MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE ,GEOGRAFIE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

SPECIALIZAREA: RELAŢII INTERNAŢIONALE SI STUDII EUROPENE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr.Ioan HorgaAsist. univ. Constantin Toca

Absolvent:

Ilies Ana-Maria

Oradea

2010

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE ,GEOGRAFIE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

SPECIALIZAREA:RELAŢII INTERNAŢIONALE SI STUDII EUROPENE

Agenţiile Executive Europene

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr.Ioan HorgaAsist. univ. Constantin Toca

Absolvent:

Ilies Ana-Maria

Oradea

2010

CUPRINSPag.

Introducere.....................................................................................................................

.

Capitolul I

I.1.Romania in Uniunea Europeana………….

………………………..............................

I.2.Scurta incursiune în istoria Uniunii

Europene...........................................................

Capitolul II

II.1.Concetul de Agenţii Europene...................................................................................

1I.2.Tipologia Agenţiilor Europene…………………..………………………………

II.3. Descrierea Agenţiilor

Europene.................................................................................

Capitolul III

III.1. Definirea Agenţiilor Executive

Europene................................................................

III.2.Clasificarea si importanta Agenţiilor Executive Europene....................................

Concluzii............................................................................................................................

Bibliografie........................................................................................................................

Introducere

Uniunea Europeana dispune de un sistem destul de complex in ceea ce priveste

institutiile si agentiile specializate,unele avand un satut autonom,ce indeplinesc functii

extrem de diversificate,respectiv furnizori de servicii,institute de cercetare si dezvoltare

de strategii si politici publice,coordonatori tehnici ai unor programe derulate de

Uniune.Majoritatea acestor institutii sunt coordonate sau raspund in fata Comisiei

Europene ,si alaturi de multe din institutiile prevazute in tratate,sunt organisme rar

vizibile pentru publicul larg.Cu toate ca primele astfel de structuri au aparut la mijlocul

anilor '70,de-abia in a doua jumatate a anilor '90 se dezvolta cu adevarat un sistem de

institutii conexe ale Uniunii Europene.

Sistemul de organisme descentralizate poate fi ordonat intr-un mod

comprehensibil daca sunt luate in considerare criteriile de clasificare folosite si de

Uniunea Europeana.Aceste criterii reflecta intr-o oarecare masura dezvoltarea istorica

respectiv structura Uniunii pentru ca genereaza trei grupe de organisme:agentii

comunitare,institutii pentru sprijinirea actiunii externe comune si institutii pentru

sprijinirea realizarii spatiului de securitate,libertate si justitie ce corespund celor trei

directii ale Uniunii Europene-directia comunitara,cooperarea in domeniul Politicii

Externe si de Securitate Comune si cooperarea politieneasca si judiciara in materie

penala.Datorita dimensiunilor actiunii comunitare,cat se poate genera mai multe

organisme conexe,dar si datorita colaborarii mai indelungate a statelor membre in acest

domeniu.

Am decis sa realizam tema de licenta ”Agentiile Executive Europene”deorece

consideram ca este o tema de actualitate.Am ales o prezentare a Agentiilor Europene

respectiv a Agentiilor Executive Europene dar si o descriere a acestora pentru a putea

informa persoanele cu privire la Institutiile Uniunii Europene care,pot pune in aplicare

proiecte interesante facand sa deschida noi oportunitati in afaceri,sporind accesul al

Piata Unica,crescand fondurile structurale,dar totodata pot aparea si oportunitati de

investitii,imbunatatind serviciile ,sistemele de educatie ,cultura si sanatate.

Lucarea este structurata pe patru capitole:

Romania in Uniunea Europeana.Scurta incursiune in istoria Uniunii Europene

Conceptul de Agentii Europene.Tipologia Agentiilor Europene.Descrierea

Agentiilor Europene.

Definirea Agentiilor Executive Europene.Clasificarea Agentiilor

Europene.Importanta Agentiilor Executive Europene.

Campanie de Relatii Publice.Agentia Executiva Europeana pentru Sanatate si

Consumatori(AESC).O campanie anti-tutun intitulata ”O zi fara''fumuri''”.

In primul capitol am facut referire in ceea ce priveste Romania si Uniunea

Europeana datorita faptului ca nu de mult timp tara noastra a aderat la Uniunea

Europeana.Tot in primul capitol am reusit sa fac o scurta incursiune in ceea ce priveste

Uniunea Europeana,ce este defapt Uniunea Europeana ,cine face parte din ea si am scos

in evidenta modul prin care diferite tari au aderat la Uniunea Europeana.Deasemenea au

fost prezentate si tratatele cele mai importante care stau la baza constitutirii Uniunii

Europene.

In capitolul doi am definit conceptul de Agentii Europene,le-am facut o clasificare

dar si o descriere astfel:Agenţiile Uniunii Europene sunt organisme înfiinţate de aceasta,

aceste organisme se mai numesc şi organisme descentralizate cu personalitate juridică,

îndeplinind funcţii extrem de diversificate: furnizori de servicii, institute de cercetare şi

dezvoltare a strategiilor şi politicilor publice, coordonatori tehnici ai unor programe

derulate de Uniunea Europeană.Pentru a putea face o clasificare a agenţiilor europene,

se impune o clasificare a instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. Astfel:

Consiliul European, Parlamentul European,Consiliul Uniunii Europene,Comisia

Europeană,Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene,Curtea de Conturi

Europeană,Banca Centrală Europeană, Ombudsmanul European,Autoritatea Europeană

pentru Protecţia Datelor etc.

In capitolul trei am incadrat teoretic tema lucrarii.Acest lucru s-a intamplat prin

definirea a ceea ce inseamna Agentii Executive Europene, am realizat o clasificare a

Agentiilor Executve Europene dar si importanta acestora.

In capitolul patru am realizat o campanie de relatii publice.Aceasta campanie se

intituleaza '”O zi fara ''fumuri''”si este o campanie anti-tutun.Prin derularea acestei

campanii am vrut sa atragem atentia asupra faptului cat de nociv este tutunul pentru

oameni,in special pentru tineri care se apuca de fumat de la varste tot mai fragede din

diverse motive pe care le-am si prezentat in campania noastra.Campania se deruleaza

intre 1-31 mai ,31 mai reprezentand si ziua mondiala fara tutun desfasurata in cadrul

proiectelor a AESC.

Pentru redactarea lucrării am folosit surse teoretice, studii şi articole din presa

românească, cărţi online, publicaţii de pe internet, pe care le-am studiat şi analizat pentru

a răspunde cât mai bine la problemele ridicate referitoare de tema aleasă.

Prin această lucrare am dorit să evidenţiez relaţiile actuale ale statului nostru cu

Uniunea Europeană, costurile şi beneficiile de care România dispune ca stat european,

accesul la mecanismele Uniunii Europene ca cetateni europeni, cu alte cuvinte

importanţa cunoaşterii lungului proces de aderare la Uniunea Europeană, a instituţiilor şi

agenţiilor din cadrul acesteia, si de ce nu, importanţa conştientizării drepturilor şi

obligaţiilor ca cetaţeni europeni.Tema lucrarii, şi anume ”Agenţiile Executive Europene”

este atent aleasă, tocmai pentru a intra în contact cu informaţii importante despre

mecanismele, locaţia, funcţiile, specificul, dar nu în ultimul rând importanţa instituţiilor,

organismelor, agenţiilor componente ale Uniunii Europene.

Capitolul I

I.1.Romania in Uniunea Europeana

Fondată pe principiul libertăţii, democraţiei, drepturilor omului, libertăţilor

fundamentale şi statului de drept, precum şi respectând identitatea naţională a statelor

membre, Uniunea Europeană îşi propune să ofere cetăţenilor săi un spaţiu de libertate,

securitate şi justiţie fără frontiere interne, unde să funcţioneze o piaţă liberă care să

permită un grad ridicat de protecţie socială şi a mediului înconjurător1. Standardele

impuse de Uniunea Europeană în acest scop au avut efecte nu doar în interiorul Uniunii,

ci şi asupra altor state. Acest proces numit în literatura de specialitate Europenizare2, a

fost resimţit în special în statele care ulterior au aderat la Uniune sau care sunt în curs de

aderare. De fiecare dată, cele mai vizibile rezultate şi tendinţe pe termen mediu şi lung

au fost creşterea economică şi a calităţii vieţii.

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană a devenit în ultimii ani cea

mai mare piaţă unică din lume (mai mare decât SUA şi Japonia la un loc), şi cel mai

important actor comercial din lume. Aşa, de pildă, Uniunea Europeană este, în prezent

cel mai mare importator de produse şi principala piaţă pentru aproape 70% din statele

1 Luciana-Alexandra Ghica ,Enciclopedia Uniunii Europene, Ediţia a-III-a, ed. Meronia,Bucuresti 2007, p. 262 Conceptul de Europenizare se bucura de popularitate in cadrul studiului de Integrare Europeana.Desi nu exista considerabile contestatiei conceptuale cu privire la ceea ce inseamna Europenizare,cea mai mare parte a literaturii vorbeste despre Europenizare ca fi niste schimbari pe piata interna cauzate de integrarea europeana,http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.essex.ac.uk/ECPR/standinggroups/yen/paper_archive/2nd_yen_rm_papers/vink2002.pdf,accesat in data de 3 martie 2010

lumii.3

Semnarea Tratatului de Aderare 4 reprezintă un eveniment politic de maximă

importanţă, care pune capăt unei dramatice moşteniri şi deschide oportunităţi fără

precedent pentru afirmarea rolului important al României în edificarea Europei unite,

fondată pe principiile libertăţii, dezvoltării durabile, toleranţei şi respectului demnităţii

umane.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă un moment istoric de

excepţie pentru naţiunea română, şi totodată, aderarea la un spaţiu de reguli bine

definite, care reglementează buna funcţionare a Uniunii în majoritatea politicilor

existente.

România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, conform

calendarului stabilit, încheind astfel un proces care a început la mijlocul anilor ’90.

Drumul României către Uniunea Europeană a fost unul destul de anevoios. Aderarea

României, împreună cu Bulgaria, la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 încheie astfel

cel de al cincilea val al extinderii Uniunii, iniţiat la 1 mai 2004, prin aderarea celor opt

state din Europa Centrală şi de Est, alături de Cipru şi de Malta5.

Astfel, de la 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană este o comunitate ce reuneşte

27 de state membre şi o populaţie de 492,8 milioane de locuitori şi care are 23 de limbi

oficiale6. România s-a alăturat astfel unei Uniuni de state europene care împărtăşesc

aceleaşi valori, având în centru respectul pentru demnitatea umană, democraţia, statul de

drept şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Uniunea Europeană

are drept obiective asigurarea păcii şi prosperităţii, printre realizările sale numărându-se

piaţa internă, precum şi crearea Spaţiului Schengen7, respectiv a zonei euro.

