CUPRINS:

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI....................................................................................................2

COLOANA VERTEBRALA................................................................................................................3

Articulatiile.......................................................................................................................................5

Segmentul motor.............................................................................................................................7

Vascularizarea maduvei spinarii......................................................................................................7

Muschii coloanei vertebrale.............................................................................................................7

Tipurile de tinuta..............................................................................................................................8

Biomecanica organului axial (coloanei vertebrale)..........................................................................9

Biomecanica articulatiei atlantoaxoidiene (dintre vertebrele atlas si axis)....................................10

Biomecanica articulatiei occipito-atlantoide...................................................................................11

TRATAMENTUL IN CAZUL LORDOZEI........................................................................................13

Tratament medicamentos..............................................................................................................13

Tehnica masajului – Masajul Dorso - Lombar...............................................................................14

Kinetoterapia si exercitii C.F.M......................................................................................................15

Kinetoprofilaxie..............................................................................................................................16

Tratament profilactic......................................................................................................................18

Tratament ortopedic......................................................................................................................18

CONDITII IGIENICO - SANITARE ALE MASAJULUI.....................................................................18

Spatiul in care se efectueaza masajul...........................................................................................18

Reguli fundamentale de igiena.....................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………........ 21

1

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Cu circa 3000 ani i.e.n., masajul era practicat de chinezi pentru activarea circulatiei si

stimularea, respectiv linistirea nervoasa.

In India antica, "Cartea vietii", scrisa acum circa 2800 de ani, vorbeste despre masaj, reguli,

indicatii, si contraindicatii. De asemenea reiese din unele documente, practicarea empirica a

masajului la popoare precum egiptenii antici, asirienii si babilonienii, persanii si evreii .

Grecii antici foloseau masajul preparator (la atleti), masajul de refacere, precum si

automasajul (celebrii medici greci ai antichitatii, Herodicos si Hipocrat, cunosteau influentele

masajului si ale exercitiilor fizice asupra organismului si le prescriau pacientilor lor).

In Imperiul Roman, masajul se practica in baile publice, atat dimineata pentru stimulare, cat si

seara pentru dezobosire. Aceste practici de masaj au fost descrice de Celsius. Tehnicile de masaj

folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de

folosirea pulberilor si uleiurilor aromate.

Desi in Evul Mediu masajul si ingrijirea corpului au fost neglijate, in cartea scrisa de Avicena -

"Cartea legilor medicinii"- se vorbeste de masaj in asociere cu baile si dieta.

Renasterea reprezinta o perioada de impulsionare a masajului. Lucrarea tiparita in 1569, la

Venetia de Hyeronimus Mercurialis -"De arte gymnastica", descrie practica masajului.

In epoca moderna, suedezii P. Ling (1776 -1839) si G. Zander pun bazele stiintifice ale

gimnasticii si masajului, si construiesc chiar o serie de aparate pentru masajul mecanic, care azi au

evoluat enorm.

Dupa infiintarea Oficiului National de Educatie Fizica, in 1922, incepe si in tara noastra

pregatirea specialistilor in masaj, fiind tradusa in 1933 lucrarea francezului M. Defrumeris "Masajul

practic si teoretic, general si partial".

In Ardeal, Prof. Marius Sturza contribuie la popularizarea masajului.

La Bucuresti, la catedra de gimnastica medicala, cursul de masaj era sustinut de Prof. Dr. Ion

Lascar si asistenta Valentina Rosca. In 1930, Valentina Rosca publica lucrarea "Elemente de

masaj si gimnastica medicala".

Fondatorul gimnasticii medicale modern si a masajului este considerat, in Romania, Prof. Dr.

Adrian Ionescu. Prin numeroasele sale publicatii, actuale si in zilele noastre, a avut un aport

semnificativ in formarea de noi specialisti.In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea

"Automasajul", sub forma de curs pentru student, apoi in 1940 lucrarea "Masajul", ambele fiind

considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre.

In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor

ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce

au urmat caderii regimului comunist, masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa,

2

atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea

numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti.

COLOANA VERTEBRALA

Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului

locomotor, implicit.

Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul

uman, fiind axul central al structurii psiho – fizice umane.

Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie,

reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului.

Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici

merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor

vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreste atat in sus cat si in jos.

Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrala este alcatuita din 33

sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale si

365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie.

Asupra coloanei vertebrale actioneaza direct 730 de muschi.

La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative),

vasculare, etc.

Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o

parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele

canalul vertebral.

Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru scurt, care

prezinta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.

Arcul vertebral are o forma neregulata. Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa,

lateral doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru

apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele

vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.

Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal,

dintr-un numar fix de vertebre:

regiunea cervicala: 7 vertebre;

regiunea dorsala: 12 vertebre;

regiunea lombara: 5 vertebre;

regiunea sacro - coccigiana: 9 – 10 vertebre;

3

Vertebrele cervicale raspund gatului. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la

C7. Impreuna formeaza zona cervicala.

Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui.  In numar de 12, acestea se

numeroteaza de la T1 la T12. Impreuna formeaza coloana toracala.

Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la

L1 la L5. Impreuna formeaza coloana lombara. Vertebrele din aceste 3 zone (C1 - L5) sunt mobile

si independente (delimitate una de cealalta) si se numesc vertebre adevarate.

Vertebrele sacro - coccigiene sunt in numar de 5 respectiv 4 - 5 piese osoase si raspund

pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Fiind oase

sudate intre ele se ai numesc si vertebre false.

