UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR”, TÂRGU-MUREŞ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR

- PREZENT ŞI PERSPECTIVE

~ LUCRARE DE DIPLOMĂ~

Coordonator ştiinţific: Absolvent:

Prof. Univ. Dr. Cistelecan Lazăr Borz Alina Elena

TÂRGU-MUREŞ

2007

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………….4

Cap.1 Conţinutul, necesitatea şi rolul transportului auto……………………...6

1.1.Conţinutul transportului auto………………………………………………6

1.2.Formele de transport……………………………………………………….8

1.3.Necesitatea transportului………………………………………………….10

1.4.Rolul transportului………………………………………………………..11

Cap.2 Riscul în transporturi…………………………………………………….12

2.1.Conceptul de risc………………………………………………………….12

2.2.Riscul în asigurări…………………………………………………………16

2.3.Riscul în transportul auto………………………………………………….18

2.4.Identificarea, analiza, prevenirea şi reducerea riscurilor…………………...21

Cap.3 Mecanismul asigurărilor de autovehicule………………………………..24

3.1.Istoria asigurărilor auto…………………………………………………….24

3.2.Evoluţia primelor brute încasate în România, din asigurările……………....26

facultative de autovehicule, în perioada 2003-2005

3.3.Mijloace legale de stimulare/sancţionare a asiguratului……………………28

pentru numărul de evenimente rutiere

3.4.Conţinutul şi tehnica asigurărilor autocasco………………………………..29

3.4.1.Elementele tehnice ale asigurării……………………………………..29

3.4.2.Mecanismul derulării asigurării………………………………………47

3.4.3.Alte asigurări privind autovehiculele…………………………………50

3.4.4.Constatarea, evaluarea pagubelor şi stabilirea………………………..57

despăgubirilor la autovehicule asigurate

2

Cap.4 Investigaţii şi studiu de caz privind asigurarea…………………………..64

de autovehicule la S.C. ASIROM S.A.

4.1.O prezentare sintetică a S.C. ASIROM S.A………………………………..64

4.2.Principalii indicatori ai S.C. ASIROM S.A………………………………...69

4.3.Asigurările de transport auto în portofoliul S.C. ASIROM S.A……………72

4.4.Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor efectuate……………………….77

4.5.Aspecte ale gradului de informatizare a evidenţei asigurărilor……………..83

4.6.Studiu de caz la S.C. ASIROM S.A. privind asigurarea……………………90

facultativă pentru avarăă şi furt a autovehiculelor

Cap.5 Concluzii…………………………………………………………………….95

Bibliografie…………………………………………………………………………97

Anexe

INTRODUCERE

Îmbunătăţirea situaţiei rutiere reprezintă un interes maxim pentru societăţile de

asigurare care practică asigurări auto de diferite clase, aceasta deoarece se diminuează

neprofitabilitatea acestui tip de asigurare.

Oricât am aprecia tendinţa de scădere a accidentelor de circulaţie care produc moartea

persoanei, totuşi trebuie să admitem că nesiguranţa rutieră afectează încă ţările aflate în

tranziţie. Accidentele de circulaţie care au drept rezultat, în numeroase cazuri, pierderi de vieţi

omeneşti şi distrugeri de proprietăţi, afectează direct şi situaţiile financiare ale societăţilor de

asigurare. Acestea au fost nevoite să plătească daune pentru vătămări corporale şi pentru

proprietăţile afectate de accidentele rutiere mult mai mari decât la alte clase de asigurări.

În zona interesului pentru îmbunătăţirea siguranţei rutiere se regăseşte fără îndoială şi

industria asigurărilor. Informaţiile şi statisticile reflectă prezenţa asigurărilor în eforturile ce

se fac pentru îmbunătăţirea siguranţei rutiere, prin ceea ce este specific activităţii acestora, şi

anume legislaţia specială, politica de contractare a asigurărilor, şi nu în ultimul rând dotarea

tehnico-informaţională pe care o au şi legăturile cu organismele de organizare şi de control al

traficului rutier.

Societăţile de asigurare din România sunt şi ele direct interesate de creşterea siguranţei

rutiere şi sunt destul de interesate de implicarea în acţiuni specifice acestui domeniu, pentru a

contribui la stabilizarea şi la securizarea traficului rutier. Societăţile de asigurare se

constituie şi funcţionează după reglementări speciale care stabilesc limitele economico-

juridice ce trebuie sa le îndeplinească pentru a rămâne pe piaţa asigurărilor în general şi pe

cea a asigurărilor de autovehicule sau în legătură cu autovehicule participante la traficul

rutier, în special. Căci, pe lângă cerinţele minime de capital social, subscris şi vărsat,

calitatea socio-profesională a acţionarilor, plata la zi a taxelor de autorizare şi funcţionare,

constituirea şi menţinerea de rezerve tehnice pentru crearea potenţialului de indemnizare a

păgubiţilor, fie ei asiguraţi sau terţi păgubiţi, societăţile de asigurare trebuie să dispună şi

autorizare specială, dată de organul de supraveghere a asigurărilor, pentru a putea practica

asigurarea de răspundere civilă pentru daunele produse terţilor din accidente de autovehicule.

De multe ori ne punem întrebări, de ce şi când avem nevoie de o asigurare auto.

Oare merită, în general să te asiguri sau să-ţi asiguri bunurile pe care le ai în patrimoniu?

Da! Acesta ar trebui să fie răspunsul.

4

De ce avem nevoie de o asigurare auto?

Deţinerea şi conducerea unui autoturism implică asumarea anumitor riscuri.

Acestea apar cel mai frecvent în circulaţie şi pot consta în:

■ Avarierea autoturismului propriu;

■ Avarierea unui alt autovehicul;

■ Avarierea sau distrugerea unor bunuri;

■ Accidentarea noastră sau a altor persoane din autoturismul pe care îl

conducem;

■ Accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în accidentul de

circulaţie sau a unui pieton.

Dar autoturismul propriu poate fi avariat sau distrus şi pe timpul staţionării în garaj,

în parcare, de către forţe naturale sau poate fi obiectul unui furt.

Toate aceste elemente ne afectează bugetul şi este posibil să ajungem în situaţia de

a nu putea folosi autoturismul un timp îndelungat din cauza costurilor ridicate ale unei

reparaţii, fără a mai vorbi de înlocuirea acestuia. Cei aflaţi în asemenea situaţii nedorite

îşi vor da seama că o asigurare auto ar fi fost salvatoare.

Când avem nevoie de o asigurare auto?

Cel mai potrivit moment pentru achiziţionarea unei astfel de poliţe este cel al

cumpărării autoturismului nou sau second-hand, altfel spus înainte de folosirea acestuia în

circulaţie. Dacă aveţi deja un autoturism şi nu sunteţi în posesia unei poliţe de asigurare

auto cel mai bine ar fi să o cumpăraţi.... astăzi.

În legătură cu asigurarea sau nu a vieţii/bunului ne apar întotdeauna întrebări şi

suspiciuni referitor la: Cum aleg opţiunile poliţei? Cum aleg un contract de

asigurare? Cum solicit o despăgubire? Oare pot avea încredere în societatea respectivă

de asigurări? Cât mă costă o poliţă de asigurare auto?20

Toate aceste întrebări le poţi găsi pe site-urile oficiale ale diferitor societăţi de

asigurare. Fapt care impune costuri foarte mici şi timp minim. Prin această modalitate poţi

să-ţi calculezi prima de asigurare la suma de asigurat, desigur prin încercări la infinit. Sau o

altă posibilitate este de a merge direct la o societate de asigurare.

20 www.finanţebănciasigurări.ro5

CAPITOLUL 1

Conţinutul, necesitatea şi rolul transportului auto.

„ Un sistem eficient de transport reprezintă, în mod cert, fundamentul vieţii fiecăruia

dintre noi"

Neil Kinnock

1.1. Conţinutul transportului auto.

Încă din secolul XIX, legăturile dintre economia naţională, în general (industrie în

mod special) şi transporturi, au făcut obiectul a numeroase cercetări teoretice. În 1850,

Kohl studia relaţia dintre repartiţia geografică a resurselor naturale şi structura reţelelor

de transport. în 1885, Ravenstein, plecând de la studierea fluxurilor de circulaţie, schiţa

ceea ce astăzi constituie baza analizei repartiţiei de trafic: modelul gravitaţional. Ideea a

fost reluată de Lill în 1891, care a formulat „legea fundamentală a călătoriei" aplicând-o la

planificarea construcţiei căilor ferate din Imperiul Austro - Ungar.

Până la jumătatea secolului XX, calculul investiţiilor legate de infrastructură nu

intra în categoria problemelor importante. Puternicele raporturi existente între preţuri şi

economiile de scară au atras însă curând atenţia economiştilor. Astfel, transporturile au fost

din nou în centrul unor dezbateri de politică economică. Cu această ocazie, de o deosebită

importanţă a fost introducerea în analiza generală a unor noi concepte teoretice, iar în

particular a celor legate de pieţele contestabile şi de producţia multiplă. Astfel un anumit

număr de concepte generale, adoptate iniţial pentru rezolvarea unor probleme specifice

din domeniul transporturilor, au fost integrate ulterior în teoriile generale de calcul

economic.2

Toate aceste observaţii pe marginea istoricului şi evoluţiei teoriei economice a

transporturilor nu au urmărit decât să evidenţieze modul în care acestea se diferenţiază de

alte sectoare economice şi faptul că analiza sectorului a stat, nu de puţine ori, la baza

elaborării unor concepte specifice, ulterior generalizate pentru întreaga economie. Din

această perspectivă, analiza comportamentului acestora, reprezintă esenţa teoriei

economice a sectorului.

2 Fistung D. „Transporturi. Teorie economică, ecologică, legislaţie ", ed. ALL BECK Bucureşti, 1999, p. 6-7.

6

Actualmente, politica economică din domeniul transporturilor este exercitată de

către Guvern prin Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.Obiectivul

strategic actual al politicii economice în domeniul transporturilor îl constituie accelerarea

restructurării şi dezvoltării economiei româneşti prin asigurarea unor condiţii de dezvoltare

sigure în traficul intern şi internaţional de mărfuri şi persoane şi totodată prin crearea

condiţiilor de integrare a sistemului românesc de transport în viitor sistem european unic.

Politica economică în transporturi are la bază, în acest scop, următoarele principii3:

- libertatea de acţiune a întreprinderilor de transport;

- tratamentul egal, de către stat faţă de toate întreprinderile şi modurile de

transport;

- sprijinirea liberei alegeri a modului de transport de către clienţi;

- autonomia financiară şi managerială a întreprinderilor de transport;

- repartizarea echitabilă a investiţiilor publice către întregul sistem de transport,

potrivit intereselor populaţiei şi economiei naţionale în ansamblu;

- protejarea factorilor de mediu şi de sănătate a populaţiei şi asigurarea unor

condiţii pentru un transport eficient şi în maximă siguranţă.

Pe ansamblu, structura organizatorică sistemului de transport din cadrul Ministerului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cuprinde cele 6 moduri de transport (auto,

feroviar, aerian, naval - maritim şi fluvial - , combinat) care şi-au creat propriile activităţi

de întreţinere şi reparaţii mijloace, cale şi instalaţii, precum şi de supraveghere a circulaţiei

şi navigaţiei.

Particularităţile activităţii de transport, ca ramură independentă a producţiei

materiale, în raport cu celelalte sectoare ale economiei naţionale, sunt4:

a) definirea activităţii ca o continuare a proceselor productive, în sfera

circulatiei,ceea ce coincide cu un proces de producţie suplimentar, mijlocit de circulaţia

bunurilor şi persoanelor; transportul reprezintă un consum intermediar, faţă de

consumul final, la destinaţie;

b) specificitatea procesului de producţie constituit de deplasarea în mijloace

de producţie constituit de deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor care se

3 Alexa C, „Transporturi şi expediţii internaţionale", ed. ALL, Bucureşti, 19954 Fistung D., „Transporturi. Teorie economică, ecologică, legislaţie ", ed. All Beck, Bucureşti, 1999, op.cit., p.

3-4.

7

realizează prin intermediul unor mijloace de producţie speciale (mijloacele de transport şi

căile de rulare -infrastructură);

c) efectul util creat prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procesul

de transformare a proprietăţilor acestora, din punct de vedere chimic sau fizic);

d) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport;

e) existenţa, în numeroase situaţii, a unor activităţi cu randament

crescător,consumatorul trebuind astfel protejat împotriva unor eventuale abuzuri;

f) influenţa deosebită a infrastructurii transporturilor asupra geografiei

socio-economice, cunoscându-se că transportul este un mare consumator de spaţiu.

Prin caracteristicile sale şi în contextul politicii generale, transporturile din

România au fost concepute să rezolve necesităţile interne de deplasare în teritoriu a

mărfurilor şi populaţiei, de preluare mărfuri pe teritoriul ţării.

Specialitatea transporturilor constă de condiţionarea prestărilor de servicii în funcţie

de calitatea şi capacitatea infrastructurii. Din această cauză, din perspectiva cererii de

infrastructură a transporturilor, determinată de dezvoltarea economică, sunt mai importante

următoarele aspecte:

- deplasarea bunurilor şi/sau persoanelor faţă de activităţile economice şi sociale

- traficul de mărfuri şi călători;

- profil teritorial a activităţii de transport;

- subsisteme de transport.

În acest cadru, a fost creată infrastructura întregului sistem de transport (linii, staţii,

drumuri, porturi, aeroporturi) şi respectiv structura sa organizatorică şi funcţională.

1.2. Formele de transport.

Pe baza reglementărilor în vigoare, în România sunt legiferate următoarele categorii

de transport rutier:

A. Din punct de vedere al caracterului transportului:

1. Transporturi naţionale;

2. Transporturi internaţionale;

B. din punct de vedere al caracterului activităţii:

1. Transporturi în interes public;

2. Transporturi în interes propriu;

3. Activităţi conexe.

8

în acelaşi context, există clasificarea pe tipuri, după cum urmează:

A. Transporturi de mărfuri şi bunuri contra plată;

1.Transporturi de mărfuri contra plată:

a.Transporturi de mărfuri generale;

b.Transporturi de mărfuri perisabile;

c.Transporturi de mărfuri periculoase;

d.Transporturi de deşeuri şi gunoaie;

e.Transporturi de animale vii;

f.Transporturi de mărfuri cu mase şi dimensiuni depăşite;

g.Transporturi de produse agricole de câmp;

h. Transporturi de produse agroalimentare (neperisabile) la pieţe;

i. Transporturi în regim de „rent a car";

2.Transporturi speciale de mărfuri:

a.Transporturi de produse petroliere;

b.Transporturi de recipienţi şi butelii cu gaze lichefiate;

c.Transporturi de lichide alimentare;

d.Transporturi de faină în vrac;

e.Transporturi de ciment în vrac;

3.Transporturi de mărfuri şi bunuri cu autobasculante:

a.Transporturi de produse de carieră şi balastieră;

b.Transporturi de cărbuni;

c.Transporturi de produse de excavaţii din şantiere;

d.Alte categorii de transport.

4.Transporturi de mărfuri şi bunuri cu autovehicule specializate:

a.Transporturi de pâine;

b.Transporturi de efecte poştale;

c.Transporturi de presă;

d.Transporturi de valori şi bani;

e.Transporturi de intervenţie;

f.Transporturi de prefabricate;

g.Transporturi de cadavre umane

h. Transporturi de materiale radioactive;

i. Transporturi de materiale explozibile;

j. Transporturi de mobilă;9

k. Transporturi de confecţii pe umeraşe;

B.Transporturi de mărfuri şi bunuri:

1. Transporturi publice prin curse regulate;

2. Transporturi publice în regim de taxi;

3. Transporturi publice în regim de închiriere („rent a car");

4. Transporturi prin curse regulate, în convenţie;

5. Transporturi prin curse ocazionale, turistice.

C.Transporturi mixte de mărfuri şi persoane.

Conform aceloraşi reglementări prin transport rutier se înţelege orice operaţiune de

transport care se realizează cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, bunurilor şi

mărfurilor, chiar dacă vehiculul este, pe o anumită porţiune a drumului, transportat la

rândul său, pe/de un alt mijloc de transport; operaţiunile şi serviciile adiacente sau

conexe transporturilor rutiere sunt considerate operaţiuni de transport rutier.

Transport rutier public poate fi efectuat pe bază de contract, contra plată, da către

un agent economic titular al licenţei obţinute, având ca obiect de activitate transportul

rutier şi care deţine, în proprietate sau cu chirie, vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de

transport a cestora.

Transportul rutier în folos propriu este efectuat fără încasarea unui tarif sau a

echivalentului în natură ori în servicii al acestuia.

Transporturile rutiere , în conformitate cu normele în vigoare, trebuie executate

doar cu vehicule a căror stare tehnică este conformă standardelor naţionale de siguranţă

rutieră şi protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnică periodică şi cu licenţa de

execuţie valabilă, iar certificarea tehnică, corespunzătoare clasei şi tipului de marfa şi/sau

persoane transportate.

1.3. Necesitatea transportului.

Apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti a impus, fără îndoială, şi nevoia de

transport. Omul primitiv trebuia să se deplaseze în căutarea hranei, mergând pe jos pentru

început, iar mai târziu folosindu-se de animale de povară (primele mijloace de transport),

sporind apoi gradual complexitatea activităţii.

În contextul formării societăţii industrializate, rolul atribuit procesului de transport

s-a adâncit, ajungând să exercite o influenţă orizontală asupra întregului sistem productiv.

Astfel transporturile structurează spaţiul marilor oraşe moderne, influenţând

10

implantarea întreprinderilor şi stimulând dezvoltarea schimburilor internaţionale.

A devenit astfel evident că transporturile reprezintă un adevărat sistem circulator

al economiei naţionale, cu o importanţă vitală în buna desfăşurare a activităţii economice,

orice dereglare sau defecţiune a acestui proces specific producând perturbaţii în diferitele

compartimente ale producţiei şi consumului5. Asigurarea aprovizionării fiecărei „celule"

economice, a fiecărei localităţi, desfacerea produselor pe piaţa internă şi pe pieţele externe,

mobilitatea populaţiei depind de modul în care transporturile răspund exigenţelor

activităţii conducând la numeroase şi permanente tendinţe şi evoluţii. Transporturile, în

evoluţia lor, au devenit plurimodale, internaţionale, mondiale. După producţia agricolă, în

stadiul atins de dezvoltarea socială, ele constituie o necesitate vitală.

1.4. Rolul transportului.

Transporturile nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei

multitudini de scopuri practice. Validarea oricărei mişcări în spaţiu a bunurilor şi

persoanelor depinde exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmează

a fi obţinute. Omul primitiv nu se deplasa şi nu ducea cu sine cele necesare fără un ţel

anume, iar societatea modernă de azi oferă nenumărate motivaţii cu privire la deplasarea

în timp şi spaţiu a oamenilor şi mărfurilor. De aceea, se poate afirma că transportul

influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar dezvoltarea echilibrată, armonioasă a

acestora, în pas cu cerinţele reproducţiei lărgite, constituie un obiectiv important al politicii

economice a oricărui stat.

Infrastructurile de transport sunt factori fundamentali ai dezvoltării economice.

Tendinţa generalizată de liberalizare progresivă a activităţilor economice şi de schimb

reciproc la nivel mondial contribuie la creşterea importanţei infrastructurilor în dezvoltarea

economică şi în calitatea vieţii.

În concluzie, se poate afirma că transportul reprezintă o activitate din sfera serviciilor

de tip special. Importanţa activităţii apare cu pregnanţă în sfera circulaţiei mărfurilor,

deoarece face posibilă efectuarea schimburilor economice prin legătura pe care a

realizează între producători şi consumatori. Rezultă că activitatea de transport are trăsături

comune cu toate celelalte activităţi economice, dar în acelaşi timp, prin natura şi specificul

său, se deosebeşte de toate.

5 Stoica M., „Implicaţii economice ale modernizării infrastructurii transporturilor", Bucureşti, 1996.

11

CAPITOLUL 2

Riscul în transporturi.

2.1. Conceptul de risc.

Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de

asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Definirea riscului este încă o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate,

întâlnim, astfel, multe definiţii ca: „obiect al asigurării, fie o persoană sau un lucru", „şansa

unei pierderi", „nesiguranţa privind rezultatul unei activităţi".

Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile,

oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie.

Încheierea unui contract de asigurare este o metodă de a ţine sub control aspectele

financiare ale unei situaţii viitoare necunoscute.

Dacă o persoană cumpără o poliţă de asigurare, el schimbă o situaţie de risc (în

cadrul căreia sunt posibile diferite consecinţe financiare) cu o situaţie de siguranţă

(certitudine) financiară, deoarece compania de asigurări garantează celui ce a cumpărat

asigurarea că, în condiţiile respectării anumitor clauze, prevăzute în contractul de

asigurare, situaţia sa financiară nu va fi afectată de apariţia sau neapariţia unor anumite

evenimente specificate.

Au fost scrise tratate cuprinzând multe pagini care se ocupă exclusiv de risc, iar

toate cursurile de asigurări au rezervate capitole distincte în care este abordat riscul ca

element important al contractului de asigurare. Din această perspectivă, voi prezenta în

continuare câteva aspecte legate de6 : natura riscului, tipuri de risc, relaţia dintre risc şi

asigurare, aversiunea faţă de risc.