3 Luciana-Alexandra Ghica , op.cit ,p. 264 Declaraţia Parlamentului României privind semnarea Tratatului de Aderare a României la

Uniunea Europeană, declaraţie adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, la 27

aprilie 2005, www.mae.ro/index.php?unde=doc&id , accesat in data de 10 martie 20105 A cincea extindere cand Uniunea Europeana numara 25 de membri,Jose Echkenazi,Ghidul Uniunii

Europene,ed.Niculescu,Bucuresti,2008,p.76 http://europa.eu/abc/history/2000_today/2007/index_ro.htm,accesat in data de 10 martie 2010,Anexa.7 Conventia de la Schengen(1990)a instaurat progresiv o libertate totala a circulatiei persoanelor intre 13

state memdre ale Uniunii Europene,Marea Britanie si Irlanda alegand sa ramana in afara sistemului .Spatiul Schengen prevede suprimarea oricarui control al persoanelor care trec frontierele

Obiectivul principal al României la acest moment îl constituie consolidarea

progreselor şi reformelor realizate, pentru asigurarea unei integrări depline în structurile

comunitare. Pe de altă parte, România doreşte să aducă o contribuţie activă la realizarea

proiectelor aflate pe agenda europeană şi să sprijine soluţii eficiente pentru problemele

Uniunii Europene.

Prin aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit

cetăţeni ai Uniunii Europene. Începând cu 1 ianuarie 2007, cetăţenii români care

călătoresc în afara teritoriului naţional beneficiază, atât pe teritoriul statelor membre ale

Uniunii, cât şi pe teritoriul statelor terţe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii

Europene tuturor cetăţenilor europeni.

Aderarea celor două noi state la Uniunea Europeană a generat o serie de

modificări instituţionale la nivelul Uniunii Europene. Astfel, începând cu 1 ianuarie

2007, România are, în mod identic cu toate celelalte state membre, drept de vot8 în toate

reuniunile Consiliului Uniunii Europene9; având în vedere că este cel de-al şaptelea stat

membru ca mărime în Uniune, României îi sunt atribuite 14 voturi.

De asemenea, tot la 1 ianuarie 2007, Consiliul a adoptat noua listă de exercitare a

succesiunii preşedinţiilor la nivelul Consiliului UE10, România urmând să deţină acest

mandat în perioada iulie-decembrie 2019. Totodată, potrivit Tratatului de Aderare,

României îi revin o serie de poziţii în instituţiile comunitare, iar cetăţenii români au

posibilitatea de a lucra în cadrul instituţiilor europene.

Primii paşi ai României ca stat membru al Uniunii Europene au însemnat,

totodată, şi participarea la dezbaterea asupra reformei Tratatelor Uniunii. La 13

decembrie 2007, şefii de stat/guvern au semnat la Lisabona Tratatul de Reformă,

denumit Tratatul de la Lisabona. Acesta a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.11

I.2.Scurtă incursiune în istoria Uniunii Europene

interne ,fie ca este vorba de cetateti ai Uniunii,fie de rezidenti ai tarilor terte.Jose Echkenazi,op.cit.,p.107

8 http://europa.eu/abc/history/2000_today/2007/index_ro.htm,accesat in data de 10 martie 20109 Consilliul Uniunii Europene are sediul la Bruxelles si Luxenburg ,acesta reprezentand statele,Grigore

Silasi ,Uniunea Europeana sau Noua ''Comedie Divina'',ed.Orizonturi Universitare ,Timisoara ,2004,p.28

10 Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.54-5511 www.mae.ro/index.php?unde=doc&id , accesat in data de 10 martie 2010

Uniunea Europeană reprezintă un proiect de integrare europeană iniţiat în 1993,

odată cu intrarea în vigoare a tratatului semnat la Maastricht (Olanda) în 1993 ( Tratatul

de instituira a Uniunii Europene)12 de mai multe state occidentale, cu scopul de a întări

legăturile economice, sociale şi politice dintre statele participante pentru a realiza o

uniune din ce în ce mai strânsă între popoarele europene. 13

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de

războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război

Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de

vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului14,

propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt: Belgia, Franţa,

Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece

dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva

regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea

Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial

din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii

Economice Europene (CEE)15, cunoscută şi sub denumirea de Piaţa Comună.

Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al Doilea Război

Mondial. Europenii sunt ferm hotărâţi să se asigure că masacrele şi distrugerile la care

au fost martori nu se vor mai repeta niciodată. Imediat după sfârşitul războiului, Europa

se împarte între est şi vest. Începe Războiul Rece, care va dura 40 de ani. Popoarele din

vestul Europei creează Consiliul Europei în 1949. Este primul pas către cooperare, dar

şase ţări doresc să meargă şi mai departe.

Pornind de la proiectul instiuit de Jean Monnet si Robert Schuman 16 şase ţări ale

Europei semnează un tratat prin care se urmăreşte plasarea producţiei de cărbune şi oţel

sub o autoritate comună. În acest fel, niciuna dintre ele nu îşi mai poate fabrica arme

pentru a se întoarce împotriva celorlalte, cum se întâmplase în trecut. La data de 9 mai

12 Dr.Vasile Ciocan,Dr.Liviu Taut,Emil Nuna,Drept European Institutii Europene.Politici Europene Fonduri Structurale,ed.GrafNet,Oradea,p.39

13 Luciana-Alexandra Ghica, op.cit., p.2514 Ioan Horga,Constructie Europeana Traditie,Realitate si Perspectiva,ed.Universitatii din

Oradea,1998,p.4415 Ibidem,p.4716 Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.32

1950 - Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman,pornind de la initiativa

lui Jean Monnet,asezarea in comun a productiei si consumului de carbune si otel intre

Franta si Germania17 . De atunci, ziua de 9 mai este sărbătorită în fiecare an ca fiind

„Ziua Europei”18.

Bazându-se pe succesul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a

Cărbunelui şi Oţelului, cele şase state îşi extind cooperarea la alte sectoare economice.

La data de 25 martie 1957 este semnat Tratatul de la Roma, prin care este creată

Comunitatea Economică Europeană (CEE), sau Piaţa Comună19. Scopul său este acela

de a asigura libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor între statele membre.

In august 1961, autorităţile comuniste din Germania de Est au construit un zid în

Berlin, menit să îi împiedice pe cetăţenii acesteia să fugă în Germania de Vest. Câţiva au

reuşit totuşi, alţii au fost împuşcaţi în timp ce încercau să o facă.

La 30 iulie 1962, UE introduce Politica Agricolă Comună 20prin care ţările

membre pot exercita un control comun asupra producţiei de alimente. Toţi agricultorii

sunt plătiţi la fel pentru produsele lor. UE produce suficiente alimente pentru a-şi acoperi

nevoile, iar agricultorii câştigă bine. Această politică are însă şi un efect nedorit:

supraproducţia care generează un imens excedent de produse. Începând din anii '90,

principalele priorităţi au vizat reducerea acestui excedent şi îmbunătăţirea calităţii.

La data de 20 iulie 196321, Uniunea Europeană semnează primul său acord

internaţional de proporţii, destinat ajutorării unui număr de 18 foste colonii africane.

Până în 2005, încheie parteneriate speciale cu 78 de state din Africa, Caraibe şi Pacific

(ACP)22 UE fiind cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare destinat ţărilor

17 Jose Echkenazi,op.cit.p.618 http://europa.eu/abc/symbols/9-may/euday_ro.htm,accesat in data de 11 martie 201019 Ioan Horga,op.cit.,p.4720 Politica Agricola Comuna(PAC)este una dintre politicile controversate ale Uniunii Europene cel mai

mult.Acesta a fost solicitat initial pentru cresterea productivitatii agricole in UE si disponibilitatea de a asigura aprovizionarea cu alimente in timpul Razboiului Rece.PAC a fost creat in 1957 in temeiul Tratatului de la Roma si a inceput activitatea in 1962,http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=enro&u=http://www.civitas.org.uk/eufacts/FSPOL/AG3.htm

21 ec.europa.eu/publications/booklets/others/58/.../ro.doc ,accesat in data de 11 martie 201022 Africa, Caraibe şi Pacific (ACP) este o organizaţie creată de Acordul de la Georgetown, în 1975. Acesta este compus din Africa, Caraibe şi Pacific, semnatare la Acordul de la Georgetown sau Acordul de parteneriat între ACP şi Uniunea Europeană, denumit oficial "ACP-CE Acordul de parteneriat" sau "Acordul de la Cotonou",http://translate.google.ro/translate?

sărace. Acordarea acestui ajutor este strâns legată de respectarea drepturilor omului de

către beneficiari.La 1 iulie 1968, cei şase elimină taxele vamale la mărfuri pe care le

importă reciproc şi astfel sunt create, pentru prima dată, condiţiile necesare efectuării

liberului schimb. Aceleaşi taxe vamale se aplică produselor importate din ţări terţe astfel

ia naştere cea mai mare grupare comercială din lume. Schimburile comerciale între cele

şase state membre şi între UE şi restul lumii înregistrează o creştere rapidă, UE

susţinand întotdeauna cooperarea pentru dezvoltare iar in ceea ce priveste taxele vamale

acestea sunt eliminate. Pentru prima dată în istorie, sunt create condiţiile necesare

Liberului Schimb(AELS)23de mărfuri la nivel transfrontalier.

In ceea ce priveste planurile Uniunii Europene privind adoptarea unei monede

unice acestea datează din 1970. În vederea menţinerii stabilităţii, statele membre ale UE

au decis să limiteze marjele de fluctuaţie între monedele naţionale. Acest mecanism al

ratei de schimb creat în 1972, este primul pas către introducerea monedei euro, 30 de

ani mai târziu.

Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit la UE, numărul

statelor membre ajunge la nouă, la 1 ianuarie 1973. Deşi de scurtă durată, brutalul război

arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia

problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau

sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia in anul 1974 şi cu moartea

generalului Franco de Spania în 1975.

Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari

pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace iar influenţa

Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte.

În semn de solidaritate, in data de 10 decembrie 1974 liderii Uniunii Europene

creează Fondul European de Dezvoltare Regională24. Acesta are misiunea de a asigura

hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.acpsec.org/en/about_us.htm,accesat in data de 14 martie 2010.

23 Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS).Conventia prevedea suspendarea taxelor vmale si a restrictiilor cantitative pentru produsele originare din acele tari.Fiecare stat ramne stapanul politicii sale vamale si comerciale vis-a-vis de tarile terte.,Ioan Horga,op.cit.,p.48

24 Fondul European de Dezvoltare Europeana (FEDR)contribuie la stimularea dezvoltarii economice si la regenerarea in regiunile cel mai putin prospere ale UE.,http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=enro&u=http://www.communities.gov.uk/citiesandregions/european/europeanregionaldevelopment/,accesat in data 15 martie 2010.

transferul de resurse financiare de la regiunile bogate către cele sărace, pentru

îmbunătăţirea drumurilor şi a comunicaţiilor, atragerea de investiţii şi crearea de locuri

de muncă. Acest tip de ajutorare va absorbi, ulterior, o treime din bugetul UE.

În intervalul 7-10 iunie 197925, pentru prima dată membrii Parlamentului

European sunt aleşi de cetăţenii europeni prin vot direct,inainte aceştia erau delegaţi de

parlamentele naţionale. Europarlamentarii fac parte din grupuri politice paneuropene

(socialişti, conservatori, liberali, verzi, etc.) şi nu din delegaţii naţionale iar influenţa

Parlamentului este în creştere constantă.

La 1 ianuarie 1981 numărul statelor membre ale UE ajunge la zece odată cu

aderarea Greciei. Aceasta devenise eligibilă începând cu 1974, anul răsturnării regimului

militar şi al instaurării democraţiei.

La 28 februarie 1984 informatica şi robotica ne revoluţionează modul de a trăi şi

de a lucra.

Pentru a rămâne în avangarda inovării, UE adoptă programul „Esprit”26 în anul

1984, primul dintr-un lung şir dedicat cercetării şi dezvoltării .

La 1 ianuarie 1986 Spania şi Portugalia aderă la UE, numărul statelor membre

ajungând la 12.

La 17 februarie 1986 deşi taxele vamale au fost eliminate în 1968, schimburile

comerciale din cadrul UE se lovesc încă de obstacole. Acestea constau, în principal, în

diferenţele existente la nivelul reglementărilor naţionale. Semnat în 1986, Actul Unic

European 27 prevede un program de eliminare a acestora pe parcursul a şase ani. De

asemenea, conferă mai multă autoritate Parlamentului European şi consolidează

prerogativele UE în domeniul protecţiei mediului .

In 15 iunie 1987 UE lanseză programul „Erasmus”28 care oferă burse studenţilor

25 Jose Echkenazi,op.cit.p.626 La 28 februarie 1984, la iniţiativa comisarului european, Etienne Davignon, Consiliul Comunităţilor

Europene decide să instituie un "program strategic european pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul tehnologiei informaţiei" (Esprit),http://www.ena.lu/council_decision_esprit_programme_28_february_1984-020000053.html , , accesat in data de 15 martie 2010

27 Actul Unic European(AUE), semnat la Luxemburg şi la Haga, şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987, prevăzută pentru adaptările necesare pentru realizarea pieţei interne,http://europa.eu/abc/treaties/index_en.htm , accesat in data de 16 martie 2010

28 www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId.,accesat in

doritori să înveţe, timp de un an, într-o altă ţară europeană. Peste 2 milioane de tineri au

beneficiat de bursele Erasmus, precum şi de alte resurse puse la dispoziţie de programe

similare, programul Erasmus facilitand astfel, libera circulaţie a studenţilor europeni.

Căderea zidului Berlinului în 1989, simbolizează prăbuşirea regimului comunist

în Europa Centrală şi de Est, începând cu Polonia şi Ungaria. Confruntându-se cu exodul

masiv al cetăţenilor săi către Vest, guvernul est-german deschide graniţele ţării.

Germania se reunifică după mai mult de 40 de ani şi partea de est aderă la UE

(octombrie 1990).

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi

mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”29: libera circulaţiei a

mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.

Tratatele fondatoare Uniunii Europene

La 25 martie 1957, statele membre CECO semnează, la Roma, Tratatele de

instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice (Euratom), denumite generic“Tratatele de la Roma”30.

Anii '90 sunt şi anii în care au fost semnate două tratate. . Tratatul privind

Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam,

în 199931.

La 7 februarie 1992 este semnat Tratatul privind Uniunea Europeană la

Maastricht32. Acesta constituie o adevărată piatră de temelie a UE, stabilind reguli clare

pentru viitoarea monedă unică şi pentru politica externă şi de securitate precum şi pentru

o cooperare mai strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Conform tratatului,

data de 16 martie 201029 Ioan Horga,op.cit.p.194-19930 www.infoeuropa.ro ,accesat in data de 17 martie 201031 Tratatul de la Amsterdam, convenite de liderii politici a Uniunii Europene la 17 iunie şi semnat la 2

octombrie 1997, este rezultatul a doi ani de discuţii şi negocieri la o conferinţă a reprezentanţilor stat membru al guvernului. It has now entered into force after being ratified by the fifteen member states of the European Union under their respective constitutional procedures. Acesta a intrat în vigoare după ratificarea de către statele membre cincisprezece ale Uniunii Europene în cadrul procedurilor lor constituţionale,http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/amsterdam_treaty/index_en.htm ,accesat in data de 16 martie 2010

32 Semnarea la Maastrich in Olanda a Tratatului privind crearea Uniunii Europene.Atunci are loc si instituirea pietei interne,Jose Echkenazi,op.cit.,p.7.

fosta denumire de ”Comunitate Europeană” este înlocuită, în mod oficial, cu cea de

”Uniune Europeană”.Acest tratat intra in vigoare la 1 noiembrie 1993.Ambitia sa era de

a constru o Uniune Europeana,”care sa nu se mai multumeasca sa fie doar primul spatiu

comercial al lumii,ci si o purtere politica,economica si industriala in aceeasi masura ca

Statele Unite si Japonia”33

La data de 17 iunie 1997 are loc semnarea Tratatului de la Amsterdam34. Acesta

se sprijină pe realizările tratatului de la Maastricht, şi cuprinde dispoziţii care vizează

reformarea instituţiilor europene, creşterea rolului Uniunii în lume şi consacrarea unui

număr mai mare de resurse ocupării forţei de muncă şi drepturilor cetăţenilor.

În anul 2001, Tratatul de la Nisa 35 netezeşte calea în vederea extinderii prin

reformarea regulilor de vot.

La 13 decembrie 2007 cele 27 de ţări membre UE semnează Tratatul de la

Lisabona36, care modifică Tratatele precedente. Noul act este conceput pentru a aduce un

plus de democraţie, eficienţă şi transparenţă în cadrul UE, şi astfel, capacitatea de a

rezolva probleme globale precum modificarea climei, securitatea şi dezvoltarea durabilă.

Tratatul de la Lisabona are ca scop eficientizarea acţiunii UE în problemele de

securitate. Pentru a putea intra în vigoare Tratatul trebuie să fie ratificat de toate cele 27

de state membre.37

33 Jose Echkenazi,op.cit.,p.3634 Semnarea Tratatului de la Amsterdam ,care modifica Tratatul de la Maastrich,Jose

Echkenazi,op.cit.,p.735 Semnarea Tratatului de la Nisa care deschide calea catre extinderea in continuarea Uniunii

Europene,Jose Echkenazi,op.cit.p.736 La data de 23.03.2003 Consiliul European de la Lisabona defineste o strategie pana in anul 2010 cu

scopul de a face in Uniunea Europeana economia cea mai competitiva si mai dinamica din lume,Jose Echkenazi,op.cit.p.7

37 Comisia Europeană, Cum funcţionează Uniunea Europeană, Ghidul instituţiilor UE pentru fiecare, Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene 2007 ,p.46, http://ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/68/ro.pdf,accesat in data de 17 martie 2010

Fig.1

Capitolul II

II.1. Conceptul de Agentii Europene

Uniunea Europeana dispune si de un complex sistem de institutii si agentii

specializate,unele cu statut autonom,ce indeplinesc functii extrem de diversificate-

furnizori de servicii ,institute de cercetare si dezvoltare de strategii si politici

publice,coordonatori tehnici ai unor programe derulate de Uniune38 .Cele mai multe din

astfel de institutii sunt coordonate sau raspuns in fata Comisiei Europene si,alaturi de

multe din institutiile prevazute in tratate,sunt organisme rar vizibile pentru publicul larg.

Agenţiile Uniunii Europene sunt organisme înfiinţate de aceasta, aceste

38 Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.117

organisme se mai numesc şi organisme descentralizate cu personalitate juridică,

îndeplinind funcţii extrem de diversificate: furnizori de servicii, institute de cercetare şi

dezvoltare a strategiilor şi politicilor publice, coordonatori tehnici ai unor programe

derulate de Uniunea Europeană39. Majoritatea acestor instituţii sunt coordonate sau

răspund în faţa Comisiei Europene, dar au statut autonom şi pot permite asocierea unor

state din afara Uniunii. Primele agenţii au fost create în anii 70, dar au devenit

operaţionale în 1994-1995, Consiliul European de la Bruxelles din 1993, care a decis

sediile primelor şapte dintre ele.40

Agenţiile sunt organizaţii descentralizate create printr-un act legislativ special şi

cărora li s-a încredinţat o misiune specifică. Termenul de agenţii acoperă toate

organizaţiile, indiferent de denumirile oficiale ale acestora (care pot include termeni

precum agenţie, fundaţie, observator, centru, oficiu)41.

O agenţie nu este o instituţie a Uniunii Europene, este un organism înfiinţat în

temeiul unei legi comunitare specifice în scopul de a desfăşura o activitate specifică. Nu

toate agenţiile Uniunii Europene au încorporat în titlu cuvântul agenţie: ele se pot numi,

de exemplu. Centru, Fundaţie, Institut sau Oficiu.

Agenţiile europene, fără de care peisajul instituţional al Uniunii nu poate fi

conceput, trebuie să evolueze. Simbol al voinţei Uniunii Europene de a veni în

întâmpinarea nevoilor cetăţenilor săi şi ale statelor membre,aceste agentii europene au

fost înfiinţate pe măsură ce au apărut noi provocări.42

În esenţă, rolul agentiilor europene constă în a-i sprijini pe actorii implicaţi în

procesul de luare a deciziilor, în realizarea sarcinilor de natură juridică, tehnică şi chiar

ştiinţifică. Agenţiile europene au un cuvânt de spus în aproape toate domeniile de

activitate ale Uniunii Europene, de la sănătate la relaţii externe şi politică socială.

Agentiile executive si cele comunitare,cele mai importante sunt cunoscute şi sub

denumirea de agenţii de reglementare sau tradiţionale. Agenţiile executive, în număr de

şase, se ocupă, începând cu 2002, de gestionarea unuia sau mai multor programe

39 Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan, Dicţionar Explicativ Trilingv al Uniunii Europene, ed. Polirom, Iaşi, 2009

40 Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan, op.cit.41 http://publications.europa.eu/code/ro/ro-390500.htm,accesat in data de 15 martie 201042 http://ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/68/ro.pdf , accesat in data de 15 martie 2010

comunitare. Cele 29 de agenţii comunitare au fost create pentru a răspunde unor nevoi

specifice – de exemplu, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (AEPC), înfiinţată

în anul 2007 prin Regulamentul REACH 43 .

Marea diversitate geografică şi juridică a agenţiilor comunitare intră în contrast

cu omogenitatea agenţiilor executive, atât cu privire la rolul, cât şi la statutul acestora.

Această eterogenitate, căreia i se adaugă şi absenţa unui cadru comun de funcţionare,

constituie un handicap major în materie de guvernanţă. Dezbaterea cu privire la agenţiile

executive nu este o noutate. În anul 2005, condiţiile de înfiinţare, funcţionare şi control

al agenţiilor făcuseră deja obiectul unui proiect de acord interinstituţional, care însă nu a

fost finalizat. Comisia Europeană lansează un nou apel la adresa Parlamentului

European şi Consiliului în vederea creării unui grup de lucru interinstituţional care să

dea un nou avânt acestei dezbateri.44

II.2. Tipologia Agenţiilor Europene

Pentru a putea face o clasificare a agenţiilor europene, se impune o clasificare a

instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. Astfel:

Consiliul European- stabileşte orientările şi priorităţile politice generale ale

Uniunii Europene. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1

decembrie 2009, Consiliul European a devenit o instituţie. Preşedintele său este Herman

Van Rompuy. Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia

şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii

legislative.Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor

membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al

Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului

European.Putem spune ca aceasta institutie numit Consiliul European este o structura

suprainstitutionala,infiintata in vederea asigurarii unei mai bune cooperari politice,la

nivel inalt,intre statele membre ale Comunitatile europene45.

Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European

43 http://ec.europa.eu/news/eu_explained/080311_1_ro.htm,accesat ,in data de 16 martie 201044 Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan,op.cit.

45 Conf.univ.dr.Augustin Fuerea,Institutiile Uniunii Europene ,ed.Universul Juridic,Bucuresti,2002,p.41

poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele

Comisiei, de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneşte de două ori pe

semestru, la convocarea preşedintelui său. Atunci când situaţia o impune, preşedintele

convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. Deciziile Consiliului

European se adoptă de regulă prin consens. În unele cazuri, Consiliul European adoptă

deciziile în unanimitate sau cu majoritate calificată, în funcţie de ceea ce prevăd

dispoziţiile tratatului.Consiliul European îşi alege Preşedintele cu majoritate calificată.