Suprafetele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebra la alta, forma lor fiind

determinata de solicitarile dinamice, in regiunea cervicala si in cea lombara, diametrul transversal

al corpurilor vertebrale este proportional mai mare decat cel anteroposterior, ceea ce explica

posibilitatile mai mari ale acestor regiuni de a realiza miscarile de flexie si extensie.

Fiecare vertebra prezinta si diferentieri morfofunctionale, rezultate in urma mecanismelor de

adaptare la solicitarile staticii si dinamicii bipede.

4

ARTICULATIILE

Intre vertebre se realizeaza o serie de linii articulare, care se clasifica in :

Articulatiile corpurilor vertebrale – Suprafetele articulare ale acestora sunt date de fetele

inferioare si superioare (usor concave).

Intre aceste suprafete osoase se gasesc discurile intervertebrale. Acestea sunt formatiuni

fibrocartilaginoase, constituite dintr-o portiune periferica fibroasa – inelul fibros – si una centrala –

nucleul pulpos.

Nucleul pulpos nu are o pozitie fixa, el mobilizandu-se in cursul

miscarilor. Deplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este

deformabil elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de

continutul de apa. Nucleul se afla astfel intr-o permanenta presiune si

este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-l

inconjoara permite hernierea lui. Limita inferioara a discurilor este

alcatuita din lamele cartilaginoase, care protejeaza nucleul pulpos de presiunile excesive. In ceea

ce priveste vascularizatia, la individul adult prezenta vaselor de sange se intalneste numai in

conditii patologice.

Nutritia cartilajului se face prin imbibitie prin lamele terminale ale suprafetelor articulare

vertebrale. Usor de inteles deci de ce in conditiile unor solicitari permanente ale articulatiilor

intervertebrale discul nu are posibilitatea unei nutritii corespunzatoare facilitandu-se astfel

degenerescenta precoce a acestuia, (prin diminuarea sau chiar pierderea proprietatilor fizico-

chimice ale acestuia). Cand discul este incarcat, diminueaza in dimensiune si se lateste.

Trebuie remarcat faptul ca nucleul pulpos are o mare forta de imbibitie, marindu-si volumul in

repaus, putand da (prin insumarea maririi volumului tuturor discurilor) o alungire de pana la 3 cm. a

coloanei vertebrale la subiectul tanar, sanatos.

Nucleul pulpos nu este inervat.

Inelul fibros este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii sinuvertebrali care

inerveaza si ligamentul vertebral comun posterior (aceasta explica si caracterul durerii din hernia

sau tasarea discului intervertebral).

Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:

a) contribuie, prin rezistenta lor, la mentinerea curburilor

coloanei;

b) favorizeaza, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de

echilibru dupa terminarea miscarii;

c) transmit greutatea corpului in toate directiile diferitelor

segmente ale coloanei vertebrale;

5

d) amortizeza socurile sau presiunile la care este supus fiecare segment in mod special in

cursul miscarilor sau eforturilor.

In consecinta menajarea discurilor intervertebrale fata de solicitarile inerente reprezinta o

obligativitate fata de insusi corpul nostru si trebuie urmarita pana si in cursul luarii celor mai banale

pozitii, cum ar fi, de exemplu, statul pe scaun. Cand speteaza este inclinata inapoi lordoza lombara

normala dispare, articulatia coxofemurala se extinde si solicitarea discurilor intervertebrale este mai

importanta. In mod corect se sta astfel incat lordoza lombara sa se mentina, ceea ce atrage o mai

buna echilibrare a coloanei vertebrale.

Tehnica unui exercitiu fizic este cu atat mai corecta, cu cat respecta mai mult legile

biomecanice de protectie impotriva solicitarilor discurilor intervertebrale.

Articulatiile lamelor vertebrale – Intre lamele vertebrale nu exista propriu zis articulatii.

Totusi, ele sunt unite prin ligamente speciale denumite ligamente galbene, alcatuite din fascicule de

fibre elastice, care prin structura lor permit apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata

de alta.

Articulatiile apofizelor spinoase – Ca si lamele vertebrale apofizele spinoase sunt unite

intre ele prin doua feluri de ligamente: ligamentele interspinoase si ligamentul supraspinos. Primele

se gasesc intre doua apofize spinoase iar ultimul este un cordon ce se intinde pe tot lungul

coloanei vertebrale. In regiunea cervicala, ligamentul supraspinos este deosebit de bine dezvoltat

si prin extremitatea lui proximala se insera pe protuberanta occipitala externa; el este denumit

ligamentul cervical posterior si are rolul sa mentina pasiv capul si gatul pentru a nu se flecta inainte.

Articulatiile apofizelor transverse – Apofizele transverse sunt unite prin ligamente

intertransverse.

Articulatiile apofizelor articulare sunt plane si permit numai simpla alunecare a suprafetelor

articulare una peste alta.

Articulatia occipitoatlantoida este o diartroza bicondiliana. Suprafetele articulare ale

occipitalului sunt reprezentate de cei doi condili occipitali, care privesc in jos si inainte si in afara si

au o forma convexa in toate sensurile.

Suprafetele articulare ale atlasului sunt reprezentate de cele doua cavitati glenoide, ce

privesc in sus, inainte si inauntru si au o forma concava in toate sensurile. Toate aceste patru

suprafete articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin. Suprafetele articulare sunt unite intre ele

printr-o capsula subtire, intarita de doua ligamente, unul anterior si altul posterior.

Aparatul ligamentar principal al coloanei vertebrale este alcatuit din doua ligamente

(ligamentul vertebral comun posterior si ligamentul vertebral comun anterior), care formeaza doua

benzi ce se intind pe toata lungimea coloanei vertebrale.