Natura riscului :Riscul este prezent ori de câte ori fiinţele umane sunt incapabile să

ţină sub control sau să prevadă în mod perfect viitorul.

6 Galiceanu M., „Managementul Riscului II", în „Finanţe, Bănci, Asigurări”, nr. 4, , ed. Tribuna

Economică, Bucureşti, aprilie 2003, p. 62-64.

12

De exemplu, riscurile legate de deţinerea unei locuinţe provin din faptul că nimeni

nu poate şti cu siguranţă dacă casa respectivă va fi sau nu arsă din temelie, lovită de

trăsnet, inundată sau jefuită; casa nu poate fi aşadar protejată complet împotriva acestor

evenimente neprevăzute.

În mod asemănător există riscuri legate de derularea unei afaceri, deoarece nici un

om de afaceri nu poate garanta că el va realiza profituri şi nu pierderi.

Tipuri de risc:

Există câteva moduri de a privi riscul7:

1. Din punct de vedere al efectelor pe care le produc există:

- riscul fundamental - afectează fie societatea, în general, fie grupuri de

oameni şi nu poate fi ţinut sub control, nici măcar parţial, de către o singură persoană.

Acest risc este prezent în cazul forţelor din natură (calamităţi naturale etc.) sau din

economie (inflaţia, şomajul etc). Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu

şi, de cele mai multe ori, în timp, se consideră că ele sunt probleme ale societăţii

întregi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional.

- riscul particular - se referă la acele evenimente viitoare pe care le putem

ţine parţial sub control, deşi nu le putem prevedea. Ele provin, de exemplu, din

deciziile individului de a conduce/sau nu un autovehicul cu motor, de a conduce un

autocamion, de a traversa o stradă. Deoarece riscurile particulare intră în responsabilitatea

indivizilor, fiecare dintre aceştia trebuie să le suporte consecinţele şi cele mai multe

riscuri asigurabile sunt riscuri particulare.

2. Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilităţii, riscurile se pot clasifica

în două mari categorii:

1) Riscuri asigurabile , adică acelea pe care asigurătorii le preiau şi pentru care

oferă protecţie asiguraţilor. Ele se subdivid în:

- riscuri generale - cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare, etc.

- riscuri speciale - ce se pot produce ca urmare a acţiunii oamenilor.

2) Riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigurătorii nu le

acceptă; aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de

7 Ciurel Violeta „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. AII Beck, Bucureşti

2000, p. 33-36.

13

certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi

ascunse asigurătorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea

necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecinţele energiei atomice, faptele săvârşite cu

intenţie.

Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în "pachet" sub forma

"condiţiilor de asigurare" care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor

asigurate şi de riscurile incluse în asigurare.

Este foarte important de menţionat faptul că fiecare societate de asigurări are

libertatea de a-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi

pentru ea însăşi. Totodată, includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate

(general, special, exclus) nu are neapărat un caracter permanent. în funcţie de criteriile de

asigurabilitate menţionate, de dimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a

asigurătorului, este posibilă trecerea acestuia dintr-o categorie în alta. De exemplu, pe

piaţa asigurărilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat un risc special,

deci asigurabil, până în anul 1993, când a fost exclus din asigurare datorită frecvenţei

acestor acte din acea perioadă. S-a considerat că nu mai este un risc pentru care se poate

oferi protecţie prin asigurare deoarece nu mai îndeplinea condiţiile de asigurabilitate,

devenind, în optica asigurătorilor, un risc fundamental.

Măsurarea riscului.

Măsurarea riscului este dificil de realizat şi chiar experţii nu sunt de acord asupra

modului exact în care ea trebuie făcută. în consecinţă, au fost elaborate mai multe metode

de măsurare a riscului, însă mă voi limita doar la analiza a două dintre cele mai simple:

Prima metodă , denumită pragul minim de risc, examinează probabilitatea ca

pagubele să fie mai mari decât un anumit nivel dinainte stabilit.

Să presupunem că un individ decide că nu vrea să cheltuiască mai mult de 100 mii

lei pe an cu reparaţiile automobilului său. Aceasta înseamnă că el va cumpăra o maşină

pentru care probabilitatea ca valoarea reparaţiilor anuale să depăşească 100 mii lei este

mică.

În aceste condiţii va alege automobilul "B", deoarece 80% dintre maşinile

modelului "B" au costuri anuale cu reparaţiile mai mici de 100 mii lei şi numai 75% din

maşinile modelului "A" este, în aceste condiţii, probabilitatea de a avea costuri cu

reparaţiile mai mari decât 100 mii lei şi are, în consecinţă, valoarea de 25%, în timp ce

valoarea acestui indicator pentru modelul "B" are pragul minim de risc mai mic.14

A doua metodă de măsurare a riscului analizează aspectul consecinţelor,

considerând în esenţă că cu cât acest spectru este mai larg, cu atât riscul este mai mare.

Şi în acest caz se pare că modelul "B" prezintă riscuri mai mici, deoarece spectrul

costurilor sale de reparaţii se întinde de la 0 la 300 mii lei, în vreme ce pentru modelul "A"

acest domeniu atinge 400 mii lei pe an.

În paralel cu faptul că asigurarea ţine sub control riscul, în principal, transferarea

responsabilităţii privitoare de la o persoană la alta, ea poate influenţa riscul şi în mod direct

prin influenţarea probabilităţii de producere a unei pagube.

Acest lucru poate avea loc în două moduri opuse:

a) Asigurătorii i-ar putea încuraja pe deţinătorii de poliţe de asigurare

să fie mai grijulii, recompensându-i pe aceia ale căror pierderi sunt mai mici. De

asemenea, asigurătorii ar putea oferi consultanţă privitoare la modul de a evita pagubele.

b) Pe de altă parte, deţinătorii de poliţe de asigurare ar putea fie să-

şi cauzeze în mod deliberat pagube pentru a obţine bani de la asigurători, fie să fie mai

puţin grijulii datorită existenţei protecţiei prin asigurare. Acest comportament este

numit risc moral.

Riscul moral apare atunci când contracararea unei asigurări schimbă

comportamentul asiguratului într-un asemenea mod încât, fie mărimea pagubei, fie

probabilitatea ca pagubă să se producă, cresc. Dificultatea problemei legată de riscul moral

stă în aceea că asigurătorii nu pot şti dacă asiguratul este sau nu afectat. Totuşi, dacă, spre

exemplu, un asigurat solicită o sumă mare la asigurarea facultativă de autovehicule, va fi

probabil tratat cu o oarecare suspiciune. Reacţia standard a asigurătorilor la existenţa

potenţială a riscului moral constă în a cere asiguraţilor să suporte ei înşişi o parte din pagube,

lucru care se realizează prin utilizarea franşizei.

Aversiunea fată de risc .

Majoritatea oamenilor nu agreează riscul, ei preferă siguranţa. De exemplu, ce

preferaţi: să pierdeţi 100 mii lei sau să aveţi 50% şanse de a pierde 200 mii lei? Dacă

alegeţi prima posibilitate înseamnă că aveţi aversiune faţă de risc, deoarece preferaţi o

consecinţă sigură (o pierdere de 100 mii lei) uneia riscante (fie să pierdeţi 200 mii lei, fie să

nu pierdeţi nimic).

Oamenii cumpără asigurări pentru că ei au aversiune faţă de risc. De exemplu, o

persoană "X" a cumpărat o asigurare fapt care a preferat o pierdere sigură de 200 mii lei,

reprezentând prima de asigurare, riscului de a pierde fie nimic, fie sau autovehiculul în

15

valoare de 80 de milioane lei.

2.2. Riscul în asigurări.

Noţiunea de risc este specifică domeniului asigurărilor, constituind un element

esenţial al contractului de asigurare. Semnificaţiile noţiunii de risc în asigurări sunt variate.

Riscul reflectă gradul de probabilitate a ivirii unui pericol pentru care se încheie

asigurarea, iar alteori proporţiile răspunderii asigurătorului.

Riscul înseamnă obiectul asigurării, de asemenea evenimentul, - calamitatea

naturală sau accidentul - care poate produce pagube şi contra ivirii căruia acordă

acoperirea prin asigurare. Ca urmare, incendiul, grindina, decesul etc, constituie riscuri

asigurabile.

Noţiunea de risc în asigurări impune şi alte precizări. Mă refer mai întâi, la distincţia

dintre risc asigurat şi caz asigurat:

- Dacă evenimentul viitor şi nesigur, dar probabil, care poate genera prejudicii

la bunuri sau persoane se justifică a fi luat în seamă în activitatea de asigurare, atunci

acest eveniment poartă denumirea de risc asigurat.

- Asigurătorul este obligat la plată sau dezdăunare, (prin lege sau prin

contractul de asigurare), faţă de asigurat, a drepturilor decurgând din asigurare, numai

atunci când s-a ivit cazul asigurat .

În al doilea rând mă refer la selecţia şi antiselecţia (contraselecţia) riscurilor.

Selecţia riscurilor, constituie o măsură aplicată de asigurător conform căreia riscurile

deosebit de nefavorabile, grele, sau care afectează doar o parte din masa asigurabilă, fie că

nu se cuprind în, fie că se cuprind în condiţii deosebite, faţă de cele obişnuite. Selecţia poate

avea loc la instituirea formei de asigurare, sau pe parcurs, prin eliminarea fin asigurare a

riscurilor pe care practica le-a evidenţiat ca fiind nefavorabile. 21

Ar fi greşit să se creadă că selecţia este o măsură care se ia în interesul

asigurătorului. Aceasta poate, practic, acoperi orice risc, oricât de greu ar fi; totul se reduce

doar la stabilirea unei prime corespunzătoare riscului preluat. Prima poate fi, în teorie oricât

de mare.Este, deci, în interesul marii mase a populaţiei şi a unităţilor economice ca

primele să fie calculate cât mai mici cu putinţă, lucru care nu se poate realiza decât prin

selecţie .

21 Ciurel Violeta, „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale”, ed. All Beck, 2000, p.55-5816

Dar selecţia corespunde în mare măsura şi interesului general al economiei, dat fiind

17

rolul educativ şi de prevenire a pagubelor pe care îl are asigurarea9.

- Chiar prin punerea în aplicare a unei forme de asigurare facultativă, în care s-au stabilit

de la început anumite criterii de selecţie, se vor manifesta din primul moment tendinţe spre

antiselecţie; în general cu cât riscurile sunt mai defavorabile, cu atât ele se prezintă cu o mai

mare insistenţă spre a fi cuprinse în asigurarea respectivă. Este o constatare că omul îşi

asigură mai uşor un autovehicul despre care el ştie că are anumite deficienţe de natură

tehnică, decât un autovehicul pe care îl ştie într-o stare perfectă; la fel se procedează şi în

alte tipuri de asigurări. Această tendinţă spre antiselecţie, care constituie un specific al

asigurărilor facultative şi care un efect negativ asupra echilibrului financiar al

asigurătorului, trebuie combătută cu atenţie. Complexitatea manifestării riscurilor în viaţa

indivizilor, în economie şi societate a impus studiul statistic organizat şi conjugarea

eforturilor comune de apărare, într-un context mutual, deci prin asigurare.

Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist , fiind considerat ca o întâmplare

nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a

căror producere poate apare o pierdere.

Şansa presupune o abordare optimistă , sperându-se preponderent obţinerea unui

câştig.

Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie să îndeplinească o serie de criterii de

asigurabilitate, şi anume10:

Să fie calculabile, să poată determina probabilistic şi să se poată produce cu o

probabilitate cuprinsă între (0, 1);

Să nu poată fi evitate;

Să fie suportabile ca mărime şi ca frecvenţă, adică să poată fi suportate din

punct de vedere financiar de către asigurător;

Să fie compensatorii, adică asigurătorul să poată fi suportate din punct de

vedere a lor;

9 Galiceanu I., Galiceanu M. Cristea M. „Selecţia şi antiselecţia riscurilor în activitatea de asigurare", nr. 6, ed.

Tribuna Economică, Bucureşti, iunie 2001, p. 55-56.10Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000.

Să fie contractuale, adică să reprezinte protecţia prevăzută în contractul de

asigurare;

Altă clasificare ne sugerează că riscurile trebuie să respecte cel puţin patru condiţii11:

> Să fie măsurabil în termeni băneşti. Nu poţi cumpăra o asigurare care

să acopere pierderi care nu sunt măsurabile în bani. Obiectivul asigurării este de a

prezenta situaţia financiară a asiguratului şi este evident că această situaţie nu este afectată

de pierderi care nu au un echivalent bănesc, cum ar fi pierderea valorii sentimentale sau

pierderea bunelor maniere.

> Se asigură numai riscurile pure. în mod obişnuit asigurătorii nu

permit asigurarea riscurilor speculative. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci un asigurat ar

putea avea întotdeauna garanţia succesului unei aventuri în afaceri, cum ar fi de pildă

trimiterea unei expediţii care să caute aur - oricât de mici ar fi şansele de succes ale

respectivei afaceri.

> Să existe un număr mare de expuneri independente. Asigurătorul trebuie

să fie capabil să adune un grup suficient de mare de unităţi de expunere separate şi

independente care sunt supuse, în mare, la riscuri asemănătoare.

> Pierderile trebuie să fie fortuite. Din punct de vedere al

asigurătorului pierderile să fie accidentale sau neintenţionate.

2.3. Riscul în transportul auto.

Nu toate evenimentele ce pot provoca pierderi pot fi protejate de societăţi de

asigurare. Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie să îndeplinească condiţiile menţionate

anterior, şi deci apare logic ca producerea lui să nu depindă de un act intenţionat al

oricăruia dintre aceştia (furt, accident etc), să se producă drept urmare a "hazardului".

Diversitatea riscurilor la care sunt supuse vieţile omeneşti, proprietăţile de orice fel şi

activităţile desfăşurate obligă la o sistematizare a lor. Mai important este acest lucru din

punct de vedere al asigurătorilor, pentru a determina asigurabilitatea si preţul protecţiei

în funcţie de natura şi posibilele daune ce pot fi provocate. Există, astfel, mai multe criterii

11 Dr. Galiceanu L, Cristea M., „Risc şi asigurare", ed.Tribuna Economică, nr.15,, Bucureşti, iulie 1997, p. 20-21,

de clasificare, cele mai importante fiind prezentate anterior (vezi 2.1.).

Risc de transport terestru a autovehiculelor (casco).

Riscurile, pentru care se încheie asigurarea de avarii a autovehiculelor, pot fi

încadrate în următoarele grupe:

a. Riscuri generale (elementare) care se întâlnesc şi la alte categorii de

bunuri,aşa fiind: incendiul, trăsnetul, explozia (inclusiv efectele indirecte ale acesteia),

grindina,inundaţia, furtuna, uraganul, cutremurul de pământ, prăbuşirea sau alunecarea

de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă, căderea unor

corpuri pe autovehicule sau pe construcţia în care se află autovehiculul etc;

b. Riscuri specifice (de circulaţie), respectiv averii sau stricăciuni,

distrugeri accidentale generate de: ciocniri (coliziuni), loviri, izbiri cu alte vehicule sau cu

diverse alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului

asigurat, zgâriere, căderea autovehiculului (în prăpastie, în apă, în timpul transportării,

cădere din cauza ruperii podului, cădere pe autovehicul a unor corpuri - copaci, blocuri de

gheaţă, zăpadă, bolovani), derapare, răsturnare etc;

c. Riscul de furt al autovehiculului ori a unor părţi componente sau piese

ale acestuia. Unele societăţi de asigurare, ca de pildă ASIROM S.A. încheie asigurare în

două forme: parţială şi totală. Asigurarea parţială acoperă riscurile generale precum şi

riscul de furt şi pagube generate de tentativa de furt. Asigurarea totală cuprinde în plus

riscurile de avarii de circulaţie a autovehiculelor.

Cu privire la riscurile asigurate pentru avarii la autovehicule se impun

câteva precizări12:

1. În caz de incendiu riscul asigurat include şi pagubele produse ca

urmare deprecierii calitative a componentelor autovehiculului prin afumare, pătare,

carbonizare, diverse distrugeri şi avarieri cauzate de apă precum şi ca urmare a măsurilor

luate în timpul producerii cazului asigurat în vederea salvării autovehiculului sau a

construcţiei în care acesta se află.

2. În caz de trăsnet sau explozie, riscul asigurabil se extinde şi la cazul în

care evenimentul s-a produs la distanţă de autovehiculul respectiv.

3. În caz de inundaţie, riscul asigurat are în vedere şi pagubele cauzate ca

12 Cistelecan Lazăr, „Asigurări”, ed. Universitatea „Petru Maior” , Tg-Mureş, 2004, op. cit., p. 289-290.

urmare acoperirii locului în care se află autovehiculul cu un strat de apă provenit din

orice cauză, precum şi cele provocate de acţiunea mecanică a apelor curgătoare sau a

obiectelor purtate de ape.

4. În cazul riscurilor generale, se acordă despăgubiri şi pentru pagubele

produse autovehiculului prin efectele (cum sunt: prăbuşirea pe autovehicul a unui

copac lovit de trăsnet, acţiunea mecanică a obiectelor purtate de furtună sau

uragan,dărâmareaacoperişurilor etc).

5. În cazul autovehiculelor dotate cu instalaţii speciale (aparate de

radio, casetofoane, centuri de siguranţă, televizoare, anvelope, camere, scule, truse de

prim ajutor etc), montate pe, sau existente în autovehicul, riscul asigurat cuprinde şi

pagubele cauzate de producerea evenimentului asigurat la aceste dotări ale autovehiculului.

6. Riscul asigurat are în sfera sa de cuprindere şi cheltuielile ocazionate

cu transportul autovehiculului de la locul producerii avariilor la atelierul de reparaţii sau la

locul de adăpostire, precum şi cheltuielile aferente luării unor măsuri de limitare a pagubelor

sau de salvare a autovehiculului..

7. În caz de furt, riscul asigurat priveşte:

a. Furtul autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia;

b. Pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare furtului sau

tentativei de furt a autovehiculului, a unor componente sau piese ale acestuia ori a unor

bunuri din autovehicul;

c. Pagube produse construcţiei sau încăperii, proprietatea asiguratului, în care

se afla autovehiculul, ca urmare furtului sau tentativei de furt prin efracţie.

De remarcat este faptul că nu se cuprind în sfera riscurilor asigurate pentru avarii la

autovehicule o serie de evenimente cum sunt:

a. Ruperea arcurilor sau amortizoarelor telescopice, a supapelor, arborelui

cotit, barei de direcţie, crucilor cardanice, spargerea pistoanelor, explozia pneurilor în

timpul mersului, griparea motorului, topirea lagărelor, deteriorarea rulmenţilor, defecte de

fabricaţie ale materialelor din care sunt confecţionate unele piese, întrucât asemenea riscuri

se datorează modului de funcţionare, întrebuinţare şi uzură a autovehiculului.

b. Riscurile generatoare de avarii şi pagube ca urmare influenţei

temperaturii asupra motorului autovehiculului, insuficientei ungeri, supraîncălzirii;

c. Reducerea valorii autovehiculului după efectuarea unor reparaţii, trepidaţii

ale autovehiculului, pagube produse prin acţiunea curentului electric, în timpul mersului,

asupra instalaţiei electrice, dinamului, electromotorului etc;

d. Riscul producerii unor pagube la părţile componente de rezervă ale

autovehiculului ca: huse, prelate, carburant şi alte bunuri existente în autovehicul.

După cum se poate constata, avariile la autovehicule, pot fi generate de o serie de riscuri

generale, comune altor bunuri, alături de care operează o serie de riscuri specifice, fapt care a

impus instituirea acestei forme de asigurare distinctă, asigurarea auto-casco. Această formă

de asigurare a fost concepută în diferite variante, pentru a satisface nevoile şi

preferinţele unor variate grupe de posesori de mijloace de transport auto. Aceste variante

diferă după sfera riscurilor cuprins în asigurare şi a nivelului cotelor tarifare de prime de

asigurare. 13

2.4. Identificarea, analiza, prevenirea şi reducerea riscurilor

Oricine are nevoie de protecţie, indiferent dacă ne gândim la o persoane fizice sau

persoane juridice. în timpul unei vieţi întregi se acumulează o serie de bunuri, de valori,

agonisite cu multă trudă, care pot dispărea într-o clipă în urma unui incendiu, a unui

cutremur, a unui furt sau a unui alt motiv. Pierderea financiară rezultată nu poate fi

compensată pe altă cale decât prin asigurare. In acelaşi timp, integritatea fizică, sănătatea,

capacitatea de muncă pot fi şi ele afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei

activităţi şi, deci, la lipsa unui venit. Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuinţe,

asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada de pensionare se pot realiza tot prin

asigurare. Cât despre asigurarea de viaţă, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a

fiecăruia, oferind protecţia financiară a familiei, a dependenţilor sau a celor apropiaţi în

cazul decesului persoanei asigurate, în paralel cu alte avantaje pe care asigurătorii le pot oferi

- economisire, pensie, investiţii şi altele.14

În ţările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a educaţiei, a tradiţiei şi chiar a

vieţii, în timp ce în România, în prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educaţie la

nivelul întregii populaţii în acest domeniu.

13 Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, 2004, Tg-Mureş, op.cit.29014Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000.

Deoarece problematica riscului în asigurări este complexă, în primul rând se pune

problematica identificării riscurilor.15

Rezolvarea revine prioritar deţinătorilor de bunuri şi avere, persoane fizice şi juridice.

Legea 31/1990 precizează răspunderile pe care le au managerii societăţilor comerciale, adică ei

trebuie să ia toate măsurile pentru funcţionarea normală a societăţii şi gosopdărirea

patrimoniului, în vederea obţinerii de profit. Acest fapt implică organizarea constructivă şi

funcţională a societăţii în aşa fel încât să poată fi identificaţi factorii de risc. Identificarea

riscurilor, sub spectru cărora se află orice activitate economică, constituie obligaţia fiecărui

angajat în parte.

Analiza riscurilor are un caracter obiectiv. În perspectiva asiguraţilor, analiza riscurilor

constituie un argument pentru a lua măsuri de protecţie a bunurilor, ca şi pentru a promova

diferite forme de asigurare.

Din punctul de vedere al asigurătorilor-societăţile de asigurare, analiza riscurilor poate

servi atragerii în asigurare a unor riscuri, stabilirii primelor de asigurare şi promovării unor

acţiuni pentru realizarea unor asigurări eficiente cu costuri cât mai reduse.

Formele de protecţie a oamenilor şi a bunurilor împotriva acţiunii forţelor distructive ale

naturii şi a accidentelor constau în: evitarea şi prevenirea riscurilor , limitarea pagubelor

generate de riscuri, crearea unor rezerve pentru acoperirea pagubelor şi preluarea riscurilor de

către un terţ, adică de către o societate specializată în asigurări.

Prevenirea sau evitarea riscurilor presupune o bună organizare a patrimoniului unităţilor

economice, asigurarea pazei şi integrităţii bunurilor, crearea condiţiilor de siguranţă în

funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor tehnice, promovarea unor măsuri de asigurare a

sănătăţii publice şi de creştere a loialităţii fiecărui angajat faţă de economia şi interesele firmei .

Având în vedere faptul ca riscurile rutiere sunt în creştere, trebuie elaborate măsuri care

vizează îmbunătăţirea parametrilor de funcţionare a autovehiculelor: creşterea capacităţii de

frânare a autovehiculelor, creşterea calităţii pneurilor, refacerea drumurilor şi modernizarea lor,

iluminatul drumurilor pe timp de noapte, folosirea centurilor de siguranţă, creşterea

responsabilităţii în conducerea autovehiculelor.

De exemplu, protecţia împotriva incendiilor asupra autovehiculelor se traduce

în achiziţionarea unor bunuri prin care să se poată limita rapid consecinţele

evenimentului, în instruirea personalului astfel încât să se reducă la minimum

15 Cistelecan L., „Asigurări” ed. Universitatea „Petru Maior”, 2004, Tg-Mureş, op.cit.59

probabilitatea de producere a fenomenului prin neglijenţă sau poate necesita chiar

angajarea unei persoane specializate în acest domeniu.

O alternativă la toate cele trei forme de protecţie este transferul riscului asupra

unei societăţi de asigurări.

De asemenea, putem să includem în rândul soluţiilor de protecţie a riscurilor, însăşi

asigurarea propriu-zisă, forma cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în

practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi

variată de riscuri. Asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică/juridică,

prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru cate obţine

protecţia asigurătorului. Pentru această protecţie, asiguratul plăteşte asigurătorului o sumă

de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor

asigurate, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite.

Orice societate de asigurări trebuie să dispună de un plan de prevenire a

riscurilor, pe care să îl propună clienţilor săi, existenţi şi potenţiali16.

Un plan eficace de prevenire a riscurilor1. Măsuri de prevenire a

pierderilor:

- Buna întreţinere şi depozitarea corespunzătoare materiilor prime şi materialelor; -

Restricţii în privinţa fumatului; - întreţinerea corespunzătoare a spaţiului şi a

echipamentului ce asigură buna funcţionare a activităţii respective.

2. Măsuri de reducere a

pierderilor:

- Instalarea şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor automate de stingere a

ncendiilor; - Montarea unor aparate, pentru cazuri de urgenţă, cum ar fi echipamente

sau dispozitive specifice pentru prevenirea inundaţiilor, pentru îndepărtarea zăpezii,

combaterea dăunătorilor etc.

3. Acţiuni de recuperare

postcriză (după încetarea

fenomenului asigurat).

- Să cureţe, să consolideze şi să refacă echipamentul şi clădirile afectate într-un nterval

de timp cât mai scurt posibil; - Să stabilească un termen pentru reluarea normală a

tuturor operaţiunilor.

16 Constantinescu Dan Anghel, „ Tratat de asigurări", Bucureşti, 1999, p. 472.

CAPITOLUL 3

Mecanismul asigurărilor de autovehicule.

„New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor;fără asigurări, n-ar exista zgârie-

nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un

plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist n-ar investi

milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară şe-ar putea transforma

în scrum; fără asigurări, nimeni n-ar circula cu automobilul pe străzi.

Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă să dea peste un

Dieton. "

Neil Kinnock

3.1. Istoria asigurărilor auto.

Asigurările auto au apărut pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, fiind

incluse în categoria asigurărilor de accidente. În a doua jumătate a secolului, odată cu

dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creşterea vertiginoasă a numărului de maşini şi cu

diversitatea acestora, asigurările de autovehicule s-au desprins din grupa asigurărilor de

accidente, devenind o categorie de asigurări de sine-stătătoare. Volumul primelor de

asigurare deja să fie mai mare decât totalul primelor de asigurare încasate din toate tipurile

de asigurări de accidente la un loc17.

La puţin timp după apariţia autovehiculelor, la sfârşitul secolului al XlX-lea, a apărut

nevoia de asigurare, deşi la vremea respectivă numărul autovehiculelor era foarte mic, iar

deţinerea unui autovehicul era un adevărat lux pe care şi-1 permiteau foarte puţini.

După Primul Război Mondial s-a constatat o creştere fără precedent a transporturilor

rutiere, datorată în mare parte revigorării economice şi dezvoltării ramurilor producătoare de

autovehicule şi motociclete. Odată cu dezvoltarea acestei modalităţi de transport a crescut şi

numărul accidentelor, iar lipsa asigurării a făcut de multe ori imposibilă despăgubirea pentru

pierderile materiale create terţilor, şi mai ales compensarea pentru rănirea sau decesul celor

accidentaţi.

17Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000. op. cit. p. 297-298.

În ultimii zeci de ani s-a putut constata o creştere "unică" a numărului de autovehicule

în întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puţin în

ţările dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creştere

vertiginoasă a asigurărilor de acest tip.

Asigurarea de transport auto se încadrează în sfera asigurărilor de bunuri pentru

riscuri produse pe teritoriul naţional şi care pot afecta mijloacele de transport ,î ncărcătura

sau ambele categorii de bunuri. Asigurarea de transport terestru este inclusă în

portofoliu multor societăţi de asigurare din ţara noastră.

Aspecte generale ale asigurării de transport .

În cadrul societăţilor de asigurare care oferă asigurări auto au fost studiate multe

probleme legate de asigurarea conducătorilor auto. Unii conducători auto întâmpină

dificultăţi în obţinerea asigurării pe care şi-o pot permite. Câteva dintre problemele

referitoare la asigurarea automobilelor sunt următoarele:

• Frecvenţa mare a accidentelor;

• Costurile ridicate pe care le implică accidentele;

• Pierderile mari din activitatea de subscriere;

• Iresponsabilitatea unor conducători auto;

• Disponibilitatea şi posibilitatea de cumpărare a unei poliţe de asigurare auto.

Conform datelor de la Institutul de Statistică din SUA, numărul de accidente auto din

anul 2000, este prezentat în tabelul 3.1.:

Tabelul 3.1

3.2. Evoluţia primelor brute încasate în România,din asigurările

facultative de autovehicule, în perioada 2003-2005.

Primele brute încasate din activităţile de asigurări facultative de autovehicule pe anul

2004 au reprezentat 1.044.101 ron adică o pondere din totalul de prime brute de 38,68%.

Conform acestei ponderi concluzionăm că asigurările auto deţin primul loc în topul

asigurărilor .

Figura 3.1.

Din analiza datelor prezentate în figura 3.1., se poate concluziona că în perioada 2002 -

2003 veniturile totale din primele brute de asigurare au înregistrat o creştere semnificativă.

Această creştere a fost determinată, pe de o parte, de faptul că nevoia de asigurare a

populaţiei a devenit efectivă iar, pe de altă parte, de rata crescută a inflaţiei în această

perioadă.

De asemenea se poate analiza faptul ca asigurările facultative de autovehicule

(CASCO) deţin ponderea cea mai mare, adică 28,68 % din totalul asigurărilor facultative.

Situaţie ce ne arată creşterea grijii populaţiei faţă de bunurile scumpe, adică autovehicule.

Este impresionant faptul că majoritatea populaţiei acordă mai multă importanţă bunurilor sale,

mai ales celor de o valoare ridicată, decât vieţii proprii. Mulţi dintre asigurători încearcă să

convingă potenţialii asiguraţi, că nu numai bunurile scumpe pe care le posedă trebuie

asigurate, dar şi viaţa proprie, deoarece aceasta se află sub incidenţa aceloraşi riscuri ca şi

bunurile lor, patrimoniul personal ca şi viaţa personală se află pe aceeaşi treaptă în faţa

riscurilor.

Primele 3 societăţi (ASIROM , Omniasig şi Allianz Tiriac) deţin un volum de prime

încasate de 2.173.845 ron (reprezentând 60.41% din totalul încasărilor pentru această

categorie de asigurări, figura 3.2.).

Ordinea în topul anului 2004 a

primelor încasate pentru asigurările directe

de autovehicule a suferit unele modificări si

anume: societatea Omniasig, cu un volum al

primelor de 299.147 ron a trecut pe locul 2,

care era deţinut in 2003 de societatea Astra,

aflata pe locul 4 în 2004, cu un

volum de prime încasate de 185.837,78 mii. lei.

În funcţie de primele încasate din asigurări directe de mijloace de transport terestru,

altele decât cele feroviare, pe anul 2003.19

Volumul primelor brute încasate din asigurări directe de cele 32 de societăţi care au

practicat aceasta clasa în anul 2003 a fost de 2.697.574 ron, reprezentând 37,82% din totalul

primelor brute încasate din asigurări directe generale. însă veniturile încasate de către cele

10 societăţi de asigurare sunt în valoare de 2.367.786 ron. Din datele prezentate se observa ca

primele trei societăţi au înregistrat o valoare a primelor încasate de 2.173.845 ron,

reprezentând o pondere de 62,44% (figura 3.3.) din totalul primelor brute încasate din

asigurări de transport terestru, altele decât cele feroviare.

Ca o concluzie, asigurările

facultative de autovehicule primele de

asigurare s-au cifrat în anul 2004 la

110.258 ron, în 2005 la 134.200 ron,

ceea ce reprezintă o creştere reală

faţă de anul anterior de 17.84%.

Figura 3.

3.

19 www.romasig.ro Conform "RAPORTULUI COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A

ASIGURĂRILOR PRIVIND ACTIVITATEA DESFĂŞURATA SI EVOLUŢIA PIEŢEI DE ASIGURĂRI IN

ANUL 2003"

Figura 3.2.

3.3. Mijloacele legale de stimulare/sancţionare a asiguratului pentru

numărul de evenimente rutiere.

Sistemul de stimulare/sancţionare cunoscut sub numele de BONUS - MALUS, este un

sistem de asigurare conform căruia asigurătorul acordă reduceri de primă celor asiguraţi care

nu au provocat accidente sau nu au ridicat pretenţii de despăgubiri în anul de asigurare20.

Reversul acestei situaţii constă în solicitarea de către asigurător a unei prime

suplimentare, dacă în cursul anului de asigurare, acel asigurat a fost actorul a numeroase

evenimente rutiere, care a dus la plata de Indemnizaţii de asigurare sau despăgubiri la terţii

păgubiţi.

În legislaţia României referitoare la asigurările auto, stimulentul (Bonus) a fost

posibil a fi acordat asiguraţilor, exclusiv în asigurarea facultativă auto pentru avarii şi furt,

deoarece asigurătorul stabileşte singur nivelul primei şi îl practică diferenţiat în funcţie de

interesul menţinerii unui asigurat în sfera sa de servicii, printre altele şi ca urmare a

disciplinei arătate pe perioada anului de asigurare, în sensul neproducerii de daune.

Spre deosebire de stimularea (Bonus), sancţionarea (Malus) nu se practică nici în

cazul asigurărilor auto pentru avarii şi furt, interesul pentru asigurare scăzut, concurenţa

neîngrădită şi lipsa unei dotări tehnice suficiente care să permită cunoaşterea de către toţi

asigurătorii a situaţiei accidentelor produse de un deţinător de autovehicule, împiedicând

materializarea acestui lucru.

După cum afirma directorul general al AGI România, domnul R.Mustatea, măsurile

administrative preliminare implementării sistemului bonus-malus în România, crearea unei

baze de date comuna tuturor asigurătorilor va duce la eficientizarea şi amplificarea

proceselor de comunicare intre companiile de profil implicate în acest proiect, cu numeroase

implicaţii de natură pozitivă pentru piaţă si asiguraţi. 21

20 Galiceanu M., „Bonus - Malus în practica asigurărilor", în Finanţe, Bănci, Asigurări, nr. 7-8, ed.

Tribuna Economică, Bucureşti, iulie-august 2003, p. 110-111.21 www.finanţebănciasigurări.ro

3.4. Conţinutul şi tehnica asigurărilor AUTO CASCO

Asigurările comerciale comportă un mecanism complex de înfăptuire şi forme de

realizare variate. Având în vedere regimul juridic sau forma de realizare a asigurărilor,

această asigurare constituie una dintre cele mai solicitate asigurări cu caracter facultativ,

având. După obiectul asigurării, este o asigurare de bunuri, alături de asigurările de

persoane şi cele de răspundere civilă.

Datorită complexităţii sale, asigurarea autovehiculelor se regăseşte în portofoliul

societăţilor de asigurare în forme variate, sub aspectul extensiei riscurilor.

3.4.1. Elementele tehnice ale asigurării.

3.4.1.1.Subiecţii asigurării:22

1. Asiguraţii-sunt deţinătorii de autovehicule supuse înmatriculării în România.

În cazul coproprietarilor de autovehicule asigurarea se consideră încheiată pe numele

tuturor proprietarilor, chiar dacă nu au fost înscrişi în contractul de asigurare. Se pot

asigura şi alte persoane decât deţinătorii care au interes asigurabil cu privire la autovehicul,

interes care trebuie să reiasă dintr-un contract de închiriere, leasing, comodat, locaţie de

gestiune, etc. Aceste contracte încheiate cu deţinătorii trebuie să conţină clauze privind

beneficiarul despăgubirilor.

Pot fi cuprinse în asigurare şi:

autovehiculele înmatriculate în străinătate pentru care există un contract de

închiriere, comodat, cu o persoană fizică sau juridică română.

autovehiculele care aparţin unei personae fizice cu dublă cetăţenie,română si

străină.

2. Asigurătorii-sunt societăţile de asigurări, care au în portofoliul lor asigurarea

autocasco.

3.4.1.2.Obiectul asigurat.

Sunt asigurate autovehiculele menţionate expres în poliţa de asigurare faţă de care

asiguratul are un interes patrimonial precum şi remorcile trase de acestea,supuse

22 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003

înmatriculării in România.

Este considerat autovehicul, înţelesul condiţiilor de asigurare, acel autovehicul

autopropulsat(acţionat pe principiul motorului), suspendat pe roţi, şenile sau tălpi de

alunecare, care serveşte la transportul terestru al oamenilor si al bunurilor.

Fac obiectul asigurării urmatoarele:

autovehiculele destinate transportului de persoane de tip autoturism, autostaţioane,

autobuze(autocare), motocicluri(motociclete, scutere, motorete, mototriciclete).Nu

pot fi asigurate autovehiculele care nu sunt înmatriculate potrivit destinaţiilor

legale privind circulatia pe drumurile publice în România.

autovehiculele destinate transportului de bunuri, cum sunt: autocamioane,

autofurgoane, autobasculante, autotractoare, autocisterne, tractoare rutiere.

autovehicule speciale, pentru gospodăria comunală: autostropitori, automăturători;

pentru stingerea incendiilor; autosanitare; autovehicule ci instalaţii de radioficare;

caravane cinematografice; autovehicule pentru explorări geologice.

tramvaie şi alte mijloace de transport pe cale, troleibuze;

remorci auto tractate de un autovehicul asigurat.23

Sunt acoperite pagubele produse:

a) aparatelor radio, radiocasatofoanelor, compact discului, televizoarelor, boxelor,

frigiderului, frigiderului auto, portbagajelor, aparatelor de taxat, aparatelor de aer

condiţionat, staţiilor de emisie-recepţie şi altele asemenea, special construite pentru

autovehicule, numai dacă acestea erau montate la autovehicul;

b) anvelopelor ori camerelor autovehiculului, centurilor de siguranţă, sistemului de

alarmă, farurilor de ceaţă, capacelor roţilor, prelatei care acoperă coviltirul, lanţurilor

antiderapante, dacă erau montate la autovehicul;

c) sculelor care fac parte din trusa de scule, extinctorului, trusei medicale de prim

ajutor şi roţii de rezervă, dacă se aflau în autovehicul;

d) instalaţii speciale de pe autovehicule indifferent dacă erau sau nu montate la

autovehicul;

e) altor părţi componente sau piese ale autovehiculului, in afara celor prezentate la

litera a)-d) de mai sus, în timp ce se aflau demontate se la autovehicul în vederea reparaţiei

sau întreţinerii.

23 Cistelecan Lazăr , “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2005

3.4.1.3.Riscuri asigurate.

Riscurile asigurate prin asigurare pot fi încadrate în 3 grupe: 24

riscuri generale(elementare)

riscuri specifice(de circulaţie)

riscul de furt

Categoria riscuri generale include: incendiu, trăsnet, explozie(inclusive explozia

rezervorului de carburanţi şi a rezervorului de aer comprimat) chiar dacă trăsnetul sau

explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torenţială inclusive efectele indirecte ale

acesteia, grindină, inindaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare

de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă, căderea unor

corpuri pe clădirea(constucţia) în care se află autovehiculul.

În grupul riscuri specifice intră avariile accidentale ca urmare a ciocnirii, lovirii

sau izbirii cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în interiorul

sau în afara autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii(căderii în

prăpastie, căderii îm apă cu prilejul transbordării, căderii din cauza ruperii podului, căderii

peste autovehicul a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă,

bolovani, etc.)

Asigurarea pentru riscul de furt acoperă:

furtul autovehiculului sau al unor părţi cmponente şi accesorii din dotarea acestuia

prin efracţie sau prin acte de violenţă.Prin efracţie se întelege spargerea uşilor, ferestrelor,

dispozitivelor de închidere, pereţilor, tavanelor, acoperişului, încăperii încuiate în care se

afla autovehiculul.

pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt: al

autovehiculului, al unor părţi din dotarea acestuia, al unor aceesorii din dotarea acestuia,

al unor bunuri din autovehicul;

pagubele produse încăperii, proprietatea asiguratului, în care se afla autovehiculul

ca urmare a furtului prin efracţie sau tentativei de furt prin efracţie a autovehiculului, al

unor părţi componente sau accesorii din dotarea acestuia ori bunuri din autovehicul.

24 Cistelecan L.”Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior” Târgu-Mureş, 2005.

În caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin afumare,

pătare, carbonizare sau diverse alte distrugeri, precum şi avarieri cauzate de apă, ca urmare

a măsurilor luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea

autovehiculului sau construcţiei în care se afla acesta.

În caz de trăsnet sau explozie se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse

atunci când trăsnetul sau explozia s-au produs la distanţă de autovehiculul respectiv.

În caz de inundaţie se acordă despăgubiri: pentru pagubele produse ca urmare a

acoperirii locului unde se afla autovehiculul asigurat cu un strat de apă provenit din orice

cauză; pentru pagubele produse de acţiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor

purtate de ape.

În cazurile de trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare

de teren greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă se acordă

despăgubiri şi pentru pagubele produse autovehiculului de efectele indirecte ale acestoe

fenomene, ca de exemplu: prăbuşirea unui copac lovit de trăsnet, acţiunea mecanică a

obiectelor purtate de furtună sau uragan, dărâmarea acoperişurilor sai construcţiilor din

cauza greutăţii stratului de zăpadă sau de gheaţă, a cutremurului de pământ, a prăbusirilor

sau alunecărilor de teren.

Extinderi.

Extinderi generale.

Societăţile de asigurări acoperă prin despăgubiri şi următoarele :25

a) cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparaţii cel mai apropiat

de locul accidentului care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire al

autovehiculului(prin locul de adăpostire al autovehiculului se înţelege cel mult adresa

garajului menţionata în cerificatul de înmatriculare al autovehiculului), daca acesta nu

poate fi deplasat prin forţă proprie. În aceste cazuri nu se acordă despăgubiri pentru avariile

suferite de autovehicul ca urmare a transportului, tractării, remorcării.

b) pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri prilejuite de

măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului;

25 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.153

c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma unor

daune produse din cause cuprinse în asigurare;

d) cheltuielile efectuate de asigurat în vederea înlocuirii setului de închidere a

autovehiculului asigurat(butuci, yale si dupa caz rezervor şi/sau contact pornire) în cazul în

care asiguratul a avizat asigurătorul despre furtul/pierderea cheilor şi/sau telecomenzilor

autovehiculului).