Mandatul Preşedintelui este de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură

dată.Consiliul European se reuneşte de obicei la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius.

Este asistat de Secretariatul General al Consiliului.

Parlamentul European46 - Parlamentul European este singurul organ al Uniunii

Europene ales în mod direct. Cei 736 de deputaţi în Parlamentul European se află aici

pentru a vă reprezenta pe dumneavoastră, ca cetăţean. Aceştia sunt aleşi pe o perioadă de

cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în numele

a 500 de milioane de cetăţeni. Activitatea Parlamentului European este importantă

pentru că, în multe domenii de acţiune, deciziile privind noua legislaţie europeană sunt

adoptate în comun de către Parlament şi Consiliul de miniştri, care reprezintă statele

membre.

Parlamentul joacă un rol activ în elaborarea legislaţiei care are un impact asupra

vieţii cotidiene a cetăţenilor, ca de exemplu, legislaţia privind protecţia mediului,

drepturile consumatorilor, egalitatea şanselor, transportul, libera circulaţie a lucrătorilor,

capitalurilor, mărfurilor şi serviciilor. Parlamentul şi Consiliul au, de asemenea,

competenţe comune în ceea ce priveşte bugetul anual al Uniunii Europene.Strasbourg a

fost confirmat ca locul unde se desfasoara cele douasprezece sesiuni plenare ordinare,la

Consilul European de la Edinburgh din decembrie 1992.Comisiile si gruparile politice se

reunesc la Bruxelles47.

46 Parlamentul European (P.E) este una dintre principalele institutii comunitare,infiintat odata cu C.E.C.O.sub forma ”''Adunarii Parlamentare''constituite din reprezentanti ai popoarelor statelor reunite in Comunitate ”(art.20 din Tratatul C.E.C.O.-Paris,1951)Virginia Mrinescu si Gheorghe Marinescu,Uniunea Europeana ,proiect si devenire,ed.Antet XX Press,Filipestii de Targ,p.49

47 Pascal Fontaine,Constructia europeana de la 1945 pana in zilele noastre,ed.Institutul European ,1998,p.42

Parlamentul European

I nstituţiile UE

Curtea de

Justiţie

Curtea de

Conturi

Comitetul Economic şi Social

Comitetul Regiunilor

Consiliul de Miniştri(Consiliul UE) Comisia Europeană

Banca Europeană de Investiţii

Banca Centrală Europeană

Agenţii

Consiliul European(summit)

Fig.2

 

Fig.3

Consiliul Uniunii Europene48: miniştrii statelor membre se reunesc pentru a

discuta şi a adopta, împreună cu Parlamentul, legislaţia din cadrul Uniunii Europene;

Comisia Europeană - comisarii şi administraţia publică europeană propun

legislaţia comunitară şi verifică aplicarea sa corectă în cadrul Uniunii Europene.

Comisia lucrează în interesul Uniunii, în ansamblul său. Reprezentanţele sunt vocea

48 Virginia Marinescu si Gheorghe Emil Marinescu,op.cit.,p.53

Comisiei în teritoriu şi iau pulsul opiniei publice din ţara gazdă. Ele au şi rolul de a oferi

informaţii despre UE, prin intermediul broşurilor, al pliantelor şi al altor materiale

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene49 este reprezentată de Instanţele

de judecată şi jurisprudenţă ale Uniunii Europene

Curtea de Conturi Europeană - gestionează controlul financiar al activităţilor

Uniunii Europene

Banca Centrală Europeană50 - răspunde de politica monetară europeană;

Ombudsmanul European51 - investighează plângerile referitoare la cazuri de

administrare defectuoasă de către instituţiile şi organismele europene;

Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor52 - supervizează protecţia

datelor în instituţiile şi organismele Uniunii Europene şi oferă consiliere cu privire la

legislaţia în domeniul protecţiei datelor ;

Organismele financiare ale Uniunii Europene sunt: 1.Banca Europeană de

Investiţii , care se ocupă cu finanţarea proiectelor de investiţii europene; 2. Fondul

European de Investiţii - sprijină întreprinderile mici

Organisme consultative - Comitetul Economic şi Social European - reprezintă

societatea civilă, angajatorii şi angajaţii şi Comitetul Regiunilor - reprezintă autorităţile

regionale şi locale;

Organisme interinstituţionale:1.Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene -

publică documentele Uniunii Europene ;2.Oficiul European pentru Selecţia

Personalului , acesta selecteaza personalul instituţiilor şi organismelor europene 3.

Şcoala Europeană de Administraţie - organizează cursuri generale pentru personalul

Uniunii Europene;

Procesul decizional in cadrul Uniunii Europene53

Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implică diferite instituţii UE, în special:

49 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 201050 Tratatul asupra Uniunii Europene de la Maastricht,a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993,a

fundamentat juridic Uniunea Europeana Economica si Monetara(U.E.M.),iar statutele Sistemului European de Banci Centrale(S.E.B.C.)si al Bancii Centrale Europene(B.C.E.)au fost anexe ale Tratatului.Virginia Marinescu si Gheorghe Emil Marinescu,op.cit.,p.57

51 http://www.ombudsman.europa.eu/home/ro/default.htm ,accesat in data de 17 marte 201052 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm ,accesat in data de 17 martie 201053 http://europa.eu/geninfo/query/resultaction.jsp?page=1,accesat in data de 17 martie 2010

Parlamentul European (PE/Parlamentul), Consiliul Uniunii Europene şi Comisia

Europeană.

În general, Comisia Europeană propune proiecte legislative noi, dar Consiliul şi

Parlamentul sunt cele care le adoptă. În anumite situaţii, Consiliul poate hotărî singur.

Există şi alte instituţii care au un rol specific în acest proces.

Principalele tipuri de legislaţie a UE sunt directivele şi regulamentele. Normele

şi procedurile din cadrul procesului decizional al UE sunt prevăzute în tratate. Fiecare

nouă propunere de proiect legislativ european trebuie să aibă la bază un articol specific

din tratat, menţionat ca „temei legal” pentru propunerea respectivă. Astfel se determină

procedura legislativă care trebuie urmată. Cele trei proceduri principale sunt,

consultarea, avizul conform şi codecizia.54

Instituţii de decizie

Consiliul European Consiliul Uniunii

Europene

Comisia Europeană Parlamentul European

Autorităţi de control legislativ şi administrativ

54 http://europa.eu/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 2010

Curtea de Justiţie a

Comunitaţilor

Europene

Tribunalul de Primă

Instanţă al

Comunităţilor

Europene

Tribunalul Funcţiei

Publice a Uniunii

Europene

Curtea de Conturi

a Comunităţilor

Europene

Mediatorul European

Responsabilul

European pentru

Protecţia Datelor

Organisme şi instrumente financiare

Banca Centrală Europeană

(BCE)

Banca Europeană de

Investiţii (BEI)

Fondul European de Investiţii

(FEI)

Organisme consultative

Comitetul Economic şi Social European

(CESE)

Comitetul Regiunilor Uniunii Europene (CR)

Organisme interinstituţionale

Oficiul European pentru Selecţia

Personalului (EPSO)

Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale

Comunităţilor Europene

Alte instituţii

Agenţii

comunitare

Fundaţii

şi

noi instituţii în

proiect

Instituţii pentru sprijinirea

acţiunii externe comune

Agenţia Eropeană de

Securitate(EDA)

Centrul European pentru

Observaţii prin Satelit (EUSC)

Institutul Uniunii Europene pentru

Studii de Securitate (ISS)

Instituţii pentru sprijinirea

realizării spaţiului de libertate,

securitate şi justiţie

CEPOL

Europol

Eurojust

Fig.5

Sistemul instituţional al Uniunii Europene55

În cadrul acestui sistem instituţional, bine închegat al Uniunii Europene un rol

deosebit de important îl deţin Agenţiile Uniunii Europene56. Se disting astfel

următoarele tipuri de agenţii ale Uniunii Europene:

a. Agenţii de cooperare în materie de politică externă şi de securitate

comună (PESC)- agenţii înfiinţate pentru a desfăşura activităţi tehnice, ştiinţifice şi de

gestiune în domeniul PESC. Acestea sunt: Agenţia Europeană de Apărare (EDA; AEA);

Centrul pentru Sateliţi al Uniunii Europene (CSUE); Institutul pentru Studii de

Securitate al Uniunii Europene (ISS);

b. Agenţii de cooperare judiciară şi poliţienească în materie penală (JAI) -

sprijină statele membre în lupta împotriva crimei organizate internaţionale; Aceste

agenţii sunt: Colegiul European de Poliţie (CEPOL); Oficiul European de Poliţie

(EUROPOL); Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (EUROJUST);

c. Alte domenii de activitate - Agenţii comunitare 57(în prezent au ajuns la un

număr de 22 de agenţii). Acestea se împart în: Agenţia Comunitară pentru Controlul

Pescuitului (CFCA; ACCP); Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMEA); Agenţia

Europeană de Mediu (EEA; AEM); Agenţia Europeană pentru Depturi Fundamentale

(FRA); Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele

55 Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.5256 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 201057 Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.118-129

Externe (FRONTEX); Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA; AEPC);

Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate la Locul de Muncă (EU- OSHA);

Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA); Agenţia

Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA; AESA); Agenţia Europeană pentru

Siguranţa Maritimă (EMSA; AESM); Agenţia Feroviară Europeană (ERA; AFE);

Agenţia Europeană de Supraveghere a GNSS – este în curs de formare; Agenţia

Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA); Centrul de Traduceri pentru

Organismele Uniunii Europene (CdT); Centrul European pentru Dezvoltarea Formării

Profesionale (CEDEFOP); Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor

(ECDC); Fundaţia Europeană pentru Formare (ETF; FEF); Fundaţia Europeană pentru

Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (EUROFOUND); Institutul European

pentru Egalitate de Gen- în curs de formare; Observatorul European pentru Droguri şi

Toxicomanie (EMCDDA; OEDT); Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP);

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (OHMI; OAPI).

d.Agenţii executive58 - înfiinţate pentru a gestiona programele

UE;Acestea sunt: Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC);

Agenţia Executivă pentru Cercetare (AEC); Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi

Inovare (EACI); Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA);

Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA); Agenţia

Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)

e. Agenţiile şi organismele EURATOM59 - Create pentru a susţine activitatea

Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

f. Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT)60 - valorifică resursele

ştiinţifice, antreprenoriale şi educaţionale pentru a stimula capacitatea de inovare a UE.

II.3. Descrierea Agenţiilor Europene

II.3.1. Agenţiile comunitare

Agenţiile comunitare61 sunt organisme de drept public european, distincte de

58 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 201059 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 18 martie 201060 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 18 martie 201061 Majoritatea au fost create la sfarsitul anilor '90,insa cateva continua ca si institutii sau actiuni mai

vechi ale Comunitatilor Europene,Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p118

instituţiile comunitare cu personalitate juridică proprie. Ele sunt create prin dispoziţii de

drept derivat, secundar, şi au drept finalitate realizarea unei activităţi concrete, tehnice

sau ştiinţifice, care să sprijine acţiunile primului pilon al Uniunii Europene, cel

comunitar. În prezent, există 22 de agenţii comunitare, şi anume:

Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului (CFCA; ACCP)62 – cu sediul la

Vigo (Spania), are ca scopuri aplicarea legislaţiei comunitare în materie de

pescuit, cooperarea statelor membre şi controlul îndeplinirii acestor obiective.

Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMEA) – cusediul la Londra, are

competenţe în evaluarea şi analizarea medicamentelor care se comercializează în

Uniunea Europeană.

Agenţia Europeană de Mediu (EEA; AEM)- cu sediul la Copenhaga, are

competenţe în culegerea datelor necesare elaborării normelor europene specifice.

Agenţia Europeană pentru Depturi Fundamentale (FRA)- cu sediul la Viena are

drept obiect de activitate asistarea Instituţiilor Uniunii Europene şi a statelor

membre în legătură cu drepturile fundamentale şi normativizarea lor la nivelul

Uniunii Europene.

Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele

Externe (FRONTEX) – această agenţie se ocupă, între altele, cu cooperarea în

materie de pază a frontierelor externe ale Uniunii Europene şi cu pregătirea

poliţiştilor de frontieră.

Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA; AEPC)- această agenţie cu

sediul la Helsinki, asigură coerenţa în utilizarea substanţelor chimice.

Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate la Locul de Muncă (EU-

OSHA)63 – cu sediul la Bilbao, Spania, se ocupă de îmbunătăţirea condiţiilor

igenico-sanitare la locul de muncă.

Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA) – cu

sediul în Creta, are drept scop asistarea instituţiilor comune ale Uniunii Europene

62 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie 201063 Are sediul la Bilbao,Spania,si a fost infiintata in 1994 si operationala in anul 1995.Promoveaza crearea

in Europa a unor locuri de munca mai sigure,mai sanatoase ,mai productive,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p120

şi statelor membre în probleme legate de securitatea reţelelor IT şi a informaţiei.

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA; AESA) – cu sediul la Koln,

are în vedere reglementarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor legate de

transportul aerian în cadrul Uniunii Europene.

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA; AESM) – cu sediul la

Lisabona, are drept scopuri securitatea maritimă şi prevenirea contaminării.

Agenţia Feroviară Europeană (ERA; AFE) – cu sediul la Lille şi Valenciennes are

drept scop securitatea şi interoperabilitatea transporturilor feroviare.

Agenţia Europeană de Supraveghere a GNSS – este în curs de formare, GNSS

reprezintă Sisteme de Navigaţie Globală prin Satelit.

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA)64 – cu sediul la Parma,

vegheaza asupra securităţii alimentare, inclusiv asupra sănătăţii şi bunăstării

animalelor şi a protecţiei fitosanitare; urmăreşte de asemenea, aplicarea uniformă

a normelor fitosanitare şi veterinare comunitare în sectorul alimentar şi

agroalimentar.

Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT) – cu sediul în

Luxembourg, asigură traducerile sanitare necesare agenţiilor specializate şi

descentralizate ale Uniunii Europene.

Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) –

având sediul la Salonic, din 1995, promovează formarea profesională şi pe cea

continuă.

Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC)65 – cu sediul în

Stockholm, are drept scop prevenirea îmbolnăvirilor cu SIDA, SARS, gripă şi

alte boli infecţioase.

Fundaţia Europeană pentru Formare (ETF; FEF) – cu sediul la Torino, se ocupă

iniţial cu pregătirea specialiştilor în problematica Europei de Est; la ora actuală

se ocupă, în plus, cu schimbul reciproc de informaţii în sectorul educaţiei şi al

64 Institutie descentralizata,cu sediul la Parma,Italia,a fost infiitata in 2002,cu scopul de a furniza Comisiei Europene si Statelor membre date si analize privind factorii ce pot influenta direct sau indirect securitatea alimentara,Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.121-122

65 Derek W.Urwin,,traducere de Areta Voroniuc,Dictionar de Istorie si Politica Europeana 1945-1995,ed.Institutul European,2000,p.29-31

formării profesionale.

Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă

(EUROFOUND) – cu sediul la Dublin, contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de

muncă şi de viaţă în Uniunea Europeană.

Institutul European pentru Egalitate de Gen- în curs de formare – în curs de

formare, urmăreşte să sprijine instituţiile europene şi statele membre în

promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi şi în combaterea discriminării pe

criterii de gen. S-a stabilit ca sediul său să fiela Vilnius, în Lituania.

Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (EMCDDA; OEDT) – cu

sediul la Lisabona, reuneşte informaţiile necesare în lupta împotriva drogurilor.

Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) – cu sediul la Angers, Franţa,

are ca obiect de activitate controlul asupra obţinerii unor noi soiuri de plante.

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (Mărci, desene şi modele

industriale), (OHMI; OAPI) – cu sediul în Alicante (Spania), are drept scop

garantarea proprietăţii intelectuale în Uniunea Europeană prin înregistrarea

mărcilor.

II.3.2. Agenţii executive66 - înfiinţate pentru a gestiona programele UE; Acestea sunt:

Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC)67; Agenţia

Executivă pentru Cercetare (AEC)68; Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi

Inovare (EACI)69; Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură

(EACEA)70; Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-

TEA)71; Agenţia Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)72

II.3.3. Agenţiile şi organismele EURATOM73 - Create pentru a susţine activitatea

Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

66 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie 201067 Iordan Gheorghe Barbulescu ,Daniela Rapan,op cit,p.11368 Ibidem.69 Ibidem.70 Ibidem,p.11471 Ibidem.72 Ibidem.73 Prof.univ.dr.Augustin Fuerea,op.cit.,p.14

II.3.4. Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT)74 - valorifică resursele

ştiinţifice, antreprenoriale şi educaţionale pentru a stimula capacitatea de inovare a

Uniunii Europene;

II.3.5.. Agenţii de cooperare în materie de politică externă şi de securitate comună

(PESC)

Agenţiile PESC au fost create spre a îndeplini activităţi concrete, cu caracter

tehnic, ştiinţific şi de control, pentru activităţile PESC, sprijinind al doilea pilon al

Uniunii Europene;

Agenţia Europeană de Apărare (EDA; AEA)75 – cu sediul la Bruxelles,

are drept scop impulsionarea capacităţii de apărare a Uniunii Europene,

în special gestionarea situaţiilor de criză, cooperarea statelor în sectorul

armamentului, stimularea cercetării militare;

Centrul pentru Sateliţi al Uniunii Europene (CSUE)76 – cu sediul la

Madrid, are drept scop analizarea imaginilor primite prin sateliţi;

Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISS) – are

sediul la Paris, iar ca obiectiv realizarea unei culturi a securităţii

europene, promovând în acest scop studii, dezbateri;

II.3.6. Agenţii de cooperare judiciară şi poliţienească în materie penală (JAI)

Aceste agenţii au apărut din dorinţa statelor membre şi a instituţiilor comune de a

spori cooperarea în lupta împotriva crimei organizate. Organizarea lor sprijină al treilea

pilon al Uniunii Europene, cooperarea în domeniul JAI. Aceste agenţii sunt:

Colegiul European de Poliţie (CEPOL)77 – cu sediul la Hampshire, Marea

Britanie, are ca drept scopuri formarea ofiţerilor superiori de poliţie şi

impulsionarea cooperării poliţiilor europene;

74 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie 201075 Una din cele mai recent infiintate institutii ale Uniunii Europene in anul 2004,Agentia Europeana de

Securitate afost creata pentru a sprijini dezvoltarea Politicii Europene de Securitate si Aparare (EPSA),Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.127

76 Infiintat in anul 2001,ca agentie a Consilului Uniunii Europene,cu personalitate juridica proprie si operational din 2002,EUSC continua activitatea pentru Observatii prin Satelit al Uniunii Europene Occidentale.,Ibidem

77 Retea de institutii nationale de pregatire si formare profesionala pentru cadrele superioare din politie care a fost infiintata in anul 2000,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.128

Oficiul European de Poliţie (EUROPOL)78- sediul Oficiului European de

Poliţie se află la Haga. Oficiul deţine o bază de date la nivel european.

Scopurile Oficiului sunt: asigură cooperarea statelor membre în

problemele privind traficul de persoane, drogurile, materialele radioactive

şi periculoase, maşinile, armele.

Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (EUROJUST)79 – cu sediul

tot la Haga, are drept obiectiv creşterea eficacităţii luptei împotriva crimei

organizate, prin cooperarea autorităţilor naţionale, în scopul creării unui

spaţiu juduciar comun.

78 Infiintat in anul 1999,Europol are rolul de a aplica legislatia comunitara in vederea combaterii infractionalitatii la nivel european.Biroul nu este o institutie noua ,inlocuind Unitatea Anti-Drog Europol(UDE),creata in anul 1995de statele membre,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.129

79 Institutie descentralizata cu sediul la Haga,infiintata in anul 2002,cu scopul de a sprijini autoritatile competente din statele membre UE in investigarea si instrumentarea cazurilor grave de crima transfrontaliera organizata,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.129

Capitolul III

III.1. Definirea Agenţiilor Executive Europene

Agenţiile executive sunt organisme create în conformitate cu Regulamentul (CE)

nr. 58/2003 al Consiliului80, pe o perioadă determinată, cu scopul de a îndeplini anumite

misiuni privind gestionarea unuia sau mai multor programe comunitare, cu sediul la

Bruxelles sau Luxembourg.

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire

a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în

gestionarea programelor comunitare prezintă următoarele coordonate:

Consiliul Uniunii Europene, având în vedere Tratatul de Instituire a Comunităţii

Europene81 şi, în special, articolul 308 al acestuia, având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European, având în vedere avizul Curţii de

Conturi, întrucât: Se creează din ce în ce mai multe programe într-o gamă largă de

domenii destinate unor categorii variate de beneficiari, Comisia este, în principiu,

responsabilă de adoptarea măsurilor de punere în aplicare a acestor programe (programe

comunitare). Punerea în aplicare a programelor comunitare este finanţată, cel puţin în

parte, din credite prevăzute în bugetul general al Uniunii Europene. În temeiul

articolului 274 din tratat82, Comisia răspunde de executarea bugetului. Pentru a răspunde

în mod corespunzător în fața cetățenilor, Comisia trebuie să se axeze în primul rând pe

sarcinile sale instituționale.

80 Regulamentul (CE) NR. 58/2003 Al Consiliului din 19 decembrie 2002,Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, vol.881 „Tratatul de instituire a Comunităţii Europene” este redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii

Europene” în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, articolul 2, alineatul 182 Articolul 274 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene,01 vol. 8

În consecință, Comisia trebuie să poată delega unele dintre sarcinile legate de

gestionarea programelor comunitare unor terțe părți. Externalizarea anumitor sarcini de

gestionare poate fi, în plus, un mod de realizare mai eficientă a obiectivelor programelor

comunitare. Cu toate acestea, externalizarea sarcinilor de gestionare trebuie să se

mențină în limitele sistemului instituțional, astfel cum este acesta prevăzut de tratat.

Aceasta înseamnă că sarcinile repartizate instituțiilor prin tratat pentru care sunt

necesare atribuții discreționare pentru transpunerea opțiunilor politice în acțiune nu pot

fi externalizate.

Externalizarea trebuie, în plus, să facă obiectul unei analize costuri-beneficii care

să ia în considerare mai mulți factori, cum ar fi identificarea sarcinilor pentru care se

justifică externalizarea, o analiză costuri-beneficii care include costurile de conducere şi

control, impactul asupra resurselor umane, eficiența şi flexibilitatea îndeplinirii

sarcinilor externalizate, simplificarea procedurilor utilizate, gradul de proximitate al

activităților externalizate față de beneficiarii finali, vizibilitatea Comunității ca

promotor al programului comunitar şi nevoia menținerii unui nivel adecvat de know-

how în interiorul Comisiei. O formă de externalizare constă în folosirea organismelor

comunitare cu personalitate juridică (agenții executive).

Pentru a asigura uniformitatea agențiilor executive în termeni instituționali,

trebuie stabilit statutul acestora, în special în ceea ce priveşte anumite aspecte esențiale

ale structurii, sarcinilor, funcționării, sistemului bugetar, personalului, supravegherii şi

răspunderii acestora. Ca instituție care răspunde de punerea în aplicare a diverselor

programe comunitare, Comisia este cea mai competentă să evalueze dacă şi în ce măsură

este adecvat să încredințeze unei agenţii executive sarcini de gestionare legate de unul

sau mai multe programe comunitare specifice.Cu toate acestea, recurgerea la o agenție

executivă nu exonerează Comisia de răspunderile care îi revin conform tratatului, în

special conform articolului 27483. De aceea Comisia trebuie să poată restrânge acțiunile

oricărei agenții executive şi să poată păstra controlul asupra funcționării acestora, în

special asupra organismelor care le guvernează. Prin urmare, Comisia trebuie să poată

decide crearea şi dacă este cazul, desființarea unei agenții executive, în conformitate cu

83 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C.345, 6.12.2001, p.1

prezentul regulament. Întrucât decizia de înființare a unei agenții executive este o

măsură de aplicare generală în sensul articolului 2 din Decizia 1999/468/CE a

Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor

de executare conferite Comisiei84 , astfel de decizii trebuie adoptate în conformitate cu

Decizia 1999/468/CE externe cu privire la funcţionarea acestora, iar Comisia trebuie să

supravegheze din punct de vedere administrativ agențiile executive, fără a elimina

posibilitatea realizării unui audit de către Curtea de Justiție.

Publicul trebuie să aibă acces la documentele deținute de Comisia trebuie, de

asemenea, să poată numi atât membrii comitetului director al fiecărei agenții executive

cât şi directorii acestora pentru a se asigura că, prin delegarea către o agenție executivă

a sarcinilor care constituie prerogative care îi sunt proprii, Comisia nu renunță la

controlul lor.

Activitățile desfăurate de o agenție executivă trebuie să respecte în totalitate

programarea stabilită de Comisie pentru programele comunitare în a căror gestionare

este implicată agenția.

De aceea programul anual de lucru al agenției trebuie să facă obiectul aprobării

de către Comisie şi să respecte deciziile bugetare. Pentru a se asigura că externalizarea

este eficientă şi că se obţin toate beneficiile care decurg din atribuțiile unei agenții

executive, Comisia trebuie să îi poată delega integral sau în parte sarcinile de punere în

aplicare a unuia sau a mai multor programe comunitare, cu excepția celor pentru care

sunt necesare atribuții discreționare pentru transpunerea opțiunilor politice în acțiune.

Sarcinile care pot fi delegate includ gestionarea tuturor sau a anumitor etape de pe durata

unui anumit proiect, executarea bugetului, colectarea şi prelucrarea informațiilor ce

urmează a fi transmise Comisiei şi elaborarea recomandărilor pentru Comisie. Deoarece

bugetul unei agenţii executive este destinat numai finanţării costurilor de funcționare ale

acesteia, venitul său trebuie să fie reprezentat în principal de o subvenție prevăzută în

bugetul general al Uniunii Europene şi provenind din alocația financiară pentru

programul comunitar în a cărui gestionare este implicată agenția

În vederea punerii în aplicare a articolului 274 din tratat, creditele de funcționare

84 Ibidem, L. 184, 17.7.1999, p. 23.

pentru programele comunitare în a căror gestionare sunt implicate agenții executive

trebuie prevăzute în continuare în bugetul general al Uniunii Europene şi trebuie puse în

aplicare prin debitarea directă în bugetul respectiv. Prin urmare, operațiunile financiare

legate de aceste credite trebuie efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE,

Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 200285 privind Regulamentul

financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene Unei agenții executive i

se pot încredința sarcinile de punere în aplicare privind gestionarea programelor care

sunt finanțate din alte surse decât bugetul general al Uniunii Europene. Cu toate acestea,

acest lucru nu trebuie să dea naştere, nici măcar indirect, la costuri administrative

suplimentare care trebuie acoperite din credite suplimentare prevăzute în bugetul general

în cauză. În astfel de cazuri se aplică prezentul regulament, sub rezerva dispozițiilor

specifice din actele fundamentale privind programele comunitare în cauză. Obiectivul

transparenţei şi al fiabilității gestionării agențiilor executive necesită efectuarea de

controale interne ș agențiile executive în termeni și în limite similare cu cele prevăzute

în articolul 255 din tratat. Fiecare agenție executivă trebuie să colaboreze intens şi în

mod continuu cu departamentele Comisiei care răspund de programele comunitare în a

căror gestionare este implicată. Pentru a facilita astfel de colaborări cât mai mult posibil,

fiecare agenție executivă trebuie să se afle în locul în care se află și Comisia și

departamentele acesteia în conformitate cu Protocolul privind stabilirea sediilor

instituțiilor și ale anumitor organisme și departamente al Comunităților Europene și ale

Europol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a

Comunității Europene, a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului şi a

Comunității Europene a Energiei Atomice. Pentru adoptarea prezentului regulament, în

tratat nu sunt prevăzute alte competențe decât cele conferite de articolul 308; se adoptă,

astfel prezentul regulament86:

Scop: prezentul regulament stabileşte statutul agențiilor executive cărora Comisia le

poate încredința, sub controlul și pe răspunderea sa, anumite sarcini legate de

gestionarea programelor comunitare.

85 op.cit.,L 248,16.9.2002, p. 1.86 Ibidem.

„Agenție executivă” înseamnă o persoană juridică înființată în conformitate cu

prezentul regulament87; „program comunitar” înseamnă orice activitate, set de activități

sau alte inițiative pe care Comisia trebuie să le pună în aplicare conform instrumentului

de bază sau autorizației bugetare relevante în beneficiul uneia sau al mai multor

categorii de beneficiari specifici, prin asumarea de cheltuieli.

Înființarea şi lichidarea agențiilor executive

Comisia poate decide, după efectuarea unei analize costuribeneficii prealabile,

înființarea unei agenții executive pentru a i se încredința acesteia anumite sarcini legate

de gestionarea unuia sau a mai multor programe comunitare. Comisia stabileşte durata

existenței agenției executive88.Analiza costuri-beneficii ia în considerare mai mulți

factori, cum ar fi identificarea sarcinilor pentru care externalizarea este justificată, o

analiză costuri-beneficii care include costurile de conducereși control, impactul asupra

resurselor umane, posibilele economii în cadrul bugetului general al Uniunii Europene,

eficiența şi flexibilitatea îndeplinirii sarcinilor externalizate, simplificarea procedurilor

utilizate, gradul de proximitate al activităților externalizate față de beneficiarii finali,

vizibilitatea Comunității ca promotor al programului comunitar în cauză şi nevoia

menținerii unui nivel adecvat de know-how în interiorul Comisiei89. La data stabilită în

momentul înființării unei agenții executive, Comisia poate prelungi existența acesteia

pe o perioadă care nu depăşeşte perioada prevăzută inițial. Această prelungire poate fi

reînnoită. Atunci când Comisia consideră că nu mai are nevoie de serviciile unei agenții

executive pe care a înființat-o sau că existența acesteia nu mai respectă principiile

gestiunii financiare sigure, aceasta decide lichidarea agenției. În acest caz Comisia

numeşte doi lichidatori. Comisia stabileşte condițiile de lichidare a agenției executive.

Rezultatul net după lichidare este inclus în bugetul general al Uniunii Europene. Decizia

de a prelungi existența unei agenții, reînnoirea prelungirii sau lichidarea agenției se

adoptă pe baza analizei costuri-beneficii .O agenție executivă este un organism

comunitar cu rol de serviciu public.Agențiile executive au personalitate juridică90. În

87 op.cit.,Articolul 2,Alineatul 188 op.cit.,Articolul 3,Alineatul 189 Ibidem.90 op.cit.,Articolul 4,(privind Statulul Juridic)Alineatul 2

fiecare stat membru, acestea beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată

persoanelor juridice conform legislației naționale. Agențiile pot, în special, să

achiziționeze sau să lichideze bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în procese. În

acest scop, agenția este reprezentată de directorul acesteia.

Sediul:

Agențiile executive au sediul în locul în care se află Comisia şi departamentele

acesteia, în conformitate cu Protocolul privind stabilirea sediilor instituțiilor şi al

anumitor organisme şi departamente ale Comunităților Europene şi ale Europol91.

Agențiile îşi organizează propriile departamente în funcție de necesitățile de gestionare

a programelor comunitare de care răspund şi în conformitate cu criteriile bunei

gestionări financiare.

Sarcini

Comisia poate încredința unei agenții executive sarcinile necesare pentru punerea în

aplicare a programului comunitar, cu excepția sarcinilor în cazul cărora sunt necesare

atribuții discreționare pentru transpunerea în acțiune a opțiunilor politice.

Agențiilor executive le pot fi încredințate în special următoarele sarcini92: (a)

gestionarea uneia sau a tuturor etapelor din existența unui proiect, în legătură cu proiecte

individuale specifice, în contextul punerii în aplicare a unui program comunitar si al

efectuării controalelor necesare în acest sens, prin adoptarea de decizii relevante pe baza

atribuțiilor care le sunt delegate de Comisie; (b) adoptarea instrumentelor de execuție

bugetară a veniturilor si cheltuielilor si desfășurarea tuturor activităților necesare

punerii în aplicare a programului comunitar pe baza atribuțiilor delegate de Comisie și,

în special, a activităților legate de acordarea contractelor si a fondurilor nerambursabile;

(c) colectarea, analizarea si transmiterea către Comisie a tuturor informațiilor necesare

pentru direcționarea punerii în aplicare a unui program comunitar.

Structura

O agenție executivă este condusă de un comitet director şi de un director93.

91 op.cit,Articolul 5,Alineatul 1 92 op.cit.,Articolul 6 (privind sarcinile Agentiilor Executive),Alineatul 293 op.cit,Articolul 7 (privind structura Agentiilor Executive),Alineatele 1 si 2

Directorul agenției executive are autoritate asupra personalului acesteia. Comitetul

director este format din cinci membri numiți de Comisie. Durata mandatului membrilor

comitetului director este în principiu de doi ani şi ține seama de durata de timp stabilită

pentru punerea în aplicare a programului comunitar a cărui gestionare i-a fost

încredințată agenției executive. Mandatul acestora poate fi reînnoit. La expirarea duratei

mandatului sau dacă aceştia demisionează, membrii rămân în funcție până la reînnoirea

mandatului sau până la înlocuirea lor. Comitetul director alege un preşedinte şi un

vicepreşedinte din rândul membrilor săi. Comitetul director se întruneşte la cererea

preşedintelui, de cel puțin patru ori pe an. De asemenea, acesta se poate întruni la

cererea majorității simple a membrilor săi sau la cererea directorului. Orice membru al

comitetului director care nu poate participa la o şedință poate fi reprezentat de un alt

membru împuternicit în mod special pentru şedința în cauză. Fiecare membru poate

reprezenta numai un singur alt membru. Dacă preşedintele nu poate participa, comitetul

director este prezidat de vicepreşedinte. Deciziile comitetului director se adoptă cu

majoritate simplă. În eventualitatea unui balotaj, preşedintele are votul decisiv94.

Atribuțiile comitetului director: Pe baza unui proiect prezentat de director şi după

obținerea aprobării Comisiei95, comitetul director adoptă, până cel târziu la începutul

fiecărui an, programul anual de lucru al agenției executive cuprinzând obiective

detaliate şi indicatori de performanță. Programul de lucru trebuie să respecte

programarea definită de Comisie în conformitate cu instrumentele instituite prin

programele comunitare în a căror gestionare este implicată agenția executivă. Programul

anual de lucru poate fi modificat pe parcursul anului în conformitate cu aceeaşi

procedură, în special pentru a lua în considerare deciziile Comisiei privind programele

comunitare. Proiectele incluse în programul anual de lucru sunt însoțite de o estimare a

necesarului de cheltuieli. Comitetul director obține acordul Comisiei înainte de a decide

să accepte cadouri, moşteniri și fonduri nerambursabile din alte surse decât cele

comunitare.Comitetul director hotărăşte cu privire la organizarea departamentelor

agenției executive. Comitetul director adoptă orice norme speciale necesare pentru

94 Ibidem.95 op.cit.,Articolul 9,Alineatul 2

punerea în aplicare a dreptului de acces la documentele agenției executive .În fiecare an,

până la data de 31 martie, comitetul director adoptă și prezintă Comisiei un raport de

activitate anual împreună cu informații financiare şi de gestionare. . Raportul se referă

atât la execuția creditelor de funcţionare corespunzătoare programului comunitar

gestionat de agenția executivă, cât și la executarea bugetului administrativ al acesteia. În

fiecare an, până la data de 15 iunie, Comisia trimite autorității bugetare un rezumat al

rapoartelor anuale ale agenției executive pe anul anterior96.

Bugetul de funcționare pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde

anuluicalendaristic, se elaborează previziuni privind toate veniturile și cheltuielile

agenției executive care sunt incluse și în bugetul de funcționare. Previziunile, care

includ şi organigrama agenției executive, sunt trimise autorității bugetare, împreună cu

documentele privind proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene.

Veniturile şi cheltuielile din bugetul de funcționare al agenției executive sunt

echilibrate. Venitul agenției executive cuprinde o subvenție prevăzută în bugetul general

al Uniunii Europene, fără a aduce atingere altor venituri care urmează să fie determinate

de autoritatea bugetară, provenind din creditul financiar pentru programele comunitare

în a căror gestionare este implicată agenția executivă. Bugetul de funcționare al agenției

nu poate fi adoptat definitiv înainte de adoptarea finală a bugetului general al Uniunii

Europene. În cazul în care Comisia intenționează să înființeze o agenție executivă,

aceasta informează autoritatea bugetară în conformitate cu procedura bugetară şi

respectând principiul transparenței: (a) cu privire la resurse, în ceea ce priveşte creditele

şi necesarul de posturi pentru funcționarea agenției executive; (b) cu privire la detaşările

planificate ale funcționarilor de la Comisie în agenția executivă; (c) cu privire la

resursele administrative eliberate prin transferarea sarcinilor de la Comisie la agenția

executivă ș i la realocarea resurselor administrative eliberate.

Personalul Personalul agenției executive este format din funcționari comunitari detaşați

ca membri ai personalului temporar de instituții în posturi de răspundere din agenția

executivă, și din alți membri ai personalului temporar recrutați direct de agenția

96 Rezumat care se anexeaza la cel mentionat la articolul 60 alineatul 7 din Regulamentul (CE.Euratom)nr.1605/2002 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,op.cit.,

executivă, precum şi din alți angajați recrutați de agenția executivă pe bază de contracte

care pot fi reînnoite. Natura contractului, guvernată fie de dreptul privat, fie de cel

public, durata acestuiași amploarea obligațiilor funcționarilor față de agenție, precum

şi criteriile adecvate de eligibilitate se determină pe baza naturii specifice a atribuțiilor

și respectă Statutul personalului precum și legislația națională în vigoare. De comun

acord cu Comisia, comitetul director adoptă normele privind gestionarea personalului

din cadrul agenției executive, dacă este necesar.

Controlul Punerea în aplicare a programelor comunitare încredințate agențiilor

executive este controlată de către Comisie. Oficiul European Antifraudă (OLAF),

înființat prin Decizia Comisiei 1999/352/CE, CECO, Euratom din 28 aprilie 1999 97, are

aceleaşi atribuții privind agențiile executive şi personalul acestora de care beneficiază

şi în ceea ce priveşte departamentele Comisiei. Îndată după înființare, agențiile

executive aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul

European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităților Europene privind

investigațiile interne efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF)98 . Comitetul

director dă un caracter oficial aderării și adoptă dispozițiile necesare pentru facilitarea

anchetelor interne realizate de OLAF. Toate actele agenției executive şi, în special,

toate deciziile adoptate și toate contractele încheiate de aceasta, trebuie să prevadă

explicit că auditorul intern al Comisiei, OLAF şi Curtea de Conturi pot inspecta la fața

locului asupra documentelor tuturor contractanților şi subcontractanților care au primit

fonduri comunitare, inclusiv la sediile beneficiarilor finali.

Legalitatea actelor.

Orice act al unei agenții executive care prejudiciază un terț poate fi contestat în

fața Comisiei de către orice persoană interesată direct sau individual sau de un stat

membru, în vederea exercitării controlului de legalitate cu privire la acest act99.

Contestația administrativă se depune la Comisie în termen de o lună de la data la care

partea interesată sau statul membru în cauză a luat la cunoştință de actul contestat. După

97 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 136,31.5.1999, p. 20.98 op.cit.,L 136, 31.5.1999, p. 15.99 op.cit.,Articolul 22,Alineatul 1

ascultarea motivelor prezentate de partea interesată sau de statul membru în cauză şi a

celor ale agenției executive, Comisia adoptă o decizie privind procedurile administrative

în termen de două luni de la data la care au fost inițiate procedurile. Fără a aduce

atingere obligației Comisiei de a răspunde în scris cu privire a motivele deciziei sale, în

lipsa răspunsului Comisiei în termenul prevăzut acțiunea administrativă se consideră

respinsă tacit. Agențiile executive sunt obligate să ia într-un termen rezonabil măsurile

necesare pentru aducerea la îndeplinire a deciziei Comisiei.

Accesul la documente şi confidențialitatea

Agențiile executive intră sub incidența Regulamentului100 (CE) nr. 1049/2001 al

Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la

documentele Parlamentului European, ale Consiliului European şi ale Comisiei

Europene101 în cazul prezentării unor cereri de acces la documentele aflate în posesia

acestora. Comitetul director adoptă normele speciale necesare pentru punerea în aplicare

a acestor dispoziții în termen de cel mult şase luni de la înființarea agenției executive.

Ca si mod de evaluare, Comisia elaborează un raport de evaluare externă privind

primii trei ani de funcționare a agenției executive şi îl prezintă comitetului director al

agenției executive, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi. Evaluarea

este apoi repetată din trei în trei ani în acelea şi condiții102. Dacă, în urma unei evaluări,

Comisia constată că existența unei agenții executive nu se mai justifică din punctul de

vedere al principiului bunei gestionări financiare, Comisia hotărăşte lichidarea agenției

respective.

III.2. Clasificarea şi Importanţa Agenţiilor Executive Europene

2.1. Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC)103

Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare a fost creată în urma

unei decizii din decembrie 2007, în vederea gestionării programului comunitar specific,

100 op.cit.,Aricolul 23,Alineatul 1101 op.cit, L145, 31.5.2001, p. 43.102 op.cit.,Articolul 25,Alineatul 2103 Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan,op.cit.,p113

“Idei” în domeniul cercetării de frontieră.

2.2. Agenţia Executivă pentru Cercetare (AEC)104

Aceasă agenţie a fost de asemenea creată în urma unei decizii din decembrie

2007, în vederea gestionării anumitor domenii din cadrul programelor comunitare

specifice, “Oameni”, “Capacităţi”, şi “Cooperare” în materie de cercetare.

Cercetare - investind în societatea cunoaşterii

Cheltuielile în domeniul cercetării şi dezvoltării în 2006 (% din PI B)

1,8%

3,0%

1,3%

2,6%

3,4%

UE Obiectivul UE China Japonia SUA

Fig.5

2.3. Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi Inovare (EACI)105

Pune în practică Programul – cadru pentru competitivitate şi inovare (PCI) 2007

– 2013, care cuprinde Programul pentru antreprenoriat şi inovare (PAI), Programul de

sprijin pentru politica privind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi

Programul “Energie Inteligentă Europa” (EIE).

2.4. Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA)106

Sprijină punerea în practică a celor 15 programe din educaţie107, cultură, tineret,

formare, cetăţenie activă şi audiovizual ale Uniunii Europene. Ambiţia UE este să

devină cea mai dinamică economie bazată pe cunoaştere la nivel mondial. Acest lucru

104 Ibidem.105 Ibidem.106 Ibidem.107 http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php,accesat in data de 20 aprilie 2010

presupune o investiţie considerabilă în cercetare (sursa cunoştinţelor noi), educaţie şi

formare, care permit populaţiei să aibă acces la aceste informaţii noi. Tot atât de

importantă este formarea forţei de muncă necesare în domeniul tehnologiei informaţiei şi

furnizarea într-un mod mai rapid şi mai uşor a accesului la internet pentru şcoli,

întreprinderi şi persoane fizice, la domiciliu. O economie înfloritoare se bazează pe o

populaţie cu activitate de muncă de lungă durată, care îşi îmbunătăţeşte în mod constant

competenţele pe durata activităţii profesionale. „Învăţare pe tot parcursul vieţii” este

cuvântul de ordine. În UE, numărul adulţilor care participă la activităţile de formare a

crescut, ajungând în 2006 la 9,6 % din populaţia cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de

ani108. În lupta sa pentru succes economic pe piaţa mondială, Uniunea Europeană se

confruntă cu rivali „tradiţionali” ca Japonia şi Statele Unite, precum şi cu alţii mai noi,

cum ar fi China şi India.

Cercetarea şi dezvoltarea, în special în noile tehnologii, reprezintă cheia către

creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în viitor. Obiectivul UE este de a

investi mai mult în cercetare, pentru a situa acest domeniu la acelaşi nivel cu Statele

Unite şi Japonia. În 2004, Japonia a alocat echivalentul a 3,15 % din produsul intern brut

(PIB) sectorului cercetării şi dezvoltării, iar Statele Unite −2,59 %, în raport cu media

UE de 1,92 %109. Dar cifrele UE ascund diferenţe considerabile între prestaţiile

naţionale. Cifrele pentru 2005 arată că Suedia şi Finlanda au depăşit Japonia în ceea ce

priveşte cheltuielile, în timp ce alte ţări din UE au cheltuit mai puţin de 1 %.

Totalul cheltuielilor destinate cercetării şi dezvoltării, ca procentaj din PIB (2005)110

Ţara % din PIBSE 3,86FI 3,48DE 2,51DK 2,44AT 2,43

108 http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php,accesat in data de 20 aprilie 2010109 Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,Aspecte si date importante

despre Europa si cetatenii ei,Manuscris finalizat in mai 2007,p.31110 Sursa: http://www.capitalul.ro/macro-economie/romania-a-alocat-cele-mai-mici-procente-din-pib-

pentru-educatie-din-ue-in-2005.html,accesat in data de 22 aprilie 2010

FR 2,13BE 1,89NL 1,78UK 1,77LU 1,56SI 1,45CZ 1,42IE 1,25ES 1,12IT 1,10HU 0,94EE 0,94PT 0,81LT 0,76MT 0,63EL 0,63LV 0,57PL 0,57SK 0,51BG 0,50CY 0,40RO 0,39

Fig.6

Cifrele se referă la anul 2004 pentru Belgia, Italia, Malta, Ţările de Jos, România,

Slovenia şi Regatul Unit. Cifrele pentru Grecia se referă la 2003111.

Educaţia reprezintă cheia către succes – atât pentru persoanele fizice, cât şi

pentru UE în general. Voi prezenta procentajul alocat de UE din fonduri proprii pentru

educaţia populaţiei

Totalul cheltuielilor publice destinate educaţiei, ca procentaj din PIB (2003)112

Ţara%

DK 8,28SE 7,47CY 7,36FI 6,51BE 6,06

111 Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.dotab=table&language=en&pcode=tps00001&tableSelection=1&footnotes=yes&labeling=labels&plugin=1,accesat in data de 22 aprilie 2010

112 Sursa: ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/66/ro.doc ,accesat in data de 22 aprilie 2010

SI 6,02HU 5,94FR 5,91EE 5,67PL 5,62PT 5,61AT 5,48UK 5,38LV 5,32LT 5,18

UE-27 5,17NL 5,07MT 4,84IT 4,74DE 4,71CZ 4,55IE 4,40SK 4,38ES 4,29EL 4,24BG 4,24LU 4,06RO 3,44

Fig.7

DK: cifrele nu fac referinţă la învăţământul postliceal neuniversitar.

FR: cifrele nu fac referinţă la departamentele franceze de peste mări.

LU: cifrele nu fac referinţă la învăţământul universitar.

NL: cifrele includ costurile publice pentru instituţii private finanţate de guvern.

PT: Cifrele nu includ cheltuielile publice locale113.

Educaţia după finalizarea studiilor obligatorii şi, în special, la nivel universitar,

reprezintă cheia reuşitei profesionale pentru mulţi europeni şi este esenţială în dotarea

Uniunii cu populaţie activă calificată. În momentul de faţă, în UE, marea majoritate a

tinerilor au urmat un învăţământ postliceal superior sau au depăşit acest nivel.

Procentajul tinerilor între 20 şi 24 de ani care au absolvit învăţământul postliceal superior (2005)114

113 Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 23 aprilie 2010

114 Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,sondaj privind forta de munca,accesat in data de 23 aprilie 2010

Ţara%

SK 91,8CZ 91,2PL 91,1SI 90,5SE 87,5LT 87,5AT 85,9IE 85,8EL 84,1HU 83,4FI 83,4FR 82,6EE 82,6BE 81,8CY 80,4LV 79,9UK 78,2

UE-27 77,4DK 77,1BG 76,5RO 76,0NL 75,6IT 73,6DE 71,5LU 71,1ES 61,8MT 53,7PT 49,0

Fig.8

Uniunea Europeană îşi doreşte să promoveze valorile umaniste şi progresiste şi

să garanteze că fiinţa umană este stăpânul şi nu victima schimbărilor majore care au loc

la nivel global. Nevoile cetăţenilor nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul

mecanismelor de piaţă şi nici nu pot fi impuse în mod unilateral.

De aceea, Uniunea Europeană pledează pentru acea viziune a omenirii sau acel

model de societate care este susţinut de majoritatea cetăţenilor săi. Europenii se

mândresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numără drepturile omului,

solidaritatea socială, libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creşterii

economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversităţii culturale, lingvistice şi

religioase şi o sinteză armonioasă a tradiţiei şi a progresului.

Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA)115

Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport a fost creată în

anul 2006, este situată la Bruxelles şi gestionează fondurile comunitare consacrate

promovării programului reţelei transeuropene de transport (RTE –T) şi proiectele puse în

aplicare de acest program.

Transportul şi energia sunt factori vitali pentru economia UE. Europenii şi

produsele pe care le consumă în cantitate şi varietate din ce în ce mai mare sunt

transportate dintr-o parte în alta a continentului prin toate modalităţile de transport, dar

în special prin transport rutier.Pe măsură ce economia se dezvoltă, creşte şi cererea în

domeniul transportului şi al energiei. Dar această creştere duce la probleme legate de

congestionarea traficului rutier şi la un consum de carburanţi mai mare, fenomene care,

la rândul lor, duc la creşterea poluării. Acestea sunt probleme care afectează întreaga

Europă şi care solicită soluţii la nivel european adoptate în cadrul UE. Dezvoltarea

durabilă reprezintă o prioritate majoră pentru UE, care ia în considerare preocupările

legate de mediu în elaborarea tuturor politicilor sale.

Căile ferate şi căile navigabile interioare (fluvii şi canale), odinioară atât de

importante pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor în Europa, sunt folosite astăzi

doar pentru o mică parte din transporturi. Trei sferturi din transportul de mărfuri în

Uniune se efectuează în prezent pe căile rutiere, şi în acelaşi mod se deplasează mai mult

de trei sferturi din călători.

Previziunile arată că transportul rutier va rămâne, fără doar şi poate, cel mai

important mijloc de deplasare pentru călători şi că transportul pe cale aeriană va

continua să se extindă116. Pentru a fluidiza traficul rutier şi a îmbunătăţi calitatea 115 Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan.op.cit.p.114116 Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,op.cit.,Manuscris finalizat

mediului înconjurător, UE îşi încurajează cetăţenii să se deplaseze cu mijloace de

transport în comun şi îndeamnă firmele de transport să recurgă la trenuri, ambarcaţiuni şi

nave pentru transportul mărfurilor.

Pentru a rezolva problema congestionării în aeroporturile europene, UE

elaborează un sistem de gestionare a traficului aerian („cerul unic european”).

Utilizarea a patru mijloace de transport de pasageri în UE-25, ca procentaj din transportul total de pasageri, calculat în pasageri/km (2000, 2010 şi 2030)117

Transport rutier în comun

Autoturisme personale

Transport feroviar

Transport aerian

2000 8,9 77,8 7,3 5,42010 8,7 76,6 7,8 6,32030 7,3 74,7 7,7 9,7

Fig.9

Transport rutier în comun Autoturisme personale Transport feroviar Transport aerian.

Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii în

domeniul transporturilor terestre, în special accesul liber pe piaţa transporturilor

internaţionale şi activităţile de cabotaj, care constau în a permite accesul

transportatorilor nerezidenţi pe piaţa naţională de transport a statelor membre ale Uniunii

Europene. Au fost luate decizii în vederea armonizării condiţiilor de concurenţă în

domeniul transporturilor rutiere, în special a condiţiilor privind accesul la profesie şi la

piaţa de muncă, libertatea de stabilire şi de a presta servicii, timpul de conducere şi

siguranţa rutieră.

Politica comună în ceea ce priveşte transportul aerian trebuie să facă faţă efectelor

concurenţei mondiale. Liberalizarea spaţiilor aeriene europene este realizată în etape,

rezultatul acestui fapt fiind o mai mare flexibilitate a modului în care marile companii

aeriene îşi împart între ele aceste spaţii, accesul reciproc pe pieţe şi libertatea fixării

in mai 2007,p.48117 Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?

tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 25 aprilie2010

tarifelor. La aceasta se adaugă clauzele de protecţie referitoare la responsabilităţile

serviciului public aerian şi la imperativele amenajării teritoriului. Concurenţa sporită a

determinat o scădere a preţurilor la biletele de avion, facilitând astfel transportul aerian.

Transporturile maritime sunt supuse regulilor concurenţei care se aplică atât

armatorilor europeni, cât şi celor care navighează sub pavilionul unor state terţe. Aceste

reguli vizează combaterea politicilor tarifare neloiale (pavilioane de complezenţă), dar,

de asemenea, urmăresc să facă faţă gravelor dificultăţi cu care se confruntă industria

şantierelor navale din Europa.

2.6. Agenţia Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)118

A luat fiinţă în anul 2008, preluând sarcinile vechii Agenţii Executive pentru Programul

de Sănătate Publică (PHEA), la care s-au adăugat domeniile protecţiei consumatorului şi

a siguranţei alimentare, mandatul său fiind extins până în anul 2015.

Cu toate că europenii trăiesc mai mult şi sunt mai sănătoşi, ei ar putea face

eforturi şi mai mari pentru a se proteja de cele două cauze principale ale decesului -

afecţiunile cardiace şi cancerul. Un stil de viaţă sănătos şi activ constituie un factor

pozitiv. Fumatul, proastele obiceiuri alimentare şi sedentarismul se numără printre

factorii care cresc riscul de afecţiuni cardiace ischemice, afecţiuni care comportă un

aport insuficient al sângelui la inimă, din cauza vaselor sanguine obturate sau

deteriorate.

În UE, aceste afecţiuni sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei, iar proporţia

populaţiei afectate variază în mare măsură de la o ţară la alta. În 2004, Ungaria a

înregistrat cea mai ridicată rată de mortalitate ca urmare a cazurilor de cancer, atât la

bărbaţi, cât şi la femei. Franţa a înregistrat cea mai scăzută rată de mortalitate ca urmare

a afecţiunilor cardiace ischemice în cazul ambelor sexe.

Decese cauzate de cancer (tumori maligne) şi de afecţiuni cardiace ischemice în EU-25 la 100 000 de locuitori (2004)119

118 Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan,op.cit.,p.114119 Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?

tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 28 aprilie 2010

Bărbaţi Femei

Cancer286,6 212,0

Afecţiuni cardiace

ischemce

157,0 137,3

Fig.10

Exerciţiul fizic este benefic pentru sănătate. Un sondaj Eurobarometru publicat în

noiembrie 2006 a arătat că 64 % 120din populaţia UE a desfăşurat o activitate fizică în

cursul unei săptămâni obişnuite. Prima pe listă este Finlanda, unde 83 % dintre

persoanele chestionate au răspuns că desfăşoară activităţi pentru recreere, culturale şi

sportive. Pe locul doi s-au situat olandezii, cu 79 % şi lituanienii, cu 78 %121. Cel mai

puţin activi au fost portughezii, urmaţi de români şi de maltezi122.

În general, numărul bărbaţilor este mai mare decât cel al femeilor în ceea ce

priveşte desfăşurarea activităţilor sportive, iar activitatea fizică este mai frecventă în

cazul tinerilor.

Tabelul arată procentajul persoanelor chestionate în fiecare ţară UE care au

răspuns că nu desfăşoară activităţi fizice pe parcursul unei săptămâni.

Procentajul persoanelor chestionate în UE-27 care nu desfăşoară activităţi sportive în mod regulat (2006)123

Ţara%

PT 54RO 52MT 50EL 49FR 43HU 42EE 41CY 41

120 Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,op.cit.,Manuscris finalizat in mai 2007,p.22

121 Ibidem.122 http://europa.eu/abc/keyfigures/qualityoflife/healthy/index_ro.htm,accesat in data de 28 martie 2010123 Sursa:http://europa.eu/abc/keyfigures/qualityoflife/healthy/index_ro.htm,Eurobarometru,accesat in

data de 28 martie 20101

PL 41UK 39ES 39IT 38BE 37CZ 37DK 37BG 36SK 36LU 30SE 29LV 27SI 27IE 27AT 24DE 24LT 22NL 21FI 17

Fig.11