimi dintre membri poate fi modificata de Consiliul European in unanimitate. Astfel, a fost prevazuta posibilitatea unei minireforme care ar putea reprezenta un precedent de urmat. 51 In aceasta ordine de idei, Consiliul European tine cont de rezultatele alegerilor din Parlamentul European si efectueaza consultari adecvate in alegerea unui candidat pe care il propune Parlamentului European. La randul sau, Parlamentul alege presedintele Comisiei cu majoritatea membrilor care il compun, pentru detalii, a se vedea Dusan Sidjanski, op. cit., p.374-377. 52 Acest studiu, intitulat Tratatul de la Lisabona si influenta sa asupra constructiei europene, este disponibil pe http://www.dae.gov.ro/admin/files/Tratatul%20Lisabona%20sinteza%20DAE.pdf.

3



Infiintarea postului de Inalt Reprezentant al Uniunii reprezinta una dintre inovatiile institutionale majore ale Tratatului de la Lisabona. Aceasta noua functie a fost creata pentru a promova actiunile Uniunii Europene pe scena internationala si de a apara mai bine interesele si valorile sale peste hotare, accentuindu-i-se astfel impactul, coerenta si vizibilitatea in plan extern. Acest Inalt Reprezentant 53 indeplineste o dubla misiune. Pe de-o parte, este imputernicitul Consiliului pentru politica externa si de securitate comuna (PESC) iar pe de alta parte, vicepresedinte al Comisiei pentru Relatii Externe54. Responsabil in elaborarea politicii externe si a politicii de aparare comuna, acesta va prezida si Consiliul Afacerilor Externe si, va fi asistat de Serviciul European pentru Actiune Externa55, format din functionari ai Consiliului, Comisiei si serviciilor diplomatice nationale. In aceste conditii, nu de putine ori s-a ridicat intrebarea cum va arata noul Serviciu European pentru Actiune Externa. Inca din anul 2007, Charles Grant, de la Centre for European Reform, accentua faptul ca noua pozitie de Inalt Reprezentant, echivalenta cu cea a unui ministru al afacerilor externe, va fi lipsita de eficienta in lipsa unei baze tehnice solide ar fi ca si cum ai avea un dirijor fara orchestra sau, mai degraba, un dirijor care incearca sa dirijeze doua orchestre separate in acelasi timp. 56 II.4.2.7 Celelalte institutii Dispozitiile Tratatului de la Lisabona nu aduc schimbari esentiale in ceea ce priveste Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi. In ceea ce priveste Curtea de Justitie a Uniunii Europene, acesteia53

Actualul Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate este Catherine Ashton, functia sa reunind doua vechi pozitii, pe cea a lui Javier Solana, fostul Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (1999-2009) si, pe cea a Benitei Ferrero-Waldner, Comisar pentru Relatii Externe si politica de vecinatate in prima Comisie Barroso. 54 In aspectele delicate provocate de prapastia care separa aspectele comunitare de cele de politica externa, de securitate si de aparare comune, Comisia actioneaza prin intermediul Inaltului Reprezentant, acesta avand si capacitatea de a prezenta propunerile in numele Comisiei. 55 Serviciul European pentru Actiune Externa (SEAE) reprezinta un nou serviciu diplomatic al Uniunii. 56 A se vedea Guardian blog, 19 iunie 2007 Constitutional fudge. The EUs foreign policy arrangements are dysfunctional, so why is Britain trying to block plans to make them more effective? http://www.guardian.co.uk/politics/foreignpolicy?page=5

3



ii este extins domeniul de interventie, in special in materie de cooperare penala si politieneasca.

II.4.2.8 Alte aspecte Tratatul de la Lisabona, pe langa drepturile existente ale cetatenilor, instituie altele noi prin garantarea libertatilor si principiilor inscrise in Carta Drepturilor Fundamentale (drepturi civile, politice, economice si sociale) ale carei dispozitii devin obligatorii. Statele membre ale Uniunii Europene actioneaza in spiritul solidaritatii ori de cate ori un stat membru se confrunta cu atacuri teroriste sau este victima catastrofelor naturale sau provocate de om. Noile prevederi in materie de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au scopul de a contribui la intarirea Uniunii si de a raspunde la amenintarile adresate securitatii cetatenilor europeni; prin extinderea capacitatii de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, cetatenii europeni beneficiaza de mai multa protectie activand intr-un mediu mai sigur. Prin introducerea cooperarii consolidate, ca urmare a extinderii Uniunii, se stabilesc anumite reguli pentru situatiile in care unele state membre doresc sa continue cooperarea intr-un anumit domeniu. Astfel, un grup de tari poate actiona impreuna a fi imperativa participarea tuturor celor 27.57 De asemenea, sunt clarificate limitele atributiilor Uniunii Europene, tratatul aratand puterile ce ii revin Uniunii Europene, cele le revin statelor membre si, cele exercitate impreuna. Pentru prima data, este prevazuta o dispozitie care permite unui stat membru sa se retraga din Uniunea Europeana daca doreste, stabilindu-se procedurile de urmat in aceasta situatie. Tratatul de la Lisabona aduce imunatatiri si in alte domenii privind schimbarile climatice, sanatatea publica, ajutor umanitar, sport,57

Acest tip de cooperare permite statelor membre sa nu se implice in anumite probleme, fara a impiedica alte state sa actionez

Lucrare licenta

Documents

Transcript of Lucrare licenta