6

SEGMENTUL MOTOR

La baza mobilitatii coloanei vertebrale se afla segmentul motor, alcatuit din discul

intervertebral si ligamentele acestuia, gaurile de conjugare, articulatiile interapofizare si apofizele

spinoase cu ligamentele lor.

Segmentul motor poate fi impartit intr-un stalp anterior si unul posterior. Stalpul anterior este

mai putin mobil, mai solid, prezinta relativ rare insertii musculare si constituie elementul principal de

sustinere mecanica pasiva a coloanei vertebrale. Stalpul posterior prezinta numeroase insertii

musculare si reprezinta elementul principal motor al coloanei vertebrale.

VASCULARIZAREA MADUVEI SPINARII

Irigatia maduvei spinarii se realizeaza de o maniera cu

totul aparte si cunoasterea ei este indispensabila cunoasterii

sindroamelor ischemice (de deficit sau lipsa a circulatiei

sanguine), cu deficitele lor neurologice grave care pot sa survina

in urma diverselor afectiuni. Maduva cervicala este irigata de

mai multe artere importante, care provin din arterele spinale

anterioare si posterioare (ramuri ale arterei vertebrale si ale

arterei cerebeloase posterioare). Maduva lombara este irigata

de artere care provin din arterele sacrate laterale, iar maduva

dorsala este irigata de arterele cervicale si lombare. Zona

vasculara cea mai critica se gaseste la nivelul D 4, la limita celor

doua teritorii vasculare.

MUSCHII COLOANEI VERTEBRALE

Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie

pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii muschi ai

gatului si muschii abdominali.

Muschii gatului: muschiul sternocleidomastoidian; m.

scaleni; m. drept anterior al capului; micul drept anterior al

capului; lungul gatului; (pielosul gatului; splenius al gatului si al

capului; fasciculul superior al m. trapez)

Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului;

marele oblic al abdomenului; micul oblic al abdomenului;

transversul abdomenului; muschii lomboiliaci (patratul lombelor,

psoasul iliac).

7

Muschii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez; m. marele dorsal; romboidul; unghiularul;

micul dintat posterosuperior; micul dintat posteroinferior; muschii cefei (splenius, marele complex,

micul complex, transversul gatului, marele si micul drept posterior ai gatului, marele si micul oblic

posterior ai gatului); muschii spinali, se gasesc in santurile vertebrale formate din apofizele

spinoase si coaste (m. sacrospinali, paravertebrali) sunt in numar de trei: iliocostalul, lungul dorsal

si spinotransversalul; m. intertransversali si muschii interspinosi.

TIPURILE DE TINUTA

Echilibrul coloanei vertebrale nu se realizeaza in acelasi mod la toti indivizii normali. Aceasta

face ca tinuta coloanei vertebrale sa difere de la individ la individ si ea trebuie pusa in legatura cu

accentuarea sau diminuarea curburilor din planul anteroposterior, ca urmare a gradului de inclinare

inainte a bazinului.

Se deosebesc astfel cinci tipuri generale de tinuta:

• Spatele normal. Este tipul de tinuta in care curburile vertebrale prezinta o arcuire normala.

Este tinuta de drepti “ostasesc” , in care inclinarea bazinului este normala.

• Spatele rotund. Este un tip de tinuta foarte frecvent intalnit. Convexitatea dorsala coboara si

cuprinde si vertebrele lombare, iar concavitatea regiunii lombare se micsoreaza si ca intindere si ca

profunzime. Bazinul este inclinat usor inainte si in jos.

• Spatele plat. Este un tip de tinuta mai putin frecvent intalnit. Convexitatea dorsala si

concavitatea lombara dispar, dar inclinarea bazinului ramane mica. Scapulele apar reliefate inapoi.

Acest tip de spate provoaca scoliozele cu evolutia cea mai grava.

• Spatele concav – plat (sau lordotic). Este si mai putin frecvent intalnit. Concavitatea lombara

se accentueaza mult prin inclinarea puternica a bazinului inainte, in timp ce convexitatea dorsala

dispare.

• Spatele concav – rotund. Este tipul de postura cel mai putin intalnit. Concavitatea lombara

se accentueaza, de asemenea mult, dar concomitent se accentueaza si convexitatea dorsala.

Coloana vertebrala trebuie considerata ca o unitate functionala si fiecare tip de postura

trebuie considerat ca o adaptare spontana la anumite conditii deosebite de statica si dinamica.

De asemenea trebuie luat in considerare rolul deosebit al bazinului in determinarea atitudinii

coloanei vertebrale. Bazinul se costituie in suportul functional al coloanei vertebrale, participand

activ la statica si dinamica acesteia. Orice disfunctie la nivelul acestuia (suferinta, asimetrie

functionala sau statica) avand severe repercursiuni asupra ansamblului functional – biomecanic al

coloanei vertebrale.

Bazinul impreuna cu membrele inferioare se constituie in suportul biomecanicii coloanei

vertebrale.

8

BIOMECANICA ORGANULUI AXIAL (COLOANEI VERTEBRALE)

Miscarile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin mai

multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor

vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul celorlalte articulatii.

Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor, forma articulatiilor intervertebrale si de

gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este alcatuit discul.

Micile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie prezentei nucleului pulpos, care

trebuie sa aiba consistenta, forma si asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe nucleul

pulpos ca pe un ax, nucleul jucand rolul unei adevarate bile mecanice (rulment). Se poate intelege

ca pe un astfel de suport toate miscarile sunt posibile; totusi, acestea vor fi limitate ori calauzite de

feluritele conformatii si pozitii ale apofizelor articulare, de ligamentele coloanei vertebrale si de

corsetul muscular al acesteia.

Prin tensiunea lichidului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are

proprietatea de a fi elastic. Datorita acestei proprietati sunt posibile miscarile coloanei vertebrale si

sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor suferite de rahis. Intr-o

atitudine de flexie fortata are loc o apropiere a corpurilor vertebrale – in partea lor anterioara – prin

comprimarea partiala a discului in jumatatea lui anterioara si prin impingerea usoara posterioara a

nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers. Daca nucleul pulpos trebuie considerat

rulmentul pe care se executa miscarile coloanei vertebrale, inelul fibros ramane elementul cel mai

important al discului intervertebral, care rezista fortelor de compresiune si decompresiune.

Din punct de vedere al goniometriei normale coloana vertebrala prezinta miscari complexe

rezultate din micromiscarile cumulate ale tuturor articulatiilor intervertebrale: flexie – extensie,

inclinare laterala, rotatia, si ca o rezultanta a acestora – circumductia.

Miscarea de flexie ventrala a trunchiului pe membrele inferioare se realizeaza prin

participarea nu numai a coloanei vertebrale ci si a soldurilor.

Sacrul fiind fixat, restul coloanei poate sa execute in intregime o miscare de flexie, dar nu

toate segmentele participa in aceeasi masura. Amplitudinea cea mai mare in flexie se realizeaza in

regiunea cervicala si in cea lombara. Miscarea de flexie are cea mai mare amplitudine la nivelul

ultimelor doua vertebre dorsale si al vertebrelor lombare.

Arcul cu concavitatea anterioara pe care-l formeaza coloana in intregul ei, nu este un arc de

cerc, ci o linie curba, compusa din trei segmente, si anume: unul cu raza mai mica, pe care il

formeaza coloana cervicala, unul cu raza mai mare pe care-l formeaza coloana dorsala, si unul cu

raza mica, al regiunii lombare.

9

In miscarea de flexie, portiunea anterioara a discurilor intervertebrale este comprimata, in

timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase,

ligamentul supraspinos si muschii spatelui sunt pusi sub tensiune.

In pozitie ortostatica, muschii care initiaza miscarea de flexie sunt cei ai peretelui abdominal,

mai ales dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac, precum si muschii subhioidieni si

sternocleidomastoidieni. Odata miscarea initiata, grupul antagonist al extensorilor intra in actiune si

gradueaza flectarea trunchiului, invingand fortele gravitationale.

In ceea ce priveste miscarea de extensie in pozitie ortostatica, in extensie, lucrurile se petrec

exact invers. Muschii santurilor vertebrale, deci muschii extensori, sunt cei care initiaza miscarea,

apoi miscarea este controlata de grupul anterior. Daca insa miscarea de extensie se realizeaza in

pozitia de decubit ventral, extensorii vor continua sa sustina miscarea.

In miscarea de extensie, portiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate,

in timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocata in

ultima faza de intrare in contact a apofizelor articulare si in ultima instanta si a apofizelor spinoase.

Miscarea de inclinare laterala are maximum de amplitudine in segmentul dorsal. Cand are loc

si un oarecare grad de rasucire a coloanei, atunci trunchiul se inclina si mai mult lateral.

Miscarea de rotatie este maxima in regiunea cervicala. Coloana dorsala se roteste putin si

numai daca se inclina lateral, in coloana lombara miscarea de rasucire se executa cand coloana

este in extensie, mai ales in segmentul dorsolombar. Cand coloana este flectata, miscarea de

rasucire din segmentul lombar nu este posibila, deoarece condilii vertebrelor sunt asezati vertical in

articulatii si opresc miscarea; din aceeasi cauza, in flexie nu se poate face nici inclinarea laterala a

segmentului lombar.

BIOMECANICA ARTICULATIEI ATLANTOAXOIDIENE (DINTRE VERTEBRELE ATLAS SI AXIS)

Miscarile care se realizeaza intre atlas si axis prezinta unele particularitati, deoarece intre

aceste doua vertebre nu exista nici o articulatie intre corpii vertebrali, atlasul neavand corp

vertebral. Atlasul nu prezinta nici apofize articulare inferioare, care sunt reduse la simple suprafete

articulare, aflate pe fetele inferioare ale maselor lui laterale. Impreuna cu acestea, apofizele

superioare ale axisului realizeaza articulatiile atlantoaxoidiene laterale, articulatii plane ca si cele

dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre.

Exista insa in plus o articulatie atlantoaxoidiana mediana de partea axisului realizata de

apofiza lui odontoida, iar de partea atlasului de un inel osteofibros in care patrunde apofiza

odontoida.

In articulatia atlantoaxoidiana se face numai miscarea de rotatie a capului. In timpul acestei

miscari apofiza odontoida ramane pe loc, ca un pivot, in timp ce inelul atlasului se roteste in jurul ei.

10

Pentru ca rotirea atlasului sa fie posibila, acesta aluneca pe fetele articulare axoidiene laterale.

Miscarea de rotatie permisa de complexul articular atlantoaxoidian este de numai 30º pe ambele

parti (stg. , dr.). Rotatiile de amplitudini mari se fac prin participarea articulatiilor vertebrelor

subiacente.

BIOMECANICA ARTICULATIEI OCCIPITO-ATLANTOIDE

Aceasta articulatie permite miscari de flexie si de extensie si miscari de inclinare laterala a

capului dar nu permite miscari de rotatie.

Miscarea de flexie – extensie se face in jurul unui ax transversal ce trece prin partea

superioara a cavitatilor glenoide ale atlasului, capul actionand pe coloana ca o parghie de gradul 1,

unde forta este data de muschii cefei, rezistenta este data de greutatea capului ce tinde sa cada

inainte, iar punctul de sprijin este pe coloana.

Amplitudinea de flexie a capului permisa de articulatia occipitoatlantoidiana este de circa 20º,

iar cea de extensie de 30º. Aceasta amplitudine nu este suficienta decat pentru miscarile capului,

prin care se confirma ceva. Marirea amplitudinii de flexie extensie este posibila numai prin

participarea vertebrelor subiacente.

Miscarea de inclinare laterala este limitata la numai 15º in articulatia occipitoatlantoida si se

face in jurul unui ax sagital, care trece prin fiecare condil occipital.

LORDOZA

Regiunea lombara are o curbura fiziologica in plan sagital,

care are concavitatea orientata spre posterior. Aceasta curbura

fiziologica poarta numele de “lordoza”. Lordoza fiziologica este

intalnita si la nivelul coloanei cervicale. O accentuare a acestor

curburi sagitale poarta numele de hiperlordoza sau simplu,

“lordoza”. In aceasta situatie din urma, termenul este folosit cu

semnificatia de lordoza patologica insa in practica nu se foloseste

decat cu aceasta semnificatie si astfel nu se produce nici o confuzie. 

Unghiul limita dintre normal si patologic este destul de greu de

precizat in cazul lordozei.

Lordoza patologica sau hiperlordoza este cel mai adesea

intalnita in regiunea lombara. Aceasta modificare a curburii lombare

se intalneste mai des la femeile care poarta de obicei tocuri inalte..

Aceasta afectiune poate aparea la orice varsta. Totusi, la copiii

mici exista o aparenta hiperlordoza lombara (comparativ cu gradul

11

normal de la adult) datorita imaturitatii sistemului musculo-scheletal. Aceasta nu inseamna ca

sugarul nu poate suferi de hiperlordoza.

In lordoza lombara bazinul este inclinat spre anterior, se afla in asa numita pozitie de

anteversie, cu tendinta de orizontalizare. Abdomenul este aparent marit deoarece din cauza

curburii accentuate a coloanei lombare, este impins spre anterior. Aceste modificari de postura se

insotesc si de hiperextensia genunchilor sau “genu recurvatum”.

Lordoza cervicala este foarte rar intalnita. Uneori apare in artroza cervicala sau

spondilartroza cervicala. In aceasta ultima situatie, postura este modificata astfel: gatul si capul

raman in pozitie verticala sau se apleaca inainte pentru a compensa lordoza cervicala.

Lordoza lombara este clasificata in mai multe forme:

forma statica este de obicei profesionala si este intalnita si la femeile care poarta tocuri

inalte precum si la persoanele cu cifoza la care coloana vertebrala incearca sa se compenseze.

lordoza dinamica si lordoza fixata apar in circumstante care evolueaza de obicei mai

sever. Lordoza fixata, de exemplu, este intalnita in urma unor traumatisme vertebrale sau ca

rezultat al unor retractii fibroase (cicatriciale) in urma unor inflamatii. 

Lordozele sunt clasificate in:

 lordoze posturale nestructurale;

 lordoze congenital;

lordoze neuromusculare.

Indiferent de tratament aceste curburi vor inregistra etape de agravare pe

care le putem grupa in ordine cronologica.

Ridicarea la pozitia ortostatica si inceputul mersului (1 - 2 ani);

Perioada de crestere (6 - 7 ani, 11 - 13 ani);

Diverse modificari fiziologice mai ales la femeile care au suferit rahitismul

curburii primare sau la indivizii care se dezechilibreaza metabolic si endocrin,

obezitate, acromegalie;

Senilitatea, cand se pot instala osteoporoze severe la nivelil coloanei

vertebrale.

Gravitatea este dictata si de gradul lordozei :

usoara (sub 25 grade);

medie (intre 25 - 30 grade);

grave (peste 50 grade).

De cele mai multe ori lordoza este una posturala, profesionala care se poate corecta usor si

care nu se asociaza cu alte complicatii. Conditia pentru ca evolutia sa fie favorabila este sa se

consulte un kinetoterapeut cat mai curand de la aparitia durerilor lombare – lombalgii.

12

Fiecare persoana cu lordoza poate resimti anumite simptome in mod diferit.

Lordoza determina de obicei durerea lombara sau lombalgie. Muschii abdominali si regiunea

lombara au printre altele si rolul de a stabiliza trunchiului. In lordoza, muschii abdominali sunt intinsi

si slabiti. Astfel, regiunea lombara este suprasolicitata in incercarea de stabilizare a trunchiului si

apar oboseala si durerea.

Lordoza lombara reprezinta una dintre cele mai importante cauze de lombalgie.

Lombalgia este probabil cea mai importanta problema de sanatate pentru care o persoana se

prezinta la medicul de recuperare sau la kinetoterapeut.

Lombalgia din lordoza este de obicei resimtita dupa o perioada de ortostatism – stat in

picioare. De cele mai multe ori insa, lordoza nu este insotita de nici un simptom.

Cel mai usor de remarcat semn al acestei afectiuni este aparenta proeminenta a bazinului

inspre posterior datorita arcuirii excesive a regiunii lombare. Tot aceasta arcuire este responsabila

si de proeminenta anterioara a abdomenului, care pare marit. 

Daca lordoza a aparut ca o compensare a unei cifoze dorsale, se vor asocia si semnele si

simptomele cifozei dorsale. 

Mai pot aparea si alte simptome sau manifestari, in functie de cauza lordozei. Daca persoana

afectata are statura foarte mica, cu disproportie intre cap, trunchi si membre (membre foarte mici)

dar cu intelect dezvoltat normal, este vorba de o acondroplazie. Acondroplazia reprezinta o boala

ereditara care evolueaza cu nanism disarmonic si una dintre caracteristicile bolii este si

hiperlordoza lombara.

Uneori manifestarile din lordoza pot sa semene cu cele din alte afectiuni sau deformari ale

coloanei vertebrale. Alteori, aceleasi manifestari pot aparea ca rezultat al unor traumatisme sau

infectii.

TRATAMENTUL IN CAZUL LORDOZEI

Tratamentul lordozelor se inscrie in contextul masurilor terapeutice ale scoliozei, fie ca

scolioza a generat lordoza, fie ca lordoza a determinat aparitia unei scolioze.

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina),

antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale caror

contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important

dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin.

Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.

13

TEHNICA MASAJULUI - MASAJUL DORSO-LOMBAR

Masajul este recomandat in orice afectiune si cu atat mai mult in situatiile de surmenaj

deoarece are anumite efecte generale benefice: stimuleaza functia aparatului cardio-respirator,

stimuleaza metabolismul bazal si are efecte favorabile asupra starii generale – imbunatateste

somnul si inlatura oboseala musculara.

Desi sunt doua regiuni diferite din cauze obiective, masajul se va efectua incluzand atat

regiunea lombo - sacrala cat si regiunea dorsala.

Pentru masajul dorso-lombar bolnavul se aseaza in decubit ventral cu membrele

superioare in adductie.

Se incepe prin neteziri ce au rol de a incalzi tegumentul si de acomodare a asistentului cu

pacientul. Acestea se vor executa din ce in ce mai profund astfel punandu-se in miscare o cantitate

mai mare de lichid interstitial.

Netezirile se executa cu palmele intinse alunecand pe regiunea interesata dinspre plica

fesiera, mergand, paravertebral inconjurand umerii;se va ajunge pana la axila.

Se poate face netezirea si din afara catre linia mediana.

Se poate executa si netezirea pieptene pe muschii fesieri cat si pe musculatura regiuni

dorsale.

Dupa neteziri se vor executa manevre de framantare, tot in sensul circulatiei de intoarcere,

incepand cu muschi fesieri si continuand pe muschi regiunii dorsale. Aceste framantari se vor

executa, prin comprimarea muschiului si ridicarea lui de pe planul odos. Prinderea masei

musculare se poate face intre police si celelalte degete cu priza variind in functie de musculatura

bolnavului.

Framantarile se vor executa pe mai multe randuri cu o mana, cu doua maini, si in

contratimp.

Netezirile de intrerupere se vor executa incluzand si neteziri cu degetele de o parte si de

alta a coloanei si intercostal.

Urmeaza apoi geluiri cu degetele executand miscari de tragere inapoi a musculaturii de-o

parte si de alta a coloanei cu degetele departate pe coloana si pe santurile superioare ale

muschilor fesieri.

Aceasta manevra are rol decontracturant stiindu-se faptul ca curbura lordotica este insotiita

de contracturi musculare.

Dupa neteziri de intrerupere se vor executa frictiuni ce au aceeasi directie cu geluirile,

insistindu-se in regiunea sacro-cocigiana.

Se pot executa feictiuni cu pumnul inchis pe muschi regiunii fesiere.

14

In continuare se executa miscari de batere pe musculatura dezvoltata. Aceasta manevra

se executa cu partea cubitala a mainii, cu palmele caus, cu pumnul intredeschis sau inchis.Aceasta

manevra fiind puternic tonifianta ni se va aplica pe musculatura dureroasa.

Vibratiile se vor executa de jos in sus cu mana asistentului vibrand in contact cu regiunea

interesata.

Se vor executa apoi neteziri de inchiere, manevra ce include si netezirea specifica zonei

lombare, netezirea romb.

Inainte de masaj se poate face o procedura de termoterapie pentru relaxarea musculaturii.

Daca pacientul prezinta dureri in zona lombara se poate administra un supozitor cu indometecin

pentru a suporta mai bine procedura de masaj, si pentru un efect mai eficient.

KINETOTERAPIA SI EXERCITII C.F.M.

Kinetoterapia regiunii lombo - sacrate consta in efectuarea unor miscari pasive si active.

Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si miscari de flexie si

extensie ale coloanei lombo - sacrate sau miscari de rotatie daca coloana ne permite.

Miscarile active constau in executarea acestora fara ajutorul maseurului. Se executa si

miscari active cu rezistenta.

Obiectivele kinetoterapiei in lordoze sunt :

Ameliorarea posturii prin:

posturi fixe mentinute, utilizandu-se perne, suluri, spatarul scaunului, peretele, pentru

corectarea hiperlordozei lombare;

exercitii de corectare posturala axate pe constientizarea inclinarii pelvisului pentru

delordozare.

Cresterea flexibilitatii coloanei (mobilitatea coloanei este limitata mai ales in zona

lordozata) prin :

metoda Klapp, cu pozitii lordozante;

tehnica Cotrel (cea mai folosita in prezent): decubit ventral, cu membrele inferioare cat

mai intinse, membrele superioare intinse pe langa urechi; se intinde intregul corp, apoi treptat se

extind bratele, corpulse lordozeaza, membrele inferioare se extind din solduri (arcuite pe extensie

cat mai mare). Apoi, un membru superior se duce inapoi spre sold, care se extinde; celalalt

membru superior ramane langa ureche;

elongatia Cotrel este o autotractiune cu posibilitatea de a redresa lordoza : decubit

dorsal, un capastru de tractiune cervicala, de la care o coarda trece pe dupa un scripete

indreptandu-se spre picioare, de care se fixeaza. Intinderea completa a membrelor inferioare ve

intinde coloana.

Cresterea fortei musculare :

15

Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practica de obicei ridicarile de

trunchi cu genunchii flectati, pentru intarirea dreptilor si oblicilor.

Tonifierea fesierilor mari

Tonifierea si reechilibrarea musculaturii paravertebrale este obiectivul principal:

din decubit ventral se executa gradat ridicarea capului, umerilor, membrelor

superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale);

ridicarea ambelor membre inferioare tonifica musculatura lombara;

ridicarea membrelor ipsilaterale tonifica musculatura unilaterala paravertebrala

respectiva.

EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI DORSALE.

Din decubit dorsal, cu muschii flectati si bratele intinse lateral,

se duc genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.

Din pozitie sezand, inclinati laterale si rotiri ale trunchiului;

Din pozitie cvadripeda, ridicarea in extensie maxima a

membrelor inferioare (alternativ), concomitent cu flectarea membrului

superior din coaste;

Din pozitie cvadripeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si

lateral.

EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.

Din decubit dorsal se efectueaza flexii ale gambei pe coapsa, ale coapsei pe bazin, cu

fiecare membru inferior, si apoi cu ambele;

Din decubit ventral se efectueaza repetate extensii ale membrelor inferioare cu genunchii

in extensie;

Din decubit cu coloana flectata , sau din pozitie ghiemuit cu mainile sprijinitede bara

executa flexii, extensii ale coloanei lombare in jurul bazinului;

Din pozitie sezand, cu genunchii flectati se efectueaza flexii anterioare ale trunchiului

urmate de redresari, membrele superioare fiind extinse.

Sporturile indicate in lordoza sunt : inotul, volei, baschet, scrima.

KINETOPROFILAXIE

Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului este deosebit de importanta - exercitii

globale destinate unui aliniaiment corect al corpului:

Exercitiul 1 — In ortostatism, cu picioarele apropiate, stand perfect drept, aplecam capul si

ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfecta aliniere a toracelui, abdomenului si

pelvisului ; se mentine aceasta pozitie 10—15 secunde, dupa care se „rupe" pozitia, fiind reluata

apoi din nou — se repeta.

16

Exercitiul 2 — Mers prin camera cu o carte pe cap, facand opriri si re-porniri ; se

accelereaza pasul.

Exercitiul 3 — Spatele la perete, corpul in contact cu peretele in trei puncte : calcaie, fese,

occiput (ba'bia sa fie pe orizontala) ; se mentine pozitia cateva secunde, urmand apoi relaxarea —

se reia de cateva ori.

Exercitiul 4 — Aceeasi pozitie, din care se ridica bratele prin lateral, mentindu-se la

orizontala cateva secunde, dupa care se ridica deasupra capului; din aceasta ultima poziitie se

executa genuflexiunea (genunchii sunt orientati inainte).

Exercitiul 5 — Sezand pe sol, cu spatele si oociputul lipite de perete: bratele se duc „in

cruce" ; genunchii se flecteaza si se deflecteaza de cateva ori.

Exercitiul 6 — in sezand, cu genunchii intinsi: un baston tinuit pe omoplati se ridica cu

bratele spre zenit, apoi se revine — tot timpul se controleaza tinuta spatelui.

Exercitiul 7 — Mers pe toata talpa, apoi pe varfuri, cu mainile la ceafa, coatele trase

inapoi: se ridica altemativ cate un genunchi spre piept, fara a modifica pozitia corecta, dreapta, a

trunchiului.

Exercitiul 8 — In decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90° : se pre-seaza lomba pe sol,

sacrul basculand usor in sus. (Treptat, se va ajunge ca acest exercitlu sa se realizeze si cu

genunchii intinsi).

Exercitiul 9 — in decubit ventral, perfect intins :

a) bratele intinse pe langa cap, cu palmele pe sol: se face extensia bratelor — capul cu

fruntea la sol;

b) coatele flectate, cu bratele pe langa corp, palmele pe sol la nivelul umerilor: se ridica

antebratele si palmele de pe sol.

Execitiul 10 — Pozitie „patrupeda", cu bratele si coapsele perfect la 90°: se cifozeaza la

maximum posibil intreaga coloana, se mentine pozitia, apoi se lordozeaza — se repeat.

17

TRATAMENT PROFILACTIC

Dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu tocuri inalte la sexul

feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergaturile de viteza care dezvolta mersul psoas-iliac,

gimnastica la aparate boxul si inotul.

TRATAMENT ORTOPEDIC Se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala. Tratamentul

ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu aportul kinetoterapuiei

rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.

CONDITII IGIENICO - SANITARE ALE MASAJULUI

Pentru ca masajul sa fie aplicat intr-un mod corect, care sa nu puna in pericol sanatatea

pacientului, si sa dea rezultatele asteptate, este nevoie de mai multe elemente: de deprinderea

temeinica a tehnicii, de o cunoastere profunda a efectelor, de asigurarea unor conditii optime de

lucru si de respectarea tuturor normelor igienice si metodice ale acestei activitati.

SPATIUL IN CARE SE EFECTUEAZA MASAJUL

Masajul trebuie practicat de preferinta intr-o incapere speciala, numita sala de masaj sau

cabinet de masaj.

Incaperile destinate masajului trebuie sa indeplineasca toate conditiile de igiena necesare

unei institutii profilactice si/sau curative, fiind intotdeauna luminoase, bine aerisite si calduroase.

In ceea ce priveste temperatura aerului din aceste incaperi, ea nu trebuie sa coboare sub

20°C, pentru a nu expune clientul la pericolul racelii, dar nici nu trebuie sa fie cu mult mai ridicata,

pentru a nu-l obosi pe practician.

Curatenia cabinetului de masaj trebuie sa fie perfecta, trebuie sa se poata face repede si sa

se poata intretine cu usurinta.

Banchetele, scaunele si toate celelalte elemente din incapere vor fi in asa fel aranjate incat

cel care lucreaza sa aiba spatiu suficient pentru a-si desfasura in conditii optime activitatea, pentru

a putea sa se deplaseze in voie in jurul mesei de masaj.

Pentru efectuarea masajului in conditii tehnice superioare, sunt recomandate banchetele

speciale de masaj.

In incaperea de masaj nu trebuie sa existe decat mobilierul strict necesar pentru executarea

masajului.

18

REGULI FUNDAMENTALE DE IGIENA

Practicianul din domeniul masajului trebuie sa isi dezvolte si sa isi pastreze calitatile sale

profesionale printr-un regim meticulos si corect de viata si munca. El trebuie sa manifeste tot timpul

o grija deosebita pentru curatenia corporala si pentru curatenia echipamentului sau.

Costumul sau de lucru trebuie sa fie foarte simplu: pantaloni lungi si o bluza cu maneci

scurte. Echipamentul de lucru este mentinut curat si schimbat ori de cate ori este necesar.

Lenjeria utilizata este inlocuita conform normelor de igiena.

Spalatul pe maini inainte si dupa sedinta de masaj este o regula fundamentala care are ca

scop evitarea transmiterii de germeni patogeni de la o persoana la alta. Practicianul, barbat sau

femeie, trebuie sa aiba unghiile foarte ingrijite, nu trebuie sa poarte inele, bratari sau alte bijuterii

care-l pot deranja in munca sau pot leza pielea celui pe care il maseaza.

Maseurul trebuie sa fie rezistent la oboseala, deci sa aiba o pregatire fizica generala buna,

pentru a ajunge sa capete forta si rezistenta, suplete si indemanare, sensibilitate si ritm.

Timpul de odihna planificat este respectat pentru mentinerea conditiei fizice pe durata intregii

zile de lucru. Potentialul de lucru al maseurului este refacut prin respectarea pauzelor dintre

sedintele de masaj.

Profesiunea de maseur nu este compatibila persoanelor cu deficiente fizice, organice si

psihice.

Pregatirea teoretica da oricarui practician convingerea in valoarea activitatii sale, il face sa

aiba incredere in sine si sa fie cu mult mai operativ, de aceea consideram ca fara o baza teoretica

solida nu se poate pleca la drum.

In raporturile cu persoana pe care o maseaza, practicianul va proceda cu mult tact si

intelegere, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie intotdeauna bine dispus si

comunicativ, dar in acelasi timp cuviincios si discret.

Crearea unui mediu relaxant este vitala pentru orice forma de masaj, si cu cat va straduiti mai

mult sa asigurati o atmosfera calma si confortabila, cu atat mai eficace va fi tratamentul pe care il

aplicati.

In timpul masajului profesionist se folosesc intotdeauna prosoape pentru acoperirea acelor

parti ale corpului asupra carora nu se lucreaza, atat pentru protejarea intimitatii, cat si pentru

conservarea caldurii corporale.

Principiul aranjarii prosoapelor este foarte simplu: descoperiti doar acea parte a corpului

clientului pe care urmeaza sa o masati in continuare, lasand restul corpului acoperit; de indata ce

ati terminat de masat o zona, acoperiti-o din nou cu un prosop.

19

Igienizarea zilnica cu ajutorul materialelor de curatare, dezinfectare si dezodorizante este

foarte importanta pentru a preveni transmiterea infectiilor cutanate si pentru a pastra un climat

placut si sanatos.

Lumina din incapere trebuie sa fie pe cat posibil naturala, iar cand acest lucru nu este posibil,

ea trebuie sa fie difuza, asezata pe un perete lateral, pentru a nu cadea direct in ochii.

20

BIBLIOGRAFIE:

CLINICA SI TRATAMENTUL BOLILOR REUMATICE - Stefan Suteanu- Editura Medicala -

Bucuresti 1977

RECUPERAREA MEDICALA A SECHELELOR POSTTRAUMATICE ALE MEMBRELOR -

Tudor Sbenghe- Editura Medicala- Bucuresti 1981

ANATOMIA SI FIZOLOGIA OMULUI - Dr.Roxana Maria Albu - Editura Corint - Bucuresti

1996

RECUPERAREA MEDICALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI -Tudor Sbenghea - Editura

Medicala - Bucuresti 1996

REUMATOLOGIE - Prof. Dr. - Eugen Popescu-Editura National- Bucuresti 1997

COMPENDIU DE MEDICINA FIZICA SI RECUPERARE - Dr. Adriana Nica-Editura

Universitara Carol Davila Bucurest 1998

KINETOTERAPIEA PROFILACTICA TERAPEUTICA SI DE RECUPERARE -Tudor

Sbenghe - Editura Medicala - Bucuresti 1998

FIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA - Iaroslav Kiss- Editura Medicala-

Bucuresti 1999

COMPENDIU DE REUMATOLOGIE - Eugen D. Popescu, Ruxandra Ionescu - Editura

Tehnica -Bucuresti 1999.

CORECTAREA LORDOZEI - Dana Serbanescu

www.yumeiho.org.ro

www.lordoza.com

21