Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

bdquoLogosrdquo este un termen ce icircşi are originea icircn Grecia antică De obicei el se

traduce prin cuvacircnt vorbire relatare discurs expunere argument raţiune intelect

Aşadar termenul nu are un icircnţeles clar de sine stătător fapt ce face ca traducerea

sa să depindă de contextul icircn care este folosit dar şi de cel care icircl foloseşte şi asta

pentru că filosofii care s-au uzitat de bdquologosrdquo i-au subiectivizat sensul după

coloratura ideologică a fiecăruia Astfel Heraclit primul gacircnditor la care cuvacircntul

bdquologosrdquo are un rol important icircl foloseşte frecvent icircn accepţiunea comună dar are

totodată o doctrină proprie centrată icircn jurul logos-ului folosit icircn sens mai tehnic

pentru el logos-ul este un principiu subiacent de organizare a universului plecacircnd

de la sensul comun al acestuia ca proporţie Acest logos-principiu deşi ascuns şi

accesibil doar inteligenţei este totuşi material după cum rezultă din identificarea

pe care o face Heraclit cu focul cosmic Platon foloseşte şi el termenul logos icircn

multiple feluri preluacircnd şi opoziţia dintre mythos şi logos unde logos icircnseamnă

explicaţie veritabilă analitică Icircnsă acesta este un sens comun dar care duce mai

departe spre un sens subiectivizat epistemologic Conform gacircndirii lui Platon una

dintre cele trei facultăţi ale sufletului este aceea de a gacircndi care se află icircn cap

raţiunea Aşadar bdquoτο λογιστικόνrdquo acea parte a sufletului ar putea fi considerată ca

principiu raţional icircn om Nu este vorba numai de facultatea gacircndirii ci este locul

puterii intelectuale mai ales al cunoaşterii şi al erosului filosofic şi cu aceasta al

conştiinţei şi al personalităţii Icircn Republica Platon icircl caracterizează pe dialectician

ca fiind capabil de a da o raţiune (logos) a adevăratei fiinţe (sau esenţei ousia) a

unui lucru adică să ajungă la capătul procesului de diviziune la definiţia

aristotelică (horos - definiţie margine capăt) Icircntr-adevăr Aristotel foloseşte

1

adesea logos ca sinonim pentru horos O altă accepţiune tipic aristotelică a logos-

ului este aceea de raţiune raţionalitate mai cu seamă icircn context etic - Aristotel

foloseşte adesea sintagma δικαιος λογος (raţiune dreaptă) El mai icircnţelege logos-ul

şi ca proporţie matematică raport

Teoria lingvistică a stoicilor distingea două tipuri de logos logos-ul interior

ce se identifica cu gacircndirea şi logos-ul exterior ca act al vorbirii Această distincţie

icircmpreună cu tradiţia scripturală iudaică privind bdquoCuvacircntul lui Dumnezeurdquo l-au

determinat pe Philon să aplice un nou tratament al logos-ului Icircn primă instanţă

logos-ul este Raţiunea Divină care cuprinde complexul arhetipal al eide-lor ce vor

servi ca modele creaţiei Apoi acest logos care este intelectul divinităţii se

exteriorizează sub formă de univers accesibil numai inteligenţei El este

transcendent şi este divinitate deşi nu este Dumnezeu O dată cu crearea lumii

vizibile logos-ul incepe să joace un rol imanent ca bdquopeceterdquo a creaţiei Philon

conferă logos-ului său un loc distinct icircn creaţie el este cauza instrumentală este

de asemenea o lumină arhetipală

Ca măsură temei raţiune de a fi a lucrurilor logos-ul icircn-fiinţează

lucrurile fără el acestea nu ar intra icircn fiinţă (icircn fiinţa proprie) nu ar fi Tocmai de

aceea el este icircnsăşi fiinţa lucrurilor iar fiinţa ca atare este chiar fiinţa logos-ului

Fiind raţiunea de a fi a lucrurilor el nu se poate confunda cu lucrul ceea ce

icircnseamnă că el transcende lucrul Prin el lucrurile ajung la fiinţa proprie (adică se

arată aşa cum sunt ele) Ca principiu ontologic logos-ul este fiinţa icircnsăşi sau cum

ar spune Aristotel fiinţa-ca-fiinţă

Icircn creştinism Logosul este identificat cu Raţiunea supremă

Dumnezeu Icircnsuşi fapt exprimat icircn primul verset al evangheliei ioaneice bdquoLa

2

icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo

(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe

de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile

Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie

sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile

lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea

bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd

toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil

şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a

Sardquo4

Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe

Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn

principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele

cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul

icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă

dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o

interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica

si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din

noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă

raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau

mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)

printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind

1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo

3

Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6

Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată

Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu

Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-

a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze

icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă

chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine

Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată

creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască

icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu

neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn

această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea

atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa

atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi

fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii

omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El

(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu

este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8

Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu

natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul

Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui

dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare

natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare

ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul

6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem

4

icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii

iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală

umană culminantă

9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)

5

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

adesea logos ca sinonim pentru horos O altă accepţiune tipic aristotelică a logos-

ului este aceea de raţiune raţionalitate mai cu seamă icircn context etic - Aristotel

foloseşte adesea sintagma δικαιος λογος (raţiune dreaptă) El mai icircnţelege logos-ul