Extinderi speciale:

a) poliţa de asigurare acoperă şi cazurile în care autovehiculul este condus de

catre o altă persoană decât asiguratul, dar cu consimţământul acestuia.

b) poliţa se extinde în afara teritoriului României în baza unui supliment de

asigurare, pe aceeaşi perioadă şi cu aceeaşi valabilitate teritorială pentru care asiguratul

încheie la asigurător o asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în

afara teritoriului României.

Excluderi.

Sunt excluse de la plata despăgubirilor următoarele:26

a) pagubele cauzate autovehiculului, unor părţi componente sau piese ale acestuia:

- prin întrebuinţare,funcţionare, uzare, de exemplu: ruperea amortizoarelor telescopice, a

arcurilor, a supapelor, a barei de direcţie, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau

explozia pneurilor în timpul mersului, griparea motorului, deteriorarea rulmenţilor de la

sistemul de rulare,etc.

- defecte de fabricaţie ale materialului, ca de exemplu: fisuri, goluri de turnare, tratament

termic necorespunzător, tensiuni interne provenite din forjare, ajustaje si toleranţe

necorespunzătoare,etc.

Dacă însă datorită defectării din orice cauză a unor piese ale autovehiculului,

inclusive a anvelopelor ori camerelor acestora se produc pagube din riscuri acoperite prin

asigurare, aceste paguce se despăgubesc(de exemplu: dacă din cauza ruperii barei de

direcţie dau datorită exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se răstoarnă, se

despăgubesc pagubele produse prin răsturnare, darn u se despăgubesc pagubele produse la

bara de direcţie sau la pneul explodat).

b) pagubele produse prin influenţa temperaturii asupra motorului autovehiculului(de

exemplu: avarieri la blocul motor, chiulasă sau la sistemul de răcire) şi cele produse

motorului, cutiei de viteze sau diferenţialului ca urmare a lipsei sau insuficienţei ungerii ori

26Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.

încălzirii din oricare alte cause decât cele cuprinse în asigurare;

c) pagubele indirecte sau pagubele produse prin întreruperea folosirii autovehiculului,

chiar ca urmare a unor cause cuprinse în asigurare;

d) pagubele produse ca urmare directă a trepidaţiilor autovehiculului în timpul

mersului, cele produse prin acţiunea curentului electric asupra instalaţiei electrice,a

electromotorului, a becurilor sau a altor piese sau accesorii care folosesc curentul electric

ori sunt acţionate de acesta;

e) pagubele produse ca urmare a defecţiunii tehnice, dacă la data accidentului

autovehiculul nu avea Inspecţia Periodică valabilă;

f) pagubele produse părţilor componente de rezervă,pieselor de rezervă, huselor,

prelatelor, combustibililor, echipamentului suplimentar, paturilor sau oricăror altor bunuri

existente în autovehicule.Nu se consideră piese de rezervă: roţile de rezervă, inclusive

anvelopa şi camera cu care autovehiculul de marca şi tipul respectiv este dotat în cazul

producţiei de serie.

g) cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea autovehiculului în

comparaţie cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat(de exemplu: înlocuirea

capotelor din pânză cu capote metalice, înlocuirea pieselor avariate cu altele de calitate

superioară, adăugarea de accesorii suplimentare), cele pentru repararea unor avarii sau

distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare;

h) pagubele rezultând din supraîncărcarea sau suprasolicitarea autovehiculului;

i) pagubele produse în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri

sau antrenamente pentru acestea;

j) pagube produse de: război, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţit, dictatură

militară, conspiraţie; confiscare, expropiere, naţionalizare, sechestrare, distrugere sau

avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităţi publice;

tulbuări civile, revolte, acte de terorism; influenţele directe ale exploziei atomice, ale

radiaţiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor

fisionabile care fac obiectul asigurărilor practicate de pool-ul nuclear.

k) pagubele produse în situaţiile în care:

- au fost provocate cu intenţie de către asigurat sau prepuşii acestuia, dacă aceasta rezultă

inechivoc din actele încheiate de organele în drept;

- au fost cauzate de incendiu sau explozie, generate prin folosirea de către asigurat, în

încăperea în care se afla autovehiculul, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacără

deschisă; distrugerea sau avarierea construcţiei în care se afla autovehiculul, din culpa

asiguratului, în situaţiile prezentate mai sus;

- autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil sau o altă autorizaţie de

circulaţie valabilă;

- autovehiculul, în momentul accidentului, era condus sau acţionat de asiguratul, persoană

fizică, fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori

după ce permisul i-a fost retras, anulat sau reţinut în vederea anulării, ori ca urmare a

suspendării exercitării dreptului de a conduce(cu excepţia cazurilor îm care autovehiculul

adaptat cu comanda dublă a fost condus de cursantul unei şcoli de şoferi, în timpul orelor

de conducere, asistat de către instructorul auto sau examinator);

- asiguratul, persoană fizică, care conducea autovehiculul şi a produs accidentul avea în

sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau era în stare de ebrietate ori se afla

sub influenţa băuturilor alcoolice sau s-a sustrasde la recoltarea probelor biologice în

vederea stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului în condiţiile în care acest fapt

nu este permis prin dispoziţii legale;

- în timpul comiterii de către asigurat, persoană fizică, a unei infacţiuni săvârşite cu

intenţie, ori în timpul în care asiguratul autor al unei infracţiuni săvârsite ci intenţie încerca

să se sustragă de la urmărire.

Faptele prevăzute la punctele anterioare trebuie să rezulte din actele încheiate de

organelle în drept(poliţie, alte organe de cerecetare, pompieri, etc.).În orice acţiune, proces

sau altă procedură judecătorească, în care asigurătorul pretinde că, în conformitate cu

excluderile prezentate, pierderea, avarierea, distrugerea sau răspunderea nu este asigurată

prin poliţa de asigurare- sarcina probei de acoperire prin asigurare revine asiguratului.

Pentru riscul de furt asigurătorul nu acordă despăgubiri :

a) dacă organele de poliţie nu confirmă furtul sau tentative de furt ori dacă la acestea

nu s-a înregistrat o reclamaţie în legătură cu furtul sau tentative de furt;

b) dacă, după comiterea furtului sau tentativei de furt, paguba s-a mărit prin neluarea

intenţionată a măsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de pagubă care s-a mărit, în cazul

în care aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept(poliţie, procuratură sau

alte organe de cercetare);

c) dacă la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia

asiguratului sau din serviciul acestuia, în cazul în care aceste fapte rezultă din actele

încheiate de organele în drept;

d) dacă în timpul cât autovehiculul nu era folosit, iar conducătorul l-a părăsit, nu i-a

scos cheia din contact şi nu i s-au încuiat uşile, cu excepţia cazurilor când autovehiculul se

afla într-o încăpere încuiată;

e) dacă în momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfăcut în părţile

sale componente, cu excepţia cazurilor când furtul sau tentative de furt s-a produs prin

efracţie, din încăperea în care se afla autovehiculul desfăcut în părţile sale componente;

f) pentru bunurile din autovehicul, altele decât cele din dotarea acestuia, dacă nu au

fost cuprinse în asigurare, în mod expres prin acordul părţilor.

3.4.1.4.Suma asigurată.

Autovehiculele se asigură pentru sumele declarate de asigurat fără ca acestea să

depăşească valoarea reală a acestora la data încheierii asigurării.

Prin valoarea reală la data perfectării asigurării, precum şi în cazul reînnoirilor

pentru noi perioade de câte un an, se întelege valoarea din nou, mai puţin uzura.

Valoarea din nou a autovehiculelor la data asigurării reprezintă:

a. la autovehiculele de producţie românească, valoarea de comercializare din nou în

lei, la data încheierii asigurării, stabilită conform facturilor, cataloagelor sau listelor de

preţuri.

b. la autovehiculele de producţie străină pentru care se solicită încheierea asigurării în

lei, valoarea de comercializare din nou în valută convertibilă, la care se aplică cursul de

referinţă BNR la data încheierii asigurării;

c. la autovehiculele de producţie străină pentru care se solicita încheierea asigurarii în

valută convertibilă, preţul de comercializare din nou în valută convertibilă.

Uzura este stabilită în raport cu vechimea autovehiculului, întrebuinţarea şi starea

de întreţinere a autovehiculului, potrivit scalei de uzură a asigurătorului.

Întâlnim 3 variante de calcul a uzurii:27

Varianta A)

1. Uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare(parcurs) al autovehiculului,

exprimat în kilometrii, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unitaţi de

timp(ani) diferenţiat pe categorii de autovehicule clasificate după capacitatea cilindrică a

27 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.

motorului în cm3, potrivit tabelelor coeficientilor de uzură(vezi tabelul 3.2. şi 3.3.):

Tabelul coeficienţilor de uzură (tabelul 3.2.) pentru autovehicule a căror greutate maximă autorizată

nu depăşeşte 3,5 tf şi cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9:

Coeficient de uzură(%)

Ani Stare de întreţinere

bună medie satisfăcătoare

1 0 7 10

7 15 20

2 15 23 30

18 28 35

3 23 33 40

26 37 45

4 30 42 50

34 45 53

5 37 48 56

41 52 59

6 45 55 62

48 58 65

7 51 62 69

53 65 72

8 56 67 75

58 70 78

9 60 72 80

61 73 82

10 62 74 84

63 75 85

peste

10

63 75 85

Tabelul coeficienţilor de uzură (tabelul 3.3.) pentru autovehicule a căror greutate

maximă autorizată depăşeşte 3,5 tf şi cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare

de 9:

Coeficient de uzură(%)

Ani Stare de întreţinere

bună medie satisfăcătoare

1 0 7 10

8 15 20

2 13 20 27

18 25 34

3 23 30 39

28 35 44

4 33 40 48

37 45 52

5 41 49 56

44 52 60

6 47 55 63

50 58 65

7 53 60 68

55 64 70

8 58 66 72

60 68 74

9 63 70 76

65 71 77

10 66 73 79

67 74 80

11 63 75 85

69 76 83

12 70 77 84

71 78 85

Pentru stabilirea uzurii unui autovehicul sunt necesare:

*data introducerii în exploatare a autovehiculului respectiv, menţionată în documentele de

identitate ale acestuia(carte de identitate, certificat de înmatriculare,etc.) sau în lipsă, anul

de fabricaţiede pe placa de origine a autovehiculului;

*parcursul în kilometrii realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în

exploatare de nou.

2. Pentru autovehiculele destinate transportului de persoane şi de bunuri, pentru stabilirea

uzurii autovehiculului se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare

vechimii în exploatare(în ani) şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie

(determinată pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km) la intersecţia cărora se va găsi

coeficientul de uzură respectiv. În cazul în care există diferenţe între parcursul real şi cel

rezultat utilizând media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va

corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăşi coeficienţii corespunzători

stărilor de întreţinere bună sau satisfăcătoare

3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul(km) realizat până la data

producerii evenimentului asigurat, sau acesta nu este în concordanţă cu starea tehnică a

autovehiculului respectiv, uzura autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea

în exploatare şi starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienţilor de

uzură.Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifică în bună, medie şi

satisfăcătoare.Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia

dinainte de producerea evenimentului asigurat pe baza criteriilor de mai jos:

a) stare de întreţinere bună:

Autovehiculul prezintă integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor

de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiţeria fără

pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri

accentuate pe unul din flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei;

motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului

afectat acestuia.

b) stare de întreţinere medie:

Autovehiculul prezintă deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi

până la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce

priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală până la 10 dm2, cu exfolieri

pe suprafaţă totală până la 0,5 cm2 sau orice alte zgârieturi, pete pe tapiţeria scaunelor.

c) stare de întreţinere satisfăcătoare:

Autovehiculul prezintă deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi

mai mari de 10 dm3 însumat pe întreaga suprafaţă exterioară, degradări ale vopselei,

pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafaţă totală mai mare de 0,5 cm2, cu urme

pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria deteriorată şi murdară; cauciucurile

uzate neuniform cu accentuări pe unul din flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător

al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile superioare şi laterale, ca urmare a scurgerilor

la capacul distriuţiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul

direcţiei.

Varianta B)

1. Vechimea autovehiculului se calculeză prin scăderea din numărul reprezentând anul în

care se încheie asigurarea a numărului reprezentând anul de fabricaţie al autovehiculului.

Exemplu: an de fabricaţie 2000, asigurarea se încheie în 2005, vechimea este de 5 ani.

Pentru autovehiculele achiziţionate din nou aflate la prima înmatriculare şi la care anul de

fabricaţie este diferit de anul în care se face înmatricularea, vechimea autovehiculului se va

stabili ca diferenţă între anul în care se încheie asigurarea şi anul primei înmatriculări.

Exemplu: an de fabricaţie 2000, anul primei înmatriculări 2002, anul în care se încheie

asigurarea 2004; rezultă vechimea este de 2 ani.

2. Coeficientul de uzură(%) folosit la stabilirea sumei asigurate:

Tabel 3.4.

Vechime(ani) 0-12

luni

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 > 10

Tip autovehicul

A 0 8 18 26 34 42 50 56 61 65 68 Câte 1 pct în

plus pt fiec.

an, coef. de

uzură va fi

maxim 90

B 0 15 23 32 41 48 56 63 68 72 76

C 0 22 29 40 48 55 61 67 72 75 78

A- autoturisme Dacia, Olcit, ARO;

B- autoturisme străine, motocicluri;

C- autoturisme Daewoo, alte autovehicule.

Coeficienţii de uzură din tabelul de mai sus se aplică la valoarea din nou a autovehiculului;

valoarea rezultată se scade din valoarea din nou, rezultând astfel suma asigurată.

Coeficienţii de uzură stabiliţi mai sus pot fi modificaţi în plus sau în minus cu maxim 2

puncte în funcţie de starea de întreţinere a autovehiculului, km parcurşi, valoarea de

piaţă,etc.

Varianta C)

Autoturisme, autovehicule de teren, microbuze având până la 9 locuri, autovehicule

construite sau echipate pentru diverse destinaţii speciale, având o masă maximă autorizată

de până la 3,5 tone inclusiv.

Tabelul 3.5.

Vechimea autovehiculului în funcţie de anul de fabricaţie

Până la 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani

Scala coeficienţilor valorii rămase -% din valoarea din nou

100 90 80 70 60 50 45 39 34 29 25

Autovehiculele cu vechimea peste 10 ani, se asigură numai ţinând cont de următoarele:

1. Coeficientul valorii rămase se diminuează astfel:

cu câte 2% pentru fiecare an de vechime ce depăşeşte 10 ani, dar

nu mai mult de 12 ani;

pentru autovehiculele din tabelul 3.5, cu câte 1% pentru fiecare an de vechime ce

depăşeşte 12 ani, dar nu mai mult de 15 ani;

2. Autovehiculele din tabelul 3.5 care au o vechime mai mare de 15 ani nu se asigură;

Exemplu: Pentru un autoturism de fabricaţie 1998, vechimea acestuia este de 14 ani.

Conform tabelului 3.5, coeficientul valorii rămase pentru o vechime de 10 ani este 25%.

Pentru autoturismul în cauză: Coef.val.rămase= 25% - 2*2% - 2*1% = 19%.

3. Potrivit condiţiilor de asigurare ale unor asigurători prin excepţie, pentru autovehiculele

cu o vechime cuprinsă între 10 şi 15 ani se vor putea încheia contracte de asigurare dacă

acestea sunt reînnoiri ale unor contracte încheiate la aceeaşi asigurători.

Dotările suplimentare28 se asigură la valoarea declarată de asigurat în cererea-

chestionar si acceptată de asigurător, în lei sau în valută.

28 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.

La autovehiculele care fac obiectul contractelor de leasing:

* Varianta A) – suma asigurată va corespunde cu preţul unitar al autovehiculului, exprimat

în valută. Nu se va lua în calcul valoarea totală a contractului, care include şi dobânzile,

taxele.

* Varianta B) – suma asigurată va include taxele vamale, potrivit condiţiilor unor

asigurători, numai dacă acestea au fost suportate sau ar urma să fie suportate de asigurat.

Asiguratul va dovedi cu documente că a suportat sau urmează să suporte plata acestora.

Pe toată durata asigurării, sumele asigurate pot fi majorate(inclusiv cu valorile

unor dotări suplimentare montate la autovehicul, altele decât cele existente la data

încheierii asigurării şi stabilirea sumei asigurate iniţial) ori reevaluate sau indexate potrivit

clauzelor contractuale. Valoarea reală poate fi recalculată la cererea asiguratului ca urmare

a executării reparaţiilor capitale sau îmbunătăţirilor aduse autovehiculului, dovedite cu acte

justificative, dar ca urmare a unor evenimente rutiere anterioare.Această nouă valoare nu

poate depăşi 130% din valoarea stabilită la data încheierii asigurării.

3.4.1.5.Prima de asigurare

Se obţine prin ponderea sumei asigurate cu cota tarifară de primă. Prima de

asigurare este anuală şi se stabileşte, după caz, pe tipuri şi mărci de autovehicule sau sub

forma unor cote tarifare la 100 lei sumă asigurată.

Cotele tarifare de primă sunt diferenţiate în funcţie de:

* tipul de autovehicul;

* varianta de asigurare;

* vechimea autovehiculului;

Variantele de asigurare sunt:29

a) Avarii: Intern+Extern ; Furt: Intern+Extern;

b) Avarii: Intern+Extern ; Furt: Intern;

c) Avarii: Intern+Extern;

d) Avarii: Intern ; Furt: Intern;

e) Avarii: Intern;

f) Avarii parţiale(riscuri elementare);

29 www. lasig.ro- variante de asigurare la S.C. ASIROM S.A.

Pentru autoturisme şi autostaţioane primele de asigurare sunt stabilite în suma

absolută. Tariful de prime cuprinde primele de asigurare anuale în sumă absolută,

diferenţiate pe 12 grupe tarifare, în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului. Grupa

tarifară minimă este de până la 750 cm.3, iar grupa tarifară maximă cuprinde autovehiculele

cu capacitate cilindrică mai mare de 6000 cm.3.

De remarcat este faptul că tariful primelor de asigurare a crescut substanţial, în

ultimii 5 ani, datorită inflaţiei.

Pentru autoturisme şi autostaţioane, inclusiv remorcile tractate de aceste

autovehicule, la unele societăţi, aceasta asigurare se poate încheia, după caz, cu prima de

asigurare integrală sau cu prima de asigurare redusă cu 15%, 20%, 30%, faţă de cea

prevăzută în tariful de prime. De aici rezultă că şi despăgubirile cuvenite se micşorează

corespunzător reducerii primei cu 10%, 15%, sau 25%, după caz, dar cel puţin în limita

franşizei stabilite în sumă absolută.30

Pentru autovehiculele cu motorizare străină unii asigurători majorează cotele de

primă. La fel, pentru autovehiculele autorizate să funcţioneze ca taximetre, şcoli de şoferi,

primele se majorează cu 50%.

Prin aplicarea clauzei bonus, la asigurările ce se reînnoiesc pe o perioadă de 1 an,

primele se reduc cu 15%, 25%, 35%, 45%, corespunzător unui an, doi, trei, patru, cinci,

sau mai mulţi ani de asigurare anteriori şi consecutivi pentru care asigurătorul nu a plătit

sau nu datorează asiguratului despăgubiri în legătură cu:

Varianta A) – asigurarea de avarii şi furt;

Varianta B) – asigurarea pentru avarii, sau pentru care despăgubirile plătite ori datorate se

cuvin pentru pagubele produse din culpa unor terţe persoane aflate în afara autovehiculului

asigurat.

Reducerea de primă ca urmare a anilor anteriori consecutivi fără daune se poate

acorda şi în cazul în care de la expirarea asigurării ce urma a fi reînnoită a trecut o perioadă

de timp nu mai mare de 60 zile şi nu s-au înregistrat pagube.

La asigurările cu plata primelor în rate subanuale, reducerea de primă se acordă la

fiecare rată de primă.

Pentru asigurările încheiate pe durata de 1 an se acordă următoarele reduceri

suplimentare de prime:

30 Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004, p.291

a) la achitarea integrală a primei de asigurare – 10% din prima anuală;

b) la asigurarea unui număr mare de autovehicule( vezi tabelul 3.6. şi 3.7 )

Tabelul 3.6.

Varianta A)

Tabelul 3.7.

Varianta B)

c) la încheierea asigurării cu franşiză deductibilă:

* din pagubă( tabelul 3.8.) : Tabelul 3.8.

Franşiza(%) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

% de

reducere

4 7 10 13 16 19 22 25 28 30

* din suma asigurată diferenţiat pentru daune parţiale şi daune totale; furt şi respectiv

avarii( tabelul 3.9.):31

Tabelul 3.9.

Daune

parţiale

Franşiza(%) 0 1 2 3 4 5

Coeficienţi de ajustare a primei de asigure

Furt parţial 1,15 1,10 1 0,95 0,90 0,85

Avarii

parţiale

1 0,95 0,90 0,85 0,82 0,80

Daune

totale

Franşiza(%) 0 10 20

Coeficienţi de ajustare a primei de asigurare

Furt total 1,10 1,05 1

31 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.

Număr de

autovehicule

5 - 20 21 - 50 51 - 100 peste 100

Reducere de

primă(%)

5 10 15 20

Număr de

autovehicule

3 - 10 11 - 20 peste 20

Reducere de

primă(%)

5 10 15

Avarii

totale

1 0,95 0,90

d) * pentru autoturismele care au montate sisteme de alarmă sau sunt conectate la sisteme

de urmărire prin satelit, în cazul în care asigurarea cuprinde riscul de furt: 3% din prima

anuală;

* pentru autoturismele ce sunt adăpostite în garaje închise sau în incintele societăţilor

care au organizat sistem propriu de pază: 2% din prima anuală.

În schimb, alţi asigurători percep o majorare în situaşiile în care autovehiculul este fără

sistem antifurt.

La asigurările pentru autovehicule gajate băncilor, primele de asigurare se achită

integral şi anticipat.

La asigurări încheiate pe o perioadă de un an, la cererea asiguratului, plata primelor

poate fi stabilită în rate subanuale, plătibile anticipat, în numărul, cuantumul şi la

scadenţele prevăzute în contractul de asigurare.

Spre exemplu:

a) la asigurările cu primele stabilite în lei( tabelul 3.10.):

Tabelul 3.10.

Nr.rate Cuantum prima rată

(% din prima anuală)

Eşalonarea celorlalte rate Cota de majorare a

primei de

asigurare(%)

2 50 în max. 6 luni de la intrarea

în vigoare a asigurării

0

3 40 în rate egale scadente la cel

mult 3, repectiv 6 luni

5

4 30 în rate egale scadente la cel

mult 2, 4 şi respectiv 6 luni

10

5–7 30 în rate egale consecutive 15

8–10 20 în rate egale consecutive 20

Numărul de rate se va stabili astfel încât cuantumul unei rate de primă sa fie mai

mare de 100.000 lei.

b) la asigurările cu prime stabilite în valută, nu se vor aplica majorări ale primei de

asigurare în cazul plăţii acesteia în rate. La eşalonarea ratelor se va avea în vedere ca:

- la încheierea asigurării să se încaseze minim 25% din prima anuală;

- în primele 6 luni să se încaseze minimum 70% din prima anuală(inclusiv prima

achitată la încheierea asigurării);

- ultima rată sa fie încasată cel târziu cu 2 luni înainte de expirarea asigurării;

- orice rată să fie de minim 20 USD(Euro).32

La asigurările pentru care primele se plătesc în rate:

1) asigurătorul nu este obligat să amintească asiguratului scadenţa primei de plată la

domiciliul(sediul ori reşedinţa) sau la locul de muncă al asiguratului;

2) în caz de neplată la scadenţă a unei rate de primă următoare celei dintâi:

* varianta A) – asiguratul are dreptul să o plătească în termen de 15 zile de la

scadenţa ratei respective, situaţia contractului de asigurare rămâne neschimbată până la

expirarea acestiu termen. Contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele

datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termen de 15 zile de la scadenţă, fără

restituirea primelor de asigurare plătite.

* varianta B) – asigurătorul acordă asiguratului posibilitatea achitării acesteia în

termen de 10 zile calendaristice de la scadenţa ratei respective, situaţia contractului rămâne

neschimbată până la expirarea acestui termen. În cazul în care sumele datorate de asigurat

cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul de păsuire de 10 zile, contractul de asigurare se

suspendă automat pentru următoarele 20 de zile calendaristice. Pe perioada suspendării

asigurarea nu produce efecte, respectiv asigurătorul nu datorează despăgubiri pentru

eventualele evenimente produse în această perioadă. Dacă rata de primă nu a fost achitată

la expirarea perioadei de suspendare , raporturile de asigurare încetează definitiv şi

contractul de asigurare este reziliat de plin drept.

3.4.1.6.Durata asigurată.

Poliţele de asigurare se încheie pe un an sau 6 luni, dar pentru persoanele străine,

deţinătoare de autovehicule, aflate temporar în ţara noastră, durata asigurării poate fi chiar

mai mică, de minim o lună.

32 www.romasig.ro, www.tribunaeconomică.ro

Riscurile sunt acoperite prin asigurare pe teritoriul României, dar acoperirea lor

poate fi extinsă, la cererea asiguratului şi în afara ţării, prin plata unei prime suplimentate

conform tarifului de prime.

3.4.2. Mecanismul derulării asigurării.

3.4.2.1.Încheierea contractului de asigurare.

Asigurarea se încheie în baza declaraţiei asiguratului din cererea-chestionar, numai

după efectuarea de către reprezentantul asigurătorului a inspecţiei autovehiculului. La

subscrierea poliţei solicitantul este obligat să prezinte actele originale ale autovehiculului,

adică: certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate.

Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea de către asigurător a contractului de

asigurare, după încasarea primei de asigurare, repectiv a primei rate de primă şi este

valabilă exclusiv pentru autovehiculele şi riscurile specificate în contract.

Contractul de asigurare nu poate fi dovedit cu martori, chiar dacă există un început

de dovadă scrisă.33

3.4.2.2.Începerea şi încetarea răspunderii asigurătorului

Răspunderea societăţii de asigurări începe după 24 de ore de la expirarea zilei în

care s-a emis poliţa şi s-a încasat prima; după ora 24 a zilei în care s-a încheiat contractul

de asigurare şi s-a încasat prima rată şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada

pentru care s-a încheiat asigurarea; la data producerii unei daune totale, prin plata

despăgubirii.

La reînnoirea asigurării pentru o nouă perioadă, dacă plata primelor s-a făcut înainte

de încetarea asigurării în curs, răspunderea societăţii de asigurare continuă fără întrerupere,

cu efectuarea inspecţiei de risc.

În cazul în care asigurarea se încheie concomitent cu livrarea autovehiculului nou,

din incinta unităţilor care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule

noi, răspunderea asigurătorului începe din momentul semnării de către beneficiari, a

contractului de vânzare-cumpărare.

33 Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003

3.4.2.3.Obligaţiile asiguratului

Până la producerea evenimentului asigurat, asiguratul are următoarele obligaţii:34

de a plăti prima de asigurare stabilită la data încheierii contractului, la termenele şi în

moneda convenită;

să întreţină autovehiculul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile

legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, efectuând revizia

tehnică periodică obligatorie la zi;

să comunice în scris asigurătorul cu privire la orice schimbare intervenită în cursul

derulării contractului.

să transmită o informare scrisă la sediul asigurătorului care administrează poliţa, în

termen de 5 zile, în legătură cu unele modificări, cum ar fi:

schimbarea numelui asiguratului, fără ca acest lucru să afecteze dreptul de

proprietate al persoanei respective asupra obiectului;

modificarea domiciliului;

schimbarea culorii autovehiculului asigurat;

schimbarea numărului de înmatriculare, a seriei şasiului sau a caroseriei

autoportante;

schimbarea proprietarului autovehiculului, prin prezentarea contractului de

vânzare-cumpărare, sau, în cazul decesului acestuia, certificatul de moştenitor

sau hotărârea judecătorească de partaj succesoral;

retragerea definitivă a autovehiculului din circulaţie;

înlocuirea autovehiculului nou în perioada de garanţie;

pentru autovehiculele înmatriculate cu număr provizoriu, numărul de

înmatriculare definitiv.

În caz de producere a evenimentului asigurat, asiguratul are următoarele obligaţii:35

să ia măsuri pentru limitarea pagubelor;

să înştiinţeze imediat organele poliţiei, unităţile de pompieri sau alte organe de

cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului asigurat, cerând întocmirea

de acte cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, incendiului sau

exploziei şi la pagubele provocate;

să ia măsuri pentru salvarea, păstrarea şi paza autovehiculului sau a părţilor

34 Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2003.35 Cistelecan Lazăr, „Asigurări”, ed.Universitatea „Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004.

componente rămase ca urmare a realizării evenimentului asigurat, precum şi pentru

prevenirea degradărilor ulterioare;

să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului, în termen de 24 de

ore(potrivit condiţiilor de asigurare S.C. ASIROM S.A.), 48 de ore(în baza regulamentului

de asigurare S.C. ASTRA S.A., S.C. BCR-Asigurări S.A.) de la producere sau de luarea la

cunoştinţă despre producerea acestuia, dând informaţii asupra naturii şi mărimii pagubei.

În înştiinţare se vor arăta:

numele persoanei care a condus autovehiculul, precum şi precizarea că a condus

sau nu cu acordul asiguratului;

numărul şi data poliţei de asigurare;

felul, marca şi numărul de înmatriculare al autovehiculului;

data şi locul evenimentului;

descrierea avariilor;

locul unde se află autovehiculul dăunat în momentul avizării;

să depună la asigurător în vederea stabilirii drepturilor de

despăgubire, documentaţia privind evenimentul asigurat, care cuprinde următoarele:

cererea de despăgubire a asiguratului în care se va preciza: felul, marca,

numărul de înmatriculare, data şi locul accidentului, contul şi banca, localitatea;

actele întocmite de poliţie sau de alte organe, cu privire la împrejurările

producerii evenimentului asigurat;

declaraţia conducătorului auto;

schiţa accidentului;

devizul de reparaţie şi celelelte acte de cheltuieli;

copii ale permisului de conducere al şoferului, certificatului de înmatriculare al

autovehiculului, dovezilor privind inspecţia tehnică periodică;

orice alte documente necesare, solicitate de asigurător.36

Potrivit condiţiilor de asigurare, la S.C. ASTRA S.A., în cazul în care evenimentul

asigurat a avut loc în străinătate sau reparaţia autovehiculului s-a efectuat cu acordul

asigurătorului, în afara teritoriului ţării, asiguratul este obligat să prezinte documentaţia

tradusă în limba română şi legalizată.37

36 Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.167-168.

37 www.romasig.ro.

asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unei asigurări cu un

alt asigurător pentru acelaşi risc;

să conserve dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovaţi de producerea

daunei.

În cazul în care evenimentul produs este furtul sau tentativa de furt, asiguratul are

următoarele obligaţii:

1. să facă tot ce îi stă în putinţă pentru

păstrarea şi paza obiectelor rămase, să se îngrijească ca toate urmele furtului să rămână

neatinse până la cercetarea faptului de către organele de poliţie şi să ia măsuri de limitare a

pagubei;

2. să înştiinţeze imediat, în scris,

organele poliţiei în raza căreia s-a produs evenimentul sau în raza căreia îşi are reşedinţa

asiguratul, în maxim 24 de ore de la luarea la cunoştinţă;

3. să avizeze asigurătorul în maxim

48 de ore de la luarea la cunoştinţă, depunând setul de chei declarate la încheierea

asigurării, precum şi actele originale;

4. să comunice organelor de poliţie

orice informaţii ce ar putea duce la găsirea autovehiculului;

5. să comunice imediat sau într-un

anumit termen, părţile componente sau piesele furate, precum şi dacă a fost identificat

autorul furtului;

6. pentru a fi în drept să primească

despăgubiri pentru autovehiculul furat trebuie să pună la dispoziţia asigurătorului: actele

originale ale autovehiculului, cirtificatul de înmatriculare, factura de achiziţie, cartea de

identitate, seturile de chei ale autovehiculului.

7. în cazul identificării autorilor

furtului după plata despăgubirilor să declare în faţa organelor de cercetare penală şi a

instanţei de judecată că a fost despăgubit de asigurător şi să solicite introducerea acestuia în

calitate de parte civilă.

3.4.3. Alte asigurări privind autovehiculele.

Asigurarea pentru avarii a autovehiculelor (auto-casco), deşi complexă, nu

rezolvă toate speţele care pot să intervină în materia asigurării autovehiculelor.

O serie de Condiţii speciale reglementează mecanismul unor variate categorii de

asigurări facultative ce pot fi contractate suplimentar sau complementar, mai ales, pentru

autoturisme, între care: asigurarea autovehiculelor pentru furt; pentru pagube, în cazul

conducerii autovehiculului de către o altă persoană decât asiguratul; pagube produse de

incendiu şi alte calamităţi; asigurarea privind utilizarea autovehiculelor pentru întreceri şi

concursuri; asigurarea conducătorilor auto amatori care conduc autoturisme ale altor

persoane fizice sau juridice; asigurarea pentru avarii a autovehiculelor aparţinând unor

persoane străine care vin temporar în ţara noastră; asigurarea motociclurilor; asigurarea

pentru avarii a autovehiculelor închiriate de către persoane juridice unor persoane fizice şi

altele.

Mecanismul acestor asigurări privind autovehiculele are drept cadru Condiţiile

generale ale asigurării pentru avarii a autovehiculelor. Totuşi acestea sunt asigurări fie

suplimentare, fie complementare, fiecare implicând unele condiţii speciale. Tocmai de

aceea voi reţine în continuare, într-o analiză succintă, mecanismul de realizare a fiecăreia

dintre aceste categorii de asigurări.

3.4.3.1. Asigurarea suplimentară pentru cazurile când autovehiculul este condus de

alte persoane decât asiguratul.

Asigurarea autovehiculelor pentru avarii, auto-casco poate, la cererea asiguratului,

să fie completată, prin acelaşi contract, cu Asigurarea suplimentară pentru cazurile când

autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul.

Asigurarea se poate încheia:38

a) Pentru avarii, dacă se încheie concomitent cu asigurarea de bază

pentru avarii sau suplimentar la această asigurare;

b) Pentru răspundere civilă, dacă se încheie concomitent cu asigurarea

de bază, de răspundere civilă sau suplimentar la această asigurare;

c) Pentru avarii şi de răspundere civilă, împreună, dacă se încheie

concomitent cu asigurarea de bază, de avarii şi de răspundere civilă, împreună sau

suplimentar la aceste asigurări.

38 Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004.

Asigurarea are loc la aceleaşi sume asigurate ca în asigurarea de bază. Prima de

asigurare, la această asigurare este stabilită distinct şi reprezintă o cotă parte (25% la

societatea Asigurarea Românească) în raport cu prima de asigurare la asigurarea de bază,

de avarii şi răspundere civilă. Cota respectivă este mai ridicată în cazul în care se referă la

taximetrişti şi şcoli de conducere auto.

Celelalte elemente ale asigurării sunt comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.

3.4.3.2. Asigurarea autovehiculelor în legătură cu utilizarea lor la concursuri,

întreceri sau antrenamente.

Constituie o formă de asigurare ce poate fi încheiată numai pentru autoturisme şi

motocicluri înmatriculate în ţara noastră. Asigurarea se poate încheia pentru avarii sau

răspundere civilă ori se pot cupla ambele asigurări, după caz, pentru o perioadă de cel

puţin o lună.

Primele de asigurare, pentru autoturisme, sunt exprimate în sume absolute, variate

în funcţie de capacitatea cilindrică a autoturismelor, fiind stabilite pentru o durată a

asigurării de o lună de zile. Pentru motocicluri primele de asigurare sunt stabilite pe baza

cotei tarifare la 100 lei sumă asigurată.39

În asigurare sunt cuprinse riscurile de pagube în legătură cu utilizarea

autovehiculelor în timpul concursurilor, întrecerilor sau antrenamentelor pentru acestea,

inclusiv în timpul deplasărilor legate de acest scop, dacă asemenea manifestări au caracter

oficial.

Asigurarea pentru avarii se încheie pe baza unor tarife de prime special elaborate în

condiţiile acestei forme de asigurare. La asigurarea de răspundere civilă sunt stabilite

plafoane de sumă asigurată în limita cărora se acordă despăgubiri pentru o persoană

accidentată şi sume fixe pentru pagube la bunuri distruse sau avariate aparţinând terţilor.

Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei forme de asigurare sunt comune

asigurării autovehiculelor pentru avarii sau asigurării de răspundere civilă, după caz.

3.4.3.3. Asigurarea conducătorilor auto amatori care conduc autoturisme ale altor

persoane fizice.

Această asigurare poate fi încheiată de către conducătorii auto amatori, cu

domiciliul în ţara noastră, care conduc autoturisme, inclusiv remorcile tractate de acestea,

aparţinând altor persoane fizice, cu domiciliul în România.

39 Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.

Asigurarea se încheie pentru avarii la autovehiculul pe care asiguratul îl conduce,

dar nu-i aparţine. Ca urmare, la producerea cazului asigurat, societatea de asigurare

despăgubeşte proprietarul, respectiv deţinătorul de autovehicul, în principiu, cu o sumă

fixă convenită de părţi la încheierea contractului de asigurare.

Primele de asigurare se asimilează celor aferente asigurării pentru avarii a

autovehiculelor, fiind însă mai reduse (cu 25% la societatea Asigurarea Românească).

Această formă de asigurare nu implică riscul de furt, riscurile de avarii şi răspundere

civilă în ipoteza folosirii autovehiculelor şa întreceri şi concursuri şi nu are valabilitate în

afara ţării. Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei asigurări sunt, în principiu,

comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.

3.4.3.4. Asigurarea conducătorilor auto amatori care conduc autoturisme aparţinând

unor persoane juridice.

Această asigurare poate fi încheiată numai de conducători auto amatori care, fiind

angajaţi în unităţile de referinţă, în alte funcţii decât aceea de conducător auto, utilizează

autoturisme ale unităţii, pe care le conduc personal, în legătură cu îndeplinirea funcţiei sau

misiunii lor.

Asigurarea se încheie pentru avarii la autoturisme din culpa conducătorului auto,

pentru o durată corelată cu perioada în care autoturismul se află în folosinţa persoanei

respective.

Primele de asigurare sunt, în principiu, cele prevăzute în tariful de prime de

asigurare a autovehiculelor pentru avarii, dar mai reduse (cu 40% la societatea

Asigurarea Românească). Primele de asigurare se achită de către unitatea care atribuie în

folosinţă, unui angajat, autoturismul fără conducător auto, pentru misiuni în interesul firmei.

Despăgubirea cuvenită ca urmare producerii cazului asigurat se acordă unităţii care

deţine autoturismul.

În această asigurare nu se cuprind riscul de furt, riscurile aferente utilizării

autovehiculului la întreceri şi concursuri ori cele aferente parcursului în afara teritoriul ţării

noastre.

Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei forme de asigurare sunt, în principiu,

comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.

3.4.3.5. Asigurarea facultativă pentru avarii a autovehiculelor aparţinând

persoanelor străine care vin temporar în România.

Asigurarea se poate încheia numai de persoane fizice sau juridice străine,

proprietare de autovehicule şi remorci tractate de acestea, înmatriculate în străinătate, care

vin temporar în România.

În asigurare sunt cuprinse numai pagubele produse din riscuri asigurate, pe

teritoriul României, inclusiv în legătură cu utilizarea autovehiculului pentru concursuri şi

întreceri. Dacă se plăteşte un supliment de primă (faţă de asigurarea de avarii, considerată

de bază), atunci în asigurare se cuprinde şi riscul de furt a autovehiculului, componentelor

sale ori a unor bunuri aflate în autovehicul.

În asigurare sunt cuprinse şi cazurile în care autovehiculul este condus de alte

persoane decât asiguratul.

Perioada de asigurare este de o lună, răspunderea societăţii de asigurare

declanşându-se după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a încheiat contractul de

asigurare şi a fost achitată prima de asigurare, în valută numerar sau a fost notificată la

bancă plata prin virament.

În caz de avarii la autovehicul, reparaţiile pot fi efectuate, după caz, în România,

cu plata în lei, dar despăgubirea poate fi făcută şi în valută, dacă reparaţiile acestuia se

efectuează în altă ţară şi deci autovehiculul se deplasează în acest scop. Despăgubirea se

încadrează, în principiu, în termenul de 60 de zile de la data înştiinţării societăţii de

asigurare.

Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei forme de asigurare sunt, în principiu,

comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.

3.4.3.6. Asigurarea globală a motociclurilor.

Asigurarea poate fi încheiată numai pentru motocicluri (motorete, scutere etc.) cu o

capacitate cilindrică până la 69 cm.3, inclusiv, care se află în proprietatea persoanelor

fizice cu domiciliul sau reşedinţa în România. 40

40 Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.

Asigurarea se încheie pentru :

Avarii la motociclu;

Răspundere civilă ca urmare vătămării ori decesului unor persoane din afara

motociclului asigurat;

Riscul de accidente a conducătorului motociclului şi a altor persoane ce călătoresc

pe şeaua din spate (ori în ataşul) motociclului.

Perioada de asigurare este de un an sau de 6 luni.

Suma asigurată este variabilă: la asigurarea de avarii, faţă de asigurarea de

răspundere civilă şi respectiv asigurarea de accidente, în legătură cu deţinerea şi folosirea

motociclurilor. Suma asigurată, fiind plafonată, este mai ridicată în cazul riscurilor ce pot

afecta persoane, faţă de riscurile de pagube la bunuri. Prima de asigurare este stabilită în

sumă absolută, pentru perioada de asigurare de un an, respectiv pentru 6 luni.

Această asigurare se poate cupla ori se poate completa cu alte forme de asigurare

facultative a autovehiculelor (cum ar fi pentru cazul când autovehiculul este condus de alte

persoane decât asiguratul ori pentru cazul de furt, dar cu modificarea corespunzătoare a

primei de asigurare de bază).

Cu ocazia producerii cazului asigurat, se aplică principiul despăgubirii primului

risc (la pagube din avarii şi furt), în limita sumei asigurate şi a valorii motociclului în

momentul producerii evenimentului asigurat. în celelalte cazuri (de răspundere civilă ori de

accidente şi deces), suma cuvenită în dezdăunare se stabileşte în corelare cu efectele

asigurării specifice.

O serie de elemente cu privire la mecanismul acestei forme de asigurare sunt

comune cu asigurarea autovehiculelor pentru avarii, respectiv cu asigurarea de răspundere

civilă auto.

3.4.3.7. Asigurarea conducătorilor auto străini care efectuează probe de recepţie la

autovehicule ale întreprinderile producătoare româneşti, destinate exportului.

Autovehiculele produse în România, destinate exportului, pot fi supuse probelor de

recepţie, la drum, de către conducători auto străini, angajaţi ai firmelor cumpărătoare.

Societăţile de asigurare din ţara noastră asigură facultativ aceşti conducători auto

străini, pentru pagube de avarii produse autovehiculului, din culpa conducătorului auto.

Asigurarea se poate încheia pe o perioadă de cel puţin o lună, răspunderea societăţii

de asigurare începând din ziua următoare celei în care s-a perfectat asigurarea şi a fost

achitată prima de asigurare.

Primele de asigurare sunt stabilite în sume absolute, variabile, în funcţie de

capacitatea cilindrică, pentru autoturisme şi sub forma cotelor tarifare la 100 lei sumă

asigurată, pentru celelalte autovehicule. Primele de asigurare se plătesc de către asigurat.

Despăgubirea se plăteşte în lei, unităţii prejudecate din culpa conducătorului auto

care a efectuat probe de recepţie la autovehicul.

Celelalte elemente sunt comune cu privire la tehnica asigurării facultative a

autovehiculelor, pentru avarii.

3.4.3.8. Asigurarea pentru cazurile de avarii a autovehiculelor care se închiriază

unor persoane.

Închirierea autovehiculelor, fără şofer, de către societăţi comerciale cu profil

specific de activitate, constituie o practică uzuală în diferite ţări ale lumii, dar care se

extinde şi în ţara noastră.

Evident, autovehiculele închiriate, fără şofer, diferitelor persoane solicitante, se

află sub incidenţa riscurilor de avarii, precum şi a riscurilor de accidentare a

persoanelor transportate cu asemenea autovehicule.

Asigurarea, în acest caz, a autovehiculelor, şi complementar a persoanelor

implicate, constituie o necesitate. S.C. ASIROM S.A. şi-a inclus în portofoliul său această

asigurare în anul 1990, dar ea se extinde.

Asigurarea operează numai pentru riscuri care s-ar putea produce pe teritoriul ţării,

excluzându-se cele care se referă la utilizarea autoturismelor la concursuri şi întreceri sau

antrenamente aferente.

Celelalte elemente care configurează mecanismul, tehnica acestei asigurări sunt

similare asigurării autovehiculelor pentru avarii sau asigurării de răspundere civilă. 41

41 Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.

3.4.3.9. Asigurarea pentru cazurile de avarii a autovehiculelor vândute cu plata

în rate.

Constituie o formă de asigurare facultativă, cu valabilitate pe teritoriul ţării

noastre, pentru cazurile de avarii şi furt a autovehiculelor vândute cu plata în rate, implicit

în ipoteza conducerii autoturismului de către o altă persoană decât asigurat (fără adaos de

primă).

Răspunderea societăţii de asigurare începe în momentul semnării contractului de

cumpărare-vânzare a autoturismului şi încetează la orele 24 ale zilei în care s-a reţinut

ultima rată din preţul de vânzare.

Prima de asigurare se stabileşte pentru fiecare an în funcţie de capacitatea cilindrică

a autoturismului respectiv şi în funcţie de tariful de prime aferent asigurării

autovehiculelor pentru avarii. Din prima de asigurare pentru cazurile de avarii, pentru

întreaga perioadă asigurată, se scade prima inclusă în preţ aferentă unei perioade de 6 luni,

diferenţa înscriindu-se în contractul de asigurare.

Celelalte elemente sunt comune cu privire la tehnica asigurării facultative a

autovehiculelor, pentru avarii.

3.4.4. Constatarea, evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor la

autovehicule asigurate.

3.4.4.1. Constatarea pagubei se efectuează de către societatea de asigurări, în cadrul unui

termen limită (10 zile) de la primirea înştiinţării scrise cu privire la producerea cazului

asigurat. Dacă în acest termen reprezentantul societăţii de asigurări nu se prezintă pentru

constatarea pagubei asiguratul poate proceda la repararea autovehiculului avariat.

Constatarea pagubei are loc, de regulă, la un atelier de reparaţii sau la societatea de

asigurări .42

42 Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004

Constatarea poate fi propriu-zisă şi suplimentară (atunci când unele avarii sunt

depistate prin demontarea unor elemente sau piese ale autovehiculului), aceasta trebuind să

se efectueze de aceiaşi comisie.

Rezultatele constatării se înscriu într-un proces-verbal de constatare, actul de

evaluare a pagubelor, referatul inspectorului de daune, actul de expertiză tehnică, după caz.

În cazul producerii evenimentului asigurat în afara teritoriului României, constatarea

pagubelor se face de către împuternicitul asigurătorului din ţara respectivă, menţionat pe

versoul poliţei de asigurare.

În cazul în care vinovat de producerea accidentului este conducătorul auto al unui alt

autovehicul implicat în accident, potrivit procesului-verbal întocmit de poliţie, înştiinţarea şi

constatarea pagubelor se face la societatea care administrează asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule a celui ce se face

vinovat.43

3.4.4.2.Evaluarea pagubei se efectuează pe baza devizului care cuprinde costul

reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate, costul de înlocuire al acestora, valoarea

materialelor, pieselor şi manoperei aferente, necesare ca urmare pagubelor produse din

cauze cuprinse în asigurare.

Cuantumul pagubei stabilite, inclusiv cheltuielile pentru transportarea

autovehiculului la atelierul de reparaţii, pentru luarea unor măsuri de limitare a

avariilor produse la autovehicul ori a măsurilor de salvare a autovehiculului, nu poate

depăşi o anumită proporţie (80%), faţă de valoarea din nou a autovehiculului la data

producerii evenimentului asigurat. Cota respectivă este mai ridicată în cazul autovehiculelor

vândute cu plata în rate.44

În principiu, cu ocazia evaluării pagubelor, din avarii la autovehicule, se iau în

considerare doar piesele şi componentele avariate din cadrul unor mecanisme şi angrenaje,

chiar dacă unele din ele trebuie să fie înlocuite.

Valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat se

stabileşte scăzându-se din valoare din nou a acestuia a uzurii corespunzătoare. Valoarea din

nou a autovehiculului avariat se stabileşte pe baza preţurilor de vânzare practicate în

comerţul organizat, cu autovehicule, prin societăţi comerciale de profil. Uzura luată în

calcul nu poate depăşi 75% din valoarea autovehiculului.43 Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.44 Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004

Pentru tipurile de autoturisme la care nu există preţuri stabilite ori nu se mai fabrică,

la valoarea din nou a acestora se are în vedere valoarea rezultată din înmulţirea capacităţii

cilindrice a motorului autoturismului avariat, exprimat în cm. cubi, cu anumiţi coeficienţi

stabiliţi de societatea de asigurări, faţă de preţurile oficiale ale tipului de autoturism

considerat bază de referinţă.

Stabilirea uzurii are loc diferit, pentru autovehicule, în funcţie de apartenenţa lor:45

1. în cazul autovehiculelor aparţinând persoanelor juridice, în calculul uzurii

se ţine seama de următoarele elemente:

- ciclul de exploatare (I - IV) în care se află autovehiculul în

momentul producerii evenimentului asigurat;

- parcursul în km. echivalenţi realizat de autovehiculul respectiv până la

data producerii evenimentului asigurat (P), norma de parcurs pentru fiecare ciclu de

exploatare în parte, stabilită pe tipuri şi mărci de autovehicule, (NI) pentru ciclul I şi (N2)

pentru ciclul II - IV.

Dacă autovehiculul, la data producerii evenimentului asigurat, are toate piesele

componente originale, atunci uzura pe cicluri va fi:

Ciclul I Ciclul II Cilul III Ciclul IV

unde,

A - reprezintă valoarea din nou a autovehiculului avariat;

a - costul reparaţiilor şi înlocuirilor de componente şi piese originale.

Ca urmare gradul de uzură recalculat (Ur) va fi:46

45 Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004, p.299

46 Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004, p.299.

Dacă la data producerii evenimentului asigurat, autovehiculul suportase reparaţii cu

înlocuiri ale unor părţi şi piese componente, la stabilirea uzurii se ţine seama de un coeficient de

corecţie stabilit conform relaţiei:

2. în cazul autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice, întreprinzătorilor

particulari şi persoanelor juridice străine, uzura se stabileşte în funcţie de gradul de

întrebuinţare al autovehiculului, exprimat în km. şi vechimea în exploatare, exprimată în

ani, diferenţiată pe categorii de autovehicule, clasificate după capacitatea cilindrică a

motorului în cm3, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură.(vezi tabelul 3.2. şi 3.3.)

a) Pentru stabilirea uzurii unui autovehicul la care se cunoaşte data

introducerii în exploatare, ca nou, pa bază de acte şi parcursul în kilometri realizat de la

intrarea în exploatare până la momentul producerii evenimentului asigurat, se caută

în tabelul coeficienţilor de uzură astfel:

- Pe coloană, poziţia corespunzătoare parcului efectuat, în mii km;

- Pe rânduri, poziţia corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani)

a autovehiculului.

b) Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul realizat, în km.,

până la data producerii evenimentului asigurat sau parcursul realizat nu concordă cu

stare tehnică a autovehiculului respectiv, uzura autovehiculului avariat se stabileşte în

funcţie de vechimea în exploatare şi starea de întreţinere a acestuia, până la momentul

producerii evenimentului asigurat.

3.4.4.3.Stabilirea şi plata despăgubirilor

Despăgubirea se face de către asigurător în baza documentaţiei complete

privind cauzele şi împrejurările în care s-a produs cazul asigurat.

Despăgubirea nu poate depăşi:

cuantumul pagubei;

suma la care s-a făcut asigurarea;

valoarea reală a autovehiculului din momentul sau la data producerii

evenimentului asigurat

90% din valoarea din nou a acestuia.47

47 www.romasig.ro, potrivit condiţiilor de asigurare la S.C. ASIROM S.A.

Cuantumul pagubei este egal cu:48 [ a + b + c + d + e ] – f ,

unde, a = costul reparaţiilor părţilor componente sau părţilor avariate ;

b = costul de înlocuire al părţilor componente;

c = cheltuielile pentru materiale ;

d = cheltuielile de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare

ca urmare a pagubelor produse din cauze cuprinse în asigurare;

e = TVA-ul inclus în cazul reparaţiilor efectuate în România;

f = valoarea eventualelor deşeuri;

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea

părţilor componente care au fost avariate, chiar dacă cu prilejul reparaţiei s-a înlocuit

întregul ansamblu sau subansamblu al autovehiculului respectiv.Spre exemplu, în cazul

avarierii cutiei de viteze prin distrugerea unor roti dinţate, se ia în considerare numai

înlocuirea acestora nu însă şi a celorlalte piese ale cutiei de viteze care nu au fost avariate.

În cazul în care costul reparaţiei depăşeşte valoarea din nou a părţilor componente

sau a pieselor avariate, se ia în considerare valoarea acestora din urmă.

Revopsirea integrală a autovehiculului se consideră necesară atunci când părţile

avariate din cauze cuprinse în asigurare reprezintă cel putin 25%( S.C. Allianz-Ţiriac S.A.),

50%(S.C. ASIROM S.A., S.C. ASTRA S.A.) din suprafaţa totală exterioară a

autovehiculului respectiv.

Dacă părţile componente avariate au fost achiziţionate din străinătate, cuantumul

despăgubirii este:

1. valoarea facturii de cumpărare, exprimată în valută convertibilă mai puţin TVA-ul,

care este o cheltuială recuperabilă de către asigurat întrucât numai el este îndreptăţit să

solicite returnarea acestuia.

2. la asigurările încheiate în valută, cuantumul despăgubirii este valoarea în lei a

facturii de cumpărare, exprimată în valută convertibilă, fără TVA, prin aplicarea cursului

de referinţă al BNR la data evenimentului asigurat sau la data eliberării facturii.

Pentru reparaţiile efectuate în străinătate, despăgubirea se acordă numai dacă:49

- plata primei de asigurare s-a făcut în valută;

- s-a dat acordul prealabil al asigurătorului;

48 Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.170-171.49 Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.171

- documentele privind reparaţiile efectuate în străinătate(facturile şi devizele de reparaţie)

achitate direct de către asigurat, vor fi depuse în original la asigurător şi vor fi însoţite

obligatoriu de dovada achitării: chitanţă fiscală, ordin de plată, dispoziţie de plată valutară

externă.

Despăgubirea se calculează ţinând cont de costul manoperei practicat de atelierele

din România pentru tipul respectiv de autovehicul, sau costul manoperei practicate pe piaţa

locală de unităţile reparatoare.

La cererea expresă a asiguratului, plata despăgubirii se poate efectua direct unităţii

reparatoare sau furnizorului de piese de schimb.

Potrivit condiţiilor de asigurare ale unor asigurători în cazul evenimentelor

asigurate întâmplate în afara teritoriului României, se pot efectua în străinătate numai

reparaţiile strict necesare continuării călătoriei pe propriile roţi, adică reparaţii provizorii,

inclusiv cheltuielile de transport până la atelierul cel mai apropiat de locul accidentului,

reparaţiile definitive urmând a fi efectuate în România.

Din cuantumul sumei de despăgubit se scad:

franşiza prevăzută în poliţa de asigurare;

valoarea resturilor care pot fi întrebuinţate sau valorificate;

orice prime datorate până la sfârsitul perioadei de asigurare, dacă cuntumul

despăgubirii depăşeşte 25% din suma de asigurare, potrivit condiţiilor de

asigurare S.C. ASIROM S.A., respectiv 30% în cazul S.C. ASTRA S.A.

Pentru asigurarea de autovehicule deja gajate băncilor, în caz de daună totală,

despăgubirea se plăteşte direct băncii creditoare, înştiinţându-se în scris despre aceasta şi

asiguratul.

După fiecare daună, suma asigurată se micşorează cu începere de la data plăţii

despăgubirii, pentru restul perioadei asigurate, cu suma cuvenită drept despăgubire,

asigurarea continuând pentru suma rămasă, fără modificarea primei de asigurare.50

Asigurătorul are următoarele drepturi: 51

să amâne acordarea despăgubirii, dacă în legătură cu dauna a fost instituită împotriva

asiguratului o anchetă sau procedură penală, până la finalizarea anchetei, respectiv a

procedurii penale;

să nu plătească despăgubirea, în cazul în care cererea de despăgubire este frauduloasă,

are la bază declaraţii false sau dacă asiguratul a contribuit în mod deliberat la producerea

daunei.

În caz de furt al autovehiculului, al unor părţi componente, despăgubirea se acordă

după trecerea unei perioade de 60 de zile şi dacă poliţia confirmă în scris că autovehiculul

sau părţile componente nu au fost găsite. Unii asigurători prevăd termenul de 30 de zile

pentru părţi componente şi accesorii din dotarea autovehiculului. Plata despăgubirilor în

aceste cazuri se face numai cu condiţia ca asiguratul să dea o declaraţie în care să arate că

se obligă a restitui total sau parţial, după caz, despăgubirea primită, în cazurile în care se

găsesc piesele componente.

Dacă asiguratul nu s-a conformat prevederilor privind restituirea despăgubirii,

asigurătorul este în drept să ceară deschiderea unei proceduri penale şi a unei actiuni civile

împotriva asiguratului, în vederea recuperării despăgubirilor încasate necuvenit de către

acesta.

50 www.lasig.ro.51 Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.172.

Investigaţii şi studiu de caz privind asigurarea de autovehicule la

S.C. Asigurarea Românească - ASIROM S.A.

4.1. O prezentare sintetică a S.C. Asigurarea Românească - ASIROM

S.A., Târgu Mureş

Scurt istoric

Societatea Comercială Asigurarea Românească S.A. - ASIROM a luat fiinţă la

1 ianuarie 1991, reprezentând, pentru piaţa românească de asigurări, piatra de temelie,

punctul de referinţă al celorlalte societăţi apărute ulterior.

Astfel, din perspectiva poziţiei sale de leader, ASIROM şi-a asumat pe parcursul ultimilor

ani o remarcabilă misiune, dublată de o înaltă responsabilitate: aceea de formator al

pieţei asigurărilor din România . In această perioadă a intensificării concurenţei pe

piaţa asigurărilor prin apariţia a numeroase noi societăţi autohtone şi multinaţionale,

ASIROM a reuşit, să se plaseze, an de an, în topul societarilor de asigurare-reasigurare

prin rezultatele obţinute.

Vocaţia de constructor, puterea financiară şi prestigiul Societăţii sunt elemente

ale credinţei ASIROM în setul de valori pentru care a optat şi pe care le promovează în

toate demersurile sale: exigenţe înalte, integritate, angajament total faţă de nevoile şi

aşteptările clienţilor, creşterea satisfacţiei angajaţilor. ASIROM este autorizat să practice

peste 70 de forme de asigurare facultative generale şi asigurări de viaţă prevăzute de

legislaţie şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin

accidente de autovehicule pe teritoriul României - RCA.

SC Asigurarea Româneasca - ASIROM SA are sediul social în Bucureşti şi îşi

desfăşoară activitatea în peste 80 reprezentante teritoriale printr-un personal specializat şi

operativ.

Capitalul social subscris si vărsat este în valoare de 63.8 milioane ron.

Acţionariatul Asigurării Româneşti este compus din următorii membri:

Tabel 4. 2

Interaero Bucureşti SA 38.14%Broadhurst Investments 19,74%Rafinăria Astra Romana 17,79%APAPS 6,38%Postelnicu Tiberiu Bica 11,54%Alţi acţionari 6,41%

Structura Societăţii Comerciale Asigurarea Românească S.A.

Asigurarea Românească îşi are sediul principal în Bucureşti, Bd. Carol I, nr. 31 -

33. De asemenea dispune de filiale în fiecare judeţ din ţară. Numărul judeţelor în care

compania îşi desfăşoară activitatea este de 41. Printre cele mai principale filiale sunt:

Arad, Cluj, Timişoara, Iaşi, Galaţi, Târgu Mureş etc.

• Numărul de sucursale existente este de 48;

• Numărul de agenţii este de 80;

• Numărul de angajaţi permanenţi este de 2649;

• Numărul de colaboratori este de 8743.

Reasiguratorii Societăţii Comerciale Asigurarea Românească:

ASIROM a încheiat contracte cu reasiguratori de prima mărime şi anume: Swiss Re

(Germania), GE Frankona (Germania), Munich Re (Germania), Sindicatele Lloyd's (Marea

Britanie), General Cologne Re (Austria), Scor Re (Franţa), Hannover Re (Germania),

Partner Re (Elveţia), Transatlantic Re (Franţa), Le Mans Re (Franţa), Gothaer Re

(Germania), Alea (Elveţia), Converium Re (Germania), MAPFRE (Spania).

Asigurarea Românească este afiliată la organizaţia APAR.

Strategiile ASIROM

1. Strategia dezvoltării - performanţă peste timp

În domeniul asigurărilor de bunuri (transporturi, clădiri) şi răspundere civilă,

ASIROM a avut în vedere administrarea eficientă a portofoliului existent , cât şi

extinderea acestuia prin promovarea unor noi forme de asigurare , acoperind multiple

riscuri - de la incendii şi calamităţi naturale, furt prin efracţie dau prin acte de tâlhărie,

riscuri agricole şi de construcţii - montaj, până la răspundere civilă.

2. Angajament total pentru siguranţa şi necesităţile clienţilor

În cadrul strategiei ASIROM de perfecţionare a gamei de asigurări existente şi de

introducere a unor noi forme de asigurare, principalele obiective urmărite la asigurările de

persoane în anii 2000-2005 au fost menţinerea şi consolidarea portofoliului asigurărilor

de viaţă şi impulsionarea contractării asigurărilor facultative de accidente.

Produsele practicate de către ASIROM au fost aliniate standardelor internaţionale.

ASIROM a reactualizat gama produselor sale tradiţionale cu noi forme, condiţii şi

tarife de asigurare, adaptate la schimbările din sistemul social, la necesităţile de protecţie

ale populaţiei, precum şi la evoluţia economiei de piaţă.

3. Reasigurarea - forţă şi stabilitate financiară

Pe parcursul anilor 2000-2005, programul de activitate specific a urmărit unor

acorduri de reasigurare care să permită o mai mare flexibilitate şi dezvoltare a portofoliilor,

în care obligaţiile asumate de către ASIROM depăşesc capacitatea de reţinere a Societăţii.

4. Resursele financiare şi investiţiile - motorul dezvoltării Societăţii

Politica de plasamente a avut ca principal obiectiv în anii 2000-2005 valorificarea

resurselor financiare în condiţii de maximă siguranţă şi eficienţă. Aceasta înseamnă, pe de

o parte, protejarea sumelor atrase şi a rezervelor constituite le nivelul ASIROM, iar, pe de

altă parte, investiţia în active proprii.

5. Optimizarea fluxului de informaţii economico-financiare

În domeniul informatizării subsistemului contabilităţii s-au înregistrat certe

progrese, răspunzându-se astfel unei cerinţe imperioase a dezvoltării Societăţii Comerciale

Asigurarea Românească S.A. - ASIROM.

Sistemul informatic a fost adaptat şi modelat corespunzător creşterii cifrei de afaceri

şi forţei financiare, diversificării gamei de produse specifice şi optimizării modalităţilor de

fructificare a rezervelor tehnice. Această concepţie a avut ca punct central necesitatea

realizării unei corelaţii flexibile şi eficiente între procesele economice gestionate şi crearea,

la un cost rezonabil, a unui sistem informaţional adaptat activităţii de asigurare.

6. Sistemul informatic - nucleul realizării unei activităţi de înaltă performanţă

Dezvoltarea ofertei de servicii pe piaţa internă, menţinerea unei clientele

stabile, atragerea de noi parteneri de afaceri şi prestarea unui management performant sunt

indisolubil legate de existenţa unui sistem informatic adaptat activităţii de asigurare.

7. Mixul comunicaţional - punct cardinal în formarea identităţii ASIROM

În condiţiile unei concurenţe tot mai puternice, consolidarea imaginii şi prestigiului

produselor şi serviciilor oferite de ASIROM a reprezentat principalul vector integrat în

strategia generală de promovare.

8. Resursele umane - capital sigur pentru viitor

Managementul resurselor umane a avut ca obiectiv în perioada 2000-2005

formarea unui capital uman de înaltă calitate, folosind instrumente corespunzătoare pieţei

interne de asigurări pentru atragerea, dezvoltarea şi motivarea acestuia.

9. Marketing - o abordare modernă, realistă şi flexibilă

Într-un context general dominat de schimbări permanente ale cerinţelor de

protecţie prin asigurare, de segmentare a pieţei pe ramuri şi chiar forme de asigurare şi de

creştere a agresivităţii concurenţiale, s-au realizat acţiuni specifice de marketing,

publicitate şi relaţii publice, având drept obiectiv consolidarea imaginii ASIROM, ca lider

al pieţei naţionale de asigurări.

10. Identitate şi creativitate.

Obiectivele strategiei de imagine a societăţii au în vedere creşterea prestigiului

companiei, consacrarea încrederii în produsele şi serviciile sale, cât şi susţinerea atitudinii

pozitive a clienţilor săi fideli.

Parte integrantă a politicii manageriale a Societăţii, strategia de marketing a urmărit

în principal creşterea:

• Flexibilităţii ofertei de produse de asigurare în report cu criteriile efective şi

solvabile ale pieţei;

• Capacitatea de adaptare la schimbările de ordin economic, legislativ şi social, în

special ca urmare a aplicării măsurilor de reformă prin restructurare şi transfer de

proprietate;

• Profesionalismul salariaţilor şi colaboratorilor Societăţii, capabili să contracareze

agresivitatea celor peste 60 de societăţi de asigurare concurente.

Obiectivele strategice ale societăţii ar putea fi sintetizate astfel:

modernizare - calitate - eficientizare maxima, în strategia de dezvoltare a ASIROM

aceste obiective se materializează în acţiuni precise, concretizate în:

• diversificarea gamei de produse şi servicii specifice oferite clienţilor actuali şi

potenţiali în concordanţă cu legislaţia în vigoare;

• orientarea, cu precădere, spre segmentele de piaţa nou apărute;

• aplicarea unor metode flexibile de organizare şi structurare a resurselor umane în

vederea creşterii competenţei profesionale, a eficienţei personalului şi prestarea unor

servicii ireproşabile asiguraţilor;

• perfecţionarea produselor existente;

• creşterea calităţii serviciilor;

• perfecţionarea managementului resurselor umane şi optimizarea investiţiilor ;

• sporirea forţei şi stabilităţii financiare, a profitabilităţii.

Produse noi.

În cadrul obiectivelor prevăzute de către ASIROM amintim promovarea de noi

forme de asigurări. Printre cele mai importante tipuri de asigurări, se au în vedere:

• asigurarea riscului de neplată a ratelor la bunurile comerciale către persoanele juridice

şi fizice;

• asigurarea creditelor bancare acordate pentru cumpărarea bunurilor de folosinţă

îndelungată;

• asigurarea creditelor comerciale acordate persoanelor juridice;

• asigurarea viageră reevaluabilă PATERN;

• asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente;

• asigurarea de cauţiune (garanţie).

4.2. Principalii indicatori ai societăţii ASIROM

1) Evoluţia principalilor indicatori financiari: RON

DATE PRINCIPALE 2000 2001 2004 2005Prime de asig.brute subscrise

252 238,3 427,06 49.100

Prime de asig.brute încasate

173,7 227, 419,9 29.159

Rezerve tehnice tot. 26 46,3 167,6 20.350Total Active 266,3 367,1 682,7 66.017Profit înainte de impozitare

33,87 -23.6

2) Contul de profit şi pierdereMilione lei

Venituri 2000 2001 2004 2005Prime de asig încasate

268407 424627,9 558493 925103

Alte venituri 375401,8 397871,3 545291 236363Tot.venituri 643808,8 822499,2 1103784 1161466

Milioane lei

Cheltuieli 2000 2001 2004 2005Despăgubiri din asig. 121086,1 246406 316753 381747Variaţie rezerve 15032,6 13509,9 -2557 -20590Alte chelt. 95054,5 161761,2 905100 798965

Tot.chelt 231173,2 421677,1 1219296 1160122Profit brut 412635,6 400822,1 -115512 1344

Prezentarea grafică a veniturilor:

Prezentarea grafică a cheltuielilor:

Evoluţia ASIROM în perioada 2004-2005:

2004 2005 %Poliţe încheiate 359492 525351 146,1Nr.de clienţi 309972 456157 147,2Prime subscrise(Ron-m)

691 925 134,5

Prime încasate 558 821 147,0

Prezentarea grafică a evoluţiei ASIROM:

Numărul daunelor achitate:Milioane leiTipuri de riscuri Daune plătite 2004 Daune plătite 2005 %Mijloace de transp.terestru

126298 167290 132,5

RCA 131727 140453 106,6Maritime şi bunuri în tranzit

12238 12030 98,3

Incendiu şi alte pagube la bunuri

8062 7954 98,7

Pers.+viaţă 1594 6291 394,6Altele 36834 47727 129,6Total 361753 381747 120,5

Prezentarea grafică a nr.daunelor:

4.3. Asigurările de transport auto în portofoliul Societăţii

Comerciale Asigurarea Românească - ASIROM S.A.

Strategia de administrare şi promovare a portofoliului asigurărilor facultative de

autovehicule a vizat realizarea unei politici unitare de ofertare şi monitorizare a riscurilor

mari şi foarte mari şi menţinerea unui contact permanent cu asiguraţii, dezvoltarea

condiţiilor de asigurare pentru riscurile de incendiu, alte calamităţi şi pentru riscurile

comerciale, perfecţionarea modalităţilor de promovare a condiţiilor de asigurare a

echipamentelor electronice, precum şi adaptarea condiţiilor de asigurare la solicitările

pieţei, prestarea unor servicii de calitate la constatarea daunelor şi plata operativă a

despăgubirilor cuvenite asiguraţilor sau păgubiţilor. Strategia de dezvoltare a societăţii în

direcţia diversificării ofertei de produse de asigurare, au fost perfecţionate produsele

existente: asigurarea de avarii accidentale, asigurarea de avarii şi furt autovehiculelor

CASCO, asigurarea bunurilor pe parcursul transportului.

De asemenea, a crescut flexibilitatea în negocierea, încheierea şi derularea

contractelor de asigurare, acordându-se permanent sprijin şi o mai puternică stimulare

a agenţilor c asigurare (sucursalelor ASIROM), fiind acordate comisioane care au

contribuit la marin portofoliului de asigurări şi, în acelaşi timp, la realizarea unui raport

judicios între costuri profitul obţinut, respectiv şi în dorinţa menţinerii şi dezvoltării

portofoliului de asigurări, condiţiile creşterii concurenţei pe piaţă.

În vederea dezvoltării portofoliului de asigurări facultative de avarii şi furt

autovehiculelor - CASCO şi a asigurărilor de bunuri pe timpul transportului, s-a

impus elaborarea şi introducerea unor noi produse se asigurare, prin personalizarea

poliţelor de asigurare, redactarea acestora într-un limbaj accesibil asiguratului, stimularea

interesului informarea clienţilor despre produsele de asigurare oferite; redactarea

unor condiţii de asigurare în concordanţă cu solicitările asiguraţilor şi potenţialelor clienţi.

În perioada 2000-2005 s-au luat măsuri pentru:

• Menţinerea în asigurare a asiguraţilor persoane juridice cu care ASIROM are raportu

bune de colaborare;

• Stabilirea facilităţilor ce pot acordate asiguraţilor - persoane juridice şi fizice;

• Depistarea şi contractarea din timp a potenţialelor clienţi - persoane juridice şi fizice:

• Amplasarea personalului propriu în cele mai adecvate locuri pentru contractarea de

asigurări.

Structura portofoliului asigurărilor CASCO a fost modificată, ca urmare a dezvoltării

a contractelor de asigurare pentru autovehicule. Totodată, în domeniul asigurărilor auto au

fost pregătite condiţiile pentru diversificarea activităţilor specifice, în vederea

desfăşurării operaţiunilor de lichidare a daunelor produse în străinătate de asiguraţii

ASIROM, precum şi în vederea combaterii fraudelor în acest domeniu de asigurări.

Asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii şi furt

(AUTO-CASCO) în cadrul Societăţii Româneşti - ASIROM S.A.

În componenţa portofoliului Societăţii Româneşti - ASIROM, se găseşte de

asemenea şi de asigurarea facultativă de autovehicule: Asigurarea de accidente a

conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor transportate.

Condiţiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor (AUTO-CASCO),

oferite de Societatea Românească - ASIROM.

Obiectul asigurării

ASIROM asigură toată gama de autovehicule rutiere autopropulsate (cu excepţia

celor care circulă pe şine), care sunt înmatriculate conform legislaţiei în vigoare.

Asigurarea se încheie:

Deţinătorului înscris în cartea de identitate sau alte persoane care au interes

asigurabil cu privire la autovehicul, interes reieşit dintr-un contract (de leasing, de comodat,

etc).

Riscuri asigurate.

a) avarii provocate de:

- ciocniri, loviri, izbiri, zgârieri accidentale, căderi (în prăpastie, în apă), căderi de

corpuri pe autovehicul, derapări, răsturnări;

- incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv din cauze tehnice), calamităţi naturale;

b) furt (furtul autovehiculului sau al unor părţi componente ori piese ale acestuia), precum şi

avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.

În cazul suportării unor cheltuieli suplimentare de către asigurat,

Asigurarea Românească ASIROM S.A. acordă acoperiri suplimentare.

Suma asigurată

Suma de asigurarea este declarată de către asigurat, pe baza propriei sale opţiuni,

sumă care ar trebui să corespundă valorii reale a autovehiculului. Valoarea reală este

valoarea de comercializare de nou, la data încheierii asigurării (conform facturilor de

achiziţie de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax-Schwacke sau listelor de preţuri de la

producător), mai puţin uzura stabilită în raport cu vechimea în ani a acestora, potrivit

scalei de uzură ce este parte integrantă a contractului de asigurare.

Perioada de asigurare.

Este de regulă un an, dar asigurarea se poate încheia între minimum 6 luni

şi maximum durata contractului de rate / leasing (mai mulţi ani).

Prima de asigurare

Se calculează potrivit tarifului de prime ASIROM, se exprimă în valută şi poate

fi plătită în lei sau în valută. Eşalonarea plăţii ratelor de primă se poate face în:

- 2 rate semestriale egale;

- 4 rate trimestriale egale;

-10 rate egale, scadente în primele 9 luni.

Termenul de păsuire la plata ratelor de prima este de 15 zile. în caz de neplată la

scadenţă a unei rate de primă următoare celei dintâi, asigurătorul acordă asiguratului

posibilitatea achitării acesteia în termen de 15 zile de la scadenţa ratei respective, situaţia

contractului rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen. In cazul în care

sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite nici în termenul de păsuire de 15

zile de la scadenţă, contractul de asigurare este reziliat retroactiv, începând cu ziua imediat

următoarea datei scadente a ratei restante, fără nici o formalitate prealabilă să mai fie

necesară.

Modalitatea de plată a despăgubirii.

Poate fi aleasă de către asigurat, dintre următoarele:

1. pe baza evaluării asigurătorului (deviz antecalcul), se poate ridica de la

ASIROM suma necesară demarării reparaţiei, urmând a se plăti şi diferenţa, dacă există, pe

baza actelor care dovedesc cheltuieli efectiv făcute într-un termen de cel mult 60 zile de la

data producerii evenimentului asigurat;

2. prin virament sau ordin de plată, direct către unitatea service care

efectuează reparaţia;

3. pe baza documentelor care probează cheltuieli efectiv făcute de către asigurat

pentru repararea autovehiculului asigurat.

Autovehiculul poate fi introdus în reparaţie după, sau concomitent cu efectuarea

de către ASIROM, printr-un inspector de specialitate, a constatării privind daunele

efectiv produse în timpul evenimentului asigurat.

La solicitarea asiguratului, se pot acorda avansuri din despăgubiri de până la 60%

din valoarea estimată a pagubelor, stabilită pe baza de deviz antecalcul întocmit de unitatea

de reparaţii sau pe baza preţurilor de catalog şi a tarifelor de manoperă, calculate la

data producerii evenimentului asigurat, conform avariilor consemnate în procesul verbal

de constatare. Plata despăgubirilor se face în termen de 15 zile lucrătoare de la data când

dosarul de daună este completat cu toate documentele necesare.

Asigurarea de AVARII validează în România şi în străinătate

Extinderea în afara teritoriului României a acoperirii riscului de FURT se

poate face:

- în cazul în care autovehiculul este asigurat Casco la ASIROM: GRATUIT !

dacă asiguratul încheie tot la ASIROM şi asigurarea Carte Verde;

- în cazul în care autovehiculul este asigurat Casco la ASIROM, dar nu se

încheie Carte Verde la ASIROM: cu încasarea unei prime de asigurare adiţionale.

4.4. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor efectuate de societăţile de

asigurări

Conform Reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor, armonizate cu

Directivele europene şi cu Standardele de contabilitate, emise în luna decembrie 2001 de

către Ministerul Finanţelor Publice şi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,

societăţile de asigurare, care au ca produse de asigurare asigurările bunuri(asigurările

auto), trebuie să efectueze următoarele înregistrări contabile:

1) Înregistrarea veniturilor din asigurări conform poliţei de asigurare:

4012 =

„Decontări privind primele de

asigurare aferente asigurărilor

generale”

702

„Venituri din prime brute

subscrise privind asigurările

generale subscrise”

-cu valoarea

primelor de

asigurare brute

subscrise

2) Încasarea primelor de asigurare, cu suma încasată în numerar sau cu suma încasată prin virament bancar în

contul de disponibil:

54711 =

„Casa în lei”

4012

„Decontări privind primele de

asigurare aferente asigurărilor

generale”

-cu suma

încasată în

numerar

54411 =

„Conturi la bănci în lei”

4012

„Decontări privind primele de

asigurare aferente asigurărilor

generale”

-cu suma

încasată prin

virament

3) Rezilierea poliţei de asigurare care va conduce la anularea primelor de asigurare subscrise, dar neîncasate:

4022 =

„Prime anulate şi de restituit

privind asigurările generale”

4012

„Decontări privind primele de

asigurare aferente asigurărilor

generale”

-cu valoarea

primelor de

încasat anulate

Concomitent, suma respectivă este stornată din veniturile societăţii prin intermediul

contului 708 „Prime brute subscrise anulate”:

7082 =

„Prime brute subscrise anulate

aferente asigurărilor generale”

4021

„Prime anulate şi de restituit

privind asigurările generale”

-cu valoarea

primelor de

încasat anulate

4) Înregistrarea sumelor plătite în numerar sau prin virament în contul de disponibil de la bancă, reprezentând

despăgubiri de asigurare:

602 =

„Cheltuieli privind daunele şi

prestaţiile la asigurările generale

directe”

54711

„Casa în lei”

-cu valoarea

sumelor plătite

602 =

„Cheltuieli privind daunele şi

prestaţiile la asigurările directe”

54411

„Conturi la bănci în lei”

-cu valoarea

sumelor plătite

5) Înregistrări contabile privind rezervele care se constituie la nivelul activităţii de

asigurări generale:

rezerva de prime : Rp=(x:Pp)*Pbs,

unde: x – numărul de zile corespunzător perioadei neexpirate a contractului

Pp – perioada contractului, exprimată în număr de zile

Pbs – prime brute subscrise pentru contractul respectiv

a) constituirea rezervei de prime:

615 =

„Cheltuieli privind rezerva de

315

„Rezerva de prime privind

-cu suma

constituită

prime” asigurările generale”

b) diminuarea rezervei de prime(corespunzător riscurilor neexpirate):

315 =

„Rezerve prime privind asigurările

generale”

615

„Cheltuieli privind rezerva de

prime”

-cu suma

aferentă

diminuării

c) eliberarea rezervei de prime(corespunzător poliţelor anulate):

315 =

„Rezerva de prime privind

asigurările generale”

715

„Venituri din eliberarea rezervelor

tehnice aferente asigurărilor

generale”

-cu suma

eliberată

rezerva de daune : se crează şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru

avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru

acoperirea plăţii acestor daune.

Pentru activitatea de asigurări generale se constituie şi o rezervă de daune

neavizate , care se crează şi se ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările

asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale

pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

a. constituirea rezervei de daune:

6271 =

„Cheltuieli privind rezerva de

daune avizate”

3271

„Rezerva de daune avizate”

-cu suma

constituită

Şi

6272 =

„Cheltuieli privind rezerva de

daune neavizate”

3272

„Rezerva de daune neavizate -cu suma

constituită

b. diminuarea rezervei de daune:

3271 = 6271

„Cheltuieli privind rezerva de

-cu suma

aferentă

„Rezerva de daune avizate daune avizate” diminuării

Şi

3272 =

„Rezerva de daune neavizate

6272

„Cheltuieli privind rezerva de

daune neavizate”

-cu suma

aferentă

diminuării

c. eliberarea rezervei de daune:

3271 =

„Rezerva de daune avizate

712

„Venituri din eliberarea

rezervelor tehnice aferente

asigurărilor generale”

-cu suma

eliberată

Şi

3272 =

„Rezerva de daune neavizate

712

„Venituri din eliberarea

rezervelor tehnice aferente

asigurărilor generale”

-cu suma

eliberată

rezerve pentru riscuri neexpirate : se calculează pe baza estimării daunelor ce

vor apărea după încheierea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele

estimate în viitor depăşesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract

de asigurare.

Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează după formula:

Rm = Dest – Rp , unde: Rm - rezerva pentru riscuri neexpirate

Dest - daune estimate că vor apărea în perioada viitoare

Rp – rezerva de prime

a. constituirea rezervei pentru riscuri neexpirate:

634 =

„Cheltuieli privind rezerva pentru

riscuri neexpirate ”

334

„Rezerva pentru riscuri

neexpirate”

-cu suma

constituită

b. diminuarea rezervei pentru riscuri neexpirate:

334 =

„Rezerva pentru riscuri neexpirate”

634

„Cheltuieli privind rezerva pentru

riscuri neexpirate”

-cu suma

aferentă

diminuării

c. eliberarea rezervei pentru riscuri neexpirate:

334 =

„Rezerva pentru riscuri neexpirate”

712

„Venituri din eliberarea

rezervelor tehnice aferente

asigurărilor generale”

-cu suma

eliberată

rezerva de egalizare se crează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru

constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi

nefavorabile. Constituirea rezervei de egalizare va avea loc numai în condiţiile în care rata

daunei, aferentă tuturor claselor de asigurări practicate, se situează sub 50%.

Formula de calcul este:

RD =

Unde: RD – rata daunei

DPnr – daune plătite nete de reasigurare

∆RN – variaţia rezervei de daune nete

∆RP – variaţia rezervei de prime

PNS – prime nete subscrise.

(DPnr + ∆RND)(PNS - ∆RP)

a. constituirea rezervei de egalizare:

638 =

„Cheltuieli privind rezerva de

egalizare”

338

„Rezerva de egalizare”

-cu suma

constituită

b. diminuarea rezervei de egalizare:

338 =

„Rezerva de egalizare”

638

„Cheltuieli privind rezerva de

egalizare”

-cu suma

aferentă

diminuării

c. eliberarea rezervei de egalizare:

338 =

„Rezerva de egalizare”

715

„Venituri din eliberarea rezervelor

tehnice aferente asigurărilor

generale”

-cu suma

eliberată

rezerva de catastrofă se crează prin aplicarea lunară a minimum 5% asupra

volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale,

până când fondul de rezevă atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau 10% din

acumularea răspunderilor asumate prin contracte ce acoperă riscuri catastrofale.

a. constituirea rezervei de catastrofă:

633 =

„Cheltuieli privind rezerva de

catastrofă”

338

„Rezerva de catastrofă”

-cu suma

constituită

b. diminuarea rezervei de catastrofă:

333 =

„Rezerva de catastrofă”

633

„Cheltuieli privind rezerva de

catastrofă”

-cu suma

aferentă

diminuării

c. eliberarea rezervei de catastrofă:

333 =

„Rezerva de catastrofă”

712

„Venituri din eliberarea rezervelor

tehnice aferente asigurărilor

generale”

-cu suma

eliberată

4.5. Aspecte ale gradului de informatizare a evidenţei asigurărilor la S.C.

Asigurarea Românească- ASIROM S.A.

4.5.1. Gradul de informatizare al sistemului.

Liberalizarea pieţei de asigurări din România, preconizată a avea loc în preajma

aderării noastre la Uniunea Europeană, se numără printre provocările cărora ASIROM se

pregăteşte să le facă faţă, prin asimilarea standardelor occidentale pentru produsele şi

serviciile oferite.

În acest context, pe baza strategiei de dezvoltare şi modernizare a societăţii, în

perioada 2002-2003, a fost creat un sistem informatic modern, menit să ofere suport, într-o

manieră eficientă şi flexibilă, tuturor segmentelor de activitate.

Prin implementarea sistemului integrat a fost realizată o bază de date, care permite

evaluarea exactă a situaţiilor financiare, a contractelor de asigurare şi a cheltuielilor de

administrare. De asemenea, oferă managerilor posibilitatea de a monitoriza activitatea şi de

a-şi completa gama de informaţii cu privire la evoluţia pieţei şi e intereselor clientei, de a

realiza un control managerial mai eficient asupra stadiului de înfăptuire a obiectivelor-ţintă

stabilite.

Sistemul informatic existent în cadrul societăţii ASIROM S.A. poartă denumirea de

S.I.I.A.(sistemul informatic integrat al Asirom), care prezintă un grad de implementare

la nivel naţional. Activitatea societăţii este reflectată la nivel de sucursale prin fişierele

bazei de date, urmând ca la sfârsitul lunii să se întocmească fişiere centralizatoare, care se

comunică la nivel central. În cadrul sistemului informatic prezentat a fost creat un program

(modul) special numai pentru asigurările autocasco.

4.5.2. Descrierea programului.

Intrări de date:

Poliţe(contracte de asigurare);

Borderourile de depunere;

Cereri de despăgubire pentru:

avarii şi furt;

avarii;

avarii parţiale;

accidente persoane din autovehicul: invaliditate, deces;

Ieşiri de date:

Referate de plată a despăgubirilor pentru:

avarii şi furt;

avarii:

avarii parţiale;

accidente persoane din autovehicul: invaliditate, deces;

Rapoarte de evidenţă statistică:

fişe active care cuprind asigurările existente, intrările, ieşirile, contracte

noi;

fişe căzute în stoc(pentru care nu s-au plătit primele la zi);

situaţia scadenţelor în lunile următoare;

În continuare vă voi prezenta diagrama de context a sistemului informatic

integrat ”S.I.I.A”:

ASIGURAŢI

PRODUSE DIN

ASIGURARE

EVIDENŢA ASIGURĂRILOR

FINANCIAR-CONTABIL

MANAGEMENT

Figura 4.5.

Funcţiile programului sunt:

de instalare;

de prelucrare;

Tipuri de prelucrări:

culegerea datelor(din contractele de asigurare, borderouri, etc.);

validarea datelor;

actualizarea fişierelor;

vizualizări;

listări;

prelucrări de închidere de lună(întocmirea rapoartelor centralizate şi trimiterea lor la

central).

Prelucrările realizează evidenţa contractelor de asigurare, astfel se vor înregistra

datele despre: asigurat, felul asigurării, prima de asigurare, suma asigurată.

La introducerea borderourilor de depunere cu primele încasate de la asiguraţi, se

verifică următoarele: dacă contractul de asigurare este activ, dacă suma încasată este cea

corectă, dacă datele din contract(numărul contractului, datele de identificare a clientului)

sunt corecte. Se verifică dacă sumele înscrise în borderourile de depunere corespund cu

cele din casă sau bancă. După aceste operaţii, se întocmesc note contabile.

Descărcarea borderourilor se face după validarea datelor, efectiv pe poliţă.

La închidere de lună se face o verificare a tuturor contractelor, dacă sunt active,

dacă vor expira, cele care au ieşit din termenul de păsuire vor intra în stoc activ(au mai

mult de 2 luni de neîncasare a primelor), sau în stoc pasiv(cu mai mult de 6 luni de

neîncasare).

Entităţi.

Principalele structuri de date sunt:

FF.DBF, care ţine evidenţa contractelor de asigurare active;

STOC.DBF, care ţine evidenţa fişelor căzute în stoc;

Structurile de date sunt prezentate mai jos, în tabelele: CASCO\FF.DBF şi CASCO\

STOC.DBF.

Field Field name Type Width Dec Index Collate Nulls

1 CONSIMTAM Character 1 No

2 FIL Numeric 1 No

3 INSP Numeric 2 No

4 TIPAG Numeric 1 No

5 AGENT Numeric 3 No

6 UNITATE Numeric 3 No

7 FELASIG Character 2 No

8 CONTRACT Numeric 8 No

9 RATA Numeric 9 No

10 SUMA Numeric 9 No

11 DURATA Numeric 2 No

12 INCEPUT Character 6 No

13 EXPIRARE Character 6 No

14 VIRSTA Numeric 2 No

15 NUME Character 30 No

16 MOD_PLATA Character 1 No

17 LL_PLATITE Numeric 3 No

18 ULT_PLATA Character 6 No

19 ULT_AGENT Numeric 3 No

20 ULT_BORD Numeric 3 No

21 SCUTIT Character 6 No

22 REACTIVAT Numeric 1 No

23 PROBLEME Numeric 1 No

24 DATA_IMPLE Character 6 No

25 DIF_RATA Numeric 9 No

Total ** 132

Asigurarea autocasco:

1. Contractul – seria şi numărul;

2. Asigurat – datele de identificare ale asiguratului conform instucţiunilor;

3. Data declaraţie – data semnării declaraţiei pentru încheierea contractului de asigurare;

4. Început asigurare – data intrării în vigoare a contractului de asigurare, dată ce este

calculată în funcţie de data declaraţiei de asigurare, dar care se poate modifica şi se va trece

data din contractul de asigurare;

5. Durata plăţii primelor – numărul de luni pentru care se încheie asigurarea;

6. Data expirării – data calculată în funcţie de data intrării în vigoare a contractului de

asigurare şi durata asigurării;

7. Modul de plată – se alege din lista derulantă, modul plăţii primei de asigurare;

8. Se alege din lista derulantă de valute, valuta în care s-a stabilit suma asigurată;

9. Suma asigurată suplimentară – conform condiţiilor de asigurare;

10. Butonul „Adaugă Beneficiar” – prin apăsarea butonului se vor deschide câmpurile

corespunzătoare coloanelor din tabelul cu beneficiari ai asigurării şi se vor completa cu

datele corespunzătoare:

- se completează numele şi prenumele beneficiarului, se alege din lista derulantă, gradul de

rudenie cu asiguratul, se alege sexul beneficiarului şi se apasă butonul „Adaug” pentru

adăugarea datelor introduse în tabelul cu beneficiari;

- se procedează în acelaşi mod la introducerea tuturor beneficiarilor asigurării.

11. Butonul „Calculez Prima” – apăsarea acestui buton generează calculul automat al

primei totale de asigurare pentru contractul de asigurare, în funcţie de datele introduse

anterior;

12. Valoare rate – se afişează valoarea ratelor de primă;

13. Butonul „Salvare Date” – salvează datele introduse;

14. Butonul „Renunţă” – se poate renunţa la introducerea datelor fără ca acestea să fie

salvate.

Introducere asiguraţi

În toate formularele de introducere a poliţelor de asigurare există câmpul

„Asigurat”. În continuare, vă voi prezenta modul de introducere a datelor de identificare a

asiguratului:

Reguli:

1. Toate datele din formularul de introducere a asiguratului vor fi scrise cu

majuscule.

2. Va fi scris numai numele societăţilor comerciale, asociaţiilor familiale,

fundaţiilor(persoane juridice) fără S.C., A.F., etc

Prin selecţia butonului din dreapta câmpului „Asigurat”, se trece la înregistrarea

datelor despre asigurat:

- se va deschide formularul de mai jos, care permite alegerea unui asigurat deja

existent în baza de date, adică cel care a mai încheiat asigurări pentru alte forme de

asigurare sau care a mai fost asigurat anterior pentru forma de asigurare pentru care doriţi

să încărcaţi datele.

1. Asiguratul este – se selectează unul din butoanele radio din casetă, în funcţie de tipul

asiguratului;

2. Numele asiguratului este – se trece numele asiguratului, care se va selecta din baza de

date;

4.5.3. Avantaje şi dezavantaje ale sistemului informatic existent.

Principalele avantaje ale sistemului informatic S.I.I.A sunt:

asigură o bună administrare a asigurărilor, din punct de vedere al:

primelor încasate;

numărului de contracte încheiate;

evidenţei contractelor care au scadenţa la termen, în cadrul unei luni;

evidenţei contractelor care au ieşit din termenul de păsuire;

evidenţei contractelor care expiră;

posibilitatea ţinerii unei evidenţe la zi privind asigurările existente;

posibilitatea obţinerii de informaţii complete referitoare la un contract de asigurare,

prin introducerea numărului de contract;

asigură o fiabilitate ridicată.

Dezavantajele sistemului informatic integrat al Asirom sunt următoarele:

tratarea erorilor ce intervin lasă de dorit;

securitatea datelor este limitată(pericolul apariţiei viruşilor, bacteriilor, etc.)

uneltele pentru aplicaţii curente(utilitare şi accesorii) sunt mult mai reduse şi mai

dificil de operat.

4.6. Studiu de caz la S.C. Asigurarea Românească S.A. -ASIROM privind asigurarea facultativă pentru avarii şi furt a autovehiculelor

- întocmirea contractului de asigurare -

În data de 18 august 2005, domnul Moldovan Alexandru, cu domiciliul stabil în

Tg-Mures, B-dul 1 Decembrie 1918,nr.230, ap.9, jud.Mureş, deţinătorul autovehiculului

marca - Dacia, de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare MS-30-SER, în calitate

de asigurat, încheie un contract de asigurare facultativă a autovehiculelor pentru

avarii şi furt la Societatea Comercială Asigurarea Românească -ASIROM S.A., nr.

0614392

Date de identificare a asiguratului: Nume. Prenume Moldovan AlexandruDomiciliu Tg-Mureş

Date de identificare a autovehiculului: Marca. autoturism DaciaCuloare Albastră

Nr. de înmatriculare MS-30-SERAnul de fabricaţie 2000

Nr. de locuri 5Capacitate cilindrică (cm ) 1397

Putere (kw) 45

Obiectul asigurării pentru care s-a încheiat contractul de asigurare îl

reprezintă autovehiculul (datele căruia s-au prezentat în tabel) asiguratului, care este pus

sub incidenţa riscului.

În asigurare sunt acoperite riscurile:

Avarii şi furt intern;

Avarii;

Accidente persoane din autovehicul.

Perioada asigurării : Asigurarea se va încheia pe perioada de un an de zile

începând cu data de 20 august 2005 până la data de 19 august 2006. Asigurarea validează

doar pe teritoriul României.

S-a acordat o reducere promoţională de 10%.

Suma asigurată:este declarată de asigurat (domnul Moldovan A.) în cererea

chestionar de asigurare (declaraţia de asigurare), însă în concordanţă cu datele din

tabelul coeficienţilor valorii rămase. Aceşti coeficienţi reprezintă procentele din valoarea

din nou ale valorii unui autovehicul cu o anumită vechime (în acest caz este de trei

ani), şi nu procentele de uzură ce se scad din valoarea de nou, ca la Convenţia Transeuro

sau la asigurarea obligatorie RCA. Asiguratul, domnul Moldovan A., nu este primul

proprietar al autovehiculului şi deci valoarea de nou a autovehiculului respectiv se va lua

din cataloagele Eurotax SuperSchwacke. În acest caz, stabilirea valorii de nou pe bază de

catalog, se are în vedere, valoarea corespunzătoare anului de fabricaţie a

autovehiculului. Tabelul corespunzător valorii rămase are două seturi de coeficienţi:

• în funcţie de masa totală maximă autorizată: în acest caz - nu depăşeşte 3 tone;

• şi numărul de locuri de scaune: în acest caz - 5 locuri de scaune.

Coeficienţii valorii rămase din tabelul mai sus-amintit se pot corecta cu până la +/-

10%, în funcţie de starea de întreţinere a autovehiculului, parcursul în kilometri, inclusiv

valoarea pe piaţa locală a acestuia, etc.

Stabilirea sumei asigurate

În cazul asiguratului, domnul Moldovan A., autoturismul are 3 ani şi 2 luni

vechime la data încheierii asigurării, cu o valoare de nou (conform catalogului

SuperSchwacke) de 4.050 €. Suma asigurată se determină prin aplicarea la valoare de

nou a coeficienţilor de valoare rămasă din condiţia asigurare, care este de 65%, în rezultat

se calculează valoarea reală a autovehiculului la 2632,5 €.

Având în vedere starea autovehiculului, constatată cu prilejul inspecţiei de risc,

precum şi negocierea cu asiguratul (d-1 Moldovan A.), s-a stabilit de comun acord unei

sume asigurate de 2.800 €, care se situează în marja de abatere +/-10% de la valoarea

determinată prin calcul.

Notă: De obicei se stabileşte o sumă asigurată „rotundă", fapt care permite această

marjă. Suma de asigurare stabilită, este valabilă pe toată durata asigurării.

Suma asigurată este exprimată în valută (EURO) şi se încasează în lei (condiţie

stabilită în contractul de asigurare).

În cazul asiguratului, d-1 Moldovan A., prima de asigurare este de 78,04.

Componentele primei de asigurare în situaţia respectivă sunt:

- cota de primă;

- reducerea promoţională

Determinarea primei de asigurare autoturism impune următoarele etape:

I. Stabilirea cotei de primă, în funcţie de vechimea şi tipul autovehiculului:

Conform tarifului de prime privind asigurarea facultativă a autovehiculelor

pentru cazurile de avarii (în România şi în străinătate) şi furt în România se extrag

datele referitor la autovehiculul şi avem cota de primă 2,7% , pentru autoturism între 3 (de

la data fabricaţiei)-7 ani de vechime.

II. Aplicarea reducerii promoţionale:

Cota de primă în acest caz rezultă 2,43%.

III. Calculul primei de asigurare:

unde:

Pa- prima de asigurare; Sa - suma de asigurare; Cpr - cota de primă.

Deci, Pa = 2.800€ * 2,43%;

Pa = 68,04 €. (2)

IV. Prima de asigurare anuală privind asigurarea de accidente a persoanelor

din autovehicule :

Asiguratul a declarat o sumă de asigurare (în cererea de asigurare) de :

• în caz de invaliditate: 1000 €/$;

• în caz de deces: 500 €/$;

Conform acestei sume de asigurare, prima anuală per autovehicul este de

10.

V. Calculul general al primei de asigurare:

La prima anuală de asigurare (2) se adaugă prima anuală de 10 €:

=> Pa = 78,04 €

Modalitatea de plată a primei de asigurare este aleasă de către asigurat, însă conform

următoarelor opţiuni:

□anticipat şi integral sau □ în rate subanuale, astfel:

□ 2 rate D 4 rate □ 10 rate .

Asiguratul a ales opţiunea de a plăti în 4 rate .

Prima de asigurare se exprimă în valută (EURO) şi se încasează în lei (opţiunea

stabilită în contractul de asigurare de către asigurat).

Plata primei de asigurare: Conform alegerii făcute de asigurat, prima de asigurare anuală

este divizată în zece rate egale pe toată perioada de asigurare,împărţind prima de asigurare

anuală la numărul ratelor, rezultă o rată medie de:

78,04 € (anuală) : 4 = 7,804 € (pe lună)

Se observă că prima de rată este cu zecimale. Pentru a evita această inconvenienţă

se rotunjeşte prima lunară. Numai Rata I de primă, încasată la data încheierii asigurării,

va include partea zecimală a primei anuale:

78,04 - 7 (partea întreagă)*3 (rate rămase) = 15,04 €

Însă celelalte rate vor fi compuse numai din partea întreagă (vezi tabelul 4.4.)

Tabel 4. 4.

Rata Valoare

(EURO)

Scadenţă Rata Valoare

(EURO)

Scadenţă

I 15,04 la încheierea asigurării VI

II 7 19.09.04 VII

III 7 17.10.04 VIII

IV 7 19.11.04 IX

V 7 19.12.04 X

Deci, la data de 18 august 2005 (încheierea contractului) s-a încasat prima

de asigurare / rată de 562.500 lei (15,04 € * 38.500 lei, cursul stabilit de BNR).

CAPITOLUL 5

Concluzii

“ Activitatea de asigurări este unică din punctul de vedere al cantităţii de date prelucrate şi al

gradului de utilizare a fiecărei informaţii în practica de zi cu zi.”

Constantinescu Dan Anghel

În contextul economiei de piaţă din România, asigurările auto constituie o ramură de

activitate, un sector al serviciilor, cu multiple valenţe. Dincolo de rolul fundamental al

acestora – de protejare a bunurilor împotriva diferitelor riscuri – acestea îndeplinesc o serie

de funcţii socio-economice.

Societatea Asigurarea Românească – ASIROM S.A. se numără printre societăţile

româneşti de asigurări care au adoptat tehnici moderne, soluţii pentru alinierea rapidă a

sistemului românesc de asigurări la Standardele Internaţionale. Importul de informaţii şi

know-how din ţările cu experienţă vastă, ar fi numai câteva din soluţiile întrevăzute.

“O societate de asigurări este asemănătoare unui organism viu, fiind alcătuită din

departamente care trebuie să funcţioneze asemenea unui organ vital, pentru ca asigurătorul

să supravieţuiască şi să aibă succes.”52

În urma analizei activităţii societăţii ASIROM am putut constata o evoluţie a

performanţelor, performanţe care depind de succesul obţinut în îndeplinirea obiectivelor.

Astfel în decursul unei perioade relative scurte de timp, societatea ASIROM a reuşit să-şi

atingă obiectivele propuse, printre care pot să enumăr: cifra de afaceri tot mai mare

obţinută an de an; extinderea gamei de produse şi servicii de asigurare; acoperirea

întregului teritoriu al ţării cu o reţea proprie, cu dotare logistică şi informatică de ultimă

generaţie; realizarea profitabilităţii la un nivel satisfăcător; creşterea numărului poliţelor

emise, acestea depăşind cifra de 1,6 milioane; servirea promptă a asiguraţilor, plătindu-le la

timp drepturile cuvenite din poliţele de asigurare.

Pentru promovarea ofertelor de asigurare ASIROM a apelat la reclamă şi la alte

mijloace de publicitate, putând fi remarcată şi o cale eficientă de comunicare cu piaţa ţintă

prin intermediul internetului, site-urile societăţii fiind accesate zilnic de un număr

impresionant de utilizatori.

52 Constatinescu Dan Anghel, “Tratat de asigurări”, Bucureşti, 1999.

“Valorile” societăţii ASIROM sunt clienţii, calitatea şi profesionalismul.

În concluzie, aş vrea să precizez faptul că, în orice domeniu postura de lider

înseamnă, înainte de toate, o înaltă responsabilitate. Această misiune reprezintă o

“obligaţie” de implicare activă a asigurătorilor , în modelarea sistemului românesc de

asigurări, pe baza principiilor concutenţei loiale, al spiritului de cooperare, al respectului.

Bibliografie:

1. Alexa C., „Transporturi şi expediţii internaţionale”, ed. All, Bucureşti, 1995.

2. Cistelecan Lazăr, „Asigurări”, ed. Universitatea „Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004.

3. Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie

Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.

4. Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,

2003.

5. Ciurel Violeta, „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici

internaţionale”, ed. All Beck, Bucureşti, 2000.

6. Constantinescu Dan Anghel, „Tratat de asigurări”, ed. All, Bucureşti, 1999.

7. Fistung D., „Transporturi.Teorie economică, ecologică, legislaţie”, ed. All Beck,

Bucureşti, 1999.

8. Galiceanu M., „Managementul riscului II”, în „Finanţe,Bănci,Asigurări”, nr.4, ed.

Tribuna Economică, Bucureşti, aprilie 2003.

9. Galiceanu M., Cristea M., „Selecţia şi antiselecţia riscurilor în activitatea de

asigurare”, în „Finanţe, Bănci, Asigurări”, nr.6, ed. Tribuna Economică, Bucureşti,

iunie 2001.

10. Galiceanu M., „Bonus-Malus în practica asigurărilor”, în „Finanţe, Bănci,

Asigurări”, nr.7-8, ed. Tribuna Economică, Bucureşti, iulie-august 2003.

11. Stoica M., „Implicaţii economice ale modernizării infrastructurii transporturilor”,

ed. All, Bucureşti, 1995.

12. *** www.finanţebănciasigurări.ro.

13. *** www.l asig.ro.

14. *** www.romasig.ro.

15. *** www.tribunaeconomică.ro.