Fisa nr. 1

Încadrează opera ”Ion” de L.Rebreanu în curentul literar, genul si specia din care face parte, apelînd si la informatia din tabelele de mai jos:

Definitia romanului DemonstrareSpecie a genului epic, în proză,

de mare întindere,

cu o actiune complexă ce se poate desfasura pe mai multe planuri,cu personaje numeroase,

a căror personalitate este bine individualizată,

urmărite pe parcursul întregii vieti.

N. Manolescu propune următoarea clasificare a romanelor:

Romanul doric Romanul ionic Romanul corinticRomanul clasic( sau realist), caruia i se subscriu scriitorii români de pâna în a doua jumătate a perioadei interbe-lice (se consideră anul 1928/ 1930) respectă un set de nor-me stricte în alcatuire:♦ Este structurat pe mai multe planuri de actiune si e împartit formal în capitole, volume etc. ♦ Se scrie la persoana a III-a, scriitorul este omniprezent (poate face flashback-uri, poate nara ceea ce se întampla simultan în mai multe locuri). ♦ Este ubicuu (prezenta lui nu e obligatorie, dar el descrie sentimentele personajelor, descrie actiunile, pe care le prevesteste)♦ Preferă istorismul (comen-tează trecutul personajelor). ♦ El e asemenea unui păpusar, rezultatul nefiind oricând veridic.

Romanul modernist se manifestă prin interiorizare. ♦ Lumea e vazută prin ochii unui personaj, ce este narato-rul si reprezentantul autorului. ♦ Se scrie la persoana I, se foloseste adesea fluxul amintirilor (nu se mai scrie în "prezent istoric", ci se porneste dintr-un punct unic, considerat prezentul, si se scrie întocmai cum "persona-jul cheie" îsi aminteste). ♦ Se foloseste scrisoarea, jurnalul (redarea unor asemenea pseudo-creatii ale personajelor), pentru a le deduce sentimentele. Metoda poarta numele de "dosar de existente". ♦ Nu mai sunt prezentate sentimentele altora, nu mai există omniprezenta, totul rezultând fie din dosarul de existente, fie din întâlnirile directe ale personajelor.♦ Romanul e mult mai veridic.

Este supranumit şi postmodernist sau neomodernist poate şi un roman liber. ♦ Se poate scrie la persoana I sau III, poate fi un amestec între tipul ionic si doric, se abordează un stil liber, mai adânc. ♦ Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de către personajul-narator, care este întruparea uneia din ipostazele autorului. ♦ Se foloseste pastisa, colajul, se includ chiar si taieturi din ziare, pentru a arăta un punct de vedere cifrat. De altfel, în opinia postmo-dernistilor, textul (ce se mai cheamă si scriitură) este interminabil, infinit, dar, pentru nevoile tipografice, trebuie taiat în bucăti de diferite lungimi. In acest tip de roman intră postmodernistii.

Exemple:

Fisa nr.2

Citeste atent informatia de mai jos si reprezintă – sub forma unei scheme/grafic – geneza romanului ”Ion” de L. Rebreanu.

Romanul apare în 1920.Geneza scrierii se poate urmări după mărturisirile lui Rebreanu însuşi. Procesul creator a

fost îndelungat şi esenţa lui constă în sudarea într-o viziune unitară a trei experienţe de viaţă trăită, distanţate între ele prin ani şi fără legătură cauzală de la una la alta.

Prima dintre experienţe a fost uimirea pe care a simţit-o Rebreanu, într-una din primăverile tinereţii sale, când ieşise la răsăritul soarelui cu arma pe un colnic la vânat de porumbei a observat cum un ţăran, socotindu-se nevăzut de nimeni a sărutat pământul jilav de rouă, cu înfocare, ca pe o iubită. Gestul a fost înregistrat pentru pitorescul lui în sine, fără a i se atribui o semnificaţie precisă.

Cea de a doua experienţă de viaţă autentică i-a fost transmisă scriitorului de sora sa Livia şi formează substanţa nuvelei Ruşinea. Este vorba de păţania unei fete bogate de la ţară, Rodovica, amăgită de un flăcău sărac şi supusă din această cauză, celor mai cumplite bătăi de către tatăl său. În chip evident aceste fapte, cu modificările de rigoare se regăsesc în Ion constituind esenţa raporturilor dintre erou, de o parte, Ana şi tatăl ei, Vasile Baciu, de altă parte.

A treia experienţă este constituită de impresia puternică pe care i-a lăsat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la ţară, Ion al Glanetaşului, isteţ şi vrednic, împovărat de greutăţi şi deznădăjduit, pentru faptul că nu avea pământ. Calea sintezei între aceste momente de viaţă, atestă în continuare Rebreanu, a fost atribuirea către Ion al Glanetaşului, cu motivele sociale şi sufleteşti necesare şi a faptelor aparţinând, în realitatea trăită, autorilor celorlalte două momente. Procesul de elaborare a romanului, trecând prin fazele manuscrise ”Ruşinea” şi ”Zestrea”, a fost îndelungat, comprimând romanul Ion, L. Rebreanu s-a gândit mai mult la o frescă a satului transilvănean din care însuşi autorul s-a ridicat „ca poet al omului teluric”, după cum îl apreciază G. Călinescu.

Fisa nr.3

1. Analizează structura romanului ”Ion„ de Liviu Rebreanu, mentionînd:

♦ Nr. si titlul volumelor din care e alcătuit romanul;

♦ Nr. si titlul capitolelor, semnificatia acestora;

♦ Structura circulară (inelară/sferică).

2. Descrie tehnicile narative utilizate de autor si mentionează care-s obiectele focalizate de ”camera” scriitorului la începutul romanului. Ce semnificatii au acestea?

Pentru informareTehnici narative aplicate de Liviu Rebreanu la scrierea romanului ”Ion”

Descrierea satului de la începutul romanului este realizată printr-o tehnică folosită de autor, numită tehnica focalizării. Aceasta tehnică constă în filmarea selectivă, concentrarea obiectivului pe un anumit element. Camera nu urmăreste tot peisajul, ci îsi fixeaza atentia asupra unor aspecte.

Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viata unor familii/medii sociale diferite, în paralel, iar trecerea de la un plan la altul se realizează prin alternantă.

La nivel microtextual, functia epică de interpretare se realizeaza prin tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme/aceluiasi personaj în planuri diferite/din perspective diferite.

Liviu Rebreanu a acordat o atentie deosebită structurii romanului, simetriei.Atît romanul ”Ion”, cît si ”Pădurea spînzuratilor” au o structură circulară, mai numită si sferică sau inelară, pentru că incipitul si finalul sînt simetrice, prezentînd aceleasi împrejurări, personaje, situatii etc.Deci, în romanul sferic: începutul=sfîrsitul.

Fisa nr. 4

1. Numeste si caracterizează cele mai importante institutii din satul Pripas.

2. Grupează personajele în functie de mediul social la care apartin. Care-i diferenta dintre aceste grupuri sociale?

3. Ce observatii poti face referitor la comportamentul si morala personajelor apartinînd unor categorii sociale diferite?

Fisa nr. 5

1. Comentează motivele din romanul ”Ion”, în cîte 4-5 enunturi fiecare:♦ drumul ♦ crucea ♦ hora ♦ casele

2. Demonstreză, cu 2-3 argumente si cu exemple din operă, că romanul ”Ion” este o monografie a satului românesc.

Pentru informare: DEX Monografie – studiu stiintific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat si multilateral.