şi ca proporţie matematică raport

Teoria lingvistică a stoicilor distingea două tipuri de logos logos-ul interior

ce se identifica cu gacircndirea şi logos-ul exterior ca act al vorbirii Această distincţie

icircmpreună cu tradiţia scripturală iudaică privind bdquoCuvacircntul lui Dumnezeurdquo l-au

determinat pe Philon să aplice un nou tratament al logos-ului Icircn primă instanţă

logos-ul este Raţiunea Divină care cuprinde complexul arhetipal al eide-lor ce vor

servi ca modele creaţiei Apoi acest logos care este intelectul divinităţii se

exteriorizează sub formă de univers accesibil numai inteligenţei El este

transcendent şi este divinitate deşi nu este Dumnezeu O dată cu crearea lumii

vizibile logos-ul incepe să joace un rol imanent ca bdquopeceterdquo a creaţiei Philon

conferă logos-ului său un loc distinct icircn creaţie el este cauza instrumentală este

de asemenea o lumină arhetipală

Ca măsură temei raţiune de a fi a lucrurilor logos-ul icircn-fiinţează

lucrurile fără el acestea nu ar intra icircn fiinţă (icircn fiinţa proprie) nu ar fi Tocmai de

aceea el este icircnsăşi fiinţa lucrurilor iar fiinţa ca atare este chiar fiinţa logos-ului

Fiind raţiunea de a fi a lucrurilor el nu se poate confunda cu lucrul ceea ce

icircnseamnă că el transcende lucrul Prin el lucrurile ajung la fiinţa proprie (adică se

arată aşa cum sunt ele) Ca principiu ontologic logos-ul este fiinţa icircnsăşi sau cum

ar spune Aristotel fiinţa-ca-fiinţă

Icircn creştinism Logosul este identificat cu Raţiunea supremă

Dumnezeu Icircnsuşi fapt exprimat icircn primul verset al evangheliei ioaneice bdquoLa

2

icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo

(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe

de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile

Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie

sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile

lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea

bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd

toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil

şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a

Sardquo4

Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe

Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn

principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele

cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul

icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă

dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o

interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica

si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din

noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă

raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau

mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)

printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind

1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo

3

Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6

Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată

Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu

Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-

a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze

icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă

chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine

Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată

creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască

icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu

neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn

această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea

atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa

atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi

fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii

omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El

(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu

este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8

Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu

natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul

Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui

dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare

natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare

ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul

6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem

4

icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii

iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală

umană culminantă

9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)

5

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo

(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe

de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile

Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie

sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile

lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea

bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd

toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil

şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a

Sardquo4

Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe

Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn

principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele

cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul

icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă

dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o

interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica

si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din

noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă

raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau

mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)

printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind

1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo

3

Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6

Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată

Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu

Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-

a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze

icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă

chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine

Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată

creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască

icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu

neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn

această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea

atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa

atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi

fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii

omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El

(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu

este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8

Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu

natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul

Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui

dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare

natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare

ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul

6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem

4

icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii

iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală

umană culminantă

9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)

5

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6

Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată

Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu

Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-

a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze

icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă

chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine

Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată

creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască

icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu

neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn

această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea

atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa

atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi

fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii

omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El

(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu

este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8

Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu

natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul

Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui

dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare

natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare

ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul

6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem

4

icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii

iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală

umană culminantă

9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)

5

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii

iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală

umană culminantă

9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)

5

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

Filipeni 2 6

bdquoΜορφη Θεουrdquo

bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El

icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo

II ος εν μορφη Θεου υπάρχων

Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi

importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară

incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre

Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn

uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe

icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul

său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se

vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma

proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga

icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este

6

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe

este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură

cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe

nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10

Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc

Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două

forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos

sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte

forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care

cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa

Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind

accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi

aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică

Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de

morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn

sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul

acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile

Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi

consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una

suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe

Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau

despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu

cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13

20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de

Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de

pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează

10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145

7

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn

funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se

micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport

cu creaţia

Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui

analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos

(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος

υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi

aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă

a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de

existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate

inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă

divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este

veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un

act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind

deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără

Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn

acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă

precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn

pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul

Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată

relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-

existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu

toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi

pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de

bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care

consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu

8

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu

Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului

cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine

III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω

Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui

Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o

prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că

Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este

inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu

al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul

Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a

ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă

cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat

Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să

renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care

a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la

natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind

bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11

De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a

firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu

dată de cineva ci neicircncetată şi sigură

11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129

9

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

Filipeni 2 7

10

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

bdquoΜορφη δουλουrdquo

bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι

ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo

bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi

la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo

III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων

Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care

pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie

făcacircndu-Se om

bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip

de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte

verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce

exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul

bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre

morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin

ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată

umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har

şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare

adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7

11

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-

o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi

cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)

bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou

Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu

afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata

Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca

Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă

este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru

că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă

voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie

A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa

robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe

dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al

fiinţei divine14

Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel

bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci

prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre

de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum

eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e

condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui

e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos

că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni

8 9)

13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric

12

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu

IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως

ανθρωπος

Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut

proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate

de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua

naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea

lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit

(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι

ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la

firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt

aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi

desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste

icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare

aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι

ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)

15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup

13

• Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu